Drept Civil

INSTITUTUL NAŢIONAL AL JUSTIŢIEI

DREPT CIVIL

SUPORT DE CURS

AUTORI:

Sergiu BĂIEŞU,doctor în drept, conferenţiar universitar;

Nicolae ROŞCA,doctor în drept, conferenţiar universitar;

Ala CLIMOVA,doctor în drept, conferenţiar universitar;

Anastasia PASCARI,judecător la Curtea Supremă de Justiţie;

Elena MIHAILENCO,procuror, Procuratura GeneralăSecţia judiciar – civilă, şef secţie

CHIŞINĂU – 2008

SUMAR

Tema 1. Persoana fizică şi persoana juridică……………………………………………………3

Tema 2. Actul juridic civil……………………………………………………………………..21

Tema 3. Termenele în dreptul civil…………………………………………………………….30

Tema 4. Noţiuni generale privind dreptul de proprietate. Dobîndirea şi încetarea dreptului de proprietate……………………………………………………………………………..36

Tema 5. Dreptul de proprietate comună ……………………………………………………….45

Tema 6. Limitele de exercitare a dreptului de proprietate. Dreptul de uzufruct, uz şi abitaţie, de servitute, de superficie…………………………………………………………………52

Tema 7. Teoria generală a contractului civil……………………………………………………61

Tema 8. Garantarea executării obligaţiilor……………………………………………………...71

Tema 9. Executarea obligaţiilor…………………………………………………………………77

Tema 10. Contracte translative de proprietate…………………………………………………..82

Tema 11. Locaţia de bunuri……………………………………………………………………..93

Tema 12. Locaţia de servicii…………………………………………………………………...103

Tema 13. Contractele bancare…………………………………………………………………115

Tema 14. Răspunderea civilă…………………………………………………………………..122

2

Tema 1. PERSOANA FIZICĂ ŞI PERSOANA JURIDICĂ

I. Obiective de referinţă:

- să caracterizeze categoriile de capacitate de exerciţiu a persoanei fizice, capacitatea de exerciţiu restrînsă şi incapacitatea;

- să cunoască temeiurile declarării persoanei dispărute fără veste şi declarate decedate şi efectele provocate de aceasta;

- să clasifice persoanele juridice după criteriile cunoscute şi să deosebească persoanele juridice cu scop lucrativ de cele cu scop nelucrativ;

- să explice deosebirea dintre persoanele juridice cu scop lucrativ de cele fără scop lucrativ;- să explice deosebirea capacităţii juridice a persoanei fizice de capacitatea juridică a persoanei

juridice; - să cunoască procedura de constituire a persoanelor juridice de drept privat;- să evidenţieze viciile constituirii societăţilor comerciale şi să sugereze soluţii juridice pentru

sancţionarea lor;- să cunoască procedura de convocare şi desfăşurare a adunării generale a asociaţilor şi

consecinţele nerespectării ei;- să analizeze valabilitatea actelor administratorului încheiate în numele administratorului cu

depăşirea obiectului de activitate;- să cunoască procesul de reorganizare prin fuziune şi dezmembrare a societăţii comerciale; - să cunoască procedura de lichidare a societăţii comerciale şi consecinţele nerespectării

acesteia;- să cunoască procesul de declarare a societăţii comerciale ca insolvabilă.

II. Repere de conţinut:

1. Persoana fizică

Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice. Noţiunea şi caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă. Începutul capacităţii de folosinţă. Conţinutul capacităţii de folosinţă. Îngrădirile capacităţii de folosinţă. Capacitatea de folosinţă a cetăţenilor străini şi a apatrizilor. Încetarea capacităţii de folosinţă.

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. Noţiunea şi caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu. Categoriile capacităţii de exerciţiu. Capacitatea de exerciţiu deplină. Capacitatea de exerciţiu restrînsă. Capacitatea de exerciţiu a minorului între 7 şi 14 ani. Capacitatea de exerciţiu a minorului între 14 şi 18 ani. Limitarea persoanelor fizice în capacitatea de exerciţiu. Declararea incapacităţii.

Numele persoanei fizice. Domiciliul şi reşedinţa persoanei fizice. Temeiurile, modul şi efectele declarării persoanei fizice dispărută fără veste. Efectele apariţiei persoanei declarate dispărută fără veste. Declararea morţii. Starea civilă a persoanei fizice.

3

Noţiunea de persoană fizică

Identificarea persoanei fizice

2. Persoana juridică

Noţiunea de persoană juridică. Noţiunea şi elementele persoanei juridice. Teoriile privind persoana juridică. Noţiunea de persoană juridică în Codul civil al Republicii Moldova. Elementele constitutive ale persoanei juridice. Organizare proprie. Patrimoniu propriu. Scop propriu. Răspunderea persoanei juridice.

Clasificarea persoanelor juridice. Criterii de clasificare. Persoane juridice de drept public. Persoane juridice de drept privat. Alte criterii de clasificare.

Identificarea persoanei juridice. Denumirea persoanei juridice. Sediul persoanei juridice. Naţionalitatea persoanei juridice. Alte atribute de identitate.

Capacitatea civilă a persoanei juridice

Cetăţean Cetăţean străin Apatrid (persoană fără cetăţenie)

4

Calitatea de persoană fizică este recunoscută tuturor fiinţelor umane privite în mod individual şi care se bucură în mod egal

de posibilitatea de a participa la raporturile juridice civile

Persoană fizică

Tipurile capacităţii de folosinţă a persoanei juridice

Înfiinţarea persoanei juridice de drept privat cu scop lucrativ. Modalităţi de înfiinţare. Fondatorii societăţii comerciale. Persoana fizică ca fondator al societăţilor comerciale.

Persoana juridică ca fondator al societăţilor comerciale. Actul de constituire. Caracterele juridice ale actului de constituire. Condiţiile de

valabilitate a actului de constituire. Conţinutul actului de constituire. Formarea capitalului social. Înregistrarea. Organul de înregistrare. Actele necesare înregistrării. Hotărîrea asupra

înregistrării cererii de înregistrare. Registrul de stat al întreprinderilor. Atributele de identificare. Denumirea de firmă. Sediul. Naţionalitatea. Alte atribute de

identificare. Consecinţele nerespectării condiţiilor de constituire. Nulitatea societăţilor comerciale.

Procedura de constituire a persoanelor juridice cu scop lucrativ

5

Funcţionarea societăţilor comerciale. Drepturile şi obligaţiile asociaţilor societăţii comerciale.

Adunarea generală. Hotărîrile adunării generale a asociaţilor societăţii comerciale. Nulitatea hotărîrilor adunării generale a societăţii comerciale.

Organul executiv (administratorul) societăţii comerciale. Desemnarea şi revocarea administratorului. Natura juridică a raportului societăţii comerciale cu persoanele desemnate în calitate de administrator. Limitele de exercitare a dreptului de reprezentare a administratorului.

Organul de control (cenzorii, auditorii). Desemnarea şi revocarea. Drepturile şi obligaţiile.

Capitalul social. Formarea capitalului social. Aportul în numerar şi aportul în natură. Evaluarea aporturilor. Modificarea capitalului social. Participaţiunea la capitalul social (acţiunea, partea socială) şi modul de înstrăinare a acestora. Întreprinderea – complex patrimonial unic.

Capitalul social

Funcţiile capitalului social

Modificarea capitalului social

6

Reorganizarea persoanei juridice

Fuziunea. Fuziunea prin contopire şi prin absorbţie. Dezmembrarea . Dezmembrarea prin divizare şi prin separare. Formele mixte de reorganizare. Dezmembrarea societăţii comerciale prin separare cu

transmiterea unei părţi din patrimoniu către una său mai multe societăţi existente (separarea prin absorbţie). Divizarea societăţii comerciale prin transmiterea către mai multe societăţi comerciale existente a unor părţi din patrimoniu în rezultatul căreia aceasta se dizolvă (divizare prin absorbţie).

Transformarea societăţii comerciale.

Temeiurile reorganizării persoanei juridice

Procedura reorganizării

Dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice

Dizolvarea societăţii comerciale. Dizolvarea voluntară. Dizolvarea forţată. Hotărîrea de dizolvare. Înregistrarea dizolvării.

Lichidarea persoanei juridice. Lichidatorul. Procedura de lichidare. Radierea societăţii comerciale din Registrul de Stat. Redeschiderea procedurii de lichidare.

Dizolvarea şi încetarea activităţii persoanei juridice în baza Legii insolvabilităţii. Participanţii la procesul de insolvabilitate. Intentarea procesului de insolvabilitate. Procesul de insolvabilitate. Procedura planului. Procedura de lichidare a patrimoniului.

7

III. Sugestii metodice

A. Activităţi de predare-învăţare:

Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:definiţia, caracterele, categoriile şi conţinutul capacităţii civile de exerciţiu; temeiurile declarării persoanei dispărute fără veste şi temeiurile declarării morţii;temeiurile emancipării şi calitatea de întreprinzător a persoanei fizice; formele în care se poate constitui persoana juridică;procedura de constituire a persoanelor juridice;drepturile şi obligaţiile participantului (fondatorului, asociatului, membrului, acţionarului) la persoana juridică;procedura de formare şi modificare a capitalului social;formele de reorganizare a persoanelor juridice;temeiurile de dizolvare a persoanelor juridice;procedura de lichidare a persoanelor juridice cu scop lucrativ;instituţia insolvabilităţii şi etapele procesului de insolvabilitate;

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a: distinge capacitatea de folosinţă de capacitatea de exerciţiu;compara efectele declarării persoanei dispărute fără veste cu efectele declarării morţii persoanei;distinge efectele limitării capacităţii de exerciţiu de efectele declarării incapacităţii persoanei; clasifica persoana juridică după criteriile cunoscute; compara partea socială din capitalul social al societăţilor cu răspundere limitată cu acţiunile emise de societăţile pe acţiuni, precum şi cu participaţiunile la capitalul social al altor persoane juridice; compara procedura de constituire a societăţii cu răspundere limitată cu procedura de constituire a societăţii pe acţiuni, precum şi cu procedura de constituire a altor persoane juridice cu scop lucrativ;compara procedura de lichidare voluntară a persoanei juridice cu procedura de lichidare a patrimoniului societăţii insolvabile; compara acţiunile cu obligaţiunile emise de societăţile pe acţiuni;

8

compara procedura de majorare a capitalului social al Societăţii cu Răspundere Limitată cu procedura de majorare a capitalului social al Societăţii pe Acţiuni.

Auditorul trebuie să poată:- întocmi cereri şi acte judecătoreşti (hotărîri, încheieri) privind emanciparea persoanei

fizice, limitarea capacităţii de exerciţiu; de nulitate a actelor juridice încheiate fără capacitatea civilă necesară; de declarare a dispariţiei fără veste; de declarare a morţii;

- elabora proiecte de acte de constituire şi modificări la acestea pentru fiecare formă de persoană juridică;

- consulta clienţii privind modul de înregistrare de stat a unei persoane juridice, în special a unei societăţi comerciale;

- întocmi modele de procese-verbale ale adunării asociaţilor, ale consiliilor societăţilor comerciale;

- elabora modele de contracte de fuziune, de planuri de dezmembrare, de proiecte ale actelor de transformare a unei persoane juridice în altă formă;

- elabora proiecte ale actelor de constituire a filialelor persoanelor juridice şi a uniunilor de persoane juridice;

- consulta clienţii privind obţinerea autorizaţiei (licenţei) pentru desfăşurarea unor genuri de activitate de întreprinzător;

- consulta clienţii privind modul de a reclama actele Camerei Înregistrării de Stat, Camerei de Licenţiere şi ale altor autorităţi publice care încalcă drepturile întreprinzătorilor;

- consulta clienţii privind modul de a reclama hotărîrile organului suprem sau ale altui organ al persoanei juridice care afectează drepturile asociaţilor;

- opera cu datele Registrului de Stat al întreprinderilor;- întocmi cereri de chemare în judecată, precum şi acte judecătoreşti privind violarea

drepturilor persoanelor juridice şi ale asociaţilor acesteia.

Modalităţi de realizare a sarcinilor didactice

Tehnici în grup: - repartizarea responsabilităţilor;- neamestecul în segmentul de lucru al altuia;- îndeplinirea individuală a funcţiilor şi atribuţiilor;- aportul fiecăruia la obţinerea rezultatului comun;- corelarea rezultatelor prin prisma parte-întreg;- schimbarea rolurilor;- analiza rezultatului final de către membrii grupului;- aprecierea activităţii audienţilor.

Instruirea prin cooperare:- implicarea directă şi nemijlocită a fiecărui audient;- repartizarea rolurilor;- rectificarea şi completarea aspectelor elucidate incomplet de către colegi;- aprecierea activităţii audienţilor.

Asaltul de idei (Brainstormingul): - formularea problemei;- înaintarea soluţiilor posibile;- argumentarea soluţiei propuse;- identificarea ideilor similare;- soluţii în contradictoriu;

Modalităţile specificate la Tema 1 sînt aceleaşi pentru toate temele cuprinse în prezentul Suport de curs.

9

- analiza şi argumentarea eventualelor soluţii;- formularea soluţiei optime;- crearea algoritmului acţiunilor în problemă;- aprecierea activităţii audienţilor.

Dezbaterile:- prezentarea problemei;- crearea grupurilor oponente;- pregătirea susţinerii opiniei;- prezentarea opiniei;- prezentarea opiniei oponenţilor;- dezbateri;- formularea opiniei comune;- analiza punctelor-cheie ale fiecărei opinii;- elucidarea deficienţelor în prezentarea poziţiilor;- concluzii şi sugestii;- aprecierea activităţii audienţilor.

Simulare de caz:- prezentarea speţei;- repartizarea rolurilor;- pregătirea rolurilor;- simularea speţei;- analiza cazului;- formularea soluţiilor;- analiza punctelor-cheie ale opiniilor;- sugestii şi concluzii;- aprecierea activităţii audienţilor.

B. Activităţi ce ţin de lucrul individual

Subiecte Forme de realizare Modalităţi de evaluare

Constituirea societăţilor comerciale

Referate/Rezumate fondatorii. Actul de constituire;

formarea capitalului social al S.R.L. (S.A.);

înregistrarea de stat a S.R.L. (S.A.); nulitatea societăţii comerciale

Studiu de caz

- prezentarea rezultatelor

- participarea la mese rotunde

Administratorul societăţii

comerciale

Referate/Rezumate natura juridică a raportului administratorului cu societatea

comercială; valabilitatea angajamentelor


- elaborarea articolelor

10

asumate de administrator în numele societăţii comerciale

Studiu de caz

Hotărîrea adunării generale

Proiect de hotărîreReferate/Rezumate

valoarea juridică a hotărîrii adunării generale şi opozabilitatea acesteia; declararea nulităţii hotărîrii

Studiu de caz




C. Activităţi de evaluare

Speţe

Speţa 1Academia de Ştiinţe a Moldovei împreună cu S.R.L. „Invesoldo” au decis să constituie

Societatea comercială Librăria „Cartea Academică” S.R.L.. În acest sens, Prezidiului Academiei de Ştiinţe a Moldovei, prin hotărîrea nr.4 din 8 iulie 2003, a decis reorganizarea Întreprinderii de Stat Librăria „Cartea Academica” în Societatea comercială Librăria „Cartea Academică” S.R.L., statutul întreprinderii reorganizate fiind semnat atît de Academia de Ştiinţe, cît şi de alt fondator S.R.L. „Invesoldo”.

La 4 noiembrie 2003 la Camera Înregistrării de Stat au fost depuse documentele necesare pentru înregistrarea Întreprinderii Librăria „Cartea Academică” S.R.L., însă la 19 noiembrie 2003 Camera Înregistrării de Stat, prin scrisoarea nr.05/03.1630, a adus la cunoştinţă fondatorilor refuzul de înregistrare a Librăriei „Cartea Academică” S.R.L. Ca principal motiv de refuz invocat de Cameră a fost că Academia de Ştiinţe a Moldovei nu are dreptul de a constitui societăţi comerciale.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 27.02.2004, Camera Înregistrării de Stat a fost obligată să înregistreze Librăria „Cartea Academică” S.R.L.

Nefiind de acord cu decizia pronunţată, Camera Înregistrării de Stat a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova, prin care solicită casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27.02.2004 şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Care este soluţia ?

Speţa 2Toţi asociaţii S.R.L. „Vultureni” s-au prezentat la notar solicitîndu-i să întocmească o

procură prin care ei îl împuternicesc pe cetăţeanul Lăcrămioară să reprezinte interesele S.R.L. „Vultureni” în raport cu organele administraţiei publice şi în raport cu terţii la încheierea şi executarea unui contract de vînzare-cumpărare a unei clădiri.

Notarul a refuzat să autentifice o asemenea procură. Asociaţii S.R.L. „Vultureni” au atacat în instanţă refuzul întocmirii actului notarial.

Care este soluţia?

Speţa 3

11

Cetăţeanul Tihon, acţionar, a înaintat în judecată o acţiune civilă către S.A. „Valea Norocului” prin care a cerut instanţei să purceadă la repartizarea forţată a profitului societăţii şi să distribuie acţionarilor dividende pentru anul 2003. Cetăţeanul Tihon a prezentat actele societăţii din care rezulta că S.A. „Valea Norocului”, potrivit rezultatelor financiare, a obţinut profit net în proporţie de 40%, însă organul executiv nu a convocat adunarea generală şi nu a pus problema repartiţiei profitului. Acţiunea reclamantului era întemeiată pe art.115 alin.(1) lit.c) Cod civil.

Care este soluţia?

Speţa 4Cătălin Sudoreanu, asociatul majoritar şi administratorul unei S.R.L., a decedat în

rezultatul unui accident rutier. Partea socială a acestuia din capitalul social constituia 75%. Moştenitorii lui Sudoreanu, soţia şi doi copii minori, au depus cereri de a primi moştenirea. În legătură cu decesul managerului, activitatea societăţii a fost blocată. Unele din datoriile societăţii comerciale ajunsese la scadenţă şi nu puteau fi achitate. Deşi bani pe cont erau, societatea nu avea administrator şi nu putea transfera datoria. În consecinţă, societăţii i se calculau penalităţi.

Soţia decedatului a solicitat notarului să-i elibereze urgent certificatul de moştenitor ca aceasta să poată înregistra partea socială moştenită la Camera Înregistrării de Stat, să convoace adunarea generală a societăţii şi să aleagă un nou administrator pentru a debloca activitatea societăţii. Notarul a refuzat eliberarea certificatului de moştenitor. El a spus că certificatul de moştenitor poate fi eliberat numai în termenul stabilit de lege. Mai mult, notarul a menţionat că ştie că sînt în viaţă şi părinţii decedatului, că acesta mai are şi un copil din prima căsătorie care ar putea să pretindă la moştenire, de aceea pînă la expirarea termenului certificatul de moştenire nu poate fi eliberat.

1. Care acţiuni trebuie întreprinse de către moştenitori pentru a debloca activitatea societăţii al cărei administrator fusese decedatul?

2. Cum poate fi desemnat un alt administrator pînă la expirarea termenului pentru primirea moştenirii?

Speţa 5Cetăţeanul Verega, asociat al S.R.L. „Buleandra”, a înaintat o acţiune în instanţa de

judecată către asociatul Luţcan V. prin care solicita excluderea acestuia din societate motivînd că nu a vărsat întregul aport la capitalul social la care s-a obligat. În acţiune s-a arătat că Luţcan trebuia să verse pînă la 10 noiembrie integral aportul său, însă au trecut mai mult de 20 de zile de la data cînd el trebuia să-şi îndeplinească obligaţia, dar aportul nu a fost vărsat. Acţiunea era întemeiată pe art.116 alin.(1) lit.a) Cod civil.

Care este soluţia?

Speţa 6Nicu Pereanu era fondator şi administrator a două societăţi comerciale. Soţia lui Pereanu a

depus o cerere de desfacere a căsătoriei şi de împărţire a averii comune dobîndite în timpul căsătoriei. În special, soţia lui Pereanu a cerut recunoaşterea dreptului ei asupra uneia din societăţile comerciale.

Care este soluţia?

Speţa 7Nicolae Prihodişteanu deţinea o parte socială de 25% din capitalul societăţii cu răspundere

limitată cu valoare nominală de 25 000 lei. Soţia acestuia a iniţiat un proces de desfacere a

12

căsătoriei şi de împărţire a averii comune. Printre alte cerinţe, soţia a cerut să fie divizată partea socială şi să fie primită şi ea în calitate de asociat. Soţul a spus că este de acord ca în locul părţii sociale să-i dea soţiei alte bunuri său chiar bani în sumă egală cu valoarea nominală a părţii sociale, adică 25 000 lei. În absenţa unei înţelegeri la acest subiect, soţia a acţionat soţul în judecată, cerînd divizarea forţată a părţii sociale din societatea cu răspundere limitată şi cota de 12,5% din capitalul social. În judecată, soţul a cerut ca în calitate de terţă persoană să fie atrasă şi societatea a cărei parte socială urma să fie divizată.

În şedinţa judiciară reprezentantul societăţii a spus că, potrivit actului de constituire a societăţii, partea socială nu poate fi înstrăinată prin acte între vii, precum şi pentru cauză de moarte. În caz de urmărire a cotei-părţi a asociatului, sau în caz de moştenire a acesteia, cota-parte se propune asociaţilor sau societăţii care este obligată să o cumpere la preţul egal cu valoarea contabilă a acesteia.

Care este soluţia?

Speţa 8 Adunarea generală a acţionarilor a hotărît reorganizarea S.A. „Autotransportatorul” prin

divizarea acesteia în două societăţi comerciale cu răspundere limitată. Camera Înregistrării de Stat a respins înregistrarea reorganizării şi ca temei a invocat două argumente:

- societatea care se reorganizează nu a retras din circulaţie acţiunile emise şi - societatea nu se poate reorganiza prin două forme concomitent, utilizînd procedura de

divizare şi cea de transformare. Ar fi corect ca societatea pe acţiuni să se divizeze mai întîi în două societăţi pe acţiuni şi apoi fiecare din acestea să se transforme în societăţi cu răspundere limitată.

Nefiind de acord cu refuzul, S.A. „Autotransportatorul” a atacat în instanţă decizia Camerei Înregistrării de Stat.

Care este soluţia?

Speţa 9Două societăţi cu răspundere limitată au decis să fuzioneze prin absorbţie. Unul din

creditorii societăţii absorbante s-a opus procedurii de reorganizare, solicitînd rezilierea anticipată a contractului de credit, restituirea creanţei şi încasarea prejudiciului. Ca temei al rezilierii creditorul a invocat faptul că societatea absorbită este o societate insolvabilă, iar în cazul reorganizării creditorii acesteia din urmă vor putea urmări toate bunurile noii societăţi, afectînd prin aceasta şi drepturile de creanţă ale creditorilor societăţii absorbante.

Societatea absorbantă a respins cererea creditorului său, menţionînd că drepturile creditorului nicidecum nu sînt afectate, iar banca solicită rezilierea unui contract de credit încheiat pe un termen lung cu o dobîndă foarte convenabilă pentru debitor; deci, temeiul este exclusiv unul economic. Mai mult, aceasta a menţionat că, la încheierea contractului de credit, în favoarea băncii au fost instituite garanţii reale depuse de către fondatorii acestei societăţi care asigură pe deplin dreptul de creanţă ale băncii.

În această situaţie, creditorul a informat Camera Înregistrării de Stat şi a solicitat să nu înregistreze reorganizarea celor două societăţi. Camera Înregistrării de Stat a refuzat să înregistreze absorbţia, deoarece creditorul uneia din societăţi nu a fost satisfăcut.

Societăţile care fuzionau au atacat în instanţă decizia Camerei.

Argumentaţi posibila hotărîre a instanţei.

Speţa 10 Inspectoratul fiscal al mun. Chişinău a înaintat o cerere privind dizolvarea activităţii S.R.L.

„Valea Norocului” şi începerea procedurii de lichidare. Ca motiv pentru intentarea acţiunii,

13

inspectoratul fiscal a invocat faptul că de trei ori s-a prezentat cu controlul la sediul societăţii indicat în Registrul de Stat al întreprinderilor din sect. Ciocana, însă nu a găsit nici o persoană cu funcţie de răspundere a acesteia.

Ulterior, cu ajutorul organelor de poliţie a stabilit că, de fapt, S.R.L. „Valea Norocului” îşi are adresa în sectorul Buiucani al capitalei. Deoarece pîrîtul a încălcat prevederile legale, a fost solicitată dizolvarea şi lichidarea acesteia.

În referinţa sa pîrîtul a indicat că Inspectoratul fiscal nu are dreptul să ceară dizolvarea societăţii, totodată a cerut termen suplimentar pentru convocarea adunării generale şi adoptarea hotărîrii cu privire la modificarea sediului şi introducerea modificărilor în Registrul de Stat.

Argumentaţi posibila hotărîre a instanţei.

Speţa 11 Casă Naţională a Asigurărilor Sociale a depus cerere în instanţa de judecată pentru

încasarea forţată de la Cooperativa Agricolă de Producţie „Fazanul” a plăţilor obligatorii în sumă de 40 000 lei pe care pîrîtul le datora. În locul referinţei, pe adresa instanţei a sosit o informaţie de la sediul pîrîtului, potrivit căreia pîrîtul nu se mai află pe această adresă, fiind lichidat.

În legătura cu aceasta a fost făcută o interpelare la Camera Înregistrării de Stat care a confirmat că, într-adevăr, CAP „Fazanul” a fost lichidată. Din acest considerent, instanţa, conducîndu-se de prevederile art.131 CPC, a adoptat o încheiere prin care a refuzat primirea cererii.

Casă Naţională a Asigurărilor Sociale a ordonat secţiei sale juridice să stabilească în ce condiţii s-a lichidat debitorul său şi cum de s-a produs lichidarea fără acordul creditorului. În procesul de lichidare s-a stabilit că avizul cu privire la lichidarea cooperativei nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Suplimentar, Camera Înregistrării de Stat a comunicat că, potrivit bilanţului de lichidare a cooperativei, membrii acesteia au împărţit între ei bunuri în valoare de 75000 lei.

Care este soluţia?

Speţa 12La data de 28.04.2003 a fost convocată adunarea generală a S.A. „Gospodina”. Acţionarii

au fost înştiinţaţi despre adunarea generală în scris, prin intermediul ziarului „GOROD”. La şedinţă s-au prezentat 9 acţionari din 270; aceştia, însă, deţineau 43% din acţiunile cu drept de vot. Directorul societăţii pe acţiuni a declarat că lui i-au telefonat alţi 6 acţionari, care au rugat să se elibereze procuri din numele lor pe numele unor acţionari prezenţi la adunare. Deci, luînd în consideraţie şi aceste procuri, adunarea poate fi declarată deliberativă, deoarece se întrunesc 51%.

La 1 septembrie 2003, trei din acţionarii care au participat la adunare au iniţiat o acţiune în judecată prin care au solicitat anularea hotărîrilor adunării generale a acţionarilor din 28.04.2003, deoarece: administraţia societăţii nu a informat acţionarii despre convocarea adunării generale în modul stabilit de lege; adunarea generală a discutat chestiunea cu privire la modificarea statutului, care nu a fost inclusă în informaţia făcută în ziar; adunarea generală nu a fost deliberativă, deoarece procurile eliberate de directorul societăţii pe acţiuni nu sînt legale.

Care este soluţia?

IV. Bibliografie:

14

Acte normative

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1.

2. Codul civil nr.1107/2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86.3. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr.845-XII din 03.01.1992 //

Monitorul Ofical al Republicii Moldova, 1994, nr.2.4. Legea privind principiile de bază ale activităţii de întreprinzător, nr.235/2006.5. Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor, nr.1265/2000

// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.31-34.6. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni, nr.1134-XIII din 02.04.1997 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.38-39.7. Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitată, nr.135/2007 // Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 2007, nr.127-130.8. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.199-XIV din 18.XI.1998 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.27-28.9. Legea cu privire la investiţii în activitatea de întreprinzător din 18.03.2004 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.64-66/344.10. Legea insolvabilităţii, nr.632/2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001,

nr.139-140.11. Legea privind licenţierea unor genuri de activitate, nr.451-XV din 30.07.2001 //

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.108-109.12. Legea cu privire la patenta de întreprinzător, nr.93-XIV din 05.07.1998 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.72-73.13. Legea privind cooperativele de producţie, nr.1007/2002 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2002, nr.71-73.14. Legea privind cooperativele de întreprinzător, nr.73/2001 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2001, nr.49-50.15. Legea cu privire la întreprinderea de stat, nr.146-XIII din 16.06.1994 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.2.16. Legea privind fondurile de investiţie, nr.1204-XIII din 05.06.1997 // Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 1997, nr. 45.17. Legea instituţiilor financiare, nr.550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 1996, nr.1. 18. Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier), nr.1353/2000 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2000, nr.14-15.19. Legea privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, nr.206/2006 //

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.126-130.

Directivele UE privind societăţile comerciale

1. Directiva I, nr.68/ 151/ EEC din 09.03.1968, de coordonare, în vederea echivalării garanţiilor impuse societăţilor comerciale pentru protejarea intereselor asociaţilor său terţilor.

2. Directiva II, nr.77/ 91/EEC din 13.12.1976, privind coordonarea garanţiilor solicitate de la societăţile comerciale pe acţiuni de către statele membre în vederea protecţiei intereselor asociaţilor şi terţilor în ceea ce priveşte constituirea societăţilor pe acţiuni, menţinerea şi modificarea capitalului lor social.

3. Directiva III, nr.78/855/EEC din 09.10.1978, cu privire la fuziunea societăţilor pe acţiuni (anonime).

4. Directiva VI, nr.82/891/EEC din 17.12.1982, privind divizarea societăţilor pe acţiuni (anonime).

15

5. Directiva XI, nr.89/666/EEC din 21.12.1989, privind publicitatea sucursalelor (în sensul legislaţiei Republicii Moldova - filiale);

6. Directiva XII, nr.89/667/EEC din 21.12.1989, cu privire la societăţile cu răspundere limitate cu asociat unic.

Practica judecătorească

A. Hotărîrile Plenului Curţii Supreme de Justiţie 1. Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 31.05.2004, nr.17 Cu privire la practica examinării

de către instanţele judecătoreşti a cauzelor privind limitarea în capacitatea de exerciţiu şi declararea incapacităţii persoanei fizice // Buletinul CSJ a RM, 2004, 7/4.

2. Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 22.11.2004, nr.38 Cu privire la aplicarea de către instanţele economice a prevederilor legale ce ţin de dizolvarea agenţilor economici // Buletinul CSJ a RM, 2005, 1/15.

3. Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 22.11.2004, nr.34 Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice // Buletinul CSJ a RM 2004, 11/6.

4. Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 09.10.2006, nr.9 Cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral // Buletinul CSJ a RM, 2007, 2/19.

5. Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 09.10.2006, nr.8 Cu privire la aplicarea legislaţiei despre apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice // Buletinul CSJ a RM, 2007, 3/16.

B. Hotărîrile şi deciziile Curţii Supreme de Justiţie pe dosare concrete (Practica cu privire la cauzele civile)

1. Decizia CCCA al CSJ a RM din 15.03.2006 nr.2ra-145/2006 Conform legislaţiei în vigoare, contractele, a căror valoare cărora ¼ din mărimea capitalului social al S.R.L., urmează să fie aprobate de adunarea generală cu ¾ din voturi.

2. Decizia CC al CSJ a RM din 06.06.2001 nr.2r/o-108/2001 Acţiunea privind rezilierea contractului de vînzare-cumpărare a fost respinsă corect, deoarece adunarea generală a S.R.L. a dat acordul pentru vînzarea averii şi dreptul la proprietate a fost transmis.

3. Decizia CC al CSJ a RM din 18.04.2001 nr.2r/a-174/2001 Hotărîrea instanţei de fond, prin care s-a dispus excluderea pîrîtei din componenţa fondatorilor S.R.L. şi încasarea penalităţilor pentru întîrzierea depunerii cotei, a fost menţinută cu casarea hotărîrilor de apel şi recurs.

4. Decizia CE al CSJ a RM din 01.07.2004 nr.2re-205/2004 Conform art.75 CPC RM, în caz de dizolvare său lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu său de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii.

5. Decizia CCCA al CSJ a RM din 23.06.2004 nr.3r-927/2004 Persoana juridică se consideră constituită din momentul înregistrării de stat.

6. Decizia CE al CSJ a RM din 19.02.2004 nr.2re-3/2004 Legea insolvabilităţii se aplică proceselor insolvabilităţii, inclusiv acţiunilor său inacţiunilor persoanelor care au generat starea de insolvabilitate.

7. Decizia CE al CSJ a RM din 15.01.2004 nr.2re-7/2004 Conform art.32 alin.(1) lit.c) al Legii insolvabilităţii, în cererea introductivă a creditorului urmează a fi indicate temeiul creanţelor şi termenul executării lor.

8. Decizia CE al CSJ a RM din 25.12.2003 nr.2re-108/2003 Suma datoriei indicată în cererea introductivă nu este o datorie certă, dar reprezintă un litigiu şi nu poate servi temei pentru intentarea procedurii de insolvabilitate.

16

9. Decizia CE al CSJ a RM din 09.02.2006 nr.2rae-12/2006 Legislaţia cu privire la societăţile pe acţiuni nu interzice modificarea capitalului social, inclusiv prin intermediul emisiunii suplimentare de acţiuni.

10. Decizia CE al CSJ a RM din 24.04.2003 nr.2ro/e-256/2003 Instanţa de fond corect a concluzionat despre declararea nulităţii actelor de constituire şi înregistrare a societăţii pe acţiuni şi lichidarea acesteia din urmă, deoarece au fost încălcate cerinţele legii în privinţa capitalului social al societăţii pe acţiuni.

11. Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 31.03.2003 nr.4-2ra/c-9/2003 Aporturile nebăneşti se predau cu proces-verbal de către fondatorii organului executiv al societăţii pe acţiuni.

12. Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 28.05.2001 nr.4-2r/a-38/2001 Hotărîrea instanţei, prin care a fost admisă acţiunea despre recunoaşterea nulităţii hotărîrii consiliului societăţii pe acţiuni, a fost menţinută, deoarece reclamantul nu a fost anunţat în ordinea stabilită despre adunarea generală extraordinară şi convocarea şedinţelor consiliului.

13. Practica cu privire la cauzele civile a CSJ. Decizia CCCA al CSJ a RM din 28.09.2005 nr.2ra-978/2005.

Obligatorie:

1. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile. Colectiv de autori. – Chişinău, 2006.

2. Nicolae Roşca, Sergiu Baieş. Dreptul afacerilor. Vol.I. – Chişinău, 2004. – 453 p.3. Nicolae Roşca, Sergiu Baieş. Dreptul afacerilor. Vol.II. – Chişinău, 2006. – 432 p.4. Sergiu Baieş, Nicolae Roşca. Drept civil. Partea Generală. Persoana fizică. Persoana

juridică. – Chişinău, 2007.5. Tudor Lazăr. Societatea comercială persoană juridică în economia de piaţă. – Chişinău,

2000.

Recomandabilă:

1. Stanciu Cărpenaru. Drept comercial român. - Bucureşti: ALL BECK, 2001. – 646 p.2. Andrei Chiriac. Aspecte istorico-teoretice ale persoanei juridice în legislaţia Republicii

Moldova. – Chişinău: Cartdidact, 2001. 175 p.3. Sergiu Mămăligă. Societatea pe acţiuni. Comentariu la Legea nr.1134-XIII/1997. -

Chişinău: Museum, 2001.4. Stanciu Cărpenaru, C.Predoiu, S.David, Gh.Pipera. Societăţile comerciale.

Reglementare, doctrină, jurisprudenţă. Ed. a II-a. - Bucureşti: ALL Beck, 2002. – 611 p.

17

Tema 2. ACTUL JURIDIC CIVIL


- să evidenţieze principalele criterii de clasificare a actelor juridice civile;- să identifice importanţa juridică a clasificării actelor juridice civile;- să descrie condiţiile de valabilitate a actului juridic civil; - să determine corelaţia dintre condiţiile de valabilitate prevăzute în Codul civil şi cele

prevăzute în alte acte normative;- să compare cauza actului juridic cu motivul acestuia;- să descrie forma actului juridic civil; - să deosebească efectele nerespectării formei simple scrise de efectele nerespectării formei

notariale a actului juridic civil; - să explice regula ce guvernează înregistrarea actului juridic civil, precum şi efectele

neînregistrării acului juridic civil; - să argumenteze condiţiile prevăzute de legislaţie ca modalităţi ale actului juridic civil;- să distingă trăsăturile nulităţii absolute şi ale nulităţii relative;- să descrie efectele nulităţii actului juridic civil;- să identifice temeiurile ce duc la nulitatea absolută şi temeiurile ce duc la nulitatea relativă,

prevăzute atît de Codul civil, cît şi de alte acte normative.


1. Privire generală asupra actului juridic civil.2. Condiţiile de valabilitate a actului juridic civil prevăzute în Codul civil. Analiza condiţiilor

de valabilitate prin prisma practicii judiciare: a) Capacitatea de a încheia actul juridic civil.b) Consimţămîntul. Voinţa juridică – formarea ei. Principiile voinţei juridice. Viciile

de consimţămînt.c) Obiectul actului juridic civil. Condiţii de valabilitate.d) Cauza actului juridic civil.e) Forma actului juridic civil. Forma verbală. Forma tacită. Forma scrisă (forma

simplă scrisă şi forma autentică). Înregistrarea actelor juridice civile. Efectele nerespectării formei actului juridic civil.

3. Modalităţile actului juridic civil. Termenul şi condiţia ca modalităţi ale actului juridic civil.

4. Efectele actului juridic civil. Principiul forţei obligatorii ale actului juridic. Principiul irevocabilităţii actului juridic civil. Principiul relativităţii actului juridic civil.

5. Nulitatea actului juridic civil. Nulitatea absolută şi nulitatea relativă. Analiza practicii judiciare privind efectele nulităţii actului juridic civil.

Noţiunea de act juridic civil

18

Clasificarea actelor juridice

19

Condiţiile actului juridic civil

20

Obiectul actului juridic civil – condiţie de valabilitate a actului juridic

Cauza actului juridic civil


A. Activităţi de predare-învăţare

Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia actului juridic civil; - modalităţile actului juridic civil;- condiţiile de valabilitate a actului juridic civil;- viciile consimţămîntului la încheierea actului juridic;- tipurile de nulitate a actului juridic civil şi efectele acestora;

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- distinge acţiunile de evenimente; - compara termenul de act juridic civil cu termenii convenţie, contract, tranzacţie; - distinge condiţiile de fond de condiţiile de formă ale actului juridic;- clasifice actul juridic civil după criteriile cunoscute;

21

- compara eroarea cu dolul ca vicii de consimţămînt la încheierea actului juridic; - determina corelaţia dintre condiţiile de valabilitate prevăzute în Codul civil şi cele

prevăzute în alte acte normative;- compara cauza actului juridic cu motivul acestuia;- distinge efectele nerespectării formei simple scrise de efectele nerespectării formei

notariale a actului juridic civil; - distinge temeiurile ce duc la nulitatea absolută de temeiurile ce duc la nulitatea relativă.

Auditorul trebuie să poată:- recomanda soluţii pentru persoana care a încheiat actul juridic fără respectarea:

a) formei autentice; b) fără a fi înregistrat în modul stabilit;

- întocmi cereri sau acte judiciare în care să se motiveze că actul juridic este afectat de nulitate relativă sau de nulitate absolută;

- selecta probele care demonstrează valabilitatea actului juridic încheiat fără respectarea formei stabilite de lege (pe baza unei speţe);

- formula soluţii pentru speţele prezentate; nulitatea actelor juridice: a) afectate de eroare; b) încheiate prin dol; c) încheiate prin violenţă; d) încheiate cu o persoană fără capacitate juridică; e) încheiate în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi cu

cealaltă parte; f) încheiate de o persoană insolvabilă în termen de cel mult 3 ani pînă la

data intentării procesului de insolvabilitate; g) încheiate de o societate pe acţiuni fără acordul organului ierarhic superior

(consiliu, adunare generală);

Modalităţi de realizare a sarcinilor didactice (a se vedea Tema 1)



Condiţiile de valabilitate a actului juridic civil

Referate/Rezumate capacitatea; consimţămînt

ul; obiectul; cauza; forma

Studiu de caz

- prezentarea rezultatelor- participarea la mese rotunde

Modalităţile şi efectele actului juridic civil

Referate/Rezumate modalităţile –

termenul, condiţia; sarcina;

efectele principiul

- prezentarea rezultatelor- elaborarea articolelor

22

forţei obligatorii a actului juridic;

principiul irevocabilităţii actului juridic civil; principiul

relativităţii actului juridic civil

Studiu de caz

Nulitatea actului juridic civil

Referate/Rezumate nulitatea absolută; nulitatea relativă

Studiu de caz

- prezentarea rezultatelor- elaborarea articolelor- participarea la mese rotunde


Speţe

Speţa 1 La 14 septembrie 1998 între Primăria mun. Chişinău şi A.V. a fost încheiat contractul

de arendă a imobilului amplasat pe str. Mitropolitul Varlaam, 69. Acest contract a fost încheiat în baza deciziei Primăriei mun. Chişinău din 13 august 1998 şi a cererii A.V.

La 2 noiembrie 1999 L.M. s-a adresat cu plîngere în Tribunalul mun. Chişinău prin care a cerut să fie anulată decizia Primăriei mun. Chişinău din 13.08.1998, să fie anulat contractul şi să fie obligată Primăria mun. Chişinău să încheie cu A.V. şi L.M. un contract comun de arendă a încăperilor amplasate pe str. Mitropolitul Varlaam, 69.

În şedinţa judiciară Primăria mun. Chişinău (arendator) şi A.V. (arendaş) au declarat că au încheiat contractul de arendă cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, că nu doresc să rezilieze contactul şi să încheie alt contract.

În şedinţa judiciară s-a stabilit că atît A.V., cît şi L.M. pînă la reorganizarea sistemului notarial (mai 1998) au lucrat în calitate de notari în Biroul notarial de stat amplasat pe str. Mitropolitul Varlaam, 69. A fost stabilit, de asemenea, că pînă la 13 august 1998 L.M. nu s-a adresat Primăriei mun. Chişinău cu o cerere prin care să-şi manifeste voinţa de a încheia contract de arendă. Astfel de cerinţe au fost înaintate în şedinţa judiciară.

La 27 noiembrie 1998, Tribunalul mun. Chişinău abrogă decizia Primăriei mun. Chişinău din 13.08. 1998, declară nul contractul de arendă încheiat între Primăria mun. Chişinău şi A.V. la 14 septembrie 1998 şi obligă Primăria mun. Chişinău să dea în arendă a lui A.V. şi L.M încăperile amplasate pe str. Mitropolitul Varlaam, 69.

Această hotărîre a Tribunalului mun. Chişinău a fost casată prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 29 aprilie 1999.

La 2 iunie 1999, Colegiul civil al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia sa a casat decizia Curţii de Apel din 29 aprilie 1999 şi a menţinut hotărîrea Tribunalului mun. Chişinău.

Decizia Colegiului civil al Curţii Supreme de Justiţie şi hotărîrea Tribunalului mun. Chişinău au fost menţinute în vigoare şi prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 6 septembrie 1999, care a examinat recursul în anulare al Procurorului General asupra hotărîrii Tribunalului mun. Chişinău din 27 noiembrie 1998 şi a deciziei Colegiului civil al Curţii Supreme de Justiţie din 2 iunie 1999.

1. Care sînt condiţiile de valabilitate a actului juridic civil? În baza căror acte juridice

23

sau fapte poate fi încheiat actul juridic civil? Poate fi impusă o parte să încheie un act juridic civil contrar voinţei sale?

2. Sînt corecte hotărîrea şi deciziile instanţelor judecătoreşti?

Speţa 2 La 15 martie 2006 A. şi B. au încheiat un antecontract prin care A. se obliga să vîndă,

respectiv B. să cumpere un imobil la preţul de 300 mii Euro. Conform prevederilor antecontractului, contractul de vînzare-cumpărare urma să fie încheiat nu mai tîrziu de 14 aprilie 2006. În asigurarea acestui antecontract cumpărătorul a transmis vînzătorului arvună în mărime de 100 mii Euro. La data de 14 aprilie A. şi B. s-au prezentat la biroul notarial pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare. A. (vînzător) a rugat ca contactul să fie perfectat a doua zi, adică pe 15 aprilie 2006. La 15 aprilie 2006 vînzătorul a refuzat să încheie contractul de vînzare-cumpărare, motivînd prin faptul că acesta urma să fie încheiat cel tîrziu pînă la 14 aprilie. Totodată, vînzătorul consideră că suma arvunei în mărime de 100 mii Euro rămîne lui în baza art.633 din Codul civil, fiindcă contractul nu a fost încheiat pînă pe 14 aprilie 2006. La fel, vînzătorul consideră că acordul din 14 aprilie 2006 prin care părţile au căzut de acord să încheie contractul de vînzare-cumpărare la 15 aprilie 2006 nu produce efecte juridice, fiindcă nu a fost perfectat în formă scrisă.

B. s-a adresat unui avocat pentru a fi consultat privind litigiul apărut şi întocmirea unei acţiuni în justiţie.

1. Care va fi consultaţia? 2. Ce acţiune (acţiuni) urmează a fi intentate pentru apărarea intereselor lui B.? 3. Pregătiţi proiectul acestor acţiuni.

Speţa 3La 19 martie 1997, Procurorul General al Republicii Moldova a înaintat în Judecătoria

Economică a Republicii Moldova o cerere despre recunoaşterea contractului de vînzare-cumpărare din 16.10.1996 a clădirii instituţiei medicale „Legkovik” încheiat între Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat şi Universitatea de Studii Umanistice ca fiind nevalabil.

Procurorul General îşi argumenta cerinţele sale în cerere prin faptul că la încheierea contractului de vînzare-cumpărare sus-numit nu au fost respectate prevederile Regulamentului licitaţiilor cu „strigarea”.

În şedinţa judiciară s-a stabilit că atît vînzătorul, cît şi cumpărătorul la momentul intentării acţiunii şi-au îndeplinit integral obligaţiunile asumate. Astfel, vînzătorul a transmis clădirea cumpărătorului, iar acesta a achitat integral costul imobilului. Ambele părţi sînt de părere că au încheiat contractul cu respectarea prevederilor legilor în vigoare şi consideră că acest contract nu poate fi declarat nul.

La 28 mai 1997, prin hotărîrea Judecătoriei Economice a Republicii Moldova, adoptată în prima instanţă, contractul de vînzare-cumpărare a clădirii profilactoriului „Legkovik” a fost declarat nul, invocîndu-se prevederile art.50 din Codul civil (redacţia 1994).

Prin decizia Judecătoriei Economice a Republicii Moldova, adoptată în a doua instanţă la 28 iulie 1997, hotărîrea primei instanţe a fost lăsată în vigoare.

Nefiind de acord cu această decizie, Universitatea de Studii Umanistice a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie în care a solicitat anularea hotărîrilor Judecătoriei Economice a Republicii Moldova pe motivul că ele contravin legislaţiei în vigoare.

1. Care sînt diferenţele ce se referă la nulitatea actului juridic din Codul civil din 1964 şi Codul civil din 2002? Cine în afară de părţile contractante poate cere nulitatea contractului?

2. Care va fi decizia Colegiului civil al Curţii Supreme de Justiţie pe cauza nominalizată

24

mai sus?

IV. Bibliografie:

1. Codul civil nr.1107/2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86, art.195-241.

2. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova, Vol.I, 2005.3. Sergiu Baieş, Nicolae Roşca. Drept civil. Partea Generală. Persoana fizică. Persoana

juridică. – Chişinău, 2004, 2005, 2007.4. C.Hamagiu, I.Rossetti-Bălănescu, Al.Băiocanu. Tratat de drept civil român. Vol.I.

Bucureşti: ALL, 1996, p.76-124.5. Gheorghe Beleiu. Drept civil român, introducere în dreptul civil, subiectele dreptului

civil. Bucureşti, 1992, p.113-193. 6. Ovidiu Ungureanu. Manual de drept civil. Partea Generală. Bucureşti, 1999, p.87-171.7. Romul Petru Vonica. Drept civil. Partea Generală. Bucureşti, 2001, p.523-759.8. R.Tudor Popescu. Drept civil. Bucureşti, 1994, p.59-157. 9. Gh.Chibac, A. Chiriac. Гражданское право. Краткий курс лекций.

Законодательство. – Chişinău, 1998, p.90-114.10. Гражданское право / Под ред. Е.Суханова, Том 1. Москва, 1998, p. 324-377.11. Гражданское право / Под. ред. A.П. Сергеева, Ю.К.Толстого, Том 1. – Москва,

2002, p.280,314.12. М.И. Брагинский. Осуществление и защита гражданских прав. Сделки.

Представительство. Доверенность. Исковая давность // Вестник ВАС РФ, 1995, nr.7.

25

Tema 3. TERMENELE ÎN DREPTUL CIVIL


- să identifice termenele aplicabile în dreptul civil;- să explice regulile de calculare a termenelor; - să definească termenele de prescripţie extinctivă; - să identifice domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive, precum şi cererile cărora nu li se

aplică prescripţia;- să descrie regula ce guvernează începutul curgerii termenilor de prescripţie şi excepţiile de la

această regulă;- să aplice regulile suspendării, întreruperii şi repunerii în termenul de prescripţie la diverse

situaţii practice.


1. Caracteristica generală a termenelor în dreptul civil 2. Calcularea termenelor3. Termenele de prescripţie extinctivă. Noţiunea şi însemnătatea termenelor de prescripţie

extinctivă. Domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive. Cererile cărora nu li se aplică prescripţia

4. Începutul curgerii termenelor de prescripţie5. Suspendarea cursului prescripţiei6. Întreruperea cursului de prescripţie7. Repunerea în termenul de prescripţie

Termenele în dreptul civil

26

Însemnătatea prescripţiei extinctive



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia de termen şi termen de prescripţie extinctivă;- regula ce guvernează începutul curgerii termenelor de prescripţie şi excepţiile de la această

regulă;- regulile de calculare a termenelor.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- clasifica termenele după criteriile cunoscute;- compara termenul de prescripţie extinctivă cu termenul de:

a) existenţă a drepturilor civile; b) garanţie; c) înaintare a pretenţiilor.

- calcula termenele de prescripţie extinctivă, aplicînd regulile suspendării şi întreruperii termenului.

Auditorul trebuie să poată;- argumenta, pe baza unei speţe, aplicarea dispoziţiilor legale privind suspendarea şi

întreruperea curgerii termenului de prescripţie extinctivă; - argumenta, pe baza unei speţe, aplicarea dispoziţiilor legale privind repunerea în termen a

persoanei care nu şi-a exercitat dreptul în termenul stabilit;- recomanda (selecta) probele care demonstrează prescrierea dreptului, suspendarea sau

întreruperea curgerii termenului de exercitare a dreptului.

27




Caracteristica generală a termenelor în

dreptul civilCalcularea termenelor

Referate/Rezumate termenele în dreptul civil; calcularea termenelor

Studiu de caz

- prezentarea rezultatelor- participarea la mese

rotunde

Prescripţia extinctivă

Referate/Rezumate importanţa prescripţiei

extinctive

Studiu de caz


Termenele de prescripţie

Referate/Rezumate caracteristica generală a

termenelor de prescripţie extinctivă;

începerea cursului termenului de prescripţie extinctivă;

suspendarea şi întreruperea termenelor de prescripţie

Studiu de caz

- prezentarea rezultatelor- elaborarea articolelor- participarea la mese

rotunde


Speţe

Speţa 1Pe data de 31 decembrie, cetăţeanul L. a încheiat cu vecinul său M. un contract verbal prin

care i-a transmis în folosinţă temporară un televizor color marca „Panasonic”, pe un termen de două luni. Părţile au stipulat în contract că riscul pieirii fortuite pe durata contactului îl va suporta locatarul M. şi la expirarea termenului contractului locatorul L. va prelua bunul de la domiciliul locatarului, care, la rîndul său, va preda televizorul în starea în care l-a primit. Pe data de 1 martie, din cauza unor descărcări electrice, televizorul a ars. Locatorul s-a adresat locatarului cu o cerere privind achitarea costului televizorului. Locatarul a refuzat să satisfacă cererea, deoarece, după părerea lui, locatorul nu a preluat bunul la expirarea contractului şi riscul pieirii fortuite trebuie să-l suporte el în calitate de proprietar, deoarece locatarul a suportat riscul pieirii fortuite numai pe durata contractului. Locatorul, considerînd argumentele locatarului neîntemeiate, s-a adresat cu cerere în instanţă.

Care va fi hotărîrea instanţei judecătoreşti ?

28

Speţa 2În anul 1986, A. s-a angajat la Facultatea de Fizică a Universităţii de Stat din Moldova în

calitate de lector. Concomitent, a fost admis la doctorat la aceeaşi facultate şi în calitate de conducător ştiinţific a fost desemnat decanul facultăţii R. În procesul de lucru asupra tezei de doctorat a fost făcută o invenţie care a fost brevetată în anul 1989. În cererea de brevetare au solicitat ca brevetul să fie eliberat pe numele a doi coautori A. si R. În anul 1991 A. si R. au încheiat un contract prin care s-a stipulat că nouăzeci de procente din veniturile realizate prin folosirea invenţiei vor fi încasate de A. şi zece procente de R. Pe data de 3 august 1999, A. s-a adresat cu cerere în instanţă prin care solicita să fie recunoscut ca unic autor al invenţiei, deoarece R. nu a depus muncă creativă la elaborarea invenţiei, care este obligatorie pentru ca o persoană să fie recunoscută coautor al invenţiei şi a fost forţat de R., de care depindea la acel moment brevetarea invenţiei şi apărarea tezei de doctor, să-l accepte ca coautor. În şedinţa de judecată, R. a respins acuzaţiile şi a declarat că nu recunoaşte acţiunea, dar este de acord să-i cedeze lui A. toate veniturile care vor fi realizate prin folosirea invenţiei, fapt puţin probabil, deoarece invenţia nu poate fi aplicată. Tribunalul Chişinău a respins acţiunea reclamantului, deoarece acesta a omis termenul de prescripţie. Reclamantul a atacat hotărîrea la Curtea de Apel.

1. Care va fi hotărîrea Curţii de Apel ? 2. Cum va fi soluţionat litigiul dat în baza noului Cod civil ?

Speţa 3Cotidianul „Flux” a publicat pe data de 20 noiembrie 1996 un articol redacţional în care se

afirma că cetăţeanul M. în perioada în care a deţinut funcţii importante în cadrul Ministerului de Finanţe a facilitat obţinerea înlesnirilor fiscale de către diferite firme private şi pentru acest fapt a primit recompense substanţiale în bani şi obiecte. Pe data de 12 decembrie 1996, după ce M. a trimis redacţiei o scrisoare în care infirma informaţia apărută în ziar şi ameninţa redacţia că se va adresă în instanţă, dacă aceasta nu publică imediat o dezminţire, cotidianul într-un alt articol redacţional îşi cere scuze de la M. pentru afirmaţiile precum că acesta ar fi primit recompense în bani şi obiecte, dar a declarat că refuză să dezmintă afirmaţia precum că acesta a facilitat obţinerea înlesnirilor fiscale şi publică lista firmelor, care, conform datelor oficiale ale Ministerului de Finanţe, au beneficiat de înlesniri fiscale. Una din firmele care figurau în lista dată publicitarii, S.A. „Invest”, s-a adresat pe data de 19 februarie 1997 cu o acţiune în instanţă, prin care solicita să fie obligat cotidianul să publice o dezminţire a afirmaţiei că înlesnirile fiscale au fost acordate în baza protecţiei lui M. După mai multe amînări, pe data de 23 iulie 1998 instanţa a respins acţiunea, deoarece în articolul respectiv nu se afirma că anume S.A. „Invest” a obţinut facilitaţi datorită protecţiei. Hotărîrea nu a fost atacată de reclamant.

Pe data de 29 noiembrie 1999, M. a înaintat o acţiune în instanţă, prin care cerea să fie obligată redacţia cotidianului „Flux” să publice o dezminţire a afirmaţiilor publicate în numărul din 20 noiembrie 1996 şi să plătească despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 50000 lei. Concomitent, el solicita restabilirea termenului de prescripţie pe care l-a omis, deoarece iniţial a fost convins că nu va trebui să înainteze o acţiune, deoarece va fi satisfăcută acţiunea S.A. „Invest”, iar din mai 1998 pînă pe data de 25 noiembrie 1999 s-a aflat într-o deplasare peste hotare.

Soluţionaţi cazul.

Speţa 4 La 15 iulie 2003, A. (creditor) a încheiat cu B. (debitor) un contract de împrumut în

mărime de 100 mii lei. B. urma să restituie suma dată la 15 ianuarie 2004. La 17 iulie 2003 a fost încheiat un contract de fidejusiune, prin care C. garanta executarea obligaţiilor lui B. La 16 ianuarie 2004 A. a cerut de la fidejusor achitarea sumei de 100 mii lei garantată în contractul de

29

fidejusiune din 17 iulie 2007. Suma dată a fost achitată de fidejusor doar la 16 ianuarie 2006. Pe tot parcursul anului 2006 fidejusorul de nenumărate ori a cerut de la B. achitarea sumei de 100 mii lei, cerinţele lui nefiind satisfăcute.

La 25 mai 2007 fidejusorul a înaintat o cerere în judecată, prin care a cerut forţat achitarea sumei de 100 mii lei pe care a achitat-o lui A. În şedinţa de judecată fidejusorul a prezentat contractul de fidejusiune din 17 iulie 2004, precum şi toate documentele care dovedesc faptul că la data de 16 ianuarie 2006 suma de 100 mii lei a fost achitată lui A. În şedinţa judiciară B. a confirmat existenţa raporturilor dintre el, A. şi C., dar a rugat instanţa să respingă cererea pe motivul că a expirat termenul de prescripţie, care a început să curgă la 16 ianuarie 2004 şi, respectiv, termenul de prescripţie a expirat la 16 ianuarie 2007. La rîndul său, fidejusorul consideră că atîta timp cît nu i-a fost încălcat dreptul său (16 ianuarie 2006 – ziua achitării lui A. a sumei de 100 mii lei) nu putem vorbi despre începerea curgerii termenului de prescripţie, cu atît mai mult că acest lucru este expres prevăzut în art.272 alin.(2) din Codul civil.


IV. Bibliografie:



juridică. Chişinău, 2004, 2005, 2007.4. C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, Al.Băicoianu. Tratat de drept civil român. Vol.I.

Bucureşti: ALL, 1996, p.76-124.5. Gheorghe Beleiu. Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului

civil. Bucureşti, 1992, p.113-193. 6. Ovidiu Ungureanu. Manual de drept civil. Partea Generală. Bucureşti, 1999, p.87-

171.7. Romul Petru Vonica. Drept civil. Partea Generală. Bucureşti, 2001, p.523-759.8. Tudor R. Popescu. Drept civil. Bucureşti, 1994, p.59-157. 9. Gh.Chibac, A.Chiriac. Гражданское право. Краткий курс лекций.

Законодательство. Chişinău, 1998, p.90-114.10. Гражданское право / Под ред. Е.Суханова. Том 1. Москва, 1998, p.324-377.11. Гражданское право / Под. ред. A.П. Сергеева, Ю.К. Толстого. Том 1. Москва,

2002, p.280-314.

30

Tema 4. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL DE PROPRIETATE. DOBÎNDIREA ŞI ÎNCETAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE


- să determine sistemul drepturilor reale;- să descrie conţinutul atributelor dreptului de proprietate;- să identifice cazurile reglementate de legislaţia civilă ce stabilesc obligaţia de folosire a

bunului;- să analizeze regimul juridic al bunurilor domeniului public şi al bunurilor domeniului privat;- să stabilească particularităţile accesiunii ca mod de dobîndire a dreptului de proprietate;- să descrie condiţiile ce urmează a fi întrunite pentru dobîndirea dreptului de proprietate prin

uzucapiune;- să interpreteze prevederile Codului civil ce se referă la momentul dobîndirii dreptului de

proprietate şi la riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunurilor;- să deducă regulile ce reglementează încetarea dreptului de proprietate.


1. Locul dreptului de proprietate în sistemul drepturilor reale 2. Atributele dreptului de proprietate. Dreptul de posesie. Dreptul de folosinţă. Dreptul de

dispoziţie 3. Regimul juridic al bunurilor domeniului privat4. Regimul juridic al bunurilor domeniului public5. Accesiunea, mod de dobîndire a dreptului de proprietate6. Uzucapiunea, mod de dobîndire a dreptului de proprietate7. Momentul dobîndirii dreptului de proprietate. Riscul pieirii său deteriorării fortuite a

bunurilor8. Încetarea dreptului de proprietate

Noţiunea şi caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată

31

Subiectele dreptului de proprietate privată

Noţiunea şi caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică

Obiectele dreptului de proprietate publică

Uzucapiunea

32

Pierderea dreptului de proprietate

Exproprierea pentru cauză de utilitate publică



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia şi caracterele dreptului de proprietate; - atributele dreptului de proprietate; - bunurile ce aparţin domeniului public şi bunurile ce aparţin domeniului privat;- modurile de dobîndire a dreptului de proprietate; - modurile de încetare a dreptului de proprietate;

33

- cazurile reglementate de legislaţia civilă ce stabilesc obligaţia de folosire a bunului.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- compara dreptul de proprietate cu alte drepturi reale principale;- argumenta deosebirea dintre bunurile ce aparţin domeniului privat şi cele ce aparţin

domeniului public; - clasifica modurile de dobîndire a dreptului de proprietate după criteriile cunoscute; - compara modurile de dobîndire a dreptului de proprietate prin accesiune după cum

urmează: a) accesiunea imobiliară cu accesiunea mobiliară;

b) accesiunea imobiliară naturală cu accesiunea imobiliară artificială. - compara modul de dobîndire a dreptului de proprietate prin ocupaţiune cu modul de

dobîndire a dreptului de proprietate prin uzucapiune; - descrie condiţiile ce urmează a fi întrunite pentru dobîndirea dreptului de proprietate prin

uzucapiune;- aplica prevederile Codului civil ce se referă la momentul dobîndirii dreptului de proprietate

şi la riscul pieirii său deteriorării fortuite a bunurilor.

Auditorul trebuie să poată:- recomanda soluţii unor litigii din speţele prezentate în legătură cu:

a) trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat; b) b) dobîndirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune; c) expropriere pentru cauze de utilitate publică.

- redacta hotărîri judecătoreşti, în care să argumenteze darea unei soluţii juridice: a) pentru recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unor construcţii ridicate pe

terenul unei unităţi administrativ - teritoriale; b) revendicarea unui bun de la un proprietar de bună-credinţă (rea-credinţă); c) înlăturarea piedicilor în folosirea casei de locuit.

- recomanda (selecta) probele care demonstrează dreptul de proprietate asupra:a) unui bun imobil, unui automobil; b) unei acţiuni (obligaţiuni); c) unei brăţări de aur, unui frigider; d) unei nave aeriene (fluviale, maritime).




Dreptul de proprietate:

caracteristica generală

Referate/Rezumate proprietatea şi

dreptul de proprietate; atributele

dreptului de proprietate

Studiu de caz



Obiectul dreptului de proprietate Referate/Rezumate

34

regimul juridic al bunurilor domeniului privat;

regimul juridic al bunurilor domeniului public

Studiu de caz



Dobîndirea şi încetarea dreptului

de proprietate

Referate/Rezumate accesiunea; uzucapiunea;

regimul juridic al bunurilor găsite şi al comoarei;

momentul dobîndirii dreptului de proprietate;

încetarea dreptului de proprietate

Studiu de caz


- elaborarea articolelor- participarea la mese

rotunde


Speţe

Speţa 1La 19 martie 1997, Procurorul General al Republicii Moldova a înaintat în Judecătoria

Economică a Republicii Moldova o cerere despre recunoaşterea contractului de vînzare-cumpărare din 16.10.1996 a clădirii instituţiei medicale „Legkovik” încheiat între Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat şi Universitatea de Studii Umanistice ca fiind nevalabil.

Procurorul General îşi argumenta cerinţele sale în cerere prin faptul că la încheierea contractului de vînzare-cumpărare sus-numit nu au fost respectate prevederile Regulamentului licitaţiilor cu „strigarea”.

În şedinţa judiciară s-a stabilit că atît vînzătorul, cît şi cumpărătorul la momentul intentării acţiunii şi-au îndeplinit integral obligaţiunile asumate. Astfel, vînzătorul a transmis clădirea cumpărătorului, iar acesta a achitat integral costul imobilului. Ambele părţi sînt de părere că au încheiat contractul cu respectarea prevederilor legilor în vigoare şi consideră că acest contract nu poate fi declarat nul.

La 28 mai 1997, prin hotărîrea Judecătoriei Economice a Republicii Moldova, adoptată în prima instanţă, a fost declarat nul contractul de vînzare-cumpărare a clădirii profilactoriului „Legkovik”, invocîndu-se prevederile art.50 din Codul civil (redacţia 1964).

Prin decizia Judecătoriei Economice a Republicii Moldova, adoptată în a doua instanţă la 28 iulie 1997, hotărîrea primei instanţe a fost lăsată în vigoare.

Nefiind de acord cu această decizie, Universitatea de Studii Umanistice a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie în care a solicitat anularea hotărîrilor Judecătoriei Economice a Republicii Moldova pe motivul că ele contravin legislaţiei în vigoare.

La 27 decembrie 2007 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul Universităţii de Studii Umanistice, adoptînd o decizie prin care a obligat părţile să achite preţul clădirii, iar Universitatea de Studii Umanistice să transmită clădirea Statului.

Decizia dată nu a fost executată. În perioada anilor 1997-2007 Universitatea de Studii Umanistice a posedat clădirea dată, achitînd impozitul pe bunul imobil, efectuînd investiţii

35

capitale. În aprilie 2007 Agenţia de Privatizare a înaintat o cerere la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău prin care a cerut să fie înregistrat dreptul de proprietate asupra clădirii din str. Grenoble, 147, după Statul Republica Moldova, anexînd ca dovadă hotărîrea Judecătoriei Economice din 28 mai 1997. Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău a satisfăcut cererea Agenţiei de Privatizare. În iunie 2007 Agenţia de Privatizare a cerut Universităţii de Studii Umanistice să elibereze clădirea în cauză. Universitatea de Studii Umanistice a refuzat să elibereze clădirea, susţinînd că, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, executarea hotărîrii judecătoreşti din 1997 poate avea loc doar în baza unui titlu executoriu, titlu care pînă în anul 2007 nu a fost eliberat, fiindcă nici Statul Republica Moldova şi nici Universitatea de Studii Umanistice nu au cerut executarea hotărîrii judecătoreşti din 28 mai 1997. Totuşi, Agenţia de Privatizare, asistată de organul de poliţie, în dimineaţa zilei de 1 iulie 2007, aproximativ la ora 4, a spart prin forţă uşa de la intrare şi a ocupat clădirea din str.Grenoble, 147. Ulterior toate bunurile Universităţii de Studii Umanistice amplasate în clădirea din str.Grenoble, 147, au fost evacuate cu forţa, fiind deplasate într-un depozit al Ministerului Apărării.

1. Ce acţiuni urma să întreprindă după luna aprilie 2007 Universitatea de Studii Umanistice întru apărarea drepturilor sale?

2. Întocmiţi proiectele de acţiuni ce urmau să fie înaintate în instanţele judecătoreşti. Poate fi aplicată uzucapiunea în cazul dat?

3. Soluţionaţi cazul.

Speţa 2 Mergînd în fiecare zi timp de o săptămînă la pădure Petru a observat că de un cal, care

se afla în pădure, nu îngrijeşte nimeni şi, crezînd că a fost abandonat de stăpîn, l-a luat acasă pentru a-l întreţine. Petru s-a folosit de acest cal mai mult de un an. La rugămintea vecinului său Petru i-a transmis acestuia în folosinţă temporară calul ca să-şi aducă porumbul strîns de pe cota de teren echivalent. După ce a terminat de cărat porumbul vecinul a refuzat să întoarcă calul.

Petru a înaintat o acţiune către vecinul său cerînd să i se întoarcă calul. În şedinţa de judecată vecinul a cerut să fie demonstrat dreptul de proprietate al lui Petru asupra calului, deoarece, din cîte ştie, acesta din urmă nu este proprietarul calului, iar dreptul de a înainta asemenea cerinţe îl are, în opinia vecinului, numai proprietarul calului.

1. Prin ce acţiuni se apără posesiunea ca stare de fapt?2. Aceste acţiuni au un caracter real sau obligaţional? 3. Este acţiunea posesorie introdusă de detentorii precari o acţiune reală? 4. Care sînt categoriile de persoane ce pot intenta acţiuni posesorii? 5. Face parte creditorul gajist din categoria persoanelor ce au la îndemînă acţiuni

posesorii? 6. Poate proprietarul să intenteze acţiune posesorie contra celui ce i-a tulburat posesia?7. Soluţionaţi cazul din speţă.

Speţa 3Reclamanta D. a chemat în judecată pe pîrîtul M. şi solicită ca instanţa de judecată să

constate că imobilul din or. Chişinău, str. Bucureşti, 30, este proprietatea sa.Reclamanta invocă următoarele argumente:

1) situaţia politică creată în anii' 49 în Moldova o impune să părăsească ţara şi pleacă la Paris;2) înainte de a pleca D. s-a înţeles cu M., care era cea mai bună prietenă a ei, ca aceasta să

treacă cu traiul împreună cu familia în casa sa, astfel ca imobilul să nu treacă în proprietatea statului;

3) între D. şi M. nu s-a încheiat nici un contract, dar părţile s-au înţeles, tacit, că atunci cînd D. se va întoarce M. va părăsi casa, iar dacă nu se va întoarce, va locui în ea pînă la moartea lui M.;

36

4) în urma evenimentelor din anii ‘90 D. s-a întors în ţară şi la 16 februarie 1990 o înştiinţează pe M. că aceasta trebuie să elibereze în termen de un an casa.

M. nu este de acord să plece, motivînd că dreptul de proprietate al lui D. s-a pierdut prin neuz. Mai mult, reclamanta nu are dreptul să-i ceară să plece din imobil, pentru că nu s-a comportat ca un bun proprietar.

De asemenea, M. invocă că reclamanta nu a exercitat de foarte mult timp atributele dreptului de proprietate. De aceea, nici nu poate fi pusă problema ca M. să fie considerată proprietar.

Instanţa de judecată a constatat că D. a depus cererea după peste 30 de ani, timp în decursul căruia nu a exercitat nici un atribut al dreptului de proprietate. Nu este corect ca un proprietar care a manifestat neglijenţă faţă de bunul său să beneficieze de protecţia dreptului său în detrimentul unui neproprietar care s-a comportat însă faţă de bun ca un real proprietar.

În temeiul celor menţionate instanţa de judecată a respins acţiunea.

Realizînd speţa răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Asupra cărei instituţii de drept civil substanţial poartă litigiul de faţă?2. Definiţi această instituţie.3. Enumeraţi caracterele juridice ale dreptului de proprietate al reclamantei.4. Care sînt atributele ce intră în conţinutul juridic al dreptului de proprietate al lui M.?5. Este corectă soluţia instanţei de judecată? Argumentaţi răspunsul aplicînd prevederile

Codului civil din 1964 şi ale Codului civil din 2002.

Speţa 4 A. a construit pe terenul său o casă de locuit, construcţia ocupînd însă şi o parte din terenul

vecin. Pe terenul său casa era în proporţie de 90 la sută, restul - pe terenul vecin. Casa a fost construită în 5 ani de zile, timp în care vecinul nu a înaintat către A. careva pretenţii. După ce casa a fost dată în exploatare, vecinul a înaintat cerinţe către A., şi anume: să demoleze partea din casă care se află pe terenul său. Vecinul a susţinut că va fi de acord ca A. să nu demoleze partea din casă doar cu condiţia că va obţine integral dreptul de proprietate asupra întregii case de locuit. La rîndul său, el se obligă să achite lui A. costul materialelor plus costul muncii. Vecinul şi-a întemeiat cerinţele pe dispoziţia art.329 alin.(5) Cod civil. A. nu a căzut de acord cu o asemenea soluţie.

Asupra acestui caz urmează să se pronunţe instanţa judecătorească. În şedinţa judecătorească A. a cerut să fie recunoscut dreptul de proprietate asupra întregii construcţii, fiindcă el a construit casa în perimetrii specificaţi de organul public local şi nu a ştiut că construieşte pe ternul vecin, însă recunoaşte că a zecea parte din casă se află pe terenul vecinului. La fel, A. cere instanţei să se instituie un drept de superficie care i-ar permite să se folosească de terenul vecin. În şedinţa de judecată vecinul a rămas la cerinţele invocate mai sus.

1. Care va fi hotărîrea instanţei judecătoreşti ?2. Va putea instanţa să-l oblige pe constructor să demoleze parţial casa de locuit?3. Va putea fi obligat vecinul la plata a 10% din costul clădirii?4. Ce se va întîmpla dacă vecinul va fi obligat să achite costul celor 10% din construcţie

în schimbul dobîndirii dreptului de proprietate asupra a 10% din construcţie, iar el nu va dori să achite această sumă?

Speţa 5 În anul 1988 familiei Stoicescu i-a fost repartizat un apartament cu două odăi, care se

afla într-o casă cu un etaj, casa respectivă fiind proprietate de stat. În 1997 autoritatea publică locală a permis, printr-o decizie, efectuarea unei reconstrucţii a acestui apartament din contul

37

chiriaşului. În 2003 imobilul reconstruit a fost dat în exploatare, iar familia Stoicescu s-a adresat cu o cerere la OCT pentru a înregistra dreptul de proprietate asupra întregii construcţii, prezentînd decizia autorităţii publice locale din 1997. Această cerere a fost satisfăcută şi OCT a înregistrat după familia Stoicescu dreptul de proprietate asupra întregii construcţii.

Aflînd despre acest lucru, autoritatea publică locală a înaintat cerere în instanţa judecătorească solicitînd să fie anulată înregistrarea dreptului de proprietate pe motivul că decizia din 1997 prin care a fost permisă reconstrucţia nu serveşte drept temei de dobîndire a dreptului de proprietate.

Din contra, familia Stoicescu consideră decizia autorităţii publice locale drept temei de dobîndire a dreptului de proprietate, invocînd în acest sens prevederile art.320 alin.(3) Cod civil. Această poziţie este susţinută şi de OCT.

1. Poate fi considerată decizia autorităţii publice locale drept act administrativ în sensul art.320 alin.(3) Cod civil, care ar duce la dobîndirea dreptului de proprietate?

2. Care va fi hotărîrea instanţei judecătoreşti?

IV. Bibliografie:



juridică. Chişinău, 2004, 2005, 2007.4. C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, Al.Băicoianu. Tratat de drept civil român. Vol.I.

Bucureşti: ALL, 1996, p.76-124.5. Gheorghe Beleiu. Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului

civil. Bucureşti, 1992, p.113-193. 6. Ovidiu Ungureanu. Manual de drept civil. Partea Generală. Bucureşti, 1999, p.87-171.7. Romul Petru Vonica. Drept civil. Partea Generală. Bucureşti, 2001, p.523-759.8. Tudor R. Popescu. Drept civil. Bucureşti, 1994, p.59-157. 9. Gh.Chibac, A.Chiriac. Гражданское право. Краткий курс лекций.

Законодательство. Chişinău, 1998, p.90-114.10. Гражданское право / Под ред. Е.Суханова. Том 1. Москва, 1998, p.324-377.11. Гражданское право / Под. ред. A.П. Сергеева, Ю.К. Толстого. Том 1. Москва,

2002, p.280-314.

38

Tema 5. DREPTUL DE PROPRIETATE COMUNĂ


- să identifice modalităţile dreptului de proprietate;- să analizeze formele dreptului de proprietate comună;- să aplice la situaţii concrete reglementările referitoare la exercitarea dreptului de proprietate

comună;- să evidenţieze particularităţile comune ale proprietăţii comune pe cote-părţi şi ale proprietăţii

comune în devălmăşie;- să descrie modalităţile de încetare a dreptului de proprietate comună.


1. Formele dreptului de proprietate comună2. Dreptul de proprietate comună pe cote-părţi. Felurile dreptului de proprietate

pe cote-părţi. Proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită. Proprietatea comună pe cote-părţi forţată

3. Exercitarea dreptului de proprietate comună pe cote-părţi 4. Exercitarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie 5. Încetarea dreptului de proprietate comună

Noţiunea şi categoriile modalităţilor dreptului de proprietate

Noţiunea şi formele de proprietate comună

39

Proprietatea comună pe cote-părţi

Proprietatea comună pe cote-părţi forţată şi perpetuă

40

Comparaţiile între proprietatea comună pe cote-părţi şi proprietatea comună în devălmăşie



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia dreptului de proprietate comună; - formele dreptului de proprietate comună;- caracteristica formelor de proprietate comună.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- compara dreptul de proprietate comună pe cote-părţi cu dreptul de proprietate comună în

devălmăşie şi să determine elementele distinctive;- compara dreptul de proprietate comună pe cote-părţi obişnuită cu dreptul de proprietate

comună pe cote-părţi forţată.

Auditorul trebuie să poată:- recomanda soluţii unor litigii civile privind determinarea modului de folosinţă a casei de

locuit de către titularii dreptului de proprietate comună; - redacta hotărîri judecătoreşti, în care auditorul să argumenteze darea unei soluţii juridice

pentru împărţirea averii între soţi, în special împărţirea unui imobil în care terenul a fost cumpărat în timpul căsătoriei, pe care după căsătorie unul din soţi a ridicat o casă de locuit;

41

- recomanda (selecta) probele care demonstrează existenţa său inexistenţa unui drept.




Proprietatea comună pe cote-părţi

Referate/Rezumate proprietatea comună pe

cote-părţi obişnuită; proprietatea comună pe

cote-părţi forţată şi perpetuă

Studiu de caz


Proprietatea comună în devălmăşie

Referate/Rezumate exercitarea dreptului de

proprietate comună pe cote părţi

Studiu de caz


Încetarea dreptului de proprietate comună

Referate/Rezumate Împărţirea mod de

încetare a dreptului de proprietate

comună

Studiu de caz


rotunde


Speţe

Speţa 1 Trei fraţi au procurat un teren cu o suprafaţă de 9000 m² de la un proprietar unic. Actul

de vînzare-cumpărare a fost încheiat în anul 1998 şi tot în acel an a fost înscris în registrul bunurilor imobile. Pe parcursul a doi ani cei trei fraţi au ridicat pe acest teren trei case de locuit, pentru fiecare cîte una, dar nici una nu aparţinea în exclusivitate unui singur frate, fiindcă fiecare dintre ei au contribuit în mod egal la construcţia fiecărei case.

În ianuarie 2001 fratele cel mai mare şi cel mijlociu au plecat la lucru peste hotare, iar cel mic a rămas să îngrijească de toate trei case. Pe parcursul anului 2001 fraţii plecaţi la lucru transferau în fiecare lună fratelui rămas să întreţină casele cîte 100 dolari SUA.

La finele anului 2001 fratele cel mai mare s-a întors în ţară şi i-a reproşat mezinului că acesta nu îngrijeşte corespunzător nici de case, dar nici de teren. În particular, în anul 2001 nu au fost culese merele şi prunele. Fratele mai mic a promis că ulterior va întreţine corespunzător atît terenul aferent caselor de locuit, cît şi casele înseşi.

42

Pe parcursul anului 2002 fratele rămas în ţară a închiriat două case, preţul de chirie fiind stabilit de comun acord cu ceilalţi fraţi. Din banii primiţi a cumpărat un autoturism care a fost înregistrat pe numele fratelui mai mic. De asemenea, cel rămas în ţară a vîndut din iniţiativă proprie vecinilor o parte de teren pe care aceştia au construit două garaje. În primăvara aceluiaşi an 2002 cel rămas în ţară a ridicat pe o parte din tern nişte acareturi unde pînă în toamnă a crescut 20 de porci pe care ulterior i-a vîndut. Tot în 2002 fratele rămas în ţară a racordat casele la reţeaua de gaz natural, instalalînd în fiecare casă şi posturi telefonice.

Reîntorşi în ţară, între fraţi au apărut divergenţe cu privire la sumele de bani pe care fratele rămas acasă le datora celorlalţi.

Negăsind un numitor comun referitor la împărţirea bunurilor, aceştia au adresat instanţei judecătoreşti o cerere de partajare a bunurilor cerînd clarificarea tuturor relaţiilor patrimoniale litigioase dintre ei.

1. Care este modul de posesie, folosinţă şi dispoziţie a bunurilor proprietate comună?2. Ce drepturi are coproprietarul asupra cotei-părţi din proprietatea comună pe cote-

părţi? 3. Soluţionaţi cazul.

Speţa 2 La 19 iunie 2003 reclamantul A.M. a chemat în judecată pe A.L., fosta soţie, şi pe

C.N., fosta soacră, pentru constatarea faptului că în timpul căsătoriei soţii A.M. şi A.L. au dobîndit împreună o serie de bunuri, cerînd partajarea acestor bunuri.

Reclamantul a cerut să fie împărţite următoarele bunuri: casa de locuit în care trăieşte fosta soacră; lotul de teren aferent casei de locuit cu o suprafaţă de 20 ari; cota de teren echivalent în mărime de 1,8 ha.

În timpul dezbaterilor judiciare au fost prezentate probe care confirmă că lotul de teren aferent a fost repartizat soacrei pînă la încheierea căsătoriei de către A.M. şi A.L., însă casa a fost construită cînd aceştia erau căsătoriţi. La momentul înaintării cererii casa de locuit nu era înregistrată în registrul bunurilor imobile, însă pe parcurs casa a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile după C.N. (fosta soacră), care a prezentat OCT decizia autorităţii publice locale de repartizare pe numele ei a unui lot de teren pentru construcţia casei de locuit, precum şi actul de dare în exploatare. Totodată, în şedinţa judiciară C.N. a recunoscut că casa de locuit a fost construită din banii comuni ai soţilor şi ea este disponibilă de a întoarce lui A.M. 50% din costul materialelor şi a muncii exercitate de foştii soţi la construcţia casei de locuit.

Referitor la cota de teren echivalent cu o suprafaţă de 1,8 ha au fost audiaţi mai mulţi martori care au confirmat că această cotă de teren a fost donată tinerilor la nuntă de către mama miresei, adică de C.N. Totodată, şedinţei de judecată i-a fost prezentată un extras din registrul bunurilor imobile din care reiese că proprietar al acestei cote de tern echivalent este C.N.

La rîndul său, C.N. a înaintat o cerere reconvenţională prin care a cerut de la A.M., fostul ginere, revendicarea automobilului marca VAZ 21063, la moment aflat în posesia şi folosinţa lui A.M. În şedinţa de judecată s-a stabilit că, începînd cu anul 1995, adică din momentul încheierii căsătoriei, acest automobil a fost folosit de către A.M., care considera că a dobîndit dreptul de proprietate asupra automobilului prin uzucapiune (art.333 CC). În şedinţa judiciară a fost prezentat paşaportul tehnic al acestui automobil, în care ca posesor era înscris C.F., fostul soţ al pîrîtei C.N., decedat în 1994.

1. Care este regimul juridic al bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei? 2. Care prezumţie se aplică acestor bunuri?3. Care va fi hotărîrea instanţei judecătoreşti?

Speţa 3

43

În anul 1994 între două persoane juridice, A. şi B., a fost încheiat un contract de activitate în comun, conform căruia A. se obliga să finanţeze finalizarea unei construcţii pe care o construia B., iar acesta din urmă s-a obligat să efectueze lucrările de construcţie. Conform condiţiilor contractului, după darea clădirii în exploatare A. va deţine 30%, iar B. 70% din dreptul de proprietate din imobil.

În anul 1995 lui A., fiind o instituţie financiară, i-a fost retrasă licenţa printr-o decizie a Băncii Naţionale a Republicii Moldova.

În acelaşi an A. a cerut să fie recunoscut dreptul de proprietate în proporţie de 30% din clădirea existentă la acel moment.

În anul 1999 instanţa judecătorească a satisfăcut cerinţele lui A., recunoscînd dreptul de proprietate în proporţie de 30% din imobilul litigios. În acest proces judiciar a fost atras şi C., în calitate de pîrît. Acestuia din urmă, creditorul lui B. avînd titlu executoriu, în 1998 i-a fost transmis în proprietate întregul imobil care a fost construit şi din sursele lui B. La momentul transmiterii clădirii în proprietate lui B. acesta a fost informat că clădirea dată a fost construită şi de A. şi că A. a înaintat către B. o cerere de recunoaştere a dreptului de proprietate.

Hotărîrea instanţei judecătoreşti din 1999 a rămas, prin decizia Colegiului civil al CSJ, definitivă şi irevocabilă.

În 2001 Procurorul General al Republicii Moldova înaintează recurs în anulare asupra hotărîrii judecătoreşti din 1999, motivînd că C. a dobîndit dreptul de proprietate printr-o încheiere judecătorească, de aceea de la el bunul nu poate fi luat. Acest argument a fost acceptat de CSJ, care a casat hotărîrea şi deciziile prin care lui A. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate în mărime de 30% din imobilul litigios.

1. Cine este considerat dobînditor de bună-credinţă?2. Dar de rea-credinţă?3. Ce calitate avea C. în momentul dobîndirii dreptului de proprietate asupra imobilului

din speţă? Este întemeiată decizia CSJ prin care a fost admis recursul Procurorului General?

4. Se va putea adresa A. la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a-i fi apărat dreptul de proprietate? Care va fi actul normativ în susţinerea acestor cerinţe?

IV. Bibliografie:

Practica judecătorească

A. Hotărîrile Plenului Curţii Supreme de Justiţie1. Hotărîrea Plenului CSJ a Republicii Moldova din 27.03.2006, nr.2 Cu privire la aplicarea

unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor anexe // Buletinul CSJ a Republicii Moldova, 2006, nr.12/14.

Obligatorie:

1. Sergiu Baieş, Nicolae Roşca. Drept civil. Drepturile reale principale. Chişinău, 2005.2. Sergiu Baieş, Aurel Băieşiu, Valentina Cebotari, Ion Creţu, Victor Volcinschi. Drept

civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligaţiilor. Chişinău, 2005. 3. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova / Colectiv de autori. Vol.I. Chişinău,

2006.4. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile / Colectiv de autori. Chişinău,

2006.

44

5. Ugo Mattei, Sergiu Baieş, Nicolae Roşca. Principiile fundamentale ale dreptului de proprietate. Chişinău: ARC, 2000.

6. Sergiu Baieş. „Posesiunea” // Ghidul judecătorului în materie civilă şi comercială a Republicii Moldova. Chişinău, 2004, p.5-19.

7. Sergiu Baieş. „Uzucapiunea” // Ghidul judecătorului în materie civilă şi comercială a Republicii Moldova. Chişinău, 2004, p.20-36.

Recomandabilă:

1. Ioan Adam. Regimul juridic al dobîndirii şi înstrăinării imobilelor, terenuri şi construcţii. Bucureşti: Europa Nova, 1996.

2. Ioan Adam. Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale. Bucureşti: Europa Nova, 1998.

3. Eugen Chelaru. Curs de drept civil. Drepturile reale principale. Bucureşti: ALL Beck, 2000.

4. Ion P. Filipescu. Drept civil. Drepturile reale. Bucureşti, 1992.5. Ion P. Filipescu. Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Bucureşti:

ACTAMI, 1994.6. Ion P. Filipescu. Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Ediţie

revăzută. Bucureşti: ACTAMI, 1996.7. Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu. Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi

reale. Ediţie revăzută şi completată. Bucureşti: ACTAMI, 2000.8. Julieta Manoliu, Gh. Durac. Drept civil. Drepturile reale principale. Iaşi: Chemarea,

1994.9. Mircea Miclea. Cadastrul şi cartea funciară. Bucureşti: ALL, 1995.10. Liviu Pop. Drept civil. Drepturile reale principale. Cluj-Napoca: S.C. „Cardial” S.R.L.,

1993. 11. Liviu Pop. Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale. Universitatea din Cluj-

Napoca, 1987.12. Liviu Pop. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Bucureşti: Lumina LEX,

1997.13. Alan Riyan. Proprietatea. Bucureşti: DU Style, 2002.14. Ana Boar. Uzucapiunea. Prescripţia, posesiunea şi publicitatea drepturilor. Bucureşti:

Lumina LEX, 1999. 15. Corneliu Bârsan, Maria Gaiţă, Mona Maria Pivniceru. Drept civil. Drepturile reale. Iaşi:

Institutul European, 1997.16. Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan. Drept civil. Drepturile reale. Universitatea

Bucureşti, 1988.17. Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan. Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale.

Universitatea Bucureşti, 1980.18. Гражданское право / Под редакцией Е.А.Суханова. Том 1. Москва: БЕК, 1998.19. Гражданское право / Под редакцией Е.А.Суханова. Том 2. Полутом 1. Москва:

Волтерс Клувер, 2004.20. Гражданское право / Под редакцией Ю.К. Толстого, А.П. Сергеева. Часть 1.

Санкт-Петербург: Теис, 1996.21. Гражданское право / Том 1: Учебник / Под редакцией Ю.К. Толстого, А.П.

Сергеева. Москва: Проспект, 2002.22. Богатых Е. Гражданское и торговое право. Часть 1. Москва, 1996.23. Баранина Е.А. Вещные права в системе субъективных прав // Актуальные

проблемы гражданского права: Сборник статей. Вып. 6 / Под ред. О.Ю. Шилохвоста. Москва, 2003.

24. Генкин Д.М. Право собственности в СССР. Москва, 1961.

45

25. Гусев А.Н. Гражданское право: Учебник, в 3 т. Т. 1. Москва, 2004.

46

Tema 6. LIMITELE DE EXERCITARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE. DREPTUL DE UZUFRUCT, UZ ŞI ABITAŢIE, DE SERVITUTE,

DE SUPERFICIE


- să determine limitele de exercitare a dreptului de proprietate;- să interpreteze reglementările legale referitoare la dreptul de vecinătate;- să identifice caracterele comune ale dreptului de uzufruct, uz, abitaţie, servitute, superficie;- să argumenteze necesitatea includerii în noul Cod civil a celorlalte drepturi reale decît dreptul

de proprietate;- să formuleze regulile de exercitare a dreptului de uzufruct, uz, abitaţie, servitute şi superficie.


1. Caracteristica generală a raporturilor de vecinătate. Obligaţia de respect reciproc. Influenţa vecină admisibilă. Atentarea inadmisibilă

2. Dreptul de vecinătate – limită legală de exercitare a dreptului de proprietate 3. Dreptul de uzufruct, uz şi abitaţie4. Dreptul de servitute5. Dreptul de superficie

Drepturile reale asupra proprietăţii altuia

Dreptul de uzufruct

47

Caracterele dreptului de uzufruct

Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului

Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar

48

Stingerea uzufructului

Dreptul de uz

Dreptul de abitaţie

Noţiunea şi caracterele dreptului de servitute

49

Clasificarea servituţilor

Drepturile şi obligaţiile părţilor raportului juridic de servitute

Stingerea servituţilor

50

Noţiunea şi caracterele dreptului de superficie

Apariţia dreptului de superficie

Drepturile şi obligaţiile părţilor raportului juridic de superficie

51



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- dispoziţiile legale privind obligaţia de respect reciproc, privind influenţa vecină admisibilă,

privind atentarea inadmisibilă;- dispoziţiile privind limitele dreptului de vecinătate; - definiţia dreptului de uzufruct, modurile de constituire a dreptului de uzufruct, drepturile şi

obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar; - definiţia şi caracterele dreptului de servitute, tipurile dreptului de servitute, drepturile şi

obligaţiile proprietarilor de teren dominant şi aservit;- definiţia dreptului de superficie, modurile de constituire, drepturile şi obligaţiile

superficiarului şi ale proprietarului de teren.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- compara dreptul de folosinţă a bunului în baza dreptului de uzufruct cu dreptul de folosinţă

în baza dreptului de locaţiune (arendă, leasing);- distinge dreptul de uzufruct de dreptul de uz şi de abitaţie;- clasifica servituţii după criteriile cunoscute;- compara dreptul de trecere prin proprietate străină cu servitul de trecere.

Auditorul trebuie să poată:- întocmi acte de constituire a dreptului de uzufruct, de servitute şi de superficie; - recomanda soluţii unor litigii ce apar în legătură cu depăşirea terenului învecinat în cazul

construcţiei; nerespectarea distanţei dintre construcţii; - redacta hotărîri judecătoreşti, în care auditorul să argumenteze darea unei soluţii juridice

pentru situaţia împărţirii casei de locuit ridicate de soţi pe terenul ce a aparţinut unui din soţi pînă la căsătorie;

- recomanda (selecta) probele care demonstrează existenţa dreptului: a) de servitute constituit în rezultatul folosirii îndelungate; b) de superficiu; c) de uzufruct asupra unui automobil.




Dreptul vecinătăţiiReferate/Rezumate

obligaţia de respect reciproc;

influenţa vecină admisibilă;

atentarea inadmisibilă


rotunde

52

Studiu de caz

Dreptul de uzufruct, uz, abitaţie

Referate/Rezumate exercitarea dreptului de

proprietate comună pe cote-părţi

Studiu de caz


Încetarea dreptului de proprietate comună

Referate/Rezumate împărţirea mod de încetare a dreptului de

proprietate comună

Studiu de caz


rotunde


Speţe

Speţa 1Vasile este proprietarul a 8 ha de teren agricol. În anul 2000 Vasile a plecat la muncă peste

hotare, încheind cu o societate agricolă un contract de arendă pe un termen de 5 ani. Peste un an, societatea agricolă şi-a încetat activitatea, fiind radiată din Registrul comercial de stat. Începînd cu anul 2001 terenul agricol proprietate a lui Vasile nu mai este lucrat de nimeni. În anul 2003 organul public local a informat, printr-o notificare, soţia lui Vasile că dacă acesta nu va lucra terenul, organul public local va cere trecerea acestuia în proprietatea sa. Soţia a adus la cunoştinţă soţului această notificare, la care Vasile a transmis că nu poate reveni în ţară, fiindcă nu şi-a legalizat şederea, însă de îndată ce va face acest lucru va reveni şi va administra terenul agricol ce-i aparţine. Totodată, Vasile a transmis soţiei că este de acord ca pînă la revenirea lui în ţară cele 8 ha de teren ce-i aparţin să fie folosite de către organul public local cu titlu gratuit. Rugămintea lui Vasile a fost adusă la cunoştinţă organului public local.

În anul 2005, organul public local a înaintat o cerere în judecată prin care a cerut să-i fie transmis în proprietate terenul agricol proprietate a lui Vasile. În şedinţa de judecată reprezentantul organului public local a adus probe care au confirmat că, începînd cu anul 2001, cele 8 ha de teren nu sînt lucrate de nimeni. Fiind audiată în şedinţa de judecată în calitate de martor, soţia lui Vasile la fel a confirmat că începînd, cu anul 2001, cele 8 ha de teren ce-i aparţin cu drept de proprietate soţului nu sînt lucrate; totodată, a informat instanţa despre rugămintea soţului ca acest teren să fie folosit de către organul public local cu titlu gratuit pînă la revenirea soţului în ţară.

Reprezentantul organului public local şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.24 din Codul funciar şi, totodată, a prezentat o expertiză efectuată de un expert independent, care stabileşte preţul de piaţă a celor 8 ha de teren, preţ care organul public local este de acord să-l achite.

Instanţa de judecată, pornind de la conţinutul art.315 din Codul civil, art.24 din Codul funciar, a dispus transmiterea celor 8 ha de teren în proprietate organului public local, cu obligarea ultimului de a transmite lui Vasile preţul de piaţă al terenului stabilit în actul de expertiză.

53

Această hotărîre a fost atacată cu apel.

1. Care va fi decizia instanţei de apel? În ce condiţii un proprietar poate fi obligat să folosească bunul său?

2. Care sînt consecinţele nerespectării acestei obligaţii?

Speţa 2 Ion a procurat o vilă într-un sector verde, unde toţi vecinii aveau grădini cu flori, iar casele

erau cel mult cu două etaje. Peste doi ani de zile un vecin a vîndut casa, iar noul vecin, în locul casei vechi, care era cu un etaj, intenţionează să construiască una cu patru etaje. Aflînd despre intenţia acestuia, Ion i-a cerut vecinului să construiască şi el o casă cu două etaje, la care a primit un răspuns negativ. La rîndul său, vecinul a spus că toate actele privind construcţia casei sînt în regulă, avînd autorizaţia de construcţie, precum şi proiectul aprobat în modul stabilit de lege. Mai mult, vecinul a indicat că casa va fi construită la cel puţin doi metri de la hotar şi că, din cîte cunoaşte, legislaţia nu limitează înălţimea casei pe care doreşte să o construiască.

Ion, împreună cu ceilalţi vecini, a înaintat o cerere în judecată prin care au cerut să fie interzisă construcţia unei case mai înalte de două etaje.

1. Întocmiţi o asemenea cerere. 2. Care va fi hotărîrea instanţei de judecată? Argumentaţi răspunsul. 3. Relataţi despre esenţa noţiunilor „dreptul primului venit”, „primul venit este primul

servit”. Cuprinde sau nu legislaţia Republicii Moldova prevederi referitor la „dreptul primului venit” şi la „primul venit este primul servit”?

Speţa 3

Locuitorii cîtorva case din imediata apropiere de Aeroportul internaţional din Chişinău s-au adresat administraţiei acestuia cu rugămintea de a organiza zborurile avioanelor doar în timpul zilei, fiindcă aterizările şi decolările pe timp de noapte fac practic imposibilă odihna. Administraţia aeroportului a spus că acest lucru este irealizabil şi că atunci cînd au procurat apartamente în apropierea Aeroportului trebuiau să fie conştienţi de faptul că decolările şi aterizările avioanelor le vor crea incomodităţi.

Locuitorii acestor case s-au adresat unui avocat pentru întocmirea unei cereri în judecată, motivînd prin faptul că le este limitată nejustificat posibilitatea de exercitare a dreptului de proprietate.

1. Care va fi consultaţia avocatului? 2. După caz, întocmiţi o asemenea cerere. 3. Care va fi hotărîrea instanţei de judecată?

Speţa 4 În imediata apropiere (circa 30-40 metri) de un bloc locativ şi o grădiniţă de copii, o firmă

de construcţii a început construcţia unei staţii de alimentare cu combustibil. Aflînd despre acest lucru, locatarii casei de locuit, precum şi administraţia grădiniţei de copii s-au adresat constructorului pentru a stopa construcţia staţiei de alimentare, deoarece exploatarea acesteia va afecta sănătatea locuitorilor casei de locuit şi a copiilor de la grădiniţă. Constructorul a neglijat aceste cerinţe.

Locatarii şi administraţia grădiniţei s-au adresat cu cerere în judecată prin care au solicitat stoparea acestei construcţii, invocînd ca temei legal şi prevederile art.37 din Constituţie care asigură dreptul la un mediu înconjurător sănătos. În şedinţa de judecată, reprezentantul pîrîtului a prezentat documente ce confirmă dreptul de proprietate pe care îl are acesta asupra terenului pe care intenţionează să construiască staţia de alimentare, precum şi toate avizele pozitive ale organelor competente care au permis construcţia acestui obiect.

54

Care va fi hotărîrea instanţei de judecată?

IV. Bibliografie:

Obligatorie:

1. Sergiu Baieş, Nicolae Roşca. Drept civil. Drepturile reale principale. - Chişinău, 2005.2. Sergiu Baieş, Aurel Băieşiu, Valentina Cebotari, Ion Creţu, Victor Volcinschi. Drept

civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligaţiilor. – Chişinău, 2005. 3. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova / Colectiv de autori. Vol.I. - Chişinău,

2006.4. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile / Colectiv de autori. - Chişinău,

2006.5. Ugo Mattei, Sergiu Baieş, Nicolae Roşca. Principiile fundamentale ale dreptului de

proprietate. – Chişinău: ARC, 2000.

Recomandabilă:

1. Ioan Adam. Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale. - Bucureşti: Europa Nova, 1998.

2. Eugen Chelaru. Curs de drept civil. Drepturile reale principale. - BucureştI: ALL Beck, 2000.

3. Ion P. Filipescu. Drept civil. Drepturile reale. - Bucureşti, 1992.4. Ion P. Filipescu. Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. - Bucureşti:

ACTAMI, 1994.5. Ion P. Filipescu. Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Ediţie

revăzută. - Bucureşti: ACTAMI, 1996.6. Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu. Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi

reale. Ediţie revăzută şi completată. - Bucureşti: ACTAMI, 2000.7. Liviu Pop. Drept civil. Drepturile reale principale. - Cluj-Napoca: S.C. „Cardial”

S.R.L., 1993. 8. Гражданское право / Под редакцией Е.А. Суханова. Том 1. – Москва: БЕК, 1998.9. Гражданское право / Под редакцией Е.А. Суханова. Том 2. Полутом 1. – Москва:

Волтерс Клувер, 2004.10. Гражданское право / Под редакцией Ю.К. Толстого, А.П. Сергеева. Часть 1. -

Санкт-Петербург: Теис, 1996.11. Гражданское право. Том 1: Учебник / Под редакцией Ю.К. Толстого, А.П.

Сергеева. – Москва: Проспект, 2002.12. Гусев А.Н. Гражданское право: Учебник, в 3 т. Т. 1. - Москва, 2004. 13. Богатых Е. Гражданское и торговое право. Часть 1. - Москва, 1996.14. Баранина Е.А. Вещные права в системе субъективных прав // Актуальные

проблемы гражданского права: Сборник статей. Вып. 6 / Под ред. О.Ю. Шилохвоста. - Москва. 2003.

55

Tema 7. TEORIA GENERALĂ A CONTRACTULUI CIVIL


- să stabilească particularităţile contractelor de adeziune, obligatorii şi negociabile;- să însuşească mecanismul aplicării clauzelor contractuale standard;- să determine categoriile de contracte ce pot include clauze contractuale standard;- să analizeze condiţiile ce urmează a le întruni oferta şi acceptarea ofertei, pentru ca acestea să

producă efecte juridice;- să interpreteze cîteva contracte aplicînd regulile de interpretare reglementate în Codul civil; - să deducă regulile aplicabile modificării, rezilierii şi rezoluţiunii contractului.


1. Particularităţile contractelor de adeziune 2. Clauzele contractuale standard3. Mecanismul încheierii contractului. Oferta de contracte. Acceptarea ofertei. Momentul şi

locul încheierii contractului4. Interpretarea contractului 5. Modificarea, rezilierea şi rezoluţiunea contractului

Noţiunea şi criteriile de clasificare a contractului

56

Condiţiile de valabilitate a contractului

Clasificarea contractelor după conţinut

Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi

57

Clasificarea contractelor după efectele produse

Clasificarea contractelor după modul de executare

Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele

Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa în contracte

58

Etapele de existenţă a contractului

Noţiunea şi condiţiile acceptării ofertei

Mecanismul încheierii contractului

59

Executarea contractului

Modificarea şi rezilierea contractului

Rezilierea şi rezoluţiunea contractului



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia contractului civil;

60

- definiţia şi elementele definitorii ale ofertei; - definiţia şi forma acceptării ofertei;- clauzele contractului, inclusiv cele obligatorii şi cele standard;- regulile de interpretare a contractului;- categoriile de contracte ce pot include clauze contractuale standard.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi să de a:- clasifica contractele civile după criteriile cunoscute; - compara modul de încheiere a contractului între prezenţi şi între absenţi; - demonstra deosebirea dintre rezilierea, rezoluţiunea şi nulitatea contractului; - analiza condiţiile ce urmează a le întruni oferta şi acceptarea ofertei, pentru ca acestea să

producă efecte juridice;- însuşi mecanismul aplicării clauzelor contractuale standard;- determina particularităţile contractelor de adeziune, contractelor obligatorii şi ale

contractelor negociabile;- compara contractul cu antecontractul.

Auditorul trebuie să poată:- interpreta cîteva contracte aplicînd regulile de interpretare reglementate în Codul civil; - recomanda soluţii de interpretare a clauzelor contractuale (după modelul unei speţe) a

bunei-credinţe, a locului şi momentului încheierii contractului; - redacta hotărîri judecătoreşti, în care să argumenteze darea unei soluţii juridice pentru:

a) rezilierea contractului; b) obligarea la încheierea contractului.




Clauzele contractuale standard

Referate/Rezumate noţiunea şi caracterele clauzelor

contractuale standard; controlul echităţii

clauzelor standard

Studiu de caz


Încheierea contractului

Referate/Rezumate

încheierii contractului

Studiu de caz



61

Efectele contractului

Referate/Rezumate interpretarea

contractului;efectele contractului

între părţile contractante;

efectele contractului în raporturile cu

persoanele care nu au calitatea de părţi

contractante

Studiu de caz

- prezentarea rezultatelor- elaborarea articolelor- participarea la mese rotunde


Speţe

Speţa 1 Cetăţeanul Marcoci a publicat pe data de 10 aprilie în „Makler” un anunţ, în care

informa că vinde un televizor marca „Panasonic” la un preţ de 3500 lei. Peste 3 zile a primit de la Mîndru din Cahul o telegramă prin care acesta îl ruga să-i rezerveze lui televizorul, informîndu-l că va veni după el pe data de 20 aprilie. Însă, la 12 aprilie lui Marcoci i s-a adresat Popescu, care de asemenea vroia să cumpere televizorul. Popescu i-a comunicat lui Marcoci că suma integrală pentru televizor îi va fi transmisă pe 15 aprilie, însă în ziua încheierii contractului (adică, 12 aprilie) el îi poate remite numai 500 de lei – în contul preţului; Marcoci a căzut de acord. În aceeaşi zi, seara, acasă la Marcoci a venit o rudă de-a lui, Roşca, care l-a convins să-i vîndă lui televizorul şi, respectiv, a achitat integral costul televizorului.

Pe 20 aprilie după televizor a venit Mîndru din Cahul, care a închiriat în acest scop un automobil. În aceeaşi zi după cumpărătură a sosit şi Popescu. Marcoci le-a comunicat ambilor că televizorul este deja vîndut şi că-i va întoarce lui Popescu 500 de lei primiţi ca arvună.

A doua zi Mîndru a înaintat o acţiune faţă de Marcoci privind recuperarea cheltuielilor legate de arenda automobilului, iar faţă de Roşca, ruda lui Marcoci – privind restituirea televizorului. Peste cîteva zile faţă de Marcoci şi Roşca a fost înaintată o acţiune similară din partea lui Popescu.

Soluţionaţi litigiul.

Speţa 2 Creţu a citit în „Stil-Info” un anunţ din care s-a informat că se vinde un set de mobilă

moale la preţul de 7500 lei. Contactîndu-l la telefon pe vînzător, a aflat că mobila o vinde un oarecare Buzu, militar de profesie, şi că o vinde cu condiţia să i se găsească un alt loc de muncă la care să fie angajat. Creţu s-a prezentat la Buzu acasă, a examinat mobila şi a căzut de acord s-o procure la preţul indicat în anunţ. Însă, Buzu a indicat un nou preţ – 8500 lei, susţinînd că anume la aşa preţ se vinde mobilă similară în magazinele de consignaţie.

Creţu a insistat totuşi asupra preţului iniţial, însă fără condiţia de a-l ajuta pe Buzu să treacă la un alt loc de muncă, spunîndu-i că peste patru zile va aduce banii şi va lua mobila.

A doua zi Buzu şi-a găsit un alt loc de muncă şi tot atunci i-a expediat lui Creţu o telegramă informîndu-l că este de acord să-i vîndă setul cu 7500 lei şi că aşteaptă de la el

62

răspunsul în 2 zile. Însă, telegrama a fost înmînată de către oficiul poştal lui Creţu abia peste 3 zile, adică cu expirarea termenului indicat în telegramă.

În aceeaşi zi, cu o oră înainte de înmînarea telegramei, Buzu a vîndut mobila lui Mihailov, care s-a obligat să preia setul peste 2-3 zile. În ziua următoare după mobilă s-au prezentat Creţu şi Mihailov. Fiecare cerea mobila, considerînd că anume cu el a fost încheiat contractul.

A fost oare încheiat contract de vînzare-cumpărare între Creţu şi Buzu? Sînt întemeiate

cerinţele lui Mihailov?

Speţa 3S.R.L. „Viteon” a încheiat cu S.A. „Viitorul” un contract de vînzare-cumpărare, în

conformitate cu care S.A. „Viitorul” se obliga să furnizeze la 20 iunie S.R.L. „Viteon” 10 maşini de spălat producţie germană pentru deschiderea unei curăţătorii chimice. La termenul indicat în contract S.A. nu şi-a executat obligaţia, fapt ce a impus S.R.L. să înainteze acţiune în judecată cu privire la plata clauzei penale contractuale în mărime de 2% din costul mărfii nefurnizate. În procesul examinării litigiului în instanţa de judecată s-a constatat că în contractul de vînzare-cumpărare nu a fost indicată denumirea (marca) şi alţi parametri tehnici ce individualizează maşinile de spălat care urmau a fi furnizate, de asemenea nu au fost stabilite cerinţele referitoare la calitate şi modul de determinare a acesteia. Din lipsa clauzelor referitoare la obiectul contractului şi calitatea mărfurilor, instanţa de judecată a declarat acest contract ca neîncheiat şi a refuzat satisfacerea pretenţiilor reclamantului.

1. A procedat corect instanţa?2. Ce se înţelege prin condiţii esenţiale ale contractului şi care sînt ele?

Speţa 4Pînzaru timp îndelungat se afla în căutarea unui garaj pentru automobilul său, intenţionînd

să-l cumpere sau să-l închirieze. În sfîrşit, a aflat că vecinul său Mîrza pleacă peste hotare şi dă în chirie garajul pe termen de 2 ani. Pînzaru imediat l-a contactat pe Mîrza, care i-a comunicat că peste trei zile acesta poate să-şi parcheze automobilul în garaj. La întrebarea lui Pînzaru privind mărimea plăţii de arendă Mîrza a menţionat că pentru el aceasta nu e prea important şi că ulterior se vor înţelege. Pînzaru a căzut de acord. Peste trei zile Mîrza i-a telefonat lui Pînzaru şi i-a comunicat că, deoarece au intervenit anumite circumstanţe, el nu-i poate da în folosinţă garajul său. Nedumerit, Pînzaru s-a adresat în judecată cu o cerere privind refuzul neîntemeiat al lui Mîrza de la executarea obligaţiilor asumate prin contract, cerînd să-l oblige pe pîrît să-i transmită în arendă garajul pe termen de 2 ani.

1. Vor fi oare satisfăcute pretenţiile lui Pînzaru? 2. Care este însemnătatea juridică a condiţiilor esenţiale?

Speţa 5A., proprietarul unui automobil marca Mercedes, anul fabricării 2007, s-a adresat unei

companii de asigurări pentru încheierea contractului de asigurare benevolă a automobilului. Reprezentantul companiei de asigurări i-a prezentat lui A. condiţiile de asigurare, acestea fiind scrise pe 45 de pagini. Fără a citi condiţiile, A. l-a întrebat pe reprezentantul companiei de asigurări dacă aceasta poartă răspundere şi pentru furtul automobilului. Primind răspuns afirmativ, a încheiat contractul de asigurare.

Peste două luni automobilul a fost furat. A. s-a adresat companiei de asigurări cerînd recuperarea costului automobilului. Compania de asigurări a refuzat achitarea, motivînd că, conform condiţiilor de asigurare, compania de asigurări nu poartă răspundere dacă automobilul a

63

fost furat pe timp de noapte între orele 22 şi 6, iar automobilul lui A. a fost furat în jurul orelor 24.

1. Va fi satisfăcută cererea lui A. către compania de asigurări, dacă în şedinţa de judecată se va demonstra că condiţiile de asigurare prevăd clauza conform căreia aceasta nu poartă răspundere pentru furtul automobilului pe timp de noapte, iar A., ştiind despre acest lucru, a semnat contractul? Se va modifica ceva dacă A. ar fi ştiut despre această clauză?

2. Întocmiţi un model de cerere în judecată din numele lui A.

64

IV. Bibliografie:

Obligatorie:

1. Sergiu Baieş, Aurel Băieşiu, Valentina Cebotari, Ion Creţu, Victor Volcinschi. Drept civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligaţiilor. – Chişinău, 2005.

2. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova. Colectiv de autori. Vol.II. - Chişinău, 2006.

3. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile. Colectiv de autori. - Chişinău, 2006.

Recomandabilă:

1. Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. - Bucureşti: ALL, 1992.

2. Ioan Adam. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. – Bucureşti: ALL Beck, 2004.3. Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. –

Bucureşti: ACTAMI, 2000.4. Liviu Pop. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. – Bucureşti: Lumina LEX, 1998. 5. Гражданское право / Под редакцией Е.А. Суханова. Том 2. Полутом 1. – Москва:

Волтерс Клувер, 2004.6. Гражданское право. Том 1: Учебник / Под редакцией Ю.К. Толстого, А.П.

Сергеева. – Москва: Проспект, 2002.

65

Tema 8. GARANTAREA EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR


- să analizeze conţinutul mijloacelor de garantare a executării obligaţiilor;- să elaboreze proiecte de contracte de fidejusiune, gaj, inclusiv ipotecă, clauză penală, arvună;- să determine corelaţia dintre reglementările cuprinse în Codul civil şi alte acte normative ce

reglementează mijloacele de garantare a executării obligaţiilor.


1. Fidejusiunea: Definiţie. Reglementarea. Modalităţile. Condiţii cerute în persoana fidejusorului. Obligaţiile care pot fi garantate. Efectele fidejusiunii. Raporturile dintre creditor şi fidejusor. Raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal. Stingerea fidejusiunii

2. Gajul: Definiţie. Reglementare. Caracterele juridice ale contractului de gaj. Tipurile de gaj. Gajul înregistrat şi amanetul. Constituirea gajului. Efectele gajului. Stingerea gajului

3. Clauza penală: Noţiunea, caracterele juridice şi forma de încheiere a clauzei penale4. Arvuna: Noţiunea şi caracterele juridice

Arvuna ca mijloc de garantare a executării obligaţiilor

66

Drepturile şi obligaţiile părţilor în contractul de gaj

Forma contractului de gaj

Stingerea dreptului de gaj

67



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia noţiunii de fidejusiune, de gaj, de clauză penală; - definiţia noţiunii de arvună şi caracterele ei; - drepturile şi obligaţiile creditorului şi ale debitorului gajist şi să le caracterizeze;- obligaţiile care pot fi garantate prin contractul de fidejusiune, prin contractul de gaj; - distincţia raporturilor dintre creditor şi fidejusor faţă de raporturile dintre fidejusor şi

debitor şi să explice această distincţie; - temeiurile de apariţie a gajului legal şi să le caracterizeze.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- deosebi fidejusiunea de gaj; - clasifica gajul după criteriile cunoscute; - analiza conţinutul mijloacelor de garantare a executării obligaţiilor;- compara gajul cu deposedare de gajul fără deposedare;- compara procedura de vînzare a bunului gajat cu procedura de vînzare a bunului gajat ce

aparţine societăţii insolvabile.

Auditorul trebuie să poată:- elabora proiecte de contracte de fidejusiune, gaj, inclusiv ipotecă, clauză penală, arvună;- recomanda soluţii unor litigii în care:

a) creditorul solicită încasarea creanţei de la fidejusor; b) creditorul solicită transmiterea în posesie a bunului deţinut în gaj; c) încasarea clauzei penale legale pentru obligaţia pecuniară;

- redacta hotărîri judecătoreşti.

Modalităţi de realizarea sarcinilor didactice (a se vedea Tema 1)



Fidejusiunea

Referate/Rezumateraporturile dintre creditor şi fidejusor;raporturile dintre fidejusor şi debitorul

principal

Studiu de caz


rotunde

GajulReferate/Rezumate tipurile de gaj; - prezentarea rezultatelor

68

gajul înregistrat şi amanetul;

constituirea gajului; efectele gajului;

stingerea gajului

Studiu de caz


Clauza penală şi arvuna

Referate/Rezumate natura juridică a

clauzei penale; arvuna

Studiu de caz


rotunde


Speţe

Speţa 1A. urma să-i restituie lui B. 120 mii de lei. B. a încheiat cu C., care avea domiciliul în

aceeaşi rază teritorială unde trebuia să se execute obligaţia, fără ştirea lui A., un contract, prin care C. se obligă ca, în eventualitatea în care A. nu va putea să achite cei 120 mii de lei la scadenţă, această obligaţie îi va reveni lui.

C. s-a obligat ca, în caz de insolvabilitate a lui A., să fie urmărit înaintea acestuia, dar, după ce va plăti, B. să-i cedeze toate drepturile şi garanţiile pe care le avea împotriva lui A.

1. Ce act juridic a fost încheiat între B. şi C?2. Ce caractere juridice au asemenea acte juridice civile?3. Sînt îndeplinite toate condiţiile, în persoana lui C., de a fi parte a acestui act juridic

civil?4. Poate fi încheiat un asemenea act fără ştirea debitorului, în cazul speţei fără ştirea

lui A?5. Cum se poate stinge un asemenea act juridic civil?

Speţa 2 Primus şi Secundus negociau încheierea unui contract de gaj, prin care Primus urma să

gajeze în favoarea lui Secundus partea socială de 50% deţinute de Primus în „Tertius” S.R.L.. În timpul discuţiilor a apărut întrebarea formei contractului. Secundus a menţionat că, avînd în vedere art.152 alin.(9) din Codul civil, care dispune că „actul juridic de înstrăinare a părţii sociale se autentifică notarial”, viitorul contract de gaj de asemenea trebuie autentificat notarial. Cu toate acestea, Primus şi-a exprimat opinia că gajarea nu este o înstrăinare şi respectiva dispoziţie legală nu se aplică contractului de gaj pe care părţile urmează să-l încheie.

Soluţionaţi disputa.

Speţa 3În baza unui contract de împrumut Primus i-a acordat un împrumut lui Secundus, care

urma a fi restituit în termen de un an. După 4 luni Primus află că o rudă mai înstărită de a lui

69

Secundus a decedat şi i-a lăsat o parte din avere drept moştenire, însă Secundus nu doreşte, din motive personale, să accepte această moştenire. Primus a depus cerere la notarul competent pentru acceptarea moştenirii din numele lui Secundus. Ceilalţi moştenitori ai lui de cujus (defunctului) au contestat declaraţia de acceptare a moştenirii întocmită de către Primus în numele lui Secundus.


Speţa 4Primus a gajat automobilul său în favoarea băncii pentru garantarea unui credit. În

conformitate cu cerinţele contractului de gaj, Primus a asigurat automobilul în baza unui contract de asigurare CASCO (acoperind aşa riscuri ca furt, pieire, deteriorare, răspundere civilă în caz de accident rutier etc.) încheiat cu o societate de asigurări. În termen de 1 an de la încheierea contractelor de credit şi de gaj, s-a constatat că automobilul gajat a fost distrus într-un accident şi a fost scos de la evidenţă din Registrul de Stat al Transporturilor. Astfel, analizînd situaţia şi constatînd că Primus nu poate oferi alte garanţii pentru credit, banca s-a adresat în instanţa de judecată către Primus cu cererea de restituire anticipată imediată a creditului. În plus, banca s-a adresat în instanţa de judecată către societatea de asigurări, cerînd suma despăgubirii de asigurare pentru stingerea datoriilor lui Primus. În cadrul şedinţei judiciare Primus şi societatea de asigurări s-au opus cererii băncii de a plăti despăgubirea de asigurare băncii, pe motiv că ea se datorează lui Primus. În plus, s-a mai constatat că Primus mai avea şi alţi creditori, care de asemenea intenţionează să îşi satisfacă creanţele din despăgubirea de asigurare.

Care va fi soluţia instanţei de judecată?

Speţa 5Primus a împrumutat de la lombard 5000 lei, cu condiţia plăţii unei dobînzi de 20% anual

şi a penalităţilor de întîrziere de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere. Drept garanţie Primus şi-a lăsat ceasul de aur, evaluat la suma de 5500 lei.

La scadenţă Primus nu s-a prezentat la lombard pentru a efectua achitările necesare. După o lună de aşteptare, lombardul, văzînd că Primus nu îşi stinge datoriile care se ridicau la 6000 lei, a vîndut ceasul lui Primus pentru 5000 lei. Pentru partea rămasă de 1000 lei, lombardul l-a acţionat pe Primus în judecată. Primus a respins acţiunea pe motiv că el nu răspunde pentru datoria de 1000 lei.

Care va fi soluţia instanţei de judecată?

IV. Bibliografie:

Obligatorie:


2. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova. Colectiv de autori. Vol.II. - Chişinău, 2006.

3. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile. Colectiv de autori. - Chişinău, 2006.

Recomandabilă:

70

1. Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. – Bucureşti: ALL, 1992.


Bucureşti: ACTAMI, 2000.4. Florin Ciutacu. Garanţiile de executare a obligaţiilor. Garanţiile personale şi

garanţiile reale. - THEMIS CART, 2006.5. Liviu Pop. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. – Bucureşti: Lumina LEX,

1998. 6. Гражданское право / Под редакцией Е.А. Суханова. Том 2. Полутом 1. – Москва:

Волтерс Клувер, 2004.7. Гражданское право. Том 1: Учебник / Под редакцией Ю.К. Толстого, А.П.

Сергеева. – Москва: Проспект, 2002.

71

Tema 9. EXECUTAREA OBLIGAŢIILOR


- să analizeze principiile executării obligaţiilor;- să determine particularităţile executării obligaţiilor facultative şi alternative;- să stabilească importanţa locului executării contractului;- să identifice regulile aplicabile executării obligaţiilor în cazurile în care termenul de

executare a obligaţiei nu este determinat.

II. Repere de conţinut

1. Prevederi generale cu privire la executarea obligaţiilor2. Subiectele executării obligaţiilor. Obligaţiile pe cote-părţi, solidare şi subsidiare3. Obiectul executări obligaţiilor. Obligaţiile facultative. Obligaţiile alternative4. Locul, timpul şi modul de executare a obligaţiilor 5. Întîrzierea creditorului

Noţiunea şi elementele obligaţiei

Clasificarea obligaţiilor

72

Clasificarea obligaţiilor după obiectul obligaţiei

Clasificarea obligaţiei după subiecte

Clasificarea obligaţiei după sancţiune

73



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia noţiunii de obligaţie civilă; - principiile executării obligaţiilor;- obligaţiile divizibile, distingîndu-le de cele indivizibile, precum şi cele solidare,

distingîndu-le de cele pe cote-părţi;- particularităţile executării obligaţiilor facultative şi alternative.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:

- clasifica obligaţiile civile după criteriile cunoscute; - stabili importanţa locului executării contractului;- identifica regulile aplicabile executării obligaţiilor în cazurile în care termenul de

executare a obligaţiei nu este determinat;- compara executarea obligaţiei în natură cu executarea obligaţiei alternative.

Auditorul trebuie să poată:- recomanda soluţii unor litigii în care debitorul a executat obligaţia:

a) numai unuia din creditorib) faţă de cesionar;

- redacta hotărîri judecătoreşti, în care auditorul să argumenteze darea unei soluţii juridice în care neexecutarea obligaţiei se motivează prin:

a) întîrzierea creditorului, întîrzierea debitorului;b) cazul de forţă majoră.




Executarea obligaţiilor: caracteristica generală

Referate/Rezumate principiile executării

obligaţiilor

Studiu de caz

-prezentarea rezultatelor-participarea la mese

rotunde

Subiectul şi obiectul executării obligaţiilor Referate/Rezumate

obligaţiile pe cote-părţi, solidare şi

subsidiare; obligaţiile facultative

şi alternative

-prezentarea rezultatelor- elaborarea articolelor

74

Studiu de caz.

Locul, timpul şi modul de executare

Referate/Rezumate importanţa locului şi

timpului executării obligaţiilor;

întîrzierea creditorului

Studiu de caz


rotunde


Speţe

Speţa 1 Primus i-a împrumutat lui Secundus 200 mii lei pe un termen de 1 an cu o dobîndă de 15%

anual. În contractul de împrumut a fost inserată o clauză penală, în conformitate cu care debitorul va achita o clauză penală în mărime de 0,2% pentru fiecare zi de întîrziere. La momentul cînd obligaţia a ajuns la scadenţă, Secundus l-a informat pe Primus că nu are la moment suma suficientă pentru a achita integral cele 200 mii de lei şi dobînda, dar a susţinut că va achita datoria în rate lunare în decurs de un an de zile. Primus nu a căzut de acord cu o asemenea propunere. Peste o lună Secundus a transmis lui Primus prima rată lunară din datorie, însă acesta din urmă a refuzat să preia această parte. Acelaşi lucru Secundus l-a repetat pe tot parcursul anului, suma integrală fiind ridicată de Primus doar la sfîrşitul anului.

Primus a înaintat o cerere prin care a cerut de la Secundus clauza penală pe tot parcursul anului.


Speţa 2Primus i-a împrumutat lui Secundus 800 mii lei pe un termen de 1 an cu o dobîndă de 30%

anual. După trei luni de zile Secundus l-a informat pe Primus că doreşte să restituie integral suma de 800 mii lei plus dobînda pentru trei luni. La rîndul său, Primus a refuzat să primească banii, susţinînd că contractul de împrumut prevede o perioadă de un an de folosinţă a banilor şi va accepta executarea înainte de termen doar dacă Secundus va achita dobînda pe întreaga perioadă. La fel, Primus a obiectat şi prin faptul că la moment nu va mai putea găsi o persoană căreia să-i împrumute această sumă cu 30% anual.

Secundus s-a adresat unui avocat pentru a primi consultanţă.

Care va fi conţinutul consultaţiei?

Speţă 3 La data de 05.03.2005 Primus a încheiat cu Secundus un contract de vînzare-

cumpărare, în baza căruia s-a obligat să-i transmită acestuia în proprietate tabloul unui pictor renumit. La data cînd obligaţia a devenit exigibilă, Primus i-a propus lui Secundus ca în locul tabloului respectiv să-i remită un alt tablou, de o valoare mai mare. Secundus a refuzat să primească prestaţia propusă şi s-a adresat în instanţa de judecată, solicitînd transmiterea primului tablou.

75

Soluţionaţi cazul.Argumentaţi răspunsul.

IV. Bibliografie:

Obligatorie:


2. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova. Colectiv de autori. Vol.II. Chişinău, 2006.

3. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile. Colectiv de autori. Chişinău, 2006.

Recomandabilă:

1. Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. – Bucureşti: ALL, 1992.


Bucureşti: ACTAMI, 2000.4. Florin Ciutacu. Garanţiile de executare a obligaţiilor. Garanţiile personale şi garanţiile

reale. - THEMIS CART, 2006.5. Liviu Pop. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. – Bucureşti: Lumina LEX, 1998. 6. Гражданское право / Под редакцией Е.А. Суханова. Том 2. Полутом 1. – Москва:

Волтерс Клувер, 2004.7. Гражданское право. Том 1: Учебник / Под редакцией Ю.К. Толстого, А.П. Сергеева.

– Москва: Проспект, 2002.

76

Tema 10. CONTRACTE TRANSLATIVE DE PROPRIETATE


- să expună caracteristica generală a contractelor translative de proprietate;- să evidenţieze particularităţile contractelor de vînzare-cumpărare, schimb, donaţie,

înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă, ale contractului de rentă viageră;- să distingă varietăţile contractului de vînzare-cumpărare;- să analizeze reglementările legale privind revocarea donaţiei;- să interpreteze normele legale aplicabile contractelor;- să determine cazurile de încetare a contractelor translative de proprietate; - să aplice corespunzător legislaţia la soluţionarea cazurilor practice privind contractele

translative de proprietate.


1. Contractele translative de proprietate 2. Contractul de vînzare-cumpărare3. Varietăţi ale contractului de vînzare-cumpărare 4. Contractul de donaţie 5. Contractul de schimb 6. Contractul de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă 7. Contractul de rentă

Contractele translative de proprietateCodul civil prevede următoarele contracte translative de proprietate: contractul de

vînzare-cumpărare, contractul de donaţie, contractul de schimb, contractul de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă, contractul de rentă.

Prin intermediul acestor contracte are loc transmiterea dreptului de proprietate. Conform art.321 Cod civil, pentru bunurile mobile dreptul de proprietate este transmis

dobînditorului în momentul predării bunului dacă legea său contractul nu prevede altfel. Pentru bunurile imobile dreptul de proprietate se naşte atît între părţi, cît şi faţă de terţi din momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile, dacă legea nu prevede altfel.

Contractul de vînzare-cumpărarePrin contract de vînzare-cumpărare, conform art.753 Cod civil, o parte (vînzător) se

obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.

Caracterele juridice ale contractului de vînzare-cumpărare:- este un contract translativ de drepturi - este un contract sinalagmatic - cu caracter oneros - comutativ - este un contract consensual, dar care poate fi şi formal - poate fi încheiat atît personal, cît şi prin reprezentant- este un contract de executare instantanee- este un contract negociabil.

Elementele contractului de vînzare-cumpărare:

77

- părţile: vînzătorul şi cumpărătorul, persoane fizice şi juridice, care au capacitatea de a dispune de bun

- obiectul: bunurile aflate în circuitul civil, licite, atît bunurile care există, cît şi bunurile viitoare, determinate său determinabile

- preţul, exprimat în bani, determinat său determinabil (pentru comercianţi, conform art.756 Cod civil, preţul nu este un element obligatoriu al contractului, în cazul lipsei acestuia în contract se va considera că părţile s-au referit în mod tacit la un preţ practicat la data predării bunului).

Obligaţiile părţilorObligaţiile de bază ale vînzătorului:

- obligaţia de a transmite bunul în termen (art.757 Cod civil);- obligaţia de expediere a bunului (art.758 Cod civil);- obligaţia de a transmite bunul fără vicii de natură juridică (art.764 Cod civil);- obligaţia de a-l garanta pe cumpărător împotriva evicţiunii (art.766 Cod civil);- obligaţia de a preda bunul fără vicii materiale (art.763 Cod civil).

Obligaţiile de bază ale cumpărătorului:- obligaţia de plată a preţului;- obligaţia de a primi bunul şi de a verifica calitatea lui.

Varietăţile contractului de vînzare-cumpărarePutem evidenţia mai multe varietăţi ale contractului de vînzare-cumpărare:

- vînzarea-cumpărarea cu amănuntul;- vînzarea-cumpărarea bunurilor imobile;- vînzarea-cumprarea întreprinderii ca un complex patimonial;- vînzarea-cumpărarea la licitaţie;- vînrarea de probă său la vedere;- vînzarea cu pact de răscumpărare;- vînzarea drepturilor litigioase şi retractul litigios;- achiziţia de mărfuri pentru necesităţile statului;- furnizarea gazelor naturale şi a energiei electrice.

În baza contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul, întreprinderea de comerţ cu amănuntul se obligă să-i transmită în proprietate consumatorului mărfuri de calitate adecvată, să-i ofere informaţie autentică şi serviciile prevăzute de contract, să-i asigure o deservire comercială la nivel, iar consumatorul se obligă să plătească o anumită sumă de bani (art.17 al Legii cu privire la comerţul interior din 23.02.1995).

Pe lîngă caracterele juridice comune oricărui contract de vînzare-cumpărare, contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul îi sînt specifice unele caractere particulare: este un contract de adeziune; este un contract public; are o componenţă subiectivă. Obiectul contractului de vînzare cu amănuntul de asemenea este specific - bunuri procurate pentru folosinţă personală, casnică sau familială.

Vînzarea-cumpărarea bunurilor imobile. Vînzarea bunurilor imobile poate avea loc după înregistrarea acestora în registrul bunurilor imobile. Pentru contractele de vînzare-cumpărare a terenurilor este prevăzută forma autentică (art.4, 5 ale Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, nr.1308-XIII din 25.07.1997). Legea cu privire la investiţiile înactivitatea de întreprinzător, nr.81-XV din 18.03.2004, prevede prohibiţia investitorilor străini de a dobîndi în propreitate terenuri agricole; Legea 91/1998 interzice întreprinderilor cu investiţii străine de a cumpăra terenuri cu destinaţie agricolă.

78

Vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente obiectivelor privatizate şi private se efectuează la preţ normativ, plata poate avea loc eşalonat de pînă la 10 ani (art.4 al Legii 1308/1997).

Transmiterea dreptului de proprietate în temeiul contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile se realizează la momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile.

Pentru vînzarea-cumpărarea întreprinderii ca un complex patrimonial este specific că:- vînzarea întreprinderii este însoţită, pe de o parte, de cesiunea creanţelor vînzătorului

către cumpărător, iar, pe de altă parte, de preluarea datoriilor vînzătorului de către cumpărător;- unele acţiuni se efectuează anticipat pentru încheierea ulterioară a contractului de

vînzare-cumpărare, părţile determină componenţa întreprinderii şi valoarea ei în baza actului de inventariere;

- contractul se încheie în formă autentică şi se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat;

- se înştiinţează creditorii despre faptul că întreprinderea a fost vîndută. Întreprinderea se transmite în baza actului de predare-primire. Momentul predării

întreprinderii coincide cu transferul proprietăţii.

Vînzarea-cumpărarea la licitaţie se caracterizează prin faptul că bunul care urmează a fi vîndut este pus în vînzare în mod public şi cu respectarea unor proceduri speciale, fiind vîndut acelui participant la licitaţie care oferă preţul cel mai favorabil.

Vînzarea-cumpărarea la licitaţie poate fi benevolă şi silită (art.809 Cod civil). Vînzarea la licitaţie silită are loc în scopul realizării unui titlu executoriu şi se efectuează

de către executorul judecătoresc. Vînzarea-cumpărarea prin licitaţie benevolă se face la dorinţa persoanei care doreşte să

vîndă/cumpere un bun şi este frecvent utilizat în procesul privatizării sau vinderii patrimoniului statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi în scopul lichidării coproprietăţii, cînd obiectul coproprietăţii nu poate fi împărţit în natură.

Vînzarea de probă său la vedere este un contract încheiat sub condiţie suspensivă pînă la acceptarea bunului de către cumpărător. Riscul pieirii fortuite a bunului este pe seama vînzătorului, deoarece vînzarea de probă sau la vedere nu este translativă de proprietate.

După acceptarea bunului, cumpărătorul devine proprietar al bunului în mod retroactiv, adică din ziua predării bunului.

Prin vînzare cu pact de răscumpărare se înţelege acel contract prin care vînzătorul îşi rezervă dreptul de a relua bunul vîndut, restituind cumpărătorului preţul şi cheltuielile vînzării (condiţie rezolutorie) (art.786 Cod civil).

Dreptul vînzătorului la răscumpărare poate fi exercitat prin declaraţia acestuia adresată cumpărătorului. Declaraţia de răscumpărare poate fi făcută de vînzător în termenul stabilit în contract, care nu poate fi mai mare de 10 ani pentru terenuri şi de 5 ani pentru alte bunuri. Răscumpărarea nu este o nouă vînzare, ci doar o rezoluţiune a vînzării intervenită, de aceea nu este necesară o nouă transmitere a dreptului de proprietate. Vînzătorul rămîne proprietar al bunului vîndut sub condiţie suspensivă, iar cumpărătorul dobîndeşte dreptul de proprietate sub condiţie rezolutorie.

Prin vînzarea drepturilor litigioase se înţelege vînzarea unui drept contestat, incert, sau contestabil de debitor sau în cazul în care a fost înaintată o acţiune sau se poate prezuma că acţiunea va fi înaintată. Contractul are caracter aleatoriu, întrucît vînzătorul nu garantează existenţa dreptului cedat.

Dacă s-a făcut o astfel de vînzare, debitorul care are de-a face cu cumpărătorul dreptului litigios poate retracta (relua) dreptul de la acesta pentru sine, stingîndu-1 prin confuziune. Această operaţiune se numeşte refract litigios, iar cel care îl exercită - retractat. Pentru

79

retractarea dreptului, retractatul trebuie să-i plătească cumpărătorului preţul vînzării, cheltuielile de vînzare şi dobînda pentru preţ şi pentru cheltuielile de vînzare calculată de la data cînd cheltuielile au fost plătite.

Raporturile apărute în procesul achiziţiei de mărfuri pentru necesităţile statului sînt reglementate de Legea privind achiziţiile publice, nr.96-XVI din 13.04.2007. Contractul de achiziţii se încheie în scris conform modelului expus în Anexa nr.1 a Regulamentului cu privire la contractul de achiziţii a mărfurilor şi serviciilor pentru beneficiarii de stat. Contractul intră în vigoare la data aprobării lui de către Agenţia Naţională Achiziţii Publice şi înregistrării lui la trezoreria de stat.

În baza contractului de furnizare a gazelor naturale şi a energiei electrice furnizorul se obligă să furnizeze consumatorului gaze naturale şi energie electrică, iar acesta se obligă să plătească gazele sau energia consumată şi să respecte regimul de consum prevăzut de contract.

Este un contract public. În cazul în care consumatorul este o persoană fizică, care utilizează gazele pentru necesităţile casnice, este un contract de adeziune. Preţul se determină conform tarifelor aprobate de ANRE (art.34 din Legea cu privire la gaze din 17.09.1998 şi art.36 din Legea cu privire la energia electrică din 17.09.1998).

Contractul de schimb Conform art.823 Cod civil, în baza contractului de schimb părţile se obligă să transmită

reciproc proprietatea asupra anumitor bunuri ce le aparţin cu drept de proprietate, fiecare din ei fiind reciproc vînzător al bunului transmis şi cumpărător al bunului primit.

Contractul de schimb are aceleaşi caractere juridice ca şi contractul de vînzare-cumpărare. Regulile vînzării-cumpărării sînt aplicabile corespunzător contractului de schimb. Totodată, contractului de schimb nu-i poate fi aplicată regula suportării cheltuielilor de către cumpărător, deoarece în contractul de schimb ambele părţi au calitatea de vînzător şi de cumpărător. O regulă specifică contractului de schimb se conţine în art.826 Cod civil.

Contractul de donaţie Conform art.827 Cod civil, în baza contractului de donaţie o parte, numită donator se

obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi, numite donatar.

Deosebim următoarele categorii de donaţie:- în funcţie de faptul dacă donatorul se obligă sau nu a dona, deosebim donaţia simplă

şi promisiunea de a dona;- în funcţie de faptul dacă este său nu afectată de modalităţi donaţia, deosebim

donaţia necondiţionată şi donaţia filantropică (condiţionată);- în funcţie de obiectul donaţiei, deosebim donaţia de bunuri şi donaţia de bani.

Caracterele contractului de donaţie: - este un contract unilateral. Pornind de la ideea că în contractul de donaţie îşi asumă

obligaţie doar o singură parte - donatorul, cum ar fi obligaţia de a transmite bunul donatarului, acest contract apare respectiv drept un contract unilateral. Totodată, conform prevederilor art.834 Cod civil, donaţia poate apărea drept un contract sinalagmatic imperfect, unde la momentul încheierii contractului donatarul nu are nici o obligaţie, iar din momentul intrării în proprietate poate, în virtutea contractului, să se oblige la anumite prestaţii sau sarcini;

- este cu titlu gratuit şi o liberalitate; - translativ de drepturi;- este, de regulă, un contract real. Simpla transmitere a bunului nu constituie o donaţie,

deoarece contractul de donaţie presupune nu numai voinţa donatorului, ci şi acordul

80

donatarului în vederea recepţionării bunului. Poate fi şi consensual în cazul promisiunii de a transmite în viitor un bun, precum şi cel care stipulează obligaţia privind susţinerea materială sub formă de plăţi periodice;

- este un contract de executare instantanee;- este un contract principal; - este un contract irevocabil. Prin excepţie, de la principiul irevocabilităţii donaţiilor

pot fi revocate cele cu condiţie şi pentru ingratitudinea donatarului.

Conform art.836 Cod civil, contractul de donaţie poate fi rezolvat în cazul stării de nevoie.

Elementele contractului de donaţie:- părţile: donatorul şi donatarul. Donatorul trebuie să aibă capacitatea de a dispune cu

titlu gratuit, donatarul trebuie să posede capacitatea de a primi cu titlu gratuit (incapacităţi – art. 823 Cod civil);

- obiectul: bunuri licite, aflate în circuitul civil, inclusiv bunuri viitoare, determinate său determinabile;

- forma: potrivit art.829 Cod civil, dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vînzare este prevăzută o anumită formă a contractului, aceeaşi formă este cerută şi pentru donaţie. Contractul de donaţie, care conţine promisiunea de a transmite în viitor un bun, necesită forma autentică.

Obligaţiile de bază ale părţilorObligaţiile donatorului:

- de a transmite bunul donat;- de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului donat;- de a înştiinţa donatarul despre viciile ascunse ale bunului donat.

Obligaţiile donatarului: - în cazul donaţiei cu sarcini: obligaţia de a executa sarcini impuse de donator;- în cazul donaţiei pur gratuite: îndatorire morală de recunoştinţă faţă de donator

care este reflectată în conţinutul art.835 Cod civil.

Contractul de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţăÎn baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă o parte

(beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobînditor) în proprietate un bun imobil său mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare.

Caracterele contractului de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă:- translativ de proprietate- este un contract cu titlu oneros- aleatoriu- sinalagmatic- consensual.

Creanţa de întreţinere este strict personală şi nu poate fi transmisă unei alte persoane, în schimb obligaţia de întreţinere nu încetează odată cu decesul dobînditorului, ci trece la succesorii lui.

81

Elementele contractului de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă- părţile: beneficiarul întreţinerii şi dobînditorul;- obiectul: bunul mobil său imobil care se transmite şi întreţinerea în natură;- forma: scrisă. Dacă pentru înstrăinarea bunului este necesară forma autentică,

contractul de întreţinere se încheie în formă autentică.

Drepturile şi obligaţiile beneficiarului întreţinerii: - obligaţia de a transmite în proprietatea dobînditorului bunul ce formează obiectul

contractului;- în caz de neexecutare a obligaţiei de întreţinere, beneficiarul are dreptul, dar nu şi

obligaţia, de a cere rezoluţiunea contractului.Drepturile şi obligaţiile dobînditorului:

- este obligat să acorde întreţinerea în natură în condiţiile prevăzute în contract. Pieirea bunului nu-l degrevează pe dobînditor de obligaţiile pe care şi le-a asumat în bază de contract;

- nu are dreptul să înstrăineze bunul în timpul vieţii beneficiarului întreţinerii. În cazul bunurilor imobile această interdicţie se înscrie în registrul bunurilor imobile. Gajarea sau grevarea în alt mod a bunului se permite numai cu acordul beneficiarului întreţinerii;

- poate cere rezoluţiunea contractului în cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe independente de voinţa lui;

- în cazul rezoluţiunii contractului de către beneficiarul întreţinerii, dobînditorul are dreptul să ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui. Valoarea întreţinerii prestate de dobînditor nu se restituie (art.845 Cod civil).

Contractul de rentăConform art.847 Cod civil, contractul de rentă este un contract în baza căruia o parte,

numită debirentier, se obligă să plătească periodic, cu titlu gratuit sau oneros, o redevenţă celeilalte părţi, numite credirentier.

Caracterele juridice ale contractului de rentă:- este un contract translativ de proprietate- poate fi un contract atît cu titlu oneros, cît şi cu titlu gratuit (liberalitate)- poate fi atît unilateral, cît şi sinalagmatic- este un contract consensual- este un contract aleatoriu pentru contractele de întreţinere viageră- este un contract numit- este un contract de executare succesivă.

Elementele contractului de rentă:- părţile: credirentier şi debirentier;- obiectul: redevenţa ce urmează a fi plătită de debirentier şi bunul sau suma de

bani transmise de credirentier;- forma: contractul de rentă prin care se promite o rentă trebuie încheiat în scris şi

autentificat notarial sub sancţiunea nulităţii (art.849 Cod civil);- termenul: contractul poate fi încheiat pe durata vieţii credirentierului (rentă

viageră) sau pe un termen.

Drepturile şi obligaţiile credirentierului: - în cazul contractului de rentă cu titlu oneros: obligaţia de a transmite bunul; - dreptul de a pretinde de la debirentier plata rentei.

82

Obligaţiile debirentierului: - obligaţia de a achita renta în forma şi în termenul stabilit de contract;- în caz de moarte a debirentierului, obligaţia de plată a rentei se transmite la

moştenitorii lui;- obligaţia de a nu înstrăina, ipoteca sau greva bunurile transmise de către

credirentier fără acordul ultimului;- obligaţia de a restitui bunul primit în caz de reziliere a contractului.



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- noţiunea, caracterele juridice, elementele şi conţinutul contractului de vînzare-

cumpărare, donaţie, schimb, de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă, rentă;- condiţiile de valabilitate pentru fiecare tip de contracte;- varietăţile contractului de vînzare-cumpărare;- efectele neexecutării corespunzătoare a clauzelor contractuale;- cazurile de încetare a contractelor, inclusiv cazurile de revocare a donaţiei.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- sintetiza deosebirile şi asemănările dintre contractul de vînzare-cumpărare, schimb,

donaţie, înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă, contractul de rentă;- evidenţia particularităţile contractului de vînzare-cumpărare cu amănuntul, ale

contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile, contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca un complex patrimonial, ale contractului de vînzare-cumpărare la licitaţie, ale contractului de vînzare-cumpărare cu pact de răscumpărare;

- identifica efectele nerespectării formei contractelor translative de proprietate;- identifica reglementările legale aplicabile contractelor la general şi, în speţă, fiecărui tip

de contract translativ de proprietate;- aplica corespunzător legislaţia la soluţionarea cazurilor practice privind contractele

translative de proprietate.

Auditorul trebuie să poată:- alcătui proiecte de contracte de vînzare-cumpărare, schimb, donaţie, înstrăinare cu

condiţia întreţinerii pe viaţă, de contract de rentă; - selecta probleme ce au ca efect nulitatea contractelor, rezoluţiunea, rezilierea şi revocarea

contractului;- întocmi cereri de chemare în judecată pe probleme ce ţin de tema contractelor;- redacta proiecte de hotărîri judecătoreşti pe cazuri de declarare a nulităţii contractului, de

rezoluţiune, de revocare a contractelor.



83


Vînzarea-cumpărarea terenurilor statului şi ale unităţilor administrativ-

teritoriale

Referate/RezumateStudiu de caz


Revocarea donaţieiReferate/Rezumate

Studiu de caz- prezentarea rezultatelor- elaborarea articolelor

Contractul de donaţie cu sarcină, contractul de înstrăinare cu condiţia

întreţinerii pe viaţă, contractul de rentă viageră

cu transmiterea bunului imobil în proprietate

Elaborarea proiectelor de contract



Speţe

Speţa 1 Leonid a cumpărat de la S.R.L. „Dumbrava” – proprietarul unui magazin de mobilă, un

dulap. Preţul dulapului este de 9000 lei, pe care Leonid i-a plătit imediat. Însă, deoarece producătorul a utilizat la confecţionarea acestuia un material adeziv de calitate proastă, după 4 ani dulapul s-a desfăcut. S.R.L. „Dumbrava” era la curent cu problema calităţii pînă a încheia contractul cu Leonid.

Leonid cere un dulap nou. Societatea comercială refuză să i-l dea considerînd că termenul de 4 ani care a expirat de la data procurării dulapului nu-i dă nici un drept lui Leonid să ceară un dulap nou.

Este în drept Leonid să ceară livrarea unui dulap nou?

Speţa 2Soţii M. şi cumpărătorul P. au încheiat la 20 martie 2002 un contract de vînzare-

cumpărare avînd ca obiect un apartament cu 3 odăi, în mun. Chişinău, la preţul de 20000 dolari SUA, incluzînd şi dreptul de uzufruct al soţilor M. pentru o cameră pînă la 20 martie 2003, data cînd cumpărătorul P. va achita restul preţului. La data autentificării contractului de vînzare-cumpărare cumpărătorul a achitat 15000 dolari SUA.

La 20 octombrie 2003 soţii M. au înaintat o acţiune, solicitînd de a obliga pîrîtul cumpărătorul P. să achite restul preţului 5000 dolari SUA.

Pîrîtul P. a indicat în referinţă că va plăti restul preţului doar cînd reclamanţii vor elibera întreg apartamentul.

84

1. Care este momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunului vîndut?2. Pot oare părţile amîna transferul dreptului de proprietate?3. Dacă vînzătorul nu-şi îndeplineşte pe deplin obligaţiile, cum poate acţiona

cumpărătorul?4. Care va fi soluţia instanţei?

Speţa 3La 13 octombrie 2001 C.H. a donat fiului său C.N. şi soţiei acestuia C.M. un imobil

compus din casă şi teren aferent. Cu 6 luni mai tîrziu C.M. a comis acte de violenţă asupra socrului său, care a acţionat-o în judecată.

Prin hotărîrea instanţei rămasă definitivă C.M. a fost sancţionată cu o amendă penală pentru infracţiunea de vătămare intenţionată uşoară a integrităţii corporale (art.153 Cod penal). C.N. – fiul, s-a comportat curent faţă de tatăl său, dar nu a cerut soţiei divorţ, considerînd că relaţiile matrimoniale nu sînt afectate.

La 14 martie 2003 C.H. i-a chemat în judecată pe fiul şi nora sa, solicitînd revocarea donaţiei pentru ingratitudine.

La proces s-a prezentat doar fiul C.N., care a arătat că motivul revocării donaţiei nu este valabil faţă de el.

1. Cînd există mai mulţi donatori, este admisibilă revocarea donaţiei atît împotriva celor care s-au făcut vinovaţi, cît şi a celor corecţi?

2. Ce va decide instanţa?

Speţa 4N.I. a chemat în judecată pe C.E., solicitînd să se constate nulitatea contractului de

înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă şi a novaţiei intervenite ulterior, prin care părţile au modificat întreţinerea pe viaţă printr-o rentă viageră de 300 lei lunar cu repunerea părţilor în situaţia anterioară. În motivarea acţiunii N.I. a arătat că a înstrăinat imobilul de pe str. V. Alecsandri, 24, pîrîtei, care s-a obligat prin contract autentificat notarial să-i ofere întreţinere. Pîrîta însă nu şi-a îndeplinit obligaţiile de întreţinere asumate prin primul contract, iar în ceea ce priveşte novaţia, reclamanta a explicat că a fost dusă în eroare de către pîrîtă şi că s-a prezentat la notar fără a înţelege bine pentru ce. Ca rezultat, la contractul de întreţinere a fost perfectat un acord adiţional prin care obligaţia de întreţinere a fost substituită cu plata unei rente viagere.

1. În cazul neexecutării obligaţiilor de către cel ce datorează întreţinere, poate fi cerută

constatarea nulităţii contractului de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă?2. Ce hotărîre va lua instanţa?

Speţa 5M.C. s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată a OCT privind

recunoaşterea dreptului de proprietate personală asupra apartamentului 35 din blocul de pe str. Miron Costin, 14, şi rectificarea înscrierii în registrul bunurilor imobile.

În cerere a indicat că apartamentul nr.63 din blocul de pe str. Valea Crucii, 29, i-a aparţinut cu drept de proprietate personală pînă la căsătorie. Ulterior, cînd era căsătorit cu B.V., a încheiat un contract de schimb al apartamentului de pe str.Valea Crucii pe apartamentul de pe str. Miron Costin şi a înregistrat contractul în registrul bunurilor imobile. Solicitînd cu şase luni mai tîrziu extrasul din registrul bunurilor imobile a constatat că în calitate de proprietar este indicată şi soţia sa. Oficiul cadastral teritorial a explicat că, deoarece apartamentul este dobîndit în timpul căsătoriei, aparţine cu drept de proprietate în devălmăşie ambilor soţi.

85

1. Sînt întemeiate pretenţiile lui C.C. faţă de oficiul cadastral teritorial?2. Ce hotărîre va lua instanţa?

IV. Bibliografie:

Acte normative:

1. Convenţia ONU asupra contractelor de vînzare internaţională a mărfurilor din 11.04.1980 // Tratate internaţionale. Ediţie oficială. 1999, vol.8, p.52.

2. Convenţie asupra prescripţiei extensive în materie de vînzare-cumpărare internaţională de mărfuri din 14.06.1974 // Tratate internaţionale. Ediţie oficială. 1999, vol.13, p.118.

3. Codul civil nr.1107/2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86.4. Legea vînzării de mărfuri, nr.134-XIII din 03.06.1994 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 1994, nr.17/177.5. Legea privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, nr.1308-

XIII din 25.07.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.57-58/515.6. Legea cadastrului bunurilor imobile, nr.1543-XIII din 25.02.1997 // Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 1998, nr.44-46/318.7. Legea cu privire la comerţul interior, nr.749-XIII din 23.02.1996 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 1996, nr.31/318.8. Legea cu privire la gaze, nr.136-XIV din 17.09.1998 // Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 1998, nr.111-113/679.9. Legea cu privire la energia electrică nr.137-XIV din 17.09.1998 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 1998, nr.111-113/681.10. Legea cu privire la standardizare, nr.590-XIII din 22.09.1995 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 1996, nr.11-12/116.11. Legea privind protecţia consumatorilor, nr.105-XV din 13.03.2003 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.126-131/507.12. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.199-XIV din 18.11.1998 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.27-28/123.13. Legea privind bursele de mărfuri, nr.1117-XIII din 26.02.1997 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 1998, nr.70/464.14. Legea privind achiziţiile publice, nr.96-XVI din 13.04.2007 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2007, nr.107-111/470.15. Hotărîrea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la recepţionarea

mărfurilor conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova, nr.1068 din 20.10.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.137-138/1174.

16. Regulamentul privind furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrare al ANRE din 06.05.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.46-48.

Manuale, monografii, articole

1. F.Deak. Tratat de drept civil. Contracte speciale. – Bucureşti, 1996.2. Radu I. Motica, Florin Moţiu. Contracte civile speciale. Teorie şi practică judiciară. –

Bucureşti: Lumina LEX, 2000. 3. A.Bloşenco. Drept civil. Partea Specială. Note de curs. – Chişinău, 2004. 4. I.Trofimov. Drept civil. Contractele civile. – Chişinău, 2004.5. M.Mureşan. Contracte civile speciale. Vol. 1. – Cluj-Napoca, 1998.

86

6. A.Nicolae, N.Crăciun. Consideraţii asupra valabilităţii actuale a contractului de vînzare-cumpărare cu pact de răscumpărare // Dreptul, 2001, nr.3.

7. C.Toader. Manual de contracte civile speciale. Vol. I. Bucureşti: ALL Beck, 2000. 8. C.Toader. Evecţiunea în contractele civile. Bucureşti: ALL, 1997.9. Gh.Chibac, A.Chibac. Curs succint de prelegeri la drept civil. Partea I. – Chişinău,

1997.10. М.И. Брагинский, В.В. Витрянский. Договорное право. Книга вторая. Договоры о

передачи имущества. – Москва, 2000.11. Венская конвенция о договорах международной купли-продажи товаров.

Комментарий. – Москва, 1994.12. Гражданское право России. Часть вторая: Обязательственное право / Отв. pед.

О.Н. Садиков. – Москва, 1997. 13. Гражданское право. Том II. Полутом 1. 2.-е издание / Отв. pед. Е.А. Суханов. –

Москва, 2000.14. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 10.07.1997

„Despre aplicarea legislaţiei privind protecţia consumatorilor la examinarea dosarelor civile”.

87

Tema 11. LOCAŢIA DE BUNURI


- să expună noţiunile contractelor de locaţiune, de arendă, comodat şi leasing;- să efectueze caracteristica generală a contractelor de locaţiune, de arendă, comodat şi

leasing;- să sintetizeze deosebirile şi asemănările dintre contractele de locaţiune, arendă, comodat şi

leasing;- să identifice condiţiile de validitate a contractelor de locaţie de bunuri;- să distingă varietăţile contractului de leasing; - să determine cazurile de încetare a contractelor;- să aplice metodele ştiinţei dreptului civil în interpretarea fiecărui tip al contractului de

locaţie;- să evidenţieze deficienţele în reglementările legale privind locaţia de bunuri.


1. Locaţia de bunuri 2. Contractul de locaţiune 3. Contractul de arendă4. Contractul de comodat5. Contractul de leasing

Spre deosebire de contractele translative de proprietate, locaţia de bunuri presupune transmiterea folosinţei temporare a bunului. Obiectul material al locaţiei de bunuri constituie bunuri determinate individual. În temeiul contractelor de locaţie de bunuri se nasc drepturi de creanţă care, conform art.508 Cod civil, se supun notării pentru opozabilitate.

Contractul de locaţiuneConform art.875 Cod civil, în baza contractului de locaţiune, o parte, numită locator, se

obligă să dea celeilalte părţi, numită locatar, un bun determinat individual în folosinţă temporară său în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

Caracterele juridice ale contractului de locaţiune:- este un contract translativ de folosinţă - un contract sinalagmatic- cu titlu oneros - comutativ- consensual- de executare succesivă - contract irevocabil.

Elementele contractului de locaţiune:- părţile: locatorul şi locatarul, persoane fizice său juridice. Ambele părţi trebuie să

aibă capacitatea cerută pentru a face acte de administrare. În calitate de locator poate apărea proprietarul, uzufructuarul şi alte persoane împuternicite;

- obiectul contractului: bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, dar în toate cazurile nefungibil;

- preţul: chiria. Se fixează fie global, fie pe unităţi de timp şi se plăteşte, de regulă, în mod succesiv;

88

- forma: contractul de locaţiune a unui bun imobil trebuie întocmit în scris. Locaţiunea pe un termen mai mare de 3 ani trebuie înregistrată în registrul bunurilor imobile pentru opozabilitate;

- termenul: contractul nu poate depăşi 99 ani.

Obligaţiile părţilorObligaţiile locatorului:

- să transmită bunul în conformitate cu condiţiile stabilite în contract;- să efectueze reparaţiile capitale;- obligaţia de garanţie: pentru evicţiune şi pentru vicii; - să repare locatarului prejudiciul care rezultă din perturbarea de către un terţ a

folosirii bunului în cazurile stabilite de lege (în cazul în care terţul este un locatar sau dacă locatorul i-a permis folosinţa bunului sau accesul la el).

Obligaţiile locatarului:- să întrebuinţeze lucrul ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei;- să plătească chiria;- să restituie lucrul;- să apere bunul contra uzurpărilor;- să păstreze şi să îngrijească bunul;- să efectueze reparaţia curentă a bunului.

Sublocaţiunea este reglementată de art.894 Cod civil. Sublocaţiunea este permisă cu respectarea următoarelor condiţii:

- transmiterea folosinţei să nu fie interzisă prin contractul principal; - sublocaţiunea să nu fie convenită în condiţii care să contravină condiţiilor din

contractul principal.Termenul contractului de sublocaţiune nu poate depăşi termenul contractului de

locaţiune.

Cesiunea. Spre deosebire de locaţiune, cesiunea constituie o vînzare a dreptului de folosinţă, de unde reies următoarele consecinţe:

- este necesar consimţămîntul locatorului;- obiectul cesiunii îl formează drepturile locatarului;- cesiunea este supusă regulilor vînzării-cumpărării de creanţe;- prin intermediul cesiunii, cesionarul ia locul cedentului.

Încetarea locaţiunii: - expirarea termenului;- rezilierea contractului;- pieirea lucrului;- alte cazuri prevăzute de lege.

Contractul de arendăArenda este contractul încheiat între o parte proprietar, uzufructuar sau un alt posesor

legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată la un preţ stabilit de părţi. Contractul de arendă este reglementat de art.911-922 Cod civil şi de Legea cu privire la arenda în agricultură, nr.198-XV din 15.05.2003.

Contractul de arendă este o varietate a contractului de locaţiune a bunurilor destinate exploatării agricole. Din aceste considerente, dispoziţiile cu privire la locaţiune se aplică în

89

modul corespunzător contractului de arendă, în măsura în care normele care reglementează arenda nu prevăd altfel.

Caracterele juridice ale contractului de arendă:- este un contract translativ de folosinţă- este un contract sinalagmatic- cu titlu oneros- consensual- cu executare succesivă- comutativ.

Elementele contractului de arendă:- părţile: arendatorul şi arendaşul: persoane fizice său juridice. Ambele părţi trebuie

să aibă capacitatea cerută pentru a face acte de administrare; - obiectul: terenuri şi bunuri agricole. Bunurile agricole care formează obiectul

contractului trebuie să fie complete şi precis determinate. Contractul de arendă este însoţit de un act de predare-primire în care se descrie bunul arendat şi starea în care se află la momentul predării;

- preţul: arenda – se stabileşte de părţi în bani, în natură său în natură şi bani. Conform art.17 al Legii 198/2003, plata pentru arendă se determină în funcţie de suprafaţa terenului arendat, de bonitate, de relief şi de măsura posibilităţii de a efectua lucrările în mod mecanizat, de alte caracteristici ale terenului, de valoarea plantaţiilor multianuale amplasate pe el, dar nu va constitui mai puţin de 2% pe an din preţul normativ al terenului arendat;

- forma: scrisă. Contractul de arendă pe un termen mai mare de 3 ani se înregistrează în registrul bunurilor imobile pentru opozabilitate, pînă la 3 ani – la primăria localităţii;

- termenul: termenul arendei bunurilor agricole nu va fi mai mic de un an şi mai mare de 30 de ani. La darea în arendă a terenurilor agricole în scopul sădirii unor plantaţii multianuale, termenul contractului de arendă va fi stabilit pentru cel puţin 25 de ani.

Obligaţiile părţilorObligaţiile arendatorului:

- să predea bunurile arendate în termenul şi condiţiile stabilite;- să garanteze arendaşul de evicţiune; - să acţioneze într-o manieră care să nu împiedice exploatarea normală a bunurilor

date în arendă; - să plătească arendaşului, în cazul rezilierii contractului de arendă înainte de

încheierea anului agricol, valoarea fructelor care, deşi încă neseparate, vor putea fi separate înainte de sfîrşitul anului agricol în condiţiile unei gospodăriri normale. La compensarea valorii fructelor se iau în calcul şi datoriile părţilor la momentul rezilierii contractului;

- să execute alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.

Obligaţiile arendaşului: - să folosească bunurile arendate ca un bun proprietar, potrivit destinaţiei specificate

în contract;- să păstreze şi să întreţină aceste bunuri, să le restituie la încetarea contractului;- să plătească arenda în natură şi/sau în bani în termenul şi în locul stabilit de părţi;

90

- să ceară reducerea proporţională a plăţii arendei dacă mai mult de jumătate din fructele obţinute prin arendare pier fortuit;

- să execute alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.

Încetarea arendei: - la expirarea termenului arendei;- la declararea nulităţii contractului de arendă;- în cazul pieirii bunurilor arendate;- în cazul rezilierii contractului;- în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.

Contractul de comodat Conform art.859 Cod civil, prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu

gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.

Caracterele juridice ale contractului de comodat:- este un contract translativ de folosinţă - este un contract consensual- este un contract esenţialmente gratuit- este un contract sinalagmatic- de executare succesivă- comutativ.

Elementele contractului de comodat :- părţile: comodantul şi comodatarul. Pot fi persoane fizice şi juridice, cu capacitatea

necesară de a încheia acte de administrare;- obiectul: bunuri nefungibile, mobile sau imobile.

Obligaţiile părţilorObligaţiile comodatarului:

- să păstreze şi să îngrijească bunul cu diligenţa unui bun proprietar;- să folosească bunul numai în scopul stabilit în contract sau determinat prin natura

bunului;- să suporte cheltuielile necesare folosinţei bunului, neavînd dreptul să ceară

restituirea lor. Comodatarul are dreptul să ceară numai compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente, pe care a fost nevoit să le facă pentru conservarea bunului.

Comodatarul răspunde pentru deteriorarea sau pieirea, în tot sau în parte, a bunului; în caz de pluralitate de comodatari, aceştia răspund solidar faţă de comodant. Comodatarul nu răspunde pentru modificarea sa înrăutăţirea stării bunului dacă aceasta survine în urma folosirii lui în conformitate cu destinaţia stabilită în contract.

Obligaţiile comodantului:- să restituie cheltuielilor de conservare;- să plătească despăgubirile.

Stingerea efectelor comodatului:- prin restituirea lucrului;- prin reziliere.

91

Contractul de leasingPrin contractul de leasing creditorul finanţator (locatorul) se obligă să dobîndească în

proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract şi să-1 dea în posesiune şi folosinţă locatarului, pentru o perioadă determinată în contract, iar locatarul se obligă la plata în rate a unei sume de bani (art.923 Cod civil şi Legea cu privire la leasing, nr.59-XVI din 28.04.2005).

Leasingul poate avea următoarele forme: - leasingul financiar- leasingul operaţional- leasingul barter - leasingul compensaţional- lease-back- leasingul de consum- leasingul direct- leasingul intern- leasingul internaţional.

Caracterele juridice ale contractului de leasing:- este un contract translativ de folosinţă, în cazul contractului lease-back şi translativ

de proprietate- este un contract consensual- cu titlu oneros- sinalagmatic- cu executare succesivă- este un contract complex.

Elementele contractului de leasing:- părţile: creditorul financiar (locator) şi locatarul. Locatorul este persoană fizică sau

juridică ce practică activitate de întreprinzător şi transmite, în condiţiile contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului. Locatarul este persoană fizică sau juridică ce primeşte, în condiţiile contractului de leasing, în posesiune şi folosinţă bunul specificat în contract pentru o anumită perioadă în schimbul achitării ratelor de leasing. În cazul în care locatarul este persoană fizică ce nu practică activitate de întreprinzător, operaţiunea de leasing cade sub incidenţa legislaţiei cu privire la protecţia consumatorului. Vînzătorul (furnizorul) este persoană fizică sau juridică ce vinde locatorului, în condiţiile contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu locatorul sau ale contractului complex încheiat cu locatorul şi cu locatarul, bunul solicitat de locatar;

- obiectul: orice bunuri mobile sau imobile, cu excepţia: bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege, terenurilor agricole; bunurilor consumptibile; obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate;

- preţul: cuprinde următoarele părţi componente: a) suma care recuperează integral sau aproximativ valoarea bunului la momentul

procurării lui; b) suma plătită locatorului pentru rambursarea creditului şi plata dobînzii; c) comisionul plătit locatorului; d) alte cheltuieli efectuate de locator şi prevăzute de contractul de leasing;

- forma: contractul de leasing se încheie în scris.

92

Obligaţiile părţilorObligaţiile locatorului:

- să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului) făcută de locatar dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

- să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) a bunului;

- să nu opereze modificări în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) fără acordul locatarului;

- să dea locatarului contra plată bunul său în posesiune şi folosinţă temporară; - să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vînzare-cumpărare (furnizare) cu

vînzătorul (furnizorul), să plătească preţul bunului şi să încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului, formularea cerinţelor care izvorăsc din acest contract, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

- să primească bunul la expirarea contractului de leasing dacă locatarul nu-şi exercită dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul conform prevederilor Legii cu privire la leasing;

- să garanteze locatarului folosinţa liniştită a bunului; - să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului, prelungirea

contractului ori restituirea bunului.

Obligaţiile locatarului:- să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vînzătorul (furnizorul) lui

în vederea încheierii unui contract de vînzare-cumpărare (furnizare), dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

- să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare a cerinţelor ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare), dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

- să informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare);

- să asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului, menţinerea în stare de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele contractuale;

- să suporte toate cheltuielile de transport, recepţie, montare, demontare, exploatare, întreţinere, păstrare, deservire tehnică, reparaţie, asigurare a bunului, precum şi alte cheltuieli aferente, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

- să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractul de leasing; - să permită locatorului verificarea periodică a stării bunului şi a modului de exploatare a

bunului obiect al contractului de leasing; - să îl informeze pe locator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate

venită din partea unui terţ; - să restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul în starea stipulată de

contract, luîndu-se în consideraţie uzura normală; în cazul în care nu-şi va exercita dreptul prevăzut de Legea cu privire la leasing, de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul.

Stingerea leasingului: - expirarea contractului;- rezilierea contractului;- în alte cazuri prevăzute de lege sau de contract.

93



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- noţiunea, caracterele juridice, elementele şi conţinutul contractului de locaţiune, de

arendă, comodat şi leasing;- condiţiile de valabilitate a contractelor de locaţie de bunuri;- forma cerută pentru fiecare categorie de contracte;- varietăţile contractului de leasing;- temeiurile de încetare a contractelor de locaţiune, arendă, comodat şi leasing;- dispoziţiile legale aplicabile contractului de locaţiune, de arendă, comodat şi leasing.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- analiza elementele şi conţinutul contractului de locaţiune, de arendă, comodat şi leasing;- sintetiza deosebirile şi asemănările dintre contractele de locaţiune, arendă, comodat şi

leasing;- distinge dintre leasingul financiar, operaţional, barter, compensaţional, lease-back, de

consum, direct, intern şi internaţional;- determina efectele nerespectării clauzelor contractuale;- evidenţia deficienţele în reglementările legale privind locaţia de bunuri.

Auditorul trebuie să poată:- aplica metodele ştiinţei dreptului civil în interpretarea fiecărui tip de contract de locaţie;- argumenta pe baza unor speţe aplicarea dispoziţiilor legale la contractele de locaţie de

bunuri;- redacta acţiuni în justiţie în materia contractelor de locaţie de bunuri;- elabora proiecte de contracte de locaţie de bunuri;- redacta proiecte de hotărîri judecătoreşti în materia contractelor de locaţie de bunuri.




Particularităţile contractului lease-back



rotunde

Încetarea contractului de locaţiune, contractului de arendă, contractului de

comodat, contractului de leasing


- prezentarea rezultatelor - elaborarea articolelor

94

Contractul de locaţiune, contractul de sublocaţiune,

contractul de leasing.contractul de comodat, contractul de arendă

Elaborarea proiectelor de contact



Speţe

Speţa 1Mihai este proprietarul a două apartamente alăturate situate într-un bloc din str. Miron

Costin. Victoria este locatara unui apartament. Noul ei vecin, care a închiriat cel de-al doilea apartament de la Mihai, este Nelu, un muzician care exersează noaptea la amplificatorul de muzică. Victoria nu poate dormi noaptea din această cauză. După trei nopţi nedormite Victoria a decis să-l informeze pe Mihai despre concertele care au loc noaptea. La rîndul său, Mihai a afirmat că este la curent cu pasiunea lui Nelu şi nu poate să-i interzică să cînte cînd vrea. Victoria a cerut atunci reducerea chiriei cu 20%, la ce Mihai a obiectat că ea trebuie să plătească conform contractului şi nu poate fi vorba de nici o reducere.

1. Este oare în drept Victoria să ceară reducerea chiriei?2. Dar Mihai, este el în drept să ceară achitarea sumei integrale fără reduceri?

Speţa 2 Alina este locatară a unui apartament, al cărui proprietar este Dumitru. Alina a decis să

dea apartamentul în sublocaţiune. Deoarece în contractul de locaţiune încheiat între ea şi Dumitru nu era vreo clauză care s-ar referi la sublocaţiune, Alina scrie o scrisoare lui Dumitru, îndicînd că ar vrea să dea apartamentul în sublocaţiune Ludmilei şi îi cere permisiunea pentru încheierea contractului de sublocaţiune. Scrisoarea ajunge la Dumitru pe data de 9 septembrie. La 16 septembrie Alina încheie contractul de sublocaţiune cu Ludmila şi Ludmila imediat trece să locuiască în apartament. La 28 septembrie Dumitru telefonează Alinei şi declară că nu doreşte nici un contract de sublocaţiune.

Este în drept Ludmila să rămînă în apartament?

Speţa 3 Leonid vrea o maşină nouă. Deoarece nu are suficiente mijloace pentru a-şi cumpăra

automobil, decide să ia unul în leasing. În acest scop încheie un contract cu compania de leasing, care urmează să cumpere automobilul de la distribuitorul local al companiei Opel pentru a-l da în posesie şi folosinţă lui Leonid pe o perioadă de 48 de luni. Leonid se angajează să plătească suma convenită în contract companiei de leasing.

După expirarea a 20 de luni de la utilizarea automobilului Leonid observă că centura de siguranţă nu mai funcţionează. El se adresează distribuitorului local al companiei Opel cerîndu-i să-i instaleze o nouă centură de siguranţă. Distribuitorul a refuzat cererea lui Leonid pe motiv că nu are careva obligaţiuni faţă de acesta.

95

1. Este în drept Leonid să ceară de la distribuitorul companiei Opel substituirea centurii?

2. Dar de la compania de leasing?

Speţa 4S.R.L. „Poiana”, care arendează de 10 ani un teren agricol cu suprafaţa de 40 ha de la

Primăria s. Lalova, s-a adresat cu cerere de cumpărare a terenului dat, motivînd că, conform pct.9 al contractului încheiat cu Primăria, arendaşul are drept de preemţiune la cumpărarea terenului arendat. Autoritatea publică locală i-a explicat că nu poate să-i vîndă terenul agricol, deoarece, în conformitate cu art.77 (5) al Legii privind autoritatea publică locală din 28.12.2006, înstrăinarea bunurilor se efectuează la licitaţie. În ceea ce priveşte clauza respectivă din contractul de arendă, Primăria a accentuat că contractul a fost perfectat conform contractului-model aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.72 din 30.01.2004.

Are oare arendaşul dreptul de preemţiune de a cumpăra terenul?

Speţa 5 În concediu N.C. urma să plece la odihnă în Turcia. Vecinul D.N. l-a rugat să-i lese

automobilul pentru a se folosi pe perioada cît N.C. va lipsi. N.C. a căzut de acord şi a încheiat cu D.N. un contract prin care s-a obligat să-i dea în folosinţă gratuită pentru perioada concediului automobilul său. Cu cîteva zile înainte de concediu la N.C a sosit în vizită fratele acestuia, care l-a rugat să-i dea automobilul pentru 10 zile ca să facă o vizită la nişte prieteni în Ucraina. N.C. i-a dat automobilul şi l-a informat pe D.N. că nu mai poate să-i lase maşina.

D.N. o obiectat că are contract scris şi că N.C este obligat să-i lase maşina în folosinţă pentru perioada asupra căreia s-au înţeles.

Este îndreptăţită cerinţa lui D.N.?

96

IV. Bibliografie:

Acte normative:

1. Codul civil nr.1107/2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86.2. Legea cu privire la arenda în agricultură, nr.198-XV din 15.05.2003 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.163-166, art.650.3. Legea cu privire la leasing, nr.59-XVI din 28.04.2005 // Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2005, nr.92-94/429.4. Hotărîrea Guvernului privind implementarea Legii cu privire la arenda în agricultură,

nr.72 din 30.01.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.26-29/213.

Manuale, monografii, articole:

1. Gh.Chibac, A.Chibac. Curs succint de prelegeri la drept civil. – Chişinău, 1997.2. A.Bloşenco. Drept civil. Partea Specială: Note de curs. – Chişinău, 2004.3. I.Trofimov. Drept civil. Contractele civile. – Chişinău, 2004.4. F.Deak. Tratat de drept civil. Contracte speciale. – Bucureşti, 1996.5. Radu I. Motica, Florin Moţiu. Contracte civile speciale. Teorie şi practică judiciară.

– Bucureşti: Lumina LEX, 2000. 6. Vasile Giornea. Curs de drept civil. – Bucureşti, 1996.7. M.Mureşan. Contracte civile speciale. Vol. 2. – Cluj-Napoca, 1999. 8. D.Clocotici, Ch.Gheorghiu. Operaţiunile de leasing. – Bucureşti: Lumina LEX,

1998.9. М.И. Брагинский, В.В. Витрянский. Договорное право. Договоры о передачи

имущества. – Москва, 2000. 10. Е.В. Кабатова. Лизинг: правовое регулирование, практика. – Москва, 1998.11. Ю.Харитонова. Договор лизинга. – Москва, 2002.

97

Tema 12. LOCAŢIA DE SERVICII


- să definească şi să expună caracteristica generală a contractelor de antrepriză, de prestări servicii, de mandat, de transport, depozit şi de asigurare;

- să determine condiţiile de valabilitate a contractelor de antrepriză, de prestări servicii, de mandat, de transport, depozit şi de asigurare;

- să sintetizeze deosebirile şi asemănările dintre contractele de antrepriză, de prestări servicii şi de mandat;

- să clasifice şi să analizeze tipurile contractelor de transport;- să determine modalităţile de asigurare după obiectul asigurării;- să determine cauzele de reziliere a fiecărui tip de contracte de locaţie de servicii;- să utilizeze metodele de interpretare la identificarea conţinutului contractului şi a normelor

aplicabile fiecărui tip de contract.


1. Locaţia de servicii 2. Contractul de antrepriză şi de prestări servicii 3. Contractul de mandat 4. Contractul de transport 5. Contractul de depozit 6. Contractul de asigurare

Spre deosebire de locaţia de bunuri, locaţia de servicii are ca obiect prestarea serviciilor din diferite domenii: transport, asigurare, servicii de reprezentare, servicii de depozitare etc.

Contractul de antreprizăConform art.946 Cod civil, în baza contractului de antrepriză o parte, numită

antreprenor, se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi, numită client, iar clientul se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.

Caracterele juridice ale contractului de antrepriză: - este un contract sinalagmatic - cu titlu oneros- consensual - de executare succesivă- în principiu, încheiat intuitu personae.

Elementele contractului de antrepriză:- părţile: antreprenorul şi clientul; - obiectul: producerea, transformarea unui bun sau obţinerea altor rezultate prin

efectuarea de lucrări;- preţul: retribuţia pe care clientul se obligă să o plătească antreprenorului. Preţul

este format din retribuţia cuvenită antreprenorului şi cheltuielile suportate. Preţul se determină prin întocmirea devizului estimativ sau preţ forfetar;

- termenul: contractual.

Obligaţiile părţilor:

98

Obligaţiile antreprenorului:- să efectueze pe riscul său o anumită lucrare a clientului;- să suporte riscul pieirii sau deteriorării fortuite a obiectului contractului pînă la

recepţionarea lui către client;- să execute lucrarea cu materialele, mijloacele şi forţele sale;- în cazul în care bunurile sînt furnizate de client, antreprenorul este obligat să le

folosească cu grijă şi să ţină evidenţa folosirii lor;- după executarea lucrării, antreprenorul este obligat să prezinte clientului o dare

de seamă despre modul de folosire a bunurilor furnizate de acesta şi să-i restituie partea rămasă;

- să efectueze lucrarea personal doar atunci cînd această obligaţie reiese din contract, din împrejurări sau din natura prestaţiei;

- să informeze pe client despre necesitatea depăşirii considerabile a devizului;- să transmită clientului lucrarea liberă de orice viciu material sau juridic.

Obligaţiile clientului:- să recepţioneze lucrarea în modul, locul şi termenul stabilit de legislaţie sau de

contract;- după recepţionarea lucrării, clientul este obligat să plătească retribuţia convenită

de părţi, dacă legislaţia sau contractul nu prevăd plata în rate sau în alt mod;- să plătească integral retribuţia, chiar dacă antreprenorul a redus costul lucrării în

raport cu cel stipulat în contract, fără a reduce cantitatea şi calitatea lucrării.

Contractul de prestări serviciiÎn conformitate cu art.970 Cod civil, prin contractul de prestări servicii, o parte

(prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită.

Caracterele juridice ale contractului de prestări servicii: - este un contract sinalagmatic- cu titlu oneros- comutativ- du executare succesivă- consensual- în principiu, este un contract intuitu personae.

Elementele contractului de prestări servicii:- părţile: prestatorul şi beneficiarul;- obiectul: servicii de orice natură. Unele tipuri de servicii, cum ar fi transportul,

contul bancar, depozitul etc., cad sub incidenţa reglementărilor speciale; - preţul: retribuţia cuvenită prestatorului pentru serviciile prestate. Preţul poate fi:

preţ forfetar sau deviz estimativ.

Obligaţiile părţilorObligaţiile prestatorului:

- să presteze servicii. Spre deosebire de antreprenor, prestatorul prestează servicii nu pe riscul său;

- să furnizeze beneficiarului toate informaţiile referitoare la natura prestaţiei, la bunurile şi termenul necesar prestaţiei;

- dacă bunurile sînt furnizate de beneficiar, prestatorul este obligat să le folosească cu grijă şi să ţină evidenţa folosirii lor;

99

- să presteze servicii personal doar atunci cînd această obligaţie reiese din contract, din împrejurări său din natura prestaţiei.

Obligaţiile beneficiarului:- să plătească serviciile prestate;- să preia serviciile prestate;- în cazul în care este răspunzător, este obligat să amenajeze şi să întreţină spaţiile,

echipamentele şi aparatele pe care trebuie să le procure pentru prestarea serviciilor şi să reglementeze astfel prestarea serviciilor care trebuie efectuate sub conducerea şi în conformitate cu dispoziţiile sale, încît prestatorul să fie protejat contra riscurilor pentru viaţă şi sănătate.

Încetarea contractului:- la expirarea termenului;- prin reziliere.

Contractul de mandatÎn conformitate cu art.1030 Cod civil, prin contractul de mandat, o parte (mandant)

împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului.

Caracterele juridice ale contractului de mandat:- este un contract sinalagmatic- este un contract consensual- cu titlu gratuit său oneros- este un contract intuitu personae.

Elementele contractului de mandat: - părţile: mandantul şi mandatarul. Capacitatea mandantului se apreciază în funcţie

de natura actului juridic care urmează a fi încheiat prin mandatar;- obiectul: încheierea de acte juridice. Nu pot constitui obiect al mandatului acte

juridice care pot fi încheiate numai personal (ex., testamentul). Mandatul poate fi special sau general;

- preţul: apare la mandatul oneros. Preţul este retribuţia cuvenită mandatarului.

Obligaţiile părţilorObligaţiile mandatarului:

- să execute mandatul. Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a acestei obligaţii atrage răspunderea mandatarului. Dacă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul răspunde numai pentru actele sale intenţionate sau pentru culpă gravă;

- să execute mandatul în limita împuternicirilor primite;- să execute mandatul în conformitate cu indicaţiile primite, ţinînd cont de faptul că

mandatarul încheie acte în numele şi pe contul mandantului. Abaterea de la indicaţiile mandantului constituie încălcare şi angajează răspunderea mandatarului, cu excepţia cazurilor cînd admiterea abaterilor este în favoarea mandantului;

- să evite apariţia conflictelor între interesele sale personale şi interesele mandantului;

- nu are dreptul să încheie acte juridice în numele reprezentantului, cu sine însuşi, cu excepţia cazului cînd este autorizat expres său cînd mandantul cunoaşte faptul şi nu obiectează împotriva lui;

- să nu divulge informaţia care i-a devenit cunoscută în cadrul activităţii sale;- să dea mandantului socoteală despre executarea mandatului;

100

- să remită mandantului tot ceea ce a primit pentru executarea mandatului şi nu a utilizat în acest scop, precum şi tot ce a dobîndit în legătură cu executarea mandatului.

Obligaţiile mandantului:- să compenseze cheltuielile pe care mandatarul le efectuează pentru executarea

mandatului şi pe care, în funcţie de împrejurări, acesta le consideră necesare, cu excepţia cazului cînd cheltuielile urmează a fi compensate din remuneraţie;

- să plătească retribuţia convenită, în cazul în care contractul de mandat este cu titlu oneros;

- să repare prejudiciul produs fără vina să, pe care mandatarul 1-a suferit în executarea mandatului, dacă prejudiciul este rezultatul unui pericol legat de obligaţia contractuală ori s-a produs în urma executării unei indicaţii a mandantului, cu excepţia cazului în care acesta este acoperit prin remuneraţie.

Încetarea contractului de mandat:- prin executare;- la expirarea termenului;- prin revocare;- prin renunţarea mandatarului; - prin decesul său incapacitatea uneia din părţi.

Contractul de transportÎn conformitate cu art.980 Cod civil, prin contractul de transport, o parte (cărăuş sau

transportator) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager său client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită.

Deosebim următoarele categorii de contracte de transport: în funcţie de tipul mijlocului de transport cu care se face transportarea, deosebim:

- contract de transport auto- contract de transport feroviar- contract de transport aerian- contract de transport fluvial- contract de transport maritim- contract de transport cosmic- contract de transport cu tracţiune animală;

în funcţie de conţinutul transportat, deosebim:- contract de transport de pasageri- contract de transport de bunuri;

în funcţie de modul de transportare, deosebim:- contract de transport continuu- contract de transport succesiv- contract de transport combinat.

Caracterele juridice ale contractului de transport de încărcături: - este un contract sinalagmatic- cu titlu oneros- consensual- de executare succesivă- poate fi atît principal, cît şi accesoriu- este, de regulă, un contract negociabil, dar poate fi şi de adeziune- este un contract revocabil.

101

Elementele contractului de transport de încărcături:- părţile: expeditorul (clientul) şi cărăuşul. În cazul în care transportul de

încărcături se face în folosul altei persoane decît expeditorul, în calitate de subiect al contractului apare şi destinatarul;

- obiectul: serviciile de deplasare a încărcăturii, care includ şi încărcarea, descărcarea, păstrarea mărfii în cursul transportării etc.;

- preţul: taxa de transport. În transportul neregulat – se stabileşte de părţi, în transportul regulat – potrivit tarifelor aprobate de cărăuş sau organe de stat;

- forma: în formă scrisă (scrisoare de trăsură, conosament etc.);- termenul: poate fi încheiat pe termen sau fără indicarea termenului. În ultimul caz

cărăuşul este obligat să transporte încărcătura într-un termen rezonabil.

Obligaţiile părţilor în contractul de transport de încărcături:Obligaţiile cărăuşului:

- să asigure primirea (recepţionarea) încărcăturii;- să verifice corespunderea datelor din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea

şi semnele coletelor, aspectul exterior al încărcăturii şi ale ambalajului;- să verifice modul de încărcare şi aranjare a încărcăturii în unitatea de transport;- să asigure îmbarcarea pasagerului la punctul de plecare;- să confirme primirea încărcăturii;- să execute transportarea mărfii în termenul stabilit de contract;- să asigure transportarea mărfurilor periculoase în conformitate cu regulile speciale

de transport privind asemenea încărcături;- să asigure predarea încărcăturii la punctul de destinaţie;- în cazul neexecutării obligaţiei cărăuşului de verificare a corespunderii datelor

din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea şi semnele coletelor, aspectul exterior al încărcăturii şi ale ambalajului, acesta preia toate riscurile necorespunderii încărcăturii;

- în cazul neexecutării obligaţiei cărăuşului de a asigura predarea încărcăturii la punctul de destinaţie, acesta suportă toate cheltuielile suportate de client pentru recepţionarea încărcăturii la punctul de destinaţie.

Obligaţiile clientului:- să asigure ambalaj trainic şi corespunzător mărfii, unităţii de transport şi condiţiile

de transportare;- să înştiinţeze cărăuşul despre natura încărcăturii, eventualul caracter periculos

al încărcăturii şi măsurile necesare de precauţie;- să elibereze foaia de trăsură;- să anexeze la foaia de trăsură documentele necesare trecerii prin vamă ori altor

operaţiuni similare anterioare momentului livrării la destinaţie;- în cazul neexecutării obligaţiei clientului de a asigura ambalaj trainic şi

corespunzător mărfii, unităţii de transport şi condiţiile de transportare, cărăuşul este exonerat de la răspunderea pentru înrăutăţirea calităţii mărfii, precum şi pentru eventualele deteriorări ale mărfii. Totodată, clientul este obligat faţă de cărăuş la despăgubirea daunelor cauzate de încărcătura necorespunzătoare;

- în cazul neexecutării obligaţiei clientului de a înştiinţa cărăuşul despre natura încărcăturii, eventualul caracter periculos al încărcăturii şi măsurile necesare de precauţie, clientul preia toate riscurile daunelor cauzate drept rezultat al lipsei de informaţie;

- în cazul neexecutării obligaţiei clientului de a elibera foaia de trăsură şi întocmirii incorecte a acesteia, clientul răspunde pentru toate daunele şi consecinţele incorectitudinii întocmirii;

102

- în cazul neexecutării obligaţiei clientului de a anexa la foaia de trăsură documentele necesare trecerii prin vamă ori altor operaţiuni similare anterioare momentului livrării la destinaţie, acesta răspunde pentru toate daunele cauzate cărăuşului.

Caracterele juridice ale contractului de transport de călători şi bagaje:- este un contract consensual- sinalagmatic- oneros- de adeziune.

Elementele contractului de transport de călători şi bagaje:- părţile: cărăuşul şi călătorul;- obiectul: acţiunile cărăuşului îndreptate spre transportarea călătorului, bagajului

în punctul de destinaţie şi acţiunile călătorului în vederea plăţii taxei de transport;- forma: se încheie verbal şi se confirmă prin bilet.

Obligaţiile părţilor Obligaţiile cărăuşului:

- să transporte călătorul şi bagajele la destinaţie în termenul stabilit şi în bune condiţii;

- să asigure îmbarcarea pasagerului la punctul de plecare;- să asigure debarcarea pasagerului la punctul de destinaţie;- să respecte itinerarul rutei şi să staţioneze doar la staţiile special determinate

pentru oprire;- să asigure integritatea bagajelor. În cazul neexecutării obligaţiei cărăuşului de a

asigura integritatea bagajelor, acesta poartă răspundere pentru daunele cauzate drept rezultat al deteriorării sau pierderii bagajelor.

Obligaţiile călătorului:- să achite taxa pentru transportare;- să păstreze biletul pînă la punctul de destinaţie şi să-l prezinte la cererea organelor

de control;- să respecte ordinea de urcare şi coborîre în şi din mijlocul de transport;- să respecte regulile transportării călătorilor şi bagajelor, precum şi ordinea

publică.

Contractul de depozit În conformitate cu art.1086 Cod civil, prin contractul de depozit, depozitarul se obligă

să păstreze bunul mobil, predat de deponent, o perioadă determinată sau nedeterminată şi să-1 restituie la cerere.

Modalităţi ale contractului de depozit: depozitul hotelier, sechestrul.

Caracterele juridice ale contractului de depozit: - este un contract cu titlu gratuit sau cu titlu oneros- depozitul cu titlu gratuit este un contract unilateral- depozitul cu titlu oneros este un contract sinalagmatic- consensual- de executare succesivă.

103

Elementele contractului de depozit:- părţile: deponentul şi depozitarul. Deponentul trebuie să aibă capacitatea pentru a

încheia acte de administrare;- obiectul: bunuri mobile corporale, individual determinate său determinate

generic. - preţul: remuneraţia, în cazul depozitului oneros. Remuneraţia poate fi

contractuală său conform tarifelor;- forma: se aplică prevederile generale cu privire la forma convenţiilor;- termenul: contractul poate fi încheiat pe o perioadă determinată sau

nedeterminată.-

Obligaţiile părţilorObligaţiile depozitarului:

- să primească bunul la păstrare;- să păstreze bunul;- să restituie bunul;- să restituie fructele bunului depozitat, cu excepţia cazului în care obiectul

depozitului îl constituie bunuri determinate generic;- să nu folosească bunul depozitat. În cazul neexecutării obligaţiei depozitarului de

a nu folosi bunul depozitat, acesta este obligat să despăgubească deponentului costul uzurii bunului şi să restituie toate fructele obţinute din rezultatul folosirii bunului;

- să respecte condiţiile de păstrare prevăzute în contract.

Obligaţiile deponentului:- să înştiinţeze depozitarul despre natura şi caracteristicile, inclusiv cele cu caracter

periculos, ale bunurilor lăsate la păstrare. În cazul neexecutării obligaţiei deponentului de a înştiinţa depozitarul despre natura şi caracteristicile, inclusiv cele cu caracter periculos, ale bunurilor lăsate la păstrare, deponentul suportă riscul tuturor cheltuielilor pe care le-a suportat depozitarul în legătură cu aceasta;

- să predea bunul la păstrare în termenul prevăzut în contract;- să achite plata pentru depozit;- să ridice bunul depozitat la încetarea contractului. În cazul neexecutării obligaţiei

deponentului de a ridica bunul depozitat, acesta este obligat să suporte toate cheltuielile suportate de către depozitar în legătură cu păstrarea bunului peste termen;

- să restituie cheltuielile suportate de depozitar pentru păstrarea bunului.

Contractul de asigurareÎn conformitate cu art.1301 Cod civil, prin contractul de asigurare, o parte, numită

asigurat, se obligă să plătească celeilalte părţi, numită asigurator, prima de asigurare, iar asiguratorul se obligă să plătească asiguratului sau beneficiarului de asigurare, la producerea riscului asigurat, suma de asigurare ori despăgubirea de asigurare în limitele şi termenele convenite.

Asigurările se clasifică după mai multe criterii: după tipurile de asigurare:

- asigurare de persoane- asigurare contra daune- asigurarea bunurilor şi- asigurarea de răspundere civilă;

104

după modul de efectuare: - asigurarea prin efectul legii- asigurarea contractuală;

în funcţie de obligativitatea asigurării:- asigurare obligatorie- asigurare facultativă;

după subiectele raportului de asigurare:- asigurare directă- coasigurarea- asigurarea mutuală.

Caracterele juridice ale contractului de asigurare: - este un contract sinalagmatic- cu titlu oneros- aleatoriu- consensual- de adeziune- de executare succesivă.

Elementele contractului de asigurare: - părţile: asiguratorul şi asiguratul. Asiguratorul este persoană juridică care dispune

de licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare. În raporturile de asigurare mai pot interveni: beneficiarul asigurării, intermediarii de asigurare;

- obiectul: asigurarea de persoane său de daune şi plata primelor de asigurare;- forma: scrisă;- termenul: contractul poate fi încheiat pe un anumit termen sau pe termen

nelimitat.

Obligaţiile părţilorObligaţiile asiguratului:

- să informeze asiguratorul, la încheierea contractului, despre toate circumstanţele esenţiale referitoare la mărimea riscului ce se asigură şi să indice toate împrejurările importante pentru preluarea riscului asigurat;

- să informeze asiguratorul despre alte contracte de asigurare încheiate la obiectul respectiv;

- să plătească la timp primele de asigurare;- să înştiinţeze de îndată pe asigurator asupra împrejurărilor periculoase apărute sau

despre care a luat cunoştinţă după încheierea contractului;- să întreprindă acţiuni dependente de el pentru a evita producerea cazului asigurat

sau pentru a limita pagubele cauzate de producerea lui;- să-l anunţe de îndată pe asigurator despre producerea cazului asigurat.

Obligaţiile asiguratorului:- la etapa încheierii contractului, asiguratorul este obligat să aducă la cunoştinţa

asiguratului, într-o formă adecvată, condiţiile asigurării;- să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării

de a încasă suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare;

105

- dacă asiguratorul întîrzie plata indemnizaţiei de asigurare, el va fi obligat să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării dobîndă de întîrziere;

- să compenseze asiguratului cheltuielile aferente evitării producerii cazului asigurat sau limitării oportune a prejudiciilor pasibile de despăgubire;

- să păstreze confidenţa informaţiei despre asigurat şi persoanele asigurate, de care a luat cunoştinţă în procesul asigurării.



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- caracteristica generală a contractului de antrepriză şi de prestări servicii, mandat, transport,

depozit şi de asigurare;- condiţiile de valabilitate a contractelor de locaţie de servicii;- tipurile contractelor de transport;-modalităţile de asigurare după obiectul asigurării;- legislaţia specială aplicabilă contractelor de antrepriză şi de prestări servicii, mandat,

transport, depozit şi de asigurare.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- analiza elementele, conţinutul contractului de antrepriză şi de prestări servicii, mandat,

transport, depozit şi de asigurare;- sintetiza deosebirile şi asemănările dintre contractele de antrepriză, de prestări servicii şi

mandat;- distinge contractul de transport de încărcături, contractul de transport de călători şi

bagaje, contractul de navlosire, contractul de organizare a transporturilor;- utiliza metodele de interpretare la identificarea conţinutului contractului şi a normelor

aplicabile fiecărui tip de contract.

Auditorul trebuie să poată:- elabora proiecte de contracte de antrepriză şi de prestări servicii, mandat, transport,

depozit;- înainta reclamaţii în vederea executării corespunzătoare a contractelor;- recomanda soluţii în rezolvarea litigiilor ce rezidă din contractele de locaţie de servicii;- întocmi cereri şi acte judecătoreşti (hotărîri, încheieri) privind declararea nulităţii

contractelor, rezilierea contractelor, recuperarea prejudiciilor pentru neexecutarea corespunzătoare a contractelor, obligarea executării contractelor.




Particularităţile contractului de Referate/Rezumate -prezentarea

106

transport feroviar de încărcăturiStudiu de caz rezultatelor

-participarea la mese rotunde

Contractul de asigurare de răspundere civilă


-prezentarea rezultatelor

-elaborarea articolelor

Contractul de antrepriză, contractul de prestări servicii,

contractul de mandat, contractul de transport, contractul de depozit,

contractul de asigurare

Elaborarea proiectelor de contract

-prezentarea rezultatelor


Speţe

Speţa 1B. a venit la un atelier de reparaţie a hainelor şi a rugat meşterul să-i repare scurta, care a

fost ruptă în timp ce B. vizitase piaţa. B. a întrebat meşterul dacă nu este foarte ocupat şi dacă poate să-i repare scurta chiar atunci. Meşterul a spus că nu are comenzi, aşa ca dacă aşteaptă 15 minute îi va repara scurta.

Cînd meşterul a adus scurta, B. a rămas nemulţumit de calitatea reparaţiei. În plus, meşterul a pretins 120 lei pentru serviciul său, sumă ce l-a surprins pe B. Meşterul a explicat că o astfel de reparaţie costă 60 lei, iar pentru urgenţă taxa se dublează, aşa fiind tarifele la întreprinderea unde lucrează.

B. a menţionat că calitatea serviciului nu-l aranjează. În plus, meşterul nu l-a informat despre preţul serviciului, iar tarifele nu sînt afişate, astfel că el doreşte să rezilieze contractul. Meşterul a invitat managerul întreprinderii, care a explicat că contractul nu poate fi reziliat, deoarece serviciul a fost deja prestat, iar dacă B. nu plăteşte serviciul, atunci întreprinderea îi reţine scurta. B. a rugat reducerea preţului, prestatorul însă a refuzat. B. a fost nevoit să plătească suma pretinsă, apoi s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de reducere a preţului şi reparare a daunelor morale, cauzate prin comportamentul prestatorului, care l-a ameninţat că-i va reţine bunul pînă va plăti serviciul.


Speţa 2În temeiul unui contract de antrepriză, antreprenorul s-a obligat să ridice o construcţie, pe

care urma să o dea în primire unei comisii formate din reprezentanţi ai clientului, printre care era şi un arhitect. Construcţia a fost finisată în termen şi recepţionată de comisie fără obiecţii.

Peste 3 ani de la primirea construcţiei s-a dovedit că aceasta se deformează şi că, de fapt, nu prezintă garanţii de securitate, deoarece sudarea unor elemente de susţinere a construcţiei s-a efectuat cu încălcarea tehnologiei.

Clientul a înaintat pretenţii faţă de antreprenor. Antreprenorul a obiectat că construcţia a fost recepţionată fără obiecţii de comisia formată din reprezentanţi calificaţi, ceea ce-l eliberează pe antreprenor de răspundere. La care a adăugat că, în general, a expirat termenul de prescripţie.

Clientul s-a adresat în instanţa de judecată pentru compensarea prejudiciului cauzat prin viciul lucrului.

107

Soluţionaţi cazul.Speţa 3

Cooperativa agricolă a încheiat la 20 aprilie 2004 un contract de asigurare pentru culturile sale. După perfectarea contractului, datorită condiţiilor climaterice, în special ploilor din 10 şi 20 iulie, jumătate din culturile asigurate s-au compromis.

La 12 iunie cooperativa a emis o dispoziţie de plată pentru achitarea primei de asigurare, care însă a fost virată după producerea daunelor, deoarece nu existau bani în bancă.

Cooperativa a chemat în judecată întreprinderea de asigurare pentru a fi obligată să plătească contravaloarea daunelor provocate culturilor asigurate.

Care va fi soluţia instanţei?

Speţa 4Aflîndu-se într-o deplasare de serviciu de lungă durată în Ucraina L.M. l-a împuternicit

pe S.T., un bun cunoscut al său, să-i cumpere un apartament cu două camere la un preţ mediu în mun. Chişinău, despre care fapt au întocmit un contract de mandat. Peste un timp oarecare S.T. îi telefonează lui L.M şi-l informează că a găsit un apartament potrivit pe str. Ialoveni, într-un bloc cu 10 etaje, apartamentul fiind la ultimul etaj, că a plătit un avans din banii încredinţaţi de L.M. şi că mîine merge la notar pentru a perfecta contractul de vînzare-cumpărare. L.M la rugat să nu se grăbească cu contractul, deoarece nu este sigur că l-ar aranja un apartament pe str. Ialoveni şi încă la et. 10, informînd-l că îl va suna a doua zi pentru a-i comunica decizia sa. A doua zi L.M. nu a sunat. Atunci S.T. a invitat vînzătorul la notar unde au perfectat contractul de vînzare-cumpărare. Deoarece lui S.T. nu i-au ajuns bani pentru achitarea preţului apartamentului, în contract a fost stipulată o clauză de achitare a preţului în rate. L.M l-a sunat pe S.T. în ziua perfectării contractului şi a explicat că nu l-a telefonat mai înainte din cauza graficului de lucru prea încărcat, totodată i-a cerut să nu cumpere apartamentul din str. Ialoveni. Aflînd că contractul este deja încheiat şi banii plătiţi, L.M., supărat de tot, a cerut lui S.T. să-i întoarcă suma de bani pe care i-a încredinţat-o, totodată refuzînd să achite vînzătorului restul sumei pentru apartament.


Speţa 5 S.D. a hotărît să-şi viziteze în timpul concediului nişte prieteni care de mai mulţi ani

locuiau în Budapesta. Totodată, S.D. şi-a procurat o foaie de odihnă la un sanatoriu de pe malul Mării Negre şi din timp a procurat bilet la autobuz. Conform planurilor sale, la Budapesta urma să zboare cu avionul, să stea acolo 4 zile şi chiar în seara zilei de întoarcere de la Budapesta să plece cu autobuzul la Ialta pentru 10 zile. În ziua în care s-a întors cu avionul companiei moldoveneşti de la Budapesta, în Aeroportul din Chişinău a aflat că bagajele, din cauza dimensiunilor avionului, nu au fost îmbarcate în acelaşi avion cu care a zburat S.D. Administraţia a informat pasagerii că bagajele vor sosi a doua zi cu altă rută. S.D. a cerut explicaţii suplimentare, obiectînd că în bagaje se află şi biletul său la autobuzul cu care trebuie să plece la Ialta şi că, în general, are nevoie de lucrurile sale acum. Afară de aceasta, administraţia Aeroportului din Budapesta nu l-a înştiinţat la momentul îmbarcării că vor zbura fără bagaje. Reprezentatul aeroportului a explicat că pe panoul din Aeroportul de la Budapesta era înscrierea respectivă şi S.D. urma să fie mai atent.

S.D. s-a adresat cu cerere în judecată împotriva Aeroportului pentru repararea prejudiciului moral şi achitarea costului foii de odihnă la Ialta de care nu a mai beneficiat, deoarece toate biletele la autobuz pentru următoarele 3 zile erau vîndute.


108

IV. Bibliografie:

Acte normative:

1. Codul civil, nr.1107/2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86.2. Codul navigaţiei maritime comerciale, nr.599-XIV din 30.09.1999 // Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 2001, nr.1-4/2.3. Codului transporturilor auto, aprobat prin Legea nr.116-XIV din 29.07.98 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.90-91/581.4. Codul transportului feroviar, nr.309-XV din 17.07.2003 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2003, nr.226-228/892.5. Legea aviaţiei civile, nr.1237-XIII din 09.07.97 // Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 1997, nr.69-70/581.6. Legea cu privire la asigurări, nr.407-XVI din 21.12.2006 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2007, nr.47-49/213.7. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule, nr.414-XVI din 22.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.32-35/112.

8. Hotărîrea Guvernului cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de stat a preţurilor (tarifelor), nr.547 din 04.08.95 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.53-54/426.

9. Regulamentul prestării serviciilor de telefonie mobilă celulară GSM din 29.05.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.106.

10. Regulamentul prestării serviciilor de telefonie fixă din 16.08.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.1-3.

11. Regulile privind prestarea serviciilor poştale din 18.06.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.91-94.

12. Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje, nr.1348 din 10.11.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.229-233/1403.

13. Regulamentul transporturilor auto de mărfuri perisabile, aprobat de Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor din 09.12.1999 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.39-41.

Manuale. Monografii, articole

1. A.Bloşenco. Drept civil. Partea Specială: Note de curs. – Chişinău, 2004.2. Igor Trofimov. Drept civil. Contractele civile. – Chişinău, 2004.3. Fr.Deak. Tratat de drept civil. Contracte speciale. – Bucureşti, 1996.4. O.Căpăţină. Contractul comercial de transport. Bucureşti, 1995.5. Gh.Filip. Dreptul transporturilor. Bucureşti, 1996.6. Lilia Gribincea. Dreptul comerţului internaţional. Chişinău, 1999.7. М.И. Брагинский. Договор подряда и подобные ему договора. – Москва, 1999.8. М.И. Брагинский. Договор страхования. – Москва, 1999.9. М.И. Брагинский. Договор хранения. – Москва, 1999.10. Гражданское право. Том II. Полутом 1 / Отв. pед. Е.А. Суханов. – Москва, 2000.11. Гражданское право. Часть 2: Учебник / Под ред. А.П.Сергеевa, Ю.К.Толстого. –

Москва, 1998.

109

Tema 13. CONTRACTELE BANCARE


- să expună noţiunea contractelor de cont bancar, depozit bancar, de credit bancar; - să dea caracteristica generală a contractelor de cont bancar, depozit bancar, de credit bancar;- să determine locul şi rolul garanţiei bancare în raporturile contractuale civile; - să sintetizeze deosebirile şi asemănările dintre contractul de credit bancar şi contractul de

împrumut;- să aplice cadrul legislativ, inclusiv reglementările departamentale, la soluţionarea cazurilor

practice privind contractele bancare.


1. Contractele bancare 2. Contractul de cont curent bancar 3. Contractul de depozit bancar4. Contractul de credit bancar 5. Garanţia bancară

Contractul de cont curent bancarÎn conformitate cu art.1228 Cod civil, prin contract de cont curent bancar, banca se

obligă să primească şi să înregistreze în contul titularului de cont (client) sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar său transferate din conturile altor persoane, să execute, în limitele disponibilului din cont, ordinele clientului privind transferul unor sume către alte persoane, retragerile de numerar, precum şi să efectueze alte operaţiuni în contul clientului din însărcinarea lui în conformitate cu legea, cu contractul sau cu uzanţele bancare, iar clientul să achite o remuneraţie pentru prestarea serviciilor menţionate.

Caracterele juridice ale contractului de cont curent bancar:- este un contract consensual- sinalagmatic- oneros- cu executare succesivă- este un contract accesoriu- complex.

Elementele contractului de cont curent bancar:- părţile: banca şi clientul. În calitate de client poate apărea orice persoană fizică

său juridică. Clienţii întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de forma organizatorico-juridică, sînt obligaţi să păstreze mijloacele băneşti la bănci. Fiecare persoană poate deschide mai multe conturi în valută naţională şi/sau în valută străină în orice bancă, indiferent de amplasarea administrativ-teritorială;

- forma: scrisă.

Obligaţiile părţilorObligaţiile băncii:

- să asigure păstrarea mijloacelor băneşti ale clientului, iar în cazurile prevăzute de contract să-i plătească dobîndă;

110

- să efectueze operaţiunile în contul clientului numai la ordinul lui, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege sau contract (încasarea incontestabilă a sumelor din contul clientului fără acordul lui);

- să efectueze operaţiunile în contul clientului ţinînd cont de indicaţiile acestuia; în caz contrar, banca va fi obligată să plătească despăgubiri;

- să ţină contabilitatea contului prin înregistrarea în creditul sau în debitul lui a operaţiunilor efectuate;

- să transmită clientului extrase din cont asupra situaţiei lui şi să-1 informeze despre orice operaţiune efectuată;

- să păstreze confidenţialitatea informaţiilor asupra operaţiunilor clientului şi a altor fapte pe care le-a aflat ca urmare a legăturilor de afaceri cu clientul. Această obligaţie subzistă şi după încetarea relaţiilor contractuale.

Obligaţiile şi drepturile clientului:- să plătească serviciile bancare;- să dispună în orice moment de sumele băneşti din contul său, dacă prin contract

nu s-a stabilit un termen de preaviz;- să revoce indicaţiile privind dispunerea de sumele băneşti din contul său, dacă

acestea nu au fost executate de bancă.

Încetarea contractului de cont curent bancar:- la expirarea termenului;- prin reziliere unilaterală;- în alte cazuri conform legislaţiei.

Contractul de depozit bancar În conformitate cu art.1222 Cod civil, prin contractul de depozit bancar, banca sau o altă

instituţie financiară primeşte de la clientul său (deponent) sau de la un terţ în folosul deponentului o sumă de bani pe care se obligă să o restituie deponentului după un anumit termen (depozit la termen) sau la cerere (depozit la vedere).

Caracterele juridice ale contractului de depozit bancar:- este un contract sinalagmatic - este un contract complex- este un contract autonom- real - consensual- oneros său cu titlu gratuit.

Elementele contractului de depozit:- părţile: banca şi deponentul. În conformitate cu art.12 al Legii cu privire la

instituţiile financiare din 25.12.1995, poate accepta depozite personale numai banca. În calitate de deponent poate activa orice persoană fizică sau juridică;

- preţul: denumit dobîndă, se plăteşte de către bancă deponentului, dacă prin contract nu s-a exclus plata ei;

- forma: scrisă. Forma scrisă se consideră respectată dacă banca eliberează deponentului un libret de economii, un certificat de depozit său orice alt document care atestă depunerea banilor şi care corespunde cerinţelor legii sau uzanţelor bancare.

111

Obligaţia băncii:- să restituie, la prima cerere a deponentului, integral sau parţial, suma depusă

respectînd un termen de preaviz conform acordului părţilor său uzanţelor bancare;- să plătească dobînda;- să garanteze secretul informaţiei privind relaţiile de afaceri ale deponentului.

Drepturile deponentului:- dreptul de a depune suma depozitului personal sau de a primi pe contul său

mijloace băneşti de la terţe persoane, care cunosc date despre depozitul deponentului;

- dreptul la plata dobînzii.

Contractul de credit bancarÎn conformitate cu art.1236 Cod civil, prin contractul de credit bancar, o bancă (creditor)

se obligă să pună la dispoziţia unei persoane (debitor) o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobînda şi alte sume aferente prevăzute de contract.

Caracterele juridice al contractului de credit bancar:- este un contract consensual- sinalagmatic- cu titlu oneros.

Elementele contractului de credit bancar:- părţile: banca şi debitorul;- obiectul: mijloacele băneşti acordate debitorului;- preţul: dobînda pe care clientul o plăteşte băncii pentru mijloacele băneşti

acordate; - forma: scrisă.

Obligaţiile părţilorObligaţiile băncii:

- să pună la dispoziţia clientului mijloacele băneşti. În cazul neexecutării acestei obligaţii, clientul poate pretinde plata unor penalităţi de întîrziere în modul şi în mărimea prevăzute de contract, precum şi despăgubirea prejudiciului cauzat. Clientul nu poate cere executarea silită a acestei obligaţii.

Obligaţiile clientului:- să plătească în termen dobîndă. În cazul creditului acordat prin punere la

dispoziţia clientului a unei sume de bani (linie de credit), acesta va plăti dobîndă în funcţie de suma creditului utilizată efectiv într-o anumită perioadă;

- dacă contractul prevede acest fapt, clientul trebuie să ofere garanţii de rambursare a creditului;

- în cazul în care creditul este acordat potrivit unei destinaţii, clientul este obligat să acorde băncii posibilitatea de a verifica utilizarea mijloacelor potrivit destinaţiei;

- să ramburseze creditul la scadenţă;- nu are dreptul să ramburseze creditul înainte de termen. Dacă, totuşi, rambursează

creditul înainte de scadenţă, el este obligat să repare prejudiciul cauzat băncii, cu deducerea sumelor economisite, luîndu-se în consideraţie creditul ce s-ar fi putut acorda din contul acestor mijloace.

112

Încetarea contractului de credit bancar:- executarea obligaţiunilor;- rezilierea contractului.

Garanţia bancară În conformitate cu art.1246 Cod civil, garanţia bancară este un angajament scris, asumat

de o bancă său de o altă instituţie financiară (garant), la cererea unei alte persoane (ordonator), de a plăti creditorului ordonatorului (beneficiarului) o sumă de bani în baza cererii scrise a beneficiarului.

În calitate de garant poate apărea banca sau o altă instituţie financiară. Garanţia bancară este un mijloc de garantare a executării obligaţiilor. Garanţia bancară nu încetează odată cu stingerea datoriei principale. Dacă după stingerea

obligaţiei principale ordonatorul repetă dispoziţia de a plăti, garantul este obligat să plătească.Garantul nu poate invoca beneficiarului excepţiile pe care le poate invoca ordonatorul.Garanţia bancară se perfectează în formă scrisă (scrisoare de garanţie) în baza cererii

scrise a ordonatorului.Garanţia bancară este irevocabilă şi netransmisibilă, dacă nu s-a dispus altfel.

Obligaţiile părţilor

Obligaţiile beneficiarului:- dacă a survenit cazul garantat, beneficiarul trebuie să-şi reclame în scris

drepturile, să anexeze documentele cuvenite, indicînd în ce constă neîndeplinirea obligaţiei de către ordonator. Drepturile pot fi exercitate numai în cadrul termenului stabilit în garanţie.

Obligaţiile garantului:- primind reclamaţia, garantul este obligat să verifice în timp util şi cu diligenţa

cuvenită dacă sînt întrunite condiţiile necesare pentru a plăti (în special documentele);

- obligaţia garantului faţă de beneficiar se limitează la plata sumei garantate; - în cazul în care garantul nu a executat sau a executat necorespunzător obligaţiile

sale faţă de beneficiar, el va răspunde pentru acţiunile sale în baza temeiurilor generale (reparînd prejudiciul şi plătind dobîndă legală, deoarece obligaţia lui are expresie bănească).

Obligaţia garantului faţă de beneficiar se stinge:- prin plata sumei garantate;- prin expirarea termenului de garanţie;- prin renunţarea beneficiarului;- prin confirmarea scrisă a garantului că beneficiarul a renunţat.

Garantul trebuie să-1 înştiinţeze imediat pe ordonator despre stingerea garanţiei.

Obligaţiile ordonatorului:- să plătească garantului remuneraţia convenită şi să-i restituie suma plătită în baza

garanţiei bancare.

113



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia contractelor de cont bancar, depozit bancar, de credit bancar; - caracteristica generală a contractelor de cont bancar, depozit bancar, de credit bancar;- conţinutul şi efectele garanţiei bancare;- cadrul legislativ, inclusiv reglementările departamentale privind contractele bancare.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- face o analiză a elementelor contractelor bancare;- determina drepturile şi obligaţiile părţilor în contractele de cont bancar, depozit bancar,

de credit bancar;- sintetiza deosebirile şi asemănările dintre contractul de credit bancar şi contractul de

împrumut;- determina locul şi rolul garanţiei bancare în raporturile contractuale civile;- aplica adecvat prevederile legale ce vizează răspunderea pentru neexecutarea clauzelor

contractuale.

Auditorul trebuie să poată:- aplica corespunzător legislaţia, inclusiv reglementările departamentale, la soluţionarea

cazurilor practice privind contractele bancare;- întocmi cereri de chemare în judecată privind declararea nulităţii contractului de credit

bancar;- recomanda soluţii unor litigii în care: debitorul în situaţia unui contract de credit bancar

nu şi-a onorat obligaţia faţă de creditorul garantat; garantul a refuzat să plătească suma garantată;

- elabora proiecte de garanţii bancare.




Garanţia bancară Referate/RezumateStudiu de caz


rotunde

Tipurile plăţilor bancare Referate/RezumateStudiu de caz


Contractul de donaţie cu sarcină, contractul de înstrăinare cu condiţia Elaborarea proiectelor de - prezentarea rezultatelor

114

întreţinerii pe viaţă, contractul de rentă

viageră cu transmiterea bunului imobil în

proprietate

contact


Speţe

Speţa 1N.B. a depus la Banca Socială suma de 20 mii lei. Banca i-a eliberat lui N.B un libret de

economii pe un termen de 2 ani. Fiind plecat din ţară N.B. s-a adresat la Bancă peste 6 ani, solicitînd întoarcerea banilor şi a dobînzii cuvenite. Banca a refuzat restituirea banilor şi plata dobînzii, invocînd că termenul de prescripţie a expirat, precum şi faptul că contractul încheiat nu prevede plata dobînzii. N.B. s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată, solicitînd ca Banca să-i plătească dobînda cuvenită pentru perioada de depozitare a sumei de 20 mii lei în bancă, calculată potrivit prevederilor art.619 Cod civil.

Soluţionaţi speţa.

Speţa 2La 14.04.2004 S.R.L. „Mridan” a furnizat S.R.L. „Vierul” marfă în baza contractului. În

vederea garantării executării obligaţiei de plată, S.R.L. „Vierul” a prezentat la 14.04.2004 furnizorului garanţia bancară eliberată de Banca Comercială „VictoriaBank” pentru un an de zile. La data de 16.05.2005 în urma neexecutării obligaţiei de plată de către S.R.L. „Vierul”, S.R.L. „Mridan” s-a adresat către Bancă şi a solicitat achitarea sumei indicate în garanţia bancară. La adresare, firma nu a anexat careva documente confirmative a neexecutării de către S.R.L. „Vierul” a obligaţiunilor contractuale. Banca a transferat suma indicată în garanţia bancară pe contul S.R.L. „Mridan”. Ulterior Banca s-a adresat cu cerere de regres către S.R.L. „Vierul”. S.R.L. „Vierul” a refuzat plata către Bancă, argumentînd că marfa furnizată a fost necalitativă, motiv pentru care a făcut o acţiune în justiţie împotriva furnizorului.

1. Care prevederi din legislaţie nu au fost luate în consideraţie de către Bancă?2. Soluţionaţi cazul.

Speţa 3S.A. „Carpet” a încheiat un contract de cont bancar cu S.A. FinComBank pe un termen

nedeterminat. Peste un an de zile, Banca a preavizat S.A. „Carpet” cu 15 zile înainte, solicitînd rezilierea contractului în temeiul art.1233 Cod civil. Societatea a refuzat desfacerea contractului pe motiv că aceasta va perturba activitatea firmei, dat fiind faptul că au deschis un singur cont. Banca a informat Societatea că reziliază unilateral contractul.

Este în drept Banca să rezilieze unilateral contractul de cont curent bancar?

Speţa 4 Întreprinderea „Flamingo” a încheiat cu S.A. FinComBank un contract de credit bancar

pe un termen de 2 ani, care prevedea o dobîndă flotantă. Peste un an Banca a modificat dobînda şi a înştiinţat despre aceasta Întreprinderea. Peste 30 de zile de la momentul înştiinţării despre faptul modificării Întreprinderea s-a adresat către Bancă solicitînd rezilierea contractului.

115


IV. Bibliografie:

Acte normative:

1. Legea instituţiilor financiare, nr.550-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.1/2.

2. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, nr. 548-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.56-57/624.

3. Hotărîrea CA a BNM cu privire la aprobarea Regulamentului privind deschiderea, modificarea şi închiderea conturilor la băncile autorizate din Republica Moldova, nr.297 din 25.11.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.218-223/474.

4. Hotărîrea CA a BNM privind aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova, nr.153 din 25.12.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.8/24.

Manuale, monografii, articole

1. V.Burac. Drept bancar. – Chişinău, 2001.2. I.Turcu. Operaţiuni şi contracte bancare. – Lumina LEX, 1997.3. A.Bloşenco. Drept civil. Partea Specială: Note de curs. – Chişinău, 2004. 4. В.А. Белов. Вексельное законодательство России. – Москва, 1999.

116

Tema 14. RĂSPUNDEREA CIVILĂ


- să determine locul răspunderii civile în contextul răspunderii juridice;- să analizeze principiile şi funcţiile răspunderii civile;- să argumenteze fundamentul răspunderii civile;- să determine conţinutul răspunderii civile delictuale şi al răspunderii civile contractuale;- să deducă asemănările şi deosebirile între cele două forme ale răspunderii civile;- să identifice problema cumulului celor două forme ale răspunderii civile;- să analizeze cauzele care exclud răspunderea civilă.


1. Caracteristica generală a răspunderii civile2. Răspunderea civilă contractuală3. Răspunderea civilă delictuală4. Cauzele care exclud răspunderea civilă

Noţiunea, principiile şi funcţiile răspunderii civile

117

Formele răspunderii civile

Condiţiile răspunderii civile

Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei

118



Sarcini didactice

Auditorul trebuie să cunoască:- definiţia răspunderii juridice şi cea a răspunderii civile;- formele răspunderii civile;- principiile şi funcţiile răspunderii civile, caracteristica lor;- condiţiile (elementele constitutive) răspunderii civile, caracteristica lor;- formele răspunderii delictuale.

Auditorul trebuie să aibă abilităţi de a:- deosebi răspunderea civilă de alte forme de răspundere juridică;- deosebi răspunderea civilă contractuală de răspunderea civilă delictuală (problema

cvasidelictelor şi cvasicontractelor); - determina conţinutul răspunderii civile delictuale şi ale răspunderii civile contractuale;- deosebi prejudiciul moral de prejudiciul material; - analiza problema privind cumulul celor două forme ale răspunderii civile;- deosebi răspunderea solidară de răspunderea pe cote-părţi a codebitorilor;

Auditorul trebuie să poată:- întocmi acţiunea cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral născut din

obligaţii contractuale şi delictuale; - întocmi hotărîri judiciare cu privire la respingerea acţiunii de încasare a prejudiciului

pentru cauze care exclud răspunderea civilă; - întocmi hotărîri judecătoreşti cu privire la admiterea acţiunii de încasare a prejudiciului

moral şi a prejudiciului material;- consulta persoana cu privire la cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei

prejudiciabile (legitima apărare, starea de necesitate etc.) sau care exclud răspunderea civilă (forţa majoră, cazul fortuit).




Caracteristica generală a răspunderii civile

Referate/Rezumate principiile răspunderii

civile; funcţiile răspunderii

civile

Studiu de caz


rotunde

Răspunderea contractualăReferate/Rezumate daunele-interese ca - prezentarea rezultatelor

119

expresie a răspunderii civile

Studiu de caz


Răspunderea extracontractuală

Referate/Rezumate răspunderea civilă delictuală subiectivă; răspunderea civilă

delictuală obiectivă

Studiu de caz


rotunde

C. Activităţi de evaluare Speţe

Speţa 1 Primus şi Secundus au încheiat un contract de arvună prin care garantau încheierea

contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului ce aparţinea lui Primus, suma arvunei primite de acesta din urmă fiind de 200 Euro. Părţile au prevăzut în contractul de arvună următoarea clauză: „În cazul în care părţile refuză să încheie contractul de vînzare-cumpărare a apartamentului ce aparţine lui Primus vor fi aplicabile prevederile art.633 alin.(1) din Codul civil”. La rîndul său, Secundus a încheiat un contract de arvună cu Tertius prin care garantau încheierea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului ce aparţinea lui Secundus, suma arvunei primite de acesta din urmă fiind de 3000 Euro. La momentul cînd urma să fie încheiat contractul de vînzare-cumpărare între Primus şi Secundus, Primus l-a informat pe Secundus că apartamentul deja a fost vîndut şi el este de acord să-i restituie lui Secundus dublul arvunei. Secundus l-a informat pe Primus că în acest caz, pe lîngă dublul arvunei, Primus trebuie să acopere şi prejudiciul suportat de Secundus, fapt prevăzut în art.633 alin.(2) din Codul civil, iar prejudiciul lui Secundus este de 3000 Euro, fiindcă, la rîndul său, el nu poate vinde apartamentul lui Tertius urmînd să achite acestuia din urmă dublul arvunei. Primus a refuzat să achite cei 3000 de Euro.

Secundus a înaintat o cerere în judecată prin care a cerut să-i fie achitat prejudiciul în mărime de 3000 Euro. În şedinţa de judecată Tertius a confirmat faptul că a primit de la Secundus dublul arvunei, deoarece Secundus a refuzat să vîndă apartamentul ce-i aparţine lui Tertius.


Speţa 2

Primus a încheiat cu Secundus un contract de transportare a 500 de covoare, la un preţ de 250 mii dolari SUA, unei societăţi comerciale din Ungaria. Conform prevederilor contractului, în caz de litigiu urmează a fi aplicată legislaţia Republicii Moldova.

În drum, oprindu-se peste noapte într-o localitate din România, cărăuşul a parcat autocamionul într-un loc lipsit de pază. Peste noapte autocamionul a fost spart, marfa fiind sustrasă integral. Pe acest caz poliţia din România a intentat un dosar penal, însă infractorii nu au fost descoperiţi.

Primus a înaintat o cerere de reparare a prejudiciului cauzat care echivalează cu costul celor 500 de covoare, adică 250 mii dolari SUA. În şedinţa de judecată Secundus susţine că el nu

120

poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat, fiindcă pierderea mărfii s-a datorat unor împrejurări neimputabile cărăuşului.


Speţa 3 Primus, elev în clasă a XI-a, în vîrstă de 17 ani, a luat maşina tatălui său, fără ştirea

acestuia, cu scopul de a sărbători susţinerea unui examen. Primus a luat trei prieteni în maşină, cu care a plecat la serata organizată de clasa lor

într-o discotecă din localitatea alăturată. Înainte de a urca la volan acesta a consumat băuturi alcoolice, într-o cantitate redusă, dar suficientă pentru lipsa sa de experienţă în conducerea unui autoturism.

La întoarcere de la locul de distracţie, datorită vitezei şi lipsei de vizibilitate, şoferul a scăpat automobilul de sub control şi a lovit mortal un pieton pe pasajul pietonal, maşina oprindu-se, după ce a rupt gardul, în zidul casei lui Secundus.

La faţa locului s-au deplasat organele poliţiei rutiere şi cele de cercetare penală, care au constatat că Primus a condus automobilul sub influenţa alcoolului şi fără permis de conducere.

Pe parcursul urmăririi penale Secundus şi Tertius au demonstrat că au suferit un prejudiciu şi s-au constituit părţi civile. Pentru a fi siguri de recuperarea prejudiciului, aceştia au introdus o acţiune separată la instanţa civilă, avînd ca obiect repararea prejudiciului.

Între timp, părţile s-au înţeles cu privire la despăgubiri şi au prezentat instanţei o tranzacţie prin care aceştia au căzut de acord cu privire la despăgubiri.

Instanţa a respins această înţelegere, întrucît părţile nu au voie să dispună în timpul procesului penal sau civil cu privire la un prejudiciu care a rezultat dintr-o acţiune infracţională.

1. Ce tipuri de răspundere întîlniţi în speţă? 2. Consideraţi că aceste tipuri de răspundere se exclud reciproc? 3. Care este implicaţia formei şi a gradului de vinovăţie cu privire la cele două forme de

răspundere din speţă? 4. Consideraţi că părţile puteau să se înţeleagă cu privire la acoperirea prejudiciului?5. Consideraţi că în speţă acţiunea civilă pentru repararea prejudiciului se porneşte din

oficiu său se află la dispoziţia părţilor prejudiciate?6. Care este raportul dintre acţiunea în faţa instanţei penale şi cea în faţa instanţei civile?

IV. Bibliografie:

Obligatorie:1. Sergiu Baieş, Aurel Băieşiu, Valentina Cebotari, Ion Creţu, Victor Volcinschi. Drept

civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligaţiilor. Chişinău, 2005. 2. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova / Colectiv de autori. Vol.II.

Chişinău, 2006.3. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile / Colectiv de autori. Chişinău,

2006.

Recomandabilă:

1. Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti: ALL, 1992.

121

2. Ernest Lupan. Răspunderea civilă. Cluj-Napoca: Accent, 2003. 3. Ioan Adam. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti: ALL Beck, 2004.4. Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor.

Bucureşti: ACTAMI, 2000.5. Liviu Pop. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti: Lumina LEX, 1998. 6. Гражданское право / Под редакцией Е.А. Суханова. Том 2. Полутом 1. Москва:

Волтерс Клувер, 2004.7. Гражданское право. Том 1. Учебник / Под редакцией Ю.К. Толстого, А.П.

Сергеева. Москва: Проспект, 2002.

122

Drept Civil

Documents

Transcript of Drept Civil