METODE MODERNE DE

PREDARE – ÎNVĂŢARE - EVALUARE

Organizarea activităţii şcolare fie în formă frontală ori colectivă

(de muncă cu întregul colectiv al clasei, al anului de studiu etc.), fie în

echipe (microgrupuri) sau individuală, ori combinatorie, cu ceea

sugerată de experimentul team teaching (bazată, între altele, pe o

grupare flexibilă şi mobilă a elevilor cu treceri de la activităţi cu

grupuri mari, la acţiuni în grupuri mici, omogene şi apoi la activităţi

individuale) reclamă în mod inevitabil o metodologie adecvată acestor

forme organizatorice”.

(Ioan Cerghit 1977)

Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a strategiilor

didactice se înscriu pe direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor

şi tehnicilor de învăţământ, la aplicarea unor metode cu un pronunţat

caracter formativ, valorificarea unor tehnologii instrucţionale.

Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe

acţiune, pe promovarea metodelor interactive care să solicite

mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii

Referindu-se la necesitatea inovării în domeniul metodologiei

didactice, profesorul Ioan Cerghit afirmă: ,,Pedagogia modernă nu caută

să impună nici un fel de reţetar rigid, dimpotrivă consideră că fixarea

metodelor ,conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferenţa

etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învăţământului pe

noi trepte ea nu se opune în nici un fel iniţiativei originalităţii

individuale sau colective de regândire şi reconsiderare în spirit creator a

oricăror aspecte care privesc perfecţionarea şi modernizarea

metodologiei învăţământului de toate gradele. În fond creaţia în materie

de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire şi îmbogăţire

a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare.”.

Un rol deosebit în asigurarea demersului didactic folosind munca

în grup o au strategiile folosite de către profesor. Din multitudinea de

strategii care există cele mai accesibile pentru activităţile didactice

specifice sunt:creativitatea individuala si creativitatea grupurilor sau

microgrupurilor.

-Creativitatea individuala: Munca individuală şi munca

independentă nu sunt noţiunii identice, prima devine muncă

independentă dacă elevii rezolvă sarcinile primite, fără ajutorul altei

persoane. Munca independentă se poate desfăşura nu numai individual,

ci şi pe grupe, când elevii au libertatea de a-şi organiza activitatea şi de

a căuta singuri surse de informare.

În rezolvarea unei sarcini, elevul nu lucrează numai independent,

el poate fi îndrumat de profesor. În acelaşi timp, deşi elevul munceşte

individual, este îndrumat şi controlat de programa pe care trebuie să şi-o

însuşească, de calculatorul cu care lucrează sau de profesor.

-Creativiatea grupurilor sau microgrupurilor: Grupul reprezintă un

număr de elevi care au percepţia apartenenţei la colectivitate, identitate

colectivă, obiective comune şi ierarhii concretizate.

Scopul învăţământului de azi şi dintotdeauna constă în dezvoltarea

capacităţilor intelectuale ale elevilor, a capacităţii de a gândi, pentru a

rezolva probleme, a înţelege, a inova, a lua decizii şi a comunica

eficient.

Pentru a atinge acest ţel, şcolile şi clasele de elevi trebuie să ofere

o atmosferă cât mai favorabilă dezvoltării gândirii, să încurajeze

discutarea şi exprimarea ideilor, convingerilor şi rezolvarea de

probleme. Şcoala devine astfel un centru de stimulare a gândirii şi

învăţării, în care informaţia constituie catalizatorul gândirii în primul

rând şi nu punctul final al acesteia.

Învăţarea prin colaborare are loc atunci când elevii lucrează

împreună, uneori în perechi sau grupuri mici, pentru realizarea unui

obiectiv comun: rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme,

producerea/crearea unor idei şi soluţii noi într-o situaţie dată.

Învăţarea prin cooperare înseamnă a munci în colective fondate pe

complementaritate şi care vizează dezvoltarea deprinderilor de

comunicare interpersonală, a interacţiunilor, competenţelor şi

comportamentelor sociale.

Concluzii

Experimentul constatativ a arătat preferinţa profesorilor pentru

aplicarea tehnicilor moderne de predare-învăţare-evaluare. Această

preferinţă a fost justificată de către profesori prin referire la curriculum-

ul şcolar caracteristicile dezvoltării intelectuale ale elevilor,

particularităţile psihosociale ale elevilor. Astfel, în gimnaziu tehnicile

moderne sunt privite mai mult ca o joacă în care fiecare se poate

manifesta în afara stresului şi a constrângerilor. La liceu sunt preferate

tehnicile moderne deoarece elevii pot primi sarcini adecvate

particularităţilor lor intelectuale şi de vârstă, îşi pot dezvolta

creativitatea, sunt obligaţi să-şi asume şi finalizeze sarcinile primite şi

sunt pregătiţi pentru examinările cu care urmează să se confrunte.

Chestionarele aplicate elevilor în cadrul experimentelor

constatativ şi formativ au arătat opţiunea clară a elevilor de gimnaziu şi

din primele clase liceale pentru activităţile moderne. Cercetarea a

relevat câteva observaţii critice şi puncte sensibile ale utilizării

tehnicilor moderne de predare-învăţare-evaluare. Astfel se desprind

următoarele:

realizarea unor asemenea activităţi de predare-învăţare-evaluare

presupune o pregătire laborioasă a profesorului care trebuie să

imagineze posibilele demersuri abordate de elevi, să pregătească

activitatea în cele mai mici amănunte şi să asigure oferta necesară

de puncte de sprijin pentru a obţine rezultatul dorit;

activităţile de predare-învăţare-evaluare bazate pe tehnicile

moderne sunt mari consumatoare de timp şi nu asigură o evaluare

imediată şi un control al activităţii elevului;

unele teme grele cu un conţinut nou sunt mai greu de abordat prin

tehnicile moderne deoarece cer mai mult timp pentru a fi abordate

în această manieră;

realizarea activităţilor în acest sens cere o dotare materială

complexă şi spaţiu adecvat de desfăşurare pentru a se asigura

eficienţa învăţării;

sunt unele conţinuturi ale programei şcolare care nu se pretează a

fi abordate în această manieră;

monitorizarea activităţilor moderne cere un efort suplimentar din

parte profesorului, existând riscul ca elevii să se supraaprecieze

sau să nu se implice în mod real şi la standardele cerute.

Bibliografie Selectiva

1- . Cerghit I., Neacşu I., „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001

2- Văideanu G., „Învăţarea în grupe mici”, Revista de pedagogie, nr 6, 19883- Ţîrcovnicu V., „Învăţământ frontal, învăţământ individual, învăţământ pe

grupe” Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19814- Pintilie M., „Metode moderne de învăţare evaluare”, Editura Eurodidact,

Cluj Napoca, 2002;