A

(a) Aborda - (despre nave) a acosta la țãrm; a se alipi de o altã navã, bord la bord (pentru a o ataca).

Acvatoriu- prin acvatoriu, sau acvatoriu portuar se înţelege totalitatea suprafeţelor de apă adăpostite, natural sau prin lucrări hidrotehnice, care asigură buna funcţionare a portului şi sunt incluse în limitele sale.

Ahoi - este o interjecţie folosită de marinari pentru a semnala o navă sau o barcă, utilizată iniţial de marinarii germani. "Ahoi" poate fi folosit ca o formulă de salut, de atenţionare sau de rămas-bun.

(a) Alimba - a descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime.

Amiral - cel mai mare grad în marina militară, corespunzător gradului de general-colonel din armata terestră.

Ambarcaţiune -este un termen general pentru mijloacele plutitoare de dimensiuni relativ mici, de regulă nepuntate, propulsate cu rame, cu vele sau cu motor, folosite în cele mai diverse scopuri, pe distanţe mici, în porturi, în zone de mare adăpostite, pe fluvii şi pe lacuri, ca mijloace independente sau fâcând

parte din echipamentul unei nave (vapor).

Ambardee - Îndepărtare bruscă și involuntară a unei nave din drumul urmat, datorită curenților marini sau vântului

Ancora-În domeniul naval, o ancoră este o piesă, grea şi rezistentă, turnată, sau forjată, din oţel, care, lăsată pe fundul apei cu ajutorul unui lanţ sau cablu, asigură staţionarea navei.

Arborada - (în engleză: masting sau masts and spars) se numeşte totalitatea arborilor (catargelor) unui velier, împreună cu vergile acestora.

Apus - 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului și aflat la 90° de punctul sud (în direcția mișcării acelor unui ceasornic)

Avizo - navă de mic tonaj cu viteză mare, dotată cu armamentul necesar și folosită pentru paza coastelor.

Artimon -Prin artimon sau arbore artimon se înţelege ultimul arbore (catarg) incepand de la prova, al unui velier cu trei arbori sau ultimul arbore al unui velier cu 4 sau 5 arbori .

1

Dicționar de navigație

Asieta -este un termen naval care indică înclinarea longitudinală a unei nave, datorită repartizării neuniforme a încărcăturii sau a balastului.

B

Baba -este un dispozitiv din metal sau beton pentru legarea parâmelor, alcătuit dintr-o placă pe care sunt fixaţi unul sau doi cilindri scurţi şi groşi având la capătul de sus o proeminenţă de forma unei ciuperci care nu permite buclei (gaşei) de parâmă să iasă. Baba este montată pe punţile navelor, pe dane, diguri, cheiuri etc.

Babordul -este partea situată în stânga axului longitudinal al unui mijloc de navigaţie (navă plutitoare), privind de la pupă spre provă.

Balansina - Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave.

Baloane de acostare - se folosesc ca interfaţă de legătură între ambarcaţiune şi pontonul (sau orice alt obiect) de acostare cu rolul de a evita venirea în contact direct a ambarcaţiunii cu locul de acostare.

Banchiza - bloc de gheață format în regiunile polare, de-a lungul coastelor mării. V. aisberg.

Barca - ambarcație de dimensiuni mici, fără punte, cu vâsle, cu pânze sau cu motor, destinată transporturilor la distanțe mici; luntre.

Barja – barca cu o vela patrata, pentru pescuitul pe rauri, barca cu

fundul plat, pentru transporturi grele pe caile navigabile.

Balenier - 1) referitor la pescuitul balenelor. 2) Navă pentru pescuitul și prelucrarea balenelor. 3) Marinar specializat în vânarea balenelor.

Baliza - se numeşte o construcţie specială instalată pe coastă sau pe funduri mici şi care, fiind vizibilă de pe mare, poate fi folosită de navigatori pentru recunoaşterea coastei, orientare sau pentru determinarea poziţiei.

Bandula -este un dispozitiv de la bordul navei format dintr-o pară de lemn, prinsă la o saulă lungă, al cărei cap liber se prinde la parâma de legare a navei.

Barbotin - Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor.

Barbeta - Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei.

Barca - este o ambarcaţiune de dimensiuni mici, fără punte, cu vâsle, cu pânze sau cu motor, destinată transporturilor la distanţe mici sau salvării pasagerilor de pe nave care se scufundă în urma unui naufragiu.

Bigă - macara de construcție specială, folosită pentru încărcări și descărcări, mai ales la bordul navelor.

Binoclu - Foloseşte la identificarea ambarcaţiunilor şi obstacolelor ce apar în calea de navigaţie, deasemenea a malurilor, schimbărilor de vreme, etc.

Bompres - catargul din vârful prorei unui vas cu pânze, foarte puțin înclinat în sus.

2

Bord – 1) Bordul navei. Peretele lateral exterior, stânga sau dreapta, al corpului navei. Cuprinde atât elementele de osatură (coaste şi stringheri) cât şi învelişul exterior din table, numit bordaj. 2) Bord (parte laterală). Referitor la navă reprezintă cele două jumătăţi simetrice faţă de planul diametral; privind spre prova, la dreapta este situat bordul tribord, iar la stânga bordul babord.

Bordaj- se numeşte învelişul exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei nave, ambarcaţiuni sau al oricărui mijloc de navigaţie.

Bric - navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare.

C

Cabina - Încăpere mică la bordul unui vasului amenajată în concordanță cu destinația şoferului.

Cablier - navă de transport folosită în lucrările de așezare a cablurilor submarine.

Cabotaj - este un termen naval prin care se înţelege transportul maritim care se execută de-a lungul coastelor pînă la o distanţă maximă de 100 mile spre larg. Juridic este definit ca navigaţie efectuată sub limitele cursei lungi.

Cange - prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect.

Canonieră - navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor.

Cală – incapere in fundul unei nave destinata incarcaturii ; platforma usor inclinata pe care se construiesc sau se repara nave.

Carena - Parte exterioară a unei nave care se află sub linia de plutire.

Cargou - sau cargobot este denumirea unei nave destinate transportului de mărfuri uscate în vrac sau de mărfuri ambalate sau neambalate.

Castel central - În construcţiile navale este o suprastructură situată către mijlocul şi pe toată lăţimea navei, pe puntea superioară. Împreună cu teuga şi duneta constituie o suprastructură completă.

Castel pupa - o suprastructură de construcţie uşoară, la extremitatea pupa, deasupra punţii superioare şi pe toată lăţimea navei. Fiind un spaţiu închis, măreşte rezerva de flotabilitate a navei. În interior se amenajează magazii de materiale, iar pe veliere cabine pentru echipaj.

Cargo – 1) încărcare completă a unei nave. 2. asigurare a mărfurilor în timpul transportului.

Carlinga - piesă de legătură longitudinală, care unește diferite părți ale unei nave.

Catamaran - ambarcație cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire; pirogă cu două flotoare laterale. – Din fr. catamaran.

Catargul - este o coloană masivă de lemn sau de metal, fixată de carlinga

3

centrală a navei, în poziţie verticală sau uşor înclinată spre pupa, având rolul să susţină: la veliere - vergile şi velele; la navele cu maşini - bigile de încărcare, antenele radio şi de radiolocaţie, instalaţia de semnalizare optică şi luminile de drum la o corabie.

Caravelă - navă rapidă, cu trei catarge și rază mare de acțiune, din sec. XV-XVI.

Cârma - piesa mobila care serveste la mentinerea sau la directiei de mers a unei nave.

Conosament - contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum și obligația de a o transporta în condiții bune și a o preda la destinație

Copastie - bordură de lemn sau de metal montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave.

Corabie – vas mare cu panze folosit pentru transport si pentru actiuni militare.

Cheson de aer - este un flotor etanş, confecţionat din tablă de cupru sau alamă, de formă şi capacitate variabilă, folosit pentru mărirea flotabilităţii ambarcaţiunilor de salvare.

Croaziera – calatorie de agrement pentru o nava de pasageri cu multe escale.

Crucisator -este o navă militară de luptă (de război) rapidă, mai uşoară decât cuirasatul, care serveşte ca avangardă într-o escadră, la recunoaşteri etc.

Curent mișcare a apei în direcția pantei. marin deplasăre de apă în mări și oceane, provocată de maree, de înclinarea nivelului mării, de vânturi etc.

Chila (de navă)- este un element principal din structura longitudinală a navei, constituit dintr-o grindă metalică continuă sau o filă de tablă groasă instalată de la prova la pupa, în planul diametral, pe fundul navei. La extremităţile prova şi pupa chila se îmbină cu etrava, respectiv cu etamboul, formând împreună nervura principală pe care se fixează cadrele transversale şi filele bordajului exterior.

Cliper - navă rapidă cu pânze, de mari dimensiuni, cu cel puțin trei catarge și cu puntea superioară mult ridicată la proră și la pupă.

Crucişător - navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc.

D

Deplasament - este un termen naval care indică greutatea volumului de apă dislocuit de carena unei nave în stare de plutire. Se exprimă în tone metrice (1000 kg) sau în tone engleze (1019,047 kf).

Deriva - Deviere a unei nave sub acțiunea vântului sau a curenților marini.

Doc plutitor - este o construcţie plutitoare folosită, pentru ridicarea navelor din apă în vederea întreţinerii şi reparaţiilor la opera vie.

Doc uscat -(denumit şi bazin de radub) este o construcţie

4

hidrotehnică, de regulă, pe lângă şantierele navale, avînd forma unui bazin cu pereţii din beton, piatră sau zidărie construiţi în trepte, şi cu porţi etanşe sau ecluză, destinată andocării navelor pentru lucrări de reparaţii şi întreţinere a operei vii.

(a) Draga – 1) A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2) A curăța de mine marine o cale navigabilă.

Dromon - navă bizantină de transport, cu vele și rame sprijinite direct pe bordaj. 2. navă medievală de război, cu rame.

Duneta- este o suprastructură de construcţie uşoară, la extremitatea pupa, deasupra punţii superioare şi pe toată lăţimea navei.

E

Eche - bară fixată pe axul sau pe pana cârmei unei ambarcațiuni sau a unei nave mici, servind la manevrarea acestora.

Elevator - (despre dispozitive) Care contribuie la transportarea încărcăturilor pe verticală sau în direcție oblică.

Elice - (din greacă: helix, "spirală") este un mijloc de propulsie care realizează deplasarea unei nave sau avion prin rotirea paletelor elicei, care sunt amplasate radial pe axa elicei.

Etambou - este o piesă, masivă şi rezistentă, făcând parte din osatura navei, dispusă vertical la extremitatea pupa unde se îmbină, toate elementele structurale longitudinale ale fundului şi ale celor două borduri.

Etrava - se înţelege o piesă, masivă din oţel turnat sau forjat, ori din tablă groasă roluită, constituind extremitatea prova a unei nave. Împreună cu chila şi cu etamboul formează coloana osaturii longitudinale.

Eşuare - (sau punere pe uscat) este un termen naval, prin se înţelege situaţia unei nave care şi-a pierdut starea de plutire, aflându-se total sau parţial cu fundul pe uscat, fără a fi însă înecată.

F

Far - Turn construit pe o coastă sau pe o insulă, prevăzut cu o sursă puternică de lumină în partea superioară, servind drept reper la orientarea navelor și avioanelor în timpul nopții.

Feribot – nava special amenajata pentru a transporta oameni de pe un mal pe celalalt.

Fila - a desfășura încetul cu încetul lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei).

Flanc - fiecare dintre părţile laterale exterioare ale unei nave.

Flotabilitate- sau starea de plutire este una din principalele calităţi nautice ale navei. Reprezintă capacitatea acesteia de a pluti cu o încărcătură dată şi la un pescaj determinat de legea echilibrului dintre greutatea navei şi aceea a volumului de apă dezlocuit de partea sa imersă (forţa arhimedică).

Flotor - este un corp plutitor ataşat unei plase pescăreşti, unui obiect ori

5

dispozitiv lansat pe apă, spre a-i asigura plutirea sau o anumită imersiune.

Foc- este o denumire generală dată velelor triunghiulare care se ridică în prova unui velier (pe straiurile bompresului).

Funga - parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele.

G

Gabie - Platformă orizontală circulară, fixată în partea de sus a unui catarg, servind drept post de observație sau drept loc de manevrare a pânzelor.

Galeasă - navă venețiană din evul mediu, cu vele și rame, de tipul galerei.

Galeră - veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați.

Galion – 1) navă spaniolă cu vele, care transporta în Spania, la sfârșitul evului mediu, produsele minelor de aur și de argint din America (Mexic și Peru). 2) prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul. 3) ornamentație care se montează uneori la prora navelor cu pânze.

Garlin - parâmă sau cablu de sârmă, folosite pentru manevrare în port.

Goeletă - navă cu pânze având două până la șase catarge.

Geamandura - se numeşte un corp plutitor, de construcţie specială şi piturat în anumite culori, care se

ancorează pe mare în anumite locuri, având scopul să avertizeze de la distanţă pe navigatori, pe orice vreme, de existenţa în apropiere a unui pericol de navigaţie.

Ghiordel - găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave.

(a) Gira - a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree; a se îndepărta de la drumul stabilit.

Grandee - parâmă cusută pe marginea unei vele sau tenzi ca întăritură.

Greement -(în engleză: rig) se numeşte totalitatea arborilor (catargelor), cu vergi, manevre şi vele, a unei nave sau ambarcaţiuni cu vele (velier).

Gurna - parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave.

H

Hamal – muncitor care cara poveri.

Hasetar - echipajul de la vâsle.

Hublou – (iublou) este o fereastră etanşă în corpul unei nave, barocameră, submersibil etc.

Hula - Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică

I

Iaht – 1) navă mică și elegantă, cu pânze sau cu propulsie mecanică, pentru un număr mic de pasageri, folosită pentru călătorii de plăcere. 2)

6

ambarcație sportivă cu vele folosită pentru regate.

Iceberg (aisberg) - bloc uriaș de gheață plutitoare, din ghețurile polare.

Insubmersibilitatea - este capacitatea unei nave de a-şi păstra proprietăţile de plutire (flotabilitatea) şi, parţial, calităţile de navigaţie în anumite condiţii grele şi anormale, în special cu unul sau mai multe compartimente inundate.

Iolă – 1) ambarcație de sport strâmtă, lungă și ușoară, cu o singură velă, condusă de o singură persoană. 2) ambarcație cu doi arbori, pentru pescuit. 3) barcă cu două, patru sau șase rame, folosită de nave în diferite scopuri.

Ispol - Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc.

J

Joncă - Ambarcație mică cu pânze prinse orizontal pe catarge, folosită pentru transport și pentru pescuit.

Jurnal de bord - registru în care se consemnează cronologic faptele survenite în timpul călătoriei unei nave.

L

Larg - suprafata mare, in mare, departe de tarm.

Liburnă - navă romană ușoară de luptă sau de transport, cu un singur rând de rame.

Linie de plutire - reprezinta conturul suprafeţei de plutire a navei. Este linia de contact a suprafeţei apei

cu bordajul exterior, indiferent de asieta sau înclinarea laterală a navei. În limbajul curent termenul „linie de plutire" este utilizat şi cu sensul de „suprafaţă de plutire" sau „plutire"

Lotcă - ambarcație de pescuit îngustă, cu prora și pupa ascuțite și ridicate, mânuită cu ajutorul lopeților.

Luntre - ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle).

M

Marinar – persoana care face parte din echipajul unei nave.

Matelot - persoanã care face parte din echipajul unei nave maritime; marinar; matroz.

Macara plutitoare - este o macara fixă sau mobilă, instalată pe un ponton care îi asigură plutirea. Este folosită la manipularea greutăţilor mari.

Mahona - este o construcţie plutitoare rezistentă, în general asemănătoare cu şlepul, dar de dimensiuni relativ mai mici, folosită în alimbări şi mahonare. Se remorchează şi uneori, mai ales pe estuarele fluviilor cu maree, se manevrează cu ajutorul unor rame speciale.

Marangoz - Dulgher specializat în prelucrarea lemnãriei navelor sau a unor ambarcații.

Marină militara - sau cum mai este numită „Marina de Război" sub această denumire se subînţelege totalitatea forţelor militare de pe mare ale unui stat compusă din nave de război, nave de escortă, precum şi avioane, submarine împreună cu

7

artileria şi soldaţii din cadrul infanteriei marine.

Monitor- se numeşte o navă de război cuirasată, de tonaj mic, maritimă sau fluvială, prevăzută cu armament de artilerie grea, cu tunuri protejate cu turele, destinată luptei împotriva obiectivelor de pe mal.

Mura - parâmă folosită pentru a trage spre proră colțurile inferioare ale velelor pătrate.

N

Naufragiu - se numeşte rezultatul destructiv al pericolelor mării, a căror cauză efectivă este acţiunea violentă a vântului şi a valurilor, sau al altor pericole, materializat prin scufundarea sau ruperea navei sau prin eşuarea acesteia pe coastă, pe un banc stâncos sau pe recifuri.

Navă – vehicul construit, amenajat si echipat pentru a pluti şi deplasa pe apã.

Navigator - este numit frecvent un ofiţer care este răspunzător de „navigaţie".

(a) Năvlosi - A închiria un vas de transport

Năvod – unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevazută la mijloc cu un sac cu care sa inconjoară si se aduna peştele de pe suprafețe întinse de apă.

Noduri - sunt legături făcute cu o parâmă sau mai multe, pentru împreunare sau legare de un şcondru, cârlig, inel, etc. Orice nod marinăresc trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie rezistent şi să se desfacă cu uşurinţă.

O

Odgon - Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și întrebuințată în marină, la pescuit

Operă moartă - 1) Partea din coca unei nave aflată deasupra liniei de plutire de plină încărcare; 2) Suprastructuri de punte. Construcţii înălţate deasupra punţii. descoperite a navei (rufuri, punţi ridicate deasupra punţii castelului central, cât şi construcţiile de pe aceste punţi).În genere, aceste părţi ale navei se includ în opera moartă .Opera vie - partea de sub linia apei a pescajului navei.

Osatura - schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc.

P

Paiol - pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave.

Pachebot - navă comercială rapidă, care transportă călători și coletărie, executând curse regulate pe un intinerar fix.

Pana - parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei.

Parapet - prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor.

Parâmă - este o frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave.

8

Pavilion - este un termen specific marinăresc sub care sunt denumite, în general, mijloacele folosite la bord ca simboluri pentru indicarea naţionalităţii navei, marcarea prezenţei la bord a unei personalităţi, semnalizare, pavoazare; steag.

Pescador - navă specială, construită și amenajată cu instalații de pescuit, de depozitare, de congelare și uneori de preparare a peștelui, folosită pentru pescuitul în largul mării.

Pescaj - adâncimea de cufundare în apă a unei nave, măsurată până la linia de plutire, care variază în raport cu încărcătura.

Pilotina - navă ușoară care însoțește vapoarele mari la intrarea și la ieșirea din port sau care servește la transportul piloților spre bordul navei.

Pluti - (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia.

Pirat - hoț, tâlhar care străbate mările pentru a jefui, a prăda.

Ponton - 1) Pod plutitor improvizat, format dintr-o platformă de scânduri susținută de bărci sau de alte vase legate între ele. 2) Platformă construită pe o ambarcație și destinată acostării navelor. 3) Vas fără motor și fără punte, care, fiind remorcat, servește la transportul mărfurilor.

Pontonier – militar aparținând unor trupe de geniu specializate în construcția de pontoane și de alte lucrări necesare trecerii (unei armate) peste o apă.

Port - complex tehnic amenajat pe malul unei ape navigabile, prevăzut cu instalațiile necesare pentru acostarea, încărcarea, descărcarea și repararea navelor.

Portcontainer - navă pentru transportul de mărfuri în containere.

Presetupă - Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei nave; presgarnitură.

Propulsie – (Grup de ~) totalitate a instalațiilor și a agregatelor care asigură mișcarea unei nave.

Proră - Partea din față a unei nave; extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă

Puitor - navă militară amenajată pentru transportul și punerea minelor marine.

Pupă - este partea dinapoi a navei sau ambarcaţiunii. În sens strict, ea reprezintă partea corpului navei situată înapoia etamboului.

Punte - Planșeu metalic sau de lemn, orizontal, care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele

R

Ranfluarea -este operaţia de ridicare de pe fundul apei şi repunere în stare de plutire a unei nave scufundate.

Ruf - este o suprastructură de construcţie relativ uşoară, înălţată pe puntea superioară a unei nave, la centru sau la prova, sub forma unui edificiu, destinată în principal cabinelor comandantului, ofiţerilor şi

9

echipajului, precum şi amenajărilor de navigaţie şi radio.

Remorcher - navă de dimensiuni mici și cu motor propriu de putere mare, care remorchează ambarcații sau nave fără propulsie proprie.

Resac - se numeşte un val marin sau oceanic produs prin rostogolirea zgomotoasă a valurilor spre ţărm, în zonele puţin adânci, provocat de întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol şi care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii.

S

Sart - parâmă care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei.

Saula - este o parâmă subţire (10-20 mm), metalică, vegetală, sintetică, răsucită sau împletită.Este folosită pentru a menevra

velele, pavilioanele, pentru a lega bandula sau diferite obiecte la bordul navei.

Scota - parâmă folosită pentru fixarea colțului de jos al unei vele pe o navă cu pânze.

Selatura a punţii - se numeşte curbura longitudinală a punţii, datorită căreia prova şi pupa sunt mai înalte decât mijlocul navei.

Sextant - Instrument optic format dintr-un arc gradat egal cu o șesime de cerc, prevăzut cu două oglinzi și cu o lunetă mică, care se întrebuințează la măsurarea distanței unghiulare dintre două puncte și se

folosește în astronomie, navigație și aviație.

Stabilizatoare - sunt dispozitive plate, de regulă metalice care se montează de regulă la pupă la nivelul de unire a oglinzii cu chila ambarcaţiunii

Straiul este o parâmă metalică ce susţine un arbore (catarg) sau arboret în planul diametral al navei şi spre prova. Face parte din grupa manevrelor fixe.

Stringher - grindă longitudinală în osatura unei nave, care rigidizează bordajul.

Ş

Șaland - navă de construcție specială, remorcată sau autopropulsată, folosită în lucrările hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale.

Şalupa - Navă ușoară, propulsată de un motor, folosită în diferite scopuri (pentru transport, remorcare, pescuit, întreceri sportive etc.).

Șlep - navă, de obicei remorcată, folosită pentru transportarea marfurilor, mai ales pe apele interne. ~ fluvial. ◊ ~-tanc șlep folosit la transportarea lichidelor.

T

Tachet - suport în formă de T pe o navă, de care se leagă parâmele și saulele. 2. cilindru metalic scurt din mecanismul de distribuție cu supape al unei mașini, care are rolul de a împiedica uzura tijei supapei.

Tanc petrolier - navă pentru transportarea petrolului.

10

Tangaj - Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave efectuată în jurul unei axe transversale

Tenda -este o apărătoare confecţionată din pânză de vele, care se întinde temporar deasupra punţii unei nave sau ambarcaţiuni spre a proteja echipajul de razele solare şi uneori şi de ploaie.

Teugă - construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj.

Timona - Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave

Tonaj - Capacitate a unei nave exprimată în tone-registru.

Tribordul -este partea situată în dreapta axului longitudinal al unui mijloc de navigaţie, privind de la pupă spre provă.

Troță - parâmă, lanț, care, prin intermediul echei, transmite mișcarea timonei la cârmă.

Troța de verga - este un dispozitiv de fixare a unei vergi de partea anterioară a arborelui (catargului) unui velier.

Turbion - Vârtej (de apă sau de aer).

Turnichet - rola montată pe un ax vertical servind la schimbarea direcției unei parâme sau a unui lanț de ancoră.

Ț

Țărm – fâşie de pământ de-a lungul unei ape mari.

U

Ulaj - Spațiu lăsat liber în tancurile unei nave petroliere după încărcare pentru a se asigura loc de expansiune mărfii, care își mărește volumul când se navighează prin regiuni calde;

Ureche - antenă, ascultătoare, vâslă.

V

Vaporul - este un mijloc de transport nautic numit şi navă sau vas care pluteşte după principiul lui Arhimede.

Varanga - este un element structural din osatura transversală a fundului navei, care face legătura între coastă, chilă, carlingi şi bordajul exterior.

Vela - denumită şi pânză, este mijlocul de propulsie al unui velier sau al unei ambarcaţiuni, constituit din mai multe fâşii de pânză rezistentă, numite ferţe, cusute între ele şi formând o suprafaţă asupra căreia acţionează vântul, ca forţă propulsivă.

Velier - corabie cu pânze.

Verga – bară (de lemn sau de metal) așezată perpendicular pe catargul unei corăbii, folosită la susținerea unor vele.

Z

Zenit - Punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, situat pe verticală deasupra locului de observație.

11

12

În limba vikingă:

Skipssögn, skipshöfn, sveit, skipverjar, skiparar - echipajul corabiei

Stýrimaður, skipstjórnamaðr, skipdróttinn, sau skipherra - conducătoul corabiei

Hásetar - echipajul de la vâsle

Rúm - locurile de dormit