PLANULDE DEZVOLTARE DURABILĂA MUNICIPIULUI BUCURESTI

2009-2012

Movila MariusMunteanu Narcis GRUPA 304

Conceptul de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabila este acel proces de dezvoltare care raspunde nevoilor actuale fara a periclita capacitatea generaiilor viitoare de a raspunde propriilor lor nevoi.

Aspecte ale dezvoltarii durabile: - abordarea integrativa

- Principiul “Gandeste global,actioneaza local ! “ - viziunea de lunga durata

PILONII DEZVOLTARII DURABILE

Dezvoltarea economica

Obiective : - cresterea economica - maximizare profit privat - extinderea pietelor Dezvoltare sociala Obiective: -Cresterea auto-suficienei locale; -Satisfacerea necesitailor umane primare; -Cresterea echitatii; -Garantarea participarii si a transparentei; -Utilizarea unei tehnologii adecvate.

Dezvoltarea ecologica Obiective: - Conservarea si protejarea

resurselor naturale; - Reducerea deseurilor; - Reducerea poluarii aerului, apelor

si solului.

Dezvoltarea durabila “Cheia pentru o definitie functionala a durabilitatii ecologice

este înelegerea faptului ca nu trebuie sa constituim zero comunitati umane durabile, ci ca le putem croi dupa modelul ecosistemelor din natura, care sunt, în fond, comunitati durabile de plante, animale si microorganisme.

Dupa cum am vazut, cea mai importanta calitate a Pamântului rezida în

capacitatea sa de a mentine viata. De aceea, o comunitate umana durabila

trebuie sa fie constituita astfel încât stilul ei de viata, precum si tehnologiile si structurile ei comerciale, economice si fizice sa mentina natura si viata, nu sa le distruga.

Comunitatile durabile îsi dezvolta modelele de viata în timp, într-o interactiune permanenta cu alte sisteme vii, umane si non-umane. Durabilitatea nu presupune ca lucrurile sa nu se schimbe. Ea nu este un proces static, ci unul dinamic, de evolutie comuna.”

ISTORICUL PROCESULUI DEZVOLTARII DURABILE

1972 - Declaraia de la Stockholm 1987 - “Viitorul nostru comun” (Our Common Future – Raportul

Brundtland) 1992 - Summitul Pamântului Rio

1997 - Protocolul de la Kyoto

2002 - Summitul Mondial pentru Dezvoltare Durabila – Johanesburg (Rio + 10)

2012 - Rio + 20

Agenda 21- este numele programului de aciune pentru anii 90 si secolul 21,

rezultata în urma a 2 ani si jumatate de negocieri si adoptata de întreaga lume

(mai mult de 178 guverne) în iunie 1992, la Rio de Janeiro, în cadrul “Earth

Summit”.

CONTINUTUL AGENDEI 21CELE 27 DE CAPITOLE POT FI GRUPATE ÎN 3 MARI CATEGORII:

8 capitole orientate pe elemente esentiale ale durabilitatii din punct de vedere

social: cooperare si comert, saracie, consum si productie, dinamica demografica, educatie, constientizare publica, transfer de tehnologie

curata, promovarea si protejarea sanatatii umane, dezvoltarea asezarilor umane.

14 capitole sunt legate în principal de stiintele naturale si trateaza în general problemele sectorului de mediu: rezervele de apa dulce,

deseurile solide, terenurile, deforestarea, desertificarea, dezvoltarea durabila a muntilor, agricultura si dezvoltarea rurala, conservarea biodiversitatii, atmosfera, marile si oceanele, substanele toxice,

deseurile periculoase si radioactive.

15 capitole se refera la partea instituionala a Agendei 21 si sunt legate de

structurile luarii deciziilor si rolul principalelor grupuri

OBIECTIVELE

Obiectivul general al promovarii dezvoltarii durabile este de a avea oameni mai bine pregatiti pentru a face fata provocarilor prezente si viitoare si

pentru a actiona cu responsabilitate fata de generatiile viitoare.

Dezvoltarea durabila poate fi definita simplu,c a o calitate mai buna a vietii pentru toata lumea, atât pentru prezent cât si pentru generatiile viitoare.

În acest scop, initiativele luate în considerare vor avea în vedere toate domeniile fundamentale ale învatarii, respectiv a învata pentru a cunoaste,

pentru a actiona, pentru a convietui si de a se înnoi pe sine si societate

Activitatile proiectelor vor urmari principiile dezvoltarii durabile pe parcursul diverselor etape de implementare, astfel încât sa se asigure

protectia mediului, a resurselor si a bio-diversitatii.

ANALIZA CONTRIBUTIEI PROIECTULUI LA DEZVOLTAREA DURABILA

Se va prezenta modul în care proiectul contribuie la dezvoltarea durabila

la nivel teritorial (local/regional/national) si/sau sectorial.

Trebuie sa prezentati modul în care activitatile proiectului influenteaza participarea sustenabila a persoanelor din grupul

tinta în viata economica si sociala a comunitatii.

Trebuie sa identificati care sunt posibilele efecte negative pe care

implementarea proiectului le poate avea, din perspectiva dezvoltarii

durabile.

REABILITARE, RECONSTRUCTIE SI REVITALIZARE URBANA IN BUCURESTI2009-2012

Municipiul Bucuresti dispune de un potential suficient al rezervelor, dar starea generală este, însă, departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic, economic, ecologic, estetic, cultural etc., impuse de politica de dezvoltare de tip european. Totodată, pozitia de capitală si aceea de prima poarta a relatiilor cu Europa si cu întreaga lume amplifică exigentele pentru păstrarea valorilor nationale.

Reabilitarea urbană · Zonele istorice (zonele construite protejate) - decăzute / degradate ; · Zonele urbane destructurate ; · Zonele de locuinte colective

Reabilitarea zonelor istorice. Zona Centrului Istoric -bd. Elisabeta - la nord -str. Hristo Botev - la est -bd. Corneliu Coposu si Splaiul Independenei - la sud -Calea Victoriei - la vest.

Strategia de reabilitare

Este concepută a se realiza prin operatiuni combinate de reabilitare, restaurare, reconstructie la nivelul obiectelor si ansamblurilor de arhitectură, sau de revitalizare si reabilitare urbană a unor zone :

· restaurarea sau renovarea unor constructii existente ; · realizarea de noi constructii pentru completarea si definirea atmosferei specifice ; · îmbunătătirea calitătii mediului, a imaginii urbane si a spatiilor publice · realizarea unor trasee si zone pietonale, destinate comunicării sociale / contactului comunitar

; · renovarea infrastructurii tehnico-edilitare

Reabilitarea zonelor destructurate. Zona Noului Centru

Constituirea unui pol urban, continând servicii de importantă supramunicipală, natională si europeană ;

· Remodelarea si completarea centrului politic-administrativ national existent ; · Reabilitarea subzonelor destructurate.