teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

246
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică TEZĂ DE DOCTORAT STRATEGII ŞI MODELE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ PENTRU ZONA MUNŢILOR APUSENI Conducător ştiinţific Prof.univ.dr. Daniela Luminiţa CONSTANTIN Autor Ananie GÂRBOVEAN BUCUREŞTI 2005

description

Muntii Apuseni

Transcript of teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

Page 1: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică

Economică

TEZĂ DE DOCTORAT

STRATEGII ŞI MODELE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ PENTRU ZONA MUNŢILOR APUSENI

Conducător ştiinţific Prof.univ.dr. Daniela Luminiţa CONSTANTIN Autor Ananie GÂRBOVEAN

BUCUREŞTI 2005

Page 2: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

2

STRATEGII ŞI MODELE DE DEZVOLTARE

REGIONALĂ PENTRU ZONA MUNŢILOR APUSENI

CUPRINS INTRODUCERE 5

I. CADRUL TEORETIC ŞI PRACTIC AL ABORDĂRII STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

15

1.1. Delimitări conceptuale 15 1.1.1. Dezvoltarea regională – concept şi obiective 15 1.1.2. Instrumente ale politicilor de dezvoltare regională 19

1.2. Coordanatele dezvoltării regionale în România. Încadrarea în contextul european

25

1.2.1. Dezvoltarea regională şi politica de coeziune economică şi socială în Uniunea Europeană

25

1.2.2. Strategia dezvoltării regionale în România – componentă esenţială a strategiei de aderare la Uniunea Europeană

34

1.2.3. Obiectivele derivate pentru Zona Munţilor Apuseni 43 1.3.Evoluţia şi stadiul actual al cercetărilor privind fundamentarea strategiilor de dezvoltare regională pe plan internaţional şi în România

45

II. DIAGNOZA SOCIO - ECONOMICĂ A ZONEI MUNŢILOR APUSENI. O VIZIUNE CRITICĂ

61

2.1. Fundamente metodologice 61 2.2. Atributele definitorii ale zonei 65

2.2.1. Localizarea şi structura administrativ-teritorială 65 2.2.2. Caracteristici fizico-geografice 72

2.3. Populaţia 75 2.3.1. Fenomene demografice specifice 75 2.3.2. Potenţialul social 88 2.3.3. Populaţia ocupată 96

2.4. Economia zonei 1022.4.1. Industria 1022.4.2. Agricultura şi silvicultura 1062.4.3. Turismul şi serviciile 1192.4.4. Utilitaţile publice şi structura locativă 122

Page 3: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

3

2.5. Infrastructura 1252.6. Mediul inconjurator 127

III. REPERE PENTRU FUNDAMENTAREA STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE A ZONEI MUNŢILOR APUSENI

130

3.1. Profilul economico social al Zonei Munţilor Apuseni. Cazul localităţilor judeţului Alba

130

3.2. Factori favorizanţi şi factori cu acţiune negativă asupra Zonei Munţilor Apuseni, din mediul intern şi extern

135

3.3. Obiective fundamentale şi priorităţi sectoriale privind dezvoltarea Zonei Munţilor Apuseni

143

3.3.1.Agricultura 1443.3.2. Silvicultura 1483.3.3. Industria 1503.3.4. Turismul 1533.3.5. Serviciile 154

IV. OPŢIUNI STRATEGICE, PLANURI ŞI PROGRAME DE DEZVOLTARE A ZONEI MUNŢILOR APUSENI

158

4.1. Avantaje competitive şi variante de dezvoltare a Zonei Munţilor Apuseni

158

4.2. Planuri, programe şi proiecte cu impact major în Zona Munţilor Apuseni. Consideraţii critice şi propuneri privind îmbunătăţirea conţinutului acestora

164

4.2.1. Planul de dezvoltare regională al Regiunii Nord – Vest 1654.2.2. Planul de dezvoltare regională al Regiunii Vest 1684.2.3. Planul de dezvoltare regională al Regiunii Centru 1704.2.4. Dezvoltarea Zonei Munţilor Apuseni prin proiectul de finanţare FIDA

171

4.2.5. Zonele defavorizate pe teritoriul Munţilor Apuseni 177

V. MODELAREA DEZVOLTARII REGIONALE ÎN ZONA MUNŢILOR APUSENI

184

5.1. Modelul economic – concept, tipologie, secvenţe ale procesului de modelare numerică

184

5.2. Propunere privin un model de dezvoltare regionala specific zonei Munţilor Apuseni

190

5.2.1. Prezentare generală. Problema surselor de date 1905.2.2. Descrierea variabilelor modelului 192

Page 4: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

4

5.2.3. Ecuaţiile modelului 1935.2.4. Rezolvarea şi validarea modelului 1955.2.5. Interpretarea rezultatelor 201

VI. UTILIZAREA MODELULUI CONSTRUIT PENTRU PREVIZIONAREA COMPONENTEI DEMO-ECONOMICE A DEZVOLTĂRII ZONEI MUNŢILOR APUSENI

205

6.1. Consideraţii preliminare. Proiecţii demografice şi demo-econo-mice pentru Zona Munţilor Apuseni

205

6.2. Proiecţii privind populaţia şi resursele de muncă din Zona Munţilor Apuseni, în perspectiva anilor 2007-2013

211

CONCLUZII ŞI PROPUNERI 227

Anexe

Bibliografie

Page 5: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

5

INTRODUCERE

Munţii Apuseni reprezintă o zonă centrală a Transilvaniei cu

importante influenţe în procesul formării naţiunii române. Totodată această zonă este locul unde se manifestă o serie de disparităţi regionale care privesc atât nivelul producţiei, al veniturilor, al şomajului cât şi dotarea cu elemente de infrastructură, al sistemului educaţional, al calităţii mediului etc. Scopul prezentei lucrării este de a propune un cadru conceptual necesar identificării unor modele de analiză, respectiv a unor modele economico – matematice adecvate evidenţierii acestor disparităţi şi de a surprinde evoluţiile previzibile a acestora astfel încât să se poată proiecta strategiile şi programele necesare diminuării lor.

Deşi reprezintă doar 7% din suprafaţa ţării şi circa 2,80 % din populaţie, Zona Munţilor Apuseni constituie o provocare pentru eforturile de dezvoltare regională. Întocmirea acestui studiu are la bază cel puţin două motive şi anume:

1. Principalul obiectiv strategic al României atât din punct de vedere politic cât şi din punct de vedere economic constă în integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană. Existenţa unor dezechilibre regionale reprezintă o realitate atât în ţările dezvoltate, dar mai ales în cele care doresc să adere la Uniunea Europeană şi ca atare ele se regăsesc şi în România. Rezolvarea dezechilibrelor existente şi asigurarea unei competitivităţi care să permită regiunilor prevenirea apariţiei unor noi dezechilibre sunt condiţii esenţiale atât în vederea integrării europene, cât şi în vederea asigurării unei dezvoltării durabile a teritoriilor naţionale.

2. În pofida gravelor dezechilibre economice regionale înregistrate în Zona Munţilor Apuseni, nu s-au înregistrat preocupării semnificative în vederea ameliorării acestora. În mod tradiţional, Zona Munţilor Apuseni a fost una dintre cele mai sărace din ţară, atât datorită condiţiilor vitrege de climă, resurse, izolare cât şi datorită faptului că nu s-a acţionat aproape deloc în vederea reducerii disparităţilor economice, sociale, culturale apărute în decursul timpului. În perioada interbelică au fost aplicate anumite măsuri de stimulare prin acordarea „carnetului de moţ” care conferea anumite drepturi deţinătorilor, locuitori ai Zonei Munţilor Apuseni. După anul 1990 Guvernul României a emis câteva hotărâri prin care au fost redate moţilor o parte din drepturile avute iniţial, însă aceste măsuri nu

s-au aplicat, fie datorită nealocării de către Ministerul Finanţelor Publice a fondurilor necesare susţinerii măsurilor respective, fie apariţiei cu mare întârziere a normelor de aplicare.

Page 6: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

6

În noua concepţie de dezvoltare regională adoptată de România după anul 1997, prin împărţirea teritoriului naţional în opt regiuni de dezvoltare, spaţiul Zonei Munţilor Apuseni se regăseşte în trei regiuni de dezvoltare, situaţie care fragmentează acest teritoriu ce prezintă caracteristici comune din punct economic, social, cultural şi al legăturilor istorice. Fragmentarea administrativă a Zonei Munţilor Apuseni reduce şansa acesteia de a atrage atenţia autorităţilor administraţiei centrale, regionale şi judeţene asupra problemelor sale şi implicit a posibilităţilor de atragere a fondurilor necesare.

Lucrarea „Strategii şi modele de dezvoltare regională în Zona Munţilor Apuseni” reprezintă, o încercare a autorului de a oferi o imagine cât mai completă asupra problematicii caracteristice Zonei Munţilor Apuseni, de a face o radiografie a situaţiei existente din punct de vedere economic, social, ecologic şi cultural, de a propune soluţii de diminuare a decalajelor înregistrate în această zonă, precum şi pentru dezvoltarea durabilă a acestui teritoriu.

Principalele obiective ale prezentei lucrări sunt: analiza disparităţilor socio – economice, identificarea unor poli de dezvoltare şi construirea unei strategii de dezvoltare regională pentru Zona Munţilor Apuseni precum şi aplicarea unui model de dezvoltare regională adecvat.

În scopul atingerii acestor obiective, pe parcursul elaborării tezei au fost derulate o serie de activităţi legate de delimitarea zonei, constituirea bazei de date, analize statistice, întâlniri cu reprezentanţi ai autorităţilor regionale implicate în dezvoltare regională a Zonei Munţilor Apuseni.

Potenţialul demografic, forţa de muncă disponibilă atât sub aspect numeric cât şi în structura pe ramuri şi teritorială, starea cantitativă şi calitativă a infrastructurii ş.a., au fost analizate pe baza unei observări totale pe perioada 1990-1999. În vederea caracterizării cât mai aproape de realitate a evoluţiei fenomenelor economico - sociale înregistrate în Zona Munţilor Apuseni această observare totală a fost completată cu date statistice oficiale din 2000 şi până în prezent.

Dificultatea a constat în faptul că Zona Munţilor Apuseni se întinde pe porţiuni de teritoriu din şase judeţe şi că datele oficiale comunicate se referă strict la judeţe în integralitatea lor, motiv pentru care a fost necesară culegerea datelor pe fiecare comună şi oraş în parte de la Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj.

Prezenta lucrare studiază în întregime Carpaţii Apuseni, dar şi ariile limitrofe, zona prezentându-se ca o entitate din punct de vedere social, economic şi etnografic. Din analiza stadiului actual al cercetărilor privind dezvoltarea regională în România şi problematica economico-socială a Zonei Munţilor Apuseni în particular rezultă că această lucrare este prima cu o acoperire geografică totală a zonei.

Page 7: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

7

Lucrarea este structurată pe şase capitole, care îmbină elemente conceptuale, de metodologie pentru cercetarea întreprinsă, cu propuneri practice, concrete în privinţa strategiei de dezvoltare a zonei studiate.

În primul capitol, este abordat cadrul teoretic şi practic al strategiilor de dezvoltare regională. Acesta tratează succint delimitările conceptuale ale noţiunilor cu care operează dezvoltarea regională, insistând pe formularea obiectivelor de dezvoltare regională în Uniunea Europeană, în România şi după cum este firesc în Zona Munţilor Apuseni. Am considerat necesară abordarea dezvoltării regionale în Uniunea Europeană din două motive:

- Uniunea Europeană are o experienţă îndelungată în acest domeniu, a aplicat politica de dezvoltare regională cu rezultate foarte bune promovând în mod sistematic o restructurare a obiectivelor urmărite, a principiilor de alocare a fondurilor structurale şi a fondului de coeziune în scopul creşterii eficienţei utilizării acestor fonduri;

- în procesul de aderare la Uniunea Europeană şi în perioada post-aderare strategia şi politica de dezvoltare regională a României urmează reperele modelului european bazat pe convergenţă, competitivitate şi cooperare.

Totodată s-a subliniat faptul că şi la nivelul ţărilor dezvoltate se manifestă disparităţi între regiuni, că obiectivele se reformulează funcţie de evoluţia economico-socială în plan teritorial, recomandându-se abordarea în dinamică a acestor aspecte.

Referitor la obiectivele dezvoltării regionale în România am insistat pe faptul că, pe lângă obiectivele generale urmărite în practica internaţională în legătură cu reducerea disparităţilor teritoriale, cu realizarea a unui relativ echilibru între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone din teritoriul naţional, trebuie să avem în vedere facilitarea ajustărilor structurale.

Particularizând aceste obiective la Zona Munţilor Apuseni am avut în vedere suplimentar o serie de probleme legate de stoparea depopulării, refacerea echilibrului ecologic grav afectat, revigorarea unor activităţi tradiţionale ş.a.

Fără a avea un caracter exhaustiv sunt evidenţiate şi principalele curente de gândire în domeniul ştiinţei regionale.

În capitolul II se prezintă profilul economico-social al Zonei

Munţilor Apuseni utilizând în analiză o serie de date pe zece ani, ceea ce a permis conturarea unei imagini complexe atât sub aspectul localizării, al evoluţiei potenţialului uman, economic, social, al stării infrastructurii şi mediului înconjurător.

Page 8: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

8

În capitolul III au fost analizate, prin metoda SWOT, aspectele pozitive si aspectele negative care pot influenţa dezvoltarea sectorului productiv, a infrastructurii, a forţei de muncă, a mediului înconjurător, a serviciilor şi a turismului, precum şi influenţele externe negative şi pozitive ce acţionează asupra zonei. Au fost identificate obiectivele dezvoltării economice în domeniile agricultură, silvicultură, industrie, turism şi servicii în vederea fundamentării unei strategii de dezvoltare coerente şi cuprinzătoare în Zona Munţilor Apuseni, care să permită relansarea economică a regiunii şi diminuarea decalajelor existente.

Totodată am identificat direcţiile principale de acţiune pentru atingerea obiectivului fundamental urmărit şi anume dezvoltarea durabilă economică şi socială a Zonei Munţilor Apuseni, prin punerea în valoare a potenţialului natural şi uman al regiunii.

În capitolul IV am abordat planurile şi programele de dezvoltare

economică a zonei. În primul rând am prezentat câteva variante de dezvoltare în mediul rural bazate pe valorificarea avantajelor competitive ale unităţilor administrative cu utilizarea programelor de finanţare existente.

Având în vedere faptul că Zona Munţilor Apuseni se regăseşte în şase judeţe şi trei regiuni de dezvoltare, obiectivele strategiilor de dezvoltare regională se regăsesc în planurile de dezvoltare regională a acestor regiuni (Centru, Vest şi Nord – Vest), am realizat o scurtă analiză fiecăruia dintre planurile de dezvoltare regională. Aceste planuri conţin evaluări generale ale situaţiei regiunilor cu detalieri privind populaţia şi forţa de muncă, economia, infrastructura, spaţiul rural, mediul şi nivelul de trai, disparităţile regionale etc., stabilesc obiectivele şi măsurile corespunzătoare, fiind însoţite de programe de susţinere financiară şi instituţională.

Unul dintre scopurile principale ale prezentei teze de doctorat este îmbunătăţirea conţinutului acestor programe în ceea ce priveşte obiectivele specifice Zonei Munţilor Apuseni, respectiv de a contribui la implementarea mai eficientă a acestora în zonă.

Am analizat totodată programele specifice de finanţare ale Zonei Munţilor Apuseni în ansamblul ei precum şi programele speciale ce se adresează doar zonelor defavorizate. În acest context am detaliat programul de finanţare FIDA şi am realizat o descriere a celor patru zone defavorizate pe care le are Zona Munţilor Apuseni, cu accent pe facilităţile acordate prin lege, urmărind în ce măsură acestea şi-au manifestat rolul de a stimula dorinţa de a investi, de a creşte atractivitatea zonelor respective.

În capitolul V am întreprins o incursiune în aria meta - teoretică a conceptului de modelare a dezvoltării regionale şi am construit un model

Page 9: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

9

de prognoză specific Zonei Munţilor Apuseni. Dificultatea abordării constă în multitudinea de teorii şi modele ale dezvoltării, în amplele transformări care au loc în economia şi societatea românească ca urmare a tranziţiei la economia de piaţă, în lipsa sau insuficienţa datelor necesare estimării consistente a parametrilor unor modele de acest tip. În aceste condiţii am optat pentru utilizarea unor analize econometrice pe date de tip panel (abordarea simultană a datelor timp – spaţiu). Pe această bază am elaborat un model econometric pentru Munţii Apuseni şi zona adiacentă. Concret, am conturat o zonă extinsă, care cuprinde integral judeţele Alba, Arad, Hunedoara, Cluj, Bihor şi Sălaj. Modelul încearcă, în principal, să cuantifice factorii de influenţă ai unor indicatori economici, demografici şi sociali regionali, precum şi condiţionările regionale ale unor variabile macroeconomice (populaţia ocupată, şomajul, rata şomajului, indicele dezvoltării umane ş.a.). Modelul conţine 16 variabile, (6 sunt exogene, 10 sunt calculate în model (endogene) şi 20 de ecuaţii, (12 ecuaţii sunt de comportament, 8 ecuaţii de definire sau de echilibru) şi patru blocuri. Modelul a fost rezolvat prin metoda celor mai mici pătrate, preferabilă datorită faptului că există circularităţi. Avantajul metodei constă în atenuarea fenomenului de autocorelare a reziduurilor. Rezolvarea concretă a modelului a fost realizată prin utilizarea programului ECONOMETRIC VIEWS. Testele econometrice validează modelul construit. De asemenea, rezultatele obţinute sunt în concordanţă cu teoria economică specifică domeniului analizat. Modelul scris prin înlocuirea coeficienţilor cu estimatorii acestor parametrii este convergent după 30 de iteraţii. În plus, modelul estimează cu o precizie suficient de bună valorile indicatorilor reţinuţi la nivel naţional. În capitolul VI modelul prezentat şi testat în capitolul anterior este folosit pentru prognozarea populaţiei totale şi a populaţiei active.

Între 1992 şi 2002 populaţia României a scăzut cu 1.1 milioane de locuitori. Aproape 1/5 din scăderea populaţiei totale este înregistrată în judeţele aferente Zonei Munţilor Apuseni (-210 mii persoane). Din această cauză analiza prospectivă a populaţiei şi a resurselor de muncă este importantă nu numai din perspectivă strict regională. Proiecţiile populaţiei din Zona Munţilor Apuseni şi ale unor elemente ale resurselor de muncă (populaţia în vârstă de muncă, populaţia activă) au fost realizate cu ajutorul unui model matematic din clasa tehnicilor analitice de proiectare, având drept orizont anul 2013. Acesta a fost ales avându-se în vedere perioada următorului exerciţiu financiar al Uniunii Europene (2007-2013), în care trebuie să se încadreze şi planurile şi programele de dezvoltare regională din România.

Page 10: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

10

Lucrarea se încheie cu un capitol de concluzii şi propuneri dintre care, prezentăm în continuare câteva idei considerate de noi reprezentative după cum urmează: - Problematica disparităţilor regionale se bucură de o atenţie cu totul deosebită în literatura de specialitate ca şi în practica economico-socială pe plan internaţional. Cercetările întreprinse pe această temă în teza de doctorat evidenţiază multitudinea studiilor şi programelor consacrate disparităţilor regionale din ţările capitaliste dezvoltate, dar şi din fostele ţări socialiste.

- Obiectivul fundamental al politicilor de dezvoltare regională îl constituie reducerea disparităţilor teritoriale, realizarea unui relativ echilibru între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone din teritoriul naţional prin punerea în valoare a potenţialului natural şi uman al fiecărei zone.

- Obiectivele derivate ale strategiilor de dezvoltare regională se raportează la problemele dezvoltării de ansamblu şi la realităţile specifice cu care se confruntă fiecare colectivitate locală.

- Obiectivelor politicii regionale se realizează printr-o colaborare între autorităţile publice naţionale cu autorităţile locale şi regionale.

- În România, un obiectiv al politicii regionale, specific acestei perioade, este acela de a facilita ajustările structurale şi sectoriale, susţinerea proceselor de restructurare şi relansare economică, flexibilizarea teritoriului, refacerea şi stimularea capacităţii competitive a regiunilor, susţinerea proceselor de integrare europeană.

- Obiective operaţionale ale strategiilor de dezvoltare regională sunt rezolvarea unor probleme cu caracter zonal, de natură ecologică, de conversie economică, edilitar-gospodăreşti şi de locuit etc.

- Majoritatea ţărilor, inclusiv cele dezvoltate economic, se confruntă cu probleme regionale şi, în consecinţă, aplică strategii şi politici de dezvoltare regională. Trebuie însă avut în vedere că dificultăţile generate de dezechilibrele regionale şi posibilităţile de rezolvare a acestora nu pot fi abordate fără a ţine seama de nivelul general de dezvoltare al fiecărei ţări.

- Disparităţile în dezvoltarea economică se manifestă nu numai între diverse regiuni dar chiar în cadrul aceleiaşi regiuni, uneori disparităţile intra - regionale având o amplitudine mai mare decât cele inter-regionale.

- Obiectivele dezvoltării regionale sunt puse în practică cu ajutorul unor instrumente specifice de intervenţie. Instrumentele politicii regionale, aplicate în ţările cu experienţă în domeniu, sunt derivate din instrumentele de politică economică (fiscale, bugetare, monetare) şi pot lua forma unor intervenţii directe pentru localizarea şi dezvoltarea anumitor activităţi sau pentru dotarea teritoriului cu anumite utilităţi, sau a unor măsuri de stimulare a dezvoltării.

Page 11: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

11

- Noua abordare în politica regională presupune utilizarea de noi instrumente, concretizate în asigurarea unei infrastructuri care să ofere un mediu favorabil de dezvoltare afacerilor agenţilor economici, în acordarea de consultanţă, oferirea de informaţii, acordarea unor subvenţii la începutul perioadei de dezvoltare, intervenţia pe piaţa muncii în scopul reorientării şi formării forţei de muncă; - În România politica de dezvoltare regională post 1989 a căpătat contur prin crearea treptată a bazei legislative şi instituţionale. Este însă necesară în continuare o mai mare stabilitate în ceea ce priveşte instituţiile care coordonează aplicarea politicii de dezvoltare regională. Se impun totodată măsuri de creştere a capacităţii de absorbţie a fondurilor pentru dezvoltare regională la nivelul agenţilor economici, al autorităţilor publice locale, de întocmire a proiectelor care pot accesa fonduri SAPARD, PHARE sau ISPA şi de implementare corespunzătoare a proiectelor. - Propunem în acest sens ca atât agenţiile de dezvoltare regională cât şi camerele de comerţ, industrie şi agricultură, şi consiliile judeţene să organizeze birouri de consultanţă şi să facă publică existenţa acestora, precum şi posibilităţile de accesare a fondurilor. Guvernul României, prin instituţiile care au responsabilitate în aplicarea politicii de dezvoltare regională, va trebui să acorde în continuare atenţia cuvenită pregătirii specialiştilor în domeniu.

- Ca urmare a condiţiilor foarte grele de viaţă şi a diferenţelor însemnate în privinţa nivelului de trai dintre localităţile din Zona Munţilor Apuseni şi cele din alte regiuni ale ţării, situaţia locuitorilor din această arie geografică a ţării impune sprijinirea dezvoltării durabile economice şi sociale a zonei, scoate în evidenţă cu pregnanţă necesitatea aplicării unor programe care să pună în valoare potenţialul natural şi uman al acestei zone.

- Caracteristică pentru locuitorii Munţilor Apuseni, dar mai ales pentru cei din mediul rural, este sărăcia accentuată, şi una din cauzele acestei stări de fapt este insuficienta punere în valoare a resurselor de care dispune zona respectivă. Astfel, Zona Munţilor Apuseni dispune însă de însemnate resurse naturale, precum: zăcăminte de aur şi metale neferoase - în subsol - şi păduri de brad, molid şi specii de foioase, fructe de pădure, un efectiv important de animale - la suprafaţă.

- Obiectivul fundamental urmărit îl constituie realizarea dezvoltării durabile economice şi sociale a Zonei Munţilor Apuseni, prin punerea în valoare a potenţialului natural şi uman al regiunii. Direcţiile principale de acţiune pentru atingerea acestui obiectiv ce au rezultat din analiza întreprinsă sunt următoarele:

• valorificarea superioară a potenţialului natural al zonei, prin eficientizarea, restructurarea şi diversificarea activităţilor

Page 12: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

12

economice, stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii cu capital privat;

• scoaterea din izolare a unor localităţi prin îmbunătăţirea echipării tehnice şi integrarea zonei în reţelele de infrastructură majoră (căi de transport rutier, feroviar şi aerian, alimentare cu energie electrică, comunicaţii);

• stabilizarea populaţiei prin asigurarea unui cadru de viaţă comparabil cu alte zone ale ţării;

• protejarea patrimoniului natural şi antropic, în vederea dezvoltării durabile a zonei şi a turismului rural performant.

Ca urmare a condiţiilor foarte grele de viaţă şi a diferenţelor însemnate în privinţa nivelului de trai dintre localităţile din Munţii Apuseni şi cele din alte regiuni ale ţării, situaţia locuitorilor din această arie geografic impune sprijinirea dezvoltării durabile economice şi sociale a zonei, impune necesitatea aplicării unor programe care să pună în valoare potenţialul natural şi uman al regiunii.

În vederea atingerii dezideratelor amintite mai sus, sunt necesare măsuri administrative ferme care presupun:

înfiinţarea unei structuri guvernamentale pentru Zona Munţilor Apuseni de genul celei create în Delta Dunării şi numirea unui guvernator cu rang de secretar de stat;

punerea de urgenţă în aplicare a „Legii Muntelui” aprobate de Parlamentul României în anul 2004, susţinerea Strategiei de dezvoltare durabilă a zonei montane, urmărirea implementării acesteia şi asigurarea resurselor financiare necesare aplicării facilităţilor prevăzute de lege în vederea stimulării fermei montane, a stabilizării populaţiei în zona montană;

introducerea în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare a unui capitol care să trateze zonele sărace din România, în care să fie cuprinsă şi Zona Munţilor Apuseni;

stabilirea unor facilităţi economico-financiare şi fiscale care să contribuie la ameliorarea stării de sărăcie, la stoparea depopulării, precum şi la relansarea activităţii economice cu respectarea restricţiilor din capitolul de negociere cu Uniunea Europeană privind concurenţa şi ajutorul de stat.

Este necesar ca reprezentanţii celor şase consilii judeţene, ai oraşelor şi comunelor care au localităţi în zona studiată precum şi Liga Primarilor din Munţii Apuseni să desfăşoare acţiuni concertate în vederea:

- aplicării măsurilor de susţinere acordate prin diverse acte normative;

Page 13: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

13

- stabilirii unor programe speciale de investiţii pentru lucrări de modernizare a drumurilor, lucrări de consolidare a terenurilor, lucrări de alimentare cu apă şi de canalizare, lucrări de reconstrucţie ecologică a peisajelor, lucrări de restaurare a monumentelor istorice, lucrări de infrastructură turistică, lucrări de investiţii în sectorul productiv. Direcţiile de acţiune şi măsurile formulate în prezenta lucrare pot constitui un punct de plecare în fundamentarea unor programe de dezvoltare adecvate; - asigurării unor condiţii favorabile specialiştilor din domeniul sanitar şi din învăţământ, organizarea în şcolile din sistemul preuniversitar a unor secţii de formare a specialiştilor pentru practicarea meseriilor tradiţionale pentru zonele montane. Având în vedere că proiecţiile realizate cu ajutorul modelului econometric indică o accentuare a scăderii populaţiei din Zona Munţilor Apuseni, ajungându-se la circa 2768.2 mii persoane în anul 2007 şi la 2693.8 mii persoane în 2013, sunt necesare introducerea unor măsuri pentru stimularea rămânerii în zonă a populaţiei tinere, astfel încât rata natalităţii să se menţină măcar constantă în orizontul temporal analizat. Un aspect pozitiv în evoluţia fenomenelor demografice din Zona Munţilor Apuseni este dat de creşterea uşoară a gradului de urbanizare pe fondul îmbătrânirii populaţiei din zonele rurale. Impulsionarea dezvoltării centrelor urbane din zonă reprezintă un obiectiv delicat în sensul evitării urbanizării forţate a unor localităţi rurale şi implicit a pierderii unor oportunităţi de finanţare a unor proiecte de dezvoltare regională prin fonduri SAPARD. Pozitiv este şi faptul creşterii ratei de activitate în perspectiva anului 2007, chiar dacă după acest an se va înregistra o tendinţă de diminuare uşoară a acestui indicator în perspectiva anului 2013. Tendinţa respectivă este similară celei prognozate pentru ansamblul Uniunii Europene, ceea ce oferă un cadru mai larg de analiză a efectelor previzibile. În vederea contracarării tendinţelor negative din evoluţia fenomenelor demografice şi a consolidării aspectelor pozitive, recomandăm ca în elaborarea strategiilor de dezvoltare regională pentru Zona Munţilor Apuseni să fie avute în vedere obiective specifice:

- îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, dezvoltarea şi ridicarea calităţii vieţii în Zona Munţilor Apuseni, stabilizarea locuitorilor şi favorizarea instalării familiilor tinere în zona de munte şi zona rurală;

- dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor oferite populaţiei; - asigurarea dezvoltării durabile în Zona Munţilor Apuseni,

aplicarea programelor de dezvoltare agricolă şi rurală, relansarea şi modernizarea activităţilor industriale şi artizanale tradiţionale şi dezvoltarea activităţilor de turism şi agroturism;

Page 14: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

14

- îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie a tinerilor, combaterea şomajului în rândul acestora şi a şomajului de lungă durată prin măsuri active, cu accent pe formarea profesională.

- dezvoltarea resurselor umane în vederea obţinerii şi menţinerii unei rate înalte de ocupare a forţei de muncă;

- îmbunătăţirea pregătirii profesionale a locuitorilor din Zona Munţilor Apuseni, formare profesională continuă prin organizarea de şcoli de arte şi meserii cu profil specific al acestei zone;

- asigurarea unei protecţii sociale corespunzătoare; - combaterea excluderii sociale.

În ansamblu, în această teză de doctorat s-a urmărit să se aducă o

modestă contribuţie la studierea problematicii complexe a Zonei Munţilor Apuseni, constituindu-se în prima lucrare ce analizează întreaga zonă, în ansamblu său, pornind de la o observare totală organizată în mod special pentru acest scop pe o perioadă de zece ani, la nivelul tuturor localităţilor componente. Pe această bază ea a urmărit, pe tot parcursul său, să ofere soluţii de dezvoltare, să aplice metodele moderne de modelare economico-matematică la nivel regional şi, nu în ultimul rând, să se constituie într-un impuls pentru sensibilizarea reprezentanţilor administraţiei publice centrale şi locale, furnizând un instrument de lucru pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a acestei zone.

Page 15: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

15

CAPITOLUL I

CADRUL TEORETIC ŞI PRACTIC AL ABORDĂRII STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

1.1. Delimitări conceptuale

1.1.1. Dezvoltarea regională – concept şi obiective

Evoluţia sistemelor economice este eterogenă în timp şi spaţiu.

Eterogenitatea se manifestă printr-o serie de decalaje privind performanţele economice şi sociale dintre ţări şi chiar dintre regiuni şi zone ale aceleiaşi ţări. Relativ tânără ca formaţiune statală unitară (Principate Unite în 1859, stat naţional unitar în 1918), România se confruntă cu importante disparităţi regionale. În pofida unor eforturi forţate de armonizare a dezvoltării economice teritoriale din timpul perioadei socialiste, disparităţile regionale s-au menţinut. Şocurile tranziţiei la economia de piaţă au adâncit dezechilibrele regionale. În acest context apar primele măsuri de politică economică orientate regional, în anii 1992-1993, sub forma unor stimulente financiare acordate unor grupuri de persoane, pentru dezvoltarea unor activităţi de interes local. Însă aceste acţiuni nu erau încă integrate într-o concepţie coerentă de dezvoltare regională. Amplificarea fenomenului de criză economică, adâncirea decalajelor economice între diferite regiuni, au scos în evidenţă necesitatea proiectării unei politici economice care să susţină zonele aflate în declin economic, să stopeze şi să elimine decalajele economice şi sociale înregistrate de acestea, precum şi să stimuleze dezvoltarea economică. Întârzierea elaborării unei politici de dezvoltare economică în profil regional s-a datorat în primul rând efectului inerţial al şocului schimbării sistemului economic, care a însemnat abandonarea oricăror instrumente de planificare şi programare economică, chiar dacă statul păstra încă poziţii dominante în economie şi societate. Depunerea de către România a cererii de aderare la Uniunea Europeană în iunie 1995 şi acceptarea sa ca stat candidat la Consiliul European din decembrie 1997 au adus o schimbare radicală în privinţa proiectării şi implementării politicilor macroeconomice.

Page 16: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

16

În acest context se elaborează în anul 1995 „Strategia de dezvoltare economico-socială a judeţelor ţării şi a municipiului Bucureşti în perspectiva anilor 1995-1999”.

Sprijinul Uniunii Europene prin programul PHARE a ajutat Guvernul României să iniţieze un program care avea ca scop formularea principiilor fundamentale pentru dezvoltarea regională în ţara noastră. Aceste principii au fost prezentate în documentul „Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România” lansat oficial cu ocazia Simpozionului internaţional desfăşurat la Bucureşti în mai 1999. Carta include obiectivele propuse pentru dezvoltarea regională în România după cum urmează:

1) pregătirea României pentru integrarea în Uniunea Europeană şi pentru a deveni eligibilă în vederea acordării unor ajutoare din fondurile structurale ale acesteia; 2) reducerea disparităţilor regionale între diferite regiuni ale României; 3) integrarea activităţilor sectoriale, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor1. După obţinerea statutului de stat candidat în vederea aderării la Uniunea Europeană, demersurile Guvernului României în privinţa implementării politicii de dezvoltare regională s-au conturat cu claritate, atât din necesitatea de reducere a dezechilibrelor economice dintre diversele regiuni şi creşterea competitivităţii acestora, cât şi din necesitatea îndeplinirii condiţiilor de aderare.

Stabilirea cadrului legal ce reglementează conceptul de dezvoltarea regională, fixarea obiectivelor acestui nou mod de abordare a dezvoltării economice regionale, a instituţiilor şi instrumentelor necesare se realizează prin aprobarea în anul 1998 a Legii 151 privind dezvoltarea regională. Prin Legea numărul 315 din anul 2004 se aduc corecturile de rigoare reglementărilor anterioare în raport cu noile cerinţe ale dezvoltării economice a României şi din perspectiva etapei finale a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

În studierea problematicii de dezvoltare regională se impune mai întâi clarificarea elementelor cu care operează acest concept şi a raportului dintre acestea.

Conceptul de dezvoltare regională derivă din cel de dezvoltare economică şi focalizează pe aspectele teritoriale, zonale sau locale ale acestei dezvoltări. Dezvoltarea regională „presupune utilizarea resurselor (în primul rând a celor locale, dar şi a celor atrase din mediul naţional şi internaţional) pentru creşterea competitivităţii generale a teritoriului, creşterea gradului de adaptabilitate a componentelor de producţie şi

1 Carta Verde, Politica de dezvoltare regională în România, Bucureşti, 1997

Page 17: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

17

funcţionale la necesităţile de ajustare structurală (pentru satisfacerea nevoilor regionale şi naţionale) şi, în ultimă instanţă, din perspectivă macroeconomică, pentru reducerea decalajelor între diferitele componente din structura spaţiului economic naţional.”2

Din definirea conceptului de dezvoltare regională rezultă cadrul procesual şi anume regiunea. Regiunea de dezvoltare reprezintă o zonă din spaţiul economic naţional. Alături de regiune în abordarea economiei din perspectivă spaţială se folosesc şi termeni precum arie, zonă.

În anul 1973 Stanislaw Czamanski defineşte termenii în cauză astfel:

- “regiunea” implică o suprafaţă în cadrul spaţiului economic naţional suficient de cuprinzătoare structural pentru a funcţiona independent, deşi în realitate ea are strânse legături cu restul economiei;

- „aria” este termenul generic pentru orice spaţiu bidimensional fiind util în analiza economico – socială spaţială;

- „zona” reprezintă o bandă transversală tăiată dintr-o sferă, în prezent este utilizat pentru a definii o suprafaţă cu caracteristici diferite în raport cu spaţiul înconjurător;

Regiunea cuprinde o parte dintr-un teritoriu, delimitată după anumite criterii economice, administrative, geografice, sociale, culturale, istorice, ecologice care îi conferă o oarecare omogenitate şi o particularizează în raport cu spaţiul economic naţional. Din punct de vedere politic, termenul de regiune este utilizat uneori şi în context transnaţional. În teoria şi practica dezvoltării regionale aspectele transnaţionale ale noţiunii de regiune pot să apară în legătură cu programe de dezvoltare economică transfrontaliere.

Din perspectivă practică regiunea presupune o anumită delimitare administrativă, care poate face ca regiunile de dezvoltare să coincidă sau nu cu unităţile administrativ teritoriale. În ţara noastră, regiunile de dezvoltare au fost proiectate în raport cu cerinţele Uniunii Europene (ca unităţi de analiză statistică de tip NUTS 2), optându-se pentru conglomerate de mai multe judeţe fără a avea personalitate juridică, ori corespondent administrativ-teritorial. Regiunea este unitatea de implementare a politicilor de dezvoltare regională.

Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în parteneriat cu diverşi agenţi economici în scopul asigurării unei creşteri economice dinamice şi durabile, prin valorificarea potenţialului regional şi local, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă.

Principalele domenii care pot fi vizate de politica regională sunt regăsite în domeniul economic, social, cultural şi ecologic şi pot viza

2 Jula, D., Economie regională, Editura Estfalia, Bucureşti, 2002

Page 18: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

18

dezvoltarea firmelor, atragerea de investiţii, dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, protecţia mediului, reabilitarea infrastructurii, refacerea obiectivelor de învăţământ, cultură, sănătate, combaterea şomajului etc. Aplicarea politicilor de dezvoltare regională se realizează în concordanţă cu obiectivele şi priorităţile generale de dezvoltare ale unei ţări. Transpunerea în practică a politicilor de dezvoltare regională într-un mediu concurenţial, dat de economia de piaţă, face necesară proiectarea unor strategii de dezvoltare regională.

Strategia reprezintă modalitatea prin care se formulează principiile şi obiectivele pe termen mediu şi lung, se stabilesc priorităţile şi resursele necesare realizării obiectivelor. Strategia reprezintă în general‚ „arta de a combina diferite operaţii în vederea atingerii unui obiectiv”3. Strategia de dezvoltare regională presupune un ansamblu de obiective, priorităţi şi mijloace pentru realizarea obiectivelor, este un cadru de lucru care ajută la alegerea celei mai bune soluţii. Elaborarea unei strategii regionale presupune parcurgerea anumitor etape4, după cum urmează:

analiza-diagnostic economico - socială a regiunii analizate; stabilirea obiectivelor strategice; construirea diferitelor variante pentru atingerea obiectivelor

strategice propuse; selectarea unei variante, pe baza comparării performanţelor şi

avantajelor pe care le prezintă fiecare variantă. În prima faza de diagnosticare economico-socială a regiunii se

urmăreşte o evaluare a stării actuale a regiunii, a decalajelor existente, a resurselor de care dispune, a posibilităţii de valorificare a acestora şi a oportunităţilor induse de mediul extern.

În faza de stabilire a obiectivelor se urmăreşte delimitarea şi definirea unor scopuri ce trebuie atinse în perioada viitoare.

În faza de construire a variantelor de realizare a obiectivelor sunt identificate căile şi mijloacele necesare înfăptuirii obiectivelor.

Obiectivele pot fi grupate în : • obiective fundamentale, care concretizează viziunea de ansamblu asupra principalelor direcţii de evoluţie; • obiective derivate, ce decurg din obiectivele fundamentale; • obiective specifice, care sunt legate de factorii obiectivi şi subiectivi ce influenţează dezvoltarea teritoriului avut în vedere.

Atingerea obiectivelor stabilite în strategii se realizează prin intermediul programelor de dezvoltare regională şi a Planului naţional de

3 Le dictionnaire de notre temps, Hachette, Paris, 1988 4 Constantin, D. L., Introducere în teoria şi practica dezvoltării regionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000

Page 19: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

19

dezvoltare. Planurile sunt documente elaborate pe baza strategiei şi politicii derivate din aceasta şi cuprind:

ansamblul acţiunilor şi măsurilor ce trebuie întreprinse; domeniul în care se aplică; beneficiarii finali; organismul responsabil cu implementarea acestor planuri; indicatorii de monitorizare ai procesului; asistenţa financiară cu detaliere pe sume şi surse de acoperire; eşalonarea în timp precum şi estimarea privind efectul global

al strategiei asupra regiunii de dezvoltare. Planul regional reprezintă un program de dezvoltare economico-

socială la nivel de regiune şi la nivel naţional. Planul regional se pune în practică prin măsuri şi instrumente care acţionează la nivel macroeconomic, sau la nivel microeconomic.

1.1.2. Instrumente ale politicilor de dezvoltare regională

Obiectivele dezvoltării regionale sunt puse în practică cu ajutorul unor instrumente specifice de intervenţie prin care instituţiile abilitate orientează actorii economici şi sociali în direcţia înfăptuirii acestora.

Instrumentele de politică economică, se regăsesc în general în domeniul formelor şi modalităţilor de dirijare a cheltuielilor din bugetul instituţiilor publice, în sfera taxele locale, a investiţiilor publice şi a subvenţiilor pentru investiţii publice şi private, în utilizarea forţei de muncă în servicii publice ş.a.

Prin elaborarea strategiilor de dezvoltare economică naţională se urmăreşte prefigurarea efectelor unor astfel de intervenţii asupra condiţiilor economice generale şi a celor locale (regionale). Astfel, se pot studia efectele redistribuirii veniturilor şi a cheltuielilor publice asupra evoluţiei eficienţei economice (măsurate la nivel naţional sau regional), sau ale subvenţiilor pentru stimularea investiţiilor private. Pot fi avute în vedere, de asemenea, efectele pe termen scurt (orientate spre cerere) sau pe termen lung (orientate spre ofertă) ale investiţiilor în infrastructură.

Instrumentele politicii regionale sunt derivate din instrumentele de politică economică (fiscale, bugetare, monetare) şi pot fi clasificate în două mari categorii5:

1) intervenţii directe pentru localizarea şi dezvoltarea anumitor activităţi sau pentru dotarea teritoriului cu anumite utilităţi; 2) măsuri de stimulare a dezvoltării, care pot fi :

5 Jula D., Ailenei D., Jula N., Gârbovean A., Economia Dezvoltării, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1999

Page 20: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

20

a) acordarea unor stimulente financiare; b) adoptarea unor măsuri de compensare în vederea eliminării/diminuării unor costuri suplimentare generate de localizarea activităţilor într-un anumit spaţiu.

Principalele măsuri din grupa intervenţiilor directe se referă la participarea administraţiei publice (naţionale şi/sau locale) la construirea sau dezvoltarea unor elemente de infrastructură, precum şi participarea la capital, prin asociere între capitalul public şi privat.

La nivel regional, există asocieri între capitalul public şi capitalul privat în vederea realizării unor investiţii, în special pentru dezvoltarea unor servicii de interes local. Pentru realizarea acestor asocieri uneori se impune condiţia ca la nivel naţional să nu existe capacitate excedentară sensibilă în ramura (domeniul) solicitat pentru asociere. De asemenea, se poate impune condiţia ca investiţia realizată să nu ducă la importante deplasări de forţă de muncă.

Principalele tipuri de stimulente financiare, aşa cum rezultă din practica internaţională, se referă la: prime pentru investiţii; subvenţii pentru investiţii; acordarea unor împrumuturi în condiţii avantajoase: cu rate ale dobânzii sub cele practicate pe piaţa capitalului, pe termen lung, acordarea unor garanţii pentru credite s.a.; acordarea unor facilităţi pentru achiziţionarea sau închirierea terenurilor; acordarea de facilităţi fiscale de natura exonerării de la plata taxelor vamale; acordarea unor facilităţi fiscale (reducerea impozitelor) în domeniul sumelor destinate investiţiilor, a veniturilor, a profitului, ş.a., scutirea sau reducerea unor taxe şi impozite, de obicei locale, pentru un anumit număr de ani, dar şi a unor impozite percepute la nivel naţional, asupra dreptului de licenţă etc.; acordarea de tratamente preferenţiale în adjudecarea unor segmente ale pieţei publice; acordarea unor autorizaţii speciale privind regimul de amortizare.

Măsurile de compensare au în vederea eliminarea sau diminuarea unor costuri suplimentare generate de localizarea activităţilor într-un anumit spaţiu. Evident, orice măsură de atragere a investiţiilor în anumite zone are drept scop diminuarea sau eliminarea unor costuri efective, sau compensarea unor costuri de oportunitate. Cu toate acestea, există anumite măsuri de politică regională prin care se urmăreşte direct eliminarea unor costuri legate de exploatare, de pregătirea şi utilizarea forţei de muncă, transport etc. Principalele măsuri avute în vedere sunt: ajutoare acordate pentru reducerea cheltuielilor de exploatare; subvenţii pentru cheltuielile cu mâna de lucru; acordarea unor îndemnizaţii suplimentare lucrătorilor din anumite zone; prime pentru fiecare loc de muncă direct creat, sau doar pentru locurile de muncă din anumite domenii şi specializări, sau destinate anumitor categorii precizate de solicitanţi (tineri, femei ); subvenţii pentru susţinerea anumitor sarcini sociale (de securitate socială); ajutoare acordate pentru sprijinirea mobilităţii şi a reinstalării forţei de muncă:

Page 21: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

21

prime de transfer, subvenţii şi îndemnizaţii pentru lucrătorii transferaţi - cheltuieli de deplasare şi de mutare, îndemnizaţii pentru întreruperea temporară a lucrului şi compensarea altor inconveniente provenite din aceasta, subvenţionarea, pe o anumită durată de timp a chiriilor pentru lucrătorii transferaţi (în anumite cazuri, aceste subvenţii, îndemnizaţii şi prime sunt acordate doar pentru personalul care ocupă posturi cheie); ajutoare acordate pentru formarea profesională a lucrătorilor; subvenţii pentru transport şi pentru alte servicii publice.

Intervenţiile directe, stimulentele financiare în favoarea diferitelor activităţi, sau măsurile de compensare sunt, fiecare în parte, un element al gamei de instrumente care permit atingerea obiectivelor de politică regională. De aceea este dificil să se izoleze efectele unei anumite măsuri, sau să se facă precizări exacte asupra eficacităţii acesteia, deoarece rezultatele la care duc metodele din fiecare categorie depind de existenţa sau de absenţa măsurilor complementare din alte categorii.

În utilizarea instrumentelor de politică regională trebuie să se aibă în vedere faptul că ajustările care operate la nivel local şi regional (tot atât cât şi la nivel naţional) pot deveni periculoase dacă sunt prea brutale. O economie locală este o concentrare de competenţe specializate şi de întreprinderi organizate în reţele, fiecare beneficiind de prezenţa altora. Dacă o mare întreprindere, sau majoritatea întreprinderilor dintr-un sector ar dispărea, un mare număr, dacă nu toate întreprinderile din vecinătate ar suferi. Există un risc major de apariţie a unui cerc vicios care să ducă la prăbuşirea întregii economii locale: rată înaltă a şomajului, risipă de competenţe umane pe scară largă, sub-utilizarea infrastructurii. O intervenţie sub forma politicii regionale - constând în acordarea de subvenţii, construirea elementelor de infrastructură, realizarea unor programe de formare etc. - poate fi justificată pentru a împiedica sau atenua şocurile dramatice la nivel local sau regional.

În urma analizei experienţei internaţionale s-au desprins o serie de

cerinţe în utilizarea instrumentelor de politică de dezvoltare regională, după cum urmează:

1. aceste măsuri trebuie să fie capabile să exercite o influenţă considerabilă asupra rentabilităţii întreprinderilor pe toată durata lor de viaţă;

2. câmpul lor de aplicare trebuie să fie suficient de larg pentru a avea un efect substanţial asupra economiei regiunilor ţintă;

3. datorită faptului că aceste măsuri grevează asupra unor resurse financiare limitate, trebuie ca autorităţile publice să aibă siguranţa că acestea induc, în termeni de dezvoltare regională suplimentară, avantaje proporţionale cu volumul lor;

Page 22: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

22

4. un sistem de măsuri de stimulare financiară poate duce la rezultate contrare scopului urmărit dacă este prea larg, sau este aplicat într-o mare parte a ţării şi riscă să suscite presiuni în sensul creşterii sumelor iniţiale peste ceea ce este posibil.

Sistemele de ajutoare regionale sunt modificate periodic, atunci când autorităţile interesate consideră necesar acest lucru prin prisma evoluţiei situaţiei economico-sociale şi a rezultatelor obţinute.

Tendinţa remarcată în diferite ţări este aceea că măsurile de încurajare şi stimulare financiară devin tot mai selective în detrimentul celor acordate automat. Această modalitate are avantajul că permite o concentrare a măsurilor în domeniile în care au cele mai multe şanse de a fi eficace. În acelaşi timp însă sistemele de sprijin generează probleme administrative care pot să le reducă incidenţa lor globală. Pentru atenuarea unor asemenea efecte sunt adoptate programe de sprijin gradual în cadrul cărora principalele măsuri de stimulare sunt orientate spre regiunile sau zonele cele mai dezavantajate.

În abordarea tradiţională, politica regională revine guvernului (administraţiei publice naţionale). În condiţiile actuale, realizarea obiectivelor politicii regionale se realizează prin colaborarea autorităţile publice naţionale cu autorităţile publice regionale, cu întreprinderile, sau chiar cu alte ţări. Pe plan internaţional, autorităţile locale şi regionale au un rol cheie în promovarea politicii regională active.

Pentru realizarea funcţiilor economice şi sociale colectivităţile locale

trebuie să dispună de resurse financiare. Aceste fonduri provin din două surse principale:

a) din taxe şi impozite locale precum şi din veniturile provenite din activităţile proprii;

b) din transferuri de la bugetul public naţional. Deoarece primele sunt direct proporţionale cu volumul activităţii economice din teritoriul respectiv, pentru colectivităţile locale o importan-ţă particulară o reprezintă atragerea de noi întreprinderi concomitent cu dezvoltarea celor existente.

În condiţii de încetinire a activităţii economice, de recesiune sau criză economică este extrem de dificilă atragerea unor noi întreprinderi în regiunile slab dezvoltate, precum şi extinderea celor deja localizate în zonele respective. De aceea, principalele instrumente de politică regională vizează crearea unor condiţii favorabile pentru atragerea investiţiilor private în condiţiile unor resurse de finanţare publică reduse, pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Întreprinderile private joacă, la rândul lor un rol important în politica regională, în special, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM). În abordarea clasică, politica regională era axată pe marile întreprinderi, chiar

Page 23: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

23

internaţionale în multe cazuri, din domeniul industrial - şi avea drept scop atragerea acestora în regiuni bine determinate. Acest tip de politică, aparţinând abordării exogene este în declin, spre deosebire de politica endogenă, care pune accentul pe rolul care trebuie jucat în dinamica regională de crearea şi dezvoltarea IMM locale, adică pe spiritul întreprinzător, mai degrabă decât pe intervenţia masivă a statului. Abordarea endogenă a devenit în prezent cheia dezvoltării regionale. Se acordă, de asemenea, o atenţie tot mai mare rolului jucat de organismele private de intermediere sau de cooperare - camere de comerţ, bănci locale, centre de schimb de informaţii (private sau publice), organizaţii care oferă capital de risc, pieţe pentru produse de bază, centre comerciale şi de expoziţii. Această nouă orientare nu neagă rolul administraţiei locale în dezvoltarea regională. Guvernele centrale au încă un rol important, deşi nou, de jucat, în special în facilitarea şi coordonarea acţiunii celorlalţi agenţi economici implicaţi. Acest rol presupune utilizarea unor instrumente noi de politică regională.

În aplicarea practică, majoritatea instrumentelor tradiţionale de politică regională au provocat o decepţie cvasi-generală6. În special, subvenţiile pentru întreprinderi, înainte unul dintre principalele mijloace de acţiune, sunt în prezent acuzate de ineficacitate, chiar de a avea efecte contrare scopului urmărit. Aceasta deoarece subvenţiile au un efect demobilizator şi pot crea o cultură a dependenţei.

Noua abordare în politica regională se bazează pe următoarele instrumente:

Primul instrument îl constituie asigurarea unei infrastructuri care

să ofere un mediu favorabil de dezvoltare a afacerilor. Infrastructura nu poate fi realizată de către întreprinderi, deoarece avantajele sunt dispersate. Ea este efectul acţiunii coordonate a administraţiei centrale cu administraţiile locale.

Un alt instrument al noii politici regionale constă în acordarea de consultanţă şi oferirea de informaţii. Întreprinderile, în special cele din regiunile în criză, sunt lipsite adeseori de informaţii, de exemplu asupra tehnologiilor şi a pieţelor. Aceste probleme apar mai ales în ceea ce priveşte IMM-urile, care sunt în mod tipic întreprinderi care depind de dezvoltarea regională (întreprinderile mari au mai uşor acces la informaţie). Pieţele pot oferi o parte din aceste informaţii dar, în practică, nu sunt foarte eficace din acest punct de vedere, astfel încât poate fi utilă completarea informaţiilor respective printr-o intervenţie a statului, prin consultanţă oferită gratuit sau cu subvenţii, cel puţin la începutul perioadei

6 Développement territorial et changement structurel. Une nouvelle perspective sur l'ajustement et la réforme, OCDE, 1993

Page 24: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

24

de dezvoltare. Ajutoarele oferite pe piaţa muncii fac parte din aceeaşi categorie. Administraţiile publice locale pot stimula dezvoltarea furnizând asistenţă tehnică, oferită prin centrele de sprijin al agenţilor economici, forumuri pentru stabilirea de contacte, târguri şi expoziţii, centre de afaceri şi parcuri pentru afaceri precum şi asistenţă financiară, utilizând instrumente de garantare a împrumuturilor sau furnizarea directă a unor fonduri.

Faptul că accentul este pus acum mai mult pe participarea autorităţilor locale şi regionale decât pe intervenţia administraţiei centrale are, fără îndoială, incidenţe financiare. Regiunile defavorizate au resurse financiare restrânse. În absenţa unor transferuri compensatorii provenite de la bugetul central, aceste regiuni sunt dezavantajate din punctul de vedere al contribuţiei lor potenţiale la susţinerea dezvoltării. Concurenţa între regiuni, dezirabilă în fond, poate să devină injustă în lipsa unui sprijin pentru regiunile defavorizate. Aceasta deoarece regiunile mai dezvoltate vor atrage forţă de muncă şi alte resurse din regiunile mai puţin dezvoltate, împiedicând dezvoltarea acestora din urmă. Sprijinul financiar acordat regiunilor defavorizate presupune două aspecte. Realizarea în cadrul bugetului naţional a unui sistem de transferuri în beneficiul autorităţilor locale şi regionale defavorizate trebuie să fie însoţită de creşterea autonomie administrative în utilizarea fondurilor. Pe de altă parte, se afirmă că, deşi sunt necesare transferuri importante pentru a compensa deficitul de finanţare din impozitele locale, transferurile excesive sunt periculoase deoarece acestea au un efect demobilizator pe plan local şi regional şi încurajează ineficacitatea.

Noul model de politică regională, ce se conturează tot mai clar,

urmăreşte îmbinarea unor obiective diferite7 : competitivitatea şi ocuparea, dar şi reducerea disparităţilor. Următoarele caracteristici sunt definitorii pentru acest nou model :

. vizează anumite ţinte, între care regiunile urbane, cele frontaliere şi nu numai regiunile periferice (din punct de vedere economic) ale ţării; . solicită intervenţia mai multor instituţii - autorităţile locale şi regionale, a actorilor economici şi sociali şi nu numai a autorităţilor centrale; . utilizează un număr mare de instrumente; . politica regională se sprijină pe potenţialul economic şi social a fiecărei regiuni (opţiunea pentru dezvoltare endogenă),

7 Jula D. Economie Regională, Editura Estfalia, Bucureşti, 2002

Page 25: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

25

chiar dacă în multe cazuri, acest proces trebuie să fie stimulat, facilitat, coordonat şi susţinut.

Acest tip de politică regională acordă un nou rol administraţiei centrale mai modest în plan executiv, dar mult mai complex din punctul de vedere al coordonării întregului proces şi, cu siguranţă, nu mai puţin important decât în trecut.

1.2. Coordonatele dezvoltării regionale în România. Încadrarea în

contextul european Evoluţia economico-socială a României în perioada interbelică,

caracterizată prin concentrarea dezvoltării industriale în anumite zone, dezvoltarea industrială forţată promovată de conducerea comunistă, urmate de declinul economic din anumite zone, precum şi tranziţia şi restructurarea aplicată după 1990 au făcut necesară adoptarea unei politici de dezvoltare regională prin care să fie stimulată creşterea economică în general şi să fie sprijinite zonele aflate în dificultate. Situaţia economico - socială din România impune adoptarea unor măsuri de atenuare a dezechilibrelor ce se manifestă în dezvoltare precum şi de stimulare a capacităţii competitive a diferitelor zone, cu alte cuvinte îmbinarea echităţii cu eficacitatea în dezvoltarea regională.

Opţiunea clară a României de aderare la structurile Uniunii Europene prin exprimarea oficială, în anul 1995 a cererii de aderare şi acceptarea ca stat candidat în 1997, determină adoptarea de către ţara noastră a unei politici de dezvoltare regională care să rezolve armonizarea cu prevederile existente în cadrul Uniunii Europene, reducerea dezechilibrelor regionale şi dezvoltarea integrată a activităţilor în cadrul regiunilor în vederea realizării unui nivel ridicat de bunăstare economică şi socială.

1.2.1. Dezvoltarea regională şi politica de coeziune economică şi

socială în Uniunea Europeană

Majoritatea ţărilor, inclusiv cele dezvoltate economic, se confruntă cu probleme regionale şi, în consecinţă, aplică strategii şi politici de dezvoltare regională. Aceasta deoarece, în decursul istoriei ţările respective nu au cunoscut o dezvoltare economică uniformă din punct de vedere geografic. Anumite părţi din teritoriile naţionale au primit o atenţie mai redusă sau au acuzat o anumită întârziere în raport cu dezvoltarea generală, aşa cum este cazul sudului Italiei sau vestului Irlandei. Există, de asemenea, regiuni în declin în raport cu restul ţării ca urmare a unor modificări a condiţiilor economice, cum este, de exemplu, cazul unor regiunii din Marea Britanii. În unele ţări (Germania, Franţa) creşterea

Page 26: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

26

economică puternică a avut tendinţa de a se concentra în anumite regiuni şi a lăsa celelalte zone într-o stare de subdezvoltare relativă. În alte ţări (Norvegia, Suedia), regiunile relativ slab populate sau cu producţie concentrată în sectoarele primare nu au putut să menţină dezvoltarea economică sau infrastructura socială la un nivel considerat satisfăcător.

În afara acestor diferenţe în ceea ce priveşte situaţia lor regională, ţările din Europa au înregistrat, după cel de-al doilea război mondial, o dinamică economică remarcabilă însoţită de importante schimbări sectoriale, în cadrul cărora noi industrii prelucrătoare s-au dezvoltat şi altele vechi au intrat în declin. De asemenea, pe fondul unei creşteri demografice susţinute au avut loc importante deplasări de populaţie, evoluţii care au dus la intensificarea urbanizării şi relativa depopulare a zonelor rurale. Aceste mutaţii nu au afectat regiunile în acelaşi mod. Apariţia sau persistenţa în anumite zone a unui nivel al şomajului sau al sub ocupării mai ridicat, condiţiile sociale şi de mediu mai puţin satisfăcătoare şi, în general, condiţiile de viaţă mai puţin atrăgătoare decât în alte zone au avut consecinţe importante pe plan social şi politic.

Atunci când aceste disparităţi au atins un nivel considerat inacceptabil, sau când dezechilibrele deja existente au fost percepute la nivel naţional sau local ca fiind periculoase, autorităţile publice au căutat, prin diferite mijloace, să neutralizeze atât cauzele cât şi efectele. Politicile adoptate au urmărit, în principal, aplicarea unor măsuri în favoarea regiunilor în dificultate şi, în acest context, au făcut obiectul unei atenţii particulare: identificarea regiunilor confruntate cu probleme speciale şi adoptarea unei serii de măsuri în domeniul cheltuielilor publice, al infrastructurii fizice, al dezvoltări urbane şi de dezvoltare a activităţilor economice. Abordarea la nivelul structurilor europene a problemei dezvoltării regionale porneşte de la aprecierea că amenajarea spaţiului constituie un instrument important în cristalizarea identităţii europene şi că modificările intervenite în structurile economice şi sociale ale ţărilor din această zonă şi în relaţiile lor cu alte părţi ale lumii «impun o repunere în discuţie a principiilor care guvernează organizarea teritoriului cu scopul de a se evita ca ele să fie determinate în întregime de obiective economice pe termen scurt, fără a se lua în consideraţie în mod corespunzător aspectele sociale, culturale şi cele ale mediului» 8

Carta Europeană a Amenajării Teritoriului 9 defineşte, pentru prima dată pe plan european, principiile comune şi marile obiective care ar trebui să orienteze strategiile de dezvoltare regională şi de organizare a activităţi- 8 Conferinţa Europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului, 20 mai 1983, Preambul, pct. 4 9 Carta de la Torremolinos - adoptată la cea de-a 6-a Conferinţă a miniştrilor din Europa responsabili cu amenajarea teritoriului, ţinută la Torremolinos, Spania, 20 mai 1983

Page 27: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

27

lor umane în spaţiul fizic al continentului nostru, pentru a se ajunge la reducerea disparităţilor teritoriale şi la construirea unei mai bune concepţii generale a utilizării spaţiului, a repartizării activităţilor, a protecţiei mediului şi a ameliorării calităţii vieţii. În această accepţiune, amenajarea teritoriului presupune câteva caracteristici dominante:

este democratică, deoarece ţine seama de opţiunile colectivităţilor locale, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor săi politici la dezbaterea, adoptarea şi aplicarea măsurilor proprii acestui domeniu;

este globală, deoarece vizează o abordare sintetică şi o coordonare a politicilor sectoriale;

este funcţională, întrucât, pornind de la realităţile constituţionale ale diferitelor ţări, precum şi de la existenţa unor particularităţi regionale bazate pe tradiţii, cultură, interese comune şi o situaţie social-economică dată, se finalizează prin măsuri şi acţiuni specifice;

este prospectivă, deoarece trebuie să abordeze tendinţele pe termen lung ale fenomenelor care se manifestă în acest domeniu şi tot în aceeaşi viziune trebuiesc fundamentate intervenţiile în sfera economică, socială, culturală, tehnologică, ecologică etc. Obiectivele fundamentale ale strategiilor regionale sunt definite

astfel: reducerea dezechilibrelor teritoriale indezirabile prin

încurajarea dezvoltării regiunilor care prezintă o anumită întârziere, adoptarea infrastructurilor pentru zonele în declin şi controlul creşterii în regiunile care cunosc o evoluţie prea rapidă;

ameliorarea calităţii vieţii prin îmbunătăţirea cadrului de viaţă cotidian, crearea de noi locuri de muncă şi de echipamente economice, sociale şi culturale;

gestiunea resurselor naturale şi protecţia mediului prin promovarea unor strategii care să reducă, atât cât este posibil, conflictele dintre solicitările de resurse naturale şi necesităţile de conservare a acestora, prin protejarea patrimoniului natural, cultural şi istoric;

utilizarea raţională a teritoriului prin dezvoltarea echilibrată a centrelor urbane şi rurale şi prin localizarea complexelor industriale şi a unor mari elemente de infrastructură astfel încât să se asigure protecţia terenurilor agricole şi forestiere.

Având în vedere dezechilibrele regionale dintre Nord şi Sud, între zonele centrale şi periferice, precum şi faptul că uniunea vamală realizată pe teritoriul comunitar a contribuit parţial la accentuarea dezechilibrelor regionale, favorizând concentrarea economică în zonele ce deţin avantaje

Page 28: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

28

naturale, Uniunea Europeană, a iniţiat o serie de acţiuni şi de politici de acompaniere în scopul garantării unei repartiţii echitabile a beneficiilor pieţei unice. Acestea prevedeau alocarea unor importante mijloace financiare în favoarea ţărilor şi regiunilor sărace. În anul 1975 s-a creat Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) utilizat pentru reducerea dezechilibrelor economico - sociale în regiunile defavorizate.

Pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare regională Uniunea Europeană utilizează aşa numitele fonduri structurale alimentate din taxele vamale şi din taxa pe valoarea adăugată aplicate mărfurilor ce provin din afara comunităţii europene precum şi din contribuţiile fiecărei ţări membre a Uniunii Europene. Fondurile structurale sunt principalele instrumente financiare ale politicilor de dezvoltare regională. Aceste sunt în număr de patru după cum urmează:

1. Fondul Social European (FSE) utilizat pentru promovarea locurilor de muncă;

2. Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) destinat susţinerii agriculturii şi dezvoltării rurale;

3. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) utilizat pentru ajutorarea regiunilor defavorizate;

4. Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului (IFOP).

Pe lângă aceste fonduri există şi un alt instrument financiar care face parte integrantă din politica de coeziune economică şi socială, fără a fi inclus în categoria fondurilor structurale care poartă numele de Fond European de Coeziune. Acest fond este destinat evitării diminuării investiţiilor din domeniile protecţiei mediului şi reţelelor de transport ca urmare a efortului de stabilitate bugetară impus pentru participarea la Uniunea Economică şi Monetară. Spre deosebire de fondurile structurale, Fondul de Coeziune nu cofinanţează programe anuale, ci proiecte individuale în cele două domenii menţionate care se adresează ţărilor care au rămas în urmă în raport cu media Uniunii Europene.

Utilizarea fondurilor structurale se face cu respectarea unui set de principii ce au drept scop creşterea eficienţei economice a acestora, după cum urmează:

• Subsidiaritatea, descentralizarea, potrivit cărora asumarea responsabilităţii pentru acţiunile desfăşurate în baza unor competenţe sporite contribuie la obţinerea unor rezultate eficiente, care corespund necesităţilor prioritare ale comunităţilor locale;

• Concentrarea, potrivit căruia fondurile sunt orientate spre un număr limitat de obiective prioritare şi servesc unui număr restrâns de regiuni;

Page 29: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

29

• Parteneriatul, în sensul că decizia de repartizare a fondurilor este rezultatul dialogului Comisiei Europene cu autorităţile naţionale, regionale;

• Programarea, potrivit căruia sunt finanţate programe globale şi nu proiecte individuale;

• Adiţionalitatea, în sensul că fondurile structurale nu se substituie eforturilor financiare ale statelor membre, care trebuie menţinute cel puţin la acelaşi nivel că în perioada de programare precedentă, ci sunt adiţionale acestora;

• Monitorizarea şi implementarea, în sensul urmăririi modului de cheltuire a fondurilor şi de implementare a programelor finanţate;

Iniţial, Fondurile structurale au finanţat acţiunilor urmărite prin următoarelor obiective:

Obiectivul 1 – sprijinirea regiunilor care manifestau întârzieri în dezvoltare;

Obiectivul 2 – sprijinirea regiunilor afectate de declin industrial;

Obiectivul 3 - sprijinirea zonelor rurale. Ulterior, Uniunea Europeană a mărit numărul obiectivelor de

dezvoltare astfel că în perioada 1994-1999 acestea au fost : Obiectivul 1 - sprijinirea prioritară a regiunilor cu dezvoltare redusă

al căror PIB reprezintă mai puţin de 75% din media UE pe ultimii trei ani. S-a adresat regiunilor al căror PIB / locuitor calculat ca medie pe ultimii trei ani s-a situat sub nivelul de 75% din media comunitară. Au beneficiat de finanţare în cadrul acestui obiectiv toate regiunile din ţări precum Grecia, Portugalia şi Irlanda şi, parţial, regiuni din alte state membre ale UE. Peste 70% din fondurile UE destinate politicii regionale au fost repartizate acestui obiectiv, fiind utilizate în acest scop toate cele patru fonduri structurale şi anume Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă, Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului.

Obiectivul 2 - sprijinirea regiunilor grav afectate de declin industrial prin reconversia şi orientarea către noi activităţi zonale (turism şi servicii). Criteriile de eligibilitate pentru încadrarea la acest obiectiv se refereau la un nivel al şomajului şi o ponderea sectorului industrial este peste media comunitară, respectiv la un proces de declin industrial. La realizarea acestui obiectiv au fost utilizate Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European.

Obiectivul 3 - combaterea şomajului de lungă durată şi facilitarea inserţiei profesionale a tinerilor, promovarea egalităţii de şanse între

Page 30: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

30

bărbaţi şi femei. Fondul structural utilizat în acest scop a fost Fondul Social European.

Obiectivul 4 - adaptarea forţei de muncă la mutaţiile industriale şi evoluţia sistemelor de producţie. Fondul structural utilizat în acest scop a fost Fondul Social European.

Obiectivul 5 - a avut două componente: 1. dezvoltarea structurilor de transformare şi comercializare a

produselor agricole şi piscicole. Adaptarea structurilor agricole în cadrul reformei Politicii Agricole Comune, modernizarea şi restructurarea pescuitului. Fondurile utilizate în acest scop sunt Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă şi Instrumentul Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului;

2. diversificarea economică a regiunilor rurale vulnerabile. În cazul acestui obiectiv se urmărea redistribuirea forţei de muncă din agricultura clasică spre îndeletniciri specifice zonelor rurale (agro - turismul, micro - industria artizanală), fiind folosite în acest sens Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul European de Garantare Agricolă.

Obiectivul 6 - urmărea dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor ce aveau o densitate a populaţiei extrem de redusă (sub 8 locuitori/km). Acest obiectiv a fost introdus, după aderarea ţărilor nordice (Suedia şi Finlanda) în anul 1993, care se confruntau cu o astfel de problemă. Sunt utilizate Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul European de Garantare Agricolă.

Conform prevederilor Agendei 200010 şi măsurilor concrete ale

Comisiei Europene de implementare a acestora, reforma fondurilor structurale şi de coeziune a vizat mutaţii profunde în planul realocării fondurilor, redefinirii obiectivelor şi includerii treptate în programele de asistenţă financiară a ţărilor candidate. Astfel, reforma în acest domeniu a vizat creşterea eficienţei utilizării fondurilor Uniunii Europene şi a extinderii utilizării lor asupra noilor membri ai Uniunii. Principiile care au stat la baza reformei sunt cel al concentrării, simplificării şi clarificării responsabilităţilor. Uniunea Europeană a dorit să sporească eficienţa fondurilor structurale şi de coeziune prin reducerea numărului de obiective finanţate, şi a numărului de iniţiative comunitare. Îmbunătăţirea utilizării fondurilor s-a realizat inclusiv prin simplificarea procedurilor de alocare a 10 Documentul „Agenda 2000” cuprinde principalele concluzii şi recomandări ale Comisiei Europene legate de cererile de aderare a ţărilor candidate precum calendarul de de începere a negocierilor cu aceste state

Page 31: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

31

acestora. Noua orientare a acordat prioritate regiunilor celor mai sărace ale Uniunii Europene, punându-se accentul pe ameliorarea infrastructurii şi pregătirea forţei de munca în zonele ce se confruntă cu dificultăţi structurale sub aspect industrial, rural, urban. Această abordare limitează şi simplifică priorităţile de utilizare a fondurilor structurale, obiectivele lor fiind reduse la trei obiective după cum urmează:

Obiectivul 1 - promovarea dezvoltării şi ajustarea structurală a regiunilor a căror nivelul de dezvoltare se situează sub plafonul de 75% din media comunitara a PIB / locuitor. Toate cele patru fonduri structurale vor fi utilizate simultan pentru sprijinirea acelor regiuni. Sumele alocate în acest scop se vor ridica la aproximativ 2/3 din totalul fondurilor structurale disponibile.

Obiectivul 2 - sprijinirea regiunilor care necesită reconversie economică şi socială, inclusiv din statele mai bogate ale Uniunii, fiind incluse aici zonele cu declin industrial, ariile rurale confruntate cu depopularea şi cele dependente de un singur tip de activitate cum este pescuitul. Conform noilor propuneri formulate de Comisia Europeana, vor fi eligibile pentru obiectivul 2 şi zonele urbane dens populate, dar care au probleme legate de procentul sporit al sărăciei, rată înaltă a criminalităţii, sau nivelul scăzut de educaţie.

Obiectivul 3 - sprijinirea politicilor de adaptare şi modernizare a educaţiei, calificarea profesionala şi folosirea eficientă a resurselor umane. În acest scop eforturile la nivel comunitar vor trebui corelate cu strategiile naţionale şi intervenţiile la nivel regional.

Cele trei iniţiative comunitare, sunt axate pe: o cooperare transnaţională, transfrontalieră şi interregională; o dezvoltarea rurală şi cooperarea transnaţională pentru

combaterea discriminării; o prevenirea inegalităţilor pe piaţa forţei de muncă.

Repartizarea fondurilor structurale pe obiective se face pe baza unor criterii de eligibilitate precise 11 cum ar fi:

- Pentru obiectivul 1 şi obiectivul 2 există următoarele criterii de bază: populaţia eligibilă, prosperitatea naţională, prosperitatea regională, rata şomajului ş.a.;

- Pentru obiectivul 3, criteriile de alocare sunt: populaţia eligibilă, situaţia forţei de muncă, gradul de excludere socială, nivelul şi

11 Antonescu D., Dezvoltarea Regională în România, Editura Oscar Print,Bucureşti, 2003

Page 32: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

32

gradul de pregătire profesională şi de educaţie, rata de participare a forţei de muncă feminine.

Evoluţia cuantumului şi a alocării resurselor financiare pe obiective în perioada 1993-1999 şi perioada 2000- 2006 în cadrul Uniunii Europene este prezentată în Tabelul nr. 1. Se observă că ponderea cea mai mare în alocarea fondurilor o are dezvoltarea regiunilor rămase în urmă din punctul de vedere al dezvoltării generale. Totodată se observă o creştere importantă a fondurilor structurale cu 10 miliarde Euro pentru perioada 2000-2006, creştere care se alocă în totalitate obiectivului 1, de unde rezultă preocuparea de baza a Uniunii Europene în vederea eliminării decalajelor existente în dezvoltare între diferitele regiuni.

Tabelul nr. 1

Evoluţia cuantumului şi a alocării resurselor financiare pe obiective în cadrul Uniunii Europene

miliarde Euro 1993-1999 % 2000-2006 % Total Fonduri structurale din care

203 100 213 100

Pentru Obiectivul 1 124 60,78 136 63,85 Pentru celelalte obiective

61 30,05 48 22,54

Fondul de coeziune 18 8,87 18 8,45 Iniţiative comunitare - 11 5,16 Sursa: Agenda 2000, Structural Actions, EU-Regional Policy and Cohesion

Politica regională a Uniunii Europene se aplică unităţilor teritoriale

NUTS2, aşa cum au fost ele stabilite în cadrul Nomenclatorului Unităţilor Teritoriale Statistice (NUTS). Statistica europeană a creat un sistem unic de clasificare ierarhică a subdiviziunilor teritoriale din interiorul unei ţări. Conform NUTS, se disting cinici niveluri de unităţi dintre care două niveluri locale (NUTS 4 şi 5) şi trei niveluri regionale (NUTS 1, 2 şi 3). Nivelul unităţii teritoriale se stabileşte în funcţie de populaţia acestuia. Astfel NUTS1 cuprinde un număr de unităţi administrativ - teritoriale care împreună au între 3 şi 7 milioane locuitori, NUTS 2 au între 800 mii şi 3 milioane locuitori, NUTS 3 între 150 şi 800 de mii de locuitori.

Reducerea disparităţilor regionale în domeniul producţiei, a şomajului şi a veniturilor constituie, pentru multe ţări din lume, un obiectiv politic major şi condiţionează coerenţa naţională sau, cel puţin contribuie la aceasta. Însă, reducerea disparităţilor nu este unicul, nici

Page 33: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

33

măcar principalul obiectiv al politicii regionale12 . Se afirmă în studiile de specialitate că timpurile în care creşterea economică mergea de la sine şi în care politica regională trebuia doar să orienteze această creştere sunt astăzi depăşite. Politica este acum chemată să promoveze creşterea economică în întreaga ţară prin încurajarea competitivităţii şi a capacităţii regiunilor de a se dezvolta prin ele-însele13.

Se consideră, de asemenea, că ar trebui să se acorde un sens mai larg conceptului de disparităţi regionale, disparităţi care, în accepţiunea actuală privesc numai nivelul producţiei, a veniturilor sau a şomajului. În condiţiile economice şi sociale actuale apar noi tipuri de dezechilibre, în special în ceea ce priveşte calitatea mediului, dotarea cu elemente de infrastructură, posibilităţile de educaţie, disponibilităţile de capital, accesul la competenţe ş.a. Toate acestea se referă la disparităţi în amonte, care afectează contextul în care operează întreprinderile şi autorităţile locale. Reducând aceste disparităţi se permite întreprinderilor şi autorităţilor locale să concureze de pe poziţii egale cu administraţiile şi instituţiile similare din alte regiuni naţionale sau internaţionale. De altfel, se consideră că prin abordarea acestor disparităţi în amonte se dispune de un mijloc de a elimina riscurile de incompatibilitate între reducerea disparităţilor clasice şi promovarea creşterii economice regionale.

O altă idee care apare în noile abordări privind politica regională este aceea că disparităţi în dezvoltarea economică există nu numai între diverse regiuni, dar chiar în cadrul aceleiaşi regiuni. În politica regională nu se poate porni de la premisa că există regiuni prospere care ar putea fi neglijate şi regiuni în dificultate care au nevoie de sprijin în dezvoltare. În realitate, există zone în dificultate în majoritatea regiunilor prospere şi zone relativ prospere în multe regiuni în dificultate. De fapt, diferenţele cele mai marcante sunt adesea înregistrate într-o aceeaşi zonă şi se citează, în acest context, în special cazul marilor oraşe. În consecinţă, politica regională trebuie să devină de multe ori sub-regională şi nu ar trebui să fie disociată de politica urbană. Toate aceste preocupări trebuie să se reflecte în îndeplinirea obiectivului central al politicii Uniunii Europene – coeziune economică şi socială14. Coeziunea socială este definită în capitolul XIV a părţii a 3-a din

12 Third Informal Meeting of OECD Ministers Responsible for Regional Policy în Scriften zur Regionalpolitik und Raumplanung, nr.25/1994, OECD and Government of Austria Federal Chancellery, Viena 13 Prud'homme R.-« Un nouveau modèle de politique régionale », în Problèmes économiques, nr.24404, oct.1995, articol preluat din L'Observator de l'OECD, aprilie-mai 1995 14 Pascariu G., Ihomel E.,Stănculescu M., Jula D., Luţaş,”Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România”, Pre-Accession Impact Studies nr. 9, Institutul European Român, 2002

Page 34: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

34

Tratatul Uniunii Europene şi este unul din principiile de baza ale Uniunii Europene. Instrumentele politicii de coeziune sunt în principal Fondurile Structurale şi Fondul De Coeziune. Obiectivele majore ale Uniunii Europene sunt uniunea economică, monetară si politica de coeziune economico-socială. Coeziunea se referă la reducerea disparităţilor referitoare la nivelul de dezvoltare al regiunilor şi sprijinirea regiunilor rămase în urmă pentru a recupera decalajul care le separă de cele mai dezvoltate regiuni ale Uniunii Europene. 1.2.2. Strategia dezvoltării regionale în România – componentă esenţială a strategiei de aderare la Uniunea Europeană

Politicile regionale răspund cerinţelor strategiilor economice

naţionale pe termen mediu şi lung şi urmăresc, în principal, realizarea unor obiective care să asigure o anumită echitate interregională 15, în condiţii de eficienţă şi prin eliminarea unor efecte secundare nedorite ale dezvoltării. Cu alte cuvinte, politicile regionale nu presupun de obicei, iniţierea unor intervenţii pe termen scurt, ci se reflectă în ameliorarea pe termen lung a condiţiilor economice regionale pentru a permite mecanismelor de piaţă să funcţioneze eficient. Sprijinul regional indus prin aplicarea acestor politici este destinat creării unor condiţii favorabile pentru investiţiile private şi nu pot fi concepute ca o subvenţie permanentă.

Obiectivul fundamental al strategiilor şi politicilor de dezvoltare regională îl constituie reducerea disparităţilor teritoriale, realizarea unui relativ echilibru între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone din teritoriul naţional.

Pornind de la acest cadru general, obiectivele derivate ale strategiilor de dezvoltare regională se raportează la problemele dezvoltării de ansamblu şi la realităţile specifice cu care se confruntă fiecare colectivitate locală. Aceste obiective au o dinamică specifică, modificându-se odată cu schimbările produse pe trei axe principale: realităţile specifice regiunii; cadrul inter-regional şi naţional (sau chiar internaţional); condiţiile conjuncturale.

În România, pe fondul dezechilibrelor regionale existente, agravarea crizei economice şi sociale care însoţeşte procesul de restructurare şi tranziţie la economia de piaţă are consecinţe asupra tuturor ramurilor şi sectoarelor economice şi asupra ansamblului teritoriului naţional. De aceea un alt obiectiv al politicii regionale este acela de a facilita ajustările structurale şi sectoriale.

Mai mult, actuala criză globală nu afectează în aceeaşi măsură toate activităţile economice şi nici toate zonele ţării. Or, dacă anumite activităţi

15 Pleeter, S. - Economic Impact Analysis, Haga, 1980

Page 35: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

35

puternic lovite de criză pot fi, eventual, eliminate şi înlocuite cu altele, problemele care se ridică pentru zonele afectate sunt de altă natură şi privesc procesele de reconversie şi relansare economică.

În acest context, având în vedere problemele concrete cu care se confruntă în actuala perioadă şi în perspectiva pe termen scurt şi mediu economia naţională, considerăm că, la nivelul strategiilor de dezvoltare regională se impun ca obiective prioritare, pe de o parte, susţinerea teritorială a proceselor de restructurare şi relansare economică (prin sprijinirea zonelor în declin industrial pentru reconversia pe traiectorii viabile), flexibilizarea teritoriului, refacerea şi stimularea capacităţii competitive a regiunilor şi, pe de altă parte, susţinerea proceselor de integrare europeană. De asemenea, ca obiective operaţionale ale strategi-ilor de dezvoltare regională pot fi analizate cerinţele care decurg din rezolvarea unor probleme cu caracter zonal, de natură ecologică, de conversie economică, edilitare şi de locuit, sau care privesc echilibrarea cererii şi ofertei de forţă de muncă în zonele cu surplus sau deficit în acest domeniu, construirea sau îmbunătăţirea infrastructurii, încurajarea aportului de capital şi implantarea de obiective noi, accelerarea creşterii economice prin devierea unor cereri de resurse din zonele aglomerate spre zonele deficitare etc.

Pornind de la aspectele generale prezentate mai sus, considerăm că principalele obiective ale actualei strategii de dezvoltare a teritoriului naţional vizează, în special:

o dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor şi zonelor ţării; o ameliorarea cadrului de viaţă a locuitorilor (locuinţe şi dotarea

acestora, serviciile publice pentru populaţie etc.); o gestionarea resurselor locale şi protejarea mediului; o utilizarea raţională a terenurilor (în special a celor agricole şi

forestiere); o corelarea selectivă a planurilor de dezvoltare sectorială în cadrul

planurilor de amenajare a teritoriului, în funcţie de impactul dezvoltărilor sectoriale asupra condiţiilor de viaţă ale populaţiei. Prin implementarea Planului Naţional de Dezvoltare 2004-2006 se

urmăreşte reducerea progresivă a discrepanţelor existente între România şi statele membre ale Uniunii Europene, prin realizarea simultană a următoarelor obiective prioritare naţionale 16:

• Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii; • Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului; • Creşterea ocupării, dezvoltarea resurselor umane şi a

serviciilor sociale;

16 Planul Naţional de Dezvoltare al României pe perioada 2004-2006

Page 36: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

36

• Sprijinirea cercetării, inovării tehnologice şi IT, crearea societăţii informaţionale;

• Dezvoltarea sectorului productiv, creşterea competitivităţii în afaceri şi promovarea sectorului privat.

Realizarea acestor obiective pregăteşte elaborarea Planului

Naţional de Dezvoltare al României pe perioada 2007-2013. Obiective menţionate răspund principiilor strategice ale dezvoltării

regionale, care vizează17: La nivel naţional:

• promovarea mecanismelor economiei de piaţa în toate regiunile ţării în vederea îmbunătăţirii competitivităţii şi realizării unei creşteri economice permanente;

• promovarea unei dezvoltări armonioase spaţiale şi a reţelei de localităţi;

• creşterea capacităţii regiunilor (din punct de vedere instituţional, financiar, decizional) de susţinere a propriului proces de dezvoltare;

• promovarea principiilor dezvoltării durabile; • crearea şanselor egale în ce priveşte accesul la informare,

cercetare-dezvoltare tehnologica, educaţie şi formare continuă.

La nivel regional: • reducerea disparităţilor dintre regiuni, judeţe, mediu urban –

mediu rural, zone centrale, zone periferice etc; • preîntâmpinarea apariţiei unor zone – problemă;

coordonarea iniţiativelor de dezvoltare regională cu priorităţile naţionale şi orientările Uniunii Europene;

• promovarea unor politici diferenţiate conform unor particularităţi zonale (zone mono funcţionale – predominant agricole, miniere – aglomerări urbane, zone naturale si construite protejate, zone de graniţă, zone cu probleme de mediu).

În România, strategiile de dezvoltare regională se înscriu într-un proces global de restructurare, în condiţiile unui cadru legislativ incomplet, a deschiderii economiilor locale spre competiţia internă şi internaţională, a manifestării unor tensiuni sociale amplificate de problemele tranziţiei.

Cu toate că lunga tranziţie desfăşurată în ţara noastră a contribuit la adâncirea decalajelor economico – sociale existente între diferitele zone, 17 Aceste principii sunt incluse în conţinutul conceptului de dezvoltare regională în România adoptat de Consiluil Naţional pentru Dezvoltare Regională în martie 1999

Page 37: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

37

că restructurarea a afectat în principal locurile dezvoltate monoindustrial, dimensiunea dezvoltării regionale a strategiilor economice şi a reformei societăţii româneşti a fost mult timp ignorată. Abia după anul 1995 cu ocazia elaborării strategiei de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, la solicitarea repetată a reprezentanţilor acesteia, s-a admis că politica de dezvoltare regională este o necesitate obiectivă, conceperea şi implementarea sa aducând soluţii pentru atenuarea disparităţilor regionale existente şi prevenirea altor disparităţi ca efect a restructurării industriale şi a privatizării. Aplicarea principiilor de dezvoltare regională a fost acceptată şi ca posibilitate de acces la Fondurile structurale şi la Fondul de coeziune, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană.

Guvernul României a beneficiat de un Program PHARE de dezvoltare regională conceput ca un set de acţiuni premergătoare aplicării măsurilor specifice dezvoltării regionale. Documentul de bază a acestui Program a fost „Carta Verde a dezvoltării regionale” lansat în anul 1997 şi aprobat de Guvern.

Prin aprobarea Legii 151 din 1998 – Legea dezvoltării regionale, modificată şi completată prin Legea 315 din anul 2004, s-au stabilit cadrul instituţional, obiectivele, competenţele şi instrumentele specifice politicii de dezvoltare regională în România. Astfel, au fost înfiinţate 8 regiuni de dezvoltare care constituie cadrul de proiectare si implementare a politicii de dezvoltare regională în ţara noastră. Cele 8 regiuni de dezvoltare (nu au personalitate juridică şi nu reprezintă unităţi administrativ-teritorială) s-au format prin asocierea mai multor judeţe care după cum urmează :

• Regiunea 1 - NORD-EST (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui);

• Regiunea 2 - SUD-EST (Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea);

• Regiunea 3 - SUD (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman);

• Regiunea 4 - SUD-VEST (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea);

• Regiunea 5 - VEST (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timişoara;

• Regiunea 6 - NORD-VEST (Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj şi Satu - Mare);

• Regiunea 7 – CENTRU (Alba, Sibiu, Braşov, Covasna, Harghita şi Mureş);

• Regiunea 8 – BUCUREŞTI (Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov).

Page 38: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

38

Dispunerea în teritoriul naţional şi sediile Agenţiilor de Dezvoltare regională sunt redate în Harta nr. 1.

Harta nr. 1

Instituţiile care implementează politica de dezvoltare regională în

ţara noastră sunt : 1. la nivel regional :

a) Consiliile pentru Dezvoltare Regională, sunt organismele regionale deliberative care coordonează activităţile de elaborare şi monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regională. Ele sunt formate din preşedinţii consiliilor judeţelor ce compun regiunea, şi din câte un reprezentant al fiecărei categorii de

1 - NORD-EST2 - SUD-EST3 - SUD-MUNTENIA4 - SUD-VEST OLTENIA5 - VEST6 - NORD-VEST7 - CENTRU8 - BUCURESTI-ILFOV

ALBA IULIA

- Sedii de Agentii de Dezvoltare Regionala

PIATRA NEAMT

BRAILA

CALARASICRAIOVA

TIMISOARA

CLUJ NAPOCA

ALBA IULIA

BUCURESTI

Page 39: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

39

consilii locale municipale, orăşeneşti, comunale din fiecare judeţ al regiunii. În cazul regiunii de dezvoltare Bucureşti-Ilfov consiliul pentru dezvoltare regională este alcătuit din primarul general al municipiului Bucureşti, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, din câte un reprezentant al fiecărui consiliu local de sector şi din reprezentanţii consiliilor locale din judeţul Ilfov, la paritate cu reprezentanţii sectoarelor din Bucureşti. Consiliile pentru dezvoltare regională astfel constituite îşi aleg câte un preşedinte şi câte un vicepreşedinte ;

b) Agenţiile de Dezvoltare Regională, ca organe executive.

2. la nivel naţional

a) Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională este structura naţională cu rol decizional privind elaborarea şi implementarea obiectivelor politicii de dezvoltare regională. Acesta este alcătuit din preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor pentru dezvoltare regională şi la paritate cu numărul acestora din reprezentanţi ai Guvernului desemnaţi prin hotărâre de Guvern şi un preşedinte;

b) Ministerul Integrării Europene are misiunea de a asigura fundamentarea şi coordonarea procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, precum şi conducerea negocierilor de aderare. O sarcină importantă a acestui minister este şi aceea de programare, coordonare şi monitorizare utilizare a asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia şi îndeplineşte rolul de coordonator naţional al asistentei în relaţia cu Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia. Gestiunea financiară a fondurilor acordate este realizată Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Plăţi. Organizarea instituţiilor implicate în implementarea politicii de

dezvoltare regională a urmat un proces de transformare în timp, varianta descrisă mai sus fiind cea care se utilizează în prezent. Modificările cele mai importante faţă de situaţia iniţială se referă la:

transformări instituţionale – transformarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională în Ministerul Dezvoltării şi Prognozei (în anul 2001), desfiinţarea şi preluarea atribuţiilor acestui minister de către Ministerul Integrării Europene şi Ministerul Finanţelor Publice (prin Agenţia Naţională de Plăţi) în 2003;

distribuirea atribuţiilor diverselor instituţii create conform situaţiilor cu care s-a confruntat procesul de dezvoltare regională;

Page 40: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

40

numirea unui preşedinte al Consiliului Naţional de Dezvoltare Regională, altul decât Primul-ministru cum prevedea Legea nr. 151/1998, situaţie care poate fi interpretată ca o diminuare a importanţei acestui consiliu. Instrumentele de programare sunt planurile şi programele de

dezvoltare, la nivel naţional - Planul Naţional de Dezvoltare, iar în plan regional Planul Regional de Dezvoltare Regională. Planul Naţional de Dezvoltare (PND) este un document elaborat cu scopul de a atinge obiectivele de coeziune economice şi sociale, respectiv de dezvoltare regională care rezolvă pe de o parte necesitatea internă de dezvoltare a ţării, iar pe de altă parte răspunde cerinţelor externe ale Uniunii Europene din perspectiva integrării. Prima versiune a PND (2000-2002) a fost un document cuprinzător care stabilea obiectivele de dezvoltare economico-sociale ale României care apoi a fost îmbunătăţit şi actualizat în 2000 şi 2001. Următoarea versiune a PND (2002 – 2005) a asigurat atingerea obiectivelor de dezvoltare din strategia Guvernului şi fundamentarea cererii României de finanţare a programelor de dezvoltare din fondurile UE, respectiv adoptarea acquis – ului comunitar. PND pentru perioadele (2002 – 2005) şi (2004 – 2006) integrează strategiile elaborate de ministere şi instituţiile regionale de dezvoltare. Aceste planuri s-au realizat în cadrul asigurat de un larg parteneriat între ministerele implicate în administrarea diferitelor fonduri şi programe şi organismele de implementare: Agenţii de Dezvoltare Regională, autorităţi locale, sindicate şi patronate, ONG-uri sau alte instituţii cu atribuţii in domeniul mediului, dezvoltării rurale, combaterii sărăciei etc. În prezent se pregăteşte Planul Naţional de Dezvoltare pe perioada (2007-2013) care orientează dezvoltarea României pe termen mediu şi care va trebui să servească şi scopurilor legate de accesarea Fondurilor Structurale, după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. În acest sens Planul Naţional de Dezvoltare va trebui să evolueze spre acelaşi tip de abordare pe care o realizează şi statele membre ale UE, prin intermediul Cadrului Comunitar de Sprijin (CCS), atunci când solicită sprijin financiar.

Resursele financiare necesare realizării obiectivelor Planului Naţional de Dezvoltare sunt formate, conform principiului adiţionalităţii, din:

• asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană sub forma celor trei fonduri de pre-aderare – PHARE, ISPA, SAPARD;

• Bugetul de Stat (inclusiv co-finanţarea românească); • alte resurse financiare, sub forma unor împrumuturi acordate

de instituţiile financiare internaţionale.

Page 41: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

41

România, în demersul său de integrare în structurile Uniunii Europene, este beneficiara unor fonduri de susţinere venite din partea Uniunii Europene, care servesc facilitării procesului de transformare instituţională, adaptării în vederea rezolvării problemelor complexe ridicate de transformările economice şi instituţionale necesare. Acestea se numesc fonduri de pre –aderare: PHARE (revizuit), ISPA şi SAPARD, ele sunt definite astfel: • „Asistenţă pentru restructurare economică” (PHARE) este un

instrument de pre-aderare utilizat de Uniunea Europeană în susţinerea procesului de tranziţie şi pentru pregătirea ţărilor candidate în vederea aderării. El se constituie într-un sprijin financiar nerambursabil în domeniile: asistenţă tehnică, siguranţă nucleară şi dezvoltarea infrastructurii. PHARE rămâne cel mai important program şi este orientat spre construcţia capacităţilor instituţionale şi administrative. PHARE urmăreşte susţinerea consolidării instituţiilor statului, participarea la programele Comunitare, dezvoltarea regională şi socială, restructurarea industriala şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

• „Instrumentul Structural de Pre - Aderare” (ISPA) este instrumentul financiar de pre-aderare utilizat în vederea pregătirii administraţiilor publice din ţările aflate în cadrul procesului de pre-aderare în domeniul coeziunii economice si sociale cu privire la politicile de transport şi de mediu;

• „Programul special de acţiune pentru ajutor în procesul de preaderare în domeniul agriculturii şi al dezvoltării rurale” (SAPARD) este un instrument financiar de pre-aderare care urmăreşte pregătirea structurilor administrative ale ţărilor candidate, în vederea administrării FEOGA. SAPARD, este destinat modernizării agriculturii şi dezvoltării zonelor rurale.

În anul 1999, Comisia Europeană a decis alocarea a peste 21 miliarde euro în vederea susţinerii procesului de integrare în Uniunea Europeană a 12 ţări candidate (România, Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Malta, Republica Cehă, Slovenia şi Cipru) pentru intervalul 2000-2006. Distribuţia pe instrumente de pre-aderare se prezintă în tabelul nr. 2.:

Tabelul nr. 2 Instrumentele financiare de susţinere a extinderii Uniunii Europene,

pe perioada 2000-2006

Instrumente pre-aderare Valoarea (miliarde euro) ISPA 7,3 SAPARD 3,6 PHARE 10,9

Page 42: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

42

TOTAL 21,8 Sursa:Reform of the Strucural Funds, Comparative analysis, 1994-

1999 and 2000-2006 periods, Brussels, 2000 Alocaţiile anuale pentru cele trei instrumente de pre-aderare

depăşesc trei miliarde euro. România beneficiază de alocarea a aproximativ 25% din aceste fonduri, fiind al doilea beneficiar după Polonia.

În acest context o resursă financiară importantă pe care se contează în realizarea obiectivelor Planului Naţional de Dezvoltare o constituie asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană sub forma celor trei fonduri de pre-aderare PHARE, ISPA şi SAPARD. După cum se observă şi din tabelul nr. 3 ponderea celor trei fonduri în total fonduri alocate pentru realizarea obiectivelor Planului Naţional de Dezvoltare reprezintă mai mult de 11% .

Tabelul nr. 3 Structura fondurilor alocate pentru realizarea obiectivelor

Planul Naţional de Dezvoltare perioada 2000-2006

Priorităţi / Tipuri de măsuri

Total fonduri

Total Fonduri U.E.

PHARE CES

SAPARD

ISPA

Perioada 2004 – 2006- total

17119

1958,96

464

482,26

1012,7

1.Îmbunătăţirea productivităţii sectorului productiv

288,65

2

2 0

0

0

2. Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii de transport şi energetice şi asigurarea protecţiei mediului

14615,29

1014,7

2

0

1012,7

3.Dezvoltarea resurselor umane

236,03 65 65 0 0

4.Susţinerea dezvoltării rurale şi a agriculturii

1146,71

482.26

0

482.26

0

5.Dezvoltarea

Page 43: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

43

potenţialului regional şi local

833,11 395 395 0 0

Sursa: Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006 1.2.3. Obiectivele derivate pentru Zona Munţilor Apuseni

Zona Munţilor Apuseni este recunoscută încă din perioada

interbelică ca fiind o „zonă defavorizată” ca urmare a înzestrării deficitare cu resurse economice, a unei infrastructuri tehnice şi sociale slab dezvoltate. Toate acestea au generat manifestarea unor disparităţi care privesc atât nivelul producţiei, al veniturilor, al şomajului, cât şi dotarea cu elemente de infrastructură, posibilităţi de educaţie, calitatea mediului etc. Aceste disparităţi se manifestă atât între Zona Munţilor Apuseni şi regiunile învecinate, cât şi în interiorul acestei zone. Datorită existenţei acestor dezechilibre şi datorită faptului că există resurse care pot fi valorificate, se impune aplicarea unei politici de dezvoltare regională, care are un dublu scop: pe de o parte să vină cu măsuri care să contribuie la înlăturarea cauzelor care au generat lipsa de dezvoltare, iar pe de altă parte să contribuie la asigurarea condiţiilor de creştere a capacităţii competitive şi de dezvoltare a acestei zonei.

Formularea obiectivelor specifice de dezvoltare în Zona Munţilor Apuseni, porneşte de la obiectivul fundamental al strategiilor şi politicilor de dezvoltare regională care constă în reducerea disparităţilor teritoriale, realizarea unui relativ echilibru între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone din teritoriul naţional, respectiv facilitarea ajustările structurale şi sectoriale. Susţinerea teritorială a proceselor de restructurare şi relansare economică, flexibilizarea teritoriului, refacerea şi stimularea capacităţii competitive a regiunilor reprezintă obiective prioritare ale politicii de dezvoltare regională. De asemenea, ca obiective operaţionale ale strategiilor de dezvoltare regională se impun cerinţele care decurg din rezolvarea unor probleme de natură ecologică, de reconversie economică, edilitare şi de locuit, de echilibrare a fluxurilor de forţă de muncă, de infrastructură, de încurajare a aportului de capital, de accelerare a creşterii economice etc.

Obiectivele de dezvoltare regională în Zona Munţilor Apuseni au în vedere principalele obiective ale actualei strategii de dezvoltare a teritoriului naţional care vizează: dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor şi zonelor ţării, ameliorarea cadrului de viaţă a locuitorilor, gestionarea resurselor locale şi protejarea mediului, utilizarea raţională a

Page 44: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

44

terenurilor, corelarea selectivă a planurilor de dezvoltare sectorială în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului, în funcţie de impactul dezvoltărilor sectoriale asupra condiţiilor de viaţă ale populaţiei. Totodată obiectivele derivate ale strategiilor de dezvoltare regională în Zona Munţilor Apuseni se raportează la problemele dezvoltării economice de ansamblu şi la realităţile specifice (poziţie geografică, subordonare administrativă a localităţilor faţă de şase judeţe, şi includere în trei regiuni de dezvoltare – Centru, Nord - Vest şi Vest).

Aceste obiective răspund principiilor strategice ale dezvoltării regionale în România, având în vedere:

• reducerea disparităţilor economico-sociale dintre Zona Munţilor Apuseni şi celelalte regiuni, dintre mediul urban – mediul rural; • stoparea şi preîntâmpinarea apariţiei altor dezechilibre economice sociale şi ecologice; • promovarea unor politici diferenţiate de susţinere a acestei zone conform particularităţilor ei legate de faptul că predomină agricultura montană, că mineritul a fost principala activitate industrială, că majoritatea oraşelor Zonei Munţilor Apuseni au urmat în perioada comunistă o dezvoltare monoindustrială care în procesul de tranziţie a cunoscut o amplă restructurare. Se impune totodată aplicarea acelor politici de dezvoltare care să soluţioneze simultan problemele de mediu şi protejarea rezervaţiilor zonelor naturale geologice, botanice, forestiere, mixte, precum şi resursele turistice antropice existente în această zonă; • coordonarea iniţiativelor de dezvoltare regională cu priorităţile naţionale şi orientările Uniunii Europene.

În strategia de dezvoltare regională a Munţilor Apuseni se urmăresc obiectivele prioritare după cum urmează:

stoparea declinului economic al zonei; stoparea declinului demografic şi îmbunătăţirea utilizării resurselor

de muncă; relansarea economico sociala a zonei în condiţiile protejării şi

ameliorării mediului natural şi refacere a acestuia; dezvoltarea infrastructurii majore de transport şi comunicaţii; dezvoltarea economică a reţelei comerciale şi de prestări servicii; gestionarea durabila a resurselor de apă; alimentarea cu apă, energie şi gazelor naturale a localităţilor; conservarea patrimoniului natural şi antropic; realizarea unei reţele de localităţi echilibrate şi eficiente; păstrarea, respectarea şi valorificarea tradiţiilor, culturii şi istoriei

colectivităţilor locale;

Page 45: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

45

integrarea Zonei Munţilor Apuseni în circuitul de valori europene în domeniul turismului. Soluţiile esenţiale pentru stoparea declinului economico-social şi

înscrierea zonei într-o evoluţie ascendentă sunt diversificarea şi eficientizarea activităţilor economice. Acest lucru se poate realiza prin retehnologizarea activităţilor cu perspectivă şi reconversia celor ineficiente, prin încurajarea reluării şi practicării pe scară largă a activităţilor tradiţionale, prin practicarea unei agriculturi moderne şi rentabile, prin dezvoltarea serviciilor şi a turismului.

Stabilizarea populaţiei şi stoparea migraţiei acesteia se bazează în principal pe asigurarea unui număr corespunzător de locuri de muncă, pe varietatea acestora, pe ameliorarea veniturilor, pe îmbunătăţirea infrastructurii tehnice şi social – culturale.

În diversificarea activităţilor economice rolul important îl au serviciile şi turismul, principalele generatoare de noi locuri de muncă.

1.3. Evoluţia şi stadiul actual al cercetărilor privind

fundamentarea strategiilor de dezvoltare regională pe plan internaţional şi în România

Aspectele spaţiale ale dezvoltării activităţilor economice au

constituit un obiect de interes încă de la începuturile ştiinţei economice18. Totuşi, domeniul de cercetare al dezvoltării regionale îşi are rădăcinile în secolul al 19-lea, când analizele economice au luat în calcul factorii cu influenţă asupra cheltuielilor de transport şi asupra costului de producţie şi anume problema distanţei şi a situării geografice. Primele abordări ştiinţifice de sorginte regională au fost consacrate problemei situării geografice a activităţilor economice şi a localităţilor, de unde şi denumirea noii orientări din ştiinţa economică - teoria localizării.

Fondatorul teoriei localizării activităţilor este considerat Johan Henrich von Thünen care prin lucrarea sa19, editată în anul 1826, studiază amplasarea culturilor agricole în funcţie de costurile de producţie şi de distanţa faţă de piaţă. Continuatori ai teoriei lui von Thünen au fost Wilhelm Launhardt20 considerat şi un pionier al economiei matematice şi Alfred Weber care fundamentează teoria localizării publicând în anul 1909 lucrarea „Teoria localizării ramurilor”. Lucrarea lui Weber reprezintă un moment important în teoria localizării, deoarece încearcă să optimizeze pe baze matematice localizarea întreprinderilor indiferent de profilul lor de activitate, trecând 18 Ailenei, D., Piaţa ca spaţiu economic, Editura Didactică şi Pedagogică, 1999 19von Thunen, J.H., Der isolierte Staat in Beziehung auf Landwirtschaft und Nationalokonomie, Hamburg, 1826 20 Launhardt, P.J.V., Matematische Bergrundung, 1882

Page 46: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

46

de la cadrul microeconomic limitat la o singură întreprindere la un cadru mezo - economic care oferea indicii privind localizările unor domenii de activitate (ramuri economice). Teoria localizării a fost îmbunătăţită, în acea perioadă, şi de alte contribuţii importante aduse de germanul Wilhelm Roscher, englezul Ernest Ross şi italianul Achile Loria, iar după anul 1920 sunt aduse noi valenţe teoriei localizării de către Harold Hotelling21, Abba Lerner22, Tord Palander etc.

În anul 1933 W. Cristaller prin lucrarea sa23 „Locurile centrale din Germania de sud” pune bazele analizei complete a organizării teritoriului, identificând modul de cristalizare a structurilor urbane şi relaţiile dintre acestea. Teoria lui Cristaller a fost extinsă de A. Lösch care prin cartea sa “Organizarea spaţială a sistemului economic“ editată în anul 1940, prevede o flexibilizare a numărului de locuri centrale pe care le regrupează un centru situat la un nivel imediat superior. Lösch încearcă pentru prima dată să introducă elementele de ordin spaţial în teoria echilibrului general al pieţelor, iar dacă nu a reuşit pe deplin este şi datorită faptului că însăşi teoria echilibrului general al pieţelor nu progresase suficient (blocajul walrasian). După cum remarca reputatul istoric al ştiinţei economice, Mark Blaug, în pofida valorii sale indubitabile teoria localizării nu a reuşit să se impună în curentul principal al ştiinţei economice şi „a fost absorbită de aşa-numita ştiinţă regională”24.

Bazele analizei schimburilor economice interregionale aveau să fie

puse de B. Ohlin în lucrarea sa “International and Interregional Trade” apărută în anul 1953. Un alt moment important al ştiinţei regionale este dat de apariţia lucrării „La notion de pole de croissance” 25 (1955) a lui François Perroux, prin care este dezvoltată teoria creşterii dezechilibrate a sectoarelor sau a regiunilor, denumită şi teoria dezvoltării polarizate sau teoria polilor de creştere. Teoria porneşte de la faptul că dezvoltarea reprezintă un proces dezechilibrat şi ierarhizat în acelaşi timp şi că doar anumite unităţi economice joacă rolul de motor al dezvoltării. Aceste unităţi au rolul de poli ai creşterii economice. Poli de creştere pot deveni şi anumite zone din teritoriu, ori elemente de infrastructură. Interesant de remarcat este faptul că, pe baza acestei teorii se pot dezvolta concepţii antinomice privind dezvoltarea regională. O primă concepţie mizează pe o atenuare spontană a decalajelor ca urmare a undei de progres generate de polii de creştere, pe când cealaltă 21 Hotelling, H., „Stability in Competition”, Economic Journal,1929 22 Lerner, A., Singer, H., „Some notes on duopoly and spatial competition”, Journal of Poltical Econom, 1939 23 Christaller, W., Die centralem Orte in Suddeutschlan, Jena, 1933 24 Blaug, M., Teoria Economică în retrospectivă, E.D.P., 1992 25 Perroux, F., La notion de pole de croissance, Economie Appliquee, 1955

Page 47: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

47

opusă, susţine că difuziunea poate duce chiar la creşterea decalajelor, întrucât capacitatea de asimilare a undei de progres este mai mare în centrele-poli de creştere, dând naştere la alte inovaţii, care le va întări poziţia de poli de creştere. În plus, pot să apară anumite procese de filtraj a activităţilor din procesul de difuzare a dezvoltării, prin aceea că regiunile dezvoltate reţin elementele pozitive ale procesului şi au tendinţa de a împinge spre periferie inconvenientele. La începutul anilor 1960 a fost puse în evidenţă teorii ale dezvoltării inegale de genul relaţiei centru-periferie printre cei mai importanţi reprezentanţi ai acesteia fiind John Friedmann, Stuart Holland şi Gunar Myrdal. Ideea de bază a teoriei dezvoltării ca diferenţiere fricţională a fost formulată de laureatul Premiului Nobel pentru economie, Gunar Myrdal26. Se consideră că dezechilibrele regionale au la bază decalajele cronologice inerente în procesele de integrare, decalaje care au drept consecinţă mobilitatea imperfectă a factorilor de producţie. Această teorie aduce în discuţie problema omogenităţii timpului economic, decalajele de dezvoltare fiind interpretate ca decalaje cronologice. Această perspectivă este ceva mai completă decât teoria stadiilor de dezvoltare, ori aceea a dezvoltării duale, deoarece caută să identifice repere temporale în domeniul economic, al instituţiilor şi normelor sociale, al valorilor culturale, religioase, etice etc. Eliminarea decalajelor apare ca o problemă de sincronizare a diferiţilor timpi istorici. Ulterior Gunar Myrdal, R. Prebisch, Theodor Balogh, N. Kaldor şi Dixon Thirlwall au dezvoltat teoria cauzalităţii cumulative potrivit căreia dezechilibrele pot genera reacţii ale sistemului care nu sunt întotdeauna de corectare, ci pot fi şi de agravare a dezechilibrelor iniţiale.

Continuarea cercetărilor în domeniul dezvoltării regionale ca şi replică la teoriile clasice se conturează în anii 1970 teoria dezvoltării endogene. Teoria dezvoltării endogene, este oarecum opusă teoriei polilor de creştere, punând accentul pe aşa-numita dezvoltare de la nivelurile structurale de bază. Componentele majore ale acestei teorii sunt autarhia regională selectivă şi punerea în valoare a avantajului regional strategic. Meritul unei astfel de teorii constă în mobilizarea eforturilor de punere în valoare a potenţialului local. Această teorie a inspirat numeroase studii de dezvoltare regională. Contribuţiile cele mai importante la această teorie l-au avut J. Fridmann şi W.Stohr. Pentru Fridmann dezvoltarea regională presupune valorificarea spaţiului ca o resursă a regiunii, participarea populaţiei în mod activ, valorificarea resurselor locale, a tradiţiilor locale. 26 Myrdal, G., Economic theory and underdevelopment region, Gerald Duckworth and Co. Ltd.; London, 1957

Page 48: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

48

În anii 1980 s-a pus accent pe teoria ciclurilor lungi ale dezvoltării regionale. Reprezentanţii ai acestor teorii au fost P.Nijkamp şi J. Paelinick care au propus un model al fluctuaţiilor interregionale. Utilizarea cercetărilor din domeniul ştiinţelor regionale pentru fundamentare strategiilor de dezvoltare regională are deja o bogată tradiţie pe plan internaţional. Personalităţi de prestigiu ale ştiinţei economice au contribuit la îmbogăţirea fondului teoretic şi practic al ştiinţelor regionale: Armstrong, H., Taylor, J., (1993), Charemza, W. W., Strazala, K (2002), Cheshire, P., Duranton, G. (2004), Eiselt, H. A., Sandblom, C. L (2002), Hansen, N., Button K., (2004), McCann, P., (2001, 2002), McCann, P., s.a. Universităţi de prestigiu din toată lumea cuprind în programa curriculară discipline legate de dezvoltarea regională. Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Regionale (Regional Science Association International - RSAI) precum şi Asociaţia Europeană de Ştiinţe Regionale (European Regional Science Association - ERSA) au devenit importante foruri de dezbatere a problemelor privind dezvoltarea regională.

Utilizarea celor mai importante fonduri ale Uniunii Europene –

fondurile structurale – are la bază o mulţime de studii privind atenuarea dezechilibrelor dezvoltării regionale în ţările membre, care pot servi ca puncte de reflecţie, ca repere pentru fundamentarea viitoarelor strategii şi politici regionale ale României. Aceste studii au fost elaborate atât în cadrul Directoratului pentru politică regională al Comisiei Europene, al compartimentelor de profil din cadrul guvernelor ţărilor membre, dar şi în cadrul unor programe de cercetare ştiinţifică cu finanţare comunitară derulate prin proiecte de cercetare ale unor universităţi de prestigiu. Un exemplu în acest sens este dat de studiul „Evaluation of the effects of european regional policy in the diminution of regional disparities”27 a unor profesori de la Universitatea Santiago de Compostela din Spania: Studiul analizează critic politica regională europeană constatând că Uniunea Europeană nu a avut o politică de convergenţă reală. Pentru a demonstra aceasta sunt analizate: politica industrială, politica privind educaţia şi calitatea forţei de muncă şi politica de cercetare – dezvoltare.

În privinţa politicii industriale a U.E. se constată că multe din regiunile periferice sunt defavorizate în raport cu cele centrale. Studiul evidenţiază un “efect periferic” negativ şi un “efect central” pozitiv. În aceste condiţii o convergenţă reală ar fi posibilă numai prin măsuri care să încurajeze dezvoltarea industrială în zonele periferice ale U.E.

Zonele periferice sunt dezavantajate şi în privinţa calităţii forţei de muncă. Se constată că în zonele din sudul U.E. există o pondere ridicată a 27 Guisan, C., Cancelo, T., Diaz, R., „Evaluation of the effects of european regional policy in the diminution of regional disparities”, University of Santiago de Compostela Spain, ERSA Conference, CD-ROM,1998

Page 49: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

49

populaţiei active fără studii secundare. Populaţia nu poate să primească o educaţie adecvată dacă fondurile europene destinate acestui scop sunt alocate fără a ţine seama de opiniile profesorilor din învăţământul preuniversitar şi cel universitar. Măsurile de politică economică privind diminuarea disparităţilor regionale trebuie să aibă ca scop principal stimularea capacităţilor proprii ale regiunilor pentru a se evita dependenţa excesivă de transferuri externe. Pentru aceasta, investiţiile în cercetare – dezvoltare au un rol esenţial. Este necesară întărirea infrastructurii de cercetare – dezvoltare a regiunilor periferice, precum şi intensificarea schimburilor de informaţii cu regiunile mai dezvoltate ale U.E.

Decalajele de dezvoltare regională sunt deseori abordate din

perspectiva competitivităţii după cum se poate observa şi din studiul „Making sense of regional competitiveness and economic performance „28 a unor profesori de la South Bank University, potrivit căruia competitivitatea este un obiectiv fundamental al U.E.. Pornind de la faptul că în documentul „Cartea Albă a Comisiei Europene – Creştere Economică, competitivitate şi folosinţa forţei de muncă”29, competitivitatea este declarată un obiectiv cheie a politicii regionale a U.E., lucrarea analizează strategiile europene privind creşterea competitivităţii regionale. Se constată că există o importantă confuzie privind modalitatea cea mai bună de măsurarea a performanţelor regiunilor privind competitivitatea. În consecinţă, politicile de dezvoltare regională utilizează adeseori sensuri diferite ale conceptului de „competitivitate”. Se constată că definiţiile conceptului date de Krugman sau Porter sunt puţin folositoare din perspectivă regională. Astfel viziunea lui Krugman asupra competitivităţii poate fi utilizată pentru companii, dar nu pentru oraşe, regiuni sau ţări. La Porter (1990) se constată că avantajul competitiv este limitat ca arie conceptuală la teoria standard a comerţului internaţional. Pentru a depăşi inconveniente de acest tip lucrarea dezvoltă un cadru conceptual nou privind măsurarea performanţelor şi competitivităţii regionale. Sunt luaţi în considerare factorii care pot îmbunătăţi „mediul de afaceri” (oferta de muncă, infrastructura, eficienţa pieţelor şi condiţiile mediului social), combinaţiile de industrii şi companii, capacităţile regiunilor de a difuza (top-down) tendinţele structurale şi cele macroeconomice, precum şi abilităţile regiunilor în privinţa procesului de inovare şi învăţare. O atenţie specială este acordată capacităţii regiunilor de a fi influenţate de diferite 28 Begg, I., „Making sense of regional competitiveness and economic performance”, South Bank University, London, United Kingdom ERSA Conference, CD-ROM,1998 29 „Cartea Albă a Comisiei Europene – Creştere Economică, competitivitate şi folosinţa forţei de muncă”, 1993

Page 50: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

50

componente ale politicilor regionale. În ceea ce priveşte performanţele regionale se propune revizuirea unor indicatori potenţiali precum ocuparea forţei de muncă, veniturile, PIB-ul regional etc. Noul cadru de lucru este propus atât celor care elaborează politicile economice regionale, cât şi practicienilor însărcinaţi cu implementarea lor.

Problema dezvoltării regionale reprezintă o prioritate chiar şi pentru

ţările cu vechime în Uniunea Europeană, iar necesitatea modificării modalităţii de proiectare a planurilor de dezvoltare regionale este temeinic demonstrată în numeroase studii, ca de exemplu „Regional strategic development planning: The Sicilian case ” 30.

Trăsăturile esenţiale economice, sociale şi teritoriale specifice realităţii siciliene necesită metode de alocare planificată a resurselor care presupun o nouă manieră de planificare a strategiilor de dezvoltare regională. Noua strategie porneşte de la baza procesului de dezvoltare regională şi presupune o accentuare a proceselor de planificare şi coordonare de la nivel local. Într-o astfel de abordare autorităţile regionale trebuie să stabilească priorităţile de intervenţie, rolul operaţional al diferitelor organisme şi subiecţi precum şi sursele financiare care vor fi antrenate, astfel în cât să se ofere un cadru de lucru relativ sigur pentru cei care vor să participe la implementarea unei politici de dezvoltare regională. Pe de altă parte, abordarea privind noul sistem de planificare a strategiilor de dezvoltare regionale trebuie să fie în concordanţă cu mecanismul fondurilor structurale ale U.E., respectiv să asigure coeziunea economică şi socială cerută de Comunitatea Europeană. În condiţiile în care U.E. a reformat sistemul de atribuire a fondurilor structurale dirijându-le cu precădere către regiunile periferice, noua strategie poate fi încununată de succes. O abordare strategică a planificării dezvoltării regionale creează cadrul negocierii politice a oportunităţilor şi legăturilor pe care să se axeze politicile de dezvoltare pentru întreaga regiune a Siciliei.

Pornind de la constatarea că în Finlanda diferenţele regionale în

termeni de structură, PIB, utilizarea forţei de muncă etc. sunt mari, lucrarea „Prospects of Finnish regional development under EMU and deepening integration” 31, îşi propune să estimeze impactul Uniunii Monetare Europene asupra regiunilor din această ţară. Nivelul regional de analiză este NUTS 3. Rezultatele arată că provinciile finlandeze puternice sunt capabile să exploateze beneficiile Uniunii Monetare Europene. 30Creaco, S., Querini, G., „Regional strategic development planning: The Sicilian case” , University of Catania, Italy, ERSA Conference, CD-ROM, 2000 31 Ovaskainen, M., „Prospects of Finnish regional development under EMU and deepening integration”, University of Jyväskylä, ERSA Conference, CD-ROM, 2000

Page 51: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

51

Dimpotrivă, regiunile mai puţin dezvoltate pot avea serioase probleme datorate adoptării euro. În aceste condiţii politicile de dezvoltare regională trebuie să susţină creşterea competitivităţii regiunilor mai puţin dezvoltate. Pentru aceasta sunt necesare eforturi financiare atât de la nivel naţional cât şi de la nivelul U.E. Fără măsuri concertate de sprijinire a regiunilor mai puţin dezvoltate există riscul ca aderarea Finlandei la Uniunea Monetară Europeană să ducă la creşterea decalajelor privind dezvoltare regională.

Lucrarea „Duality theory and cost function analysis in a regional

context, the impact of public infrastructure capital in the Greek regions „32, reprezintă o aplicare a teoriei dezvoltării duale în analiza impactului cheltuielilor pentru infrastructuri publice asupra distribuţiei regionale a activităţilor de prelucrare din Grecia. Scopul analizei este fundamentarea distribuţiei regionale a fondurilor bugetare destinate modernizării infrastructurii. Pentru aceasta este utilizată o funcţie a costurilor cu infrastructura determinată pe baza unui panel regional. Această funcţie este similară cu cea utilizată de Nadiri şi Mamuneas în 1994 pentru analiza sectoarelor prelucrătoare din S.U.A. Rezultatele cercetării arată că infrastructura are un impact pozitiv semnificativ asupra sectorului privat. Capitalul public are o relaţie de substituire cu munca şi input-urile intermediare, dar o relaţie de complementaritate cu capitalul privat. În regiunile cu niveluri ridicate ale productivităţii muncii există o tendinţă importantă de a substitui mai mult infrastructura cu munca, datorită faptului că externalităţile pozitive legate de localizare sunt încă mici. Aceasta arată că sunt necesare cheltuieli bugetare pentru realizarea unei infrastructuri complementare care să sporească externalităţile pozitive legate de localizare.

Problema agravării dezechilibrelor regionale devine şi mai acută din

perspectiva extinderii Uniunii Europene întrucât noii candidaţi au performanţe economice inferioare. În studiul „Regional cohesion in an enlarged European Union - an analysis of inter regional specialization and integration”33 se analizează consecinţele creşterii globale ale sectoarelor cheie ale economiei U.E. în legătură cu coeziunea regională. Noţiunea de

32 Rovolis, A.,and Spence, N., „ Duality theory and cost function analysis in a regional context: the impact of public infrastructure capital in the Greek regions”, London School of Economics, Westfield College, University of London , ERSA Conference, CD-ROM,1998 33 Andreas, P., „Regional cohesion in an enlarged European Union - an analysis of inter regional specialization and Integration”, Cornett University of Southern Denmark, ERSA Conference, CD-ROM, 2000

Page 52: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

52

coeziune regională utilizată în studiu se bazează pe investigarea formelor specializării regionale şi pe diviziunea spaţială a sistemului de producţie. Potrivit ipotezei principale a studiului comerţul intra-industrie indică o integrare formală şi calitativă în sistemul de producţie global şi regional. Comerţul inter-industrii reflectă diferenţele în ceea ce priveşte înzestrarea cu factori a ţărilor studiate. Rezultatele preliminare bazate pe cazul ţărilor Baltice indică o tendinţă moderată de adaptare a economiilor în tranziţie la formele internaţionale de diviziune a facilităţilor de producţie. Procesul de coeziune într-o Uniune Europeană lărgită poate fi caracterizat prin următoarele tendinţe:

• un înalt grad de coerenţă a sistemului de producţie, definit printr-o pondere mare a comerţului intra-industrie; • în cazul ţărilor vechi membre ale U.E. s-a constat o uşoară tendinţă de coeziune măsurată prin PIB/locuitor; • scenariile pentru U.E.-27 bazate pe datele privind PIB-ul din 1998 arată o serioasă creştere a disparităţilor. Se pare că problema convergenţei în perspectiva lărgirii nu poate fi rezolvată numai prin mijloace economice, cerând şi o acceptare politică şi socială a acestor diferenţe ce se vor manifesta într-o Uniune Europeană cu mai mulţi membri; • creşterea orientării globale a economiei europene face ca politica economică orientată spre echitate să fie mai puţin fezabilă, datorită competitivităţii internaţionale; • conflictele potenţiale dintre echitate (politică regională) şi eficientă (politica de cercetare – dezvoltare) tind să se manifeste mai pregnant.

Pentru a rezolva cel puţin câteva dintre efectele negative ale tendinţelor manifestate mai sus este necesară cooperarea şi integrarea componentei sistemului european de producţie. Exploatarea avantajelor competitive şi comparative ale U.E. lărgite pare să fie un instrument potrivit pentru îmbunătăţirea creşterii economice şi a echităţii pe termen lung.

Tranziţia la economia de piaţă şi perspectivele integrării în Uniunea Europeană au determinat o creştere a interesului privind problemele dezvoltării economice regionale în ţările central şi est europene. Începuturile asistenţei financiare a U.E. pentru aceste ţări se leagă de fondurile PHARE (Pologne et Hongrie – Aide á Restructuration Economique). Pe lângă interesul major al unor specialişti din ţări vest europene pentru studiul tranziţiei la economia de piaţă din ţările central şi est europene se constată tot mai multe studii privind dezvoltarea regională din aceste ţări. Amintim în acest sens studiile:

Page 53: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

53

„Regional disparities: A Hungarian case study34 care analizează procesul de formarea a structurilor regionale din Ungaria, în perioada de tranziţie la economia de piaţă. Se remarcă procesul de transformare structurală regională prin trecerea de la microstructuri regionale şi locale la regiuni naţionale de dezvoltare. Sunt prezentate câteva scenarii privind rolul regiunilor de dezvoltare în următoarele decenii. Autorul îşi fundamentează scenariile pe serii de date statistice din perioada 1980-1996 şi pe trei recensăminte şi microrecensăminte privind forţa de muncă. Obiectivul principal al lucrării constă în determinarea corelaţiilor dintre resursele de muncă şi prosperitatea economică, pentru a identifica modalităţile de utilizare eficientă a resurselor umane astfel încât să fie diminuate dezechilibrele regionale;

„Dilemmas of the goals of Polish regional policy”35 în care autorii

pornind de la o diagnoză a structurii regionale a Poloniei, analizează dilemele privind obiectivele politicii de dezvoltare regională din ţara lor. În ciuda ritmurilor mari de creştere economică din ultimii ani economia poloneză se află încă în faza iniţială de declanşare a schimbărilor structurale pe care majoritatea ţărilor U.E. le-au efectuat cu circa un sfert de secol în urmă. Din acest motiv structura regională a Poloniei nu este încă pe deplin cristalizată. Caracteristicile principale ale acestei situaţii sunt:

• Un nivel de urbanizare de 62%, încă scăzut comparativ cu media Uniunii Europene, de unde rezultă o angajare excesivă a forţei de muncă în agricultură;

• Niveluri înalte ale şomajului deschis sau ascuns din agricultură; • O pondere mare şi o înaltă rată de concentrare spaţială a industriilor

tradiţionale şi învechite în structura economiei şi a exporturilor; • Subdezvoltarea infrastructurii tehnice, obstrucţionând integrarea în

reţelele Uniunii Europene şi valorificarea localizării favorabile a Poloniei din punct de vedere geopolitic;

• Punerea în pericol a mediului natural. În raport cu aceste puncte slabe ale economiei Poloniei sunt

reformulate obiectivele restructurării dezvoltării regionale. Aceste exemple demonstrează că problema dezechilibrelor în

dezvoltarea regională reprezintă o prioritate importantă atât la nivel 34 Nagy, G., „Regional disparities: A Hungarian case study”, Centre for Regional Studies, Bekescsaba, Hungary, ERSA Conference, CD-ROM, 1998 35 Kozak, M., Pyszkowski, A., „Dilemmas of the goals of Polish regional policy”,Polish Agency for Regional Development, ERSA Conference, CD-ROM, 2000

Page 54: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

54

internaţional cât şi la nivelul Uniunii Europene şi că rezolvarea ei necesită alocarea unor fonduri importante din bugetul Uniunii cât şi din cel al fiecărei ţări membre. Cu atât mai mult, ţările candidate la aderarea în U.E. trebuie să facă eforturi deosebite în domeniul dezvoltării regionale, întrucât decalajele dintre aceste ţări şi ţările membre ale U.E. sunt în primul rând decalaje de dezvoltare regională.

În România preocupările pentru studierea problemelor regionale datează din prima parte a secolului XX. În acest sens trebuie amintit eminentul sociolog român Dimitrie Gusti care începând cu anul 1925 coordonează întocmirea unor monografi rurale, iar după anul 1945 începe întocmirea unor monografii urbane (prima este a oraşului Reşiţa). Din perspectiva regională meritul acestor lucrări constă în faptul că „la nivelul comenzii sociale, monografiile devin o necesitate pragmatică, rezultatele obţinute în urma acestor investigaţii fiind chemate să fundamenteze elaborarea unor programe de dezvoltare viabile a comunităţilor rurale studiate. Ele devin, totodată, puncte de sprijin pentru atragerea de fonduri de la organisme naţionale şi internaţionale implicate în susţinerea “dezvoltării durabile”36. Un alt moment important al studiilor regionale este dat de apariţia în anul 1945 a lucrării lui Victor Jinga, „Probleme fundamentale ale Transilvaniei”37. Încă din primul capitol, intitulat Perspective spaţiale, se poate observa abordarea economiei Transilvaniei din perspectiva ştiinţei regionale. Lucrarea realizează o imagine completă, economică, socială, politică şi istorică a Transilvaniei şi reprezintă un referenţial al studiilor consacrate problemelor regionale. În perioada socialistă, dincolo de comandamentele politice ale acelei perioade au fost realizate studii temeinice bazate pe modelarea economiei naţionale, pe utilizarea instrumentarului statistic şi de prognoză. În acest context putem aminti cartea profesorilor Tövissi, L., Ţigănescu, E., „Balanţa legăturilor dintre ramuri”38, în care sunt puse bazele utilizării metodei input-output în analiza economică regională. O altă contribuţie importantă în domeniul analizei economice regionale aparţine regretatului profesor Ion Blaga „Repartizarea teritorială a forţelor de producţie în România”39. În lucrare se subliniază faptul că repartizarea

36 Stăvărache, F.,Monografia sociologică şi dezvoltarea durabilă, Academia Română, Filiala Cluj-Napoca Institutul de Istorie “George Bariţ”, Departamentul de Cercetări Socio-UmaneStudii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio–umane, vol. 11, 2003 37 Jinga, V., Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Muzeul Judeţean de Istorie, Braşov, 1995 38 Tövissi, L., Ţigănescu, E., Balanţa legăturilor dintre ramuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969 39Blaga, I., „Repartizarea teritorială a forţelor de producţie în România” Editura. Ştinţifică, Bucureşti, 1974

Page 55: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

55

teritorială raţională a forţelor de producţie este chemată să rezolve concomitent două tipuri de probleme: de eficienţă economică şi de creştere a populaţiei şi repartizare judicioasă a acesteia în teritoriu. Autorul susţine ideea dezvoltării echilibrate a judeţelor în vederea stopării migraţiei din judeţele mai puţin dezvoltate spre celelalte judeţe, cu deosebire spre oraşele mari, îngreunând rezolvarea în viitor a problemei ridicării economice şi sociale a zonelor rămase în urmă. Lucrarea., „Metode şi modele ale analizei economice structurale”40, a profesorilor Tövissi, L., Scarlat, E., Taşnadi, Al, reprezintă o valoroasă contribuţie în domeniul modelării economice structurale inclusiv în domeniul analizei economice regionale. O importantă contribuţie la domeniul fundamentării amenajării teritoriului şi a dezvoltării economice regionale este şi cartea., „Sistemele spaţiului amenajat. Modelare - optimizare – previziune”41, a profesorilor Botez, M., Celac, M.

De remarcat este şi faptul că în această perioadă au fost întocmite valoroase teze de doctorat pe teme regionale, amintim în acest sens tezele profesorilor Cornelia Pârlog şi Gheorghe Vârlan.

După 1990, din perspectiva integrării României în structurile U.E., şi în ţara noastră au existat preocupări serioase în întocmirea unor studii care au stat la baza programelor de dezvoltare regională. Menţionăm mai întâi studiile profesorilor Nicolae Valentin, Luminiţa Daniela Constantin, Cornelia Pârlog ş.a. de la Academia de Studii Economice din Bucureşti.

În cadrul unui program Phare consilieri externi desemnaţi de Uniunea Europeană împreună cu reprezentanţi ai ministerelor au pregătit în anul 1997 un set de principii fundamentale pentru dezvoltarea regională în România prezentat în Carta Verde42, document la care prezenta teză face referire în mai multe rânduri.

De asemenea menţionăm studiile întocmite la Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române de către specialişti recunoscuţi în domeniu (dr. Dorin Jula, Dr. Gabriela Frenz, dr. Carmen Păuna ş.a.) care au avut un impact deosebit în elaborarea primelor documente privind dezvoltarea regională din România. După anii ́90 au fost elaborate valoroase teze de doctorat pe teme regionale cum ar fi tezele prof. univ Luminiţa Constantin, prof.univ. Dorin Jula, prof. univ. Dorel Ailenei, conf.univ. dr. Mariana Voineagu, cercetător Daniela Antonescu ş.a.

40 Tövissi, L., Scarlat, E., Taşnadi, Al., Metode şi modele ale analizei economice structurale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 41 Botez, M., Celac, M., Sistemele spaţiului amenajat. Modelare - optimizare - previziune, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 42 Guvernul României şi Comisia Europeană, CARTA VERDE Politica de dezvoltare regională în România, Bucureşti, 1997

Page 56: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

56

Un rol deosebit în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană au avut studiile elaborate de Institutul European din România în perioada 2001-2004, parte din ele referindu-se la dezvoltarea regională. O etapă foarte importantă în evoluţia cercetărilor privind dezvoltarea regională în România a fost constituirea în anul 2000 a Asociaţiei Române de Ştiinţe Regionale (ARSR), asociaţie membră a European Regional Science Association (ERSA) şi crearea unor poli de cercetare ştiinţifică pentru dezvoltare regională la Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Galaţi, Suceava, Alba Iulia ş.a. În cele patru simpozioane naţionale (2001-2004) A.R.S.R. a reuşit să reunească specialişti din domeniul teoriei şi practicii dezvoltării regionale din ţara noastră şi din străinătate (fiecare simpozion naţional s-a bucurat de prezenţa unor înalţi reprezentanţi ai RSAI sau ERSA). Studiile prezentate au abordat o tematică diversă referitoare la strategii şi politici regionale, la statistică şi planificare regională, la modele ale dezvoltării regionale, la pieţe regionale ale muncii ş.a.. Cercetările membrilor ARSR au contribuit la fundamentarea dimensiuni teritoriale a Planului Naţional de Dezvoltare (PND), a planurilor de dezvoltare ale regiunilor, la întocmirea unor programe de dezvoltare cu impact regional, fiind realizate în cadrul unor proiecte de cercetare incluse în PND, sau finanţate de ANSTI, CNCSIS s.a.

În continuare menţionăm câteva dintre studiile mai importante elaborate în domeniul dezvoltării regionale după cum urmează:

- Studiul „Mobilitatea forţei de muncă în România. Analiză şi previziune”43, cercetează tendinţele privind formarea pieţei forţei de muncă din România în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă atât din punct de vedere teritorial cât şi din punct de vedere profesional, analizând influenţa factorilor demografici, economici şi legislativi. Din perspectivă teritorială se observă o distribuţie puternic neomogenă a potenţialului uman pe regiuni de dezvoltare şi pe zone rezidenţiale (urban/rural). Se constată că mobilitatea teritorială a forţei de muncă reprezintă o reacţie de adaptare a ofertei de muncă în funcţie de localizarea teritorială a cererii, cerere profund afectată de restructurările din economia românească aflată în procesul de tranziţie la economia de piaţă. O consecinţă pozitivă a fenomenului migraţiei forţei de muncă este contribuţia acesteia la realizarea echilibrului în dezvoltarea regională. Rezultatele studiului sunt comparate cu cele din unele ţări ale Uniunii Europene (Marea Britanii, Suedia, Spania şi Italia) constatându-se că în ţara noastră există încă importante obstacole în calea mobilităţii forţei de muncă.

43 Constantin, D.L., Pârlog, C., Caracotă, D., ş.a., „Mobilitatea forţei de muncă în România. Analiză şi previziune”, ASE, 2000-2002

Page 57: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

57

- Studiul „Fundamentarea măsurilor privind gestionarea situaţiilor de criză datorate dezechilibrelor regionale”44. Acest studiu şi-a propus să estimeze starea actuală a dezechilibrelor regionale, atât din perspectiva unor indicatori tradiţionali (P.I.B. regional, producţie industrială) cât şi din perspectiva competitivităţii regionale. Sunt semnalate anumite similitudini cu unele ţări ale U.E. (Spania, Germania), dar şi un efect de remanenţă specific României. Sunt trecute în revistă unele zone şi activităţi care pot deveni poli de dezvoltare economică. Studiul testează anumite modele de dezvoltare regională şi analizează critic programele de dezvoltare ale Agenţiilor de Dezvoltare Regională, Nord - Vest, Vest şi Centru în privinţa măsurilor de dezvoltare din Munţii Apuseni. Meritul programul constă în pregătirea demarării programului F.I.D.A. (Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă) prin care s-a deschis o finanţare internaţională de circa 16 milioane de U.S.D. pentru micii fermieri din zona Munţilor Apuseni.

În lucrarea „Sisteme teritoriale”45 Ioan Ianoşi face o analiză a problematicii sistemelor teritoriale, a modului de gestionare a resurselor propunând modele originale de evaluare şi monitorizare a dinamicii spaţiale. Remarcăm metodele de analiză şi prognoză utilizate în procesul dezvoltării sistemelor teritoriale, utilizarea analizei LFA (Logical Framework Approach) şi a analizei SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats) în studiul disparităţilor teritoriale din judeţul Alba, selectarea obiectivelor operaţionale în comunităţile locale din Munţii Apuseni. De remarcat sunt preocupările pentru elaborarea unor studii pentru dezvoltarea regională a unor „zone sărace” a zonelor de munte, a unor preocupări pentru elaborarea unor programe de dezvoltare economică unor zone din ţara noastră. In acest context amintim:

- Studiile elaborate de URBANPROIECT în perioada 1994-1995 care oferă soluţii pentru zonele vulnerabile. Menţionăm în acest sens studiul „Plan de amenajarea a teritoriului zonal „Munţii Apuseni”46, lucrare care reprezintă un demers operaţional care are ca obiectiv promovarea unei strategii de dezvoltare în vederea revitalizării, reabilitării ecologice şi culturale a acestei zone. Apreciem oportunitatea şi valoarea acestor studii, menţionând însă faptul că analiza-diagnostic s-a efectuat doar pe o perioada scurtă (1993-1994), este sumară, iar în strategia propusă locul prioritar îl deţine dimensiunea urbanistică. Tot în cadrul 44 Ailenei, D., Jula, D., Gârbovean A.,ş.a.”Fundamentarea măsurilor privind gestionarea situaţiilor de criză datorate dezchilibrelor regionale”ASE, 2000-2002 45 Ianoş, I., Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, Bucureşti - 2000 46 Ministerul Lucrărilor Publice,URBANPROIECT, „Plan de amenajare a teritoriului zonal Munţi Apuseni”, Bucureşti, 1994

Page 58: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

58

acestui proiect de cercetare proiectare URBANPROIECT a elaborat Planurile de amenajare a teritoriului pentru judeţele Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj.

- Studiul „Program de promovare şi valorificare a potenţialului turistic din Valea Teleajenului”47. După ce realizează o analiză profundă a posibilităţilor dezvoltării unor activităţii economice complementare celor agricole, studiul îşi propune să identifice oportunităţile care pot susţine dezvoltarea turismului în zonă, cu precădere a turismului rural. Aplicarea unei analize SWOT pune în evidenţă punctele tari ale zonei: potenţial turistic natural şi antropic valoros, o foarte bună accesibilitate, un stil de viaţă tradiţional cu o bucătărie bogată şi variată, produse agricole naturale etc., dar şi punctele slabe: informaţii turistice relativ puţine, starea nu tocmai bună a drumurilor publice, lipsa unor legături aeriene adecvate pentru turiştii străini etc. Oportunităţile zonei sunt legate mai ales de: imaginea romantică, puritatea şi arhaicul satului românesc, creşterea numărului cetăţenilor străini care sosesc în România în interes de afaceri, conectarea la reţeaua Eurogites a turismului rural românesc etc. În raport cu oportunităţile existente sunt propuse programe turistice de mai multe categorii care să permită valorificarea potenţialului zonei.

În prezent sunt preocupări intense pentru întocmirea unor studii de dezvoltare regională pentru Zona Munţilor Apuseni, amintim în acest sens următoarele studii şi publicaţii: - Studiul “Prezent şi perspective de dezvoltare durabilă a zonei Roşia Montană”48 reprezintă o propunere alternativă de dezvoltarea durabilă a acestei zone şi o pledoarie împotriva demarării proiectului de exploatare a aurului la Roşia Montană de către compania “ Roşia Montană Gold Corporation”. Acest studiu prezintă soluţii pentru dezvoltarea acestei localităţi, luând în calcul potenţialul turistic al zonei, tradiţiile în meserii specifice locului, respectarea mediului şi conservarea resurselor. - Studiul „Studiu regional de oportunitate pentru Zona Brad”49 a fost iniţiat şi coordonat de către Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrală şi de Est în parteneriat cu Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural, Agenţia de Dezvoltare Regionala 5 Vest, în cadrul proiectului “Afacerile Rurale Verzi – o Cale în Dezvoltarea Durabila a Zonei Brad”. Studiul face o evaluare a potenţialului

47 Bran, F., Stănciulescu, G., Ţigu, G., ş.a. „Program de promovare şi valorificare a potenţialului turistic din Valea Teleajenului” ASE, 2001 48 Academia Română, Institutul Naţional de Cercetări Economice, „Prezent şi perspective de dezvoltare durabilă a zonei Roşia Montană”, vol.11-12, Bucureşti ,2003 49 Munteanu, N., Cibu, R, Lingurar, V., Velcea M., Consultant asociat Rentrop& Straton, Stoian M ,s.a.”Studiu regional de oportunitate pentru Zona Brad, ADR Vest, ANTREC, 2004

Page 59: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

59

economico-social, cultural şi natural a Zonei Brad, propune soluţii pentru dezvoltarea de mici afaceri cu impact redus asupra mediului („afaceri rurale verzi”) – ca alternativă în dezvoltarea durabila a acestei zone montane.

- Lucrarea „Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zonei Munţilor Apuseni – Studiu de caz Roşia Montană50, reprezintă o încercare complementară efortului depus de oamenii de cultură şi ştiinţă reuniţi sub înaltul patronaj al Academiei Române, de a convinge autorităţile centrale şi locale, în vederea stopării proiectului de exploatare a aurului la Roşia Montană folosind ca tehnologie de extracţie cianurarea. Cu toate că lucrarea se referă în general la problematica Zonei Munţilor Apuseni, preocuparea de studiu în detaliu concentrându-se pe o zona restrânsă (comuna Roşia Montană şi satele limitrofe), meritul acesteia constă în faptul că oferă o dimensiune exactă a costurilor pe care le va suporta cetăţeni ce locuiesc în această zonă şi România în general, precum şi a beneficiilor mici ce s-ar obţine prin implementarea controversatului proiect al Companiei „Roşia Montană Gold”. Studiul oferă propuneri concrete de dezvoltare pentru localitatea Roşia Montană din perspectiva dezvoltării ecologice a acesteia.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, în prezent sunt remarcate studiile realizate de Institutul European din România care a elaborat în cadrul proiectului “Pre-accesion impact studies (PAIS)” o serie de studii şi anume, în prima etapă PAIS I (14 studii) şi în etapa a doua PAIS II (12 studii), din diverse domenii: politică monetară, dezvoltare agricolă, politică de securitate şi apărare, gestionarea şi implementarea Fondurilor structurale precum şi de dezvoltare regională. Aceste studii au fost finanţate de Comisia Europeană şi stau la baza fundamentării poziţiei autorităţilor române în procesul de negocieri în vederea aderării României la Uniunea Europeană. În cadrul programului PAIS I desfăşurat pe perioada anilor 2001-2002 din cele 14 studii două au tematică legată de dezvoltarea regională şi anume:

- studiul 8 “Compatibilităţi între cadrul românesc al politicii regionale şi reglementările UE privind ajutorul de stat”51;

- studiul 9 “Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România”52.

50 Bran, P., (coord), Bran, F., Roşca, I.Gh.., Manea, Gh., David, O., Costică, I., Iorgulescu, A.,Componenta ecologică a strtegiei de dezvoltare economică a zonei Munţilor Apuseni Studiu de caz Roşia Montană, Edituara A.S.E., Bucureşti, 2003 51 Drăgan G., Atanasiu I., “Compatibilităţi între cadrul românesc al politicii regionale şi reglementarile UE privind ajutorul de stat”, Institutul European din România, 2002

Page 60: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

60

Studiul „Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România”, abordează problemele legate de politica de coeziune si dezvoltarea regionala, principalele obiective ale studiului fiind: analiza disparităţilor socio – economice actuale, la nivel intra şi inter-regional în România, analiza structurii instituţionale existente şi a capacităţii de a utiliza instrumentele de pre-aderare ale UE, analiza politicilor de dezvoltare regională şi a instrumentelor implementate în prezent, evaluarea tendinţelor probabile de evoluţie ale politicii regionale a UE anterior extinderii şi recomandări privind politicile, strategiile şi aranjamentele instituţionale.

Studiul „Model de evaluarea a efectelor adoptării acquis-ului comunitar în materie de dezvoltare regională. Aplicaţie pe exemplul regiunii sud-est Oltenia”53, îşi propune estimarea efectelor calitative, sub forma schimbărilor de mentalitate şi de comportament al firmelor şi al autorităţilor locale şi centrale precum şi a efectelor cantitative asociate, efecte manifestate prin creşterea economică înregistrată de regiunea de dezvoltare Sud-Est „Oltenia”. Pentru analiza impactului fondurilor de preaderare (ISPA şi SAPARD) asupra dezvoltării regiunii Sud-Est au fost consultate opiniile autorităţilor locale şi ale reprezentanţilor comunităţii de afaceri. Dacă reprezentanţii autorităţilor judeţene consideră benefic acest impact, reprezentanţii mediului de afaceri sunt mai rezervaţi şi adesea critici în privinţa efectelor modului de utilizare a acestor fonduri. Este reclamată o mai mare transparenţă în licitarea proiectelor de dezvoltare şi în derularea finanţărilor Fără a face o prezentare exhaustivă a preocupărilor în domeniul cercetării dezvoltării regionale, considerăm că au fost punctate câteva dintre studiile reprezentative în acest domeniu. Menţionăm faptul că în perspectiva integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, în condiţiile în care în interiorul acesteia politicile de dezvoltare regională şi-au afirmat viabilitatea, interesul pentru acest domeniu este în creştere continuă. Ca urmarea a acestui fapt s-a intensificat preocuparea pentru studiu dezechilibrelor economice şi sociale din Zona Munţilor Apuseni, sporind şi asistenţa financiară destinată susţinerii dezvoltării activităţilor economice din această zonă.

52 Pascariu G., Ihomel E.,Stănculescu M., Jula D., Luţaş,”Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România”, Pre-Accession Impact Studies nr. 8 Institutul European Român, 2002 53 Cristureanu, C., Miron, D., Drăgan, G., ş.a. Model de evaluarea a efectelor adoptării acquis-ului comunitar în materie de dezvoltare regională. Aplicaţie pe exemplul regiunii sud-est Oltenia, A.S.E., 2002

Page 61: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

61

CAPITOLUL ΙΙ

DIAGNOZA SOCIO - ECONOMICĂ A ZONEI MUNŢILOR APUSENI. O VIZIUNE CRITICĂ

2.3. Fundamente metodologice Principalele obiective ale prezentei lucrări vizează: analiza

disparităţilor socio – economice, stabilirea unor poli de dezvoltare şi construirea unei strategii de dezvoltare regională pentru Zona Munţilor Apuseni precum şi aplicarea unui model de dezvoltare regională pentru această zonă.

În scopul atingerii acestor obiective, pe durata elaborării tezei au fost derulate o serie de activităţi care şi-au propus delimitarea zonei, culegerea datelor, centralizarea datelor, efectuarea de analize statistice etc. De asemenea au fost organizate întâlniri cu reprezentanţi ai autorităţilor regionale implicate în dezvoltare regionala a Zonei Munţilor Apuseni. În ansamblu, precizarea cadrului metodologic necesită definirea conceptelor utilizate ca instrumente de cercetare, astfel: Analiza-diagnostic “constă în studierea atentă a mersului activităţi economice, relevând starea de sănătate a acesteia (cu simptomele sale), cauzele care o condiţionează (etiologia) şi remediile corespunzătoare (terapeutica)”54. Diagnoza este rezultatul obţinut în urma analizei-diagnostic şi conţine aspecte cantitative şi calitative ale fenomenului economico-social din zona studiată, care permit relevarea fenomenelor pozitive şi negative care conturează tendinţe forte sau slabe. Pe baza diagnozei pot fi stabilite obiectivele, căile şi mijloacele de remediere a decalajelor constatate, formularea de măsuri care să conducă la prevenirea elementelor negative constatate în prezent. Aceasta reprezintă baza de plecare în formularea unor măsuri de dezvoltare a zonei, de valorificare a resurselor interne şi a oportunităţilor induse de mediul extern. Cu alte cuvinte diagnoza este punctul de pornire în stabilirea unei strategii de dezvoltare economico-socială.

Regiunea este unitatea de implementare a politicilor de dezvoltare regională, cuprinde teritoriile mai multor judeţe asociate în baza unor convenţii. Regiunea de dezvoltare constituie cadrul de elaborare, implementare şi evaluare a politicilor de dezvoltare regională. Aceasta nu este unitate administrativ-teritorială şi nu are personalitate juridică.

54 Nicolae V., Constantin L.D., Grădinaru I., Previziune şi orientare economică, Ed. Economică, 1995

Page 62: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

62

În contextul opţiunii irevocabile a ţării noastre de aderare la Uniunea Europeană, a fost stabilit cadrul legal de constituire a celor opt regiuni de dezvoltare care funcţionează în prezent în România. Gruparea judeţelor în regiunile de dezvoltare descrise în prezenta lucrare, s-a efectuat ţinând cont în primul rând de criteriile geografice, demografice şi economice. Cu alte cuvinte, au fost grupate mai multe judeţe învecinate în aşa fel încât mărimea populaţiei să corespundă unităţii de referinţă din statistica U.E. - NUTS 2 (800000 – 3000000 locuitori). Din punct de vedere economic s-a urmărit ca regiunile să fie oarecum echilibrate, în sensul că judeţe cu un nivel al PIB-ului/locuitor inferior să fie incluse în regiuni alături de judeţe cu un nivel de dezvoltare superior mediei pe ţară, mizându-se pe un efect de antrenare în dezvoltarea regională dinspre judeţele mai dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate.

Pe lângă conceptul de regiune se folosesc şi termenii de arie şi zonă. Aria, conform definiţiei lui Stanislaw Czamanschi, „reprezintă orice parte a spaţiului bidimensional”, având utilitate metodologică în analizele economice şi sociale de tip spaţial. Delimitarea ariilor din spaţiul naţional este realizată în funcţie de obiectivele cercetării. De exemplu, „Carta verde a dezvoltării regionale în România”55 operează cu: arii cu probleme complexe, arii de mare sărăcie, arii cu industrii în declin, arii de exploatare a cărbunelui, arii intens poluate, arii cu procese puternice de degradare a terenurilor, ori cu arii geografice de tipul aria rurală Sălaj-Bistriţa etc.

Zona aşa cum a fost definită şi în lucrarea „Bazele Economiei Regionale şi Urbane” reprezintă 56„o suprafaţă cu caracteristici diferite în raport cu spaţiul înconjurător. Delimitarea zonei este o sarcină dificilă care se rezolvă îmbinând criteriile economice, administrative, social culturale, geografice alese în funcţie de scopul urmărit în demersul de cercetare, proiectare, prognoză ş.a..

Spre deosebire de regiuni, zonele grupează comune şi oraşe cu probleme similare de genul „zone în care predomină factori favorizanţi ai dezvoltări, zone în care predomină factori restrictivi ai dezvoltării, zone cu condiţii medii”57 , ori cele 11 „zone de restructurare industrială”58. Ca atare dacă dimensiunile regiunilor sunt comparabile din punctul de vedere al potenţialului demografic şi chiar al suprafeţei, zonele pot diferii foarte mult între ele atât sub aspectul problemelor cu care se confruntă cât şi sub aspectul întinderii. Totodată, dacă la delimitarea regiunilor o dată stabilite 55 Carta verde a dezvoltării regionale în România, 1997 56 Nicolae V., Constantin D.L., Bazele economice regionale şi urbane”, Editura Oscar Print,Bucureşti,1998 57 Carta verde a dezvoltării rurale, 1998 58 H.G. nr. 399/2001, care a înlocuit vechile “zone defavorizate” cu “zone de restructurare industrială”

Page 63: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

63

judeţele care o compun, se merge strict pe conturul administrativ al judeţelor componente, la delimitarea zonei lucrurile sunt mult mai complexe.

În interiorul zonei pot fi incluse comune şi oraşe care aparţin mai multor judeţe, care la rândul lor sunt incluse în regiuni de dezvoltare diferite.

În acest context delimitarea Zonei Munţilor Apuseni care face obiectul studiului prezentei lucrări a constituit o operaţiune extrem de importantă şi dificilă, pe care autorul a realizat-o ţinând cont de precizările Consiliilor Judeţene Alba, Arad, Bihor, Cluj, Sălaj şi Hunedoara, de criteriul geografic, de legăturile economice stabilite între localităţile componente, de coordonatele istorice comune ale acestora. În acest sens a fost inclusă zona de munte, integral precum şi zona limitrofă muntelui care este legată de acesta sub aspectul resurselor, care se confruntă cu aceleaşi probleme, cu care are legături etnografice, istorice, economice şi demografice, cu zona de munte. Zona include atât „Ţara Moţilor tradiţională” care cuprinde strict zona de munte, cât şi aria limitrofă de deal şi şes. Conturul Zonei Munţilor Apuseni este prezentat în Harta nr. 2.

Din modul în care s-a realizat delimitarea Zonei Munţilor Apuseni, din particularităţile în plan administrativ-teritorial a rezultat necesitatea organizării unei observări totale pentru perioada 1990-1999, observare care a fost efectuată special, pentru analiza-diagnostic întreprinsă în teză. Datele au fost culese în anul 2001 şi prelucrate în perioada anului 2002, când a fost pregătit şi referatul în cauză şi ulterior teza. Dificultatea a constat în faptul că Zona Munţilor Apuseni se întinde pe porţiuni de teritoriu în şase judeţe şi că datele oficiale comunicate, se referă strict la judeţe în integralitatea lor, motiv pentru care a fost necesară culegerea datelor pe fiecare comună şi oraş de la Direcţiile judeţene de statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj. Datele rezultate din statistica populaţiei, statistica ocupării, statistica serviciilor sociale (statistica sănătăţii, statistica învăţământului, statistica culturii), statistica producţiei vegetale, efectivelor de animale şi producţiei animale, statistica activităţilor edilitare se obţin din observări totale, anual pe localităţi. În cadrul observărilor statistice sunt urmăriţi o serie de indicatori statistici dintre care îi menţionăm pe următorii:

a) Statistica echipării teritoriului: suprafaţa totală (hectare), locuinţe în proprietate (număr), suprafaţă locuibilă (mp), lungime străzi (km), lungime reţea de canalizare (km),

lungimea reţelei de distribuţie a apei (km), lungime reţea alimentare cu gaze (km) etc;

b) Statistica populaţiei: populaţie totală (număr), populaţie totală-femei (număr), născuţi vii, decedaţi total (din care sub un an),

Page 64: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

64

persoane stabilite cu domiciliul în localitate, persoane plecate cu domiciliul din localitate etc;

c) Statistica forţei de muncă: salariaţi total (număr mediu urmăriţi pe domenii - agricultură, industrie, construcţii , învăţământ, sănătate etc);

d) Statistica învăţământului: unităţi de învăţământ (număr), grădiniţe, licee, şcoli profesionale, unităţi de învăţământ superior, elevi înscrişi total şi pe tipuri de învăţământ, personal didactic pe total şi pe tipuri de învăţământ, săli de clasă, laboratoare, ateliere etc;

e) Statistica culturii şi artei: cinematografe (număr), biblioteci publice (număr), abonamente la radio (număr), abonamente la televiziune (număr);

f) Statistica ocrotirii sănătăţii: paturi în spitale (număr), medici în sector public (număr), medici stomatologi (număr), farmacişti (număr), personal mediu sanitar, număr spitale, număr dispensare medicale, policlinici, farmacii, creşe sector public, cabinete medicale sector privat, etc;

g) Statistica agriculturii: suprafaţa agricolă după modul de folosinţă (arabil, livezi şi pepiniere viticole, păşuni, fâneţe - ha), suprafaţa totală cultivată (cu grâu, porumb, cartofi, legume, - ha), producţia totală de (grâu, porumb, cartofi, fructe etc – tone), bovine , porcine, ovine, păsări(capete), producţia totală de (carne – tone, lapte vacă şi bivoliţă – hl, de oua - mii buc, de lână (kg) etc;

h) Statistica serviciilor de poştă şi telecomunicaţii: unităţi poştă şi telecomunicaţii (număr), abonamente telefonice (număr).;

i) Statistica turismului pentru odihnă şi tratament: unităţi de cazare total (număr), locuri în unităţi de cazare(număr), hoteluri, locuri în hoteluri (număr).

Seriile de date referitoare la indicatorii descrişi mai sus au fost

culese pe fiecare localitate în parte, centralizate pe judeţele ce compun Zona Munţilor Apuseni, iar în cadrul judeţelor pe medii sociale de locuire şi pe total. Din baza de date astfel constituită au fost construite tabele (Anexele nr. 1-25), urmărindu-se dinamica diverşilor indicatori şi tendinţa acestora. Pentru evidenţierea tendinţelor reprezentative au fost efectuate comparaţii cu datele de la nivel naţional, pe total perioadă sau pe diverşi ani consideraţi semnificativi.

În vederea caracterizării cât mai aproape de realitate a evoluţiei fenomenelor economico - sociale înregistrate în Zona Munţilor Apuseni au fost utilizate o serie de date actuale. Astfel pentru analiza şomajului au fost utilizate serii de date pe perioada 1999-2002, pentru modelul de

Page 65: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

65

prognoză a populaţiei şi a populaţiei active a utilizat datele înregistrate la ultimele două recensăminte, pentru asigurarea legăturii cu Planurile Naţionale de Dezvoltare au fost utilizate date referitoare la perioada 2004-2006 ş.a .

Zona Munţilor Apuseni este locul unde se manifestă o serie de disparităţi care privesc atât nivelul producţiei, al veniturilor, al şomajului cât şi dotarea cu elemente de infrastructură, posibilităţi de educaţie, calitatea mediului. Aceste disparităţi se manifestă atât între zona Apuseni şi zonele învecinate cât şi în interiorul ei. Scopul prezentei lucrării este de a evidenţia aceste disparităţi şi de a propune măsuri active de combatere a acestora.

2.4. Atributele definitorii ale zonei

2.2.1. Localizarea şi structura administrativ-teritorială

Zona Munţilor Apuseni se situează în partea vestică a României, între Câmpia Tisei la vest şi Podişul Transilvaniei la est. Ea reprezintă locul de unde izvorăsc cele trei Crişuri, Someşul Mic şi râul Arieş.

Delimitarea zonei a constituit obiectul atenţiei atât a specialiştilor care au studiat-o cât şi a autorităţilor care au dispus diverse reglementări specifice acesteia. În demersul lor, toţi au ţinut cont de criteriul geografic, de legăturile economice stabilite între localităţile componente şi de legăturile istorice dintre acestea. Pe de altă parte, s-a avut în vedere scopul cercetării: dacă s-a studiat zona sub aspectul agriculturii montane a fost selectată doar zona rurală, dacă interesul cercetării a fost de natură turistică s-a avut în vedere strict zona de munte, iar dacă cercetarea s-a făcut în sens larg, cu abordarea problematicii economico-sociale, a coordonatelor comune în ceea ce priveşte nivelul de trai, aria studiată a fost mai extinsă. În acest sens a fost luată în considerare şi aria limitrofă muntelui, care este legată de acesta sub aspectul resurselor, se confruntă cu aceleaşi probleme, are legături etnografice, istorice, economice şi demografice cu zona de munte.

Prezenta lucrare studiază în întregime Carpaţi Apuseni dar şi ariile limitrofe, zona prezentându-se ca o entitate din punct de vedere social, economic şi etnografic, bine definită. Din analiza stadiului actual al cercetărilor privind dezvoltarea regională în România şi problematica economico-socială a Zonei Munţilor Apuseni în particular rezultă că această lucrare este prima cu o acoperire geografică totală a zonei, ceea ce a necesitat ca o preocupare de maximă importanţă din partea noastră, corecta sa delimitare. În acest sens, am pornit de la consideraţiile cu caracter general enunţate mai sus, particularizate după cum urmează.

Page 66: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

66

Conturul acestei zone a fost stabilit luând drept limite Culoarul Mureşului la sud, Culoarul Someşului la nord, Depresiunea Transilvaniei la est, Dealurile şi Câmpia Vestică la vest. Limita de sud reprezentată de valea Mureşului vine în contact de la vest spre est cu Dealurile Lipovei, Munţii Poiana Ruscăi, Depresiunea Haţeg – Simeria.

La nord, zona Munţilor Apuseni se învecinează cu Depresiunea Şimleului, la est cu Dealurile Clujului şi Dejului, Podişul Transilvaniei şi Câmpia Transilvaniei.

Limita de vest este cea mai complexă, străbătând zona de munte ce se întrepătrunde cu dealuri piemontane şi chiar câmpie. În partea vestică zona Munţilor Apuseni se învecinează cu Câmpia Aradului şi cu Câmpia Crişurilor.

În zona Munţilor Apuseni au fost incluse toate unităţile administrative (comune, oraşe) a căror suprafaţă se află, potrivit caracteristicilor menţionate, parţial sau total în perimetrul acesteia. Astfel, în limita sudică au fost incluse şi localităţi care au suprafeţe în culoarul Mureşului cum ar fi: Vinţu de Jos, Blandiana, Ceru Băcăinţi, Şoimuş, Braniştea, Gurasada, Burjuc, Săvârşin, Zam, Vărădia de Mureş, Luncoiu de Jos şi Lipova. Partea estică cuprinde de asemenea comune care au sate situate atât în zona de munte, cât şi sate situate în zona marginală a acesteia. Astfel au fost incluse în zona Munţilor Apuseni, comune cum ar fi: Ighiu, Cricău, Stremţ, Galda de Jos, care au terenuri şi în zona de şes. Similar, în partea vestică a regiunii au fost incluse localităţi situate la altitudini relativ joase, chiar şi în câmpie precum ar fi localităţile Ineu, Pâncota, Beiuş. În nordul regiunii vom întâlnii localităţi care se întind atât în zona de munte cât si în Depresiunea Transilvaniei.

Amplasarea Zonei Munţilor Apuseni în teritoriul naţional este reprezentată de zona marcată în harta nr. 2.

Page 67: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

67

Harta nr. 2 Conturul Zonei Munţilor Apuseni

Aşadar, la delimitarea zonei s-a evitat separarea localităţilor din

cadrul aceleiaşi comune, incluzându-se toate satele componente, chiar dacă unele au terenuri la şes, considerându-se că disfuncţionalităţile de ordin economico-social se manifestă în mod unitar, caracteristicile comune fiind cele legate de declinul economic, de accentuarea fenomenului de depopulare a zonei, de subutilizarea potenţialului natural.

De asemenea, trebuia avută în vedere menţinerea legăturilor istorice între localităţile incluse, în eventualitatea aplicării unor programe de dezvoltare regională neputându-se proceda la o aplicare discriminatorie a acestora pentru satele aceleaşi comune.

Mai trebuie menţionat faptul că zona Munţilor Apuseni se află la intersecţia unor influenţe care ar putea fi fructificate în beneficiul acesteia, influenţe exercitate de câteva dintre oraşele importante ale Transilvaniei cum ar fi oraşele Arad, Cluj-Napoca, Baia Mare, Satu Mare, Alba-Iulia, Deva, care sunt situate la distanţe relativ mici de această zonă.

La fel de important este şi faptul că distanţa relativ mică la care se află doua metropole europene, Budapesta şi Viena ar putea constitui un

SERBIA SI

MUNTENEGRU

Page 68: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

68

avantaj în valorificarea potenţialului turistic al zonei, în special a celui legat de condiţiile foarte bune de schiat, de monumentele naturale existente şi de potenţialul istoric însemnat.

Suprafaţa zonei studiate este de 1.598.100 ha, ceea ce reprezintă 6,82 % din suprafaţa totală ţării şi se întinde pe cuprinsul a şase judeţe - Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj.

Aceste judeţe sunt amplasate în regiuni de dezvoltare diferite după

cum urmează: Alba în Regiunea de Dezvoltare Centru; Arad şi Hunedoara în Regiunea de Dezvoltare Vest; Bihor, Cluj şi Sălaj în Regiunea de Dezvoltare Nord - Vest. Zona Munţilor Apuseni cuprinde în total 16 oraşe, 163 comune şi

1253 sate. Judeţele care au localităţi incluse în Zona Munţilor Apuseni deţin ponderi diferite în zonă (sub aspectul suprafeţei), de la judeţul Arad care contribuie cu aproape 28 %, la judeţele Alba şi Bihor cu peste 18 %, în timp ce judeţele Cluj, Hunedoara şi Sălaj au ponderi de 15%, de 13% respectiv de 7 % (vezi Anexa 1 ). Structura ponderilor deţinute de cele şase judeţe în Zona Munţilor Apuseni este prezentată în Graficul nr. 1.

Page 69: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

69

Graficul nr.1 Distribuţia pe judeţe a suprafeţei ocupate de Zona Munţilor Apuseni

19%

18%

15%

13%

7%

28%

ALBA ARAD BIHOR CLUJ HUNEDOARA SALAJ

Oraşele şi comunele componente zonei Munţilor Apuseni şi apartenenţa lor la regiunile de dezvoltare şi judeţe se prezintă după cum urmează (Tabelul nr. 4):

Page 70: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

70

Tabelul nr.4 Repartizarea oraşelor şi comunelor din Zona Munţilor Apuseni

pe regiuni de dezvoltare şi judeţe

Regiunea de Dezvoltare

Judeţul

Oraşe incluse în Zona Munţilor Apuseni

Comune incluse în Zona Munţilor Apuseni

Centru

Alba

Abrud, Baia de Arieş, Câmpeni şi Zlatna

Albac, Almaşu Mare, Arieşeni, Avram Iancu, Bistra, Bucium, Blandiana, Ciuruleasa, Cricău, Ceru Băcăinţi, Galda de Jos, Gârda de Sus, Horea, Ighiu, Întregalde, Livezile, Lupşa, Meteş, Mogoş, Ocoliş, Poiana Vadului, Ponor, Poşaga, Rîmeţ, Rîmetea, Roşia Montană, Sălciua, Scărişoara, Sohodol, Stremţ, Vadul Moţilor, Vidra, Vinţu de Jos .

Vest

Arad

Ineu, Lipova, Pâncota, Sebiş

Almaş, Archiş, Birchiş, Barşa, Băiţa, Bârzava, Beliu, Bocsig, Brazii, Buteni, Cărand, Chişindia, Conop, Covăsinţ, Craiva, Dezna, Dieci, Dorgoş, Ghioroc, Gurahonţ, Hălmagiu, Hălmăgel, Hăşmaş, Igneşti, Moneasa, Păuliş, Petriş, Pleşcuţa, Săvârşin, Seleuş, Şiştorovăţ, Şilindia, Tauţ, Târnova, Vărădia de Mureş, Vârfurile.

Hunedoara Brad Baia de Criş, Balşa, Băiţa, Blăjeni, Bucuresci, Buceş, Burjuc, Brănişca, Bulzeşti, Certeju de Sus, Crişcior, Geogiu, Gurasada, Luncoiu, Ribiţa, Şoimuş, Tomeşti, Vaţa, Vălişoara, Vorţa, Zam.

Page 71: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

71

Nord- Vest

Bihor Aleşd, Beiuş, Nucet, Ştei şi Vaşcău

Aştileu, Auşeu, Bratca, Băiţa, Budureasa, Bulz, Bunţeşti, Cărpinet, Căbeşti, Cămpani, Criştioru, Curăţele, Dobreşti, Drăgăneşti, Finiş, Lazuri de Beiuş, Lunca, Lungaşu, Măgeşti, Pietroasa, Pomezeu Tărcaia, Pocola, Răbăgani, Remetea, Rieni, Roşia, Sâmbata, Şinteu, Şoimi, Teţchea, Tileagd, Vadu Crişului, Vârciorog, Uileacu de Beiuş,

Cluj

Huedin

Aghireşu, Beliş, Călăţele, Căpuşu Mare, Ciucea, Gilău, Izvorul Crişului, Mărgău, Mănăstireni, Mărişel, Măguri- Răcătau, Poieni, Rişca, Săvădisla, Săcuieu, Sâncraiu, Valea Ierii.

Sălaj

Zalău

Agrij, Almaşu, Bănisor, Buciumeni, Cizer, Cuzăplac, Fildu, Hălmăşd, Marca, Mirşid, Meseşeni, Horoatu Crasnei, Plopiş, Românaşi, Sâg, Valcău.

Sursa: prelucrări ale autorului după surse administrative

Unităţile administrative componente prezintă o serie de

caracteristici comune, însă se disting şi o serie de diferenţieri generate de condiţiile economice diferite, de factorii naturali, de modul de manifestare a fenomenelor socio-economice, de influenţa altitudinii asupra acestora.

Page 72: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

72

2.2.2. Caracteristici fizico-geografice

Studierea reliefului regiunii este necesară ca urmare a influenţei

acestuia atât asupra individului59 cât şi asupra potenţialului economic în general şi asupra potenţialului turistic şi agricol în particular. Din acest punct de vedere regiunea studiată cuprinde o varietate de forme de relief cu precizarea că ponderea cea mai mare o are muntele, deşi se întâlnesc suprafeţe situate în zona de deal şi podiş incluse în zonele intramontane precum şi suprafeţe situate în zona de şes.

Arealul montan este situat în partea centrală a zonei studiate, însă chiar dacă au o pondere mai mică, porţiunile periferice prezintă interes datorită faptului că sunt mai intens populate şi au o importanţă economică mai mare decât zona de munte propriu - zisă.

Partea de munte din Zona Munţilor Apuseni reprezintă cea mai complexă grupă a Carpaţilor Occidentali. Ea cuprinde ramura vestică a Carpaţilor Româneşti şi este alcătuită din munţi care depăşesc altitudinea de 1800 de metri, dar şi din munţii mai puţin înalţi la care unele vârfuri abia depăşesc 800 metri altitudine.

Astfel grupa centrală este reprezentată de munţii Bihorului, cu vârfurile Bihor (1849 m), Vlădeasa (1836 m) şi Găina (1467 m).

În partea estică întâlnim munţii Trascăului cu vârfurile Poeniţa (1437 m), Detunata (1258 m) şi Muntele Mare (1828 m) .

În partea nordică se situează muntele Şeş care are vârfuri ce ajung doar la 948 metri altitudine şi munţii Meseşului cu cel mai înalt vârf de 996 metrii altitudine.

În partea vestică sunt munţi scunzi cum ar fi munţii Zarandului (cu cel mai înalt vârf de 799 metri), munţii Codru Moma şi Pădurea Craiului.

Partea sudică muntoasă este reprezentată de munţii Metaliferi, munţi ce conţin importante zăcăminte de minereuri neferoase.

Caracteristic zonei de munte este gradul mare de împrăştiere a satelor, distanţele mari de la o gospodărie la alta.

Zona de deal, podiş, şi şes se întrepătrunde cu zona de munte şi reprezintă periferia zonei Apuseni .

În grupa Apusenilor alături de culmile muntoase, se disting o serie de depresiuni cum ar fi: Zarand, Beiuş, Vad – Borod, depresiuni golfuri (Huedin, Şimleu), depresiuni marginale (Gurahonţ, Brad), depresiuni intramontane.

Legătura dintre aceste depresiuni este realizată de :

59 Blaga, L.,Triologia Culturii, Editura Minerva, Bucureşti, 1983

Page 73: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

73

- Pasul Vălişoara (face legătura între Depresiunea Brad şi Culoarul Mureşului);

- Pasul Ciucea (face legătura între Depresiunea Huedin şi Depresiunea Vad –Borod );

- Pasul Bucium (face legătura între culoarele Arieş şi Ampoi ).

Atât depresiunile amintite mai sus cât şi Culoarul Mureşului prezintă o importanţa deosebită atât pentru economia zonei cât şi sub aspectul concentrărilor umane. Clima. Clima este un factor important, cu rol determinant în dezvoltarea activităţilor economice în general, cu un accent special pentru agricultură şi turism. Climatul zonei studiate este continental, moderat, cu particularităţi generate de altitudine. Clima zonei este influenţată de masele de aer umed şi răcoritor dinspre vest şi sud-vest dar şi de masele de origine polară. Temperatura medie anuală este de circa 7 grade Celsius, însă aceasta variază în funcţie de altitudine, întâlnind temperaturi medii mult mai ridicate în depresiuni şi în locurile joase şi mult mai scăzute în zona de munte.

Numărul zilelor de vară, numărul zilelor de iarnă, numărul zilelor cu îngheţ diferă în cadrul acestei zone în funcţie de regimul termic. Astfel, în zonele înalte temperaturi sub 0 grade Celsius se înregistrează în perioada octombrie – aprilie, numărul zilelor cu temperaturi scăzute ajungând la 100. Temperatura medie anuală diferă în cadrul zonei, înregistrându-se valori peste medie în teritoriile ce aparţin judeţelor Arad (9,4 grade Celsius), Bihor (8,1 grade Celsius), în timp ce în teritoriile ce aparţin judeţelor Alba şi Cluj se înregistrează valori medii anuale inferioare, de 6,6 grade Celsius, respectiv de 5,8 grade Celsius. Cu toate că temperatura medie este de circa 7 grade Celsius, resursa termică în perioada de vegetaţie înregistrează cele mai scăzute valori din zonele cultivate ale României.

Apreciind caracterul favorabil al regimului termic asupra culturilor agricole după suma temperaturilor de peste 10 grade Celsius, care trebuie să depăşească 3000 de grade celsius într-un an, numai o mică parte din teritoriul zonei se încadrează în această condiţie, distribuţia fiind inegală pe judeţe. Gruparea terenurilor agricole din Zona Munţilor Apuseni în funcţie de criteriul amintit mai sus se prezintă conform Anexei nr 10, o imagine sintetică fiind oferită de graficul nr.2.

Page 74: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

74

Graficul nr.2 Structura terenurilor din Zona Munţilor Apuseni

după temperaturile anuale

0,50

7,8

6,7

00

1,302,4

53,6

00

1,80

15,4

5,40

31,9

9,5

6,3

23,8

14,7

38

76

28

4,58,6

45,5

6,8

2,1

26

40,6

1,9

39,8

23,3

8,8

46

23

000

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

1000-1350 1350-1700 1700-2050 2050-2400 2400-2750 2750-3100 3100-3450

Alba Arad Bihor Cluj Hunedoara Salaj

Se observă o distribuţie diferită a terenurilor în grupele în care suma

anuală a temperaturilor este favorabilă desfăşurării culturilor agricole. Astfel judeţul Arad are cea mai favorabilă situaţie, terenurile sale regăsindu-se aproape jumătate în grupa superioară de temperatură, cea mai nefavorabilă situaţie din acest punct de vedere înregistrând judeţul Cluj, care are plasat mai mult de jumătate din teren în grupele de temperaturi mici.

Zonele cu temperaturi scăzute au posibilităţi foarte reduse de a cultiva anumite culturi agricole, în unele cazuri singurele suprafeţe folosite fiind cele cu păşuni şi fâneţe.

Precipitaţiile căzute în cursul unui an cu influenţă asupra culturilor agricole sunt abundente, fiind cuprinse între 600-900 mm / an în zona joasă şi 1000-1400 mm /an în zona de munte60.

Lunile în care se înregistrează cele mai importante precipitaţii sunt lunile mai, iunie, iulie iar lunile cu cele mai reduse precipitaţii sunt lunile februarie şi martie.

Ninsorile în aceasta zonă cad în medie 50-60 de zile pe an în partea muntoasă a zonei şi 20-30 de zile pe an în partea depresionară. De 60 Plăieş I, Agricultura Montană, Ed. Libris, Cluj Napoca, 1994

Page 75: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

75

asemenea, stratul de zăpadă durează până la 150 de zile pe an, în anumite locuri de munte favorizând în acest fel sporturile de iarnă şi dezvoltarea turismului.

Vânturile predominante sunt dinspre vest şi sud-vest, însă în anumite porţiuni depresionare se înregistrează şi un calm atmosferic.

Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, regiunea Munţilor Apuseni fiind traversată de următoarele râuri: Arieş, Ampoi, Crişul Repede, Crişul Alb, Crişul Negru, Someşul Rece, Someşul Cald şi Gilău.

Pe teritoriul Munţilor Apuseni se întâlnesc şi o serie de lacuri între care pot fi amintite : lacul natural Vărăşoaia, lacurile artificiale Fântânele, Tarniţa şi Gilău, Lacul Mihoeşti. Apele subterane sunt reprezentate prin apele freatice mineralizate care pot fi utilizate în scopuri turistice şi pentru agrement, în acest sens trebuind menţionate localitatea Moneasa care are ape minerale bicarbonate şi localităţile Cojocna, Băiţa – Gherla şi Ocna - Dejului, unde se găsesc ape sulfurate. O atracţie deosebită o constituie şi fenomenele hidrologice din zonele carstice de la Scărişoara, Gheţari şi Ocoliş.

Vegetaţia este de o varietate deosebită, situată într-o etajare armonioasă în funcţie de altitudine. În zona de deal şi podiş se întâlnesc, din categoria foioaselor, fagul, teiul, frasinul, mesteacănul, apoi păduri de amestec foioase cu conifere. În zona subalpină sunt caracteristice tufărişurile de jneapăn, ienupăr şi afin, iar în zona alpină, pajiştile alpine.

Fauna este reprezentată de lup, vulpe, urs, mistreţ, cocoş de munte. Pentru apele din zonă sunt reprezentativi păstrăvul, cleanul şi scobarul.

2.3. Populaţia

2.3.1. Fenomene demografice specifice

Zona Munţilor Apuseni a constituit un mediu de locuit din cele mai vechi timpuri, fapt atestat de studiile efectuate în domeniu, însă resursele demografice ale zonei sunt modeste în raport cu suprafaţa.

Exploatările miniere din epoca preromană au determinat aglomerări de populaţie în funcţie de necesarul de forţă de muncă în zonele respective, iar în depresiuni şi în luncile râurilor s-au înjghebat gospodării agricole.

La recensămintele organizate în anii 1900, 1910, 1930, 1941, 1956, 1966 s-a semnalat un spor demografic continuu. Începând cu anul 1977 în zonă se înregistrează, în special în mediul rural un declin demografic. Fenomenul de depopulare s-a manifestat în mod diferit, fiind mai intens în satele situate în teritoriile cu altitudine ridicată. Exemplificăm în acest sens, utilizând date înregistrate la recensămintele din anii 1930, 1956,

Page 76: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

76

1966, 1977, 1992, 1997, în câteva comune din judeţul Alba, după cum urmează (Tabelul nr. 5):

Tabelul nr. 5 Evoluţia numărului de locuitori în câteva localităţi din Zona Munţilor Apuseni în perioada 1930-1997

Număr persoane Anii Localitatea

1930 1956 1966 1977

1992 1997

Albac 3099 3640 3539 3153 2403 2226 Arieşeni 2020 2668 2990 2378 2017 1910 Avram Iancu

3880 4164 4020 3038 2217 2036

Sălciua 2437 2494 2391 2191 1939 1827 Vidra 2707 4476 4199 3653 2444 2174

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţia Judeţeană de Statistică Alba

De remarcat este faptul că chiar în cadrul aceleiaşi comune sunt sate în care procesul de depopulare este mai accentuat, această situaţie putând fi scoasă în evidenţă de datele din doar două comune (Tabelul nr. 6), cu toate că fenomenul este prezent în majoritatea comunelor situate la altitudine ridicată.

Tabelul nr. 6 Evoluţia numărului de locuitori în comunele Albac şi Avram Iancu

din Zona Munţilor Apuseni în perioada 1930-1997 Număr persoane

Ani Comuna

Sat

1956 1966 1977 1992

Albac Cioneşti 226 208 183 119 Costeşti 472 495 333 150 Deve 111 85 86 44 Pleşeşti 228 132 111 71 Roşeşti 231 151 114 65 Iamboreşti 145 75 59 43 Avram Iancu

Avram Iancu

290 226 117

Căsoaia 230 68 46 Avrămeşti 75 70 34

Sursa: Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţia Judeţeană de Statistică Alba

Pe perioada analizată, 1990-1999 fenomenul de depopulare se

accentuează în special în mediul rural. Distribuţia populaţiei pe sexe şi

Page 77: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

77

medii precum şi evoluţia acesteia pe întreaga perioadă se observă în Anexa 2.

Sintetic evoluţia ponderii populaţiei Zonei Munţilor Apuseni în populaţia totală a ţării este prezintă în Graficul nr. 361.

Graficul nr. 3 Evoluţia ponderii populaţiei Zonei Munţilor Apuseni în total

Populaţia totala a ţării

2.77%

2.78%

2.79%

2.80%

2.81%

2.82%

2.83%

2.84%

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Astfel populaţia zonei Munţilor Apuseni, de 654.332 locuitori în

anul 1990, reprezintă 2,82 % din populaţia ţării. În perioada analizată populaţia înregistrează un proces de scădere ajungând în 1999 la 627.101 locuitori, scăzând în acelaşi timp şi ponderea în populaţia totală a ţării de la 2,82% la 2,79 %. Pe medii, cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în

61 Aşa cum s-a menţionat încă din introducere, această lucrare fiind prima care acoperă în intregime Zona Munţilor Apuseni, pentru analiza diagnostic a fost constituită o bază de date specilă, prin organizarea unei observări totale ce a acoperit perioada 1990 – 1999.

Page 78: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

78

mediul rural înregistrându-se, în anii 1990, 1991, 1992, 1993 o proporţie de peste 69 % a acestui mediu, faţă de 55% media naţională, ponderea mediului rural scăzând uşor după anul 1994 la valori situate între 68,67% şi 68,98 % ca urmare a depopulării mai accentuate în acest mediu. Pe sexe, raportul femei/bărbaţi este echilibrat, cu populaţie uşor preponderent feminină, a cărei pondere în total se situează între 50,38 % şi 50,47 %. Această pondere se păstrează aproape constantă pe întreaga perioadă după cum se observă din Graficul nr. 4.

Graficul nr. 4 Distribuţia pe sexe şi pe medii a populaţiei din

Zona Munţilor Apuseni

0,00

10,00

20,00

30,00

40,00

50,00

60,00

70,00

80,00

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Femei - Mediu urban Femei - Mediu ruralBarbati - Mediu urban Barbati - Mediu rural

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile

Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj Distribuţia pe judeţe a populaţiei studiate se prezintă după cum

rezultă din Anexa 2-A, ponderea cea mai mare în cadrul populaţiei regiunii având-o judeţele Bihor, cu 23,54 % şi Arad, cu 19 %. De remarcat ponderea importantă, de 16,74 %, a judeţului Sălaj în raport cu 7,19 %

Page 79: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

79

ponderea suprafeţei ce îi revine în totalul suprafeţei zonei studiate. Acest lucru se explică prin situarea în Zona Munţilor Apuseni a municipiului Zalău care este o aglomerare urbană importantă şi care va avea influenţă şi asupra altor indicatori demografici.

Distribuţia populaţiei urban – rural în cadrul judeţelor componente înregistrează o serie de abateri faţă de medie, în sensul că partea ce aparţine judeţului Sălaj 61,55% din populaţie locuieşte în mediul urban, pe când în celelalte judeţe populaţia majoritară este situată în mediul rural. Datele utilizate în analiza densităţii populaţiei sunt aferente anului 1999, însă situaţia se prezintă aproximativ identic pe toată perioada luată în analiza prezentei lucrări. Ponderea populaţiei rurale diferă de la un judeţ la altul: astfel în judeţele Cluj, Arad, Bihor, populaţia care locuieşte la sate este în proporţie de 87,85%, respectiv 74,85 % şi 74,44 % (Graficul nr. 5) .

Graficul nr. 5

Distribuţia pe medii în cadrul judeţelor reprezentate în Zona Munţilor Apuseni în anul 1999

Mii locuitori

29,307

9,91219,850

70,49773,380

96,000105,452

60,757 57,607

37,44329,027

37,869

0

20,000

40,000

60,000

80,000

100,000

120,000

ALBA ARAD BIHOR CLUJ HUNED. SALAJ

URBAN RURAL

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Page 80: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

80

Densitatea populaţiei se situează sub media pe ţară după cum se

observă şi din Anexa 2-A. Media pe Zona Munţilor Apuseni fiind de 39,24 locuitori pe kilometru pătrat, ceea ce reprezintă mai puţin de jumătate din media pe ţară de 94,2 locuitori pe kilometru pătrat. O densitate şi mai mică se înregistrează în mediul rural unde aceasta înregistrează valori de 31,1 locuitori/kilometru pătrat. În cadrul judeţelor componente densitatea variază foarte mult faţă de media pe zonă. Astfel în partea din judeţul Sălaj se înregistrează o densitate apropiată de media pe ţară şi anume 93,99 locuitori/ kilometru pătrat, cu o valoare ridicată, de 470,36 locuitori/ kilometru pătrat în mediul urban şi 37,5 locuitori/ kilometru pătrat în mediul rural. Niveluri scăzute, sub media pe regiune se înregistrează în judeţele Arad (28,67 locuitori/ kilometru pătrat) şi Cluj (29,34 locuitori/ kilometru pătrat). În judeţul Alba valorile sunt sub media Zonei Munţilor Apuseni înregistrându-se niveluri foarte mici în mediul rural de 28,47 locuitori/ kilometru pătrat. Densităţile mici înregistrate în zonă se datorează faptului ca satele sunt foarte răsfirate.

Un rol însemnat în evoluţia populaţiei din Zona Munţilor Apuseni l-

a avut natalitatea, al cărui nivel este mai scăzut decât cel mediu înregistrat la nivelul ţării. După cum se observă din Anexele 4 şi 6, nivelul natalităţii pe Zona Munţilor Apuseni este sub nivelul natalităţii pe ţară. Astfel în 1990 pe Zona Munţilor Apuseni s-au născut 12 copii la 1000 de locuitori faţă de 13 copii pe ţară.

Page 81: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

81

Graficul nr. 6 Rata natalităţii si rata mortalităţii în anul 1999, pe ţară,

pe Zona Munţilor Apuseni şi pe judeţele componente acesteia

TOTA

L T

AR

A

REG

AP.

ALB

A

AR

AD

BIH

OR

CLU

J

HU

NED

.

SALA

J

0.002.004.006.008.00

10.0012.0014.0016.0018.00

RATA NATALIT URBAN RURAL RATA MORTALITATII URBAN RURAL

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Comparaţia ratelor de natalitate şi mortalitate este redată sintetic în

Graficul nr. 6 utilizând datele aferente anului 1999. Pe perioada 1990 –1999 natalitatea se păstrează sub media pe ţara şi înregistrează o tendinţă de scădere. Astfel în 1999 nivelul natalităţii pe Zona Munţilor Apuseni scade cu aproape 20 de procente. Natalitatea pe medii diferă sensibil, înregistrându-se valori mai mici în mediul rural. În cadrul judeţelor reprezentate în Zona Munţilor Apuseni, după cum se observă şi din Anexa 4 A, diferenţe mai mari se înregistrează în judeţele Bihor unde rata natalităţii este de 11,53 la mie şi Sălaj (10,86 la mie), în timp ce în

Page 82: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

82

celelalte judeţe din zonă, acest indicator se află sub media regiunii de 10,24 la mie.

Rata mortalităţii depăşeşte media pe ţară şi înregistrează o tendinţă de creştere pe întreaga perioadă. Dacă la nivelul ţarii rata mortalităţii variază între 10,65 persoane decedate la o mie de locuitori (în 1990), şi 12,66 la mie (în 1999), la nivelul regiunii aceasta este cuprinsă între 14,21 la mie (în 1990) şi 14,96 la mie (în 1999). În cadrul zonei Munţilor Apuseni, pe medii se înregistrează valori mai mari în mediul rural unde, nivelul ratei mortalităţii (16,72 la mie în 1990 şi 17,71 la mie în 1999) este aproape dublu faţă de nivelul înregistrat de rata mortalităţii în mediul urban (8,37 la mie în 1990 şi 8,92 la mie în 1999). Pe total ţară rata mortalităţii înregistrează, în mediul urban valori cuprinse între 7,88 la mie (în 1990) şi 9,38 la mie ( în 1999), în timp ce în mediul rural valorile sunt mult mai ridicate, cu valori cuprinse între 13,94 persoane decedate la o mie de locuitori (în 1990 ) şi 16,64 persoane decedate la o mie de locuitori ( în 1999).

Sporul natural este negativ, înregistrând valori absolute peste media pe ţara ca urmare a nivelurilor ratei natalităţii şi rata mortalităţii analizate mai sus. Diferenţe însemnate se înregistrează în mediul rural unde sporul natural negativ este mult mai mare în valoare absolută decât cel înregistrat în mediul rural la nivel naţional. Astfel acesta înregistrează la nivel naţional (mediul rural) valori cuprinse între 0,95 la mie (în 1990 ) şi -4,57 la mie (în 1999), pe când în Zona Munţilor Apuseni (mediul rural) valorile sunt cuprinse între -5,07 la mie (în 1990) şi -7,41 (în 1999).

Rata natalităţii şi sporul natural au scăzut în perioada analizată atât la nivel naţional cât şi la nivelul zonei studiate, ca urmare a influenţei factorilor de natură economico-socială şi legislativă.

La rândul ei, rata mortalităţii a crescut ca urmare a înrăutăţirii condiţiilor economice precum şi din cauza procesului de îmbătrânire a populaţiei.

În Zona Munţilor Apuseni valorile (absolute) mai mici la natalitate şi cu mult peste cele naţionale la mortalitate evidenţiază condiţiile de viaţă relativ precare oferite de această zonă. De asemenea, ponderea populaţiei vârstnice în total este peste media pe ţară manifestându-se pronunţat fenomenul de îmbătrânire, iar la această categorie de populaţie riscul de deces este mai ridicat.

Condiţiile de asistenţă sanitară sunt sub nivelul mediu pe ţară, regimul alimentar este mai sărac în vitamine, condiţiile de igienă mai precare. Toate acestea contribuie la creşterea mortalităţii.

Cauzele care contribuie la creşterea mortalităţii precum şi gradul de izolare mai mare şi dorinţa de a trăi mai bine manifestată în special în rândul persoanele din grupa de vârstă tânără, contribuie la o migraţie plecări peste media pe ţară.

Page 83: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

83

La nivel naţional evoluţia migraţiei se prezintă in Graficul nr. 7 (la nivel global), Graficul nr. 8 (evoluţia plecărilor pe medii) şi Graficul nr. 9 (evoluţia sosirilor pe medii).

Graficul nr. 7 Evoluţia migraţiei pe perioada 1990-1999 în România

Mii persoane

0

50,000

100,000

150,000

200,000

250,000

300,000

350,000

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Plecari Sosiri

Sursa: prelucrări ale autorului după Anuarele Statistice

Page 84: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

84

Graficul nr. 8 Evoluţia plecărilor pe medii în perioada 1990-1999 la nivel naţional

Mii persoane

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

0

50.000

100.000

150.000

200.000

URBAN RURAL

Sursa: prelucrări ale autorului după Anuarele Statistice

Page 85: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

85

Graficul nr. 9 Evoluţia sosirilor pe medii în perioada 1990-1999 la nivel naţional

Mii persoane

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

0

50,000

100,000

150,000

200,000

URBAN RURAL

Sursa: prelucrări ale autorului după Anuarele Statistice

Analiza migraţiei în Zona Munţilor Apuseni se poate face pe baza datelor din Anexa 3, iar comparaţiile cu cea înregistrată la nivel naţional (Anexa 5). Evoluţia migraţiei în Zona Munţilor Apuseni se prezintă în Graficul nr. 10 (evoluţia plecărilor pe medii în zonă) şi Graficul nr. 11 (evoluţia sosirilor pe medii în zonă)

Page 86: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

86

Graficul nr. 10 Evoluţia plecărilor pe perioada 1990-1999 pe medii în

Zona Munţilor Apuseni Mii persoane

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

02000400060008000

1000012000140001600018000

URBAN RURAL

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Page 87: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

87

Graficul nr. 11 Evoluţia sosirilor pe perioada 1990-1999 pe medii

în Zona Munţilor Apuseni Mii persoane

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

URBAN RURAL

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Din analiza datelor prezentate în Anexa nr. 3, Anexa nr. 5 precum şi

pe baza a Graficului nr. 10 şi a Graficului nr. 11, putem observa următoarele :

• în anul 1990 s-au înregistrat cele mai importante plecări (peste 3% din total populaţie în Zona Munţilor Apuseni), valoare ce depăşeşte media plecărilor la nivel naţional care a fost de 1,13% ;

• plecările din oraşele Zonei Munţilor Apuseni sunt peste media pe ţară ;

• numărul celor sosiţi în regiune este cu aproximativ 50 % mai mic decât numărul celor care pleacă pe întreaga perioadă de analiză;

• evoluţia numărului de sosiri în regiune este în uşoară creştere în mediul rural, fenomen care este legat de evoluţia şomajului în

Page 88: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

88

mediul urban şi de întoarcerea celor lipsiţi de mijloace de trai, în satele natale, la părinţi, precum şi de dezvoltarea agroturismului în zonă. Acest fenomen se înregistrează şi la nivelul ţarii unde ponderea celor sosiţi în mediul rural creşte de la 0,73 % (în 1990) la 1,42 % ( în 1999).

2.3.2. Potenţialul social

Zona Munţilor Apuseni beneficia în anul 1999 de o reţea sanitară compusă din 17 spitale, 7 policlinici, 79 de farmacii, 184 de dispensare medicale, 4884 paturi în spitale şi de serviciile a 890 de medici şi 2731 personal sanitar cu pregătire medie. Evoluţia numărului de paturi ce revin la 1000 de locuitori este redată în Graficul nr. 12 la nivel naţional, iar pentru Zona Munţilor Apuseni se observă în Graficul nr. 13.

Graficul nr. 12 Evoluţia numărului de paturi ce revin la 1000 de locuitori la nivel

naţional Număr paturi la 1000 de locuitori

0123456789

10

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Sursa: prelucrări ale autorului după date din Anuarele Statistice

Page 89: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

89

Graficul nr. 13 Evoluţia numărului de paturi ce revin la 1000 de locuitori

în Zona Munţilor Apuseni

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

0,00

2,00

4,00

6,00

8,00

10,00

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Comparând cele doua grafice prezentate mai sus se observă că din punctul de vedere al dotării cu spaţii destinate asistenţei medicale în zona studiată nu se înregistrează diferenţe semnificative faţă de nivelul naţional. Problema deficitară care se manifestă în Zona Munţilor Apuseni este asigurarea cu medici şi cu personal de specialitate a spitalelor şi dispensarelor din zonă. Astfel, cu toate că în fiecare comună există dispensar medical, în zona de munte sunt încă dispensare medicale fără medic. Exemplificăm în acest sens comune precum Mogoş, Gârda, Vadul Moţilor etc. care nu au avut medic ani la rând. Situaţia se prezintă şi mai critic în satele aflate la mare distanţă de centrul de comună unde asistenţa sanitară este aproape inexistentă. Totodată, spitalele situate în oraşele regiunii nu au o dotare suficientă şi nu beneficiază de personal medical pentru toate specializările. La spitalele din Abrud si Câmpeni funcţionează acelaşi medic chirurg şi acelaşi anestezist iar, în specializări precum oftamologie, urologie, nu sunt medici specializaţi.

Page 90: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

90

Pe baza datelor prezentate în anexele 20 si 24 se pot observa diferenţele ce se înregistrează în privinţă numărului de medici la 1000 de locuitori, a numărului de paturi de asistenţă medicală la 1000 de locuitori sau a numărului personalului cu pregătire medie ce revine la 1000 de locuitori. Astfel la nivelul ţării numărul de medici ce revine la 1000 de locuitori variază între 1,77 şi 1,91 în timp ce în zonă, media înregistrata este între 1,3 şi 1,4 medici la 1000 de locuitori, cu tendinţă de scădere.

La indicatorul număr de personal cu pregătire medie ce revine la 1000 de locuitori, media pe ţară este cuprinsă în perioada analizată între 5,08 şi 5,43, în timp ce în Zona Munţilor Apuseni acelaşi indicator, înregistrează după anul 1993 valori cuprinse între 4,3 şi 4,5 persoane cu pregătire medie de specialitate medicală la 1000 de locuitori.

Evoluţia numărului de specialişti în domeniul medical (medici, stomatologi şi farmacişti) precum şi a evoluţiei numărului acestora ce revine la 1000 de locuitori poate fi observată cu ajutorul Graficului nr. 14 şi a Graficului nr. 15.

Graficul nr. 14 Evoluţia numărului de medici, stomatologi şi farmacişti

în Zona Munţilor Apuseni Număr persoane

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

0

200

400

600

800

1000

1200

MEDICI STOMATOLOGI FARMACISTI

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Page 91: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

91

Graficul nr. 15 Evoluţia numărului mediu de medici, farmacişti şi stomatologi ce revine la 1000 de locuitori în zona Munţilor Apuseni

Număr mediu persoane

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

0.000.200.400.600.801.001.201.401.601.80

MEDICI STOMATOLOGI FARMACISTI

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

De remarcat este faptul că în evoluţie (perioada 1990 –1999), la nivelul ţării, numărul de medici ce revine la 1000 de locuitori se menţine relativ constant în timp ce în Zona Munţilor Apuseni, acelaşi indicator scade în condiţiile în care baza de raportare (populaţia) scade. Acest lucru se datorează faptului că medicii părăsesc această zonă ca urmare condiţiilor de viaţă şi de practicare a profesiei mai vitrege decât în restul ţării. Ameliorarea disfuncţionalităţilor enunţate mai sus se pot rezolva prin câteva măsuri ce se propun :

modernizarea şi dotarea cu aparatură corespunzătoare a spitalelor existente ;

modernizarea şi dotarea cu mijloace de transport corespunzătoare condiţiilor de relief specifice ;

reabilitarea dispensarelor rurale ; acordarea unor facilităţi personalului medical din localităţile izolate

rurale pentru menţinerea acestora ;

Page 92: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

92

Instruirea forţei de muncă reprezintă un element important al potenţialului economic şi social al zonei.

În ceea ce priveşte învăţământul, Zona Munţilor Apuseni dispunea în anul 1999 de 1.570 unităţi şcolare în care învăţa un număr de 88.944 elevi, ceea ce reprezenta 14,2 % din populaţia totală a zonei. Distribuţia unităţilor şcolare pe învăţământul primar gimnazial şi liceal se prezintă în Graficul nr. 16.

Graficul nr. 16

Distribuţia unităţilor şcolare pe învăţământul primar gimnazial şi liceal în Zona Munţilor Apuseni

Număr unităţi

02000400060008000

10000120001400016000

1995/1996 1996/1997 1997/1998 1998/1999

UNITATI INV. PRIMAR SI GIMNAZIU NUMAR LICEE

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Distribuţia elevilor pe învăţământul primar – gimnazial si

învăţământul liceal în anul şcolar 1995-1996 se prezintă în Graficul nr. 17.

Page 93: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

93

Graficul nr. 17 Distribuţia elevilor pe învăţământul primar – gimnazial si

învăţământul liceal în anul şcolar 1995-1996 în Zona Munţilor Apuseni

Număr elevi

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

3000000

1995/1996 1996/1997 1997/1998 1998/1999

ELEVI INVATAMANT PRIMAR SI GINM. ELEVI INVATAMANT LICEAL

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de

Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

În anul şcolar 1995-1996 în învăţământul primar – gimnazial funcţiona un număr de 904 unităţi şcolare cu 29.339 elevi şi 2010 cadre didactice. Reţeaua şcolară a regiunii dispunea de 4431 săli de clasa şi cabinete, precum şi de 201 laboratoare. Totodată funcţiona un număr de 34 de licee cu 16.160 elevi şi 1.446 cadre didactice.

Numărul elevilor care revin pe un cadru didactic variază funcţie de nivelul de învăţământ. Astfel în învăţământul primar şi gimnazial acest indicator variază între 10 elevi pe cadru didactic (în anii 1996, 1997) şi 11 elevi pe cadru didactic (în anii 1998, 1999). Numărul de elevi ce revin pe un cadru didactic, în învăţământul liceal variază între 11 (în anul 1999) şi 14 (în anul 1996), medii ce se situează sub media naţională care este de 15 elevi pe cadru didactic.

Situaţia învăţământului în mediul rural, diferă în sensul că numărul elevilor scade de la an la an, iar numărul şcolilor este în scădere ca urmare a desfiinţării unora din cauza faptului că nu mai au efectivul minim de elevi cerut de reglementările Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Astfel în

Page 94: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

94

anul şcolar 1998 /1999 funcţionau doar 829 de şcoli, cu 28 de şcoli mai puţine decât în anul şcolar 1995/1996. De asemenea în învăţământul primar şi gimnazial numărul elevilor ce revine unui cadru didactic este mai mic decât media pe regiune, fiind de 8 ,9 elevi pe cadru didactic.

Este de remarcat faptul că în zona înaltă de munte numărul copiilor ce frecventează ciclul primar este foarte mic, în multe situaţii clasele I-IV au un singur învăţător, iar ciclul V-VIII funcţionează numai la centrul de comună.

Distanţele foarte mari pe care le parcurg elevii precum şi timpul de 2-3 ore pe care îl pierd cu drumul la şcoală, îşi pune amprenta în mod negativ asupra procesului de învăţământ. De altfel iarna frecvenţa este redusă din cauza condiţiilor meteo care împiedică copiii să ajungă la şcoală.

Stabilitatea cadrelor didactice în locurile izolate este o problemă, motiv pentru care sunt folosite într-o măsură mai mare decât în alte zone cadrele didactice necalificate care au avantajul domiciliului.

Evoluţia indicatorului număr elevi ce revine unui cadru didactic se observă în Graficul nr. 18. Datele referitoare la învăţământ şi evoluţia acestora sunt cuprinse în Anexa 21 şi Anexa 22.

Pentru creşterea calităţii procesului de instruire în învăţământ problemele urgente de rezolvat sunt următoarele:

îmbunătăţirea dotării şcolilor cu material didactic corespunzător, renovarea clădirilor sau chiar reconstrucţia în anumite cazuri;

amenajarea unor internate şcolare în comunele cu un număr mare de sate răsfirate şi îmbunătăţirea condiţiilor de cazare în cele existente;

înfiinţarea unor şcoli de meserii în care să fie pregătiţi specialiştii pentru relansarea meseriilor tradiţionale, a artizanatului şi a agroturismului .

Page 95: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

95

Graficul nr. 18 Evoluţia indicatorului număr elevi ce revine unui cadru didactic în

Zona Munţilor Apuseni

1995/1996 1996/19971997/1998

1998/1999

02468

10121416

NR ELEVI/PERS DID. INVAT. PRIMAR SI GIMNAZIUNR ELEVI/PERS DID. LICEU

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de

Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

În planul dotărilor sociale cultura era reprezentată printr-un număr

de 186 de biblioteci în anul 1999, ceea ce reprezenta doar 1,35 % din numărul total de biblioteci existente în ţară, şi doar 26 de cinematografe.

În majoritatea comunelor există cămine culturale în care nu se desfăşoară decât activităţi (nunţi, discoteci) ce au o mică legătură cu actul de cultură, iar în anumite cazuri imobilele în care funcţionează acestea sunt ne - igenizate şi într-un grad avansat de degradare.

În oraşele Zonei Munţilor Apuseni lipsesc casele de cultură, iar spectacolele ce se organizează (în majoritatea cazurilor de muzică populară) în special în timpul campaniilor electorale, se desfăşoară în săli improvizate.

Accesul la canalele mass-mediei audio-vizuale este apreciat în funcţie de numărul de abonamente la radio şi televiziune, considerându – se că cei care deţin astfel de abonamente au şi radio sau televizor. Astfel numărul abonamentelor la radio era în 1999 de 81.434 ceea ce corespunde unei ponderi de 13% din populaţia zonei, medie inferioară celei pe ţară, de

Page 96: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

96

16 %, iar la abonamentele la televizor era de 79.940 ceea ce reprezenta 12,7 %, medie inferioară celei pe ţară de 16,5 %. În mediul rural sunt comunităţi care vizionează doar programul I al Televiziunii Române, însă există sate în care nici acesta nu se recepţionează în condiţii normale.

Accesul presei în multe sate de munte este aproape nul, informarea cetăţenilor din acele locuri fiind extrem de scăzută.

În zonă există şi muzee de o valoare etnografică şi artistică deosebită. Amintim Casa memorială Avram Iancu, Muzeul Etnografic de la Lupşa care are un exponat unic în Europa şi anume lanţul de lemn.

Sub aspectul dotărilor culturale Zona Munţilor Apuseni se afla sub media pe ţară, însă aceasta dispune de un patrimoniu natural şi cultural cu mare valoare istorică, religioasă şi artistică.

Având în vedere faptul că dezvoltarea Zonei Munţilor Apuseni este strâns legată de modul de valorificare a patrimoniului natural şi cultural, îmbunătăţirea nivelului general al dotărilor culturale şi de recreere, precum şi dezvoltarea acestora se impune ca o primă necesitate în dezvoltarea zonei studiate. Opinia noastă este ca această dezvoltare trebuie să se facă pe viitor avându-se în vedere atât, cerinţele populaţiei locale cât şi, pe cele ale turiştilor al căror număr va creşte treptat, în timp. 2.3.3. Populaţia ocupată

Populaţia zonei Munţilor Apuseni este ocupată în general în activităţile tradiţionale ale zonei: agricultura montană, minerit, producţia de materiale de construcţii, industrie alimentară şi uşoară şi o mică parte în servicii şi confecţionarea de obiecte artizanale.

Evoluţia populaţiei salariate în zona Munţilor Apuseni pe perioada 1991 – 1999 este redată în Graficul nr. 19.

Page 97: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

97

Graficul nr. 19

Evoluţia populaţiei salariate în zona Munţilor Apuseni pe perioada

1991 – 1999 procente

0,00%

20,00%

40,00%

60,00%

80,00%

100,00%

120,00%

140,00%

160,00%

180,00%

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

INDUSTRIE AGRICULTURA CONSTRUCTIICOMERT TRANSPORTURI COMUNICATII ACT. FINANCIARE BANCAREADMINISTRATIE INVATAMANT ASIST.SOC.SANATATEALTE SECTOARE

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de

Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Evoluţia forţei de muncă pe medii urban – rural în zona Munţilor

Apuseni are loc diferenţiat după cum se observă în Graficul nr. 20. În Anexa 7, Anexa 8 şi Anexa 9 sunt prezentate datele cu privire la evoluţia numărului de salariaţi în Zona Munţilor Apuseni pe total precum şi pe ramuri de activitate.

Page 98: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

98

Graficul nr. 20

Evoluţia forţei de muncă pe medii urban – rural în zona Munţilor Apuseni pe perioada 1991-1999

Mii salariaţi

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

0

20,000

40,000

60,000

80,000

100,000

120,000

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de

Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj Din analiza noastră efectuată pe baza acestor date se constată

următoarele: numărul de salariaţi este într-o scădere continuă ajungând ca în anul

1999 să scadă cu mai mult de 60.000 de persoane şi să reprezinte mai puţin de 2/3 din numărul de salariaţi din anul 1990, datorită proceselor de restructurare demarate după anul 1991;

ponderea persoanelor salariate în total populaţie a scăzut de la 25,29% în 1991 la 18,38 % în anul 1999;

în mediul urban a existat cel mai mare număr de persoane salariate (102.586 în anul 1991) urmând să scadă într-un ritm mai alert decât în mediul rural, în aşa fel încât în anul 1999 mai erau doar 66.406 salariaţi;

în mediul rural ponderea persoanelor salariate în total persoane salariate în Zona Munţilor Apuseni era în 1991 de 13,77 %, cu

Page 99: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

99

manifestarea unei tendinţe de scădere, astfel încât în anul 1999, nivelul acesteia a ajuns la 11,34%;

pe activităţi ponderea cea mai mare o deţin lucrătorii din industrie, care în anul 1991 reprezentau aproape 50 % din totalul salariaţilor. În acest domeniu a avut loc o scădere mai mare decât media pe total salariaţi, numărul salariaţilor din industrie reprezentând în anul 1999 doar 67,19 % din numărul acestora din anul 1991. Există şi domenii în care se înregistrează creşteri ale numărului de

salariaţi, însă acestea au ponderi mai mici în numărul total al salariaţilor, după cum urmează:

- în administraţia publică locală se înregistrează în anul 1999 o creştere a numărului de salariaţi de 20,19% faţă de anul 1991, ca urmare a procesului de descentralizare a administraţiei publice, demarat după 1990 cu o tendinţă de stabilizare în prezent ;

- în asistenţa sanitară numărul personalului salariat creşte în anul 1999 cu 4,15 % faţă de anul 1991, ca urmare a creşterii numărului de specialişti în acest domeniu şi ca urmare a faptului că acoperirea cu cadre sanitare a fost anterior şi mai deficitară în zona studiată.

Cele mai importante scăderi ale populaţiei salariate s-au produs în agricultură ca urmare a desfiinţării fermelor de stat şi a reducerii permanente a numărului de specialişti agricoli ce activau în primării în urma finalizării aplicării Legii de retrocedare a terenurilor agricole şi forestiere. În acest domeniu numărul persoanelor salariate a scăzut foarte mult, de la 11.856 persoane în 1991 la 2.165 persoane salariate în anul 1999. Trebuie subliniat faptul că la începutul reformelor în agricultură media specialiştilor în acest domeniu era peste media europeană, ca urmare scăderea numărului acestora poate fi apreciată, în anumite limite, ca un lucru firesc.

De asemenea scăderi importante s-au înregistrat în construcţii şi transporturi-comunicaţii unde numărul salariaţilor în anul 1999 reprezenta doar 54,12 %, respectiv 49,38 % din numărul salariaţilor din 1991.

Comparând evoluţia salariaţilor pe Zona Munţilor Apuseni cu evoluţia salariaţilor pe total ţară pe anii 1991 şi 1997 (Anexa 9) se observă următoarele:

ponderea salariaţilor din zonă în totalul salariaţilor de la nivelul ţării era de 2,18% în anul 1997 faţă de 2,27 în anul 1991, în timp ce ponderea populaţiei zonei în total era de 2,82%, respectiv 2,81%;

în industrie ponderea salariaţilor în total este mai mare în Zona Munţilor Apuseni cu aproape 5 %, motiv pentru care restructurarea în special în sectorul minier va contribui în continuare la reducerea într-o măsură mai mare a numărului de salariaţilor din zonă;

în comerţ evoluţia ponderii numărului de salariaţi în total salariaţi urmează aceeaşi tendinţă de creştere, similară cu evoluţia la nivel

Page 100: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

100

naţional. Astfel ponderea numărului de salariaţi din comerţ în total salariaţi creşte de la 6,55% în 1991, la 10,95 % în 1997;

un alt domeniu în care ponderea salariaţilor în total creşte este administraţia publică care pe Zona Munţilor Apuseni înregistrează un spor de la 1,23 % în 1991 la 2,56 % în 1997. Ponderile respective sunt superioare celor înregistrate la nivelul ţării din cauza faptului că unităţile administrativ teritoriale au un număr de locuitori mai mic decât media pe ţară. Şomajul prezintă niveluri superioare celor înregistrate la nivelul ţării

în această zonă din cauza dezvoltării monoindustriale în perioada comunistă, fenomen înregistrat cu precădere în ramurile extractive, în condiţiile valorificării insuficiente a resurselor zonei, şi din cauza problemelor de restructurare care s-au impus în aceste domenii.

Şomajul a înregistrat creşteri permanente ca urmare a scăderii numărului de salariaţi, însă creşteri mai importante, consemnate de Agenţia de Şomaj, au avut loc în anumite perioade în care au fost efectuate concedieri masive în special în domeniul mineritului. În Tabelul nr. 7 sunt prezentate date legate de intensitatea şomajului în câteva localităţi reprezentative pentru Zona Munţilor Apuseni.

Tabelul nr. 7 Intensitatea şomajului în câteva localităţi reprezentative Zonei

Munţilor Apuseni în anii 1999 -2001-2002

procente Localitate 1999 2000 2001 2002 Abrud 4,86 5,02 9,22 11,96 Baia de Arieş 2,64 1,72 4,99 9,16 Câmpeni 3,59 4,54 10,50 10,61 Zlatna 3,47 1,69 8,42 9,44 Albac 1,78 2,52 11,61 12,85 Arieşeni 1,42 1,60 8,41 8,97 Bucium 2,89 2,96 11,58 10,59 Roşia Montană

3,60 3,14 10,08 11,32

Sursa datelor: Agenţia Judeţeană pentru ocupare forţă de muncă Alba, 2003

Trebuie precizat faptul că datele respective se referă numai la persoanele înregistrate la instituţiile de protecţie socială, însă în zonă numărul celor care nu au ocupaţie şi nu au o sursă de venit permanentă este mult mai mare. Acest lucru se poate observa din Tabelul nr. 8 în care se compară intensitatea şomerilor aflaţi în evidenţa Agenţiilor Judeţene pentru ocupare forţă de muncă cu intensitatea persoanelor care au ajutor

Page 101: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

101

de şomaj sau alocaţie de sprijin, precum şi numărul persoanelor fără loc de muncă pentru care a încetat plata oricăror beneficii sociale în anul 1999.

Tabelul nr. 8

Comparaţie între intensitatea şomajului (oficial) şi intensitatea şomajului real (include şi persoanele fără loc de muncă pentru care a

încetat plata ajutoarelor sociale) pe anul 1999

Procente Localitate Intensitate şomaj

(oficial) Intensitate şomaj (include şi persoanele fără loc de muncă pentru care a încetat plata ajutor şomaj)

Abrud 4,86 37,7 Baia de Arieş 2,64 25,2 Câmpeni 3,59 15,92 Zlatna 3,47 35,35 Albac 1,78 37,7 Arieşeni 1,42 41,6 Bucium 2,89 29,47 Roşia Montană 3,60 26,10 Sursa datelor: Agenţia Judeţeană pentru ocupare forţă de muncă Alba şi primăriile localităţilor din tabel, 2000

Din Tabelul nr. 5 se observă că între numărul şomerilor asistaţi

social şi numărul real al celor care fac parte din grupele de vârstă ce aparţin populaţiei active fără loc de muncă, există o diferenţă extrem de mare, care ar trebui să stea la baza unor preocupări de aplicare a unei strategii consecvente de combatere a şomajului.

Creşterea gradului de ocupare şi reducerea şomajului în Zona Munţilor Apuseni se pot realiza prin aplicarea programelor de măsuri din strategia de dezvoltare a zonei propusă în capitol 4 din prezenta lucrare.

Page 102: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

102

2.4. Economia zonei 2.4.1. Industria

La potenţialul economic al zonei contribuie mai mulţi factori printre care resursele naturale existente, forţa de muncă suficientă şi calificată precum şi tradiţia în anumite ramuri cum ar fi mineritul, agricultura montană, meşteşugurile etc. Cele mai importante resurse ale Zonei Munţilor Apuseni, insuficient exploatate sau exploatate cu randamente scăzute sunt :

• resursele minerale (cupru, aur, argint); • suprafeţele agricole; • resursele forestiere ; • monumentele naturii; • vestigiile istorice.

Existenţa unor importante resurse minerale, în principal minerale neferoase, forţa de muncă, tradiţiile meşteşugăreşti fac din Zona Munţilor Apuseni o arie atractivă pentru activităţi industriale cum ar fi : - extracţia şi prelucrarea de minereuri; - prelucrarea materialelor de construcţii; - prelucrarea lemnului; - prelucrarea materiilor prime agricole; - industrie uşoară; - producţia de obiecte meşteşugăreşti şi de artizanat etc.

Industria extractivă a reprezentat şi rămâne o componenta de bază a activităţii industriale din zonă. Deşi în momentul de faţă aceasta se află în declin, reprezintă încă principala activitate care contribuie la crearea veniturilor zonei şi este un important suport material în viaţa locuitorilor.

Minereurile neferoase reprezintă de altfel principala bogăţie a zonei, în special minereurile auro - argintifere şi de cupru. Acestea sunt concentrate în partea de nord-est a Munţilor Metaliferi. Zăcămintele de minerale auro - argintifere sunt estimate numai în localităţile Roşia Montană, Baia de Arieş, Zlatna la peste 36.000 de mii de tone, ceea ce reprezintă peste 80 % din rezervele de aur ale României, cu posibilităţi de exploatare pentru o durata de până la 135 de ani. Minereurile de cupru existente la Roşia Poeni, Abrud depăşesc 337.430 de mii tone, asigurându-se posibilitatea exploatării pe o perioadă de 100 de ani. Aceste rezerve reprezintă peste 40 % din rezervele de cupru ale României. O parte din zăcămintele amintite mai sus sunt în exploatare, însă există rezerve importante ce conţin aur şi cupru la Bucium – Tarniţa, estimate la peste 7.000 de milioane tone minereuri. Exploatarea minereurilor neferoase în special al aurului se practică din vremurile administraţiei romane, dar au cunoscut o perioadă de dezvoltare deosebită între anii

Page 103: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

103

1970 –1985. După anul 1990 însă, ca urmare a creşterii permanente a costurilor, liberalizării preţurilor atât la minereuri cât şi la energie electrică, în lipsa unor programe viabile de restructurare şi de retehnologizare, activitatea exploatărilor miniere din zonă (Roşia Montană, Baia de Arieş, Zlatna, Roşia Poieni, Brad etc ) a intrat în declin. Activităţile de exploatare au fost închise în exploatările miniere din oraşele Zlatna şi Baia de Arieş.

Declinul activităţii miniere a fost însoţit de înrăutăţirea situaţiei economice a populaţiei prin reducerea veniturilor, creşterea şomajului, accentuarea fenomenului de sărăcie.

Un pilon al revigorării mineritului auro - argintifer îl poate reprezenta Roşia Montană, unde rezervele estimate la circa 300 tone aur şi 1600 tone argint pot constitui un punct de atracţie pentru investitorii străini şi un imbold deosebit în dezvoltarea zonei. În perioada 2000-2004 compania Gabriel Resourses Limited a făcut prospecţiuni în zonă, în urma cărora s-a confirmat existenţa resurselor de aur şi argint amintite mai sus, a întocmit un studiu de fezabilitate conform căruia vor fi deschise cariere de exploatare în localităţile Cârsnic, Cetate şi Ornea. Totodată se are în vedere exploatarea zăcămintelor din vatra veche a satului şi strămutarea unei părţi din localitate. Până în prezent societatea amintită mai sus a devenit proprietarul a peste 75 % din locuinţele din perimetrul de interes din punct de vedere minier. Investiţiile preconizate se ridică la peste 800 milioane de dolari americani estimându-se crearea a circa 500 de locuri de muncă în activităţile directe şi circa 2000 de locuri de muncă în activităţi conexe. Totuşi, impactul negativ asupra mediului pare să fie foarte mare datorită tehnologiei de extracţie şi prelucrare (cianurare) ceea ce nu face exploataţia fezabilă. Având în vedere amploarea lucrărilor de exploatare şi efectul acestora asupra mediului precum şi faptul că vor fi afectate şi anumite construcţii protejate de Ministerul Culturii, investiţia amintită mai sus a generat discuţii controversate în mediul politic, dar şi în societatea civilă, şansele de realizare ale acestuia diminuându-se semnificativ. Cea mai consecventă şi fundamentată opinie a fost cea a Academiei Române care a comandat întocmirea mai multor studii cu rol de a estima consecinţele implementării proiectului. În 4 martie 2003 în aula Academiei Române s-a desfăşurat o sesiune de comunicări ştiinţifice în cadrul căreia, membri ai Academiei Române şi-au prezentat studiile făcute în legătură cu implementarea proiectului de dezvoltare minieră la Roşia Montană. Concluzia a fost că „ţinând seama de consecinţele distrugătoare pentru mediu şi ameninţările pentru colectivităţile umane, ca şi aspectele arheologice şi istorice, Academia Română care exprimă poziţiile celor mai

Page 104: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

104

de seamă oameni de ştiinţă şi cultură ai ţării, cere factorilor responsabili ai destinelor României să împiedice realizarea acestui proiect”62 .

Cu ocazia Adunării membrilor Academiei Române din 16 iulie 2004 s-a adaptat o Declaraţie privind Proiectul Roşia Montană, din care rezultă că „Proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public în folosul economiei naţionale care să justifice efectele colaterale şi riscurile asociate cu acesta şi prin urmare recomandă abandonarea sa. Considerăm că proiectul nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă pentru numărul de 300-500 locuri de muncă în perioada operaţională a exploatării (17 ani), nu rezolvă problema socială din zonă, iar venitul total ce revine statului român este derizoriu în comparaţie cu efectele colaterale negative şi riscurile legate de proiect. ...Academia Română nu are alt interes decât acela de a ocroti mediul românesc şi de a salva zona arheologică de mare valoare istorică pentru români”63.

Modernizarea tehnologiilor de extracţie şi prelucrare ar putea

relansa exploatările de: - aur, la Baia De Arieş , Brad şi Zlatna; - cupru şi fier, la Roşia Poeni, Muşca şi Iara; - polimetale la Brad, Gura Barza, Vorţa şi Certej; În zona Munţilor Apuseni a funcţionat şi un mare combinat

metalurgic de neferoase la Zlatna, care a prelucrat minereurile de cupru însă care a creat mari probleme ecologice în zonă, transformând oraşul Zlatna şi perimetrul adiacent în cea mai poluată zonă din sud-estul Europei, producând mari dezechilibre ecologice. În prezent acest combinat nu mai funcţionează, fiind declanşată procedura de lichidare a acestuia conform legii şi nu există un investitor care să-l achiziţioneze.

Alături de minerit în zonă s-a dezvoltat şi industria de prelucrare a lemnului, care s-a extins în zona montană şi este prezentă în majoritatea oraşelor analizate. Astfel la Câmpeni şi Zalău funcţionează două fabrici mari de mobilă şi într-o serie de localităţi se prelucrează un sortiment variat de produse din lemn de la cherestea, binale, la obiecte meşteşugăreşti. Amintim ca centre de prelucrare a lemnului cu tradiţie următoarele:

• Pâncota , Beiuş, Bârzava, Savârşin, Sebiş, Bocsig în judeţul Arad;

• Ciucea, Huedin, Poieni în judeţul Cluj; • Arieşeni, Albac, Horea în judeţul Alba;

62 Simion, E.,Sesiunea de comunicări ştinţifice a Academiei Române, Bucureşti, 2003 63 Simion, E., extras „Declaraţia Academiei Române în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană”, Bucureşti, 2004

Page 105: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

105

• Vaţa de Jos, Baia de Criş în judeţul Hunedoara. Cea mai răspândită ramura industrială în zonă este industria

alimentară, care este prezentă în toate oraşele, însă aceasta este dezvoltată sub posibilităţile şi necesităţile de consum locale, funcţionează cu tehnologii învechite şi înregistrează o slabă productivitate.

Industria materialelor de construcţii ocupă de asemenea un loc important în economia zonei: la Chişcădaga funcţionează o mare fabrica de ciment, există de asemenea întreprinderi specializate în prelucrarea materialelor de construcţii - argilă, calcar, pietriş, marmură, cuarţ - la Lungaşu de Jos, Pădurea Neagră, în judeţul Bihor, Huedin, Gilău în judeţul Cluj, Pâncota, Sebiş, Ineu în judeţul Arad, Băiţa, Soimuş, şi Criscior în judeţul Hunedoara, şi Vinţul de Jos, Sohodol în judeţul Alba.

Alte ramuri industriale sunt mai slab dezvoltate în zonă. Acestea s-au dezvoltat ca activităţi secundare celor tradiţionale: fie au fost susţinute pentru a ocupa forţa de muncă feminină din zonă, fie pentru a prelucra materia primă disponibilă. Amintim în acest caz industria textilă, încălţăminte, confecţii etc.

Ramurile industriale prezentate mai sus au suferit un serios declin în perioada analizată, dar au generat în acelaşi timp grave probleme de mediu. Pentru menţinerea şi dezvoltarea activităţilor industriale bazate în primul rând pe resursele minerale existente propunem câteva măsuri minimale după cum urmează:

îmbunătăţirea activităţii în exploatarea şi prelucrarea rezervelor subsolului şi ale solului prin introducerea de noi tehnologii de prelucrare, de protecţie a mediului si sănătăţii oamenilor;

crearea unor condiţii mai bune de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor de navetă;

modernizarea drumurilor de acces la gurile de mină ; dezvoltarea şi intensificarea activităţii pentru exploatarea resurselor

de suprafaţă, ce implică riscuri mai mici pentru mineri; repunerea în circuitul agricol terenurilor acoperite cu halde cu steril şi realizarea unor iazuri de decantare după metode moderne ;

restabilirea echilibrului ecologic în zona Zlatna care a rămas cel mai poluat loc din România;

modernizarea, retehnologizarea parţială sau integrală şi diversificarea sortimentală a produselor din lemn;

sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii în dezvoltarea activităţilor de prelucrare de mic mobilier şi în exportul acestor produse;

îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă a locuitorilor zonei; modernizarea, retehnologizarea şi diversificarea sortimentală a

producţiei alimentare ;

Page 106: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

106

extinderea întreprinderilor mici şi mijlocii în vederea prelucrării surplusului de produse agricole provenite din fermele montane;

relansarea unor ocupaţii tradiţionale meşteşugăreşti şi a artizanatului prin acordarea unor facilităţi fiscale şi a unor credite cu dobândă redusă, popularizarea acestor activităţii, organizarea de târguri interne, includerea produselor rezultate din această activitate în circuitul comercial.

2.4.2. Agricultura şi silvicultura

În România regiunile de munte ocupă aproximativ o treime din suprafaţa totală a ţării, în aceste locuri trăind aproximativ două milioane şi jumătate de persoane. Având în vedere necesitatea dezvoltării echilibrate a activităţi economice din arealul montan, agricultura capătă o importanţă fundamentală în asigurarea necesarului minim de viaţă al locuitorilor lor, precum şi în asigurarea ocupării acestora.

Cu toate acestea trebuie precizat faptul că agricultura montană nu s-a bucurat în măsura necesară de atenţia specialiştilor, şi nu a fost susţinută cu măsuri financiare şi fiscale de stimulare cum se procedează în ţările europene dezvoltate cum ar fi Franţa, Germania, Elveţia, Austria etc.

În zona Munţilor Apuseni agricultura montană reprezintă o veche ocupaţie a locuitorilor fapt demonstrat de rolul jucat de aceasta de-a lungul timpului. Agricultura montană a constituit şi constituie şi în prezent principala sursă de asigurare a securităţii alimentare: chiar dacă fermele agricole din această zonă au dimensiuni reduse, au o dotare rudimentară care nu asigură un minim de eficienţă.

Totodată agricultura montană mai îndeplineşte şi alte roluri cum ar fi:

- menţine populaţia în zonă, în special populaţia din grupele superioare de vârstă;

- prin cultivarea terenurilor se menţine solul la un potenţial productiv de exploatare şi contribuie la protecţia contra eroziunii ;

- furnizează produse ecologice sănătoase, libere de poluanţii întâlniţi în zona de şes ;

- contribuie la protecţia peisajelor prin cositul fâneţelor ; - contribuie la menţinerea şi păstrarea valorilor culturale

tradiţionale. Abordarea agriculturii din această zonă trebuie făcută cel puţin din

două puncte de vedere : a) ca furnizoare de alimente şi ca sursă principală de asigurare a existenţei populaţiei ;

b) ca o activitate care absoarbe forţa de muncă disponibilă.

Page 107: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

107

Resursele agricole în zona studiată sunt de o calitate mai slabă decât cele din zona de şes, motiv care atrage după sine randamente inferioare. În acelaşi timp suprafaţa agricolă nu este cultivată în totalitate, iar regimul termic restricţionează sortimentul de culturi agricole. Relieful diversificat din regiunea studiată îşi pune amprenta decisiv asupra agriculturii practicate.

Suprafaţa agricolă de 801.562 hectare reprezintă doar 50% din suprafaţa totală (după cum se observă din Anexa nr. 11) şi se situează sub media pe ţară la ponderea suprafeţei agricole în suprafaţa totală, care este de aproape 62%. Structura terenului agricol pe ramuri de folosinţă se prezintă în Graficul nr. 21.

Graficul nr. 21 Structura terenului agricol în Zona Munţilor Apuseni după

modul de folosinţă în anul 1999

Procente

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%

100%

ALBA ARAD BIHOR CLUJ HUNED. SALAJjudet

suprafata arabila livezi vii pasuni finete

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de

Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Structura suprafeţelor agricole după modul de folosinţă diferă foarte

mult, atât în cadrul Zonei Munţilor Apuseni pe judeţe cât şi faţă de media pe ţară. În cadrul judeţelor structura terenului agricol după modul de folosinţă este prezentat în Graficul nr. 22.

Page 108: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

108

Graficul nr. 22

Structura terenului agricol pe judeţele din Zona Munţilor Apuseni după modul de folosinţă pe judeţe în anul 1999

hectare

0100002000030000400005000060000700008000090000

ALBA ARAD BIHOR CLUJ HUNED. SALAJ

Livezi Vii Pasuni Finete

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de

Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Astfel suprafaţa arabilă în regiunea studiată în anul 1999 reprezintă

doar 35,34% din suprafaţa agricolă, faţă de media pe ţară de 63,53%. Cea mai importantă pondere o deţin păşunile care reprezintă 43,91% din suprafaţa agricolă precum şi fâneţele, care reprezintă 18,71%. Aceste ponderi sunt superioare mediilor înregistrate la nivel naţional de 22,56% la păşuni şi 10,26% la fâneţe.

Vegetaţia pajiştilor de munte are trăsături specifice datorită timpului rece şi umed, pajiştile naturale reprezintă “cultura” principală în zona de munte, datorită faptului că furnizează un furaj ieftin.

Suprafeţele cultivate cu livezi şi vii sunt nesemnificative şi deţin doar 2% din suprafaţa zonei Munţilor Apuseni.

Structura terenurilor agricole în judeţelor ce aparţin zonei studiate este prezentată în Anexa nr. 11. Din aceasta se observă diferenţe în cadrul judeţelor în ceea ce priveşte structura suprafeţelor agricole pe ramuri de folosinţă care variază în funcţie de ponderea suprafeţei muntoase deţinute în cadrul zonei Munţilor Apuseni de fiecare judeţ. Astfel o pondere

Page 109: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

109

importantă în cadrul suprafeţelor agricole o deţin păşunile şi fâneţele în judeţele :

- Alba - 45,56 % , respectiv 32,25%; - Cluj - 51,63 % , respectiv 26,8% ; - Hunedoara – 51,01%, respectiv 20,38%. Judeţele amintite mai sus au şi cele mai mari suprafeţe cu un relief

muntos în cadrul zonei. Suprafeţele arabile cu pondere mai mare în total suprafaţă agricolă,

sunt în judeţele: Arad (48,85 %), Sălaj (46,49 % ), Bihor (39,35 %). Ponderea diferitelor categorii de folosinţă pe judeţe în total regiune

depinde de ponderea terenurilor deţinute de fiecare judeţ în zona Munţilor Apuseni, dar şi de altitudinea terenurilor. După cum este firesc, suprafaţa terenurilor arabile scade o dată cu creşterea altitudinii în favoarea păşunilor şi fâneţelor, paralel cu reducerea suprafeţelor medii pe gospodărie, ajungând la valori foarte mici în comunele din zona de munte înaltă.

Structura terenurilor agricole după gradul de folosinţă influenţează tipul de agricultură practicat. Vom observa că în judeţele care deţin suprafeţe mai mari cu păşuni şi fâneţe creşterea animalelor este activitatea agricolă de bază. În Anexa nr. 13 sunt prezentate efectivele totale de animale din Zona Munţilor Apuseni (raportate în fişa statistică anuală a localităţii) în anul 1999 şi ponderea acestora în total efective pe ţară. Se observă că ponderea cea mai mare în total efective o deţin bovinele, care reprezintă 6,83%, lucru datorat tradiţiei existente în zonă în creşterea acestora şi bogăţiei de pajişti şi păşuni.

În cadrul regiunii cele mai importante efective de bovine au judeţele Bihor şi Alba care deţin împreuna aproape jumătate din efectivele totale de bovine ale zonei.

După cum se observă şi din Anexa nr. 13 - A, efectivele de animale pe perioada analizată, au avut o tendinţă de scădere în general, cu excepţia ovinelor, a căror tendinţă a fost până în anul 1996 de creştere după care, începând cu anii 1998 - 1999 efectivele înregistrează scăderi situându-se la nivelul de 77 %, respectiv 83 % faţă de efectivele înregistrate în anul 1990. La bovine şi porcine efectivele s-au redus, ajungând ca în 1999 să reprezinte doar 81%, respectiv 88 % din efectivele înregistrate în anul 1990.

Sintetic evoluţia numărului de animale crescute în Zona Munţilor Apuseni exprimate procentual luând ca an de bază anul 1990, se prezintă în Graficul nr. 23.

Page 110: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

110

Graficul nr. 23 Evoluţia numărului de animale crescute în Zona Munţilor

Apuseni pe perioada 1990 – 1999 Procente (baza 1990)

0

50

100

150

Bovine PORCINE OVINE PASARI

Bovine 100 97.69 88.30 88.01 89.01 89.55 91.60 88.68 84.09 81.05

PORCINE 100 104.6 99.44 99.87 91.47 89.51 91.10 82.75 90.29 88.92

OVINE 100 112.6 101.8 102.0 103.7 104.8 107.3 105.3 99.89 95.62

PASARI 100 85.72 79.49 71.56 71.72 67.28 77.70 78.70 76.67 83.00

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

De remarcat că ovinele deţin doar 3,92%,, deşi ar putea avea o

pondere mai mare precum în alte zone montane, ca urmare a existentei unor suprafeţe importante cu păşuni şi datorită faptului că acestea sunt considerate de agricultorii zonei, mai puţin productive decât bovinele.

Porcinele deţin de asemenea o pondere mică din cauza faptului că se obţin producţii mici de cereale în agricultura practicată în această zonă.

Distribuţia efectivelor de animale pe judeţe în Zona Munţilor Apuseni este redată în Graficul nr. 24.

Page 111: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

111

Graficul nr. 24 Ponderea efectivelor de animale în Zona Munţilor Apuseni

în anul 1999, pe judeţe

Procente %

0,00

20,00

40,00

60,00

80,00

100,00

BOVINE PORCINE OVINE PASARI

PASARI 15,69 19,59 15,66 5,62 36,68 6,76OVINE 23,01 24,74 10,14 18,28 13,11 10,71PORCINE 11,29 31,13 16,49 7,81 21,07 12,21BOVINE 22,15 15,74 23,55 13,52 16,67 8,38

ALBA ARAD BIHOR CLUJ HUNED. SALAJ

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de

Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Dacă analizăm randamentul zootehniei, vom observa după cum rezultă din Anexele nr. 18 şi nr. 19, diferenţe defavorabile faţă de cele înregistrate la nivel naţional, în ceea ce priveşte producţiile de carne, lapte, lână pe cap de animal, ceea ce se datorează faptului că în zonă cresc rase inferioare, iar zootehnia practicată este în mare parte arhaică. Astfel, cu toate că numărul de bovine reprezintă 6,84 % din totalul efectivelor pe ţară, producţia de carne obţinută în Zona Munţilor Apuseni reprezintă doar 4,34% din total producţiei obţinute la nivelul ţarii, iar producţia de lapte reprezintă 5,54%. Producţia medie de lapte pe bovină pe zonă reprezintă doar 81% faţa de media pe ţară.

Producţiile medii de carne, lapte, ouă pe locuitor sunt superioare mediilor pe ţară, acest lucru explicându-se prin faptul că ponderea populaţiei ce trăieşte în mediul rural (în Zona Munţilor Apuseni) este superioară ponderii populaţiei ce trăieşte în mediul rural pe ţară, iar ocupaţia principală în zona studiată după cum am mai arătat este zootehnia. Astfel producţia medie de carne pe locuitor în anul 1997 în

Page 112: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

112

Zona Munţilor Apuseni este 116,86 kilograme/locuitor, cu 54% mai mare decât media de 75,62 kilograme/locuitor pe ţară înregistrată la acelaşi indicator.

Datorită raselor de animale inferioare şi a valorii nutritive mai reduse a furajelor în Zona Munţilor Apuseni, producţia medie de lapte pe animal (1323 litri) este inferioară mediei pe ţară (1635 litri).

Densitatea medie a numărului de bovine la 100 de hectare suprafaţă agricolă pe regiunea studiată, este de 29,39 animale/100 hectare, superioară mediei pe ţară (23,22 animale/100 hectare), aspect care, împreună cu faptul că fertilitatea terenurilor agricole este mai redusă decât media pe ţară, contribuie la realizarea de producţii medii inferioare celor naţionale .

Pe baza datelor prezentate în Anexa nr. 19 cu referire la producţia medie la carne, lapte, lână şi ouă precum şi la numărul de animale ce revin la 100 de hectare teren agricol continuăm analiza de mai sus şi în interiorul zonei, pe judeţe analiză în urma căruia tragem următoarele concluzii:

* se înregistrează densităţi diferite a numărului de animale la 100 de ha teren agricol, astfel:

- la numărul de bovine la 100 de hectare, observăm medii de 36 capete la 100 de hectare în judeţul Alba faţă de 18 capete la 100 de hectare în judeţul Arad, media zonei fiind 29 capete la 100 hectare teren agricol;

- la porcine media pe Zona Munţilor Apuseni este de 29,53 capete la 100 de hectare suprafaţă agricolă în timp ce în judeţul Cluj media este de 17 capete porcine la 100 hectare teren agricol faţă de 42 la acelaşi indicator în judeţul Sălaj;

* producţia de carne pe locuitor variază de asemenea faţă de medie pe regiune, în judeţele Hunedoara şi Alba înregistrându-se valori de 189,96 kilograme/locuitor, respectiv 154,52 kilograme/locuitor faţă de 54,43 kilograme/locuitor în judeţul Sălaj şi 89,75 kilograme/locuitor în judeţul Bihor.

* producţia medie anuală de lapte pe bovină este de 1660,24 litri în judeţul Arad, peste media regiunii de 1323,24 litri iar în judeţul Hunedoara de 876,67 litri pe an.

Contribuţia judeţelor aparţinătoare Zonei Munţilor Apuseni la producţia agricolă animală este diferită. Astfel judeţele Alba şi Arad contribuie împreună cu 43 % la producţia de carne a regiunii, judeţele Arad şi Bihor contribuie cu 46 % la producţia totală de lapte pe regiune.

Aceste situaţii se datorează influenţei pe care o au asupra agriculturii structura terenului agricol, condiţiile de temperatură şi tradiţiile înregistrate în creşterea animalelor.

Page 113: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

113

Continuând această analiză în zona rurală pe baza datelor centralizate în Anexa nr. 19 nu se observă diferenţe semnificative faţă de datele medii pe Zona Munţilor Apuseni centralizate în Anexa nr. 18, întrucât tehnologiile de creştere a animalelor sunt asemănătoare în această zonă. Astfel 95% din bovine, 86% din porcine şi 89 % din ovine sunt crescute în gospodăriile agricultorilor din mediul rural din Zona Munţilor Apuseni, iar condiţiile nu diferă de la un mediu la altul.

Terenurile arabile din zona Munţilor Apuseni, după cum s-a arătat, au o pondere mult sub media pe ţară şi în plus sunt şi de calitate mai slabă. Totuşi necesităţile impun cultivarea acestora cu un sortiment mai redus de culturi agricole într-un mod diferenţiat în funcţie de regimul termic.

Condiţiile climatice necesare cultivării culturilor agricole sunt date de suma temperaturilor mai mari de 10 grade Celsius, precum şi de numărul zilelor fără de îngheţ. Specialiştii în domeniu consideră că suma minimă a temperaturilor zilnice de peste 10 grade Celsius trebuie să fie 3.000. După cum se observă din Anexa nr. 10 suprafeţele care beneficiază de aceasta condiţie sunt mici şi reprezintă pe total zonă doar 28,6 %. Ca atare întâlnim restricţii de cultivare a anumitor plante agricole vegetale.

Cerealele se cultivă în special în periferia zonei unde avem terenuri agricole în zona de şes şi de deal iar în zona de munte până la anumite altitudini se cultivă doar cartoful.

Porumbul depăşeşte zona de deal, dar altitudinile până la care se cultivă sunt inferioare cartofului.

Analizând în comparaţie producţiile pe perioada anilor 1991, 1997, 1999 înregistrate în Zona Munţilor Apuseni faţă de producţiile înregistrate la nivel naţional la culturile grâu, secară, porumb, cartof, sfecla de zahar şi legume pe baza datelor din Anexa nr. 17 se pot observa următoarele:

ponderea suprafeţelor cultivate cu grâu - secară, porumb, legume în total suprafeţe cultivate cu aceleaşi culturi la nivelul ţării sunt cuprinse între 3,01% şi 3,18% faţă de ponderea de 3,03 % a terenului arabil pe zonă în total teren arabil la nivelul ţării. Acest lucru înseamnă că deşi nu există condiţii de climă şi sol apropiate de mediile naţionale necesităţile practice obligă agricultorii să cultive astfel de produse agricole;

producţiile medii la hectar obţinute în zona Munţilor Apuseni sunt inferioare mediilor pe ţară. Astfel la grâu, secară acestea reprezintă 64,79% în anul 1991, 73,05% în anul 1997 şi 74,08% în anul 1999 din mediile naţionale pe aceeaşi perioadă. Producţiile medii pe locuitor înregistrează valori şi mai mici, situându-se cu mult sub cele naţionale, reprezentând în anul 1999, de exemplu, doar 48,46 % din acestea;

Page 114: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

114

la porumb situaţia este similară, producţia medie la hectar reprezentând în anul 1991 66,9%, în anul 1997 69,7% şi în anul 1999, 81,4 % din mediile naţionale la acelaşi indicator;

la cartof producţia medie la hectar se situează la un nivel apropiat de cel naţional, însă şi la această cultură valorile medii sunt în majoritatea anilor sub 90% producţia medie la hectar pe ţară. De remarcat că producţia de cartofi pe locuitor depăşeşte pe întreaga perioadă analizată de mai mult de două ori media pe ţară. Aceasta se explică prin faptul că anumite părţi importante ca pondere în Zona Munţilor Apuseni cultura cartofului, este singura cultură care se poate dezvolta iar cartoful este utilizat şi la hrana animalelor;

producţia de legume cu toate că reprezintă ca pondere 3,18% în producţia naţională şi este prezentă doar în zona de jos, cu randamente foarte bune în culoarul Mureşului, care de altfel ridică media pe întreaga zonă.

Evoluţia producţiei agricole pe Zona Munţilor Apuseni poate fi observată în Anexa nr. 14 şi în Graficul nr. 25.

Page 115: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

115

Graficul nr. 25 Evoluţia producţiei agricole pe Zona Munţilor Apuseni

pe perioada 1990-1999 Tone

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

Grâu/Secară Porumb Cartofi Sfeclă de zahăr Legume

Grâu/Secară 184978108328 49607 117121179616179161135718127478124263 63360Porumb 196415214013162026183879178206203543 23637 217558212679226211Cartofi 172819135896176288201321174808183692246096193435197878232922Sfeclă de zahăr 56226 67654 37204 14114 29804 31958 45927 47709 39903 21062Legume 55152 70480 68971 68785 62443 81392 86197 80552 87233 89904

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Comparând producţia medie pe locuitor în Zona Munţilor Apuseni cu cea naţională, pot fi reţinute ca elemente semnificative următoarele:

- la grâu - secară producţia medie pe locuitor în regiune scade în majoritatea anilor din perioada 1990-1999, anul de referinţă fiind anul 1990, într-un ritm mai mare decât cel naţional. Astfel în anul 1999 producţia medie pe locuitor în Zona Munţilor Apuseni reprezenta doar 36 % din producţia obţinută în anul 1990, în anul 1993 era de 64 %, în timp ce la nivelul ţării ritmul de scădere este mai lent, astfel că producţia înregistrată în anul 1999, reprezintă 66% din producţia obţinută în anul 1990, iar producţia obţinută în anul 1993 reprezintă 74 % , din producţia anului 1990;

- la cartof şi porumb producţiile medii la hectar şi producţiile medii pe locuitor au o tendinţă generală de creştere, ritmurile înregistrate în regiune fiind comparabile cu cele înregistrate la nivelul ţării.

În judeţele componente, după cum rezultă din Anexa nr. 16, mediile înregistrate variază faţă de media pe Zona Munţilor Apuseni. Astfel la

Page 116: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

116

grâu – secară, ponderea cea mai mare în producţia totală a regiunii o are judeţul Arad cu un nivel de 46,46%, iar nivelul cel mai mare la producţia medie la hectar o au judeţele Alba cu peste 24 % şi Sălaj cu peste 11% peste media regiunii.

La indicatorul producţia medie pe locuitor valorile cele mai mari le înregistrează desigur judeţul Arad care are o medie de 470,06 kilograme/locuitor, faţă de doar 201,47 kilograme/locuitor media regiunii. Mediile cele mai mici le înregistrează judeţele Hunedoara cu doar 92,87 kilograme / locuitor şi Cluj cu 121,16 kilograme/ locuitor.

La porumb, judeţul Arad are cea mai mare contribuţie la producţia zonei, respectiv 45,81 %, în timp ce judeţele Cluj şi Alba contribuie doar cu 3,47 %, respectiv cu 9,76 %. Indicatorul producţie medie pe locuitor înregistrează valorile cele mai mari în judeţul Arad de 790,91 kilograme pe locuitor faţa de media pe regiune de 343,84 kilograme pe locuitor, dar în judeţele Cluj şi Alba acest indicator înregistrează valori de doar 104,84 kilograme pe locuitor respectiv de 203,23 kilograme pe locuitor.

La cartof contribuţia judeţelor la producţia totală a regiunii este mai echilibrată, detaşându-se judeţul Arad care contribuie cu 25,2%, valoarea cea mai mică înregistrând-o judeţul Hunedoara care contribuie doar cu 10,98 %.

La producţia totală de legume a regiunii, judeţul Arad contribuie cu 45,71% şi prezintă cel mai mare nivel la indicatorul producţie medie pe locuitor (292,26 kilograme pe locuitor), ceea ce înseamnă o medie de 2,29 ori mare decât media regiunii.

La producţia de fructe contribuţii mai importante au judeţele Arad cu 33,25%, Bihor cu 26,61 % şi Sălaj cu 25,13 %.

Analiza prezentată mai sus trebuie să ţină cont şi de ponderea ca suprafaţă a judeţului component în totalul Zonei Munţilor Apuseni. Reamintind faptul că cea mai mare pondere o are judeţul Arad cu 27,28 %, cea mai mică - judeţul Sălaj cu doar 7,19 %, în timp ce celelalte judeţe au ponderi cuprinse între 13% şi 18 %, observăm că cele mai bune condiţii pentru culturi agricole vegetale le are judeţul Arad, lucru care se reflectă şi asupra veniturilor înregistrate de populaţia din această zonă.

În concluzie, se poate spune că agricultura din această zonă se practică pe terenuri cu parametri calitativi inferiori, iar configuraţia acestora reduce randamentul muncii, împiedică mecanizarea pe anumite suprafeţe. Terenul agricol este de o calitate inferioară, iar clima este aspră, oferind condiţii prielnice de dezvoltare doar plantelor netermofile, cu perioade mai scurte de vegetaţie. Cultura care întâlneşte cele mai bune condiţii este pajiştea naturală, situaţie care a stimulat dezvoltarea ramurii zootehnice a agriculturii. Zootehnia reprezintă domeniul cu posibilităţi importante de dezvoltare, creşterea fermei montane, însoţită de înfiinţarea de micro - întreprinderi de procesare a cărnii şi a laptelui

Page 117: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

117

constituind posibilităţi importante de creştere a economiei Zonei Munţilor Apuseni.

Dintre animale, taurinele pun în valoare cel mai bine condiţiile existente, însă şi în acest domeniu trebuie ca rasele crescute să fie supuse unui proces de ameliorare. Putem spune că există un potenţial de dezvoltare a agriculturii în zona Munţilor Apuseni, însă acesta trebuie să fie însoţit de îmbunătăţirea randamentelor, atât în producţia vegetală cât şi în producţia animală, reducerea treptată a caracterului rudimentar al tehnologiilor folosite, creşterea gradului de cunoaştere în domeniu şi a gradului de profesionalizare a agricultorilor.

Se impune totodată o valorificare superioară a produselor agricole. Din cauza izolării, produsele obţinute în gospodărie sunt destinate în mare parte autoconsumului, existând produse cum ar fi laptele care este folosit în zonele izolate numai în gospodărie, uneori chiar la hrana porcilor.

Deşi resursele naturale sunt mai puţin favorabile în această zonă, este necesară stimularea producţiei agricole care poate aduce venituri suplimentare prin comercializarea lor pe plan local pentru turişti, sau prin atragerea procesatorilor din zona de şes.

Dezvoltarea agriculturii în zonă ar putea contribui la menţinerea populaţiei şi stoparea procesului de migrare spre oraş, la dezvoltarea agroturismului şi a înfrumuseţării şi întreţinerii peisajului. Atât agricultura montană cât şi turismul sunt două coordonate principale în redresarea economică a zonei Munţilor Apuseni.

Pentru relansarea activităţilor agricole propunem luarea unor măsuri după cum urmează:

• ameliorarea terenurilor supuse degradării naturale şi reintroducerea acestora în circuitul agricol;

• îmbunătăţirea calităţii solurilor pentru creşterea productivităţii terenurilor;

• ameliorarea raselor de animale; • aplicarea unor metode moderne de cultivare şi recoltare a

producţiei agricole şi de creştere a animalelor; • valorificarea superioară a producţiei agricole în vederea

creşterii veniturilor locuitorilor zonei .

Silvicultura ocupă un loc important în economia zonei ca urmare a existenţei unor suprafeţe importante de păduri. Fondul forestier al zonei Munţilor Apuseni este în suprafaţă totală de 693.792 hectare şi reprezintă aproximativ 11 % din fondul forestier al ţării. Distribuţia acestuia pe judeţe este următoarea : judeţul Alba deţine 132.404 hectare (19,1%), judeţul Arad deţine 199.122 hectare (28,7%), judeţul Bihor deţine 133.514 hectare (19,2%), judeţul Cluj deţine 104.162 hectare (15,0%), judeţul

Page 118: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

118

Hunedoara deţine 84.348 hectare (12.2 %), judeţul Sălaj 40.242 hectare (5,8 %).

De remarcat că aproape jumătate din suprafeţele cu care contribuie judeţele la suprafaţa totală a Zonei Munţilor Apuseni, sunt acoperite cu pădure: 43% (în judeţul Alba), 46% (în judeţul Arad), 45 % (în judeţul Bihor), 43 % (în judeţul Cluj), 40 %) (în judeţul Hunedoara) şi 35 % (în judeţul Sălaj).

Pădurea a fost la începutul anului 1990 aproape în întregime în proprietate publică, dar ca urmare a aplicării Legii numărul 18 din anul 1991 aproximativ 3 % a fost trecută în proprietate privată, urmând ca după aplicarea Legii numărul 1 din anul 2000 (oferă posibilitatea foştilor proprietari de pădure să revendice până la 50 de hectare şi primăriilor să solicite restituirea pădurilor comunale), o parte mai însemnată (aproximativ 10 %) să treacă în proprietatea privată.

În ceea ce priveşte structura pe specii predomină pădurile răşinoase şi foioasele. Dintre foioase predomină fagul, gorunul şi stejarul.

Lemnul a făcut posibilă dezvoltarea unei multitudini de meserii, unele tradiţionale cum ar fi ciubărari, şindrilari, cercuitori, rotari, dar şi meserii mai noi legate de producţia de mobilă şi binale, meserii prezente în majoritatea localităţilor mai importante din zonă. Totodată pădurea oferă o serie de produse secundare cum ar fi fructele de pădure (zmeură, afine, mure, măceşe, fragi ), seminţe forestiere, ciuperci, produse care în mare parte fac obiectul exportului. Un rol deosebit îl au funcţiile de protecţie ale pădurii, a apelor şi solurilor contra factorilor climatici şi industriali.

Caracteristic pentru perioada analizată este exploatarea iraţională a pădurii, defrişarea unor suprafeţe întinse. Fondul forestier a fost diminuat ca urmare a defrişărilor şi despăduririlor efectuate de exploatările miniere din zonă cât şi ca urmare a exploatării neraţionale a pădurilor particulare. Este semnalat şi un proces de uscare pe o suprafaţa ce depăşeşte 10000 de hectare din cauza poluării, fenomen ce se manifestă în special în zona Zlatna. În plus, s-a acţionat în sensul extinderii suprafeţelor cu pajişti în detrimentul suprafeţelor împădurite.

Sunt doar câteva motive care impun ca obiectiv fundamental imediat, pentru silvicultură, reconstrucţia ecologică.

Cele mai importante obiective ce trebuie realizate în silvicultură sunt:

• exploatarea masei lemnoase numai în limita capacităţii de refacere a pădurii prin tehnologii ecologice care să asigure protecţia solurilor, a florei şi faunei valoroase, a stabilităţii ecosistemelor forestiere;

• re - împădurirea unor suprafeţe mai mari decât până în prezent pe suprafeţele defrişate ;

Page 119: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

119

• extinderea suprafeţelor de păduri cu funcţii speciale de protecţie şi gospodărirea în regim de conservare a acestora;

• interzicerea activităţilor economice care pot afecta echilibrul ecologic a pădurilor din zona studiată;

• revizuirea zonării funcţionale a pădurii atât sub raport economic cât şi pentru protecţia mediului înconjurător şi asigurarea agrementului populaţiei.

O activitate care începe să prindă contur în zonă este piscicultura, orientată în special spre creşterea păstrăvilor. În localităţile Vaşcău, Beiuş, Văratec în judeţul Bihor, Bulzeşti în judeţul Hunedoara şi Arieşeni şi Gârda în judeţul Alba şi altele se practică cu bune rezultate piscicultura. În aceste centre sunt propuse extinderi ale amenajărilor piscicole, îmbunătăţirea tehnologiilor de producţie şi valorificarea superioară a produselor specifice. 2.4.3. Turismul şi serviciile

În ceea ce priveşte turismul, zona Munţilor Apuseni beneficiază de un potenţial turistic extrem de important. Turismul este însă insuficient dezvoltat din cauza infrastructurii necorespunzătoare de transport, telecomunicaţii şi cazare, precum şi datorită izolării şi accesibilităţii dificile.

În anul 1999 exista un număr de 160 de unităţi de cazare care ofereau 10.088 locuri de cazare, ceea ce reprezintă numai 3,6 % din capacitatea totală de cazare a unităţilor de turism din ţară..

Structura unităţilor de cazare era compusă din: 23 de hoteluri ce aveau o capacitate de cazare de 2.499 de locuri, ceea ce reprezintă numai 1,5 % din capacitatea totală oferită de hotelurile din ţară; 12 cabane şi 26 de vile turistice. Pentru elevi există un număr de 21 de tabere şcolare oferind 3.055 de locuri de cazare.

Cabanele sunt amplasate în totalitate în mediul rural. Vilele turistice, în număr de 24, au o capacitate de cazare de 1.124 locuri şi sunt situate în staţiunile turistice, iar cele 21 de taberele şcolare, cu o capacitate de 2.340 locuri sunt amplasate majoritatea în mediul rural.

Locurile de cazare precum şi locurile în restaurante sunt concentrate în staţiunile Geoagiu Băi, Moneasa şi Stâna de Vale.

În Zona Munţilor Apuseni formele de turism practicate sunt: turismul montan, turismul balnear, vânătoarea şi pescuitul, turismul sportiv şi de agrement şi turismul cultural. Turismul montan oferă posibilitatea de odihnă, drumeţie, alpinism, speo - turism şi sporturi de iarnă.

Page 120: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

120

Peisajele deosebite, traseele turistice, peşterile prezente în zonă, precum şi pârtiile de schi de la Arieşeni, Stâna de Vale, Fântanele şi Băişoara constituie numai câteva argumente pentru turismul montan.

Instalaţiile de transport pe cablu de la Arieşeni, Băişoara şi Stâna de Vale, creează posibilităţi de dezvoltare a acestor staţiuni. Trebuie însă precizat că nivelul de dotare al spaţiilor turistice este mult în urma celor similare din staţiunile româneşti din Bucegi.

În zona Munţilor Apuseni sunt înregistrate 69 de trasee turistice, care oferă posibilitatea unor drumeţii de vară şi iarnă, trasee care sunt marcate şi au un nivel mediu de accesibilitate.

De un interes ştiinţific deosebit, dar şi turistic se bucură: peştera Scărişoara, peştera Urşilor, peştera Vadu Crişului, Cetăţile Ponorului şi Cetatea Rădesei.

Zona studiată deţine o bogăţie de factori terapeutici naturali care permit practicarea unui turism balneoclimatic. Dintre aceştia amintim:

ape geotermale, ape sulfatate şi sulfuroase la Geoagiu Băi şi Vaţa; ape carbogazoase la Băcia, Chimindia şi Vaţa; nămoluri de tip vegeto-mineral la Geoagiu Băi; ape bicarbonatate, calcice, magneziene sodice la Moneasa. Amenajările turistice sunt concentrate în staţiunile Geoagiu Băi,

Vaţa, Moneasa, Stâna de Vale, dar spaţiile de cazare şi servirea mesei oferă un grad de confort scăzut, majoritatea unităţilor fiind de 1-2 stele.

Staţiunea Geoegiu Băi deţine peste 25 % din capacitatea turistică a zonei Apuseni, însă gradul de confort a unităţilor turistice este foarte scăzut. Se remarcă aşadar discrepanţa dintre potenţialul turistic deosebit al zonei şi oferta bazei turistice care se situează sub pretenţiile medii de confort ale unui turist român, ca să nu mai vorbim de aşteptările unui turist străin, care solicită rar servicii în această zonă. De asemenea, o serie de cabane sunt în circuit închis sau aparţin unor persoane private care nu le oferă spre închiriere.

Trebuie precizat că în ultimi ani au fost construite o serie de pensiuni particulare care au fost acreditate recent de Ministerul Turismului şi oferă servicii de cazare şi masă acceptabile. Astfel în multe comune din zona de munte sunt oferite servicii de agroturism: de exemplu în comunele Arieşeni, Gârda, Albac aproximativ 35% din casele situate în centrul comunei oferă servicii de agroturism.

Au fost constituite încă din anii 1993 –1994 o serie de fundaţii susţinute de Fundaţia Franceză „Operation Vilage Roumain”, care au promovat ideea agroturismului, ajutând efectiv la demararea acestei activităţi prin inscripţionarea caselor care oferă servicii de pensiune, confecţionarea unor hărţi turistice şi pliante pentru promovarea ofertei turistice, contactarea agenţiilor de turism, marcarea traseelor turistice etc.

Page 121: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

121

Turismul actual în zona Munţilor Apuseni oferă posibilităţi de dezvoltare deosebite, care depind însă de reabilitarea infrastructurii existente şi dezvoltarea acesteia. Direcţiile principale de dezvoltare a turismului sunt :

• modernizarea capacităţilor de cazare şi masă în staţiunile balneo-climaterice existente;

• punerea în valoare a resurselor naturale insuficient exploatate; • extinderea agroturismului; • lărgirea ofertei de itinerarii turistice; • îmbunătăţirea stării drumurilor, rezolvarea problemelor de

electrificare a localităţilor fără curent electric, creşterea gradului de telefonie în Munţii Apuseni.

• îmbunătăţirea promovării ofertei turistice; • înfiinţarea de centre de informare organizare şi promovarea

ofertei turistice. Serviciile sunt slab dezvoltate în zonă, atelierele de reparaţii ale

cooperaţiei de consum si ale cooperaţiei meşteşugăreşti s-au desfiinţat în totalitate după anul 1990 aproape.

În oraşele din zona Munţilor Apuseni mai funcţionează doar serviciile de igienă (frizerie, coafură), majoritatea unităţilor care ofereau alte servicii fiind desfiinţate.

Serviciile financiare sunt oferite de unităţile C.E.C., prezente în toate oraşele din regiune şi în mediul rural în comunele mai mari şi de Banca Comercială Română care are filiale în toate oraşele regiunii.

Revigorarea acestui sector important este necesară ca o condiţie de reabilitare economică a zonei Munţilor Apuseni şi presupune:

dezvoltarea unor centre de consultanţă pentru orientarea în afaceri, pentru întocmirea de programe în vederea obţinerii unor fonduri PHARE şi SAPARD;

extinderea reţelei finaciar - bancare şi de asigurări în centrele turistice şi în comunele mari cu potenţial economic;

reînfiinţarea unor unităţi de prestări pe serviciile tradiţionale în zonă etc.

Page 122: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

122

2.4.4. Utilităţile publice şi structura locativă

Zona beneficiază de importante resurse de apă oferite de o reţea hidrografică bogată. Calitatea apelor este însă puternic afectată de deversarea apelor uzate neepurate corespunzător, provenite de la populaţie, agenţii economici şi exploatări miniere. Reţeaua de distribuţie a apei este slab dezvoltată şi are o lungime totală de 1420,6 kilometri (în anul 1999), este repartizată în proporţie 35 % în mediul urban şi 65 % în mediul rural.

Distribuţia pe judeţe este diferenţiată atât pe total cât şi pe medii. Aceasta se observă din Graficul nr. 26.

Graficul nr. 26 Distribuţia reţelei de apă pe judeţele ce aparţin Zonei Munţilor

Apuseni în anul 1999 Kilometri reţea apă

0

50

100

150

200

250

300

350

400

ALBA ARAD BIHOR CLUJ HUNED. SALAJ

LUNGIME RETEA APA

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Astfel judeţul Cluj deţine 25,4% din reţeaua totală de apă şi 36 %

din reţeaua de alimentare cu apă din mediul rural din zonă, judeţele Arad şi Sălaj deţin 20,5%, respectiv 20,1 %. În mediul urban ponderea cea mai mare, o deţine municipiul Zalău cu 34,8 % din total reţea urbană din cadrul zonei.

Alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat se face cu probleme deosebite în anumite oraşe cum ar fi oraşele Câmpeni şi Abrud.

Page 123: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

123

Staţiile de epurare lipsesc în numeroase localităţi precum oraşele Zlatna, Câmpeni, Vaşcău, Baia de Arieş, Abrud ş.a., unde staţiile de epurare existente au o capacitate insuficientă şi o eficienţă redusă în epurarea apelor uzate.

Pentru evaluarea aspectelor legate de condiţiile de viaţă am urmărit suprafaţa locuibilă ce revine pe locuitor, în vederea evaluării gradului de confort şi numărul de persoane ce revin în medie pe o locuinţă. Din punctul de vedere al locuirii, indicatorii „număr de persoane pe locuinţă” şi „suprafaţa ce revine pe un locuitor” sunt printre singurii indicatori care înregistrează medii superioare în zonă, faţă de cele înregistrate la nivelul ţării. După cum se observă din Anexele nr. 25 U şi nr. 25 R în Zona Munţilor Apuseni exista în anul 1999 un număr de 234.702 locuinţe ceea ce reprezentă 2,98% , din numărul total de locuinţe existent la nivelul ţării. Dintre acestea 64.846 locuinţe sunt situate în mediul urban şi 169.856 locuinţe sunt situate în mediul rural.

Situaţia numărului de locuinţe şi a suprafeţei locuibile în metri pătraţi se prezintă în Graficul nr. 27.

Page 124: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

124

Graficul nr. 27 Situaţia numărului de locuinţe şi a suprafeţei

locuibile în metri în judeţele din Zona Munţilor Apuseni, în anul 1999

Număr locuinţe; Metri

pătraţi

38434 49153 49741 29313 30661 37400

1253174

2039750

1797962

1028243903000

1295117

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

ALBA ARAD BIHOR CLUJ HUNED. SALAJ

LOCUINTE EXISTENTE SUPRAFATA LOCUIBILA

Sursa: prelucrări ale autorului după date oferite de Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj

Numărul de persoane ce revin pe o locuinţă era în zona studiată de 2,67 persoane pe locuinţă-mai puţin decât media pe ţară, de 2,85 persoane pe locuinţă. Distribuţia pe medii se prezintă astfel: 3,03 persoane pe locuinţă în mediul urban şi 2,55 persoane pe locuinţă în mediul rural. Situaţia la acest indicator pe judeţe este asemănătoare, valori peste media zonei se înregistrează doar în judeţul Sălaj (2,89 persoane pe locuinţă), datorita mediei de 3,32 persoane pe locuinţă, înregistrate în municipiul Zalău .

Suprafaţa în metri pătraţi de 13,26 ce revin pe o persoană în Zona Munţilor Apuseni, este mai mare decât media pe ţară de 12,12 metri pătraţi pe persoană. Cele mai mari suprafeţe pe persoană în zona studiată se înregistrează în mediul rural şi anume 14,07 metri pătraţi pe persoană. În cadrul zonei, judeţele înregistrează valori diferite la acest indicator: valori peste media zonei sunt înregistrate în judeţul Arad (16,31 metri

Page 125: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

125

pătraţi pe persoană), iar sub medie apare judeţul Sălaj (12 metri pătraţi pe persoană). În mediul rural valoarea acestui indicator este de 14,07 metri pătraţi pe persoană, valori mai mari înregistrându-se, în judeţul Arad (16.98 metri pătraţi pe persoană) şi în judeţele Sălaj (15,27 metri pătraţi pe persoană) şi Cluj (15,07 metri pătraţi pe persoană). Acest excedent de spaţiu de locuit este datorat depopulării şi nu gradului superior de confort

Problemele principale ale locuinţelor din această zonă sunt cele legate de gradul redus de dotare şi de echipare, precum şi de nivelul avansat de uzură al acestora. Rezolvarea problemelor în acest domeniu presupune:

În mediul urban: - valorificarea mai eficientă a spaţiului urban; - evitarea dispersiei; - extinderea spaţiilor de locuit în aglomeraţiile urbane. În mediul rural: - renovarea locuinţelor; - îmbunătăţirea gradului de dotare şi echipare; - alimentarea cu apă, canalizare iar la unele dintre acestea

alimentarea cu energie electrică. Un element pozitiv înregistrat în zonă este construcţia de locuinţe.

În anul 1999 a fost terminat un număr de 721 locuinţe, ceea ce reprezintă 2,44% din numărul total de locuinţe terminate la nivelul ţării. În mediul rural au fost construite 505 locuinţe noi, cifră superioară celei din mediul urban şi reprezintă 2,64 % din numărul total pe ţară. Situaţia cea mai bună se prezintă în judeţele Alba şi Arad unde s-au construit 28,6 %, respectiv 21,9 % din numărul total de case construite în zonă. De apreciat este faptul că cele mai multe case s-au construit sub formă de cabane în zona turistică, iar o parte dintre ele au intrat în oferta turistică a zonei. 2.5. Infrastructura

Infrastructura unei zone este caracterizată de indicatori precum: densitatea drumurilor, densitatea drumurilor modernizate, numărul telefoanelor la 100 de locuitori, numărul gospodăriilor alimentate cu apă potabilă, volumul apei distribuite, densitatea căilor frate, densitatea conductelor de alimentare cu gaz etc.

Sub aspectul infrastructurii Zona Munţilor Apuseni prezintă grave disfuncţionalităţi, materializate în gradul redus de echipare a teritoriului. Astfel reţeaoa de căi de comunicaţii este reprezentată prin 4.874 kilometri de drumuri publice din care numai aproximativ 50 % sunt modernizate, şi aproximativ 600 de kilometri de cale ferată din care 30 % linii duble. Întreaga reţea de căi ferate este extrem de redusă, legătura cu trenul în interiorul regiunii făcându-se numai pe anumite porţiuni. Legătura pe cale

Page 126: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

126

ferată dintre Abrud, Câmpeni şi Turda s-a realizat doar pe o linie îngustă care la ora actuală nu se mai foloseşte.

Vechea şi celebra „MOCĂNIŢA” ce a circulat pe linia respectivă încă din perioada interbelică se mai poate utiliza acum decât sub aspectul unei atracţii turistice şi nu ca o modalitate de transport. Legăturile cele mai frecvente sunt cele auto pe întreg cuprinsul zonei.

Reţeaua de distribuţie cu energie electrica este cea mai deficitară din tara, ca urmare a gradului mare de dispersie a gospodăriilor, iar costul racordării la reţeaua de distribuţie este foarte mare. La ora actuală există încă sate cu un număr important de gospodării fără electricitate, în Tabelul nr. 9 se prezintă situaţia acestora existentă la începutul anului 2003.

Tabelul nr. 9 Numărul gospodăriilor neelectrificate existente în Zona

Munţilor Apuseni în anul 2003

Număr gospodării An Judeţ

1990 2002

Alba 4.096 1.460 Arad 212 212 Cluj 2.200 900 Hunedoara 350 312 Sursa: Ministerul Industriilor, 2003 Cu toate că după 1990 au existat eforturi intense din partea autorităţilor să rezolve această situaţie în special în satele cu un număr mai mare de gospodării, totuşi a rămas un număr important de locuinţe fără curent electric, acestea situându-se la altitudini mari şi la mare distanţă de reţeaua naţională de electricitate, rezolvarea lor presupunând un efort financiar mare.

Reţeaua de distribuţie a gazului metan este slab dezvoltată în zonă fiind racordate la reţeaua de gaz un număr mic de localităţi: oraşul Zlatna, staţiunea Geoagiu Băi precum şi o parte din comunele situate în partea de şes a zonei.

Gradul de telefonie în zona studiată a fost foarte redus. Un exemplu relevant în acest sens este judeţul Alba unde pană în anul 2003 revenea un număr de 4,8 telefoane la 100 de locuitori. Prin implementarea unui proiect de radio telefonie de tip Wireless Local Loop în perioada 2003-2004 s-a dezvoltat foarte mult gradul de telefonie până la 11,1 telefoane la 100 de locuitori. Acest proiect deserveşte 482 de localităţi, 23.321 gospodării şi 76.483 de locuitori.

Page 127: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

127

Măsurile de îmbunătăţire a căilor de comunicaţii vizează:

modernizarea şi lărgirea capacităţii drumurilor naţionale; îmbunătăţirea stării drumurilor judeţene şi comunale; dezvoltarea reţelei de legături în interiorul zonei cu prioritate în

zona turistică; extinderea liniilor de cale ferată şi îmbunătăţirea condiţiilor de

transport. 2.6. Mediul înconjurător

Munţii Apuseni se disting ca un spaţiu montan de o mare originalitate a peisajului, ce oferă o mare bogăţie a resurselor naturale şi cultural-istorice. În ceea ce priveşte resursele naturale, Munţi Apuseni sunt un teritoriu variat şi pitoresc cu o mare concentrare de fenomene naturale, rezervaţii naturale, monumente ale naturii, reprezentând exemplare de plante rare sau pe cale de dispariţie, arbori seculari, fenomene geologice unice, lacuri fosilifere, ape minerale cu proprietăţi terapeutice. Totodată Zona Munţilor Apuseni deţine o serie de zone construite concretizate în situri istorice, monumente de arhitectură şi de cult, monumente de artă plastică şi comemorative, monumente de arhitectură populară (biserici de lemn, case de lemn etc).

Concentrarea mare şi varietatea obiectivelor naturale declarate rezervaţii naturale şi monumente ale naturii au impus în scopul protejării eficiente a acestora declararea organizarea, amenajarea şi administrarea ca arie protejată.

Regiunea centrală a Munţilor Apuseni a fost propusă şi aprobată prin Legea numărul 5 din anul 2000 zonă naturală de interes naţional, lege prin care au fost declarate rezervaţii sau monumente ale naturii o serie de obiective aparţinând zonei Apuseni.

Parcul naţional Munţii Apuseni se întinde pe o suprafaţă de 75.784 hectare în judeţele Alba, Bihor şi Cluj, fiind inclus integral în zona studiată de prezenta lucrare. Din suprafaţa totală circa 61 %, reprezintă terenuri forestiere iar din acestea 31 % sunt constituite în rezervaţii forestiere. În Parcul Naţional Munţii Apuseni se pot desfăşura în continuare activităţi care nu afectează direct perimetrele ocrotite, îndeosebi ca fâneţe, pentru păşunat cu efective mici de animale, extragere de material lemnos în mici cantităţi. Construcţiile de locuinţe realizate nu trebuie să afecteze specificul zonei, să nu obtureze câmpul vizual spre elementele peisagistice de valoare, dotările necesare (restaurante, moteluri, benzinării ) trebuie amplasate cât mai discret la distanţe cât mai mari de sectoarele pitoreşti. Este necesar să fie excluse activităţile

Page 128: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

128

industriale din Parcul Naţional Munţii Apuseni, iar depozitarea deşeurilor, în special a rumeguşului rezultat de la numeroasele gatere ce funcţionează în zonă, trebuie să fie făcută în gropi ecologice ce cad în sarcina administraţiilor publice locale.

Starea mediului este afectată în multe părţi ale Zonei Munţilor Apuseni, atât ca urmare a acţiunii factorilor naturali, cât şi ca urmare a activităţilor economice.

Fenomenele naturale cu efecte negative se manifestă mult mai puternic decât în restul ţării, prin eroziuni, alunecări de terenuri şi inundaţii. Râurile din regiune, în special râul Arieş, au creat inundaţii în repetate rânduri. Astfel în decembrie 1995 pagubele create de inundaţiile produse de râul Arieş şi afluenţii acestuia, în Zona Munţilor Apuseni au fost în suma de peste 120 miliarde lei.

Extinderea accentuată a activităţilor economice a zonei şi despăduririle, extinderea păşunatului în defavoarea pădurilor au favorizat fenomenul de eroziune a terenurilor. Activităţile de extracţie şi prelucrare a minereurilor au scos din circuitul agricol suprafeţe însemnate de teren. Acestea au fost destinate carierelor de exploatare, haldelor de steril, iazurilor de decantare, care au contribuit la degradarea mediului prin deversările reziduale şi noxele emanate.

Industria materialelor de construcţii prezentă şi ea în zonă îşi pune amprenta asupra mediului prin dezafectările de teren agricol pentru cariere, haldele de steril, prin praful şi gazele emanate.

Activităţile de mică industrie şi de gospodărie comunală contribuie şi ele la degradarea mediului prin deversările de ape neepurate, prin deşeurile menajere aruncate etc.

Zonele cele mai afectate din cadrul regiunii Apuseni sunt : • oraşul Zlatna şi împrejurimile, mediul natural aici fiind grav

afectat, necesitând masuri urgente de reducere a poluării şi de reconstrucţie ecologică;

• în arealul Abrud, Roşia Montană, Muşca, Baia de Arieş mediul este supus unui risc de poluare cauzat de exploatările miniere, haldele de steril existente care poluează în permanenţă apa Arieşului;

• împrejurimile oraşului Aleşd poluate din cauza activităţilor de materiale de construcţii;

• împrejurimile oraşului Brad şi Chişcădaga, din cauza activităţilor miniere şi industriei cimentului;

• porţiunea situată între oraşele Beiuş şi Ştei, ca urmare a industriei materialelor de construcţii .

Exploatările miniere, exploatarea de secole a pădurilor, activităţile economice în general, au redus capacitatea de refacere a mediului natural. Ca urmare a acestui complex de factori este afectată sănătatea populaţiei

Page 129: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

129

din zonele vizate, iar pădurile prezintă suprafeţe întinse supuse unui proces de uscare.

Poluarea cea mai intensa a exercitat-o S.C.Ampelum Zlatna care a afectat aproximativ 50.000 de hectare de teren. Poluarea a fost generată de pulberile sedimentabile cu oxizi de plumb, cupru, zinc, cadmiu şi arsen. Pulberile emise stau la baza a o serie de boli în rândul populaţiei şi generează ploile acide care afectează culturile agricole şi pădurile. Conform datelor publicate în Anuarul Statistic pe anul 1999 la Zlatna frecvenţa depăşirii concentraţiilor maxime de plumb şi compuşii săi a fost de 58,33 % , la pulberi în suspensie a fost de 84,84 % , la pulberi sedimentabile a fost de 50 %, iar la dioxid de sulf de 30,38 %. Cu toate că la anumite concentraţii limitele s-au redus prin reducerea activităţii la S.C. Ampelum (de exemplu la concentraţiile de plumb şi compuşii săi în anul 1994 s-a înregistrat o depăşire a concentraţiilor maxime admise cu 85 %), poluarea rămâne în continuare o problemă importantă a zonei, iar în ceea ce priveşte reconstrucţia ecologică, nu s-a făcut mai nimic. În prezent activitatea S.C. Ampelum S.A., este oprită, societatea fiind în procedură de lichidare, nu se cunoaşte exact dacă aceasta va fi vândută pentru o activitate productivă sau pentru material refolosibil.

Activităţile desfăşurate în exploatările miniere la Brad, Roşia Montană, Baia de Arieş, Bucium, Roşia Poieni au în continuare un efect mult mai complex asupra mediului, afectând toate componentele acestuia.

Page 130: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

130

CAPITOLUL III

REPERE PENTRU FUNDAMENTAREA STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE A ZONEI MUNŢILOR APUSENI

3.1. Profilul economico social al Zonei Munţilor Apuseni. Cazul

localităţilor judeţului Alba Condiţiile foarte grele de viaţă şi diferenţele însemnate în privinţa

nivelului de trai dintre localităţile din Munţii Apuseni şi cele din alte regiuni ale ţării, impun sprijinirea dezvoltării durabile a zonei, respectiv aplicarea unor programe care să pună în valoare potenţialul natural şi uman al zonei. Fundamentarea strategiilor, a politicilor şi planurilor din care să rezulte în mod obiectiv conţinutul acestor programe trebuie să aibă, drept unul din reperele definitorii, analiza profilului economico-social al Zonei Munţilor Apuseni. O serie întreagă de elemente esenţiale pentru conturarea profilului economico-social al zonei au rezultat din analiza diagnostic întreprinsă în capitolul anterior.

În continuare, având în vedere că o parte reprezentativă pentru localităţile Zonei Munţilor Apuseni se află pe teritoriul administrativ al judeţului Alba, multe din elementele lor caracteristice fiind valabile şi pentru alte localităţi din Apuseni, situate în judeţele limitrofe, s-a considerat că selectarea şi analiza în detaliu a profilului economico-social al acestui decupaj spaţial poate conduce la concluzii relevante pentru întreaga zonă. În acelaşi timp modelul de analiză aplicat acestei arii se poate constitui într-un element de referinţă şi pentru alte subspaţii ale Zonei Munţilor Apuseni, el fiind testat, cu rezultate validate de practica economico-socială, în cadrul unui studiu finanţat de programul PHARE al cărui obiectiv a fost fundamentarea politicii de dezvoltare regională în România şi în cadrul căruia judeţul Alba a reprezentat un judeţ pilot64.

Aria selectată este situată în partea de nord-vest a judeţului Alba, cuprinde 4 oraşe (Abrud, Câmpeni şi Zlatna, Baia de Arieş) şi 33 de comune, ocupă o suprafaţă de peste 2.100 km2 şi are o populaţie de aproape 103.000 de locuitori. O caracteristică a aşezărilor umane din această arie geografică este aceea că aici se află zona cu cel mai mare număr de aşezări de înălţime din Carpaţi, între care predomină aşezările de tip risipit. În ansamblu Zona Munţilor Apuseni dispune de însemnate resurse naturale, precum: zăcăminte de aur şi metale neferoase - în subsol

64 PHARE, Programul pentru politica de dezvoltare regională, Disparităţi regionale în România-studii pilot- Judeţul Alba, RAMBOLL-Grupul de consultanţă, Bucureşti, 1996

Page 131: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

131

- şi păduri de brad, molid şi specii de foioase, fructe de pădure, precum şi un efectiv important de animale - la suprafaţă.

Ocupaţiile de bază ale locuitorilor acestei zone montane sunt legate de prelucrarea lemnului, exploatarea minereurilor, prelucrarea lânii şi a pieilor, agricultura (în special creşterea animalelor), mica industrie textilă şi alimentară. Din populaţia activă a zonei, o parte însemnată este ocupată în industria minieră, cea a lemnului şi industria uşoară, putându-se aprecia că pe ansabmlul profilul economic al acestei zone este unul agrar - industrial .

Locuitorii Zonei munţilor Apuseni au fost supuşi permanent unor constrângeri considerabile din punct de vedere economic şi social, iar în prezent se confruntă cu anumite condiţii, îndeosebi economice, deosebit de grele şi cu un continuu declin al nivelului de trai. Lipsa serviciilor şi facilităţilor de bază, precum electricitatea, drumurile, comunicaţiile, alături de situaţia economică dificilă a întreprinderilor din zonă, corelată cu absenţa unei alternative de angajare, au obligat multe din familii să revină la un mod de viaţă bazat pe agricultura de subzistenţă.

Închiderea unor întreprinderi şi restrângerea activităţii industriale, ca rezultat al restructurării şi nevoii de a face faţă cerinţelor unei economii de piaţă, a avut un impact serios asupra comunităţii urbane şi rurale.

Caracteristică pentru locuitorii Munţilor Apuseni, dar mai ales pentru cei din mediul rural, este sărăcia accentuată, şi una din cauzele acestei stări de fapt este insuficienta punere în valoare a resurselor de care dispune zona respectivă. Deşi zona nu a fost supusă colectivizării sub regimul comunist, serviciile şi facilităţile de bază au fost lăsate să se degradeze.

Aşezările de înălţime mai îndepărtate nu au fost integrate în economia naţională şi această izolare le-a împiedicat să aibă acces la servicii şi la pieţe de desfacere pentru propriile produse. Reţeaua de drumuri comunale se află într-o situaţie precară, ca şi alte obiective de infrastructură, inclusiv socială. Declinul economic şi social a fost amplificat de exodul populaţiei tinere către centrele urbane care ofereau posibilităţi mai bune de angajare.

În lucrarea « Studiu asupra regiunii pilot Alba »65 elaborată în cadrul programului Phare privind politicile de dezvoltare regională în România, la nivelul întregului judeţ sunt identificate patru arii defavorizate. Semnificativ este faptul că două dintre acestea - cele mai întinse - sunt situate în zona geografică aferentă zonei Munţilor Apuseni din judeţul Alba (Harta nr. 3).

65 PHARE, Programul pentru politica de dezvoltare regională, Disparităţi regionale în România-studii pilot- Judeţul Alba, RAMBOLL-Grupul de consultanţă, Bucureşti, 1996

Page 132: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

132

Harta nr. 3. Judeţul ALBA

Aceste două arii defavorizate situate în zona Munţilor Apuseni sunt

despărţite de o arie favorizată din punct de vedere al indicelui de dezvoltare, lucru explicabil prin faptul că în această arie, situată în spaţiul depresionar şi inter - depresionar al Munţilor Apuseni, sunt cuprinse cele trei oraşe din zonă şi una din comunele mai dezvoltate, transformată ulterior în oraş - Baia de Arieş.

Majoritatea indicatorilor economico sociali (vezi anexele nr. 1-26) au înregistrat scăderi dramatice (de exemplu numărul de salariaţi a ajuns în anul 1999 la circa 63% din nivelul anului 1990), cu precădere în mediu urban. Aceasta impune un sprijin financiar şi logistic bine focalizat pentru

Page 133: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

133

a se putea relansa dezvoltarea economică a Zonei Munţilor Apuseni. Este avută în vedere soluţionarea următoarelor probleme:

• specializarea forţei de muncă în minerit şi metalurgie neferoasă care, în condiţiile diminuării drastice a producţiei, poate să reducă nivelul ocupării la cote incapabile de a asigura sursele de existenţă unei populaţii relativ numeroase. Incapacitatea oraşelor sau a centrelor rurale de a prelua în servicii eventualul excedent de forţă de muncă face ca agricultura şi turismul să fie singurele debuşee;

inexistenţa unui centru local de creştere economică; între oraşele zonei concurenţa este mult mai intensă decât cooperarea necesară în domeniul economic, cultural şi administrativ. În acest sens, este recomandată facilitarea dezvoltării unuia dintre aceste centre, care să devină o veritabilă capitală a Munţilor Apuseni şi să dea stabilitate sistemului subregional de aşezări, generând ulterior un efect de dezvoltare economică în întregul spaţiu adiacent;

calitatea precară a mediului; intensitatea procesului de antropizare şi specificul activităţilor industriale a determinat o alterare continuă a condiţiilor de mediu. În raport cu aceste activităţi, calitatea componentelor mediului este alterată selectiv: în depresiunea Zlatna este extrem de poluată atmosfera, ceea ce generează frecvente ploi acide cu repercusiuni grave asupra pădurilor şi sănătăţii oamenilor; în depresiunile Abrud şi Cîmpeni, ca şi pe valea Arieşului apa este principala componentă alterată a mediului (prin deversările de la exploatările miniere şi de la flotaţiile din zonă). În acelaşi timp, numeroasele halde şi modificări în utilizarea terenurilor reprezintă elemente care impun reconstrucţia ecologică a peisajului.

Acelaşi studiu individualizează disparităţile în funcţie de indicele de favorabilitatea a structurii populaţiei pentru dezvoltare (FAVDEV)66 şi indicele de dezvoltare (IDEV)67. După calcularea celor doi indici au fost ierarhizate după cum am mai precizat, patru arii defavorizate (dintre care două se situaează în zona studiată) şi două arii favorizate. Pentru cele două arii defavorizate sunt identificate următoarele probleme:

Pentru aria cea mai defavorizată a judeţului Alba D1( care cuprinde comunele: Blandiana, Ceru-Băcăinţi, Întregalde, Livezile, Meteş, Mogoş, Ocoliş, Ponor, Poşaga, Râmeţ şi Sălciua) :

66 FAVDEV, este calculat pe baza următorilor indicatori: ponderea populaţiei cu studii liceale şi profesionale din totalul populaţiei de peste 18 ani, numărul salariaţilor la 1000 de locuitori, ponderea populaţiei în agricultură, ponderea populaţiei de peste 60 ani şi ponderea populaţiei feminine în total populaţie ocupată în agricultură 67 IDEV, este calculat pe baza următorilor indicatori: cifra de afaceri /locuitor, suprafaţa locuibilă/locuitor, telefoane la 1000 de locuitori, şomajul ş.a.

Page 134: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

134

• conectare slabă la sistemul judeţean şi sistemele locale de aşezări. În acest sens accesibilitatea dificilă spre centrele urbane din apropiere sau spre localităţile rurale cu funcţii de loc central este principalul impediment. Condiţiile geografice particulare nu permit realizarea unei artere longitudinale de circulaţie, aşa încât conectarea acestor aşezări la sistemul judeţean se poate face numai prin căi de comunicaţie transversale. Cele două căi de acces moderne existente, care traversează aria doar în părţile extreme nordică şi sudică, sunt total insuficiente;

intensitatea ridicată a procesului de depopulare; precaritatea condiţiilor locale şi atracţia exercitată de ariile

favorizate învecinate au determinat valori negative ale migraţiei nete foarte accentuate, mai ales în perioada de după 1970. Aceasta a cauzat o puternică îmbătrânire a populaţiei, o degradare biologică a satelor din acest perimetru, ceea ce, prin mortalitatea ridicată, va menţine procesul de depopulare la valori relativ înalte;

nivelul scăzut al standardului de viaţă. Apreciat, spre exemplu, prin volumul afacerilor pe locuitor, acest nivel este printre cele mai coborâte din ţara noastră. Dacă la acesta adăugăm numărul de telefoane la 1000 de locuitori se vor constata aceleaşi valori foarte scăzute;

imposibilitatea valorificării surplusului de produse agricole. Reprezentat în principal de produsele animaliere, foarte perisabile, acest surplus nu poate fi valorificat din cauza gradului de izolare, a posibilităţilor reduse de asigurare a transportului pe piaţa urbană, a inexistenţei unei categorii de intermediari care să mijlocească valorificarea produselor obţinute.

Pentru aria defavorizată (D2), situată în extremitatea vestică a

judeţului, în bazinul superior al Arieşului (cuprinde comunele : Albac, Arieşeni, Avram Iancu, Gârda de Sus, Horea, Poiana Vadului, Scărişoara, Sohodol, Vadu Moţilor şi Vidra) :

infrastructura deficitară. Singura axă de circulaţie majoră este reprezentată de drumul naţional modernizat, care conectează aria cu depresiunea Cîmpeni şi cu zona Beiuşului. Dominaţia satului risipit creează dificultăţi în modernizarea căilor de acces, care mai conţin doar câteva ramificaţii de drumuri judeţene sau comunale modernizate până la satul de reşedinţă. Infrastructura socială este poate cea mai dificilă din ţară, având în vedere ponderea mare a gospodăriilor neelectrificate, numărul redus al unităţilor şcolare şi de sănătate, inclusiv gradul lor de dotare;

ponderea ridicată a şomerilor. Dependenţa forţei de muncă de întreprinderile miniere din zonă şi de cele câteva unităţi ale

Page 135: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

135

industriei uşoare din zonă, care şi-au diminuat activitatea s-a reflectat în niveluri dintre cele mai ridicate (la nivel de judeţ) ale numărului şomerilor în plată, raportaţi la populaţia activă;

insuficienta valorificare a resurselor turistice. Potenţialul turistic al ariei este unul dintre cele mai ridicate, având în vedere atât elementele naturale inedite (formele carstice, peisajele naturale), cât şi cele culturale (specificul caselor, portul, obiceiurile etc.).

3.2. Factori favorizanţi şi factori cu acţiune negativă asupra Zonei Munţilor Apuseni, din mediul intern şi extern

Zona Munţilor Apuseni este locul unde se manifestă o serie de disparităţi care privesc atât nivelul productiei, al veniturilor, al şomajului cât si dotarea cu elemente de infrastructură, posibilităţi de educatie, calitatea mediului etc. Aceste disparitati se manifestă atât între Zona Munţilor Apuseni, şi zonele învecinate cât şi în interiorul acesteia.

În vederea identificării corecte a obiectivelor şi fundamentării unei strategii de dezvoltare care să permită relansarea regiunii şi ameliorarea decalajelor existente au fost analizate aspectele pozitive şi negative din mediul intern şi cel extern Zonei Munţilor Apuseni care pot influenţa evoluţia economico-socială viitoare a zonei cu ajutorul analizei SWOT.

Analiza SWOT (strong, weakness, opportunities, threats) este o metodă utilă de analiză pentru identificarea priorităţilor şi a avantajelor relative ale zonei, permite identificarea punctelor tari, a punctelor slabe, a ameninţărilor şi oportunităţilor în domenii variate precum sectorul productiv, infrastructura, sistemul forţei de muncă, educaţie şi sănătate, mediul înconjurător, sectorul turistic etc.

Page 136: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

136

În general punctele tari ale unei zone se referă la acţiunea factorilor care conferă aceasteia un avantaj competitiv, care face ca zona să fie preferată în raport cu altă zonă. Punctele tari sunt legate de resursele zonei, poziţia geografică, calitatea forţei de muncă şi a infrastructurii. Avantajele regiunii, existente la momentul analizei, pot fi promovate şi folosite, sau pot exista în stare latentă, putând fi puse în valoare cu ajutorul unor investiţii minime.

Punctele slabe au în vedere acţiunea factorilor care creează obstacole în calea dezvoltării economice şi care se pot manifeata în plan social, fizico-geografic, financiar, administrativ etc. Punctele slabe se împart în două categorii: puncte slabe care pot fi corectate pe termen scurt, cu eforturi minime şi puncte slabe ce nu pot fi corectate decât în timp îndelungat, cu eforturi mari.

Aşadar punctele tari şi punctele slabe se referă la mediul intern al zonei analizate.

Oportunităţile şi ameninţările rezultă din acţiunea factorilor externi. Oportunităţile sunt legate de factorii care facilitează valorificarea avantajelor competitive ale zonei pe când ameninţările se manifestă din partea factorilor externi care pot conduce la declinul zonei.

Analiza SWOT a fost realizată pe domeniile de interes central pentru Zona Munţilor Apuseni şi este prezentată în mod sistematizat în tabelele nr. 10, 11, 12, 13 şi 14, după cum urmează :

Tabelul nr. 10 Analiza SWOT pentru sectorul productiv

Puncte tari 1. Aşezare centrală care permite conexiuni cu celelalte regiuni. 2. Resurse naturale bogate în minerale (minereuri auro-argintifere, minereuri de fier şi cupru). 3. Declararea a 4 zone defavorizate68 şi anume: - Zona minieră Apuseni

Puncte slabe 1. Existenţa unui şomaj de peste 30 % în majoritatea localităţilor din Apuseni, generat de restructurarea unor activităţii industriale. 2. Existenţa unei industrii puternic poluante şi energo intensive. 3. Industria zonei are echipamente şi tehnologii învechite.

68 Odată cu reorganizarea ariilor defavorizate prin HG nr.399/2001, aceste zone au fost incluse în zonele de restructurare industrială VIII şi IX.

Page 137: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

137

- Zona minieră Brad - Zona defavorizată Ştei Nucet - Zona defavorizată Popeşti Derna Aleşd. 4. Existenţa unor resurse însemnate de masă lemnoasă. 5. În agricultură există rezerve importante pentru dezvoltarea zootehniei. 6. Existenţa unor resurse naturale variate: păduri, ape. 7. Practicarea unei agriculturi care oferă posibilitatea obţinerii unor produse ecologice căutate tot mai mult de consumatorii din oraşe.

4. Existenţa unui număr mic de întreprinderi mici si mijlocii, lipsa resurselor financiare pentru dezvoltarea celor existente sau pentru înfinţarea de IMM noi. 5. Aport redus de capital străin în zonă. 6. Agricultura oferă condiţii mai slabe decât în zonele de şes din următoarele cauze: - fertilitatea redusă a solurilor; - existenţa unor suprafeţe mici de terenuri ce revin unui propietar; - lipsa maşinilor şi utilajelor; - climatul aspru care nu permite cultivarea decât a unui sortiment restrâns de culturi agricole ; - terenurile în pantă nu permit mecanizarea lucrărilor agricole. 6. Lipsa de informaţie, lipsa de instrucţie generează riscul ca majoritatea locuitorilor arealului Apuseni să nu poată beneficia de programe de asistenţă financiară. 8. Practicarea unei agriculturi de subzistenţă în care autoconsumul are o pondere excesivă. 9. Lipsesc centrele de colectare şi intermediere a produselor agricole, iar centrele de procesare a cărnii şi laptelui sunt insuficiente. 10. Existenţa unor sate sărace izolate, lipsite de căi de acces şi de comunicaţii. 11. Lipsa unor grupri de presiune care să determnine acordarea facilităţilor

Page 138: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

138

prevăzute în legile speciale pentru moţi, să urmărească aplicarea programul special de dezvoltare a unor localităţi din Munţii Apuseni.

Oportunităţi 1. Existenţa unor investitori din afara zonei interesaţi în valorificarea resurselor naturale, minerale ale Zonei Munţilor Apuseni. 2. Fondurile SAPARD pot relansa dezvoltarea agriculturii montane prin dezvoltarea fermelor individuale de creşterea animalelor. 3. Programul de fianţare FIDA poate constitui o sursă de finanţare pentru dezvoltarea fabricilor mici de prelucrare a laptelui şi cărnii, pentru relansarea producţiei de artizanat şi de prelucrare a lemnului. 4. Aplicarea unor programe de finanţare în condiţii avantajaose a agriculturii montane cum ar fi progarmul de finanţare pentru dezvoltarea agriculturii montane (FIDA), programe speciale de finaţare a zonelor defavorizate. 5. Existenţa unor acte normative care acordă drepturi speciale moţilor : -Legea 33 /1996 care acordă moţilor carnetul de moţ, ce conferă titularului facilităţi în achiziţionarea lemnului necesar meseriei de lemnar în târguri şi pieţe şi pe mijloacele de transport -Ordonanţa numărul 27/1996 aprobată prin legea numărul 144/1997 care acordă facilităţi tinerelor familii şi specialiştilor ce se stabilesc în zona

Ameninţări 1. Măsurile de restructurare a centrelor mono industriale fără a oferi alternative de noi locuri de muncă celor disponibilizaţi pot genera conflicte sociale.

Page 139: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

139

Munţilor Apuseni - Hotărârea de Guvern numărul 323/1996 care aprobă programul special pentru sprijinirea dezvoltării economico- sociale a unor localităţi din Apuseni.

Analiza sectorului productiv scoate în evidenţă faptul că deşi, zona are un număr destul de mare de Puncte Forte, numărul Punctelor Slabe este mai mare. Fructificarea unor puncte forte cum ar fi cele legate de resursele minerale importante deţinute este dependentă de soluţionarea problemelor sociale existente, de soluţionarea unor grave probleme ecologice, probleme care ar putea bloca anumite căi de valorificare a oportunităţilor prezentate. Totodată participarea la anumite programe de finanţare ar putea fi împiedicată de lipsa de informaţie, de slaba implicare a administraţiei publice în facilitarea accesului la informaţie şi pregătirea insuficientă a potenţialilor manageri de proiecte.

Tabelul nr. 11

Analiza SWOT pentru infrastructură Puncte tari

1. Existenţa unei oferte semnificative de forţă de muncă pentru proiectele de infrastructură.

2. Aplicarea unor programe de finanţare internaţională în vederea ecologizării zonei şi de dezvoltare a infrastructurii.

Puncte slabe 1. Datorită reliefului muntos o serie de localităţi sunt izolate. 2. Infrastructura este slab dezvoltată: drumurile judeţene şi locale sunt într-o stare de degradare peste media pe ţară, reţelele de comunicaţii sunt slab dezvoltate, există unele localităţi neelectrificate. 3. Instalaţiile de captare a apei au capacitate redusă, reţeaua de canalizare este deficitară. 4. Nivelul redus de echipare tehnică a localităţilor rurale. 5. Reţeaua feroviară este aproape

Page 140: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

140

inexistentă în zona Munţilor Apuseni. 6. Caracteristicile fizico-geografice ale zonei generează riscul ca inundaţiile, alunecările de teren să afecteze în continuare obiective economico-sociale şi infrastructura de transport şi comunicaţii.

Oportunităţi 1. Creşterea gradului de acoperire cu telefonie pe baza noilor tehnologii.

Ameninţări 1 . Creşterea preţurilor la utilităţi şi la serviciile de transport şi servicii.

Infrastructura prezintă o situaţie extrem de gravă, punctele slabe şi

ameninţările dominând complet acest domeniu.

Tabelul nr. 12 Analiza SWOT pentru forţa de muncă, educaţie, sănătate

Puncte tari 1. Resurse de muncă numeroase şi cu tradiţii în anumite meserii.

Puncte slabe 1. Populaţia este supusă unui proces de îmbătrânire, în special populaţia rurală. 2. Sporul natural este negativ, natalitatea se situează sub media pe ţară iar mortalitatea, în special mortalitatea infantilă, este peste mediile pe ţară. 3. Asistenţa medicală este precară, fondurile alocate fiind insuficiente asigurării unei asistenţe medicale corespunzătoare în zonă. 4. Învăţământul se confruntă cu probleme în asigurarea efectivelor minime pentru o clasă, motiv pentru se practică comasarea claselor I –

Page 141: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

141

IV ceea ce afectează calitatea procesului de învăţămnt. Gradul de acoperire cu personal calificat este inferior în raport cu exteriorul zonei, iar gradul de şcolarizare este mai scăzut. 5. Gradul de sărăcie şi izolare a unor zone rurale generează fenomenul de depopulare şi chiar de dispariţie a unor sate. 6. Desfinţarea unor şcoli din satele îndepărtate de centrul de comună contribuie la depopularea acestora şi la creşterea abandonului şcolar şi a ponderii populaţiei neştiutoare de carte.

Oportunităţi 1. Posibilitatea atragerii unor fonduri speciale destinate modernizării reţelei unităţilor şcolare.

Ameninţări 1. Fonduri reduse destinate asistenţei sociale.

Analiza sistemului forţă de muncă, sănătate, educaţie evidenţiază o

situaţie gravă determinată de numărul mare de Puncte Slabe şi Ameninţări.

Tabelul nr. 13 Analiza SWOT pentru protecţia mediului înconjurător

Puncte tari 1. Existenţa unor arii protejate cum ar fi siturile romane de la Roşia Montană, o serie de chei (Cheile Turzii, Cheile Râmeţului, Cheile Vălişoarei, Cheile Întregalde,

Puncte slabe 1. Existenţa în zonă a unor agenţi poluanţi care sporesc gradul de îmbolnăvire a populaţiei şi accentuează procesul de uscare la păduri.

Page 142: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

142

Cheile Ordâncuşii, Cheile Ponorului etc.), Parcul Naţional Munţii Apuseni ş.a.

2. Oraşele regiunii au staţii de epurare subdimensionate, iar comunele nu au gropi ecologice amenajate.

Oportunităţi 1. Aplicarea unor programe comunitare de susţinere a investiţiilor în domeniul protecţiei mediului, reabilitării şi extinderii căilor de comunicaţii, a sistemelor de alimentare cu apă, canalizare, epurare şi de management al deşeurilor.

Ameninţări 1. Extinderea fenomenului de uscare la păduri poate determina producerea unor catastrofe ecologice.

Analiza factorilor care influenţează protecţia mediului înconjurător

arată faptul că această zonă prezintă probleme serioase de mediu, evidenţiate de numărul mare de puncte slabe şi gravitatea acestora.

Tabelul nr. 14

Analiza SWOT pentru sectorul turistic Puncte tari 1. Relief muntos, cu un înalt potenţial turistic. 2. Patrimoniu natural cultural bogat, existenţa unor staţiuni turistice. 3. Existenţa rezervaţiilor naturale oferă largi posibilităţi de dezvoltare

Puncte slabe 1. Capacităţile turistice existente nu au dotarea necesară. 2. Lipseşte reclama turistică adecvată. 3. Patrimoniul cultural – turistic în proces de degradare

Page 143: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

143

a agroturismului.

Oportunităţi 1. Aplicarea unor programe regionale pentru crearea unor staţiuni montane (ex. Arieşeni).

Ameninţări 1. Poluarea accentuată şi uscarea pădurilor poate produce deteriorări ireversibile ale unor elemente de patrimoniu natural cu înalt potenţial turistic.

Sectorul turistic prezintă o situaţie mai bună decât celelalte sectoare analizate, punctele tari fiind mai importante decât punctele slabe. Existenţa unor programe naţionale de relansare a turismului poate stimula valorificarea potenţialului turistic al zonei Munţilor Apuseni. Problema principală care se pune în acest domeniu este protecţia mai consistentă a patrimoniului natural şi cultural şi promovarea naţională şi internaţională a acestuia. 3.3. Obiective fundamentale şi priorităţi sectoriale privind dezvoltarea Zonei Munţilor Apuseni

Obiectivul strategic, fundamental urmărit îl constituie realizarea

dezvoltării durabile a zonei Munţilor Apuseni, prin punerea în valoare a potenţialului natural şi uman al zonei.

Direcţiile principale de acţiune pentru atingerea acestui obiectiv sunt următoarele:

valorificarea superioară a potenţialului natural al zonei, prin eficientizarea, restructurarea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii cu capital privat;

scoaterea din izolare a unor localităţi prin îmbunătăţirea echipării tehnice şi integrarea zonei în reţelele de infrastructură majoră (căi de transport rutier, feroviar şi aerian, alimentare cu energie electrică, comunicaţii);

stabilizarea populaţiei prin asigurarea unui cadru de viaţă comparabil cu alte zone ale ţării;

protejarea patrimoniului natural şi antropic, în vederea dezvoltării durabile a zonei şi a turismului rural performant.

Page 144: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

144

Aşa cum a rezultat şi din analiza SWOT întreprinsă anterior în acest capitol, Zona Muntilor Apuseni deţine un potential natural deosebit care poate şi trebuie valorificat cu prioritate în sectoarele agricol, silvic, industrial, al turismului şi serviciilor.

Pentru fiecare dintre aceste sectoare propunem în continuare direcţiile de acţiune considerate, în opinia noastră prioritare, cu precizarea măsurilor corespunzătoare fiecăreia dintre ele. Menţionăm faptul că o parte dintre aceste măsuri au fost prevăzute şi în studiul „Plan de amenajare a teritoriului zonal Munţii Apuseni”69 care însă, nu au fost realizate până în prezent şi care prezintă o importanţă fundamentală în dezvoltarea zonei analizate

3.3.1.Agricultura Deşi nu oferă un cadru propice culturilor agricole, Zona Munţilor Apuseni poate susţine dezvoltarea unui sector zootehnic performant. În plus, activităţile agricole sunt importante şi pentru menţinerea populaţiei în zonă şi stoparea migraţiei acesteia. Pentru realizarea acestor deziderate considerăm necesară orientarea eforturilor de sprijinire a agriculturii din zonă pe următoarele direcţii prioritare (tabel 15).

Tabelul nr. 15 Direcţiile prioritare de acţiune şi măsurile corespunzătoare

în agricultură Direcţii de acţiune

Măsuri

- Ameliorarea terenurilor supuse degradări şi reintroducerea acestora în circuitul agricol, îmbunătăţirea calităţii solurilor în vederea creşterii productivităţii

- Executarea lucrărilor agro- pedoameliorative pentru combaterea eroziunii solului şi acidităţii acestuia. Astfel, în vederea combaterii eroziunii solului sunt necesare lucrări în depresiunea Almaş-Agrij în judeţul Sălaj, pe versanţii de la Borod spre Tileagd, în arealele cuprinse între Sâmbata, Dobroeşti şi Răbăgani –Beiuş - Budureasa în judeţul Bihor, în perimetrul comunelor Iara, Valea Ierii, Călăţele, Măguri - Răcătău, judeţul Cluj etc. - Pentru remedierea acidităţii solului

69 Ministerul Lucrărilor Publice, Urbanproiect,”Studiu privind planul teritoriului naţional-Propuneri, Program de aplicare a P.AT.Z. Munţii Apuseni”, Bucureşti, 1994

Page 145: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

145

şi a excesului de umiditate se propun lucrări în arealele delimitate de comunele Şilindria -Tauţ- Târnova din judeţul Arad, Măgeşti - Borod în judeţul Bihor, pe valea râurilor Mureş, Arieş şi Criş, în judeţele Alba, Hunedoara si Sălaj. - În zonele alpine şi subalpine din judeţele Alba, Hunedoara şi Cluj se propun lucrări de înierbări şi plantaţii cu puieţi. - Efectuarea cu regularitate a lucrărilor de cartare agrochimică a terenurilor, de analizare a caracteristicilor fizico-chimice a solurilor, de determinare a favorabilităţii optime de folosire a terenurilor şi transmiterea acestor informaţii agricultorilor prin primării. -Acordarea unor facilităţi specialiştilor agricoli din zona Munţilor Apuseni, agricultorilor, în scopul cointeresării acestora pentru folosirea şi ameliorarea terenurilor agricole care oferă condiţii nefavorabile.

- Restructurarea, diversificarea şi eficientizarea activităţilor agricole, ca principală activitate a locuitorilor, aplicarea unor metode moderne de cultivare şi recoltare a producţiei vegetale şi de creştere a unor rase amelioarte de animale în vederea creşterii competitivităţii zonei.

- Dezvoltarea agriculturii tradiţionale, şi creşterea animalelor care dau randament în această zonă. - Respectarea cerinţelor ştiinţelor agricole în efectuarea lucrărilor de întreţinere a terenurilor, de combatere a dăunătorilor prin asigurarea de substanţe adecvate. - Asigurarea cu seminţe şi material săditor adaptate zonei de munte. - Executarea de lucrări de supraînsămânţare a pajiştilor cu gramine şi leguminoase cu o calitate nutritivă valoroasă. - Aplicarea unor tehnologii moderne de cultivare şi recoltare.

Page 146: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

146

- Fertilizarea terenurilor cu îngrăşaminte biologice. - Introducerea soiurilor de pomi fructiferi rezistente pentru zona de munte, intensificarea producţiei de fructe în anumite zone care au condiţii optime pentru horticultură, cum ar fi, de exemplu, dealurile Lipovei, zona din apropierea comunelor Ighiu, Cricău, Blandiana din judetele Alba, comunele Valea Ierii şi Râşca din judeţul Cluj, comuna Plopiş în judeţul Sălaj. - Sprijinirea producătorilor în obţinerea unor mărci locale la diferite produse (ţuică, caşcaval, brânză, siropuri). - Stimularea producţiei agricole prin acordarea unor facilităţi fiscale în vederea organizării unor ferme agricole cu animale de rasă şi a unor puncte de procesare a laptelui şi cărnii. - Organizarea de expoziţii de animale cu premii. - Crearea de centre experimentale în colaborare cu gospodăriile populaţiei în vederea testării şi aclimatizării unor rase mai eficiente pentru zona montană. - Ameliorarea raselor de animale, pentru bovine cu rasa Simmental, ovine cu rasa Merinos de Transilvania, iar la cabaline cu rasele Huţuţan şi Lipiţan. - Stimularea apicultorilor zonei montane. - Extinderea de amenajări piscicole în vederea creşterii puietului de păstrăvi în localităţile Gârda, Albac, Arieşeni în judeţul Alba, în localităţile Vaşcău şi Pietroasa în judeţul Bihor, în Braniştea şi

Page 147: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

147

Bulzeşti în judeţul Hunedoara, etc. - Sporirea veniturilor locuitorilor zonei si valorificarea superioară a producţiei agricole.

- Înfinţarea unor unităţi de colectare a produselor agricole animale şi vegetale situate la distanţe mai mici de centrele de prelucrare în localităţi care sunt şi centre de interes pentru localitatile din jur. Astfel, pot fi organizate asemenea unităţi în Albac, Lupşa, Bistra, Râmeţ în judetul Alba, în Bucium, Plopiş, Sâg, Valcău în judeţul Sălaj, în Beiuş, Finiş, Bulz în judeţul Bihor . - Înfinţarea unor unităţi mici de prelucrare primară a produselor agricole care să valorifice la maximum experienţa producătorilor prin realizarea de produse de marcă locală cum ar fi unităţi de semiprocesare a laptelui şi cărnii la Gârda de Sus, Baia de Arieş, Avram Iancu, Bistra în judeţul Alba, Vadu Crişului, Beiuş în judeţul Bihor, Răcătău, Râşca, Săcuiu, Ciucea, Margău în judeţul Cluj, Brad în judeţul Hunedoara, Plopiş în judeţul Salaj etc. - Înfinţarea de unităţi ce realizează activităţi de semiprelucrare a produselor secundare de pădure, medicinale în localităţi ca Gurahonţ, Sebiş, Săvîrşin în judeţul Arad, Poieni, Ciucea, Călăţele, Răcătău în judeţul Cluj, Meseşeni în judeţul Sălaj, Câmpeni, Albac, Vidra în judeţul Alba. - Înfinţarea unor unităti de semiindustrializare a cărnii şi laptelui, a unor prese de ulei, de atelere pentru spălatul şi ţesutul lânii, în localităţi mari care să valorifice producţia suplimentară din localitătile adiacente. Se propun localităţile Câmpeni, Albac, Sălciua

Page 148: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

148

(Alba), Beiuş, Budureasa, Pietroasele Sânteiu (Bihor), Vîrfurile, Hălmagiu (Arad), Brad (Hunedoara), Râşca (Cluj), Plopiş, Buciumi (Sălaj). - Asigurarea unor credite subvenţionate sau a unor facilităţi fiscale pentru întreprinzători în vederea stimulării organizării activităţiilor enumerate mai sus.

Se impune totodată implicarea consiliilor locale în promovarea unor

acţiuni de informare, de asistenţă agricolă prin specialiştii agricoli care lucrează în cadrul primăriilor, sau în organizarea unor astfel de activităţi. 3.3.2. Silvicultura

În silvicultură problema fundamentală o constituie reconstrucţia ecologică a pădurilor din întrega zonă precum şi din zona minieră şi împrejurimile oraşului Zlatna, în special. Direcţiile prioritare pentru dezvoltarea silvicuturii sunt prezentate în tabelul 16.

Tabelul nr. 16

Direcţiile prioritare de acţiune şi măsurile corespunzătoare în silvicultură

Direcţii de acţiune

Măsuri

- Reconstrucţia ecologică a pădurilor.

- Gestiunea actualului fond forestier în sensul menţinerii şi creşterii acestuia în jurul oraşelor şi în localităţile unde au avut loc defrişări masive. - Exploatarea masei lemnoase numai în limita capacităţii de refacere a pădurii. - Reîmpădurirea terenurilor forestiere defrişate şi a terenurilor inapte pentru agricultură. - Respectarea normelor de gospodărire în rezervaţiile naturale şi monumentele naturii constituite

Page 149: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

149

în fond forestier în Parcul Naţional Apuseni. - Organizarea folosirii raţionale a pajiştilor în regim de păşunat şi fâneaţă prin încărcarea cu animale potrivit potenţialului de producţie şi cerinţelor de protecţie a solului şi vegetaţiei, aplicarea de tehnologii adecvate de cosit şi refacere a potenţialului de producţie a pajiştilor. - Interzicerea activităţilor economice şi sociale care pot afecta echilibrul ecologic al pădurilor, al pajiştilor şi fâneţelor. - Dimensionarea exploatării masei lemnoase precum şi a altor resurse regenerabile ale pădurii potrivit limitei de suportabilitate ale zonei, pentru asigurarea menţinerii potenţialului de reproducere biologică, regenerarea resurselor naturale ale pădurii şi menţinerea echilibrului ecologic.

- Îmbunătăţirea activităţii de valorificare a masei lemnoase şi de valorificare a plantelor şi fructelor de pădure.

- Dezvoltarea unor activităţi de prelucrare superioară a lemnului în vederea obţinerii de mobilă de tip rural, componente sculptate pentru casă, instrumente muzicale, unelte agricole ş.a. - Modernizarea şi dezvoltarea centrelor de prelucrare existente: Câmpeni, Lupşa, Bucium, Livezile, Albac, Vidra, Avram Iancu, Horea, Arieşeni, Gârda de Sus, Scarişoara, Bistra etc (Alba), Hălmagiu, Vârfurile, Gurahont, Sebiş, Ineu, Pâncota, Lipova, Bârzava, Săvârşin (Arad), Beiuş, Finiş, Aleşd, Bulz, Dobreşti, (Bihor), Ciucea, Poieni, Huedin, Gilău, Măguri, Răcătau (Cluj), Valcău de Jos, Cizer (Salaj). - Înfinţarea de centre de colectare şi

Page 150: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

150

prelucrare primară a plantelor şi fructelor de pădure, a ciupercilor în următoarele localităţi: Meteş, Abrud, Vadu Moţilor, Bistra, Arieşeni, Gârda de Sus, Poiana Vadului, (Alba), Săvârşin, Gurahonţ, Sebis (Arad), Nucet, Câmpani, Pietroasa , Budureasa, Finiş, Borod , (Bihor), Margău, Băişoara (Cluj), Buciş, Certeju de Sus, Vaţa de Jos, Bulzeştii de Sus (Hunedoara), Plopiş, Sâg, Meseşeni, Almaşu (Salaj).

3.3.3. Industria

Industria zonei se bazează pe resursele solului şi subsolului cunoscute şi exploatate din cele mai vechi timpuri: resurse minerale, lemn, materiale de construcţii. Cea mai veche ocupaţie industrială din zonă, mineritul, a fost şi mai este încă obiectul unei profunde restructurări care generează şomaj şi scăderea veniturilor locuitorilor .

Mineritul se practică în Zona Munţilor Apuseni încă de pe vremea invaziei romanilor în Dacia, însă dezvoltarea acestei ramuri s-a făcut în dauna agriculturii şi mediului înconjurator, ca urmare a scoaterii din circuitul agricol a numeroase suprafeţe ocupate cu haldele cu steril, precum şi din cauza poluării, în special în jurul oraşului Zlatna şi al comunelor Lupşa şi Roşia Montană. Direcţiile prioritare de revigorare a industriei în Zona Munţilor Apuseni sunt prezentate în tabelul 17.

Tabelul nr. 17 Direcţiile prioritare de acţiune şi măsurile corespunzătoare

în industrie Direcţii de acţiune

Măsuri

- Relansarea activităţii industriale, îmbunătăţirea exploatării şi prelucrării rezervelor subsolului şi ale solului.

- Retehnologizarea liniilor de extracţie şi prelucrare a minereurilor în concordanţă cu cerinţele creării unor condiţii mai bune de muncă şi respectând condiţiile de protecţie a mediului ambiant. - Realizarea de iazuri de decantare după metode moderne la Roşia

Page 151: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

151

Montană, Roşia Poieni, Brad, Vorţa, Certeju. - Reducerea toxicităţii în exploatările de uraniu (în judeţul Bihor). - Valorificarea prin prelucrarea locală, integrală sau parţială, a materialelor de construcţie, la Sohodol (Alba) şi Moneasa (Arad), (marmură) - Repunerea în circuitul agricol a terenurilor acoperite cu halde de steril sau a celor unde există mine scoase din circuitul de producţie de pe raza comunelor Roşia Montană, Lupşa, Dezna, Gurahonţ, Gurasada, Brad, Căpuşu Mare, Aghireş, Iara etc. - Stimularea înfiinţării de noi unităţi mici şi mijlocii care au ca obiect de activitate prelucrarea resurselor locale, forestiere şi agricole. Înfiinţarea unor ateliere de cojocărie, vopsitorie şi pentru prelucrarea peilor de animale, a unor ateliere de ţesătorie etc. - Modernizarea şi retehnologizarea parţială sau integrală, diversificarea sortimentală a produselor din lemn în centre de prelucrare cu tradiţie cum ar fi: Câmpeni, Arieşeni, Albac (Alba), Huedin, Ciucea, Poieni (Cluj), Sebiş, Săvârşin, Bocsig, Bârzava, Pâncota, (Arad), Beiuş, Tileagd, Rieni, Finiş, Bulz, (Bihor), Vaţa de Jos, Baia de Criş (Hunedoara), Zalău (Sălaj). - Modernizarea, retehnologizarea, industriei alimentare, larg răspândită în zonă, diversificarea sortimentală a producţiei în centre cum ar fi: Zalău, Câmpeni, Huedin, Lipova, Abrud, Beiuş, Aleşd, Sebiş, Ineu,

Page 152: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

152

Vaşcau, Pâncota. - Înfinţarea de unităti prelucratoare a produselor vegetale şi animale în centre precum: Albac, Lupşa, Bistra, Gârda de Sus (Alba), Hălmagel, Moneasa, Şiria, (Arad), Remetea (Bihor) Râşca, Valea Ierii, Marişel, Săcuiu (Cluj), Braniştea, Tomeşti (Hunedoara), Fildu de Jos, Halmaşd, Marca, Plopiş, Sâg, Românaşi (Sălaj) - Modernizarea şi dezvoltarea ramurilor textile, confecţii, încalţăminte existente în zonă. - Intensificarea activităţii de punere în evidenţă a unor rezerve de substanţe minerale.

- Stimularea relansării meşteşugurilor tradiţionale şi a artizanatului prin promovarea obiectelor de artizanat şi meşteşugăreşti şi organizarea de târguri şi expoziţii specializate.

- Reduceri de impozite în acest domeniu. - Introducerea în programele şcolare a unor cursuri de acest gen. - Dezvoltarea producţiei artizanale. - Organizarea unor târguri locale şi popularizarea meşterilor populari (este de remarcat exemplul comunei Horea unde se organizează anual în luna august „Ziua Lemnarului” cu premierea celui mai bun lucrător în meseriile artizanale), crearea unor asociaţii de meşteşugari la nivelul comunelor. Principalele centre în care se propune înfiinţarea de unităţi care să relanseze prin producţie, desfacere, prezentare activităţi tradiţionale meşteşugăreşti şi de artizanat sunt : - în judeţul Alba - Abrud, Bistra, Poşaga, Avram Iancu, Gârda de Sus, Horea, Scărişoara, Vidra, Vadul Moţilor; -în judeţul Arad - Hălmagiu, Hălmăgel, Vârfurile;

Page 153: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

153

- în judeţul Bihor - Budureasa, Vaşcau, Lunca, Curăţele; - în judeţul Cluj - Beliş, Ciucea, Calătele, Margău, Râşca, Săcuiu; - în judeţul Hunedoara - Bulzeştii de Sus, Blăjeni, Tomeşti, Buceş; - în judeţul Sălaj -Plopiş, Cizer.

3.3.4. Turismul

Zona Munţilor Apuseni beneficiază de un potenţial turistic ce poate fi considerat ca unul dintre cele mai ridicate din ţară, însă insuficient valorificat, din cauza lipsei infrastructurii de bază, cît şi a slabei dotări a unitaţilor turistice existente şi a slabei puneri în valoare a potenţialului natural. Pentru valorificarea prin turism a potenţialului deosebit al zonei avem în vedere următoarele direcţii prioritare de acţiune (tabel 18).

Tabelul nr. 18

Direcţiile prioritare de acţiune şi măsurile corespunzătoare în turism

Direcţii de acţiune Măsuri

- Modernizarea unităţilor de turism existente în staţiunile balneo-climaterice. - Punerea în valoare a resurselor naturale insuficient exploatate. - Extinderea turismului în parcul naţional Apuseni. - Extinderea agroturismului, lărgirea ofertei de itinerarii turistice. - Dezvoltarea bazei materiale a turismului şi a infrastructurii de acces şi comunicaţie. - Lărgirea tipurilor de turism practicat (de sejur, de tranzit, comercial, etno-folcloric etc.) şi diversificarea motivaţiei turistice (drumeţie, alpinism, turism terapeutic, sportiv etc).

- Încurajarea investiţiilor, în realizarea de capacităţi turistice moderne, prin metode fiscale care să cointereseze atât investitorii cât şi consiliile locale. - Încurajarea pătrunderii capitalului privat, stimularea tineretului prin acordarea de facilităţi fiscale în vederea construirii de locuinţe sau de iniţierere a unor afaceri şi prin educaţia acordată în familie, şcoală şi comunitate să rămână în zonă. - Acordarea de stimulente gospodăriilor care practică turismul rural. - Promovarea unor circuite turistice complexe care să vizeze monumentele naturale din Zona Munţilor Apuseni alături de

Page 154: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

154

obiectivele şi monumentele istorice, oferite de către oraşele limitrofe în special Alba –Iulia şi Cluj- Napoca pentru practicarea unui turism cultural. - Implementarea unor programe care să ofere cursuri de agroturism populaţiei locale şi tineretului în şcoli. - Realizarea şi refacerea marcajelor, şi a semnalizăriilor vizuale, prin tăbliţe indicatoare a obiectivelor importante. - Transformarea unor mine celebre în muzee cum ar fi de exemplu „Galeriile Romane „ de la Roşia Montană. - O mai bună promovare a ofertei turistice făcută pe tipuri de ofertanţi şi pe categorii de servicii.

3.3.5. Serviciile

Sectorul serviciilor către populaţie reprezintă un domeniu important în relansarea Zonei Munţilor Apuseni datorită faptului că acest sector a fost insuficient dezvoltat, iar după anul 1990 activităţile din acest domeniu, au înregistrat o scadere dramatică. Relasarea serviciilor în zonă, în condiţiile în care acest sector economic cunoaşte un dinamism foarte accentuat la nivelul economiei naţionale, presupune urmărirea următoarelor direcţii prioritare de acţiune (tabel 19).

Page 155: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

155

Tabelul nr. 19 Direcţiile prioritare de acţiune şi măsurile corespunzătoare

în servicii

Direcţii de acţiune

Măsuri

- Reabilitarea infrastructurii, îmbunătăţirea condiţiilor de transport.

- Elaborarea unui program de reabilitare a drumurilor. - Executarea lucrărilor de consolidare în zonele cu alunecări de teren. - Executarea de lucrări de drenare şi sporire a capacităţii portante în zonele cu terenuri slabe sau îmbibate cu apă. - Întreţinerea permanentă a DN 75, DN 74 şi DN 74A. - Modernizarea cu prioritate a drumurilor judeţene şi a celor comunale care asigură legătura între localităţi, cât şi a celor cu racord la drumurile naţionale. - Modernizarea unor drumuri turistice; - Mărirea parcului de autobuze.

- Reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii de asigurare a utilităţilor (apă, energie electrică şi termică, preluare apei uzate şi menajere).

- Extinderea reţelelor de alimentare cu apă şi retehnologizarea unor staţii de epurare a apei. - Extinderea staţiilor de epurare existente şi execuţia unei staţii noi la Zlatna, care să preia apele uzate menajere şi pe cele industriale de la uzina de cupru. - Extinderea reţelelor de medie şi joasă tensiune prin cuprinderea tuturor localităţilor neelectrificate. - Realizarea unor centrale şi puncte termice de referinţă, modern echipate, pentru a se putea stabili consumul minim de combustibil, gradul maxim de confort şi nivelul minim de poluare, realizabile în

Page 156: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

156

prezent. Ele vor constitui şi locuri de instruire a personalului. - Informarea şi încurajarea, în primul rând, a investitorilor din mica industrie pentru utilizarea unor echipamente cu randament ridicat, nepoluante şi care să prezinte pericol minim de incendiu. - Realizarea de instalaţii de cogenerare a energiei electrice şi termice în zonele izolate. - Montarea experimentală şi urmărirea în funcţionare a recipientelor stabile de stocare şi alimentare cu gaze petroliere lichefiate. - Modernizarea şi exploatarea corespunzătoare a staţiilor de epurare - Introducerea conductelor de înaltă sau medie presiune pe un traseu ce urmăreşte de preferinţă Valea Arieşului.

- Îmbunătăţirea serviciilor către populaţie în domeniul sănătăţii.

- Modernizarea şi dotarea cu aparatură corespunzătoare a spitalelor existente precum şi dotarea cu mijloace de transport corespunzătoare condiţiilor specifice de relief a unităţilor care asigură asistenţa medicală de urgenţă. - Completarea reţelei de farmacii în mediul rural, avându-se în vedere în principal satele turistice.

- Extinderea sectorului de servicii către populaţie.

- Dezvoltarea unităţilor cu caracter de servire a agricultorilor (centre de colectare, de asigurare a materialului reproducător etc.) şi a altor categorii de servicii. - Dezvoltarea serviciilor de întreţinere şi reparare a mijloacelor mecanice utilizate în agricultură, şi a mijloacelor auto, înfiinţarea unor

Page 157: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

157

staţii pentru alimentarea autovehicolelor. - Dezvoltarea serviciilor, a turismului, a industriei meşteşugăreşti şi artizanale. - Înfiinţarea unor servicii de transport persone şi mărfuri.

- Ameliorarea condiţiilor în unităţile de învăţământ şi diversificarea formelor de învăţamânt, a dotărilor în unităţi de cultură şi consultanţă

- Dezvoltarea unor forme de învăţământ profesional specific zonei montane, agricultură montană, meserii tradiţionale, turism rural. - Dotarea cu material didactic corespunzător, renovarea şi consolidarea clădirilor vechi, mai ales în localităţile rurale. - Îmbunătăţirea dotărilor în unităţile de cultură, sport, recreaţie, avându-se în vedere atât cerinţele populaţiei locale cât şi cele ale turiştilor care vor staţiona în zonă cm ar fi: săli de spectacol, cluburi, săli de gimnastică, terenuri de sport, patinoare, pârtii de schi, instituţii culturale de stocare a informaţiilor şi colecţiilor legate de cadrul istoric şi natural caracteristic al zonei (muzee, case memoriale ş.a.). - Executarea de lucrări de renovare şi întreţinere pentru monumentele istorice de importanţă naţională grav avariate; - Instituirea de perimetre de protecţie cu specificarea “zone construite de importanţă naţională”

Page 158: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

158

CAPITOLUL IV

OPŢIUNI STRATEGICE, PLANURI ŞI PROGRAME DE DEZVOLTARE A ZONEI MUNŢILOR APUSENI

4.1. Avantaje competitive şi variante de dezvoltare a Zonei Munţilor Apuseni

Preponderenţa rurală a zonei face necesară luarea în considerare a potenţialului de dezvoltare economică a localităţilor rurale, valorificarea resurselor acestora, a avantajelor competitive prin propunerea unor variante de dezvoltare prezentate sintetic în Tabelul nr. 20.

Tabelul nr. 20 Avantajele competitive şi variantele de dezvoltare propuse pentru

comunele din Zona Munţilor Apuseni (judeţul Alba) Comuna – scurtă descriere

Avantaje competitive

Variante de dezvoltare şi probleme de rezolvat

Albac - are în componenţa sa 16 sate, cu 2.220 de locuitori şi se întinde pe o suprafaţă de 6.157 ha. Satul reşedinţă de comună Albac, este situat pe valea Arieşului Mare, pe DN 75, la 17 km de Cîmpeni.

- resursele naturale lemn şi tradiţie în prelucrarea acestuia; - principala activitate a locuitorilor comunei este creşterea animalelor; - are un număr semnificativ de pensiuni agroturistice acreditate.

- înfiinţarea unor unităţi de prelucrare şi valorificare a lemnului (lucrări de tâmplărie, dogărie, rotărie, mobilă şi artizanat; - înfiinţarea unui centru de colectare şi prelucrare (eventual primară) a laptelui precum şi a unui miniabator; - dezvoltarea turismului montan, având şansa de a se organiza ca un centru agoturistic şi pentru comunele din jur (Horea, Gârda); Probleme de rezolvat:alimentarea cu apă a localităţii Albac.

Page 159: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

159

Arieşeni - are în componenţă 18 sate, cu o suprafaţă de 3.222 ha şi o populaţie de 1.921 persoane.

- are o pârtie de schi echipată cu teleschi şi peste 200 de case vacanţă acreditate; - are plan urbanistic general pentru staţiunea turistică Galbena; - are resurse importante de lemn ; - număr mare de bovine.

- înfiinţarea unor puncte de informare şi promovare a agroturismului; - înfiinţarea unor unităţi de producţie precum: o fabrică pentru prelucrarea laptelui, un atelier pentru produse de artizanat din lemn, o secţie pentru debitarea şi prelucrarea materialului lemnos şi o instalaţie pentru brichetat rumeguş. Probleme de rezolvat: - ameliorarea drumurilor ; - semnalizarea traseelor turistice; - aducţiunea apei potabile în toată comuna.

Avram Iancu - are în componenţă 33 de sate, situate de o parte şi de alta a Arieşului Mic şi a DJ 762, cu o suprafaţă de 3877 ha şi o populaţie de 1.865 persoane.

- creşterea bovinelor şi exploatarea lemnului.

- înfiinţarea a două centre de preluare a laptelui, în Avram Iancu şi Tîrsa ; Probleme de rezolvat: - electrificarea tuturor satelor comunei.

Bistra - are în componenţă 35 de sate ce însumează 5.066 de locuitori şi o suprafaţă de 11.327 ha.

- are unităţi de prelucrare a lemnului şi prelucrare a laptelui.

- extinderea unităţilor de producţie pentru prelucrarea laptelui, pentru debitarea şi prelucrarea materialului lemnos ; - construirea unui centru de brichetare a lemnului ; Probleme de rezolvat: - îmbunătăţirea stării drumurilor; - rezolvarea problemei poluării râului Arieş.

Bucium - este situată la 10 km est de oraşul Abrud,

- are resurse importante de aur şi lemn.

- exploatarea zăcămintelor existente; - înfiinţarea unei antreprize

Page 160: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

160

având în componenţă 6 sate cu o populaţie de 1.792 de locuitori şi o suprafaţă de 2.856 ha.

pentru prelucrarea cărnii şi a laptelui, o brutărie cu moară de cereale şi o fabrică de mobilă.

Galda de Jos - se află în zona centrală a judeţului, la 16 km nord de Alba Iulia, având în componenţă 10 sate cu o suprafaţă de 7.189 ha şi 4.882 de locuitori.

- oferă condiţii prielnice plantaţiilor de pomi fructiferi, existând suprafeţe importante ocupate cu livezi.

- înfiinţarea unei unităţi de prelucrare a fructelor ; - construirea unui atelier pentru spălat, tors şi ţesut lână şi a unui centru de prelucrare a cărnii.

Gârda de Sus - este situată pe valea superioară a Arieşului, la nord-vest de Cîmpeni, fiind străbătută de DN 75 şi având în componenţă un număr de 17 sate cu o populaţie de 1.865 de locuitori şi o suprafaţă de 8.251 ha.

- locuitorii comunei îşi asigură locurile de muncă şi principalele venituri din agricultură, în special din creşterea animalelor şi silvicultură.

- înfiinţarea unor unităţi de prelucrare a laptelui şi a cărnii şi a unui atelier de confecţii din piele. Probleme de rezolvat: - amenajarea zonei de la peştera Scărişoara ; - electrificarea integrală a satelor componente.

Horea - se află situată la 26 km nord-vest de Cîmpeni, având în componenţă 15 sate ce ocupă o suprafaţă de 6.040 ha şi au o populaţie de 2.336 de locuitori.

- tradiţii în prelucrarea lemnului, posibilităţi de practicare a agroturismului.

- înfiinţarea unor mici unităţi care să prelucreze produsele animaliere; - înfiinţarea unor pensiuni pentru agroturism. Probleme de rezolvat: - alimentarea cu apa.

Ighiu - este situată la 12 km nord de Alba Iulia, fiind traversată de DN 79 şi de DJ 107H şi are în componenţă 5 sate; Suprafaţa comunei este de 12.849 ha, iar

- profesia de bază a locuitorilor este agricultura şi creşterea animalelor.

- înfiinţarea unei fabrici pentru prelucrarea laptelui de vacă şi de oaie, a unui centru pentru prelucrarea cărnii de porc, vită şi oaie, precum şi a unui atelier de prelucrare a lânii. Probleme de rezolvat: - reabilitarea drumurilor;

Page 161: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

161

populaţia este de 6.432 locuitori.

- introducerea apei potabile.

Întregalde - este situată la 45 km nord de Alba Iulia, având în componenţă 11 sate cu o suprafaţă de 5.100 ha şi 877 de locuitori.

- are un potenţial turistic deosebit şi prezintă oportunităţi pentru construirea de case de vacanţă; - tradiţie în creşterea animalelor.

- se pot înfiinţa: un abator pentru prelucrarea cărnii, un centru de colectare şi prelucrare a laptelui, un darac de lână, o secţie de cojocărie. De asemenea, există materia primă pentru înfiinţarea unei vărării. Probleme de rezolvat: instalarea unui releu TV, construirea mai multor poduri şi a unor drumuri şi electrificarea mai multor aşezări.

Livezile - este situată la 9 km nord-vest de municipiul Aiud, având în componenţă 4 sate, cu o suprafaţă de 7.009 ha şi o populaţie de 1.526 de locuitori

- o resursă nevalorificată la potenţialul existent o constituie piatra de calcar, de foarte bună calitate (99,9% calcar).

- înfiinţarea unei unităţi prelucrătoare a calcarului.

Meteş - se află la 17 km vest de Alba Iulia, având în componenţă 12 sate cu o suprafaţă de 14.244 ha şi o populaţie de 3.181 de locuitori.

- tradiţie în creşterea animalelor şi posibilitatea de valorificare a produselor în municipiul Alba Iulia.

- înfiinţarea următoarelor unităţi: o secţie pentru spălarea şi valorificarea lânii ţurcane, una pentru prelucrarea cărnii şi a laptelui, ca şi o unitate care să valorifice piatra de carieră, pe Valea Ampoiţei; Obiectivele prioritare: asfaltarea drumului Ampoiţa-Lunca Meteş şi electrificarea unor sate.

Ocoliş - are în componenţă 4 sate cu o populaţie de 846 de locuitori şi o suprafaţă de 9.654 ha.

- are resurse forestiere foarte importante.

- extinderea activităţii de prelucrare a materialului lemnos ; - înfiinţarea unei fabrici de lapte, a unui abator şi a unei brutării.

Page 162: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

162

Poiana Vadului - este situată la 15 km vest de Cîmpeni, având în componenţă 11 sate, cu o populaţie de 1.304 de locuitori şi o suprafaţă de 6.900 ha.

- pădurea este principala resursă aducătoare de venituri pentru locuitorii comunei.

- înfiinţarea unor ateliere de tâmplărie, dogărie şi artizanat; - înfiinţarea unui punct de preluare şi prelucrare a laptelui în centrul comunei.

Ponor - este situată la 35 km vest de Aiud, având în componenţă 6 sate, cu o populaţie de 697 de locuitori şi o suprafaţă de 6.400 ha.

- ocupaţia de bază a locuitorilor comunei este creşterea animalelor.

- înfiinţarea unei secţii de prelucrare a laptelui, a unui darac de lână, a unei instalaţii de prelucrare a laptelui şi a unui atelier de tâmplărie. Problemele de rezolvat sunt: instalarea unui releu TV şi amenajarea mai multor drumuri de acces către principalele oraşe şi artere rutiere ale judeţului.

Râmetea - se află la 23 km nord-vest de Aiud, pe drumul judeţean 107M, având în componenţă 2 sate cu 1.213 locuitori şi o suprafaţă de 4.756 ha.

- în comună funcţionează două centre de colectare a laptelui şi o moară.

- înfiinţare a unei brutării.

Roşia Montană - se află la 7 km nord-est de Abrud, având în componenţă 16 sate, cu o populaţie de 3.872 de locuitori şi o suprafaţă de 4.200 ha

- dispune de rezerve mari de aur argint şi cupru.

- realizarea unor investiţii importante în exploatarea zăcămintelor de aur existente. Probleme de rezolvat: - realizarea unor lucrări importante de infrastructură.

Sălciua - se află pe valea Arieşului, de-a lungul DN 75, la 15 km est de Baia de Arieş, având în componenţă 6 sate

- centru important de creştere animalelor; - are izvoare de apă minerală.

- înfiinţarea mai multor mici unităţi de producţie, în domeniile: prelucrarea laptelui şi a cărnii, panificaţie, valorificarea fructelor de pădure şi a

Page 163: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

163

cu o suprafaţă de 11.000 ha şi o populaţie de aproape 1.782 de locuitori

plantelor medicinale, valorificarea sursei de apă minerală de la „Şipote”.

Scărişoara - este aşezată în bazinul Arieşului Mare, pe DN 75, la 28 km nord-vest de Cîmpeni, având în componenţă 14 sate cu o suprafaţă de 9357 ha şi o populaţie de 1850 de locuitori.

- existenţa unor monumente naturale de mare interes turistic.

- înfiinţarea unei unităţi de prelucrare a lemnului şi a unui centru turistic.

Sohodol - este situată la 5 km sud-vest de Cîmpeni, are 6 sate mari, o suprafaţă de 8.700 ha şi o populaţie de 2.085 de locuitori.

- are o carieră de marmură.

- extinderea suprafeţei de exploatare la cariera de marmură.

Stremţ - este situată de-a lungul văii râului Geoagiu de Sus, la 3 km nord-vest de oraşul Teiuş, având în componenţă 4 sate cu o suprafaţă de 5.116 ha şi o populaţie de 2.822 de locuitori.

- pe teritoriul comunei există peste 200 de hectare de livezi, personal calificat şi spaţiul necesar prelucrării fructelor.

- înfiinţarea unei fabrici de conserve din legume şi fructe, cu o capacitate de 1000 de kg, - înfiinţarea unei brutării şi a unei unităţi de prelucrare a cărnii.

Vadu Moţilor - este situată pe Arieşul Mare, la 10 km nord-vest de Cîmpeni, pe DN75, având în componenţă 12 sate, cu o suprafaţă de 3.214 ha şi o populaţie de 1.558 de locuitori.

- situarea în apropierea ariilor cu perspectivă de dezvoltare a agroturismului.

- înfiinţarea unei mici fabrici de prelucrare a laptelui.

Vidra - este situată pe

-potenţial turistic.

- înfiinţarea unor ateliere de

Page 164: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

164

Arieşul Mic, la 15 km vest de Cîmpeni, având în componenţă 39 de sate, cu o suprafaţă de 6020 ha şi o populaţie de 1964 de locuitori.

tâmplărie, dogărie, mobilă şi artizanat. Probleme de rezolvat: - electrificarea unor sate.

Asemănător cu variantele propuse pentru aceste comune definitorii pentru Zona Munţilor Apuseni se pot construi variante de dezvoltare pentru următoarele comune: Moneasa situată aproape de staţiunea cu acelaşi nume din judeţul Arad, Gurahonţ, Bârzava, Cărând, Săvârşin, Dorgăş, Socodor, Macea, Iara, Isvorlul Crişului, Mănăstireni, Rişca, Savadisla, Crişcior, Balşa, Brănişca, Vaţa de Jos, Blăjeni, Buces, Cârteju de sus, Ribiţa, Vălişoara, Aştileu, Borod, Buduleasa, Cărpineţ, Dobreşti, Lazuri de Beiuş, Pietroşi, Remeta (de Bihor), Sâmbăta, Tetchea, Bănişor, Cuzaplac, Fildu de Jos, Hămăşd, Hroatul Crâsnei, Şog, Treznea, care au un potenţial de dezvoltare deosebit, ce poate fi valorificat.

4.2. Planuri, programe şi proiecte cu impact major în Zona Munţilor Apuseni. Consideraţii critice şi propuneri privind îmbunătăţirea conţinutului acestora

Deşi reprezintă doar 7% din suprafaţa ţării şi circa 2,80 % din populaţie (cam cât un judeţ de talie medie) Zona Munţilor Apuseni reprezintă o provocare pentru eforturile de dezvoltare regională. Dincolo de divizarea administrativă pe două nivele şi anume: la nivelul NUTS 3, şase judeţe Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj; la nivelul NUTS2, trei regiuni de dezvoltare Centru, Vest şi Nord Vest) zona prezintă o puternică omogenitate geografică şi etnografică. Problemele economice şi sociale sunt în general comune şi pot fi sintetizate prin gradul înalt al disparităţilor regionale în raport cu zonele învecinate atât în interiorul fiecărui judeţ, cât şi faţă de zonele din celelalte regiuni de dezvoltare. În România se derulează în prezent Planul Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2004-200670, care a fost apreciat favorabil de autorităţile competente ale Uniunii Europene. A fost elaborată deja şi prima variantă a Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013, axată pe obiectivele dezvoltării corelate în profil sectorial şi regional în perioada post-aderare la Uniunea Europeană. În concordanţă cu obiectivele strategiei naţionale de dezvoltare regională Agenţiile de Dezvoltare

70 Adresa web, www.mfp.ro

Page 165: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

165

Regională au întocmit propriile planuri de dezvoltare regională, compatibile şi corelate cu Planul Naţional de Dezvoltare. Aceste planuri conţin evaluări ale regiunilor în plan economico-social, cu detalieri privind populaţia şi forţa de muncă, economia, infrastructura, spaţiul rural, mediul şi spaţiul de trai, disparităţile regionale etc, reflectate în analize SWOT cuprinzătoare. Priorităţile şi obiectivele rezultate sunt susţinute prin programe de ordin financiar şi instituţional, concretizate prin proiecte specifice.

În cazul Munţilor Apuseni obiectivele strategiilor de dezvoltare regională se regăsesc în planurile de dezvoltare regională a regiunilor: Centru, Vest şi Nord – Vest. Cu mici diferenţieri aceste planuri de dezvoltare regională respectă structura prezentată anterior. Planurile de dezvoltare ale celor trei regiuni, ca şi Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006 pot fi întâlnite în extenso pe Site-ul Ministerului Integrării Europene la adresa www.mie.ro.

Un punct pozitiv al acestor planuri de dezvoltare regională este preocuparea de evidenţiere a surselor de finanţare a măsurilor proiectate pentru susţinerea dezvoltării regionale. Este prezentată structura finanţării atât pe obiective, cât şi pe surse de finanţare (externe, interne: din care guvernamentale, prin credite, fonduri private etc.). Acest fapt dovedeşte seriozitatea cu care au fost întocmite aceste planuri şi programe de dezvoltare regională.

Prezenta lucrare şi-a fixat drept unul dintre scopurile principale formularea de propuneri privind îmbunătăţirea conţinutului planurilor şi programelor cu obiective specifice privind Zona Munţilor Apuseni, respectiv de a contribui la implementarea mai eficientă a lor în această zonă. Aceasta cu atât mai mult cu cât se doreşte accesarea programelor de dezvoltare regională cu finanţare de la Uniunea Europeană (SAPARD şi ISPA), ceea ce ar putea constitui un factor important de relansarea economiei şi îmbunătăţirea situaţiei sociale în acest spaţiu.

4.2.1. Planul de dezvoltare regională al Regiunii Nord – Vest

Acest plan acoperă cea mai mare parte a zonei Munţilor Apuseni, cuprinzând trei din cele şase judeţe ale zonei (Bihor, Cluj şi Sălaj). Aceasta înseamnă 40,64% din arealul Zonei Munţilor Apuseni şi 51,36%. din populaţia acestei zone. Pe baza analizei SWOT au fost stabilite priorităţile de dezvoltare în domeniile: resursele umane şi forţa de muncă, infrastructura fizică, mediul natural, investiţiile, dezvoltare rurală şi locală, structura industrială, turismul. În acest scop sunt analizate punctele tari şi slabe, oportunităţile şi ameninţările (la adresa dezvoltării regionale). Considerăm că se poate ajunge uşor de la punctele identificate ca fiind ameninţări la identificarea unor obstacole în calea dezvoltării regionale,

Page 166: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

166

deşi, aşa cum sunt prezentate, ameninţările sunt mai curând viitoare puncte slabe. De exemplu, îmbătrânirea populaţiei reprezintă un viitor punct slab privind depopularea zonei, respectiv reducerea populaţiei active. În schimb, ameninţările date de fiscalitatea ridicată (creşterea ponderii muncii la negru) şi dificultate colectării contribuţiei la fondul de asigurări sociale pot identifica uşor două obstacole potenţiale în calea dezvoltării regionale în zonă: instituţiile administraţiei publice, respectiv întreprinderile de stat neperformante din spaţiul respectiv.

În privinţa infrastructurii fizice o frână puternică în calea dezvoltării sunt factorii răspunzători de managementul deficitar al resurselor de apă dulce, respectiv structurile administrative care nu se achită în mod corespunzător de sarcinile ce le revin privind echiparea tehnico-edilitară a zonei.

În privinţa mediului obstacole ale dezvoltării sunt: administratorii ineficienţi ai ariilor naturale protejate şi persoanele implicate în despăduriri ilegale.

În privinţa investiţiilor în infrastructura fizică o frână în calea dezvoltării sunt reprezentanţii legislativului care nu acordă atenţia cuvenită unor stimulente pentru investitori.

În privinţa dezvoltării rurale considerăm că accentuarea disparităţilor în domeniul resurselor umane peste limite acceptabile poate crea stări conflictuale şi poate reduce coeziunea socială. Nu considerăm depopularea zonelor rurale ca fiind un pericol, deoarece ponderea populaţiei rurale în total populaţie în Zona Munţilor Apuseni este foarte ridicată (aproape 70%). Pericolul poate să apară dacă depopularea zonelor rurale amplifică depopularea generală din întreaga zonă.

În privinţa structurii industriale obstacolul în calea dezvoltării ţine în principal de trecut ca urmare creării zonelor monoindustriale şi a învechirii tehnologice. Din această perspectivă oricine blochează crearea unor obiective industriale cu tehnologii noi sau privatizarea unor întreprinderi cu parteneri credibili (aducători de tehnologii noi) reprezintă un obstacol al dezvoltării regionale, căci acţiunile sale afectează bunăstarea potenţială a locuitorilor din zonă.

În privinţa turismului, văzut cel mai adesea ca o mare oportunitate de susţinere a dezvoltării regionale, se reclamă intervenţia (neidentificată), probabil, a administraţiei publice. Reprezentanţii administraţiei publice blochează dezvoltarea atunci când nu creează infrastructura necesară susţinerii turismului. Principalul impediment al dezvoltării turismului în zonă îl constituie drumurile de acces de proastă calitate şi dotarea redusă cu utilităţi care să susţină confortul locuirii.

Capitolul „turism” necesită o precizare suplimentară. Mulţi specialişti aduc în prim-plan potenţialul turistic deosebit al zonei, fără să ţină cont de segmentul de cerere turistică în raport cu care este proclamat

Page 167: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

167

acest potenţial. Pentru a atrage turişti din vestul Europei acest potenţial trebuie să fie mai mare decât cel al unor zone turistice celebre din vest, pentru a compensa eforturile şi cheltuielile de transport. Credem că se exagerează în ceea ce priveşte acest segment, având în vedere dotările pentru turismul montan din Austria, Elveţia, Franţa sau Germania. Se omite adesea că turismul se bazează şi pe cererea internă. Scăderea nivelului de trai din ultimul deceniu nu susţine nici pe departe turismul, dovadă fiind faptul că staţiuni turistice din ţara noastră, de renume cândva, au ajuns în situaţia de a avea tot mai puţini turişti.

Obiectivul strategic general este consolidarea stabilităţii economice şi sociale şi asigurarea condiţiilor pentru creşterea economică susţinută şi durabilă a regiunii în context european.

Strategia pe care se bazează planul conţine 36 de măsuri grupate ulterior pe sub obiective. Sunt estimate costurile implementării măsurilor şi anumiţi indicatori de impact. La fiecare măsură este precizată instituţia responsabilă şi termenul de implementare. Măsurile sunt generoase şi acoperă majoritatea ariei problematice din zonă. La activităţile eligibile găsim: programe care îşi propun crearea de sisteme fiabile şi accesibile pentru pregătirea managerilor, crearea de relaţii între beneficiari şi producători, crearea unor sisteme şi reţele de comunicare rapidă privind evoluţia pieţei.

În privinţa planului financiar de susţinere a strategiei de dezvoltare regională, remarcăm faptul că acesta este cel mai bine detaliat dintre cele trei regiuni. Sunt identificate sursele pe fonduri interne şi fonduri externe. Fondurile interne sunt structurate în fonduri publice (bugete locale şi de la Fondul Naţional de Dezvoltare Regională), fonduri colectate de Agenţia de Dezvoltare Regională Nord – Vest şi fonduri private. Considerăm ponderea importantă a fondurilor private ca o înţelegere de către proiectanţii strategiei a importanţei eforturilor proprii de dezvoltare a agenţilor economici locali, în contextul economiei de piaţă. Această schimbare de optică este foarte importantă din moment ce tendinţa generală în privinţa dezvoltării regionale este de a aştepta sprijin de la bugetul administraţiei publice centrale şi locale.

Sursele externe de finanţare sunt structurate pe fonduri de preaderare (Phare, ISPA, SAPARD) şi alte fonduri externe (atrase de la Banca Mondială sau BERD, respectiv din Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare sau fonduri bilaterale.

Remarcăm prezenţa unei secţiuni separate privind implementarea planului şi aranjamentele instituţionale necesare. Modul concret de implementare a planului de dezvoltare regională este dat de selectarea unor “proiecte de dezvoltare” care vor beneficia de susţinere financiară din surse variate. Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest se poate implica direct în implementarea unor proiecte (atunci când ADR este

Page 168: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

168

titularul acestora) sau indirect (atunci când titularii de proiecte sunt alţi agenţi economici). Utilizarea fondurilor de susţinere a proiectelor se va face pe baze contractuale, asigurându-se monitorizarea prin Comitetele de Monitorizare a Planurilor de Dezvoltare Regională (CMPDR). Pe lângă reprezentanţi locali aceste comitete vor cuprinde şi specialişti din cadrul Direcţiei de Dezvoltare Regională a Ministerului Integrării Europene şi ai Ministerului Finanţelor Publice.

Accentul pus pe parteneriate şi pe publicitate şi comunicare sporesc şansele de atragere largă a agenţilor economici în implementarea proiectelor de dezvoltare regională. 4.2.2. Planul de dezvoltare regională al Regiunii Vest

Acest plan prezintă o structurare asemănătoare planului de dezvoltare al Regiunii Nord – Vest, ceea ce relevă faptul că în România s-a conturat deja o metodologie în acest domeniu, utilizată în general de toate Agenţiile de Dezvoltare Regională.

Analiza SWOT este plasată eronat după prezentarea strategiei de dezvoltare, sugerând şi o evaluare a strategiei. Problema acestei amplasări a analizei SWOT constă în faptul că proiectul de strategie trebuie să ţină seama de punctele tari şi slabe ale zonei, de oportunităţi şi de ameninţări (posibilii inamici ai dezvoltării regionale). Remarcăm lipsa unor astfel de elemente la anumiţi factori de dezvoltare regională. De exemplu, localizarea are numai puncte tari şi este lipsită de ameninţări. Depărtarea faţă de vestul Europei poate fi un punct slab din punct de vedere al atragerii turiştilor din acea zonă. Apropierea faţă de fostul focar de conflict din fosta Iugoslavie a fost de asemenea un punct slab. În privinţa ameninţărilor puteau fi cuprinse efectele războiului din fosta Iugoslavie, sau concurenţa mult mai puternică a agricultorilor sârbi şi maghiari. De exemplu, închiderea COMTIM –ului în condiţiile construirii unui combinat zootehnic similar în Ungaria pare să nu fi fost sesizată.

În privinţa infrastructurii fizice considerăm necesară reformularea ameninţării deoarece austeritatea bugetară poate fi un factor defavorizant. Un obstacol al dezvoltării pot fi cei care proiectează strategii defectuoase pentru investiţii, respectiv cei care reglementează neclar drepturile de proprietate. În mod similar cazului anterior, lipsesc ameninţările în cazul infrastructurii de susţinere a activităţilor deşi sunt identificate multe puncte slabe şi doar un singur punct tare. Toate persoanele şi instituţiile responsabile de punctele slabe sunt în mod implicit inamici ai dezvoltării.

În privinţa mediului reprezintă o frână puternică a dezvoltării acele persoane din cadrul autorităţilor publice care desconsideră importanţa problemei protecţiei mediului atât în plan legislativ, cât şi în planul măsurilor practice de reducere a emisiilor dăunătoare.

Page 169: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

169

În privinţa populaţiei şi forţei de muncă, vom considera necesară reformularea ameninţărilor deoarece creşterea ratei şomajului, creşterea emigrării forţei de muncă înalt calificate, declinul demografic sunt efecte ale unor dezechilibre economice şi sociale, constituindu-se în factori defavorizanţi. Obstacole în calea dezvoltării sunt acele persoane sau grupuri umane care din ignoranţă sau din interes blochează manifestarea iniţiativei economice. Mai sunt inamici ai dezvoltării cei care blochează selectarea valorilor umane pe principiile competenţei.

Economia este analizată pe sectoare de activitate (primar, secundar şi terţiar). În sectorul primar sunt identificate ca ameninţări potenţiale problemele sociale generate de restructurările din minerit, depopulare, restrângerea activităţii de cercetare, reducerea cultivării plantelor medicinale şi tehnice, reducerea şeptelului. Cu excepţia tendinţei normale de depopulare a zonelor rurale (în condiţiile în care România reprezintă o excepţie nedorită a gradului redus de urbanizare din zona central şi est europeană) ameninţările pot conduce uşor la identificarea unor obstacole în calea dezvoltării. Facem precizarea că pericolul unor conflicte sociale în centrele miniere este relevant pentru zona Munţilor Apuseni.

Identificarea pericolului scăderii puterii de cumpărare a populaţiei şi a repercursiunilor negative asupra sectorului terţiar, datorită scăderii activităţii din sectoarele primar şi secundar este corectă.

În cazul I.M.M.-urilor sunt identificate ca ameninţări: imaginea negativă cauzată de privatizarea întreprinderilor de stat, fiscalitatea ridicată, instabilitatea legislaţiei, concurenţa ilegală datorată pieţei negre.

Strategia de dezvoltare elaborată de Agenţia de Dezvoltare Regională Vest, este mult mai succint realizată în raport cu aceea a Agenţiei Nord – Vest. Obiectivul general al strategiei este însă mai bine formulat: creşterea calităţii vieţii prin dezvoltarea economico-socială a regiunii şi ameliorarea condiţiilor de mediu.

Un alt aspect pozitiv este numărul mai restrâns de sub - obiective (numite priorităţi strategice), ceea ce duce la evitarea dispersării forţelor pe prea multe obiective. Nu sunt prezentate costurile estimate, impactul, activităţile specifice etc. De exemplu, promovarea activităţilor din turism cuprinde doar două obiective: includerea staţiunii Băile Herculane în turismul internaţional şi realizarea de campanii de promovare a turismului în regiune. Primul obiectiv nu prezintă interes pentru zona Munţilor Apuseni, iar al doilea este prea general formulat. Totuşi obiectivele măsurii pot prezenta interes şi pentru zona Munţilor Apuseni prin: revigorarea staţiunilor balneare şi de tratament (Vaţa, Geoagiu, Stâna de Vale), stimularea investiţiilor private în turism şi crearea cadrului adecvat agroturismului şi turismului alternativ.

Planul financiar de susţinere a strategiei de dezvoltare a Regiunii Vest prezintă avantajul orizontului mai mare de timp. Repartizarea

Page 170: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

170

fondurilor este prezentată pe programe şi priorităţi, dar nu se specifică sursele de finanţare.

4.2.3. Planul de dezvoltare regională al Regiunii Centru

Acest plan se înscrie în structura tipică a celorlalte planuri de dezvoltare regională. Analiza SWOT este plasată în mod corespunzător înainte de prezentarea strategiei. De această dată analiza SWOT prezintă separat punctele tari şi punctele slabe, faţă de oportunităţi şi pericole. Acest mod de prezentare nu ar fi o problemă dacă oportunităţile şi pericolele ar viza aceiaşi factori de dezvoltare regională. Dar, oportunităţile şi pericolele sunt precizate numai pentru mediul înconjurător. Problemele grave ale poluării sunt corect identificate ca pericole potenţiale şi prezintă interes deosebit pentru studiul nostru deoarece cele mai multe dintre ele se află în zona Munţilor Apuseni. Se poate remarca prezenţa şi a altor pericole care nu ţin în mod direct de mediul natural, ceea ce înseamnă o definire mai largă a mediului înconjurător (mediu natural şi antropic). Printre pericolele de mediu sunt înserate dezordonat pericolele privind lipsa şcolilor în zonele rurale izolate, restructurarea centrelor monoindustriale, nerezolvarea prin dialog şi negociere a disputelor legate de proprietatea lăcaşelor de cult, neparticiparea locuitorilor din mediul rural la proiectele de dezvoltare datorită nefamilarizării cu procedura de selecţie.

Deşi aceste pericole sunt mai curând factori defavorizanţi, se pot identifica uşor situaţiile conflictuale pe care le pot produce şi implicit obstacole în calea dezvoltării.

Strategia de dezvoltare regională este cea mai amplă dintre cele trei analizate. În plus, se remarcă maniera de prezentare pe niveluri. Mai întâi este prezentat obiectivul general şi priorităţile, apoi abordarea în paralel a priorităţilor şi, în final, detalierea acestor priorităţi.

Totuşi formularea obiectivului strategic general se înscrie în aceeaşi linie de exces de termeni: ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor prin dezvoltarea unei economii performante, realizate prin mobilizarea tuturor resurselor fizice şi umane, în corelaţie cu conservarea mediului înconjurător.

Însăşi denumirea utilizată de „obiectiv global”, este nepotrivită pentru o regiune a ţării (termenul global provenind din traducerea franceză a indicatorilor care descriu mărimi agregate).

Obiectivul general este direcţionat pe trei câmpuri de acţiune: creşterea performanţelor economice, ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor, dezvoltarea durabilă a localităţilor prin conservarea mediului şi a patrimoniului.

Page 171: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

171

În privinţa detalierii priorităţilor pe măsuri şi bugete este de remarcat structurarea riguros logică a acestora. Este analizată fiecare măsură în parte, cu prezentarea obiectivelor specifice, a ariei geografice de acţiune, beneficiarii finali, forma de asistenţă, bugetul estimat, rezultatele aşteptate şi impactul acestora, autorităţile responsabile pentru implementare, durata implementării şi modalităţile de implementare. În final sunt prezentate criteriile de selecţie a proiectelor de dezvoltare pentru fiecare măsură.

Totuşi nu putem să nu remarcăm ponderea redusă a fondurilor beneficiarilor acestor măsuri de dezvoltare. Ponderea cea mai mare o reprezintă fondurile de la Uniunea Europeană ceea ce denotă o anumită atitudine pasivă, de aşteptare a ajutoarelor şi de ignorare a posibilităţilor de sprijinire a dezvoltării din partea sectorului privat.

Dincolo de aceste imperfecţiuni strategia şi planul de dezvoltare a Regiunii Centru, pot avea o contribuţie importantă la dezvoltarea economică a Zonei Munţilor Apuseni. 4.2.4. Dezvoltarea Zonei Munţilor Apuseni prin proiectul de finanţare FIDA

Proiectul de Dezvoltare Rurală a Munţilor Apuseni a rezultat ca urmare a unui acord de împrumut între România şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA), având ca obiectiv principal crearea, îmbunătăţirea şi stabilizarea mediului economic al comunităţilor rurale din Zona Munţilor Apuseni. Strategia FIDA este de eradicare a sărăciei rurale prin creşterea veniturilor fermierilor, prin îmbunătăţirea culturilor, a creşterii animalelor şi a producţiei animaliere, prin promovarea întreprinderilor rurale şi a comerţului. Asistenţa FIDA se canalizează spre micii fermierii din zonele montane.

Deşi România este membru fondator al FIDA, proiectul de dezvoltare a Munţilor Apuseni este primul împrumut contractat de ţara noastră. Acesta reprezintă o prima intervenţie guvernamentală în abordarea sărăciei şi subdezvoltării în zonele montane defavorizate, materializată în acordarea unor credite în condiţii mai favorabile sub asistenţă FIDA. Această intervenţie reprezintă un instrument utilizat în dezvoltarea regională pentru soluţionarea parţială a necesităţii de capital şi îmbracă forma unor împrumuturi deoarece în zonele rurale şi în special în cele montane sărace capitalul de lucru este insuficient iar utilizarea creditului este rar întâlnit. Băncile au manifestat reţinere faţa de acestea, ca urmare a dimensiunii reduse a creditului posibil de acordat în aceste localităţi, ca urmare a riscurilor suplimentare asumate, a necesităţii unor garanţii suplimentare, a ipotecării pământului şi averii, a suspiciunilor manifestate faţă de mediul rural.

Page 172: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

172

Proiectul are un dublu rol: în primul rând de a fi o sursă viabilă de credit pentru investiţii în scopul consolidării fermei montane şi înfiinţării de întreprinderi rurale, iar în al doilea rând de a întări capacitatea instituţională de a pune în aplicare programe de dezvoltare rurală.

În urma demersurilor autorităţilor locale şi ca urmare a conştientizării stării de sărăcie a localităţilor din zona studiată, la 10 mai 1999 a fost semnat la Roma un acord de împrumut între Guvernul României, reprezentat prin Ministerul Finanţelor şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA), în valoare de 15,47 milioane de dolari SUA. Acordul a fost ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr.115 /1999 aprobată prin legea numărul 25/2000. Împrumutul a fost acordat cu o dobânda preferenţială, rata fiind mai mică de 3%. (de exemplu pe anul 2002 rata anuala a dobânzii FIDA a fost de 2.79 %). Intenţia FIDA a fost de a pune la dispoziţie fonduri pentru investiţii productive, pentru creşterea animalelor, promovarea şi dezvoltarea grupurilor de fermieri, pentru achiziţionarea de inputuri, depozitarea recoltelor, servicii de marketing pentru culturile agricole şi pentru procesarea primară a producţiei animaliere şi agricole şi înfiinţarea unor mici industrii săteşti.

Proiectul s-a aplicat iniţial în 121 de comune din şase judeţe (Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara, Sălaj), cu o populaţie de peste 380.000 de persoane grupate în 850 de sate, ulterior aceasta lărgindu-se şi în favoarea unor localităţi din arealul Zonei Munţilor Apuseni.

Împrumutul extern are ca scop să finanţeze proiectul de dezvoltare rurală a Munţilor Apuseni având ca obiective principale îmbunătăţirea şi stabilizarea mediului economic din această zonă prin sprijinirea persoanelor fizice şi juridice în dezvoltarea activităţilor, în îmbunătăţirea şeptelului, prelucrarea produselor alimentare, agroturismului şi industriilor rurale. El are doua componente după cum urmează:

1. Componenta A: Creditul rural –în sumă de 15,47 milioane dolari SUA, destinată acordării de credite beneficiarilor şi grupurilor de beneficiari; 2. Componenta B: Sprijin instituţional în suma de aproximativ 0,93 milioane dolari SUA, destinată acordării de sprijin instituţiilor statului (Direcţia pentru Dezvoltare Rurală din Ministerul Agriculturii şi Agenţiei Naţionale Pentru Consultanţă Agricolă). Aceste instituţii vor urmări implementarea şi monitorizarea proiectului iar suma destinată acestei componente va fi folosită pentru amenajarea de sedii, achiziţionarea de echipamente de birou, de vehicule de teren, pregătirea personalului etc. Unitatea de implementare a proiectului a fost până în august 2004 Agenţia de Dezvoltare Regională Centru cu sediul la Alba Iulia, dată după care Ministerul Finanţelor Publice a devenit unitatea de implementare, banca depozitară este Banca Comercială Română, iar Direcţia Agricolă Alba,

Page 173: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

173

prin consultanţii angajaţi de finanţator, asigură asistenţa tehnică în întocmirea micro-proiectelor.

Solicitanţii de credite trebuie să îndeplinească condiţiile de prezentare a unor garanţii minime, iar cerinţele de creditare ale băncii sunt: să aibă sediul în zona proiectului sau să desfăşoare o activitate în această zonă.

Se acordă următoarele categorii de credite: - credite pentru gospodării, în limita sumei de maxim 4.000

USD; - credite agricole, între 4.000 şi 10.000 USD; - credite comerciale industriale, între 10.000 şi 100.000 USD. Creditele pentru gospodării sunt în valoare maximă de 4.000 USD,

reprezintă 60% din volumul total al creditelor acordate, sunt destinate în principal investiţiilor mici, pentru gospodării, producţie primară şi turism. Creditele agricole cu valori cuprinse între 4.000 USD şi 10.000 USD, reprezentând 30% din volumul creditelor acordate, sunt destinate producţiei primare de mărime medie, prelucrări de mărime redusă, activităţi comerciale şi turism. Ca excepţie, în această categorie intră şi creditele pentru agroturism care pot înregistra o valoare maximă de 20.000 USD.

Creditele comerciale sau industriale, cu valori cuprinse între 10.000 USD şi 100.000 USD, reprezentând 10% din volumul creditelor acordate, sunt destinate activităţilor comerciale care pot demonstra că utilizează forţa de lucru locală şi pot fi un suport pentru împrumuturile din celelalte categorii.

Se observă că ponderea mare o deţin creditele care se acordă fermierilor iar volumul maxim al unui credit este de maximum 100.000 USD în scopul atragerii unei afluenţe mai mari de clienţi.

Beneficiari creditelor trebuie să facă dovada unui aport propriu care trebuie să fie în cazul creditelor de până la 10.000 dolari SUA, de 15% (excepţie fac proiectele pentru agroturism în cazul cărora la aportul propriu de 15 % se acceptă valori până la 20.000 de dolari SUA.). În cazul proiectelor care depăşesc valorile menţionate anterior aportul propriu trebuie sa fie de minim 30%.

În faza iniţială a proiectului grupul - ţintă a fost constituit din gospodăriile rurale în comunele defavorizate desemnate din judeţul Alba. Populaţia-ţintă numără în judeţul Alba aproximativ 41.131 de gospodării situate în 500 de sate din 40 de comune. Ulterior grupul ţintă s-a lărgit cu încă aproximativ 119.821 de gospodării situate în 121 de comune din celelalte judeţe care aparţin Zonei Munţilor Apuseni. În continuare, aplicarerea acestui proiect s-a extins astfel încât la sfârşitul anului 2002 se aplica în 412 comune.

Page 174: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

174

Selectarea beneficiarilor din grupul ţintă se va face pe baza a trei criterii de eligibilitate:

- să fie rezidenţi în comunele desemnate; - să aibă capacitate de rambursare; - să demonstreze o competenţă tehnică în realizarea scopurilor

propuse în proiect. Pot beneficia de acest credit atât producători agricoli individuali

persoane fizice autorizate, cât şi întreprinderi mici si mijlocii care propun o activitate de investiţii sau de producţie eligibilă precum: achiziţionarea de animale şi furaje, construcţia de adăposturi, agroturism, apicultura şi piscicultură, înfiinţare culturi, achiziţii echipamente pentru prelucrare produse din lapte şi carne prelucrarea lemnului etc. Lista exactă a activităţilor este redată în Anexa 3.1.

Activităţile exceptate de la creditare sunt: producţia de armament şi echipament militar; activităţi financiare ; asigurări ; producerea şi comercializarea tutunului ; producerea şi comercializare băuturilor spirtoase ; cazinouri; speculaţii cu imobile; speculaţii valutare; investiţii în titluri de valoare de orice fel; refinanţarea creditelor de orice fel.

Implementarea acestui proiect a demarat cu dificultăţile inerente, generate de lipsa de experienţă a celor implicaţi în aplicarea lui, de lipsa garanţiilor solicitate de banca depozitară, publicitate insuficientă, implicarea slaba a autorităţilor locale. Toate acestea au făcut ca primele credite să poată fi acordate doar în a doua jumătate a anului 2001, într-un ritm mai lent la început, cu intrarea într-un ritm acceptabil în anul 2002.

Până la data de 31 decembrie 2002 s-au acordate un număr de 219 de credite în sumă totală de 2.287.255 USD ceea ce reprezenta mai mult de 10 % din valoarea totală a împrumutului. Pe categorii de credite situaţia se prezintă în Tabelul nr. 21.

Page 175: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

175

Tabelul nr. 21

Situaţia creditelor pe categorii acordate din sursă FIDA până la 31.12.2002 pe tipuri de credite

Destinaţie credit Număr

beneficiari Credite pentru gospodării in limita sumei de 4.000 USD

82

Credite agricole intre 4.000 si 10.000 USD 102 Credite comerciale-industriale intre 10.000 si 100.000 USD

35

TOTAL 219 Sursa : Agenţia de Dezvoltare Centru, Alba Iulia, 2003

Creditele au servit consolidării fermelor montane, dezvoltării unor afaceri private, dezvoltării unor activităţi după cum este prezentată situaţia în Tabelul nr. 22.

Tabelul nr. 22

Situaţia creditelor pe categorii acordate din sursă FIDA până la

31.12.2002, în funcţie de destinaţie Destinaţie credit Număr beneficiari Achiziţii de animale 150 Achiziţii de utilaje si maşini 20 Agroturism 15 Apicultura si piscicultura 12 Înfiinţarea de culturi agricole 5 Construcţii de adăposturi achiziţie de terenuri şi spaţii productive

13

înfiinţarea de culturi 3 Prelucrarea lemnului 6 Sursa : Agenţia de Dezvoltare Centru, Alba Iulia, 2003

Aplicarea programului a început cu comunele aparţinătoare Zonei

Munţilor Apuseni din judeţul Alba, după care a fost extinsă in celelalte 5 judeţe aparţinătoare zonei. Ca urmare creditele acordate diferă de la un judeţ la altul. Astfel suma totală acordată de 2.287.255 USD era repartizată pe judeţe după urmează (Tabelul nr. 23).

Page 176: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

176

Tabelul nr. 23

Situaţia creditelor pe categorii acordate din sursă FIDA până la

31.12.2002, pe judeţe

JUDEŢ SUMA (USD) Proiecte finanţate ALBA 1.036.803 86 ARAD 735.130 64 BIHOR 30.610 5 CLUJ 85.850 13

HUNEDOARA 253.160 44 SĂLAJ 145.702 7

Sursa : Agenţia de Dezvoltare Centru, Alba Iulia, 2003

Este de remarcat faptul că în judeţul Alba s-au acordat cele mai multe credite, întrucât programul a început în acest judeţ şi apoi a fost extins şi în celelalte judeţe. Ulterior viteza de acordare a creditelor a crescut foarte mult ajungând ca până la sfârşitul lunii august anul 2004 să fie acordate 573 de credite. Distribuţia pe ani se prezintă în Tabelul nr. 24.

Tabelul nr. 24

Situaţia creditelor pe categorii acordate din sursă FIDA pe ani

(2001-2004)

Perioada Nr. credite Valoare credite (USD)

Din care în jud. Alba- Nr. credite

Valoare credite(USD)

2001 20 327.913 20 327.913 2002 199 1.959.342 66 708.890 2003 228 3.098.892 104 994.701 2004 (până la 31.08.2004)

126 2.048.472 46 618.293

Total 573 7.434.619 236 2.649.797 Sursa : Agenţia de Dezvoltare Centru, Alba Iulia, 2004

Principalele beneficii ale proiectului decurg din gama largă de activităţi economice finanţate şi din facilităţile de credit acordate. Se estimează că peste 10% din grupul ţintă vor beneficia de astfel de credite. Creditele acordate vor stimula îmbunătăţirea producţiei animaliere care va reprezenta componenta principală în relansarea Zonei Munţilor Apuseni

Page 177: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

177

sub aspect economic, prin finanţarea cumpărării si îmbunătăţirii raselor de animale, aprovizionării cu nutreţuri de bună calitate şi îngrijirea sănătăţii animalelor.

Se va finanţa înfinţarea de unităţi de prelucrare primară a laptelui, de procesare a laptelui şi a cărnii. Activităţile din servicii şi agroturism vor beneficia de creditare în măsură prioritară .

Efectul investiţiilor generate de creditele acordate va fi creşterea semnificativă a veniturilor gospodăriilor, micii fermieri vor reuşi să depăşească stadiul unei agriculturi de subzistenţă, devenind producători specializaţi.

Un alt efect este crearea de noi locuri de muncă. Astfel, în prima fază au fost create peste 450 de noi locuri de muncă - număr nesemnificativ, însă după consolidarea afacerilor demarate cu ajutorul acestor credite numărul locurilor de muncă va creşte mai mult.

Împrumuturile cuprinse între 10.000 USD si 100.000 USD, vor fi destinate construirii unor fabrici locale care vor genera crearea de noi locuri de muncă şi creşterea veniturilor.

Creditele obţinute prin programul FIDA pot constitui şi o sursa de co – finanţare pentru proiecte care utilizează fonduri nerambursabile obţinute din programele speciale pentru dezvoltarea zonei sau din programele SAPARD şi PHARE.

După 4 ani de la aplicarea efectivă a acestui program de finanţare avantajoasă, prin acordarea a peste 7 milioane de dolari pentru finanţarea diverselor proiecte, se poate susţine ideea că una din cauzele subdezvoltării zonei este şi lipsa de capital. Aplicarea acestui program de finanţare a dovedit că prin condiţiile mai avantajoase de creditare acesta reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea economică a Zonei Munţilor Apuseni, o sursă de finanţare pentru sprijinirea micilor producători agricoli a întreprinderilor mici şi mijlocii. Totodată în derularea acestor proiecte au fost atrase şi surse proprii ale investitorilor de peste 2 milioane de USD. Creditele FIDA au constituit o sursă de cofinanţare pentru facilitarea accesării unor fonduri nerambursabile din programele SAPARD, PHARE sau alte programe speciale de dezvoltare. Aşadar instrumentele financiare promovate prin conceptul de dezvoltarea regionala îşi dovedesc viabilitatea chiar şi în zonele care oferă cele mai slabe oportunităţi de dezvoltare. 4.2.5. Zonele defavorizate pe teritoriul Munţilor Apuseni

În cadrul politicilor regionale promovate în România, un rol important îl are politica zonelor defavorizate prin care se acordă anumite facilităţi, asistenţa financiară pentru dezvoltarea economică şi socială a acelor arealuri geografice al căror nivel de dezvoltare este extrem de

Page 178: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

178

scăzut, care au fost afectate masiv de procesul de restructurare economică, în urma căruia au avut loc disponibilizări masive, scăderi dramatice ale gradului de ocupare şi implicit a nivelului consumului şi veniturilor.

Regimul zonelor defavorizate a fost reglementat iniţial prin ordonanţa de urgenţă numărul 24 din anul 1998, aprobată şi modificată prin legea numărul 20 din anul 1999, potrivit căreia pot fi declarate, prin hotărâre de Guvern‚ zone defavorizate acele arii geografice aparţinând uneia sau mai multor unităţi administrativ teritoriale care îndeplinesc cel puţin una din condiţiile:

• au structuri productive monoindustriale, care deţin mai mult de 50% din populaţia salariată;

• sunt zone miniere unde personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective în proporţie de cel puţin 25%;

• s-au efectuat concedieri colective în urma lichidării sau restructurării unor unităţi economice, care au afectat mai mult de 25% din numărul salariaţilor care locuiesc în zona respectivă;

• rata şomajului depăşeşte cu 30% media naţională; • sunt zone izolate, lipsite de mijloace de comunicaţii şi

infrastructură dezvoltată. Ulterior, ca urmare a efectelor generate de procesul de restructurare din ţara noastră reglementările din domeniul zonelor defavorizate au suferit modificări. Astfel, în prezent condiţiile necesare declarării unei arii geografice ca „zonă defavorizată sunt (potrivit ordonanţei de urgenţă numărul 20 din anul 1998 modificată şi aprobată prin Lege numărul 507 din anul 2004), următoarele71:

a) ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă ale zonei să fie de cel puţin trei ori mai mare decât ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă la nivel naţional, în ultimele 3 luni care preced luna întocmirii documentaţiei de declarare a zonei defavorizate;

b) sunt zone izolate lipsite de mijloace de comunicaţie, iar infrastructura este slab dezvoltată.

Propunerea de înfinţare a unei zone defavorizate aparţine consiliilor locale sau, după caz, judeţene, consiliilor pentru dezvoltare regională care întocmesc, documentaţia de înfiinţare, obţin avizul favorabil al agenţiilor pentru dezvoltare regională şi o înaintează Ministerului Administraţiei şi Internelor, care la rândul său, va înainta documentaţia spre aprobare, Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională, care o promovează spre adoptare Guvernului.

Având în vedere că în Zona Munţilor Apuseni întâlnim aproape pe întreg teritoriul acesteia condiţiile necesare declarării ca zonă defavorizată, 71 Parlamentul României, Legea numărul 507/2004, Bucureşti, 2004

Page 179: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

179

prin iniţiativa reprezentanţilor unităţilor administrativ- teritoriale, mai multe areale au primit acest statut după cum urmează:

• zona defavorizată Brad, cuprinzând localităţile: Brad, Baia de Criş, Buceş, Blăjeni, Bucureşci, Bulzeşti, Băiţa, Criscior, Luncoiu de Jos, Ribiţa, Tomeşti, Vălişoara, Vaţa de Jos, Vorţa, Certeu de Sus. Ea este situată în judeţul Hunedoara, toate localităţile sunt situate în Zona Munţilor Apuseni;

• zona defavorizată Apuseni, cuprinzând localităţile: Zlatna, Almaşu Mare, Abrud, Ciuruleasa, Bucium, Sohodol, Mogoş, Roşia Montană, Baia de Arieş, Bistra, Lupşa, Sălciua. Aceasta a fost declarată prin Hotărârea Guvernului numărul 813 din anul 1999, având suprafaţa totală 108.497 hectare, cuprinzând 12 localităţi, din care 3 oraşe şi 9 comune. Populaţia totală este de 45.645 locuitori, fiind cea mai mare zonă defavorizată din Zona Munţilor Apuseni;

• zona defavorizată Nucet- Ştei cuprinzând localităţile : Ştei, Nucet şi Drăgăneşti;

• zona defavorizată Popeşti Derna-Aleşd ce cuprinde localităţile enumerate în denumirea zonei din care doar oraşul Aleşd este situat în zona Munţilor Apuseni. Statutul de zonă defavorizată se acordă pe o perioadă cuprinsă între

5 şi 10 ani cu posibilitate de prelungire iar investiţiile nou create au beneficiat iniţial de facilităţi fiscale precum:

Scutirea de la plată de taxe vamale, taxă pe valoare adăugată pentru utilajele şi bunurile importate în scopul realizării investiţiilor;

Scutirea de la plata impozitului pe profit; Scutirea de la plata taxelor pentru modificarea destinaţiei şi

scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizării investiţiilor;

Acordarea cu prioritate din Fondul special de dezvoltare unor sume pentru stimularea activităţii de export, garantarea creditelor externe, finanţarea unor programe speciale şi a unor proiecte de investiţii etc.

Facilităţile acordate iniţial prin lege au avut rolul de a stimula dorinţa de a investii în aceste zone, de a creşte atractivitatea acestor zone. Din monitorizarea impactului pe care l-a avut aplicarea instrumentelor de dezvoltare regională, în special a celor stabilite iniţial, a rezultat că acestea erau absolut necesare şi acestea trebuiau menţinute pe toată perioada aprobată. Mai mult ar fi putut fi şi dezvoltate pentru a se putea constitui în acest fel într-o modalitate importantă de relansare economico-socială a zonei.

Astfel, numai în zona minieră Apuseni au fost eliberate până la 30.09.2002 un număr de 60 de certificate de investitor în zona

Page 180: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

180

defavorizată pentru activităţi desfăşurate în domeniul serviciilor, industriei prelucrătoare, silviculturii, exploatării forestiere, construcţiilor şi industriei construcţiilor. Investiţiile realizate de agenţii economici în această zonă defavorizată erau la sfârşitul trimestrului trei 2002 în sumă de 180 miliarde lei constând în achiziţii de terenuri, clădiri, utilaje, instalaţii sau alte bunuri amortizabile. Efectul acestor investiţii s-a materializat şi în crearea de noi locuri de muncă, în creşterea veniturilor la bugetele locale şi central, în creşterea exporturilor. Numărul locurilor de muncă nou create a fost de 1820, virările la bugetul local, la asigurări de sănătate, la şomaj au fost de 55,5 miliarde lei, veniturile realizate din export de 9,2 milioane dolari SUA.

Facilităţile acordate prin legea numărul 20 din anul 1999 au fost restrânse ulterior prin reglementari după cum urmează:

- prin prevederile Legii numărul 345 din data de 01.06.2002 s-a abrogat facilitatea potrivit căreia agenţii economici care deţin certificat de investitior în zona defavorizată beneficiau de scutirea la plată a taxelor vamale şi taxa pe valoare adaugată la importul de bunuri amortizabile;

- prin prevederile Legii numărul 414 din data de 26.06.2002 s-a abrogat scutirea la plată a impozitului pe profit pentru agenţii economici care investesc în zona defavorizată după intrarea în vigoare a acestei legi (1 iulie 2002);

- prin prevederile Legii numărul 678 din data de 19.12.2002 s-a abrogat facilitatea de scutire la plată a taxelor vamale pentru importul de materii prime necesare prelucrării si conservării cărnii în zone defavorizate. - prin prevederile Legii 507 din anul 2004 începând cu 19 februarie 2005 vor fi retrase următoarele facilităţi următoare: scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime şi componentele importate, necesare în vederea realizării producţiei proprii în zonă; scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizării investiţiei; acordarea din Fondul special de dezvoltare aflat la dispoziţia Guvernului, constituit potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/1997 privind destinaţia sumelor încasate de Fondul Proprietăţii de Stat în cadrul procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care statul este acţionar, sau din alte surse aflate la dispoziţia Guvernului, alocate anual, a unor sume pentru finanţarea unor programe speciale, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Practic singură facilitate care a mai rămas valabilă este aceea de scutirea de impozit pe profitul aferent investiţiilor noi, pe perioada existenţei zonei defavorizate, care se aplică numai persoanelor juridice care au obţinut certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, înainte de data de 1 iulie 2003.

Page 181: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

181

Modificările produse în legislaţia zonelor defavorizate au avut un impact negativ reflectat în scăderea numărului agenţilor care investesc în aceste zone, în timp ce o parte renunţa la certificatul de investitior. Astfel în zona minieră Apuseni în cursul anului 2002 din cei 60 de agenţi beneficiari, 11 agenţi economici au renunţat la certificatul de investitor. Reprezentanţii autorităţilor publice locale, factorii de influenţă trebuie să insiste pentru găsirea unor soluţii alternative de înlocuire a facilităţilor retrase în concordanţă cu ceriţele capitlului de negociere cu Uniunea Europeană „Concurenţa” pentru rezolvarea multiplelor dezechilibre care se manifestă în Zona Munţilor Apuseni.

Ministerul Dezvoltării şi Prognozei a elaborat în anul 2000, trei programe speciale pentru zonele defavorizate după cum urmează:

- Program special pentru zone defavorizate „Dezvoltarea afacerilor”, program care se adresează societăţilor comerciale cu capital privat integral romanesc, care desfăşoară o activitate economica în cadrul acestor zone. Prin acest program se acordă ajutor financiar nerambursabil întreprinzătorilor privaţi pentru achiziţionarea de maşini, utilaje, instalaţii şi echipamente pentru activităţi agricole ţi neagricole;

- Programul special pentru zone defavorizate „Sprijinirea investiţiilor”, program ce se aplică în şase zone pilot printre care şi Zona defavorizată Apuseni. Acest program se adresează sectorului private cu capital integral romanesc care desfăşoară activitate în interiorul zonei defavorizate, sub forma unui ajutor financiar nerambursabil, pentru începerea, dezvoltarea sau finalizarea unei afaceri.

- Programul special pentru zone defavorizate „Sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural”. De acest program beneficiază întreprinderilor mici cu capital privat integral romanesc , asociaţii agricole, asociaţii familiale, întreprinzători particulari care desfăşoară o activitate agricolă în mediul rural în interiorul unei zone defavorizate.

În cadrul celor trei programe în regiunea defavorizată Apuseni până la 31.12.2002, au fost depuse şase proiecte care au îndeplinit punctajul necesar calificării, în valoare de 32.8 miliarde, iar sumele atrase din Fondul Naţional de Dezvoltare au fost la nivelul de 22.5 miliarde. Prin implementarea acestor proiecte care au beneficiat de finanţare, beneficiarii au dezvoltat capacităţi de producţie în scopul creşterii vânzărilor şi mărirea cifrei de afaceri, creându-se peste 350 de locuri de muncă.

În prezent ca urmare a desfiinţării (în iunie 2003) a Ministerului Dezvoltării şi Prognozei, politica zonelor defavorizate este gestionată de Ministerul Internelor şi Administraţiei care are în acest domeniu următoarele atribuţii: de analiză a documentaţiilor de declarare de zone defavorizate şi înaintarea acestora spre aprobare Consiliului National pentru Dezvoltare Regională; de elaborare a metodologiei de operare în domeniul zonelor defavorizate; de verificare şi monitorizarea a activităţii

Page 182: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

182

agenţiilor pentru dezvoltare regională şi ale agentilor economici cu certificat de investitor, privind respectarea dispoziţiilor legale referitoare la regimul zonelor defavorizate; de realizare a unui raport anual privind activitatea socio-economică desfasurată în zonele defavorizate; de elaborare de propuneri de acte normative în domeniul zonelor defavorizate si implementare de programe de dezvoltare a zonelor defavorizate; de identificare şi propunere de măsuri de stimulare a activitatii socio-economice din zonele defavorizate; de colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, cu agenţiile pentru dezvoltare regională, cu camerele de comerţ şi industrie pentru implementarea politicii de dezvoltare a zonelor defavorizate etc.

Pe teritoriul ţării noastre funţionează în prezent, peste 30 de zone defavorizate, dintre care 28 îşi vor pierde, acest statut dupa 31 decembrie 2008. În urma negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în special, a celor legate de capitolului "Concurenţa", Guvernul României şi-a asumat responsabilitatea de a renunţa treptat, în perioade de tranziţie la facilităţile acordate zonelor defavorizate. Perioada de tranziţie, în cazul celor 28 de zone defavorizate, a caror existenţă depăşea data aderării, s-a negociat pentru fiecare în parte.

Referitor la Zona Munţilor Apuseni funcţionarea zonele defavorizate existente a fost negociată astfel:

- zona defavorizată Brad îşi va încheia existenţa la data de 31 decembrie 2008;

- zonele defavorizate Apuseni, Ştei-Nucet, Popeşti-Derna-Aleşd vor dispărea până în anul 2009.

În urma dispariţiei zonelor defavorizate, şi a facilităţilor care au fost acordate acestora, o număr mare de locuri de muncă vor fi desfinţate în localităţile monoindustriale, ce compun în mare parte Zona Munţilor Apuseni, fiind necesare în mod imperativ găsirea unor alternative pentru crearea de noi locuri de muncă.

Modificările legislative în domeniu care au vizat retragerea treptată a facilităţilor acordate iniţial a determinat o neîncredere din partea investitorilor din aceste zone defavorizate care au amânat, investiţiile în noi capacităţi de producţie si, în crearea de noi locuri de muncă, orientându-se în general spre activităţi comerciale, importuri de materii prime scutite de taxe vamale ş.a., în scopul obţinerii rapide de profituri cat mai mari. În acest fel eficacitatea aplicării acestei politici de „favorizare” a unor zone s-a dovedit a fi redusă beneficiile ei fiind nesemnificative.

Reorganizarea zonelor speciale de dezvoltare prin infiinţarea a 11 zone de restructurare industrială (HG nr.399/2001) poate contribui la atragrea unor fonduri de preaderare la U.E. şi implicit la revigurarea

Page 183: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

183

industriei . Două dintre aceste zone (IX în totalitate şi parţial zona VIII) acoperă o bună parte din arealul Munţilor Apuseni.

Page 184: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

184

CAPITOLUL V

MODELAREA DEZVOLTĂRII REGIONALE ÎN ZONA MUNŢILOR APUSENI

5.1. Modelul economic – concept, tipologie secvenţe ale

procesului de modelare numerică Modelarea este o metodă de cunoaştere, analiză şi orientare a

realităţii prin intermediul unor reprezentări fizice sau matematice Modelarea se bazează pe sinteza dintre identitatea funcţională a

sistemului artificial în raport cu cel real şi reprezentarea esenţializată a structurii actualizate.

Metoda modelării este un instrument de cunoaştere ştiinţifică şi are ca obiect construirea unor reprezentări care să permită o mai bună înţelegere şi o mai profundă cunoaştere ştiinţifică a diferitelor domenii. Esenţa metodei modelării constă în înlocuirea procesului real studiat printr-un model mai accesibil studiului.

Modelul poate fi definit ca o reprezentare abstractă şi simplificată a unui proces economic. Putem spune că modelul este o reprezentare izomorfă a realităţii, care oferă o imagine intuitivă, dar riguroasă în sensul structurii logice a fenomenului studiat, şi permite descoperirea unor legături şi legităţi greu de stabilit pe alte căi.

Pentru a fi funcţional orice model economic trebuie sa îndeplinească două condiţii:

a) condiţia de izomorfism, adică modelul să funcţioneze în mod similar cu cel real pe care îl reprezintă ;

b) condiţia de esenţializare, adică modelul să fie similar cu realitatea numai in privinţa elementelor de bază, putându-se neglija unele propietăţi secundare.

Conceptul de model economic a fost formulat de o serie de economişti celebri precum J.M. Keynes, Abraham Frois, Milton Fridman, W. Leontief, Malinvaud etc.

Potrivit lui J.M.Keynes „Economia matematică recentă constă într-o propoziţie prea mare de simple speculaţii, la fel de vagi ca şi presupunerile iniţiale pe care se bazează, permiţând autorilor să treacă cu vederea, în labirintul lor de simboluri pretenţioase şi inutile, complexitatea şi interdependenţa lumii reale72”.

Abraham Frois definea modelul astfel: „ Un model este, pur şi simplu, o reprezentare simplificată a unui proces, a unui sistem. Cu toate

72 Keynes J.M., (1936)The General of Employment, Interest and Money Versiunea in limba română, Editura Ştinţifică, Bucureşti, 1970

Page 185: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

185

că acesta nu este în mod necesar compus din ecuaţii (se poate vorbi de modelul ricardian), nu este mai puţin adevărat că, la ora actuală, construirea de modele face în mod frecvent apel la formalizări matematice: un model apare, deci ca un ansamblu de ecuaţii, fiind o construcţie simplificată a unui sistem economic, care este folosit mai ales pentru a arăta acţiunea reciprocă, înlănţuirea, interdependenţa anumitor fenomene73”.

La rândul său, W. Leonteif afirma : „ Graţie simplităţii lor comode şi în ciuda impreciziei implicite, descrierii cantitative ale fenomenelor cum ar fi agregatele şi mediile se dovedesc utile, daca nu chiar indispensabile economiştilor. Chiar şi adepţii teoriilor pure le utilizează – fără îndoială mai mult decât ar fi necesar ca procedură pedagogică prin care să împrumute modelelor lor schematice de echilibru general o aparenţă de realism. Unele dintre aceste modele au pretenţia de a descrie funcţionarea sistemului economic în funcţie de cinci, patru sau chiar trei variabile agregate”74.

E. Malinvaud arată că: „ Un model constă în reprezentarea formală a ideilor şi cunoştinţelor relative la un anumit fenomen. Aceste idei, numite deseori teoria fenomenului, se exprimă printr-un ansamblu de ipoteze asupra elementelor esenţiale ale fenomenelor care le guvernează. Acestea sunt în general, traduse sub forma unui sistem matematic numit model. Logica modelului ne permite sa explorăm consecinţele naturale ale ipotezelor reţinute, să le confruntăm cu rezultatele experimentale şi să ajungem pe această cale la o cunoaştere mai bună a realităţii şi să acţionăm mai eficace asupra sa”75.

În România modelul economic a fost formulat de o serie de cercetători printre care amintim pe N. Georgescu Roegen şi Emilian Dobrescu, acesta din urmă întocmind cel mai evoluat model macro economic din România. N. Georgescu Roegen menţiona: „ Un model economic nu constituie un tipar exact, ci o schiţă analitică… Fiind doar o schiţă analitică, un model economic nu poate servi drept îndrumător decât iniţiatului care şi-a format discernământul analitic printr-un antrenament laborios. Măiestria economică nu se poate lipsi de fineţe şi subtilitate76”.

Academicianul Emilian Dobrescu face o sintetizare a diverselor definiţii ale modelului în general şi ale celui economic în particular arătând că „modelul este translaţia în limbaj matematic a unei anumite imagini (în mod integral sau parţial) asupra obiectului cercetat cu scopul: 73 Abraham-Frois, G. (1988), Ėconomie Politique, editia a patra, Editura Economică, Paris; versiunea in limba română, Editura Humanitas, 1994 74 Leontief, W., Essais d economiques. Calman-Levy,France,1974 75 Malinvaud, E., Methodes statistiques de l 'économetrie, Dunod, Paris, 1964 76 Georgescu-Roegen, N. The Entropy Law and Economics Process, Harvard Universitz Press, 1971, versiunea in limba română, Ed. Politica, Bucureşti, 1979

Page 186: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

186

- de a verifica riguros coerenţa imaginii în cauză; - de a extinde atât prin deducţiile pe care le permite acest

limbaj (de obicei inaccesibile raţionamentului mintal), cât şi prin conexarea unor interferenţe de sorginte empirică suplimentare;

- de a permite testarea statistică şi predicativă a respectivei imagini77”

Profesorul universitar Eugen Pecican arăta că: „ În vederea formulării modelului econometric extins, cuprinzând mai multe ecuaţii de regresie, este necesar să avem în vedere următoarele aspecte:

a) economia naţională, ca orice proces economic important, se caracterizează printr-o structura proprie, printr-un mod de a funcţiona în vederea atingerii obiectivului urmărit;

b) modelarea economică reprezintă o etapă importantă în procesul cunoaşterii mecanismelor economiei, iar modelele econometrice se disting prin abordarea statistică a relaţiilor presupuse de teoria economică în contextul unor ipoteze definite de un model mai larg din economia matematică; c) ceea ce oferă modelul econometric, chiar dacă este format dintr-un număr mare de ecuaţii, reprezintă totuşi o imagine simplificată a trăsăturilor esenţiale procesului reflectat78.

Procesul de modelare constă în construirea unui sistem asemănător cu o imagine simplificată a obiectului supus cercetării, imagine obţinută prin selectarea proprietăţilor considerate esenţiale din punctul de vedere al scopului urmărit. Modelarea matematică reprezintă cea mai utilizată aplicaţie în domeniul elaborării modelelor economice.

77 Dobrescu, E., Tranziţia în România, Editura Economică, Bucureşti, 2002 78 Pecican, E.S., Econometrie, Editura, ALL, Bucureşti, 1994

Page 187: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

187

Schema generală a procesului de modelare poate fi prezentată succint astfel79:

Procesul de construcţie al unui model presupune parcurgerea mai multor etape:

1. În prima etapă, prin analiza obiectului O din realitatea economică, se identifică o mulţime finită de proprietăţi ale acesteia:

P1(O/E)...., Pn (O/E) (1.1) Identificarea acestor proprietăţi se face în funcţie de informaţiile existente despre obiectul studiat, de teoria economică considerată ca adecvată pentru tema studiată, de performanţele instrumentelor de observare folosite.

2. În etapa a doua se caută o teorie matematică în care poate fi descrisă o structură izomorfă cu structura sistemului de propoziţii P(O/E) din teoria economică. Prin scrierea proprietăţilor originalului în logica teoriei matematice se obţin propoziţiile ;

P1(O/M),….,Pn+m(O/M) (1.2) 3. În etapa a treia se realizează studiul propoziţiilor P(O/M), cu alte

cuvinte se realizează rezolvarea modelului care duce la determinarea unor noi proprietăţi ;

Pn+1(O/M),…., Pn+m(O/M) (1.3) 79 Jula, D., Introducere în econometrie, Editura Professional Consulting, Bucureşti, 2003

Realitatea economică

Analiza realităţii economice

Teoria economică

P1(O/E), ..., Pn(O/E) (imagine simplificată a realităţii)

Pn+1(O/EM), ..., Pn+m(O/EM)

Teoria matematică

P1(O/M), ..., Pn(O/M) rezolvare model

Pn+1(O/M), ..., Pn+m(O/M)

Scrierea modelului

Interpretarea rezultatelor

Page 188: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

188

4. În etapa a patra noile proprietăţi sunt transferate asupra obiectului original (O). Rezultă:

Pn+1(O/EM),….,Pn+m(O/EM) (1.4)

Etapele unui studiu econometric pot fi prezentate schematic astfel:

Cu privire la secvenţele modelării economice există o serie de teze

care, în esenţă, exprimă acelaşi lucru. Modelele economice pot fi clasificate în funcţie de o serie de criterii

precum sfera de reflectare a problematicii economice, în funcţie de orizontul de timp, în funcţie de domeniul de provenienţă, în funcţie de factorul timp etc.

Formularea modelului

Teoria economică, experienţa trecută

Selectarea datelor

Estimarea modelului

Testarea ipotezelor

Reformularea modelului Interpretarea rezultatelor

Decizii de politică economică Prognoză

Page 189: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

189

Academicianul Emilian Dobrescu face o clasificare a modelelor economice după cinci criterii80:

1. După natura elementelor componente: a) modele logice, care cuprind noţiuni bine definite chiar dacă

nu sunt măsurabile, descriu structura obiectului studiat şi relaţiile de cauzalitate;

b) calitativ-analitice, care operează cu noţiuni măsurabile oferite de sistemul informaţional sau estimate pe baza datelor reale. Noţiunile cu care operează aceste modele pot fi date, legate de stocul de capital, forţa de muncă, venitul disponibil al gospodăriilor, nivelul preţurilor, date ce pot fi determinate pe baza datelor statistice sau determinate econometric. De asemenea între noţiunile incluse în model există o dependenţă clar stabilită iar sensul influenţei este clar stabilit;

c) numerice - modele care apelează la mărimi concrete cu referinţe temporale şi spaţiale. Acestea, la rândul lor pot fi clasificate funcţie de: c1) unităţile de măsură:

- fizice sau naturale; - valorice, în preţuri curente sau constante; - convenţionale.

c2) scalele utilizate: - cardinale; - ordinale; - combinate.

c3) gradul de determinare a mărimilor respective: - strict delimitate; - fuzzy.

c4) după caracterul modificării acestor mărimi; - variabile continue; - discrete, mixte.

2. După caracterul interdependenţei dintre variabile: a) modele care conţin relaţii funcţionale implicate, sau care

conţin numai ecuaţii liniare şi relaţii neliniare; b) modele care se diferenţiază în raport cu natura dependenţei

funcţionale ce pot fi deterministe sau probabiliste. 3. După nivelul de agregare a entităţilor incluse în model:

a) modele care corespund maximei dezagregări a economiei naţionale, în care agenţii economici apar ca entităţi distincte cu funcţii comportamentale proprii;

80 Dobrescu, E., Tranziţia în România Abordări econometrice, Editura Economică, Bucureşti, 2002

Page 190: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

190

b) modele cu agregare intermediară care nu operează cu agenţii economici individualizaţi ci cu diverse grupări ale acestora;

c) modele care corespund unei agregări naţionale maxime ce echivalează cu tratarea economiei ca unică entitate;

d) modele care apelează la integrări internaţionale. 4. După scopul modelării :

a) modele descriptiv-explicative; b) modele explorative; c) modele normative.

5. După comportamentul temporal: a) strict statice; b) cvastaţionare; c) dinamice.

5.2. Propunere privind un model de dezvoltare regionala specific zonei Munţilor Apuseni 5.2.1. Prezentare generală. Problema surselor de date În literatura de specialitate întâlnim un număr mare de teorii şi modele privind dezvoltarea economică, generat de gravitatea şi complexitatea problemelor subdezvoltării pentru o bună parte din populaţia globului, de eforturile şi căutările multor ţări de a-şi depăşi aceasta condiţie, de tendinţele de emancipare economică şi politică a noilor ţări industrializate, de blocajele ce pot apărea în creşterea economică a ţărilor dezvoltate. Anumite teorii pun accentul mai mult pe factorii interni (endogeni), pe când altele scot în evidenţă importanţa factorilor externi (exogeni). În raport cu această diferenţiere se consideră că rezolvarea problemelor dezvoltării se poate face focalizând simultan pe factorii endogeni şi exogeni. În raport cu această multitudine de teorii şi modele ale dezvoltării este dificil de optat pentru un anumit model, cu atât mai mult cu cât societatea românească cunoaşte ample transformări, ca urmare a tranziţiei la economia de piaţă, iar studierea unor segmente din economia naţională (regiuni) este afectată de existenţa unor constrângeri. Una dintre cele mai importante constrângeri care trebuie depăşită atunci când sunt întreprinse analize regionale constă în asigurarea datelor necesare pentru estimarea parametrilor din modelele de acest tip. Pentru România, chiar în cazul în care există serii cronologice regionale, acestea sunt prea scurte pentru a putea trata separat fiecare regiune (judeţ), iar domeniul acoperit este restrâns. Am optat, în aceste condiţii, pentru utilizarea unor analize econometrice pe date de tip panel (abordarea simultană a datelor

Page 191: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

191

timp – spaţiu). Utilizarea simultană a datelor temporale şi regionale permite creşterea numărului observaţiilor utilizabile în model. O altă constrângere econometrică, în urma căreia rezultatele obţinute ar putea fi afectate, constă în lipsa unor comportamente economice stabile în perioadele de tranziţie. Ca urmare a acestor restricţii, pentru asigurarea coerenţei şi a unei bune specificări, modelul econometric construit este de dimensiuni relativ reduse. Precizăm faptul că, în sens strict, una dintre principalele diferenţe dintre modele economico-matematice, non-econometrice şi modelele econometrice constă în faptul că analiza econometrică presupune inclusiv abordarea fenomenelor stochastice. Concret, relaţiile econometrice conţin, pe lângă factorii de determinare a parametrilor specifici, un factor perturbator de natură aleatoare, care de obicei este considerat ca variabilă aleatoare de medie nulă şi dispersie constantă. În sens larg, modelul econometric este definit drept o aplicare a matematicii în economie (deci, integrează inclusiv modelele de cercetări operaţionale, de control optimal, modelele input-output s.a.). Modelul prezentat în continuare porneşte de la prima accepţiune (interpretarea econometriei în sens restrâns)81. În aceste condiţii, având în vedere faptul că seriile statistice de date disponibile strict pentru Zona Munţilor Apuseni nu permit construirea unui model de dezvoltare economică şi socială, am optat pentru construirea unui model econometric pentru Munţii Apuseni şi zona adiacentă. Concret, am construit o zonă extinsă, care cuprinde integral judeţele Alba, Hunedoara, Cluj şi Bihor. Pentru o asemenea abordare, pot fi aduse argumente de natură tehnică, de natură teoretică, precum şi argumente care ţin de practica elaborării şi aplicării măsurilor şi instrumentelor specifice politicii regionale. Argumentele de natură tehnică au fost deja prezentate: la nivelul judeţelor, statistica oferă informaţii care pot fi utilizate în elaborarea unui model de prognoză a dezvoltării regionale. Din punct de vedere al teoriei dezvoltării regionale, invocăm principiile interdependenţei, al antrenării şi principiul alotopic82. Din perspectiva politicii de dezvoltare regională, remarcăm faptul că antrenarea elementelor de dezvoltare are loc prin acţiunea unor factori instituţionali. 81 Maddala, G.S., Introduction to econometrics, Wiley, 2001 82 “ fenomenele care se desfăşoară într-un spaţiu dat au drept cauză factorii localizaţi în alte spaţii” Jula, D., Ailenei, D., Jula, N., Gârbovean, A., Economia dezvoltării, Editura Viitorul Românesc,1999

Page 192: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

192

5.2.2. Descrierea variabilelor modelului Modelul încearcă, în principal, să cuantifice influenţa factorilor de

determinare a unor indicatori reprezentativi economici, demografici şi sociali regionali, precum şi condiţionările regionale ale unor variabile macroeconomice (populaţia ocupată, şomajul, rata şomajului, indicele dezvoltării umane ş.a.). Modelul conţine 16 variabile, dintre care 6 sunt exogene, iar celelalte 10 sunt calculate în model (endogene). Toate variabilele sunt calculate la nivel regional (judeţ). Simbolurile utilizate, precum şi semnificaţia acestora sunt prezentate în tabelul următor: Simbol Semnificaţia Natura

variabilei ABTV Numărul de abonamente tv la 1000 persoane endogenă ACTIV Populaţia activă (nr. persoane) endogenă c1, c2, ...cn

Coeficienţi determinaţi econometric

DENS Densitatea populaţiei (loc/km2) endogenă GAPA Gradul de alfabetizare a populaţiei adulte( %) exogenă IDU Indicele dezvoltării umane endogenă LFIA Ponderea locuinţelor care nu dispun de instalaţie de apă

în totalul locuinţelor (%) endogenă

LFIE Ponderea locuinţelor care nu dispun de instalaţie electrică în totalul locuinţelor( %)

exogenă

MJUD Migraţia intra-judeţeană (nr. persoane) endogenă OCUP Populaţia ocupată (nr. persoane) endogenă PAJ Plecări spre alte judeţe (nr. persoane) endogenă PFPS Ponderea persoanelor fără pregătire superioară în

totalul populaţiei adulte (%) exogenă

PIB Produsul intern brut pe locuitor (mii lei/loc.) exogenă PLEC Plecări din judeţ (nr. persoane) endogenă POP Populaţia (nr. persoane) exogenă POPM Ponderea populaţiei de vârstă medie (20-59 ani) în

populaţia totală ( %) endogenă

POPT Ponderea populaţiei tinere (0-19 ani) în populaţia totală (%)

endogenă

POPV Ponderea populaţiei în vârstă (peste 60 ani) în populaţia totală (%)

endogenă

RACTIV Rata de activitate ( %) endogenă RFER Rata fertilităţii (la 1000 femei) exogenă RMOR Rata mortalităţii ( ‰) endogenă

Page 193: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

193

Simbol Semnificaţia Natura variabilei

RNAT Rata natalităţii ( ‰) endogenă RSOM Rata şomajului ( %) endogenă SAJ Sosiri din alte judeţe (nr. persoane) endogenă SALM Salariul mediu net lunar (în procente, faţă de media

naţională) exogenă

SOM Număr şomeri (nr.persoane) endogenă SOSIT Sosiri în judeţ (nr.persoane) endogenă SPNA Sporul natural al populaţiei (nr.persoane) endogenă SUP Suprafaţa ( km2) exogenă SVN Speranţa de viaţă la naştere (ani) exogenă URB Gradul de urbanizare (%) exogenă

5.2.3. Ecuaţiile modelului Modelul conţine 20 de ecuaţii. Printre acestea, 12 ecuaţii sunt de comportament şi opt ecuaţii sunt de definire sau de echilibru. Modelul este structurat în blocuri. În prima ecuaţie (bloc) a modelului, pornind de la variabilele exogene speranţa de viaţă la naştere (SVN), produsul intern brut regional pe locuitor (PIB) şi gradul de alfabetizare a populaţiei adulte (GAPA), este calculată, printr-o relaţie de comportament, variabila indicele dezvoltării umane (IDU).

GAPAc1000PIBcSVNcIDU 321 ⋅+⋅+⋅=

Următorul bloc analizează variabilele demografice regionale şi este format din şase ecuaţii: două ecuaţii sunt de echilibru (SPNA şi POPM), iar patru ecuaţii sunt econometrice, de comportament (RMOR, RNAT, POPT, POPV). Rata mortalităţii este calculată în funcţie de speranţa de viaţă la naştere, ponderea populaţiei vârstnice în populaţia totală şi gradul de alfabetizare al populaţiei adulte. Rata natalităţii este determinată pornind de la rata fertilităţii, indicele dezvoltării umane şi ponderea persoanelor fără pregătire superioară în totalul populaţiei. Ponderea populaţiei tinere în totalul populaţiei este în funcţie de rata natalităţii din regiunea respectivă şi gradul de urbanizare, iar ponderea populaţiei în vârstă (peste 60 ani) depinde de gradul de urbanizare şi rata mortalităţii.

Page 194: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

194

RMORRNATSPNA

PFPScIDUcRFERcRNATSPNAcPOPVcGAPAcRMOR

222120

121110

−=⋅+⋅+⋅=⋅+⋅+⋅=

( ) RMORcURB100cPOPV

POPVPOPT100POPMURBcRNATcPOPT

4140

3130

⋅+−⋅=−−=

⋅+⋅=

Al treilea bloc evaluează migraţia intra-judeţeană (MJUD) şi

migraţia inter-judeţeană: plecările din judeţ (PLEC), sosirile în judeţ (SOSIT) şi fluxul migraţiei interjudeţene (SAJ şi PAJ). Acest bloc conţine trei ecuaţii econometrice de comportament şi o două ecuaţii de definire a unor indicatori. Prin testări succesive s-a ajuns la concluzia că, econometric, intensitatea migraţiei intra-judeţene are ca principală explicaţie plecările dinspre sat spre oraş, chiar dacă acest fenomen s-a redus în ultimii ani. De asemenea, dimensiunea populaţiei active influenţează semnificativ mărimea acestui indicator. Plecările din judeţ sunt estompate de migraţia intra-judeţeană şi sunt favorizate de un nivel ridicat al şomajului. Sosirile în judeţ sunt influenţate de gradul de urbanizare şi atractivitatea pieţelor locale ale muncii. De asemenea, există o corelare puternică între aceşti doi indicatori (PLEC şi SOSIT), situaţie care a dus la soluţia tehnică de construire a trei ecuaţii cu dependenţe reciproce. Sosirile în judeţ din afara judeţului (SAJ) şi plecările din judeţ (PAJ) se calculează pornind de la sosirile şi plecările totale şi migraţia intra-judeţeană.

( )[ ]

MJUDPLECPAJMJUDSOSITSAJ

MJUDcSALMcURBcSOSITcMJUDcSOMcPLEC

URB100cACTIVc1000POPMJUD

727170

626160

5150

−=−=

⋅+⋅+⋅=+⋅+⋅=

−⋅+⋅⋅=

Următorul bloc analizează piaţa regională a muncii. El conţine două

ecuaţii econometrice de comportament: rata de activitate este calculată în funcţie de populaţia totală şi este corectată cu nivelul dezvoltării economice, iar ocuparea este considerată în funcţie de rata de activitate (ca element al ofertei pe piaţa muncii) şi produsul intern brut (ca variabilă proxi pentru cererea pe piaţa muncii):

Page 195: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

195

PIBcACTIVcOCUP

PIBcPOPcACTIV

9190

8180

⋅+⋅=⋅+⋅=

Ultimul bloc estimează doi indicatori sociali: ponderea locuinţelor

care nu dispun de instalaţie de apă în totalul locuinţelor (LFIA) şi numărul de abonamente TV care revin la 1000 de locuitori (ABTV). Prin testări econometrice se determină faptul că LFIA depinde de gradul de urbanizare, de indicele dezvoltării umane şi este corelat cu ponderea locuinţelor care nu dispun de instalaţie electrică în totalul locuinţelor şi cu ponderea persoanelor fără pregătire superioară în totalul populaţiei adulte. Indicatorul ABTV depinde de gradul de urbanizare, de ponderea populaţiei de vârstă medie în populaţia totală şi de ponderea locuinţelor care nu dispun de instalaţie electrică în totalul locuinţelor :

LFIEcPOPMcURBcABTV

PFPScLFIEcIDUcURBcLFIA

112111110

103102101100

⋅+⋅+⋅=⋅+⋅+⋅+⋅=

5.2.6. Rezolvarea şi validarea modelului

Modelul este rezolvat prin metoda celor mai mici pătrate în două stadii83. Se preferă această metodă datorită faptului că în model apar circularităţi (de tipul celor prezentate pentru blocul al treilea). Avantajul metodei constă în atenuarea fenomenului de autocorelare a reziduurilor. Conform acestei metode, în prima fază (stadiu) se aplică metoda celor mai mici pătrate în forma clasică pentru fiecare ecuaţie a modelului, obţinându-se astfel estimatori pentru coeficienţii c1, c2, ...cn Cu ajutorul acestor estimaţii se calculează valorile ajustate pentru variabilele endogene, în funcţie de starea variabilelor exogene din model. În stadiul al doilea, se înlocuiesc valorile statistice ale variabilelor endogene cu valorile ajustate în prima fază (independente de perturbaţii) şi se aplică metoda celor mai mici pătrate pentru estimarea parametrilor din fiecare ecuaţie. Rezolvarea concretă a modelului a fost realizată prin utilizarea programului ECONOMETRIC VIEWS. Valorile coeficienţilor din ecuaţiile modelului determinate pe baza datelor statistice înregistrate în anii 1992-200284, împreună cu testele de semnificaţie sunt prezentate în tabelul următor. System: SYS1 83Jula D., Introducere în econometrie, Editura Professional Consulting, Bucureşti, 2004 84 Pentru unele variabile (de exemplu, produsul intern brut regional, indicele regional al dezvoltării umane ş.a.) seriile de date sunt mai scurte (primele înregistrări sunt de la mijlocul anilor '90).

Page 196: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

196

Estimation Method: Two-Stage Least Squares Date: 11/05/04 Time: 22:41 Sample: 1 41 Instruments: POP SVN SUP PIB GAPA PFPS RFER URB SALM C

Coeficient Abaterea standard t-Statistic Prob.

c1 0.00478 0.000551 8.672851 0.0000 c2 0.07164 0.001784 40.162020 0.0000 c3 0.00171 0.000428 3.982150 0.0001 c10 0.05513 0.009135 6.034698 0.0000 c11 0.51728 0.074739 6.921146 0.0000 c12 -0.30118 0.065522 -4.596543 0.0000 c20 0.23960 0.007464 32.099320 0.0000 c21 2.14426 0.286249 7.490891 0.0000 c22 -0.04887 0.007514 -6.503601 0.0000 c30 1.66505 0.041977 39.665400 0.0000 c31 0.07991 0.008634 9.255607 0.0000 c40 0.03376 0.013717 2.460752 0.0141 c41 0.87781 0.057128 15.365550 0.0000 c50 0.00989 0.000450 21.981180 0.0000 c51 0.08754 0.006821 12.833950 0.0000 c60 0.04973 0.018542 2.682206 0.0075 c61 1.26240 0.050079 25.208390 0.0000 c62 667.09830 334.858000 1.992183 0.0467 c70 49.24971 12.920510 3.811745 0.0001 c71 -11.74092 6.458414 -1.817927 0.0695 c72 1.38952 0.040601 34.223580 0.0000 c80 0.00044 0.000008 55.229470 0.0000 c81 0.00420 0.001267 3.315247 0.0010 c90 0.94447 0.011946 79.062520 0.0000 c91 -0.00244 0.000882 -2.769010 0.0058 c100 -0.68762 0.112281 -6.124063 0.0000 c101 60.00277 11.356690 5.283475 0.0000 c102 1.91040 0.920629 2.075102 0.0383 c103 1.28110 0.128296 9.985444 0.0000 c110 0.81380 0.283104 2.874558 0.0042 c111 2.39483 0.296202 8.085119 0.0000 c112 -9.77628 2.925790 -3.341414 0.0009

Page 197: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

197

Aşa cum rezultă din ultima coloană a tabelului precedent, probabilitatea ca valoarea unui coeficient să fie nesemnificativă este aproape zero, oricare ar fi coeficientul selectat. Tabelele următoare prezintă, pentru fiecare ecuaţie în parte, testele statistice calculate pentru validarea relaţiilor respective din punct de vedere econometric. Testul R2 (şi R2 ajustat cu numărul gradelor de libertate) arată măsura în care variabilele factoriale explică variaţia variabilei rezultative. Valoarea maximă a acestui indicator este 1 şi atingerea acestei valori semnifică existenţa unei dependenţe funcţionale. Statistica Durbin-Watson testează autocorelarea valorilor variabilei de abatere. Prezenţa unei autocorelări a erorilor face ca estimatorii parametrilor să fie neeficienţi, iar testele de semnificaţie ale estimatorilor nu sunt valide. Absenţa autocorelării erorilor este indicată de situarea testului Durbin-Watson în jurul valorii 2, cu o abatere în plus sau în minus calculată în funcţie de numărul de observări statistice şi de numărul de variabile explicative din fiecare ecuaţie (parametrii modelului). Dacă valoarea calculată a testului Durbin-Watson se găseşte între cele două limite prezentate atunci, cu o probabilitate de 95%, reziduurile din ecuaţiile modelului nu prezintă fenomenul de autocorelare de ordinul I. Din datele următoare rezultă că toate ecuaţiile definite în model respectă această condiţie. Acesta indică faptul că în nici una dintre ecuaţii nu este prezent fenomenul de autocorelare a erorilor, deci valorile estimate pentru parametrii din model sunt calculate corect (estimatorii sunt eficienţi). Desigur, pentru modelele de acest tip se ridică problema autocorelării spaţiale. Seriile relativ scurte nu permit însă calcularea unor asemenea teste. Equation: IDU=C(1)·SVN+C(2)·PIB/1000+C(3)·GAPA

R-squared 0.98664 Mean dependent var 0.779049

Adjusted R-squared

0.985936 S.D. dependent var 0.044669

S.E. of regression 0.005297 Sum squared resid 0.001066

Durbin-Watson stat 1.810581

Page 198: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

198

Equation: RMOR=C(10)·GAPA+C(11)·POPV+C(12)·SPNA

R-squared 0.804097 Mean dependent var 12.17561

Adjusted R-squared

0.793786 S.D. dependent var 1.625235

S.E. of regression 0.738033 Sum squared resid 20.6983 Durbin-Watson stat 1.724757 Equation: RNAT=C(20)·RFER+C(21)·IDU+C(22)·PFPS

R-squared 0.962883 Mean dependent var 10.6878 Adjusted R-squared

0.96093 S.D. dependent var 1.382786

S.E. of regression 0.273324 Sum squared resid 2.838836

Durbin-Watson stat 2.006936 Equation: POPT=C(30)·RNAT+C(31)·URB

R-squared 0.691122 Mean dependent var 21.87805

Adjusted R-squared

0.683202 S.D. dependent var 1.745926

S.E. of regression 0.982691 Sum squared resid 37.66159

Durbin-Watson stat 2.116981 Equation: POPV=C(40)·(100-URB)+C(41)·RMOR R-squared 0.715583 Mean dependent var 12.3634

1 Adjusted R-squared

0.708291 S.D. dependent var 1.915171

S.E. of regression 1.034386 Sum squared resid 41.72822

Durbin-Watson stat 1.679412

Page 199: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

199

Equation: MJUD=POP/1000·(C(50)·ACTIV+C(51)·(100-URB)) R-squared 0.941448 Mean dependent var 4105.31

7 Adjusted R-squared

0.939947 S.D. dependent var 3903.59

S.E. of regression 956.6021 Sum squared resid 35688418

Durbin-Watson stat 1.732461 Equation: PLEC=C(60)·SOM+C(61)·MJUD+C(62) R-squared 0.982469 Mean dependent var 7060.75

6 Adjusted R-squared

0.981546 S.D. dependent var 5310.334

S.E. of regression 721.3807 Sum squared resid 19774826

Durbin-Watson stat 2.224021 Equation: SOSIT=C(70)·URB+C(71)·SALM+C(72)·MJUD

R-squared 0.979081 Mean dependent var 7060.756

Adjusted R-squared

0.97798 S.D. dependent var 5752.198

S.E. of regression 853.569 Sum squared resid 27686041

Durbin-Watson stat 2.301413 Equation: ACTIV=C(80)·POP+C(81)·PIB

R-squared 0.99003 Mean dependent var 255.9024

Adjusted R-squared

0.989774 S.D. dependent var 147.4262

S.E. of regression 14.90815 Sum squared resid 8667.87 Durbin-Watson stat 2.355074

Page 200: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

200

Equation: OCUP=C(90)·ACTIV+C(91)·PIB

R-squared 0.995116 Mean dependent var 231.5366

Adjusted R-squared

0.994991 S.D. dependent var 139.4364

S.E. of regression 9.868939 Sum squared resid 3798.442

Durbin-Watson stat 1.803979 Equation: LFIA=C(100)·URB+C(101)·IDU+C(102)·LFIE+C(103)·PFPS R-squared 0.905675 Mean dependent var 49.5536

6 Adjusted R-squared

0.898027 S.D. dependent var 16.6702

S.E. of regression 5.323335 Sum squared resid 1048.502

Durbin-Watson stat 2.196107 Equation: ABTV=C(110)·URB+C(111)·POPM+C(112)·LFIE

R-squared 0.684274 Mean dependent var 176.2512

Adjusted R-squared

0.667656 S.D. dependent var 29.64051

S.E. of regression 17.08753 Sum squared resid 11095.38

Durbin-Watson stat 2.335863 Observaţie: În tabelele precedente nu au fost prezentate rezultatele obţinute pentru estimarea în cadrul sistemului a unor relaţii de definiţie, de tipul: DENS=POP/SUP RACTIV=(ACTIV·1000/POP)·100 RSOM=((SOM/1000)/ACTIV)·100 sau a unor identităţi de tipul SPNA=RNAT – RMOR POPM=100-POPT-POPV SAJ=SOSIT-MJUD PAJ=PLEC-MJUD SOM=(ACTIV-OCUP)·1000

Page 201: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

201

Aceste ecuaţii sunt introduse în sistem pentru asigurarea coerenţei. 5.2.4. Interpretarea rezultatelor Testele econometrice validează modelul construit. De asemenea, rezultatele obţinute sunt în concordanţă cu teoria economică specifică domeniului analizat. Modelul scris prin înlocuirea coeficienţilor cu estimatorii acestor parametrii este convergent după 30 de iteraţii şi are forma următoare: IDU=0.004783·SVN+0.071644·PIB/1000+0.001705·GAPA RMOR=0.055127·GAPA+0.51728·POPV-0.30118·SPNA RNAT=0.2396·RFER+2.14426·IDU-0.048867·PFPS SPNA=RNAT-RMOR DENS=POP/SUP POPT=1.6650458·RNAT+0.079908774·URB POPM=100-POPT-POPV POPV=0.033754565· (100-URB)+0.87780979·RMOR MJUD=POP/1000·(0.00989·ACTIV+0.0875399·(100-URB)) PLEC=0.049733·SOM+1.2624·MJUD+667.09835 SOSIT=49.2497·URB-11.7409·SALM+1.3895·MJUD SAJ=SOSIT-MJUD PAJ=PLEC-MJUD ACTIV=0.00043454086·POP+0.0042015524·PIB OCUP=0.9444672·ACTIV-0.002441054·PIB RACTIV=(ACTIV·1000/POP) ·100 RSOM=((SOM/1000)/ACTIV) ·100 SOM=(ACTIV-OCUP) ·1000 LFIA=-0.687615·URB+60.0028·IDU+1.9104·LFIE+1.2811·PFPS ABTV=0.81379793·URB+2.3948323·POPM-9.7762775·LFIE Referitor la relaţiile econometrice, remarcăm faptul că specificarea acestora poate fi susţinută cu argumente teoretice. Avantajul estimărilor econometrice constă în faptul că permit evaluarea nu doar a sensului unor influenţe ci şi a intensităţii acestor determinări. Rezultatele, în detaliu, sunt prezentate în tabelele următoare.

Page 202: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

202

Variabilele endogene ale modelului:

ABTV ACTIV DENS IDU înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculat înreg. calc. Alba 167.4 165.7 203 198 65.1 65.1 0.820 0.820Bihor 192.5 192.1 283 290 83.7 83.7 0.799 0.805Cluj 205.6 200.7 370 357 109.0 109.0 0.861 0.859Hunedoara 206.7 209.5 287 278 77.3 77.3 0.831 0.840

LFIA MJUD OCUP PAJ înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculatAlba 42.7 44.2 2726 2290 189 174 2482 2387 Bihor 47.5 47.2 4715 4625 266 269 1732 2222 Cluj 28.0 31.0 4076 4122 335 306 2481 2351 Hunedoara 22.1 23.4 3338 3536 252 238 4448 3693

PLEC POPM POPT POPV înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculatAlba 5208 4638 65.8 66.0 21.5 21.7 12.7 12.4 Bihor 6447 7844 65.9 65.5 21.2 22.2 12.9 12.3 Cluj 6557 7774 68.1 66.8 19.4 20.6 12.5 12.7 Hunedoara 7786 5172 68.4 66.6 21.3 22.4 10.3 11.0

RACTIV RMOR RNAT RSOM înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculatAlba 49.9 48.3 12.4 12.5 10.0 10.3 6.8 11.1 Bihor 44.9 46.0 14.4 12.0 10.9 11.2 6.0 9.2 Cluj 50.8 46.9 12.0 11.2 8.8 9.1 9.4 9.1 Hunedoara 52.5 49.2 12.0 11.6 9.7 9.9 12.0 10.2

SAJ SOM SOSIT SPNA înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculat înreg. calculatAlba 1728 1596 13867 21677 4454 4888 -2.4 -2.2 Bihor 2007 2063 17040 26996 6722 7612 -3.5 -1.0

Page 203: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

203

Cluj 3202 3456 34711 30637 7278 8322 -3.2 -4.2 Hunedoara 4557 4172 34423 26231 7895 5710 -2.3 -1.8

Modelul estimează cu o precizie suficient de bună valorile indicatorilor reţinuţi la nivel naţional. Aşa cum rezultă din tabelele precedente, diferenţele dintre valorile înregistrate statistic şi valorile estimate cu ajutorul modelului sunt nesemnificative din punct de vedere econometric. Doar pentru migraţia intra-judeţeană, diferenţa dintre valorile statistice şi cele calculate în model depăşesc un punct procentual (1.5%). Însă, şi această eroare este acceptabilă din punct de vedere econometric. În rest, diferenţele se încadrează în limitele ±0.5%. Aceste rezultate demonstrează faptul că modelul este bine specificat. Rezultatele calculate pentru fiecare judeţ pot fi considerate realizări individuale în ecuaţiile de regresie şi, în consecinţă, abaterile lor faţă de valorile înregistrate statistic se compensează reciproc. Metoda de estimare folosită (metoda celor mai mici pătrate) realizează o minimizare a sumei pătratelor abaterilor, pentru fiecare serie în parte. Din analiza calculelor precedente rezultă că, în lipsa unor statistici adecvate, modelul nu poate fi extins astfel încât să cuprindă în detaliu corelaţiile care se stabilesc la nivel regional. Cu toate acestea, chiar analizând prin metode econometrice un număr redus de indicatori statistici regionali, se pot determina anumite corelaţii şi determinări reciproce sau univoce între unele dintre aceste variabile. Rezultatele bune obţinute în determinarea unor indicatori recomandă modelele de acest tip pentru fundamentarea ipotezelor din modelele macroeconomice. Acest lucru este extrem de important la ora actuală, avându-se în vedere faptul că lungimea seriilor statistice disponibile pentru calculul unor indicatori macroeconomici este extrem de scurtă (maxim 14 ani). Un model de tipul celui prezentat ar putea fi folosit şi pentru prognoza economică regională. Pentru aceasta sunt necesare estimări ale valorii variabilelor exogene din model. Unii dintre aceşti indicatori sunt relativi stabili pe perioade scurte şi medii de timp (de exemplu, suprafaţa judeţului, gradul de urbanizare), iar alţii au o inerţie mai mare în evoluţia pe termen scurt (gradul de alfabetizare a populaţiei adulte, ponderea în populaţia totală a persoanelor fără pregătire superioară). Pentru indicatorii privind populaţia şi sporul natural, există metode demografice puternice de previziune. Lucrul cel mai dificil constă în estimarea indicatorilor exogeni de natură economică. De aceea, pentru previziune considerăm că ar trebui urmate două căi:

1. completarea modelului cu alte ecuaţii de comportament şi funcţionale semnificative din punct de vedere economic; această cale presupune existenţa unei baze extinse de date statistice

Page 204: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

204

regionale şi, în consecinţă nu credem că poate fi urmată în viitorul apropiat (1-2 ani);

2. integrarea modelului Zonei Munţilor Apuseni într-un model regional mai larg, cu care să existe un schimb permanent de informaţii.

După părerea noastră, cel puţin pe termen scurt, probabil cea de-a doua soluţie este fezabilă. Principalele constrângeri pe care le întrezărim acum într-o astfel de abordare constau în complexitatea ridicată a modelului şi dificultatea de realizare a unor algoritmi eficienţi de rezolvare. Evident, asigurarea unor structuri de date adecvate şi elaborarea unor studii sectoriale pentru fundamentarea ipotezelor (variabilelor exogene) din aceste modele, rămân probleme dificile de rezolvat.

Page 205: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

205

CAPITOLUL VI

UTILIZAREA MODELULUI CONSTRUIT PENTRU PREVIZIONAREA COMPONENTEI DEMO-ECONOMICE

A DEZVOLTĂRII ZONEI MUNŢILOR APUSENI

6.1 . Consideraţii preliminare. Proiecţii demografice şi demo-economice pentru Zona Munţilor Apuseni

Între 1992 şi 2002 populaţia României a scăzut cu 1.1 milioane de locuitori (constatare făcută cu ocazia recensămintelor). Evoluţia descendentă este rezultatul unui declin demografic persistent. Explicaţia constă, în principal, în scăderea natalităţii, dar şi în amploarea migraţiei externe – mai ales persoanele aflate în străinătate, fără statut permanent şi care nu au fost înregistrate la recensământ. O altă problemă recentă este profunzimea deteriorării structurii pe vârste a populaţiei în contextul declinului demografic şi implicaţiile acestei deteriorări din perspectiva eventualei redresări a stării demografice a ţării85.

Proiectarea populaţiei din Zona Munţilor Apuseni şi a unor elemente ale resurselor de muncă (populaţia în vârstă de muncă, populaţia activă) se va realiza cu ajutorul unui model matematic din clasa tehnicilor analitice de proiectare86. Modelul utilizat în elaborarea proiecţiilor este dezvoltat pornind de la tehnica denumită permutarea vârstelor.

85 Gheţău, V.,, Anul 2050: Va ajunge populaţia României la mai puţin de 16 milioane de locuitori? O viziune prospectivă asupra populaţiei României în secolul 21”, Academia Română, Institutul Naţional de Cercetări Economice, Centrul de Cercetări Demografice, Trebici, V., (Studiu destinat dezbaterilor în cadrul proiectului: „Strategia naţionala de dezvoltare durabilă - Romania 2025”), 2003 86 Jula D., Ailenei D., Jula N., Gârbovean A., Economia dezvoltării, Editua Viitorul Românesc, 1999

Page 206: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

206

A. Lista simbolurilor utilizate în model Simbol Indicatori T anul

J

judeţul (j = 1, 2, ..., 6): AB – Alba, AR – Arad, BH - Bihor, CJ – Cluj, HD – Hunedoara, SJ – Sălaj.

S sexul (s ∈ {m,f}) x vârsta (x = 0, 1, ..., 100) g grupa de vârstă (g = 0, 1, ..., 19) POPj populaţia din judeţul j (persoane)

s,jxPOP

populaţia de vârsta x, sex s, judeţul j, persoane (POP0 = nou-născuţi)

s,jxp

probabilitatea de supravieţuire de perspectivă de la vârsta x la vârsta x+1

s,jcp coeficient de corecţie a probabilităţii de supravieţuire s,j

gPGV populaţia pe grupe de vârstă (persoane) j

gF ratele specifice de fertilitate, pe grupe de vârstă s,j

gcf coeficient de corecţie a ratelor specifice de fertilitate

pm probabilitatea ca un nou-născut să fie de sex masculin (pm = 0.508)

pf probabilitatea ca un nou-născut să fie de sex feminin (pf = 0.492)

PVMj populaţia în vârstă de muncă rvmj rata populaţiei în vârstă de muncă PVPj populaţia de peste 60 ani bărbaţi şi peste 55 ani femei PAj,s populaţia activă gdsj gradul de dependenţă socială raj rata globală de activitate

s,jgrsa rata specifică de activitate (pe grupe de vârstă)

ravmj rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă s,j

gca coeficient de corecţie a ratelor specifice de activitate em rata emigraţiei nete externe

Page 207: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

207

B. Relaţiile modelului Populaţia de vârstă x+1 în anul t+1, de sex s, în judeţul j se determină pornind de la populaţia de vârstă x în anul t şi probabilitatea de supravieţuire de perspectivă:

s,jt,x

s,jt,x

s,j1t,1x pPOPPOP ⋅=++

Probabilitatea ca o persoană care a atins vârsta x în anul t să atingă vârsta x+1 în anul t+1 este corectată cu un coeficient variabil în intervalul de proiecţie, coeficient care pentru modelul prezentat este exogen:

s,jt,x

s,j1t,x

s,j1t,x pcpp ⋅= ++

Calculul populaţiei pe grupe cincinale de vârstă este realizat prin însumarea populaţiei pe ani. Pentru ultima grupă de vârstă este însumată populaţia între 95 şi 100 ani:

=

+

=

=

==

100

95x

s,jx

s,jt,19

4g5

g5x

s,jx

s,jt,g

POPPGV

18,,1,0g,POPPGV K

Populaţia de zero ani (nou-născuţii) este determinată pornind de la fertilitatea feminină specifică (pe grupe de vârstă) şi numărul femeilor din grupele de vârstă respective:

∑=

⋅=9

3g

jt,g

f,jt,g

jt,0 FPGVPOP

Fertilitatea specifică este corectată anual cu un coeficient care, pentru modelul construit, este exogen:

j

t,gj

1tj

1t,g FcfF ⋅= ++ Populaţia masculină (respectiv, feminină) de zero ani se calculează prin aplicarea la populaţia totală de nou-născuţi a unor probabilităţi specifice, care să evalueze şansele ca un nou-născut să fie de sex masculin, respectiv feminin. În realizarea proiecţiilor se consideră că probabilitatea ca un nou-născut să fie de sex masculin este pm = 0.508.

j

t,0f,jt,0

jt,0

m,jt,0

POP492.0POP

POP508.0POP

⋅=

⋅=

Pornind de la elementele prezentate, se calculează populaţia totală masculină şi feminină din judeţul j în anul t, prin însumarea populaţiei pe vârste. Populaţia totală din judeţul j în anul t se determină prin însumarea populaţiei pe sexe şi corectarea acestei sume cu fluxul migratoriu inter-judeţean:

Page 208: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

208

jt

f,jt

m,jt

jt

100

0x

s,jt,x

s,jt

FLUXPOPPOPPOP

POPPOP

++=

= ∑=

Structurile pe grupe mari de vârstă sunt calculate prin însumarea populaţiei pe vârstele x astfel: populaţia tânără se consideră între 0-19 ani, populaţia matură între 20-59 ani şi populaţia în vârstă - peste 60 ani:

[ ]

[ ]

[ ]∑

=

=

=

+=

+=

+=

100

60x

f,jt,x

m,jt,x

jt

59

20x

f,jt,x

m,jt,x

jt

19

0x

f,jt,x

m,jt,x

jt

POPPOPPV

POPPOPPM

POPPOPPT

Populaţia în vârstă de muncă este calculată prin însumarea populaţiei cu vârste între 15 şi 59 ani pentru bărbaţi şi 15-54 ani pentru femei. Populaţia care a atins vârsta de pensionare este considerată începând de la 60 ani pentru bărbaţi şi 55 ani pentru femei:

[ ]

∑∑

==

=

+=

−+=

100

55x

f,jt,x

100

60x

m,jt,x

jt

jt

100

15x

ft,x

mt,x

jt

POPPOPPVP

PVPPOPPOPPVM

Pornind de la elementele prezentate, rata populaţiei în vârstă de muncă se determină prin raportarea numărului populaţiei din categoria respectivă la numărul populaţiei totale:

100

POPPVMrvm j

t

jtj

t ⋅=

Populaţia activă este calculată prin aplicarea ratelor specifice de activitate atât la populaţia (masculină şi feminină) din grupele de vârstă ale vieţii active (15-59 ani pentru bărbaţi şi 15-54 ani pentru femei), cât şi la grupele de vârstă până la 75 ani. Ratele de activitate sunt proiectate separat, prin metode specifice. Introducerea corecţiilor anuale în model este realizată cu ajutorul unor coeficienţi de corecţie.

s,jt,g

j1t

s,j1t,g

s,jt,g

s,jt,g

s,jt,g

rsacarsa

rsaPGVPA

⋅=

⋅=

++ Populaţia activă pe sexe este determinată prin însumarea populaţiei active corespunzătoare pe grupe de vârstă, iar populaţia activă totală se determină prin însumarea populaţiei active pe sexe:

Page 209: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

209

f,j

tm,j

tjt

17

2g

s,jt,g

s,jt

PAPAPA

PAPA

+=

= ∑=

Rata de activitate globală este calculată anual prin raportarea populaţiei active totale din judeţ la populaţia totală, iar rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă (indicator mult mai stabil în proiecţiile realizate pe termen scurt şi mediu - sub 15 ani, decât rata globală de activitate) se determină prin raportarea populaţiei active la populaţia în vârstă de muncă:

100

POPPAra j

t

jtj

t ⋅=

100

PVMPAravm j

t

jtj

t ⋅=

Gradul de dependenţă socială este definit, în model, ca fiind raportul dintre populaţia totală şi populaţia activă:

100

PAPOPgds j

t

jtj

t ⋅=

La nivel regional, populaţia totală, populaţia pe grupe de vârstă şi sexe, populaţia în vârstă de muncă, populaţia activă, numărul pensionarilor se calculează prin însumarea populaţiilor respective înregistrate la nivelul judeţelor. Numărul judeţelor din regiunea analizată este 6.

ft

mtt

6

1j

s,jt

st

POPPOPPOP

POPPOP

+=

=∑=

∑=

=6

1j

jt,gt,g PGVPGV

∑=

=6

1j

jtt PTPT

∑=

=6

1j

jtt PMPM

∑=

=6

1j

jtt PVPV

∑=

=6

1j

jt,gt,g PAPA

Page 210: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

210

∑=

=6

1j

jtt PASPAS

Probabilitatea de supravieţuire se calculează, la nivel regional, ca o medie ponderată a probabilităţilor de supravieţuire la nivelul judeţelor. Ponderarea se realizează pentru fiecare vârstă cu greutatea specifică a populaţiei respective în judeţ faţă de totalul la nivel regional. Având în vedere relaţiile precedente, suma ponderilor este unu.

∑=

⋅=6

1js

t,x

s,jt,xs,j

t,xs

t,x POPPOP

pp

După o metodologie identică se calculează fertilitatea specifică, ratele specifice de activitate şi rata globală de activitate. Pentru fertilitatea specifică elementele de ponderare sunt construite pe baza raportului dintre numărul femeilor din fiecare judeţ şi numărul total al femeilor din grupa respectivă de vârstă, iar pentru ratele de activitate sunt luate în considerare populaţiile active din fiecare judeţ şi populaţia activă la nivel regional:

∑=

⋅=6

1jf

t,g

f,jt,gj

t,gt,g POPPOP

FF

∑=

⋅=6

1j t,g

jt,gj

t,gt,g PAPA

rsarsa

t

t6

1j t

jtj

tt POPPA

PAPArara =⋅=∑

= Rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă şi gradul de dependenţă socială se calculează după metodologiile prezentate la nivel de judeţ, luând în considerare populaţia activă, populaţia totală şi populaţia în vârstă de muncă determinate pornind de la relaţiile precedente:

100

PVMPAravm

t

tt ⋅=

100

PAPOPgds

t

tt ⋅=

Proiecţia realizată pentru nivelul regional, pornind de la proiecţiile la nivel de judeţ, se compară cu calculele rezultate din modelul similar aplicat direct nivelului regional. Eventualele diferenţe dintre rezultate se elimină într-un proces iterativ, prin corectarea parametrilor exogeni (coeficienţii de corecţie prezentaţi).

Page 211: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

211

6.2. Proiecţii privind populaţia şi resursele de muncă din Zona Munţilor Apuseni, în perspectiva anilor 2007-2013 La Recensământul din anul 2002, populaţia din judeţele din zona Munţilor Apuseni era de 2.881.266 persoane, în scădere cu 210.181 persoane faţă de datele înregistrate la Recensământul din 1992 (tabelul 25):

Tabelul nr.25 Populaţia din Zona Munţilor Apuseni Nr. persoane

1992 2002 Judeţul Total Masculin Feminin Total Alba 413919 189658 193089 382747 Arad 487617 222248 239543 461791 Bihor 638863 291766 308480 600246 Cluj 736301 340517 362238 702755 Hunedoara 547950 236317 249395 485712 Sălaj 266797 121295 126720 248015 Total zonă 3091447 1401801 1479465 2881266

Exceptând judeţele Cluj şi Bihor, densitatea populaţiei se situează sub media pe ţară (95.7 loc./kmp la Recensământul din 1992 şi circa 91 loc./kmp în 2002). Această se explică prin prezenţa în geografia regiunii a unor zone greu accesibile (în special, zonele montane) unde densitatea şi dimensiunea localităţilor sunt reduse. Pentru proiectarea populaţiei totale şi a resurselor de muncă la nivel regional a fost construit un model care se încadrează în clasa metodelor analitice, derivate din metoda componentelor. Rezultate obţinute Dacă actualele tendinţe în ceea ce priveşte evoluţia principalelor fenomene demografice se vor menţine pe termen mediu şi lung, atunci populaţia regiunii şi a fiecărui judeţ în parte, va scădea în mod absolut. Astfel, se va ajunge de la o populaţie totală de 2881.3 mii persoane în anul 2002, la circa 2768.2 mii persoane în anul 2007 şi 2683.9 mii persoane în 2013. Pentru proiecţii au fost utilizate probabilităţile de supravieţuire din tabela de mortalitate 2001-2003. În ceea ce priveşte fertilitatea specifică, se consideră că nivelurile înregistrate în anul 2003 nu vor fi depăşite pe termen scurt. Pe termen mediu şi lung, avem în vedere şi posibilitatea unei creşteri a ratelor specifice de fertilitate, ca efect a unor posibile recuperări

Page 212: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

212

a naşterilor amânate din cauza dificultăţilor economice şi de asigurare a spaţiului de locuit. Migraţia interregională şi migraţia externă este proiectată la nivelul unui sold mediu uşor negativ în toată perioada analizată (0.01% din populaţie). Comparativ cu anul 2002, populaţia zonei se prezintă astfel în anul 2007 (tabel 26)

Tabel nr. 26 Populaţia judeţelor din Zona Munţilor Apuseni în anul 2007,

comparativ cu anul 2002

Populaţia (2002) Populaţia (2007) Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total Alba 189658 193089 382747 183074 183985 367059 Arad 222248 239543 461791 214191 226647 440838 Bihor 291766 308480 600246 283390 296415 579805 Cluj 340517 362238 702755 326468 345096 671564 Hunedoara 236317 249395 485712 229696 240086 469782 Sălaj 121295 126720 248015 117578 121557 239135 Total zonă 1401801 1479465 2881266 1354397 1413786 2768183

Populaţia previzionată pentru anul 2013 se prezintă astfel (tabel nr. 27)

Tabel nr. 27 Previziunile privind populaţia judeţelor din Zona Munţilor Apuseni

în anul 2013

Populaţia (2013) Masculin Feminin Total Alba 177713 178493 356206 Arad 207692 217607 425299 Bihor 276533 288553 565086 Cluj 313070 331943 645013 Hunedoara 227326 232437 459763 Sălaj 114533 118004 232537 Total zonă 1316867 1367037 2683904

Page 213: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

213

În 2007, faţă de 2002, populaţia totală a regiunii va scădea cu peste 113 mii persoane, iar scăderea se va amplifica în 11 ani (2002-2013) până la circa 197 mii persoane. Gradul de urbanizare se va menţine aproximativ la nivelul din 2002 pe termen scurt şi mediu, iar pe termen lung va creşte uşor. Această tendinţă se explică prin existenţa în mediul rural a unei populaţii îmbătrânite în raport cu populaţia din mediul urban. Utilizând modelul prezentat mai sus s-au obţinut următoarele date privind dinamica populaţiei, în perspectiva anilor 2007-2013 (tabel 28)

Tabel nr.28 Structurile populaţiei judeţelor Zonei Munţilor Apuseni, previzionate

în orizontul temporal 2007-2013 Total Zona Munţilor Apuseni

2002 (Recensământ) 2007 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total 0-19 ani 358497 342354 700851 315218 300887 616105 20-59 ani 801567 813573 1615140 819662 828338 1648000 peste 60 ani 241737 323538 565275 219517 284561 504078 Total 1401801 1479465 2881266 1354397 1413786 2768183

2013 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total 0-19 ani 266489 252184 518673 20-59 ani 820258 822258 1642516 peste 60 ani 230120 292595 522715 Total 1316867 1367037 2683904

Page 214: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

214

Dinamica populaţiei totale în judeţele din Zona Munţilor Apuseni

este prezentată în Graficul nr. 28 astfel:

Graficul nr. 28 Dinamica populaţiei totale în judeţele din zona Munţilor

Apuseni

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

800000

1992 413919 487617 638863 736301 547950 266797

2002 382747 461791 600246 702755 485712 248015

2007 367059 440838 579805 671564 469782 239135

2013 356206 425299 565086 645013 459763 232537

Alba Arad Bihor Cluj HD Salaj

Structura populaţiei pe grupe de vârstă pentru judeţul Alba, este prezentată în tabelul nr. 29

Tabel nr. 29 Structura populaţiei judeţului Alba, pe grupe de vârstă

Judeţul Alba

2002 (Recensământ) 2007 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total 0-19 ani 49614 46474 96088 43479 40832 84311 20-59 ani 107128 103697 210825 110247 106786 217033 peste 60 ani 32916 42918 75834 29348 36367 65715 Total 189658 193089 382747 183074 183985 367059

Page 215: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

215

2013 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total 0-19 ani 36969 34375 71344 20-59 ani 109899 107101 217000 peste 60 ani 30845 37017 67862 Total 177713 178493 356206

Distribuţia populaţiei pe grupe de vârstă în judeţul Alba pe anul 2002 se prezintă în Graficul nr. 29, pe anul 2007 în Graficul nr. 30, respectiv in Graficul nr. 31 pe anul 2013.

Graficul nr. 29 Piramida vârstelor pentru judeţul Alba în anul 2002

-20000 -15000 -10000 -5000 0 5000 10000 15000 20000

0-4 5-9

10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74peste

ALBAPopulatia totala, 2002

BarbatiFemei

Page 216: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

216

Graficul nr. 30 Piramida vârstelor pentru judeţul Alba în anul 2007

-20000 -15000 -10000 -5000 0 5000 10000 15000 20000

0-4 5-9

10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74peste

ALBAPopulatia totala, 2007

BarbatiFemei

Page 217: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

217

Graficul nr. 31 Piramida vârstelor pentru judeţul Alba în anul 2013

-20000 -15000 -10000 -5000 0 5000 10000 15000 20000

0-4 5-9

10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74

peste 75

ALBAPopulatia totala, 2013

BarbatiFemei

Structurile populaţiei pe grupe de vârstă, pentru judeţele Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi Sălaj sunt prezentate în tabelul nr. 30

Tabel nr. 30 Structura populaţiei pe grupe de vârste pentru judeţele Arad, Bihor,

Cluj, Hunedoara şi Sălaj Judeţul Arad

2002 (Recensământ) 2007 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total 0-19 ani 56505 53672 110177 51156 48130 99286 20-59 ani 125863 129905 255768 128371 131798 260169 peste 60 ani 39880 55966 95846 34664 46719 81383 Total 222248 239543 461791 214191 226647 440838

Page 218: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

218

2013 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total 0-19 ani 44000 40343 84343 20-59 ani 126606 129647 256253 peste 60 ani 37086 47617 84703 Total 207692 217607 425299 Judeţul Bihor

2002 (Recensământ) 2007 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total 0-19 ani 77682 74000 151682 69903 66412 136315 20-59 ani 164984 167810 332794 169026 171013 340039 peste 60 ani 49100 66670 115770 44461 58990 103451 Total 291766 308480 600246 283390 296415 579805

2013 Grupa de

vârstă Masculin Feminin Total 0-19 ani 60895 57631 118526 20-59 ani 169227 170541 339768 peste 60 ani 46411 60381 106792 Total 276533 288553 565086

Judeţul Cluj

2002 (Recensământ) 2007 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total 0-19 ani 80722 77634 158356 67347 65075 132422 20-59 ani 201042 207059 408101 205408 210868 416276 peste 60 ani 58753 77545 136298 53713 69153 122866 Total 340517 362238 702755 326468 345096 671564

2013 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total 0-19 ani 55279 53761 109040 20-59 ani 201853 207290 409143 peste 60 ani 55938 70892 126830 Total 313070 331943 645013

Page 219: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

219

Judeţul Hunedoara 2002 (Recensământ) 2007 Grupa de

vârstă Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total 0-19 ani 60512 58398 118910 53009 51261 104270 20-59 ani 136649 139967 276616 139303 141644 280947 peste 60 ani 39156 51030 90186 37384 47181 84565 Total 236317 249395 485712 229696 240086 469782

2013 Grupa de

vârstă Masculin Feminin Total 0-19 ani 43430 41178 84608 20-59 ani 144240 140851 285091 peste 60 ani 39656 50408 90064 Total 227326 232437 459763

Judeţul Sălaj

2002 (Recensământ) 2007 Grupa de vârstă Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total 0-19 ani 33462 32176 65638 30324 29177 59501 20-59 ani 65901 65135 131036 67307 66229 133536 peste 60 ani 21932 29409 51341 19947 26151 46098 Total 121295 126720 248015 117578 121557 239135

2013 Grupa de

vârstă Masculin Feminin Total 0-19 ani 25916 24896 50812 20-59 ani 68433 66828 135261 peste 60 ani 20184 26280 46464 Total 114533 118004 232537

În ceea ce priveşte structura pe grupe de vârstă a populaţiei din regiunea analizată, se remarcă o scădere continuă a ponderii populaţiei tinere, cu circa 5 puncte procentuale în decurs de 11 ani. Cele 5 puncte procentuale se repartizează în cea mai mare parte (4,9 puncte) pentru grupele de populaţie de vârstă medie (20-59 ani). Evoluţia descrisă se explică prin scăderea ratei natalităţii, atât prin menţinerea unei rate a fertilităţii reduse, cât şi prin scăderea numărului de femei din contingentele cu cea mai mare rată a fertilităţii (tabel nr.31).

Page 220: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

220

Tabel nr. 31 Evoluţia previzibilă a structurilor populaţiei feminine din Zona

Munţilor Apuseni în orizontul de timp 2007-2013 procente

Anul Grupa de vârstă 2002 2007 2013 0-19 ani 24,3 22,3 19,3 20-59 ani 56,1 59,5 61,2 peste 60 ani 19,6 18,2 19,5

Aşa cum rezultă din datele prezentate, începând cu anul 2013, probabil, la nivel regional, populaţia de peste 60 ani aproape va depăşi numeric populaţia tânără (sub 20 de ani). Cu alte cuvinte, se va accentua fenomenul de îmbătrânire demografică. În judeţele Cluj şi Hunedoara, acest fenomen se va produce cu circa 2-3 ani mai devreme, astfel încât în 2013, populaţia de peste 60 de ani va depăşi populaţia tânăra (în Cluj, cu 2,8 puncte procentuale). Explicaţia constă în evoluţia uşor diferenţiată a unor indicatori demografici specifici în judeţele menţionate, faţă de media regională (şi faţă de media naţională). Precizăm faptul că, în mod tradiţional, în judeţele Cluj şi Hunedoara rata divorţialităţii este printre cele mai înalte din ţară, cu efect asupra ratei natalităţii. De asemenea, rata mortalităţii este situată sub media naţională, acest fapt accelerând uşor fenomenul de îmbătrânire demografică, comparativ cu media regională şi naţională.

Proiectarea resurselor de muncă Rata de activitate, calculată ca pondere a populaţiei active în populaţia totală, este proiectată în creştere uşoară în prima parte a intervalului având în vedere tendinţa de protejare a venitului familial în medii inflaţioniste. Anticipăm după anii 2007 o reducere uşoară a ratei de activitate. Aceasta este, de altfel, tendinţa observată pe plan european. Populaţia activă civilă a regiunii (populaţia ocupată plus numărul şomerilor) era la începutul anului 2002 de 1521 mii persoane. Acest număr va creşte uşor în următorii 5 ani, până la circa 1523.8 mii persoane s, ca urmare a apariţiei unor noi solicitanţi pe piaţa muncii, solicitanţi proveniţi, în special, din sistemul de învăţământ. După anul 2007 populaţia activă scade uşor deoarece generaţiile care părăsesc piaţa muncii ajung să fie aproximativ egale cu - şi în perspectiva pe termen lung, vor depăşi - generaţiile care intră pe această piaţă (tabel nr. 32).

Page 221: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

221

Tabel nr. 32 Previziunile privind populaţia activă din Zona Munţilor Apuseni în

orizontul de timp 2007-2013

Populaţia activă (2002) Populaţia activă (2007) Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total Alba 110306 90201 200507 110761 89935 200696 Arad 129692 113157 242849 129114 111475 240589 Bihor 168549 144294 312844 169858 144397 314255 Cluj 204055 175119 379174 205454 176653 382107 Hunedoara 139891 119755 259646 140631 119545 260176 Sălaj 68611 57406 126017 68899 57091 125990 Total zonă 821105 699932 1521037 824717 699096 1523812

Populatia activă (2013) Masculin Feminin Total Alba 109978 89372 199350 Arad 127507 109321 236828 Bihor 169531 143495 313026 Cluj 202138 174289 376427 Hunedoara 143959 118476 262435 Sălaj 69120 57115 126235 Total zonă 822234 692068 1514302

Page 222: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

222

Graficul Nr. 32 Dinamica populaţiei active în judeţele din Zona Munţilor Apuseni

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

400000

2002 200507 242849 312844 379174 259646 126017

2007 200696 240589 314255 382107 260176 125990

2013 199350 236828 313026 376427 262435 126235

AB AR BH CJ HD SJ

În urma proiecţiilor populaţiei şi a populaţiei active pe perioada

2007-2013, având ca bază datele consemnate de recensămintele din anul 1992 şi anul 2002, se pot trage sintetic câteva concluzi, după cum urmează: - populaţia zonei studiate, va scădea în anul 2007 cu 3,92 % şi cu 6,8% în 2013 faţă de anul 2002, evoluţia descendentă în cadrul fiecărui judeţ în parte manifestându-se în mod diferenţiat după cum se observă şi din Tabelul nr. 26. Astfel valori sub medie înregistrează judeţul Bihor (3,41% în 2007 şi 5,87% în 2013) şi judeţul Hunedoara (3,28% în 2007 şi 5,34 în 2013) iar valori peste medie înregistrează judeţul Arad ( 4,53% în 2007 şi 7,90% în 2013) şi judeţul Cluj (4,44% în 2007 şi 8,22% în 2013). Evoluţia descendentă este rezultatul unui declin demografic persistent determinat de scăderea natalităţii şi de amploarea migraţiei externe, precum şi de deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei;

Page 223: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

223

Tabelul nr. 33 Prognoza evoluţiei populaţiei pe judeţe, pe total si pe grupe de vârste Perioada 2002-2007-2013 Număr persoane

Gr. vârstă

2002 2007 Diferenţă

faţă de 2002

% 2013 Diferenţă faţă de 2002

Alba 0-19 69088 84311 15223 22,03 71344 2256 3,27

20-59 21082

5 21703

3 6208 2,94 21700

0 6175 2,93

peste

60 75834 65715 -10119 -

13,34 67862 -7972 -10,51

TOTA

L 38274

7 36705

9 -15688 -4,10 35620

6 -26541 -6,93

Arad 0-19 11017

7 99286 -10891 -9,88 84343 -25834 -2,.44

20-59 25576

8 26016

9 4401 1,72 25625

3 485 0,19

peste

60 95846 81383 -14463 -

15,09 84703 -11143 -11,63

TOTA

L 46179

1 44083

8 -20953 -4,53 42529

9 -36492 -7,90

Bihor 0-19 15168

2 13631

5 -15367 -

10,1311852

6 -33156 -21,86

20-59 33279

4 34003

9 7245 2,18 33976

8 6974 2,09

peste

60 11577

0 10345

1 -12319 -

10,6410679

2 -8978 -7,76

TOTA

L 60024

6 57980

5 -20441 -3,41 56508

6 -35160 -5,87

Cluj 0-19 15835

6 13242

2 -25934 -

16,3810904

0 -49316 -31,14

20-59 40810

1 41627

6 8175 2,01 40914

3 1042 0,26

peste

60 13629

8 12286

6 -13432 -9,86 12683

0 -9468 -6,95

TOTA

L 70275

5 67156

4 -31191 -4,44 64501

3 -57742 -8,22 Hunedoara 0-19

118910

104270 -14640

-12,31 84608 -34302 -28,84

Page 224: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

224

20-59 27661

6 28094

7 4331 1,57 28509

1 8475 3,06

peste

60 90186 84565 -5621 -6,23 90064 -122 -0,14

TOTA

L 48571

2 46978

2 -15930 -3,28 45976

3 -25949 -5,34 Sălaj 0-19 65638 59501 -6137 -9,35 50812 -14826 -22,58

20-59 13103

6 13353

6 2500 1,91 13526

1 4225 3,22

peste

60 51341 46098 -5243 -

10,21 46464 -4877 -9,49

TOTA

L 24801

5 23913

5 -8880 -3,58 23253

7 -15478 -6,24

* pe termen lung există posibilitatea unei creşteri a ratelor

specifice de fertilitate, ca efect ameliorării a unor posibile dificultăţilor economice a spaţiului de locuit;

* modificarea structurii pe grupe de vârstă a populaţiei în sensul

scăderii continue a ponderii populaţiei tinere. Ponderea acestei grupe de vârstă în totalul populaţiei judeţelor componente Zonei Munţilor Apuseni scade foarte mult faţă de media pe total populaţie atingând valori de 12,09% în anul 2007 şi 25,99% în anul 2013 faţă de anul 2002, aspect evidenţiat în Tabelul nr. 27. Evoluţia descrisă se explică prin scăderea ratei natalităţii, atât prin menţinerea unei rate a fertilităţii reduse, cât şi prin scăderea numărului de femei din contingentele cu cea mai mare rată a fertilităţii, cât şi prin creşterea gradului de urbanizare;

Tabelul nr. 34

Evoluţia populaţiei pe grupe de vârstă pe perioada 2007-2013 În judeţele din Zona Munţilor Apuseni

Gr. vârstă

2002 2007 Diferenţa % 2013 Diferenţa %

0-19 700851 616105 -84746 -12,09 518673 -182178

-25,99

20-59 1615140 1648000 32860 2,03 1642516 27376 1,69

peste 60 565275 504078 -61197 -10,83 522715 -42560 -7,53

Page 225: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

225

TOTAL 2881266 2768183 -113083 -3,92 2683904 -197362 -7,02

• se accentuează fenomenul de îmbătrânire demografică;

• se va înregistra o uşoară reducere a intensităţii migraţiei intra-judeţene ca urmare a estompării plecărilor dinspre sat spre oraş, a plecărilor din judeţ influenţate de dimensiunea populaţiei active şi nivelul şomajului, de atractivitatea pieţelor locale ale muncii;

• rata de activitate va înregistra o creştere uşoară în prima parte a intervalului ca urmare a apariţiei unor noi solicitanţi pe piaţa muncii, solicitanţi proveniţi, în special, din sistemul de învăţământ. După anii 2007 se anticipează o reducere uşoară a ratei de activitate, ca urmare a faptului că generaţiile care părăsesc piaţa muncii ajung să fie aproximativ egale cu generaţiile care intră pe această piaţă iar în perspectiva pe termen lung, vor depăşi aceste generaţii. Menţionam că această tendinţă se observă şi pe plan european.

În vederea contracarării fenomenelor demografice constatate, în elaborării strategiilor de dezvoltare regională pentru Zona Munţilor Apuseni vor fi avute în vedere obiective specifice în vederea creşterii calităţii vieţii şi a ameliorării ocupării după cum urmează:

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, dezvoltarea şi ridicarea calităţii vieţii în Zona Munţilor Apuseni, stabilizarea locuitorilor şi favorizarea instalării familiilor tinere în zona de munte şi zona rurală;

dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor oferite populaţiei; asigurarea dezvoltării durabile în Zona Munţilor Apuseni, aplicarea programelor de dezvoltare agricolă şi rurală, relansarea şi modernizarea activităţilor industriale şi artizanale tradiţionale şi dezvoltarea activităţilor de turism şi agroturism;

crearea de noi locuri de muncă în vederea creşterea ratei de ocupare şi reducerea ratei şomajului;

îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie a tinerilor, combaterea şomajului în rândul acestora şi a şomajului de lungă durată prin măsuri active, cu accent pe formarea profesională.

dezvoltarea resurselor umane în vederea obţinerii şi menţinerii unei rate înalte de ocupare a forţei de muncă;

Page 226: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

226

îmbunătăţirea pregătirii profesionale a locuitorilor din Zona Munţilor Apuseni, formare profesională continuă prin organizarea de şcoli de arte şi meserii cu profil specific al acestei zone;

asigurarea unei protecţii sociale corespunzătoare; combaterea excluderii sociale.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Page 227: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

227

Strategiile şi politicile regionale se înscriu în strategiile şi politicile economice naţionale pe termen mediu şi lung şi urmăresc realizarea unor obiective care să asigure o anumită echitate interregională, eliminarea unor efecte secundare nedorite ale dezvoltării, ameliorarea pe termen lung a condiţiilor economice regionale, pentru a permite mecanismelor de piaţă să funcţioneze eficient, crearea unor condiţii favorabile pentru investiţiile private.

Obiectivul fundamental al politicilor de dezvoltare regională îl constituie reducerea disparităţilor teritoriale, realizarea unui relativ echilibru între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone din teritoriul naţional prin punerea în valoare a potenţialului natural şi uman al zonei.

În România, procesul de restructurare şi tranziţie la economia de piaţă a agravat starea dezechilibrelor existente şi având consecinţe asupra tuturor ramurilor şi sectoarelor economice, motiv pentru care un alt obiectiv al politicii regionale este acela de a facilita ajustările structurale şi sectoriale.

Problemele economice actuale, chiar dacă se manifestă global, nu afectează în aceeaşi măsură toate activităţile economice şi, în consecinţă, nici toate zonele ţării. De aceea pentru activităţile şi zonelor cele mai puternic afectate de criză strategiile de dezvoltare regională trebuie să conţină ca obiective prioritare, pe de o parte, susţinerea proceselor de restructurare şi relansare economică, flexibilizarea teritoriului, refacerea şi stimularea capacităţii competitive a regiunilor şi, pe de altă parte, susţinerea proceselor de integrare europeană. De asemenea, ca obiective operaţionale ale strategiilor de dezvoltare regională pot fi analizate cerinţele care decurg din rezolvarea unor probleme cu caracter zonal, de natură ecologică, de conversie economică, edilitar-gospodăreşti şi de locuit, sau care privesc echilibrarea cererii şi ofertei de forţă de muncă în zonele cu surplus sau deficit în acest domeniu, construirea sau îmbunătăţirea infrastructurii, încurajarea aportului de capital şi implantarea de obiective noi, accelerarea creşterii economice prin orientarea unor cereri de resurse din zonele aglomerate spre zonele defici-tare .

Principalele obiective ale actualei strategii de dezvoltare a teritoriului naţional vizează, în special:

• dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor şi zonelor ţării;

• ameliorarea cadrului de viaţă a locuitorilor (locuinţe şi dotarea acestora, serviciile publice pentru populaţie etc.);

• gestionarea resurselor locale şi protejarea mediului; • utilizarea raţională a terenurilor (în special a celor agricole şi

forestiere);

Page 228: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

228

• corelarea planurilor de dezvoltare sectorială cu cel de dezvoltare regională şi cel de amenajare a teritoriului, în funcţie de impactul dezvoltării sectoriale asupra condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Obiectivele derivate ale strategiilor de dezvoltare regională se raportează la problemele dezvoltării de ansamblu şi la realităţile specifice cu care se confruntă fiecare colectivitate locală. Aceste obiective au o dinamică specifică, modificându-se odată cu schimbările produse pe trei axe principale: realităţile specifice regiunii; cadrul inter-regional şi naţional (sau chiar internaţional); condiţiile conjuncturale.

Majoritatea ţărilor, inclusiv cele dezvoltate economic, se confruntă cu probleme regionale şi, în consecinţă, aplică politici şi strategii de dezvoltare regională ca urmare a dezvoltării neuniforme a diferitelor zone, a dinamicii diferite a dezvoltării economice, a intrării în declin a anumitor activităţi a deplasărilor demografice, a depopulării zonelor rurale.

La nivelul Uniunii Europene au fost iniţiate o serie de acţiuni şi de politici de acompaniere având în vedere dezechilibrele regionale ce se manifestă între Nord şi Sud, între zonele centrale şi cele periferice, precum şi faptul că uniunea vamală realizată pe teritoriul comunitar, a contribuit parţial la accentuarea dezechilibrelor regionale, favorizând concentrarea economică în zonele ce deţin avantaje competitive. Începând cu anul 1975, când s-a creat Fondul European de Dezvoltare Regională, utilizat pentru reducerea dezechilibrelor economico-sociale în regiunile defavorizate, Uniunea Europeană a perfecţionat politica de dezvoltare regională prin crearea Fondurilor Structurale şi a Fondului de Coeziune, utilizate în finanţarea acţiunilor urmărite, prin reformularea obiectivelor de dezvoltare regională funcţie de cerinţele fiecărei etape. Se poate spune că Uniunea Europeană şi-a reformat „din mers” politica de dezvoltare regională adaptându-se la noile condiţii, lucru cu atât mai valabil cu cât procesul de extindere a înregistrat un ritm fără precedent. Uniunea Europeană a dorit să sporească eficienţa fondurilor structurale şi de coeziune prin reducerea numărului de obiective finanţate, şi a numărului de iniţiative comunitare. Îmbunătăţirea utilizării fondurilor s-a realizat inclusiv prin simplificarea procedurilor de alocare a acestora. Noua orientare a acordat prioritate regiunilor celor mai sărace ale Uniunii Europene, punându-se accentul pe ameliorarea infrastructurii şi pregătirea forţei de muncă în zonele ce se confruntă cu dificultăţi structurale sub aspect industrial, rural, urban.

De altfel reducerea disparităţilor regionale în domeniul producţiei, al şomajului şi al veniturilor constituie, pentru multe ţări din lume, un obiectiv politic major. Se consideră însă că ar trebui să se acorde un sens mai larg conceptului de disparităţi regionale: în condiţiile economice şi sociale actuale apar noi tipuri de dezechilibre, în special în ceea ce

Page 229: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

229

priveşte calitatea mediului, dotarea cu elemente de infrastructură, posibilităţile de educaţie, disponibilităţile de capital, accesul la competenţe ş.a. Reducând aceste disparităţi se creează condiţii pentru ca întreprinderile şi autorităţile locale să concureze de pe poziţii egale cu administraţiile şi instituţiile similare din alte regiuni din ţară sau din alte ţări.

O altă idee care apare în noile abordări privind politica regională este aceea că disparităţi în dezvoltarea economică există nu numai între diverse regiuni dar chiar în cadrul aceleiaşi regiuni.

Obiectivele dezvoltării regionale sunt puse în practică cu ajutorul unor instrumente specifice de intervenţie care se regăsesc, de obicei, în domeniul formelor şi modalităţilor de dirijare a cheltuielilor din bugetul instituţiilor publice, în sfera taxele locale, a investiţiilor publice şi a subvenţiilor pentru investiţii publice şi private, utilizarea forţei de muncă în servicii publice .

Prin elaborarea strategiilor de dezvoltare economică naţională se urmăreşte anticiparea efectelor unor astfel de intervenţii asupra condiţiilor economice generale şi a celor locale (regionale).

Instrumentele politicii regionale, aplicate în ţările cu experienţă în domeniu, sunt derivate din instrumentele de politică economică şi pot fi sub forma unor intervenţii directe pentru localizarea şi dezvoltarea anumitor activităţi sau pentru dotarea teritoriului cu anumite utilităţi sau măsuri de stimulare a dezvoltării.

Principalele măsuri din grupa intervenţiilor directe se referă la participarea administraţiei publice (naţionale şi/sau locale) la construirea sau dezvoltarea unor elemente de infrastructură, precum şi participarea la capital, prin asociere între capitalul public şi privat.

Stimularea dezvoltării activităţilor locale se realizează prin acorda-rea unor stimulente financiare şi adoptarea unor măsuri de compensare în vederea eliminării/diminuării unor costuri suplimentare generate de locali-zarea activităţilor într-un anumit spaţiu.

În condiţiile actuale, realizarea obiectivelor politicii regionale fără o colaborare între autorităţile publice naţionale cu autorităţile publice infra - naţionale, cu întreprinderile, sau chiar cu alte ţări este dificil de conceput. În toate ţările care promovează o politică regională activă, autorităţile locale şi regionale au un rol cheie în acest demers.

Principalele instrumente de politică regională vizează crearea unor condiţii favorabile pentru atragerea investiţiilor private în condiţiile unor resurse de finanţare publică reduse, pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Un rol important în dezvoltarea regională îl au organismele private de intermediere sau de cooperare - camere de comerţ, bănci locale, centre de schimb de informaţii (private sau publice),

Page 230: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

230

organizaţii care oferă capital de risc, pieţe pentru produse de bază, centre comerciale şi expoziţii.

Utilizarea instrumentelor tradiţionale de politică regională pe plan internaţional s-a dovedit în timp a nu fi suficient de eficiente deoarece devine demobilizator, poate crea dependenţă, motiv pentru care noua abordare în politica regională presupune utilizarea de noi instrumente.

Primul instrument îl constituie asigurarea unei infrastructuri care să ofere un mediu favorabil de dezvoltare afacerilor agenţilor economici. Un alt instrument al noii politici regionale constă în acordarea de consultanţă şi oferirea de informaţii, acordarea unor subvenţii la începutul perioadei de dezvoltare, intervenţia pe piaţa muncii în scopul reorientării şi formării forţei de muncă.

În România politica de dezvoltare regională a căpătat contur prin crearea bazei legislative şi instituţionale. Este însă necesară în continuare o mai mare stabilitate în ceea ce priveşte instituţiile care coordonează aplicarea politicii de dezvoltare regională. Se impun totodată măsuri de creştere a capacităţii la nivelul agenţilor economici, autorităţilor publice locale, de întocmire a proiectelor care pot accesa fonduri SAPARD, PHARE sau ISPA şi de implementare corespunzătoare a proiectelor. Este necesară o activitate sistematică pentru diseminarea informaţiilor care să faciliteze cunoaşterea posibilităţilor oferite de instrumentele de pre-aderare şi apoi de fondurile structurale. Propunem în acest sens ca atât agenţiile de dezvoltare regională cât şi camerele de comerţ, industrie şi agricultură, şi consiliile judeţene să organizeze birouri de consultanţă şi să facă publică existenţa acestora, precum şi posibilităţile de accesare a fondurilor. Guvernul României, prin agenţiile care au responsabilitate în aplicarea politicii de dezvoltare regională, va trebui să se ocupe serios de pregătirea specialiştilor. Există riscul ca în situaţia aderării României la structurile Uniunii Europene, din cauza lipsei capacităţii de absorţie a fondurilor structurale, să nu putem beneficia de acestea, suportând doar costurile integrării care nu sunt neglijabile.

Condiţiile foarte grele de viaţă şi diferenţele însemnate în privinţa nivelului de trai dintre localităţile din Zona Munţilor Apuseni şi cele din alte regiuni ale ţării, impun sprijinirea dezvoltării durabile economice şi sociale a zonei, respectiv aplicarea unor programe care să pună în valoare potenţialul natural şi uman al acestei zone..

Locuitorii Zonei Munţilor Apuseni au fost supuşi permanent unor constrângeri considerabile din punct de vedere economic şi social, iar în prezent se confruntă cu anumite condiţii, îndeosebi economice, deosebit

Page 231: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

231

de grele şi cu un continuu declin al nivelului de trai. Lipsa serviciilor şi facilităţilor de bază, precum electricitatea, drumurile, comunicaţiile, alături de situaţia economică dificilă a întreprinderilor din zonă, corelată cu absenţa unei alternative de angajare, au obligat multe din familii să revină la un mod de viaţă bazat pe agricultura de subzistenţă.

Închiderea unor întreprinderi şi restrângerea activităţii industriale, ca rezultat al restructurării şi nevoii de a face faţă cerinţelor unei economii de piaţă, a avut un impact serios asupra comunităţilor urbane şi rurale.

Caracteristică pentru locuitorii Munţilor Apuseni, dar mai ales pentru cei din mediul rural, este sărăcia accentuată, şi una din cauzele acestei stări de fapt este insuficienta punere în valoare a resurselor de care dispune zona respectivă.

Aşezările de înălţime mai îndepărtate nu au fost integrate în economia naţională şi această izolare le-a împiedicat să aibă acces la servicii şi la pieţe de desfacere pentru propriile produse. Reţeaua de drumuri comunale se află într-o situaţie precară, ca şi alte obiective de infrastructură, inclusiv socială. Declinul economic şi social a fost amplificat prin exodul populaţiei tinere către centrele urbane cere ofereau posibilităţi mai bune de angajare.

Zona Munţilor Apuseni dispune însă de însemnate resurse naturale, precum: zăcăminte de aur şi metale neferoase - în subsol - şi păduri de brad, molid şi specii de foioase, fructe de pădure, un efectiv important de animale - la suprafaţă.

Ocupaţiile de bază ale locuitorilor acestei zone montane sunt legate de prelucrarea lemnului, exploatarea minereurilor, prelucrarea lânii şi a pieilor, agricultura (în special creşterea animalelor), mica industrie textilă şi alimentară. Majoritatea populaţiei active din regiune este ocupată în industria minieră, cea a lemnului şi în industria uşoară.

Analiza SWOT aplicată sectorului productiv, forţei de muncă, infrastructurii, serviciilor şi turismului a scos în evidenţă oportunităţile de dezvoltare economică ale Zonei Munţilor Apuseni, dar şi punctele slabe şi pericolele care pot bloca această dezvoltare. Pe baza acestor elemente au fost formulate propuneri de îmbunătăţire a strategiilor şi programelor de dezvoltare în zona Munţilor Apuseni, care să permită relansarea regiunii şi diminuarea decalajelor existente.

Obiectivul principal urmărit îl constituie realizarea dezvoltării durabile a Zonei Munţilor Apuseni, prin punerea în valoare a potenţialului natural şi uman al regiunii.

Direcţiile principale de acţiune pentru atingerea acestui obiectiv ce au rezultat din analiza întreprinsă sunt următoarele:

valorificarea superioară a potenţialului natural al zonei, prin eficientizarea, restructurarea şi diversificarea activităţilor

Page 232: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

232

economice, stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii cu capital privat;

scoaterea din izolare a unor localităţi prin îmbunătăţirea echipării tehnice şi integrarea zonei în reţelele de infrastructură majoră (căi de transport rutier, feroviar şi aerian, alimentare cu energie electrică, comunicaţii);

stabilizarea populaţiei prin asigurarea unui cadru de viaţă comparabil cu alte zone ale ţării;

protejarea patrimoniului natural şi construit, în vederea dezvoltării durabile a zonei şi a turismului rural performant. Comparând aceste direcţii principale de acţiune cu obiectivele din

Planul Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2004-2006, respectiv cu cele din planurile agenţiilor de dezvoltare regională Centru, Vest şi Nord-Vest s-au elaborat propuneri pentru îmbunătăţire a acestora în privinţa Zonei Munţilor Apuseni.

Prezenta lucrare a avut drept scop principal îmbunătăţirea acestor planuri şi programe în ceea ce priveşte obiectivele specifice zonei Munţilor Apuseni, respectiv de a contribui la implementarea mai eficientă a lor în această zonă. Ţinta finală este de a facilita accesarea de programe de dezvoltare regională cu finanţare de la Uniunea Europeană (PHARE, SAPARD şi ISPA). S-a urmărit să se ofere o fundamentare teoretică pentru transpunerea obiectivelor strategice în aceste programe.

În acest spirit teze de doctorat a oferit, prin diferite analize ale

autorului (bibliografie, Gârbovean - 1997), o bază pentru fundamentare unui împrumut contractat de România şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA). Acest împrumut se acordă cu dobândă avantajoasă, având ca obiectiv principal suplinirea lipsei de capital, îmbunătăţirea şi stabilizarea mediului economic al comunităţilor rurale din regiunea Munţilor Apuseni. Strategia FIDA este de eradicare a sărăciei rurale prin creşterea veniturilor fermierilor prin îmbunătăţirea culturilor, a creşterii animalelor şi a producţiei, prin promovarea întreprinderilor rurale şi a comerţului.

Această intervenţie reprezintă un instrument utilizat în dezvoltarea regională pentru soluţionarea parţială a necesităţii de capital şi îmbracă forma unor împrumuturi deoarece în zonele rurale şi în special în cele montane sărace dimensiunea creditului este insuficientă. Proiectul are un dublu rol: în primul rând de a fi o sursă viabilă de credit pentru investiţii în scopul consolidării fermei montane şi de înfiinţare de întreprinderi rurale, iar în al doilea rând de a întări capacitatea instituţională de a pune în aplicare programe de dezvoltare rurală.

Page 233: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

233

Împrumutul extern are ca scop să finanţeze proiectul de dezvoltare rurală a Munţilor Apuseni având ca obiective principale îmbunătăţirea şi stabilizarea mediului economic din această zonă prin sprijinirea persoanelor fizice si juridice în dezvoltarea activităţilor, în îmbunătăţirea şeptelului, prelucrarea produselor alimentare, agroturismului şi industriilor rurale. Prin derularea acestui program şi prin rezultatele care s-au obţinut, instrumentele financiare promovate de conceptul de dezvoltarea regională îşi dovedesc viabilitatea chiar şi în zonele cele care oferă cele mai slabe oportunităţi de dezvoltare.

În cadrul politicilor regionale promovate în România, un rol

important îl are politica de sprijinire a zonelor defavorizate prin care se acordă anumite facilităţi asistenţa financiară pentru dezvoltarea economică şi socială a acelor arealuri geografice al căror nivel de dezvoltare este extrem de scăzut, care au fost afectate masiv de procesul de restructurare economică în urma căruia au avut loc disponibilizări masive, scăderi dramatice ale gradului de ocupare şi implicit a nivelului consumului şi veniturilor.

Având în vedere că în Zona Munţilor Apuseni întâlnim aproape pe întreg teritoriul acesteia condiţiile necesare declarării ca zonă defavorizată, prin iniţiativa reprezentanţilor unităţilor administrativ-teritoriale mai multe areale au primit acest statut după cum urmează: zona Brad, zona Apuseni zona Nucet-Ştei, zona Popeşti Derna-Aleşd .

Facilităţile acordate prin lege au avut rolul de a stimula dorinţa de a investii în aceste zone, de a creşte atractivitatea acestor zone. Din monitorizarea impactului pe care l-au avut aplicarea acestor instrumente de dezvoltare regională rezultă că acestea erau absolut necesare, că ele trebuie menţinute pe toată perioada aprobată. Mai mult, ele pot fi dezvoltate constituindu-se în acest fel într-o modalitate importantă de relansare economico-socială a zonei. Exemplele oferite vin să confirme viabilitatea politicilor de dezvoltare regională, necesitatea aplicării acestora ca unică şansă a zonelor foarte sărace precum Zona Munţilor Apuseni. Desigur, aceste programe sunt insuficiente. Dezvoltarea lor, aplicarea în totalitate a facilităţilor prevăzute pentru această zonă rămân obiective de urmărit în continuare pentru autorităţile locale şi centrale pentru agenţiile de dezvoltare regională cu responsabilităţi în evoluţia Zonei Munţilor Apuseni.

În vederea atingerii dezideratelor amintite mai sus, sunt necesare măsuri administrative ferme care presupun înfiinţarea unei structuri guvernamentale pentru Zona Munţilor Apuseni de genul celei create în

Page 234: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

234

Delta Dunării şi numirea unui guvernator cu rang de secretar de stat care să aibă următoarele atribuţii:

gestionarea problemelor existente în Zona Munţilor Apuseni; coordonarea întocmirii unei strategii de dezvoltare durabile; întocmirea planurilor de realizare a obiectivelor fundamentale ale zonei;

coordonarea acţiunilor primăriilor din zona în derularea unor proiecte comune;

asigurarea cadrului de colaborare între cele trei regiuni de dezvoltare pe teritoriul cărora se întinde Zona Munţilor Apuseni,

recrutarea şi pregătirea specialiştilor care să întocmească programele necesare accesării fondurilor de pre-aderare de la Uniunea Europeană.

urmărirea realizării obiectivelor stabilite în strategie.

De asemenea, rezolvarea disparităţilor Zonei Munţilor Apuseni se poate rezolva şi într-un cadru mai larg al problematicii zonei de munte în general. În acest sens este absolut necesară realizarea următoarelor obiective :

punerea de urgenţă în aplicare a „Legii Muntelui” aprobată de Parlamentul României în anul 2004, elaborarea Strategiei de dezvoltare durabilă a zonei montane, urmărirea implementării acesteia şi asigurarea resurselor financiare pentru asigurarea aplicării facilităţilor prevăzute de lege în vederea stimulării fermei montane, a stabilizării populaţiei în zona montană;

implicarea activă a Agenţiei Naţionale a Zonei Montane din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în elaborarea, promovarea, coordonarea, gestionarea, implementarea şi monitorizare politicilor şi strategiilor de dezvoltare regională în zonele montane. În cadrul acestei agenţii ar trebui să funcţioneze şi o direcţie care să se ocupe de promovarea unor programe de dezvoltare pentru Zona Munţilor Apuseni;

introducerea în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare a unui capitol care să trateze zonele sărace din România, în care să fie cuprinsă şi Zona Munţilor Apuseni;

stabilirea unor facilităţi economico-financiare şi fiscale care să contribuie la ameliorarea stării de sărăcie, la stoparea depopulării, precum şi la relansarea activităţii economice cu respectarea restricţiilor din capitolul de negociere cu Uniunea Europeană privind concurenţa şi ajutorul de stat.

Page 235: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

235

Reprezentanţii celor şase consilii judeţene, a oraşelor şi comunelor care au localităţi în zona studiată precum şi Liga Primarilor din Munţii Apuseni, vor desfăşura acţiuni concertate în vederea:

• aplicării măsurilor de susţinere acordate prin diverse acte normative;

• stabilirii unor programe speciale de investiţii pentru lucrări de modernizare a drumurilor, lucrări de consolidare a terenurilor, lucrări de alimentare cu apă şi de canalizare, lucrări de reconstrucţie ecologică a peisajelor, lucrări de restaurare a monumentelor istorice, lucrări de infrastructură turistică, lucrări de investiţii în sectorul productiv. Direcţiile de acţiune şi măsurile formulate în prezenta lucrare pot constitui un punct de plecare în fundamentarea unor programe de dezvoltare;

• asigurarea unor condiţii favorabile specialiştilor din domeniul sanitar şi învăţământ, organizarea în şcolile din sistemul preuniversitar a unor secţii de formare a specialiştilor pentru practicarea meseriilor tradiţionale.

În partea finală a lucrării se propune un modelul de prognoză care utilizează indicatori demografici, acesta estimând cu o precizie suficient de bună valorile indicatorilor reţinuţi la nivel naţional, demonstrând astfel posibilitatea utilizării acestora în dezvoltarea Zonei Munţilor Apuseni.

Având în vedere evoluţia descendentă a populaţiei constată pe baza datelor obţinute la recensămintele din 1992 şi 2002 precum şi faptul că aproape 1/5 din scăderea populaţiei totale este înregistrată în judeţele din regiunea Munţilor Apuseni (-210 mii persoane), am realizat o analiză prospectivă a populaţiei şi a resurselor de muncă.

Evoluţia descendentă a populaţiei este rezultatul unui declin demografic persistent, ca urmare a scăderii natalităţii, a creşterii fără precedent a migraţiei externe, a deteriorării structurii pe vârste a populaţiei. Proiectarea populaţiei din judeţele din Zona Munţilor Apuseni şi a unor elemente ale resurselor de muncă (populaţia în vârstă de muncă, populaţia activă) s-a realizat cu ajutorul unui model matematic, pornind de la tehnica denumită permutarea vârstelor.

Utilizând modelul prezentat s-au obţinut date privind dinamica populaţiei, din care rezultă că populaţia regiunii şi a fiecărui judeţ în parte, până în 2013, va scădea în mod absolut. Gradul de urbanizare se va menţine aproximativ la nivelul din 2002 pe termen scurt şi mediu, iar pe termen lung va creşte uşor. Această tendinţă se explică prin existenţa în mediul rural a unei populaţii îmbătrânite în raport cu populaţia din mediul urban.

Page 236: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

236

În ceea ce priveşte structura pe grupe de vârstă a populaţiei din regiunea analizată, se remarcă o scădere continuă a ponderii populaţiei tinere, ca urmare a scăderii ratei natalităţii, atât prin menţinerea unei rate a fertilităţii reduse, cât şi prin scăderea numărului de femei din contingentele cu cea mai mare rată a fertilităţii.

Totodată se va accentua fenomenul de îmbătrânire demografică, anticipându-se că populaţia de peste 60 ani aproape va egala numeric populaţia tânără (sub 20 de ani).

Din proiectarea resurselor de muncă rezultă că rata de activitate, va înregistra o creştere uşoară în prima parte a intervalului până în anul 2007, după care anticipăm, o reducere uşoară a acesteia. Aceasta tendinţă este, de altfel prognozată a se manifesta şi pe plan european. Scăderea uşoară a populaţiei active, după anul 2007 are ca şi cauză faptul că generaţiile care părăsesc piaţa muncii ajung să fie aproximativ egale cu generaţiile care intră pe această piaţă, iar în perspectiva pe termen lung, vor depăşi această grupă de vârstă.

Teza de doctorat propune o serie de măsuri menite să contracareze tendinţele negative ale evoluţiei populaţiei şi forţei de muncă din Zona Munţilor Apuseni.

Extinderea metodelor de modelare care să cuprindă în detaliu corelaţiile economice care se stabilesc la nivel regional ar fi interesantă şi necesară. Din lipsa unor statistici adecvate, modelul prezentat nu poate fi extins astfel încât să cuprindă în detaliu corelaţiile economice care se stabilesc la nivel regional. Un model de tipul celui prezentat ar putea fi folosit pentru prognoza economică regională. Cea mai dificilă problemă constă în estimarea indicatorilor exogeni de natură economică.

În vederea utilizării metodei modelării economico-matematice în

dezvoltarea regională a Zonei Munţilor Apuseni se impune: organizarea statisticii pentru asigurarea unei baze de date statistice regionale în vederea completării modelului cu ecuaţii de comportament şi funcţionale semnificative din punct de vedere economic;

integrarea modelului zonei Munţilor Apuseni într-un model regional mai larg, cu un schimb permanent de informaţii între modulele componente.

În ansamblu, această teză de doctorat a urmărit să-şi aducă o modestă

contribuţie la studierea problematicii complexe a Zonei Munţilor Apuseni, constituindu-se în prima lucrare ce analizează întreaga zonă, în ansamblu său, pornind de la o observare totală organizată în mod special pentru acest scop pe o perioadă de zece ani, la nivelul tuturor localităţilor

Page 237: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

237

componente. Pe această bază s-a urmărit pe tot parcursul tezei de doctorat să ofere soluţii de dezvoltare, să se aplice metodele moderne de modelare economico-matematică la nivel regional şi, nu în ultimul rând, să se constituie într-un impuls pentru sensibilizarea reprezentanţilor administraţiei publice centrale şi locale, furnizând un instrument de lucru pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a acestei zone.

Page 238: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

238

BIBLIOGRAFIE

Academia Română, Institutul Naţional de Cercetări Economice, Prezent şi perspective de dezvoltare durabilă a zonei Roşia Montană, vol.11-12, Bucureşti, 2003 Abraham-Frois, G., Ėconomie Politique, ediţia a patra, Editura Economică, Paris; versiunea in limba română, Editura Humanitas, 1994 Ailenei, D, Economia sectorului public, Editura Bren, Bucureşti, 2002 Ailenei, D, Piaţa ca spaţiu economic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999 Ailenei, D., Angelescu, C., Marin, D., Jula, D., Jula, N., Gârbovean, A., „Fundamentarea strategiilor de gestionare a situaţilor de criză datorate dezechilibrelor regionale”, Contract de cercetare cu ANSTI în cadrul programului „ORIZONT 2000”, Economica, 2000, 2001, 2002, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2000-2002 Ailenei, D., Constantin, D.L., Jula, D. (coordonatori), Avantaje

Competitive şi dezvoltare regională, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004 Angelescu, C., Stănescu, I., Politici economice, Editura Economică, 2001 Antonescu, D., Dezvoltarea Regională în România, Editura Oscar Print Bucureşti, 2003 ***Anuarul Statistic al României, 1990- 2004, Institutul de Statistică şi Studii Economice, Bucureşti Armstrong, H., Taylor, J., Regional Economics and Policy, Harverster Wheatsheap, 1993 Bachtler, J., „Reforming the Structural Funds : challenges for EU

Regional Policy”, European Planning Studies, vol. 6, no. 6, 1998 Bachtler, J., „Regional Policy: which way forward”, în Peter Coffey(ed.) Toward the next enlargement, 2001. Baltagi B., Econometric Analysis of Panel Data, New York: John Wiley and Sons, 1995 Barro, R. , Macroeconomics, Brookings Papers, 1990 Băcescu, M., Băcescu, A. - Macroeconomie, Editura All, 1998 Beckmann, M. - Location Theary, New York, 1968 Bregman, M., „Interregional Inequalityand Redistributive Policies”, paper presented at the 43nd Congress of European Regional Science Assiociation, Jyvaskila, Finland, August, 2003 Blanchard O., Commander S., Coricelli F., Labour markets in Eastern Europe, Genin, 1993 Blaga, I., Repartizarea teritorială a forţelor de producţie în România, Editura Ştinţifică, Bucureşti, 1974 Boudeville S.R., Amenagement du territoire et polarisation, Genin, 1972

Page 239: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

239

Botez, M., Celac, M., Sistemele spaţiului amenajat. Modelare - optimizare - previziune, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 Bradley J., „Evolutions and Principles of EU Regional Policies”,

presentation paper, University of Strathclyde, SIRIUS Summer School, 1999 Bran, P., Bran, F., Roşca, I., Manea, Ghe., David, O., Costică, I.,

Iorgulescu A., Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a zoei

Munţilor Apuseni Studiu de caz Roşia Montană, Editura A.S.E., Bucureşti, 2003 Burda, M., Wyplosz, Ch., Macoeconomics: A European Context, Oxford University Press, 1997 Cândea, M., Erdeli, G., Simion, T., Pepteanu, D., Potenţialul Turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti, 2003 Charemza, W. W., Strazala, K(eds.), East European Transition and EU Enlargement-A Quantitative Approach, Springer Verlag, 2002 Cheshire, P., Duranton, G.(eds.), Recent Developments in Regional and Urban Economics, Edward Elgar, 2004 Chiriţă, N. Modelarea cibernetică a economiilor în tranziţie - Editura Etape, Sibiu, 1997 Chiriţă, N., Scarlat, E. - Politici macroeconomice. Teorie şi aplicaţii, Editura Economică, 1998 Chow, G.C., Analysis and Control of Dynamic Economic Systems, Editura New York, 1975 Ciucur, D., Popescu, C., Tranziţia prin criză, Editura Eficient, Bucureşti,1995 Constantin, D.L., „Modelul optim al creşterii regionale - de tip concurenţial sau generativ?”, Tribuna Economică nr.46/1994 Constantin, D.L., Economie regională, Editura Oscar Print, Bucureşti,

1998 Constantin, D.L., Economie regională , Editura Oscar Print, 1998 Constantin, D.L., Elemente de analiză şi previziune regională şi urbană, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1998 Constantin, D.L., Introducere în teoria şi practica dezvoltării regionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000 Constantin, D.L.,(coordonator), Probleme actuale ale dezvoltării regionale în România, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002 Constantin, D.L., „An Institutional and Cultural Perspective on Romanian Regional Policy, in M. Fischer, G. Atalik(eds), Regional Development Reconsidered, Springer Verlag, Berlin-Heidelberg-New York, 2002

Page 240: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

240

Constantin, D.L., „SMEs, Territorial Development and Networking: the case of Romania”, în the CD-ROM Collection of Papers of the 42ndCongress of the European Regional Science Association, Dortmund, 2002 and ResearchPapers in Economics, http://www.repec.org Constantin, D.L., Elemente fundamentală de economie regională, Editur

A.S.E., Bucureşti, 2004 Cojanu, V.,(coordonator), Cerinţe specifice ale gestionării instrumentelor structurale şi implicaţiile pentru România, Studiul de impact nr.6, PAISII, Institutul European din România, Bucureşti, 2004 Cristureanu, C., Miron D., Drăgan G. ş.a. Model de evaluarea a efectelor adoptării acquis-ului comunitar în materie de dezvoltare regională. Aplicaţie pe exemplul regiunii Sud-Est Oltenia Davies, S., „Cohesion policy and the Accession countries”, paper presented at the 43nd Congress of European Regional Science Assiociation, Jyvaskila, Finland, August, 2003 *** Dicţionar de Economie, Ed. Economică, 2001 *** Disparităţi regionale în România, Programul Phare pentru politica de dezvoltare regională în România, 1996 Direcţiile Judeţene de Statistică Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara, Sălaj Fişa localităţii pe anii 1990-1999 Dobrescu, E., Tranziţia in România Abordări Econometrice, Editura Economică, Bucureşti, 2002 Drăgan, G., Atanasiu, I., Compatibilităţi între cadrul românesc al politicii regionale şi reglementarile UE privind ajutorul de stat, Studiul de impact nr. 8 PAISI, Institutul European din România, 2004 Dunford, M., Smith, A., „Trajectories of change in Europe’s Regions : cohesion, divergence and regional performance”, Sussex European

Institute, Working Paper no. 26 *** Economie, manualul catedrei de Economie şi Politici Sociale a A.S.E., Editura Economică, 2000 Eiselt, H. A., Sandblom, C. L., Decision Analzsis, Location Models and Scheduling Problems, Springer Verlag, 2002 European Commission, Agenda 2000 – For a Stronger and Wider Union, Bruxelles, 1997 European Comission, European Union 6th Periodic Report of the Social

and Economic Situation and Development of the Regions of the EU”,

Bruxelles, 1999 European Comission, European Union assistance for regional

development – A

Page 241: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

241

Brief Guide for Future Member State”, DG XVI Bruxelles, 1999 European Comission, European Union assistance for regional

development – A Brief Guide for Future Member State”, DG XVI Bruxelles, 1999 European Comission, Schéma européen d’amenagement du territoire, Strasbourg, 1991 European Comission, Structural Actions 2000 – 2006, Bruxelles, 1999 Fazio, V., „Methods for projects and regional policy evaluation: the role of strategy”, paper presented at 42nd Congress of European Regional Science Assiociation, Dortmund, August, 2002 Folescu, A., Constantin, D. L., „The impact of EU enlargement on Romania’s regional policy: the rol off pre-accession instruments”, the CD-ROM Collection of papers of the 44nd Congress of European Regional Science Assiociation, Porto, August, 2004 Foster Nigel, EEC – legislation, ed.3, 1992 Gaulier, G., Hurlin, C., Jean–Pierre, P., „Testing Convergence : A Panel Data Approach”, Annales d’Economie et de Statistiques, 55, 56,411,427,

1999 Généreux, J., « Politici economice », Institutul European, Bucureşti, 1997 Gârbovean, A., Ailenei, D., „Perspective ale dezvoltării turismului în Munţii Apuseni, Sesiune anuală de comunicări ştiinţifice IECIT, Bucureşti, 1988 Gârbovean, A., „Dezvoltarea regională - Zona Centru - Judeţ Alba”, Conferinţa internaţională "Politica de Dezvoltare Regională în România",12 - 13 Mai 1997 Bucureşti Gârbovean, A., „Oportunităţi de dezvoltare a judeţelor din Regiunea Economică Centru”, Reuniunea de negociere privind semnarea Protocolului de colaborare dintre judeţele din Regiunea " Centru ", Alba Iulia, 1997 Gârbovean, A. (coordonator), „Brief presentation of the economic and social potential of Alba County”,Prefectura Alba, Alba Iulia, 1997. Gârbovean, A. (coordonator), „Posibilităi de înfiinţare a unor unităţi mici de producţie la nivelul comunelor în judeţul Alba şi obiective de interes social”, Prefectura Alba, Alba Iulia, 1997 Gârbovean, A., (coordonator), „Program de restructurare a exploatărilor miniere de cupru şi aur din Munţii Apuseni”, Coordonator, Alba Iulia, 1997 Gârbovean, A., „Studiu de prefezabilitate Plan de Restructurare regională judeţul Alba, România”,coordonare partea română (Studiu elaborat de Asociaţia Japoneză de Comerţ cu Rusia şi Europa Centrală şi de Est),1998

Page 242: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

242

Gârbovean, A., „Integrarea europeană - obiectiv strategic al României”, Sesiune de comunicări organizată la Alba Iulia cu ocazia Zilei Europei, 9 Mai 1998 Gârbovean, A., Jula, D., Ailenei D., „Dezvoltarea regională în România în perspectiva integrării Europene”, Contract-Grant al Academiei Române, 1998 Gârbovean, A., „Judeţul Alba, Munţii Apuseni - Studiu privind posibilităţile de dezvoltare a regiunii”, Alba Iulia, 1997 Gârbovean, A., „Analiză diagnostic a situaţiei economice culturale şi administtive a judeţului Alba în anul 2000”, Prefectura, Alba Iulia, 2001 Georgesu-Roegen, N., The Entropy Law and Economics Process, Harvard Universitz Press, 1971, versiunea in limba română, Editura Politică, Bucureşti, 1979 Golen, S., „Peripheries and centres-Models of integration” paper presented at the 43nd Congress of European Regional Science Assiociation, Jyvaskila, Finland, August, 2003 Greene, W.H., 2000, Econometric Analysis, fourth edition, New Jersey:

Prentice Hall, Inc., 2000 Guvernul României şi Comisia Europeană, Carta Verde a dezvoltării regionale în România, Bucureşti, 1997 Hacker, S., Johansson, B., Karlsson, C.(eds.), Emerging Market Economics and European Economic Integration, Edward Elgar, 2004 Hall, R., Rosenstock, M., „Agenda 2000 – The Reform of EU Cohesion Policies, in European Planning Studies”, vol. 6, no. 6, December 1998 Hansen, N., Button K., Nijkamp, P., Regional Policy and Regioanl Integration, Edward Elgar, 2004 Haynes, K., Button K., Nijkamp, P., Regional Dynamics, Edward Elgar, 2004 Hooghe, L., şi Keating, M., „The Politics of european Union Regional Policy”, in Journal of European Public Policy, nr. .....1994. Hsiao, C., „Analysis of Panel Data, in Econometric society Monographs” No. 11, Cambridge Universirty Press, 1986 Hurlin, C., L’Econométrie des Données de Panel, Ecole Doctorale Edocif, Université Paris-1, 2002 Ianoş, I., Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, Bucureşti 2000 Ianoş, I., Humeau, J.B., Teoria sistemelor de aşezari umane, Editura

Tehnică, Bucureşti, 2000 Iordan, I., România, Încotro-Regionalizare-Cum?Când?, CDPRESS, Bucureşti, 2003 Joliet, R., Le droit institutionel des Communautes europeennes: Les institutions; Les sources; Les rapports entre ordres juridiques, Paris, 1983

Page 243: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

243

Jula, D., Ailenei, D., Jula, N., Gârbovean, A., , Economia dezvoltării, Editura

Viitorul Românesc, Bucureşti, 1999 Jula, D., Economie regională, Editura Estfalia, Bucureşti, 2002 Jula, D., Jula, N., Ailenei, D., Gârbovean, A., „Modele de dezvoltare regională”, Simpozion Comunicări ştiinţifice Universitatea Ecologică, Bucureşti, 2003 Jula, D., Introducere în econometrie, Editura Professional Consulting, Bucureşti, 2003 Jula, N., Piaţa muncii în România, Editura Didactică şi Pedagogică, 2000 Jula N., Gârbovean A., „Noi orientări în politicile regionale”, Simpozion Comunicări ştiinţifice Universitatea Ecologică, Bucureşti, 2003 Jula, D., Jula, N., Ailenei, D., Gârbovean, A., „Competitivitatea şi dezechilibrele regionale ”, Dezvoltarea economică a României Competitivitatea şi integrarea în Uniunea Europeană” Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003 Keynes, J.M., The General Theory of Employment, Interest and

Money(1936), Versiunea în limba română, Editura Ştinţifică, Bucureşti, 1970 Kostopoulos, T., „The regional dimensions of the European integration under the expected expansion of the EU.”, paper presented at 42nd Congress of European Regional Science Assiociation, Dortmund, August, 2002 Leontief, W. , Essais d’economiques, Calman-Levy, France, 1974 Maddala, G.S., Introduction to Econometrics, New York: John Wiley and Sons, 2001 *** Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, în Monitorul Oficial al României nr. 265/16 iulie 1998 *** Ordonaţa de urgrnţă nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, în Monitorul Oficial al României nr. 12/19 ianuarie 1999 *** Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, în Monitorul Oficial al României nr. 577/29 iunie 2004 *** Legea 507/2004 privind regimul zonelor defavorizate, Monitorul Oficial al României nr. / 2004 Malinvaud, E., Methodes statistiques de l 'économetrie, Dunod, Paris, 1964 Manea, Gh., Strategii de dezvoltare de tip cluster, în Tribuna Economică, nr.15, 1999 Manolescu, Ghe., Politici Economice. Concepte, instrumente, experienţe, Editura Economică, Bucureşti, 1997 Marin, D., Spîrcu, L., Analize economice cantitative, Editura Independenţa Economică, Bucureşti, 2001

Page 244: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

244

McAleavey, P., The Political Logic of the European Community Structural

Funds Budget: Lobbying Efforts by Declining Industrial Regions, Editura ....1994 McCann, P., Urban and Regional Economics, Oxford University Press, 2001 McCann, P.(ed.), Industrial Location Economics, Edward Elgar, 2002 Mitruţ, C (coordonator), „Crearea şi implementarea în România a modelelor şi metodelor de analiză şi prognoză folosite de ţările europene şi recomandate de EUROSTAT”, în Economia, Editura A.S.E., Bucureşti, 2002 Myrdal G., Economic Theory and Underdeveloped Regions, Methuen, London, 1963 Munteanu, N., Cibu R., Lingurar V.,( ADR Vest), Velcea M., Consultant asociat Rentrop& Straton, Stoian M.,(ANTREC) ,s.a. ”Studiu regional de oportunitate pentru Zona Brad”, 2004 Nicolae, V., Constantin, D.L., „Abordarea strategică a dezvoltării regionale”, Tribuna economică, nr. 50/1993 Nicolae, V., Constantin, D.L., Grădinaru, I. - Previziune şi orientare economică, Editura Economică, Bucureşti, 1998 Nicolae,V.,Constantin, D.L., Grădinaru I., Previziune macroeconomică, Bucureşti, 1997 Nicolae V., Constantin L.D., Bazele economiei regionale şi urbane, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1998 Nistoreanu, P., Turismul rural, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999 Oprescu, Gh., Andrei, A., Marin, D., Scarlat, E., Ţigănescu, E. - Modele de optimizare - previziune, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 Pascariu, G., Stănculescu, M., Jula, D., Luţaş, M. şi Lhomel E., „Politica de coeziune a UE şi dezvoltarea economică şi socială în România”, Pre-Accession Impact Studies nr. 9, Institutul European din România, 2002 Pascariu, G., Ihomel, E.,Stănculescu, M., Jula, D., Luţaş, „Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România”, Pre-Accession Impact Studies nr. 9, Institutul European Român, 2002 Pârlog, C., Constantin, D.,L.(cooordonator), Dezvoltare regională şi integrare europeană, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003 Pârlog, C.(cooordonator), „Perfecţionarea metodologiei de elaborare a Planul Naţional de Dezvoltare în România”, în Economia, Editura A.S.E., 2003 Pecican, E.S., Econometrie, Editura ALL, Bucureşti, 1994

Page 245: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

245

Pfirman, O., Walter, G. H.(eds.), Small Firms and Entrepreneurship in Central and Eastern Europe-A Socio-Economic Perspective, Springer Verlag, 2002 *** Plan de amenajare a teritoriului zonal „Munţii Apuseni”, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Bucureşti, 1994 *** Plan de amenajare a teritoriului Judeţean Alba, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Bucureşti, 1995 *** Plan de amenajare a teritoriului Judeţean Arad, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Bucureşti, 1995 *** Plan de amenajare a teritoriului Judeţean Bihor, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Bucureşti, 1995 *** Plan de amenajare a teritoriului Judeţean Cluj, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Bucureşti, 1995 *** Plan de amenajare a teritoriului Judeţean Hunedoara, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Bucureşti, 1995 *** Plan de amenajare a teritoriului Judeţean Sălaj, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Bucureşti, 1995 *** Planul Naţional de Dezvoltare al României 2002-2005, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, 2001 *** Planul Naţional de Dezvoltare al României 2004-2006, Ministerul Integrării Europene, www.mie.ro Planul Naţional de Dezvoltare al României 2007-2013, Ministerul Finanţelor Publice, www.mfp.ro *** Programul Naţional de aderare la Uniunea Europeană, iunie 2001, www.guv.ro *** Programul Economic de Pre-Aderare, Guvernul României, 2003 Plăieş, I, Agricultura Montană, Editura Libris, Cluj Napoca, 1994 Prebisch R., Commercial policy in the Underdeveloped Countries, în American Economic Review, May, 1959 Profiroiu, M., Managementul strategic al colectivităţilor locale, Editura

Economică, Bucureşti, 1999 Puşcaşu, V., Dezvoltarea regională, Eitura Economică, Bucureşti, 2000 Scarlat, E, Chiriţă, N, Bazele Ciberneticii Economice, Editura Economică, Bucureşti, 1997 Scarlat, E., Chiriţă, N., Sisteme cibernetice ale economiei de piaţă, Editura Economică, Bucureşti, 1998 Seers D., A Model of Comparative Rates of Growth of the World Economy, în Economic Journal, March, 1962 *** Strategia de dezvoltare economico-socială a Judeţelui Alba în perioada 2001-2004, Consiliul Judeţean Alba, iulie 2001 *** Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă, Hotărârea Guvernului României numarul 305/1994

Page 246: teza_doctorat.strategii dezv muntii apuseni.pdf

246

*** „Strategia de pregătire Strategia a aderării României la Uniunea Europeană în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi lucrărilor publice”, *** „Strategia de dezvoltare” a Regiunii “Centru”, *** „Strategia de dezvoltare” a Regiunii “Nord vest” , *** „Strategia de dezvoltare” a Regiunii “Vest” A.D.R. Timişoara *** „Strategia naţinală de dezvoltare a României pe termen mediu”, Bucureşti, 2000 Stremţan F., Arealul apusean al României, Editura ETA, Cluj-Napoca,

1998 Stroe, R., „Consideraţii privind elaborarea unor modele de prognoză în profil teritorial” în Studii şi Cercetări de calcul economic, şi cercetări de calcul economic şi cibernetică economică, nr. 4/1977 Ştefănescu, D., Wagner, P., Dumitrescu, I., „Statistica regională : instrument esenţial pentru fundamentarea politicilor regionale” lucrare prezentată la cel de-al Doilea Simpozion al Asociaţiei Române de Ştinţe Regionale, Bucureşti, 2002 Terrasi, M., „In search of meaningful set of macroregions for the „New Europe” paper presented at the 43nd Congress of European Regional Science Assiociation, Jyvaskila, Finland, August, 2003 Todaro M, Economic Development, Longman Ltd. Wheatsheaf, 1993 Tövissi, L., Ţigănescu, E., Balanţa legăturilor dintre ramuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969 Tövissi, L., Scarlat, E., Taşnadi, Al., Metode şi modele ale analizei economice structurale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 Trăistaru, I., Iara, A., Longhi, S., „Regional specialization and location of industrial activity in accession countries”, paper presented at 42nd Congress of European Regional Science Assiociation, Dortmund, August, 2002 Ţigu, G., Turismul montan, Editura Uranus, Bucureşti, 2001 Voineagu, V., Voineagu, M., Furtună, F., Ştefănescu, C., Analiza

factorială a fenomenelor în profil regional, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2002

Wallace, H. şi Webb, C., Policy Making in the European Communities, Edward Elgar 1977

www.mie.ro www.mfp.ro www.ier.ro www.ersa.org www.rsai.org www.europa.eu.int-comm-regional_policy www.guv.ro