Cl,ficl4ol &vacoSeria

Auenturile lui Adh6mar de Tr6mazenc,Cavaler de Capestang

Cdpitanul vol. 1- - Giselle

Cipitanul vol. 2 - Aventurierul

Cipitanul vol. 3 - Sdgeata

Cdpitanulvol. 4 - Annais

Cipitanul vol. 5 - Corignan gi Rascasse

Cipitanulvol. 6 - SfArgitul

of,{tchol &6tnco

ffirg,itutt

Autor: Michel Z6vacoTitlu original: Adh6mar de Tr6mazenc, Chevalier de CapestangLe Capitan vol. 5 - L'h6roTne 3/3Titlu: Cdpitanul vol. 6 - Sf6rgitulEditor Dexon Office, BucuregtiEdilie completatd 9i revizuitdVersiune dupd edilia realizatd de Editura ,,Danubiu,,, 1931

@ by Dexon Office,2OtTToate drepturile pentru aceast5 versiune apa$in Dexon Officelnformafii, comenzi rambursEmail dexonoffice@gmail.comwww.aldopress.rolsBN 978-973 -7 0L-57 2-3 / |SBN 973_9 7 3_7 0L_57 8_s

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RominieiZEVACO, MICHEL

Cipitanul / Michel Z1vaco; red.: Hristescu Laura. _

Bucuregti : Dexon,20176 vol.I SBN 978-97 3-7 01 -57 2_3Vol.6: Sftirgitut. - |SBN 979-g7g-701-STB-s

l. Hristescu, Laura (red.)821j33.1

Capitolul 42invingii

in aceeaqi zi, pe la prdnz, ducesa de Chevreuse, a$tepta inpalatul sdu rezultatul acfiunii. Era preg[titi pentru orice eve-niment. In curte agtepta o trdsurd inchisS, gata inhdmatd". Eainsdqi era imbrecatd cu un costum negru inchis, care trebuia se-ipermitd sd treacd peste tot. indatd ce noutatea i-ar fi fost adusd,trebuia sd alerge sd o previn[ pe regina Anne de Austria, apoi sdse duc[ la cdtiva inalli seniori nehotdrdfi, s5-i asmutd, probabil.$i atunci, cine qtie? Poate cd Louis al XIII-lea avea sA fie exilat,Gaston incoronat, iar ea avea sA fie triumfdtoare ?ntr-o curte pecare o putea modela dupd pofta ei. P51i la aceastd idee. Tre-mur6nd toatd, privi spre orologiu.

- Doudsprezece, murmurd ea. E ora la care frumosul meuleu iqi ridicd gheara de ofel deasupra monstrului. E ora elibe-rdrli, ora morfii!

Exact in momentul aceIa, unul din geamuri zbtnd in f5nd[ri.O piatrd cdzu pe covor. O hdrtie era mototolitl in jurul pietrei.Ducesa o apucd cu iuJeald, o desftcu qi descifrd aceste cuvinte:

,,Cardinalul de Richelieu, informat de mine de ceea ce cveasd se intdmple, a trimis Ia Fleury o jumdtate de companie demu;chetari. In momentul fn care veli primi acest mesaj, amantuldumneavoastrd vafi arestat. Judecali ce dragoste am avut eupentru dumneavoastrd, dupd'infamia in care am consimlit sdmd afund pentru a-l omori pe acela pe care tl iubi1i."

Hdrtia nu era semnat6, dar nici nu mai era nevoie de sem-n[turd. Fiecare literd din acel bilet striga pasiunea lui Louvigni.

Ducesa de Chevreuse rimase un minut zdrobitd,. Ea, catepierduse trei ani ca sd unelteasc5 moartea lui Richelieu, uitd deRichelieu, de Gaston qi de regind, de tot, si un vaiet de dra-goste curatd se ridicl din strdfundul inimii sale. Numai numeleamantului s[u ii tremura pe bvze. Sirena se prinsese in cursd!

a ol{iohol&waco

Simulase dragostea, ca sd poatd inarma braful lui Chalais. $iacum, qi-ar fi dat toful, titlurile, puterea, bogdfia qi chiar frumu-sefea ca s6-l salveze.

- Henry! bAigui ea, innebunitd. Henry al meu, dacd tu mori,eu am sd mor cu tine!

Acest moment de sl[biciune dur[pulin. Aproape numaidecdtiqi adun6 intreaga energie. In cdteva clipe igi aqezdintr-un gea-mantan de voiaj tot ce avea acolo in palat: aur qi bijuterii pre-fioase.

Puse sd-i fie dus geamantanul in trdsurS, apoi aruncd in jurulei o privire plinl de disperare gi murmurd:

- Dacd sosesc la timp, il salvez gi fugim impreund. Dacil-au qi prins, am sd-mi intrebuinfeztoatdaverea ca sd-i induplecpe gardieni. Dacd e condamnat, dacd moare...

Igi frdngea mdinile gi un val de lacrimi ii izvori din ochi.Stipdnindu-,si aceasti noud sldbiciune, cobori repede, urcb in

trdsurd si spuse:

-La Fleury, ca vdntul!Trdsura porni. In curdnd, ajunse afard din Paris qi se indreptd

spre Fleury dusd in galopul nebun al cailor. Mergeau pe drumulobiqnuit, dar in timpul acesta contele de Chalais gonea spreParis pe un alt drum, strig6ndu-qi singur:

- Intdi s-o salvez pe ea!Trecuse ceva mai mult de o ord de c6nd ducesa plecase,

un cavaler descdlec[ in fa[a palatului ei. Trebuie sd se fi gr5bitfoarte tare, cdci calul ?i era alb de spume. Omul acesta purtalivreaua familiei de Venddme. Fl ceru s[ fie primit imediat deducesi, spunAnd cE era o chestiune de via!6 gi de moarte. Aduceao scrisoare qentru ea. I se spuse cI Ducesa era plecatd. Unde?Nu se gtia. In momentul aceIa, un al doilea cdldre[,la fel deacoperit de nddugeal[, intrd in curte, avdnd o expresie plind desatisfacfie. Acesta spuse cdhe valetul care ii ieqi inainte:

-Aducefi-i la cuno;tin!6 doamnei ducese cd sunt trimis aici

de domniqoara de Lespars. Atdtatot, omule!

- Cum vI numili dumneavoastr[? fbcu valetul uluit.

$t8rgitu[ 7

-Verdure, bravul meu. $i afldcdapa4in domnului conte de

Mauluys.Verdure schild cel mai amabil surds al s6u, cdnd un al treilea

vizitator intrd"ca o furtund in curte. Era Chalais, livid, tremur6nd.Contele se repezi spre interior. Valetul alergd spre el.

-Ah! Domnule conte.

- Unde-i ea? horcdi Chalais.

- A plecat! $i a mai venit aici un cdl6re[ care intreab[ dedoamna ducesd.

Nducit, Chalais se intoarse spre omul care i-a fost ardtat qi recu-noscu stema lui Vend6me. Omul il recunoscu gi el, ftrd indoial5.

- Domnule conte, spuse el, adusesem aceastd depegidoamnei ducese.

Chalais lud scrisoarea gi o deschise. Gestul acesta spuneadestul de mult despre relafiile sale cu ducesa. Dar nu qtia ceface. El o citi:

,,Totul e descoperit. Fugili gi venili sd vi intdlniJi cu noi laBlois. De acolo, vom porni spre Nantes. Dacd va trebui, ne vomduce sd ne inchidem la La Rochelle ;i vom dezldnfui rdzboiulcivil. Venifi in grab5."

- Unde e ducesa? intrebl maqinal Chalais, ftrd a se gdndimdcar s6-gi gteargl sudoarea care ii giroia pe fa!6.

Marina, subreta ducesei, venise in fugd. Auzise totul qi apro-piindu-se de Chalais, cu familiaritatea ei de confidentI, ii qopti:

- Doamna aplecatbrusc, dupd ce a citit o scrisoare care i-acdnfi in mdnd intr-un mod foarte ciudat.

,,Atunci e pe drumul spre Blois!", se g0ndi Chalais, cu o tre-sdrire de nespusd bucurie.

- Marina, pentru Dumnezeu, pentru Stipdna ta, am nevoieimediat de un cal!Al meu e istovit.

- Un cal pentru domnul conte! shigi Marina.

- Concediazd" pe toatd lumea, addugd Chalais cu voceinceatd, qi apoi vino dupi noi la Blois.

C6teva clipe mai tdrziu, Chalais porni. Iegi din Paris fbrd amai fi ingrijorat qi o lu[ pe drumul spre Blois.

e C'Wic/tal &waoo

Se scursese o jumdtate de or5. Verdure, instalat pe piatra luidin colful casei, pdrea cd nu vede nimic, nu aude nimic din celece se petreceau in jurul lui. Numai cdteodatd,, bolborosea niqtecuvinte confuze, in care era vorba de corvezi ciudate qi de niqteaoualIi aduse contra lui Mauluys care ?gi condamna oamenii sdmoard de sete.

,,Am ftcut foarte bine, mormdi Verdure la un moment dat.El nu o sd vadd scrisoarea. Nici nu voia s-o citeascd, prostul!Saint-Priac a vdzut faimoasa scrisoare, cardinalul a vdzut-o qiarevdz;trt-o. Domnul de Mauluys nu are s-o vadd! Asta are s[-linvefe minte."

Verdure ajunsese aici cu monologul gi cu rdnjetele sale, c6ndo lovifurd puternicd de ciocan fbcu sd vibreze poarta mare apalatului, pe care Marina pusese s-o inchid6.

De fapt, subreta prinsese in ultimele cdteva zile mai multepriviri gi frdnturi de cuvinte. Plecarea ducesei dupd ce citise acelbilet ce intrase prin fereastrd,, grija pe care o avusese aceasta cala plecare sd ia cu ea cdt aur putuse qi in sfdrgit, cuvintele luiChalais transformaserd bdnuielile ei in siguran!6. Atunci, pusesd se incuie toate uqile, chemd intendentul qi ii spuse:

- Dragul meu, te anun! cd pdnd disearl palatul are sI fieinvadat de polifie. In consecinf[, concediazd-li to{i oamenii gipleacd ;i dumneata cdt mai cur6nd posibil. Eu plec chiar acum.

Atunci rdsund qi lovifura de ciocan, intr-un mod sinistru. Toatilumea crezLl c[ erau oamenii procurorului-criminalist gi nimeninu se duse sd deschidd. T[cerea qi groaza se instal[ inpalat.

- Ia te uitd ce casd rdu !inut5, bombdni Verdure, gi foarteliniqtit, se duse sb deschidd.

- Domnul Trencavel! ftcu acesta.

- Verdure! exclamd Trencavel. Tu, aici?

- Eu insumi. Domnul conte m-a trimis aici sE vd agtept pedumneavoastrd. S-o ia dracu de agteptare. S-o ia dracu de cas6,cd moare lumea de sete, zduaqa! Veni{i cu mine, domnule.

$i cum Trecavel qovdia:

Sfffrgitul e

- Ea nu e aici, spuse Verdure cu un aer ;trengdresc. Dacdvre{i s-o vedefi, urmali-md.

$i Verdure, sigur de aici inainte pe faptele lui, ie;i din palatducdndu-qi calul de c[p[stru gi fdrd a-gi mai da osteneala sd se

asigure daci Trencavel il unna. Trencavel l-ar fi urmat pdndlacapdtul lumii.

Dupd intrevederea lui cu regele, Louvigni se indreptd cu paqirepezi spre casa lui.

Era aproape ora patru cdnd servitorul sdu pe care-l chemase,ii spuse:

- Domnul a auzit zvonurile care umbld despre doamnaducesd?

-A fugit? ftcu maqinal Louvigni.

- Da, domnule. $i odatd cu ea au fugit qi mai mulli mariseniori care, dupd cum se pare, au complotat impotriva regeluigi dup6 care aleargd un mare numdr de soldali gi ofiferi. Se spunecd printre fugari se afl6 gi domnul de Venddme gi domnul de LaVallete gi chiar un bun prieten al domnului, adicd domnul contede Chalais, care...

Bietul om nu mai avu timp sI mai continue. Louvigni ii sdrisela gdt qi-l str6ngea, il sufoca, mugind:

- A fugit? Spui cd Chalais a fugit? Spui ci Chalais e invialFt? Chalaislu e arestat? Sd vedem! Povesteqte ce gtii, relulLouvigni recdpSt€ndu-gi pufin stdpdnirea de sine.

$i valetul povesti. In tot Parisul nu se vorbea decdt despreasta. in toate bisericile se slujea cdte un Te Deum. Bande degolani bdteau strdzile qi strigau ,,Tr6iascd domnul cardinal, pe

care au vrut s5-1 asasineze!" Toatd lumea ii numea pe conspi-ratori. $i domnul de Chalais era citat. Louvigni se prEbugi.

Aqadar, trddarealui fusese zadamicd! Chalais reugise sd fugi!

- Oh! scr0qni el. $i eu care voiam sd m5 omor! Dobitoc ce

sunt! Am md s5 mI omor probabil, dar nu inainte de a-i fi smulsinima din piept!

to C4'frchal &tyaco

Dar nu to{i conjura}ii fugiserd. Pe la ora trei, doi dintre eiintrard,liniqtifi in Paris, merg6nd, cu caii la pas. Aceqtia doi eraucontele de Montmorency-Boutteville qi marchizul de Beuvron,amdndoi tineri, amabili gi strdlucifi seniori, cdrora le surideaprimdvara vielii. Discutdnd veseli intre ei, cei doi se indreptauspre piafa Regald.

- Acum toful s-a sf6rsit, spunea Beuvron. Eu cred cdRichelieu nu poate fi prins.

- Asta e gi plrerea mea, marchize, spuse Boutteville. Darfiindcd tot ne-am hotdrdt sd-l ?nfruntim, fiindci vrem sd d6m unexemplu nobilimii franceze, cred cd a sosit timpul sd-l sfid[m qisd ne batem in duel inaintea ochilor sdi.

$i discutAnd astfel, ajunserd inpia[aRegal6. Oricdt de pu{indlume ar fi fost acolo, cAnd cei doi gentilomi au fost vizuli cd-qiscot spadele in mijlocul pielei, imediat o mulJime de lume seadun[ in jurul lor. Lupta avu loc chiar sub ferestrele cardina-lului. Mai mulfi gentilomi alergard,spre cei doi.

- Domnilor, domnilor, ce vrefi sd facefi?

- Gdndifi-vd la ordonanfd!

- Ei, la naiba, spuse Beuvron, iat[ ce p[rere avem noi deordonanfd!

- Pune{i-vd spadeleinteacd, in numele cerului! strigd unuldintre gentilomii prezenli. Uite cd vin spionii cardinalului.

Dar cei doi adversari se atacau cu ard". Beuvron ii dddu celdintdi lui Boutteville o lovifurr de sus injos, ca de secure, spundnd:

- GrIbifi-vd sd md ucidefi, dragul meu, fiindcd vin sE nearesteze.

intr-adevdr, nigte solda{i iegeau din palatul cardinalului.

- Hei! strigd qeful gdrzilor. Jos spadele, domnilor!In acel moment Beuvron cdzu gi i;i d6du ultima suflare.

- Spada dumneavoastrd, domnule de Boutteville! spusegeful gdrzilor.

Cdteva minute maitdrziu, Boutteville dispdru. Fusese condus laBastilia. A iegit de acolo, e drept, dar doar pentru a merge la eqafod.

$fffrpitut 1t

Capitolul 43Al{i doi inviryi

Ce s-a intimplat la Fleury cu Rascasse qi Corignan, inmomentul cdnd Trencavel s-a dus s[ le dea de veste conspirato-rilor, nu prezintd mare interes pentru urrnarea povestirii noastre.

Rascasse vdzu trecitnd muqche taii, vdzu gi fuga conspirato-rilor qi atunci inlelese limpede ci totul se sfArgise.

- Se mergem! ii spuse el lui Corignan.Acesta r[mase uimit.

- Credeam, ftcu el cu vocea-i obraznicd, cd trebuie sd fimdevota{i cuiva, cardinalului sau ducelui de Anjou, nu are impor-tanfd cui.

- Tii mult sd fii devotat? spuse Rascasse.

- Adicd, sd ne inlelegem, eu nu lin sd putrezesc in temnifainalt Prea Sfinlitului pdrinte Joseph. Asta-i devotament, nu?

- Foarte bine, fii devotat, pop6! zis,e infuriat Rascasse. Ar fiprima oari in via[ata. Poate c[ te-or mai schimba pufin. De fapt,ar fi ultima oar6. Atunci, intrd qi tu la Fleury gi spune mugche-tarilor: ,,Domnilor, trebuie neapdrat sd fiu devotat cuiva. Turbezde dorinfa de a fi devotat! Avefi, aqadar, generozitatea de a-misprye cui trebuie s[-i fiu devotat.

In timp ce vorbea, Rascasse mergea latrap. Capucinul veneadupd el. Dupi vreo leghe de drum, tdcerea incepu din nou s5-1

apese pe Corignan, care exclamd:

- Ce v[d eu mai limpede in toati incurcdtura asta, e c[ mcr-odatd in biata mea viald nu mi-a fost aqa de sete.

- Ei bine, bea, bea pdnd oi crdpa, bea pdnd n-oi mai putea,ur15 Rascasse, lu6nd-o la galop.

Dar Corignan dddu qi el pinteni gi incepu s[ galopeze dupd el.Ajunserl la por{ile Parisului.

- Cumetre, spuse Rascasse, sd ne despdr{im aici.

12 oWohal&lvaco

- Poftim? De ce s5 ne despdrfim? Doi prieteni vechi ca noi$i pe urm6, uite, n-ai spus, cd,turbez de dorinfa de a md devoticuiva? Ei bine, mE devotez tie.

-Da, cici nu mai ai nici o para chioarl gi vrei s6 te ducibei gi sd m[ndnci gi fiindc6 pe mine md crezibogat.

- $i dacd ar fi aqa? spuse Corignan cu neruginarea dirdrii. Tu egti cauza tuturor nenorocirilor mele. Tu m-ai tdr6tla Fleury ca s6-mi restabilesc viitorul spulberat qi apoi mispus: ,,SE plecdm de aici." Si acum, mai adaugi: ,,Sd nepd\iml" Asta e o infamie! Adicd, mi-e foame,hi-e sete,obosit. Cu atdt mai rdu, md devotez [ie, adic6 mi instalez Itine ca sd min6nc, sd beau gi s6 dorm. C6t mai ai in caseta tascunsd, cumetre?

- Vreo patru sute de poli, spuse Rascasse, pe un ton lugubru

-Uraat. Trdiascd veselia! Sldvili pe stdpAnul tuturor popoa

relor. Patru sute de poli! Asta inseamnd gase luni de tral pepicior mare. Nici nu avem nevoie si ne mai devotdm nimanui!Sd ne devotdm bietului nostru g6tlej gi bietului stomac, bunul simicuful meu Rascasse.

-Da, numai cd polii aceqtia sunt la mine acasb, spuse Ras-casse pe acelagi ton lugubru.

- Ei bine, afunci sd mergem la tine acasd, cumetre!Rascasse scoase un suspin adAnc si spuse:

- Este posibil ca oamenii cardinalului sd fie la mine acasi.lin s5-mi salvez piel ea, dacdacest lucru mai e incd posibil. Adio,cumetre! Mai mult decdt atdt, dacdvoi fi prins, am sd-!i comunicqi 1ie unde pofi sd vii dupd mine, dacd inima te indeamndla asaceva!

- Ciuma sd te ia, pungag blestemat! Frigurile sd te apuce,muscoi scdrbos! Rupe-{i-ai oasele! Aceste blesteme, corignanle mormbi in timp ce Rascasse, dupd un gest de adio, se depdrtdspre mijlocul Parisului. Corignan, dupi cdtvd aduceji aminte,iqi pierduse anteriul in podul palatului din piafa Regaia. pentruaceastd cdldtorie la Fleury el se imbrdcase cu acelaqi costum pecare gi-l cumpdrase pentru expedifia de la Etioles. capucinul

Stfirgitut t3

avea oarecare gansd sd nu fie recunoscut. Dar, ce avea sd se facdacum? Deodati-qi lovi fruntea cu dosul palmei.

- Unde-mi era mintea? Am o sutd de poli intre picioare qi

rnd mai pl6ng? Sd mergem si vindem raiuMdeea nu era rea.Corignan se duse intdi spre geambagul care le vdnduse caii, ina-inteaplecirii laEtioles. Primul lucrupe care il vilzu,descdlecdndin curte, fu Rascasse, pe cale s6-;i vdndi ;i el calul. Corignantresdri, se-nfiori qi se apropie. Rascasse discuta cu infocare qi

striga infierbdntat la culme, ridicdndu-se in vdrful picioarelor:

- Douizeci de poli! Dou6zeci de poli un cal pe care mi l-aivdndut cu cincizeci de pistoli!

- Pentru doudzeci de poli, vi-l dau pe al meu! spuse

Corignan, intervenind.

- Corignan! urld Rascasse, exasperat.

- $i de ce nu? r[spunse Corignan.

- Hai noroc! spuse geamba;ul. Iatd un cavaler care infelegelucrurile.

-La dracu! Pdi nu l-a plitit el, de aia! vociferi Rascasse.

-Ascultali, puiqorilor, relu[ cinstitul negustor, vd rdscumpdr

cei doi cai cu treizeci de poli. E ultimul meu cuvdnt.

- Cincisprezeee poli fiecare, spuse Corignan, minunatdafacere!

- Popd mizerabil, mi asasinezil, rdcni Rascasse.

- Ah, muscoiule, cocoqatule, vrei s[ md la;i s5 crap defoame gi de sete! tun[ Corignan.

Se gi repeziser6 unul asupra altuia, Rascasse cu capul inainte,Corignan cu amdndoi pumnii ridicafi, cind, in momentul acela,la intrarea in curte, o voce urld:

- Uite-i pe-amdndoi!

- Iscoadele procurorului-criminalist! fbcu Corignan.

$i se repezi spre fundul cur,tii. Acolo era un hangar. Sd se

ca{ere pe un stdlp, sd sarl pe acoperig gi de acolo sd se lase sd

cadd intr-o str[du{I din dos, a fost pentru el o treabd de cdtevaclipe, in timp ce poliligtii i;i splrgeau piepturile strigdnd:

,,Stai! Stai!" In momentul in care Corignan atingea pdmdntul in

L4 olliohol&,ovaoo

strddufa strdmtd gi in care se pregdtea sd se repeadd intr-o fugdnebun6, rdmase pe loc, pe jumdtate leqinat, deieva care ?i cdzain cap. Era Rascasse! corignan r[mase cAteva clipe completamefit de loviturd. Rascasse nu pierdu nicio secundd ,si dispdrucu iufeala p_e care fi-o dd frica de moarte. Agadar, c6nd'corignanigi veni in fire, privi in jurul lui, deasupra lui gi nevLzilnd,nioir,rdmase convins cd" acea puternicd lovifurd pe care o simlisein cap, fusese o simpld iluzie, una drdceasci. Aturr"i, o rupseqi

_el la fug[ chiar in clipa c6nd oamenii procurorului-crimi-

nalist, care fbcuserr ocolul casei, apdreau ra capdtul str[dufei.corignan avea asupra lor o mare superioritate: picioarele lui! $i

$ffirgitul 15

in care se putea cuiblri la nevoie in momentul acela. Rascasse,

infometat, tnsetat, zdpdcit;i istovit de fug[ incerca sd-qi punlla punct corpul ;i sufletul. Rdmase acolo pdndla cdderea nopfii.Abia atunci plec5, sdtul qi odihnit. Rascasse refuzd pentru momentaddposful pe care i-l oferea patroana. Poate c5 voia sau spera sd

g[seascd ceva mai bun. Se indreptd spre strada Saint-Antoine,blestemdndu-qi talia micd gi burta, care constituiau semnalmentede temut. Dar se mingdia, g6ndindu-se cd-l strivise pe Corignanin cddere.

- Daci popa n-a murit, a r6mas pe pufin cdteva minute amefit,timp in care sticle{ii procurorului-criminalist au avut timp s[-linha{e. Deci, la ora asta, dacd nu e mort, agteaptd in adAnculvreunei temnife s6 fie spAnzurat. S[ incerc s[ fiu prudent. Suntpe aproape de casd. Trebuie s6-i dovedesc Eminenlei Sale c5 nusunt cituqi de pu{in un prost!

Tot chibzuind la astfel de lucruri qi la altele, inc6, Rascasseajunse aproape de casa lui. De departe vdna poarta inchis5, caqi cdnd nu s-ar fi atins nimeni de ea. Meqterul Rascasse voianeapdrat sd intre in cas6, ca sd dea o raitdprin caseta in care iqiascundea polii.

-Lanaiba! mormdi el. Uite o uqd inchisd care nu-mi spune

nimic bun. Asta cam miroase a scatii! Nu, n-am sd intru. Trebuiesd fie in casd vreo qase camarazi gata sd mi aga\e.Da, dar dacd"

nu md duc, sunt ruinat. Ciuma qi frigurile! Ce? Si md las jupuitde viu?!?

Noaptea se frcea tot mai adAncd. Rascasse se apropie uqorpe l6ngd ziduri, pdni in fafa casei. Nicio razd" de lumind nu se

strecura afard.

- Frumoasi giretenie! rdnji in tdcere micul spion.Pipdind pe jos, ridicd o piatrd. O clip6, ezitd. Ii curgea o

nddu;eald rece pe spinale. Deodatd se hotdri gi aruncd cu toatdputerea cu piatra in ugd. In acelagi timp, Rascasse incepu sd urle:

- Corignan! Corignan! Rascasse! Rascasse!Ferestrele se deschideau. Zbirii tunau qi fulgerau. Strigdtele

lui Rascasse se dep6rtau.

aq9i, igi apdra qi viafa! Ca sd fim scurfi, Corignan le scIpd, daradio g5ini, purcea ;i vdcu{d cu vifea, adicd,, aidmas ftr6 o pa*-chioar5 in buzunar. in plus, nu mai avea nici calul pe care sd-lvdndd. Aqadar, geamba;ul a fost singurul care afbcut o afacerebun6 din toatd ?ncdierareaasta, cdci frr6 discufie cd;i Rascassese feri sd mai dea tdrcoale printr-un loc aqa de periculos. iimai rdmdnea lui corignan o consolare. Era convins ca Rascassese ldsase prins. ,,Agum am scdpat pentru totdeauna de el,', igispunea nefericitul. corignan se-nvArti tot restul zirei pe strlzilecele mai indepirtate qi mai pustii pe care re putu gasi. se fbcugeare gi noaptea c[zuse deasupra parisului. Deodaia, corignanigi tr6nti un punm in cap strigdnd: ,,Ah! Am gdsit!', qi_gi lunginesfirgitele-i picioare spre strada Sainte-Avoy., ,pr. casa luiTrencavel! Se ducea la doamna Brigitte! La-doamna BrigitteJarogne!

Pdrdsindu-l pe corignan, dupd cum qtim, Rascasse o intinsesepind in strada Feronerie, unde se-nfunda intt-o cdrciumd retrasd.Pe vremea strdlucirii lui, Rascasse avusese ocazia s6-i aduciun serviciu patroanei acelei taverne, sc[pand-o de inchisoarepentru nu ;tiu ce delict. Din fericire, femeia nu-i ftcuse niciunnecaz pentru serviciul pe care i-l adusese.

- Mi-e foame, spuse Rascasse, cdz6nd, pe un scaun, mi_esete qi sunt urmdrit! Patroana ii aqezd pe maid o ulcicd cu vinrece, priji o omlet[ gi ii ar[td lui iascasse o c[m6rutd ascunsd,