Efectuat de: Bazilevici Elizaveta

Balan Augustina

Ceremonia de învestirecu rangul de cavaler

Cavaler (latină eques, franceză chevalier, engleză Knight, germană Ritter, italiană cavaliere, spaniolă caballero, slavă vitez, vityaz,maghiară vitéz) era denumirea pentru apropiații nobililor, cu caracter războinic, ai regelui și ai înaltei nobilimi.

Ritualul înălțării la rangul de cavaler este practicat și în prezent în Anglia, el fiind îndeplinit de regina Angliei care acordă acest titlu onorific nobiliar unor persoane cu merite deosebite.Originea acestui ritual provine din evul mediu, cavalerii fiind numai persoane care dețineau un titlu nobiliar. Din secolul XIV, în Europa Centrală monarhii au început să investescă cavaleri printr-un ritual care consta dintr-o îmbrățișare și atingerea, cu latul spadei, a umărului candidatului îngenunchiat, ceremonial care poartă denumirea de acoladă.

“În zorii zilei următoare s-a pregătit baia aşa cum se obişnuieşte la primirea cinstei de cavaler. După ce şi-a spălat trupul, nobila odraslă a îmbrăcat pe piele o cămaşă încreţită de pânză fină de in, pe deasupra o haină lungă ţesută cu fire de aur acoperită cu o mantie vopsită în culoarea purpurii. Purta pantaloni de mătase scumpă, iar în picioare avea pantofi împodobiţi cu figuri de lei aurii…  A ieşit dinăuntrul odăilor în văzul lumii…  I s-a adus un cal spaniol splendid. Purta acum o za minunată, împletită din verigi duble, despre care se credea că nu poate fi străpunsă de izbiturile nici unei lănci sau suliţe; şoldurile, genunchii, pulpele îi erau acoperite şi de zale de fier; purta la picioare pinteni de aur; scutul cu chipuri de leişori aurii îi atârna de grumaz; pe cap i s-a pus un coif care strălucea de mulţimea pietrelor preţioase; … i s-a dat o lance de frasin cu vârful făcut din fier; în sfârşit, i s-a adus o sabie, care se păstra acolo din vremuri străvechi.” (Jean de Marmoutier)

 Din secolul al XII-lea, în rândul cavalerilor erau admiși numai fii de nobili. După ce-și făcea ucenicia la curtea unui senior, tânărul nobil primea armele de cavaler. O rudă sau seniorul său îi încingea sabia și îi lega pintenii, apoi îi dădea o palmă după ceafă și-i spunea: „Fii viteaz!”, ca să-și aducă aminte întreaga viață de codul moral cavaleresc: obligația de a fi viteaz și loial, de a respecta în lupta cu adversarul legile onoarei (a nu ataca un adversar neînarmat), de a-și ține cuvântul și de a nu minți niciodată.

Ceremonia aceasta, laică la început, a devenit, cu timpul, un ritual religios. Biserica a intervenit mai întâi binecuvântând steagul și armele viitorului cavaler, apoi consfințind însuși actul învestituirii. În cele din urmă, întreaga ceremonie a învestirii se petrecea în fața altarului. Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie și împărtășanie. Apoi, preotul binecuvânta armele și spunea: „Binecuvântează, Doamne, armele robului tău ca să devină apărător al bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”.