c my b

c my b

J o s e p hS c h u m p e t e r,se subliniazăîn teza d doc-torat a dom-n u l u iMintopoulos, aa b o r d a t ,deasemenea,„ d i s t r u c ț i i l ecreatoare”, în

sensul că în evoluția economică sedistrug echilibrele, deja existente,statice, și astfel iau naștere noisituații de concurență careambiționează pe fiecare partici-pant la sistemul economic spre onouă poziționare, mai avantajoasăpe scara socială. Condiție sinequa non pentru o dezvoltare

economică dinamică într-un sistemeconomic modern. Deopotrivă,este de semnalat, abordarea luiJohn Maynard Keynes și ainstituționalismului său, mai binespus a liberalismului său de tipinstituționalist. Ceea ce este re-marcabil mai departe în teză esteanaliza construcției teoretice șipractice a „economiei sociale depiață”, concept și practică, și viață,ce personalizează fenomenul ger-man în tabloul dezvoltării econom-ico – sociale europene șimondiale. O economie în care, înspiritul unor bune tradiții, înevoluțiile și finalizările necesare,criteriile economice se împletescîn modul cel mai firesc cu cele so-ciale.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„În viață, veselia vorbește,suferința tace. În artă e invers.

Suferința strigă, veseliaaproape nu are cuvânt”.

Octavian Goga

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 415 anul X vineri, 20 iunie 2014 1 RONPUNCTUL PE EUROPA „Calea germană spre economia socială de piață

– de la Friederich List la integrareaeuropeană și euroatlantică –”(II)

Cartea profesoru-lui universitardoctor Dr.H.C.Dan Popescu seînscrie în linialucrărilor ante-rioare („Econo-mia ca spaţiudeschis. În ochiulciclonului”, 2002;„O lume agitată”,

2003; „Jurnaluleconomic”, 2007;

„Cataclisme economice care zguduie lumea”,2010; „Amurgul lumilor paralele”, 2011 şi„Criza indecentă”, 2012), aşa cum însuşi au-torul o spune. Lucrarea este o radiografielucidă a realităţii socio-economice a zilelornoastre susţinută de incursiuni istorice. Încădin Introducere autorul ne previne: „nu emitcertitudini…dar examinez, sugerez, demon-strez, caut sensuri şi semnificaţii de laînălţimea a circa două milenii de civilizaţie şidezvoltare umană şi de pe cinci continente…” Cartea are patru părţi care se articulează petemă: Partea I-a Vremuri grele; Partea a II-aAsediul împotriva sărăciei şi umilinţei.Secvenţe în alb negru; Partea a III-a Problemagravă a ocupării: „Trăim muncind sau murimluptând”; Partea a IV-a Volume, ziare,personalităţi, profesori, prieteni. Volumulstrânge împreună articole publicate de autorîn 2013 şi 2014 şi le asamblează într-un puz-zle rafinat. Scrierile profesorului Dan Popescuse înscriu într-o tendinţă postmodernă de îm-

binare a textului literar cu date ştiinţifice rele-vante, care facilitează înţelegerea şi analiza.Abordarea se înscrie pe linia unui autor amer-ican remarcabil, David Brooks (The Social An-imal - tradusă şi în limba română) dar, amputea spune, chiar că Dan Popescu a publicatcu întâietate în această manieră.Partea I-a „Vremuri grele” reprezintă o analizăa schimbărilor produse în societatearomânească după decembrie 1989, autorulcantonându-se pe marile probleme care auafectat dinamica României (industrie,agricultură, infrastructură, privatizare,educaţie, sănătate, finanţe, nivel de trai s.a.)Analiza dură a modului în care s-a făcut tre-cerea la societatea capitalistă este susţinutăde numeroase exemple.

continuare ^n pag. 4

Dan PopescuAmeninţări în secolul XXI, Continent,

2014

Prof. Univ. Dr.Gheorghe PREDA

Amintiridespre

Regele Mihai (III)

continuare in pag. 7

continuare in pag. 6

Dan POPESCU,ULBS

Conf. Univ. Dr. Dorel MORânDăU

Brazilia - capitalafotbalului mondial

Turismul internaţional a generatmai mult de un miliard de euro dinexporturi în 2013, potrivit ultimuluibarometru al Organizaţiei Mondialea Turismului (OMT), echivalentul aunei medii zilnice de 2.774 milioanede euro. Acest sector reprezintădeja 29% din exporturile mondialede servicii şi 6% din totalul expor-

turilor de bunuri şi servicii.Conf. Univ. Dr.,Virgil nICULA, ULBS

continuare ^n pag. 5 şi 8

Berlin

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

În acest studiu, vom discuta de-spre diferite faze de adoptarea unor modele uzuale de inte-

grare de către socialmedia, despre crearea dela zero a unui program

skunkwork și despre înțelegerea reprezentăriiprocesului social-media. continuare ^n pag. 3

Călin BUCUR,director Turnul Sfatului

Înțelegerea rolului socialmedia în cadrul unei

companii

O lucrare remarcabilă

-note de lectură-

Informatică Economică

Brazilia, Rio de Janeiro

Dezvoltarea durabilăin comunitățile locale

dr. Lia BALTADOR

continuare ^n pag. 2

creştere dezvoltare2 VINERI 20 IUNIE 2014

Actualizarea strategiilor de dezvoltare durabilăa comunităților locale

urmare din pagina 1

Există numeroase comunități înRomânia care dispun deja de strate-gii de dezvoltare sustenabilă. Daraceste documentele strategice pecare se fundamentează dezvoltareacomunităților locale trebuie adaptate,în permanență, la modificările iner-ente cauzate de factori interni sau ex-terni, pentru a garanta, astfel, căobiectivele urmărite sunt cele carevor genera nivelul cel mai ridicat debunăstare pentru cetățeni și o dez-voltare sustenabilă. Orice localitatereprezintă un sistem dinamic și com-plex. Astfel, de exemplu, modificăriimpuse de regulamentele, directivelesi deciziile elaborate la nivelul UniuniiEuropene trebuie integrate în strate-giile de dezvoltare locale. În aceeașimăsură se impune includerea unorobiective urgente , vitale pentru co-munitate, ori de cîte ori acest lucrudevine necesar. Implementarea sis-temului integrat de management(S.I.M.) la nivelul autorităților localeține cont de acest deziderat esențial,astfel încât, cele cinci etape sunt re-luate, la un interval de 3-5 ani, sauchiar mai des, atunci cândmodificările structurale sau conjunc-turale impun acest lucru.Sistemul Integrat de Management sedorește a fi un instrument eficient înatingerea obiectivului asumat la nivelcomunitar, anume dezvoltareasustenabilă, prin preluarea nu-meroaselor strategii si programe co-muniatare la nivel național și prinimplementarea măsurilor necesare,la nivel regional și local. Comunitățilecare au aplicat acest sistem au con-statat că orientarea integratoare punela dispoziție o mai bună recunoașterea relațiilor de cauzalitate între decizii,acțiuni și rezultate. În același timp, ac-torii implicați pot constata impactul pecare implicarea lor o are asupra al-tora, putând contribui astfel la de-mersuri care să preîntâmpine situațiinefavorabile. Sustenabilitatea sereferă la incluziune – însemnând im-plicarea multor oameni în proces.Acest sistem pornește de larecunoaștere faptului că cele maimulte autorităţi locale se confruntă cuprovocări ce necesită soluţii integrate.Aceasta situație presupune, pe de oparte, colaborare din partea tuturordepartamentelor relevante, și, pe dealta, contribuţii din partea tuturorpărţilor interesate, a tuturor stake-holderilor care, direct sau indirectinfluențează sau suportăconsecințele anumitor decizii. Astfel,toate forţele se unesc în aceeaşidirecţie, dând naștere unei reţele lo-cale.Avantajele pe care le oferă acest sis-tem pot fi sintetizate după cumurmează:- oferă o mai bună informare facto-rilor de decizie, dar nu numai, acestsistem îmbunătăţeşte fluxul deinformaţii în administraţie, peransamblu; - ajută la evitarea dublării volumuluide muncă, îmbunătăţind astfeleficienţa în administrarea activităţilorprin reducerea costurilor; - este un indicator al profesionalis-mului şi transparenţei pentruparteneri, donatori şi investitori, con-tribuind la relaţiile pozitive cu cetăţenii

şi cu părţile interesate la nivel local. Etapele principale ale acestu sistemsunt:• Realizarea analizei debază• Stabilirea obiectivelor • Angajament politic• Implementare și monitor-izare• Evaluare și raportare.Analiza de bază

Această etapă esteesențială în demersul de imple-mentare a dezvoltării sustenabile lanivel local. Dacă nu stim de undepornim este greu să stabilim încotrodorim să ne îndreptăm. Asftel, de ex-emplu, reducerea cu 10 % anual aemisiilor de gaze cu efect de seră nureflectă nimic, dacă nu cunoaștemsituația actuală a acestora. În plus, in-clusiv în ceea ce privește elaborareamăsurilor, dacă nu se cunoscacțiunile inițiate deja de cătreautoritățile locale sau de către alțistakeholderi, atunci se poate ajungeîn situația dublării, si astfel risipei deresurse. Deasemenea, ne-cunoscând situație de la care sepornește, va fi foarte dificil a se urmăriprogresul înregistrat în demersul deimplementare a unei dezvoltărisustenabile. Astfel, măsurile nepotriv-ite pot fi, vor fi implementate de maimulte ori, deși rezultatele lor nu suntcele așteptate.Această etapă a sistemului integratde management este cea mailaborioasă. Culegerea tuturorinformațiilor necesare și prelucrareaacestora este dificilă, mai ales întâiaoară. Din acest motiv este importantsă se înceapă cu un număr restrânsde domenii, având în vedere că, încadrul următorului ciclu managerial,pot fi incluse alte și alte problematici.Altfel spus, trebuie început simplu, iareforturile concentrate asupra unordomenii prioritare. Abundența deinformații cu privire la multe domeniinu face decât să demotiveze echipa,care se va simți suprasolicitată și, un-eori, chiar depășită de situație. Dinacest motiv este mai bine să per-mitem existența unor lipsuriinformaționale, pe care le putem in-clude, după cum menționam, la dataviitoarei revizuiri. Astfel, analiza debază nu poate creea un documentperfect, ci reprezintă doar un primpas în direcția unui proces continuude îmbunătățire a condițiilor de viațăpentru cetățenii comunității locale.Pentru realizarea acestui deziderateste importantă planificarea atentă aanalizei de bază. Elaborarea ei pre-supune un efort colectiv, fiind impli-cate toate compartimenteleaparatului propriu, dar și alți stake-holderi, care pot furniza informațiifolositoare. Din acest motiv se im-pune, încă de la început, găsirea per-soanelor potrivite și implicate, astfelîncât obținerea informațiilor relevantesă se realizeze în cel mai scurt timpposibil și la costuri cât mai reduse. Înafară de crearea unui structuri orga-nizatorice implicate este nevoie și deo bună comunicare, pentru că, cu câtvor ști mai mulți oameni despre ceeste vorba și de ce e nevoie de anu-mite informații, cu atât vor fi maidispuși să le furnizeze, aducând șieventuale sugestii și observații.Stabilirea obiectivelorAnaliza de bază permite stabilireaunor ținte raționale și rezonabile, pre-cum și măsurarea progresului înreg-istrat înspre viziunea localității. În plus

ea dă posibilitatea elaborării unormăsuri eficiente de atingere a obiec-tivelor și de a îmbunătății acestemăsuri. În cadrul acestei etape se destabilire a obiectivelor are în vederestabilirea unor priorități în ceea ceprivește domeniile de acțiune. Altfelspus, în timp ce analiza de bază nespune unde se situează localitatea,în prezent, stabilirea obiectivelor neindică încotro se va îndrepta,răspunzând la întrebări de genul:Unde dorim să ajungem pe termenlung? Cum putem ajunge acolo? Ceva fi facut pentru a ajunge acolo (șide către cine și cu ce mijloace? Cumștim dacă a funcționat?Este indicat stabilirea unor obiectiveSMART: Specifice, Măsurabile,Achievable (Realizabile), Realistice,Timp. Acestea permit gestionarea„imaginii de ansamblu“, și, totodatăurmărirea măsurilor carefuncționează și care nu. În acelașitimp, permit alocarea resurselor pen-tru acțiuni, respectiv permit evaluareaacțiunilor, raportându-le la ceva. Angajamentul/răspunderea politicăDupă elaborarea strategiei de dez-voltare aceasta trebuie adoptată şipusă în aplicare. Aprobarea strategieide dezvoltare o realizează consiliullocal după avizarea în comisiile despecialitate pe baza referatului com-partimentului de specialitate alprimăriei. Prin adoptare se obţine le-gitimitatea acţiunilor şi măsurilor pen-tru punerea acestora în aplicare.În unele autorităţi publice locale (dinanumite ţări) odată cu strategia dedezvoltare sustenabilă se aprobă şi: • planul de acţiune;• structura organizaţionalăpentru derularea S.I.M. Obţinerea adoptării angajamentuluipolitic se corelează cu ideea de im-plementare a măsurilor strategiei dedezvoltare. În obţinerea angajamen-tului politic se includ: grupurile politicemajore, primarul şi vice primarii, politi-cienii de nivel înalt, diferite părţi in-teresate, ONG-uri şi cetăţenii. Esteposibil şi organizarea unui referen-dum local (conform legistaţiei noas-tre). Politicienii şi cei interesaţi trebuieinformaţi cu privire la: resursele decare este nevoie, beneficiile asociateSIM, timpul necesar, planul deacţiune pentru implementare. Dupăaprobarea consiliului local, exista oputernică voinţă politică în spatelemuncii de implementare. Trebuieamplificate eforturile pentrupregătirea factorilor de decizie,subiecţilor interesaţi şi cetăţenilorcomunităţii locale pentru punerea înaplicare a strategiei şi planului deacţiune. SIM presupune un man-agement participativ şi asigură impli-carea tuturor actorilor esenţiali careasigură succesul întregii acţiuni.Metodele care duc spre obţinereaadoptării de către consiliul local astrategiei de dezvoltare diferă de la ocomunitate la alta. O regulă estecomună strategiei de dezvoltare –factorii de decizie trebuie implicaţi dela începutul elaborării (nu trebuiesurprinşi cu propunerea). Consoli-darea angajamentului politic serealizează prin informareapermanentă a factorilor de decizie(primarii, consiliul) despre conţinutulstrategiei şi necesitatea implicării acât mai mulţi factori de decizie din co-munitate. Primarul si consiliul potcontribui: la informarea adecvată amediului politic, pot oferi sfaturi cu

privire la modul de relaţionare alegăturilor, pot contribuii cu propriilerelaţii şi influenţă.Implementare şi monitorizareCiclul de management ajunge, încadrul acestei etape, la esenţa sa:toate precedentele evaluări şiplanificări au ca obiectiv generalîmbunătăţirea modului în care co-munitatea funcţionează în cadrulconceptului de dezvoltaresustenabilă.O condiție esențială esteo comunicare solidă și o abordareprealabilă a implicării și configurăriiorganizaţionale. Monitorizareaimplementării se bazează pe„fundația”, care constituie ocombinație între planul de acțiune, şiconfigurarea organizațională. Moni-torizarea implementării strategiei dedezvoltare și a planului anual deacțiune trebuie să fie urmarită în modcorespunzător şi raportată periodicdecidenţilor. Şefii compartimentu-lui/structurii organizatorice șipărțile/subiecții interesaţi, implicaţisunt responsabili pentru imple-mentare-monitorizarea măsurilorcuprinse în planul anual de acţiune.Compartimentul de resort pe bazadocumentaţiilor, completează planulanual de acțiune propus și îl pune ladispoziție tuturor actoriilor implicați. Procesul de monitorizare oferă opor-tunitatea de a: a) compara eforturile de imple-mentare a obictivelor inițiale cu obiec-tivele planificate. b) stabili dacă progresele sunt sufi-ciente pentru atingerea rezultatelorpreconizate. c) determina dacă intervalul de timpeste respectat. Monitorizarea nu este un „eveni-ment” care apare la sfârșitul unui ciclude management, ci mai degrabăeste un proces continuu care ajutăfactorii de decizie să înțeleagă maibine eficiența acțiuniilor sau a sis-temului. Monitorizarea implementăriiarată cât de important este să lucrezicu indicatori și obiective SMART încăde la începutul implementării sis-temului/proiectului. Un sistem bineorganizat de monitorizare este capa-bil să detecteze prompt abaterile dela setul de indicatori de referință.Neconformitatea poate fi analizatăimediat, măsurile corective luate câtmai repede posibil, și daunele saupierderile reduse la minimum. În această etapă apar întrebărilelegate de cooperarea trans-sectorială, precum și cele despremulti-implicarea părților/subiecţilor

interesaţi. Configurarea organizațională estedestul de trans-sectorială? Cei care lucrează împreună suntpentru implementarea valorilor co-mune? Obiectivele comune sunt clar susten-abile? Compartimentele cooperează întreele și pentru stabilireapărților/subiecților relevanți implicați? Calendarul este realist? Procedurile pentru verificarea șicorectarea activităților sunt esențialeîn orice sistem de management – deasemenea, și în cadrul S.I.M. Ocerință minimă, este auditul anual in-tern, efectuat de coordonator sau deechipa de coordonare și de auditorulintern. Acest auditor intern trebuie săfie independent față de echipa de co-ordonare.Evaluare şi raportareDatele colectate periodic, de regulăla sfârşitul fiecărui an, constituie fun-damentul activităţilor de prioritizarepentru anul următor. Rezultatele vorsta la baza revizuirii strategiei şi aplanului de acţiune, de către consiliullocal. Evaluarea analizează dateleactivităţii de monitorizare şi face o de-scriere cu privire la progresele înreg-istrate și conține un rezumat al tuturoracţiunilor întreprinse, precum şi co-mentarile la interpretări şi la realizărilespecifice şi abateri de la obiective.Evaluarea are în vedere procesele şirezultatele şi este un element impor-tante pentru desprinderea de con-cluzii. Rezultatele evaluării ar trebuisă fie utilizate pentru raportare. Raportul rezultat are în esenţă douăobiective: de a informa factorii de de-cizie cu privire la consecinţeleacţiunilor lor şi să informeze cetăţeniicu privire la progresul comunităţiicătre sustenabilitate. Raportul trebuiesa fie diferit ca format şi limbaj înfuncţie de grupul căruia i seadresează. Aceste etape din cadrul SistemuluiIntegrat de Management presupuncă implementarea dezvoltării susten-abile este un proces continuu. Eval-uarea şi raportarea este sfârşitul unuiciclu şi începutul unui nou ciclu. Eval-uarea trebuie să dea date pentruanaliza de bază şi pentru strategie,respectiv să sesizeze dacă trebuieadaptată. Fără o permanentă pre-ocupare în acest sens, strategiilerămân doar niște documente sterile,care nu pot contribui, în mod real, ladezvoltarea pe termen lung acomunității.

Lect. Univ. Dr.Lia BALTADOR, ULBS

3VINERI 20 IUNIE 2014 InformatIcă cercetare aplIcaţII

urmare din pagina 1

Un program social media nulucrează în gol. El se întinde de-a lungul întregii companii pentrua include toate funcțiile afacerii,de la marketing și dezvoltareaafacerii până la ResurseleUmane și IT .Crearea Structurii : Primadumneavoastră schiță înreprezentarea procesului so-cial-mediaSă începem cu începutul: Luați-vă o coală de hârtie și ascuțiți-văcreionul pentru că veți începe sădesenați. Gândiți-vă la fiecarefuncție de afacere din companiadumneavoastră: Marketing,Relații Publice, Resurse Umane,Asistență pentru Clienți și așamai departe. Vizualizați-le șipuneți-le pe coala de hartie.Simțiți-vă liber să folosiți dia-grama arătată în figura 1 ca șimodel.

Nu trebuie să fie perfectă saucompletă. Acum, trebuie să arateca și o schiță. Încă nu veți începesă faceți reprezentări de pro-cese complexe. Veți începe pro-cesul prin organizareaprogramului dumneavoastră so-cial-media ținând cont defuncțiile de afacere cărora le vaservi și de procesele (atât celeinterne cât și cele externe) pecare le va suporta. Veți înțelegede ce acest exercițiu este impor-tant să îl faceți în acest stadiu dedezvoltare a procesului cândvom folosi această schiță ca șibază pentru structuraoperațională a programului so-cial-media în capitolul ”Așezareafundamentelor operaționalepentru eficacitatea manage-ment-ului social-media”. Sădiscutăm despre cum puteți în-cepe să vă pregătiți companiapentru dezvoltarea noii ei practicisocial-media.Înțelegerea celor patru etapeale adoptării social-mediaÎn mod tipic, adoptarea social-media – sau integrarea ei- serealizează în patru etape diferite.La unele companii ,aceste etapese întâmplă în decursul câtorvasăptămâni , pe când la altele ,pot să treacă chiar și câțiva ani.În multe situații, organizațiile nude fiecare dată ajung la etapa apatra ,cea finală. Nu este nimicgreșit în asta. Fiecareorganizație este diferită.Următoarele secțiuni subliniazădesfășurarea procesului în modnormal.

Etapa întâi : Adoptarea TestăriiÎn etapa inițială, arătată în figura2 , organizația decide testareaterenului, sau “Testarea apelorsocial-media” - un eufemismcomun în acest stadiu nesigur.Figura 2 Etapa 1 AdoptareaTestării.

În această etapă , o organizațieîncepe cu grijă procesul decreare a prezenței canalelor so-cial-media. Un cont oficial alcompaniei este creat. URL-urileapropiate și ID-urile contului suntînregistrate oficial, în speranța canu vom avea prea multă legăturăcu cyber-squatters (indivizii careînregistrează oficial în numele lorconturile online pe care firmelemari vor dori să le folosească înnumele lor. O persoană estealăturată proiectului , în multecazuri, un intern sau un membru

junior al echipei cu experiențaprofesională în domeniu devinepersoana social-media pentru untimp. Această persoană lucreazăsub supravegherea manager-ului de marketing.În acest stadiu, programul fiestagnează sau se extinde. Dacăse extinde, rolul poate evoluaîntr-o poziție oficială ca “man-ager social- media ” sau într-opoziție de genul amintit. Acest in-divid este evident responsabilpentru producerea conținutului șipublicarea de actualizări cat șipentru alte materiale de pe plat-forme social-media (evidentblog-ul companiei ,pagina sa deFacebook , și probabil contul săude Twitter de asemenea ).În etapa de Adoptare a Testării,social-media este deconectatăde restul organizației. Este ofuncție de sine stătătoare, practicfară nici o integrare în cadrulorganizației. Acesta este de obi-cei rezultatul unui programcaruia nu i s-a dat de la începutrolul de a ajuta obiectivele cheieale companiei.Etapa a doua: AdoptareaFocalizatăÎn etapa următoare , afișată infigura 3 anumite funcții cheie dincadrul organizației încep săfolosească social-media caasistență pentru obiectivele ei in-dividuale. În multe instanțe, pen-tru că social-media implicăcomunicări și îmbunătățeștefuncțiile aflate la îndemâna com-paniei ca și Marketing-ul,

Relațiile Publice, acestea fiindcele care tind să profite deaceastă oportunitate. În altecazuri, Asistenta pentru Cliențipoate interveni în luptă foarte re-pede, cum s-a întâmplat de ex-emplu și în cazul industrieiaeronautice. (vezi Figura 3

Etapa a doua Adoptareafocalizată)

Ceea ce vedem în etapa a douaeste începutul adoptării ,condusăde către nevoile departamentelorindividuale. Aceasta înseamnăcă managerii din cadrulorganizației încep să înțeleagăfaptul că social-media poateîmbunătății activitățile lor și prob-abil să le vină în ajutor pentru aîși atinge scopurile mult mairapid. Implicarea social-mediacând este folosită pentru un scopprecis și bine definit duce laobținerea unor rezultate pozitive.În aceasta etapă, colaborarea

între departamente începe săapară și manager-ul care nu de-mult se ocupa doar de un singurdepartament acum se ocupa deinstruirea, consultanța șiasistența departamentelor cecaută sa aplice cunoștințele salenecesităților lor. Rolul manage-ment-ului social –media creste înamploare și complexitateoperațională ca și coordonareaactivităților dintre departamente,gestionarea conturilor multiple, șiverificarea conținutului devinparte din activitățile de zi cu zi. Înunele cazuri, manager-ului so-cial-media i se va extinde rolul,pe când în altele, cineva cu maimulta experiența operațională vatrebui adus pentru a prelua ac-tivitatea.Etapa a treia : AdoptareaOperaționalăVăzând succesul primelor de-partamente ce au dus la ridi-carea canalelor social-mediapentru îndeplinirea obiectivelorlor, alte departamente au în-ceput să le urmeze (vezi figura4). În primul rând, poți viziona unprogram funcționabil live, încontradicție cu un program con-struit inițial pe teorie și pre-supuneri. “Planul” este acum orealitate. În al doilea rând, s-ademonstrat conceptul că: Nunumai că este un program real șitangibil dar oferă și rezultate. Sănu fie mai prejos decât rivalii lor ,alte departamente încep sa leurmeze. Conversația schim-bându-se de la “Ar trebui să o

încercăm? ” la “Cum mai exact oputem folosi pentru a ne ajutaechipa să își atingă obiec-tivele?”( FIgura 4 Etapa 3Adoptarea operațională)Având in vedere complexitateatot mai mare a acestei evoluții,organizația începe să își dez-

volte instrumentele și canalelede colaborare internă. Docu-

mentele cu practicile cele maibune încep să apară, de aseme-nea și ghiduri pentru procese șimetodologie. Coordonarea din-tre Relațiile Publice, Marketing,Legal și partenerii media devinecrucială. Funcția manager-ului socialmedia preia rolul celei de direc-tor. Nomenclatura de asemeneaîncepe să schimbe pentru a re-flecta natura muncii mai degrabădecât pentru aceea a canalelor.Aceasta este tipică unde direc-torul social –media devine di-

rector de comunicații sociale saude comunicații digitale. Ca șiînainte , cineva cu un grad mairidicat de calificare și experiențăar putea fi adus pentru a preluaaceastă funcție dacă manager-ul dinainte nu este pregătit pen-tru acest nivel deresponsabilitate.Mai nou, mai multe roluri spe-cializate pe a social –mediaîncep să apară: manager-ulcomunității online, manager pen-tru relațiile cu clienții digitali șimanager pentru perspectiveledigitale. Termenul social-mediaîncepe să dispară din titlurilejob-urilor. Încetul cu încetul,folosirea social-media ca și setde canale devine ceva normal.Deși social-media nu mai estede mult un nou obiect strălucitor,sau o frontieră misterioasă acomunicațiilor digitale, s-a incor-porat în fiecare departament, șifiecare departament o dezvoltăîn modul lui particular.Etapa a patra: IntegrareaOperaționalăÎn etapa finală, arătată în figura5, social-media a fost incorporatăîn întreaga organizație. Fiecaredepartament o folosește într-unmod .Directorii executivi folosescblogul acum și participă laconversații cu liderii industriei șientuziaștii pe rețelele cheie desocializare. Resursele Umanefolosesc rețelele angajaților sărecruteze talente de top și să lu-creze cu recrutanții din jurul lumiiprin platformele sociale pentru a

împărții informații despreoportunități și aplicanți. Dez-voltarea Afacerii poate monitor-iza Web-ul pentru a identificatendințele și lucrează pentru a leatinge. Aș putea povesti la infinit,dar deja v-ați prins de idee. Înetapa a patra ceea ce vedemeste o integrare operaționalăcompletă a social-media asupraîntregii organizații.(vezi Figura 5Etapa a patra IntegrareaOperațională)Până în acest punct, ce a fostodată singurul rol al manageruluisocial-media este acum unul

dintre cele doua lucruri: fie VPsau o poziție executivă ,fie numai este nevoie de el. Uitați cumfuncționează: Pentru unele com-panii, complexitatea și necesi-tatea rolului managementuluicentral social-media continuă săcrească până în punctul unde in-dividul, pentru a avea o viziunede ansamblu și o autoritateasupra folosirii social-mediaasupra organizației, trebuie să seridice la același nivel ca și supe-riorii care fac parte dintr-un de-partament iau decizii pentru el

,acestea reflectându-se asupracompaniei.Acest individ nu poate avearapoarte directe făcute de el. Elpoate fi un VP sau un expert cese ocupă de subiectele impor-tante, strategist și coordonatorpe întreaga companie a activitățiiWeb sociale. El poate fiînsărcinat cu coordonarea și ac-tivarea la nivel înalt interdeparta-mentale., de asemenea trebuiesă răspundă în fața CEO- un felde țar, dacă vreți.Pentru alte companii , nevoiaunei viziuni atât de centralizatepe rolul social media poate de-veni complet depășit. Într-un fel,aceasta poate marca o a cinceaetapă, chiar și deasupraIntegrării Operaționale. Înaceastă a cincea etapă ,directoriiexecutivi pot deveni atât de buniprofesioniști în management-ulprogramului social media și cul-tura colaborativă a organizațieiar putea deveni atât de fină încâtîntreaga companie nu va maiavea nevoie de un însoțitor.Există o cale pentru accelerareaacestui proces , a trece de laetapa întâi la etapa a treia încâteva săptămâni. Este nevoiede multă cercetare și de foartemult efort, răbdare și multămuncă ,dar în ceea ce priveștelansarea unui program în cadrulorganizației, uneori pregătirea di-nainte poate accelera imple-mentarea programului când vaveni timpul pentru punerea sa înpractică.

Călin BUCUR,director Turnul Sfatului

Figura 1

Figura 2

Figura 3

Figura 5

Figura 4

c my b

c my b

calea germană spre economIa socIală de pIaţă VINERI 20 IUNIE 20144

urmare din pagina 1

Doctorandul Mintopoulos a abor-dat, minuțios, pot să spun,„economia socială de piață”,avansând nume fundamentale dereferință. De exemplu, „precur-sorul„ Walter Eucken adepthotărât al combinației armo-nioase dintre idealurile econom-ice și performanțele întregiieconomii naționale. O combinarefinalizată într-o economie perma-nent funcțională, dar carerespectă, în același timp, demni-tatea umană, asigurând o muncădreaptă cu un venit drept. Un altnume, al celui consideratpărintele propriu-zis al economieisociale de piață și al „miracoluluieconomic german” este al celuicare a fost ministru al economieiși ulterior cancelar, Ludwig Er-hard. Erhard, ne spune doctoran-dul, „a creat o nouă ordineeconomică în care teorii maivechi au fost combinate cu ideinoi, din toate domeniile, mai alesdomeniul economic și politic, și cuefecte pozitive asupraperformanței economice. Erharda introdus marca germană,„eliberând” energii necunoscutepână la acea vreme, împletindsuccesul economic cu siguranțasocială. “Este, se poate spune șiașa, și o afirm hotărât, o variantăcât se poate de interesantă și curandament economic și social su-perior, a „economiei sociale și sol-idare” concept formulat deceniiînainte de Leon Bourgeois și maiapoi de Charles Gide.

Din toate acestea s-a constituitdoctrina actuală, modernă,europeană, dar de esențăgermană, a „ordo-liberalismului”,chestiune amplu abordată înteză. Mă ocup și eu de vreo 4 – 5ani de această doctrină. Raportulneoliberalism – ordoliberalism,conceptul german amintit, explicăadmirabil și poziția deschisă aGermaniei, a economiei ei încadrul UE, dar și o anume inserțiea statului german în a-și sprijiniactorii de piață. Iată: într-un timpde incertitudini, un lucru vădește,totuși, un grad relativ ridicat decertitudine. Anume, că suntem lafinalul unui ciclu în care exagerăriîn sfera liberului-schimb, cuprecădere în aproape absoluti-zarea speculației, au făcut ca Oc-

cidentul să abandoneze, în bunămăsură, aparatul său productiv.Cu excepția – mai puținsemnificativă din perspectivaocupării forței de muncă – a ra-murilor de înaltă tehnicitate șistrăpungeri. De aici, salarii multmai puține și mai mici, acumulăribugetare mai reduse. De aici,prevederi sociale mai mult saumai puțin „colaterale”, daracoperite, într-o anume măsură,prin creșterea îndatorării statale,proces care a fost și este capabilsă erodeze, nu odată, temeliaunor instituții statale. De aici, overitabilă explozie a unorinegalități de viață ce au făcut atâtde mult rău în trecut, o amplificarenotabilă a sărăciei, a indivizilormizeri, dar și a cinismului multorbogați, multor decidenți și politi-cieni față de cei aflați în nevoie.

Or, după cum demonstreazăistoria economică a lumii, aceastaa generat și generează – uneoribrusc – ample mișcări socialeabrupt revendicative, deseori vio-lente și chiar sângeroase. În gen-eral, sunt imens de mulți cei carecer și foarte, foarte puțini cei carevor să dea, să dea, de multe ori,din ceea ce au acumulat chiar perelațiile cu banii publici. Estenevoie să intervină justiția, careînsă intervine adesea timid și se-lectiv. Ne putem, dar, întoarce,într-un timp al debitorilor mai micisau mai mari, atotputernici, și alunor creditori slabi, ceea ce, defapt, este contra performant dinperspectiva unor criterii impor-tante ale pieței.

În astfel de circumstanțe, decele mai multe ori statele seretranșează, se repliază, serecentrează asupra lor înseși,protecționismul, „Inevitabilulprotecționism” face mari pașiînainte, iar mondializarea dăînapoi. Desigur, este vorba de unprotecționism inteligent, limitat,european, stimulând relo-calizarea multor firme în maristate industriale, firme plecate de-acolo pe criterii stricte și extremde temporare, de debile, ale prof-itului de firmă – fără internalizareaunor externalități și fără a lua încalcul și perspectiva, cu mult maiamplă, a profitului social, deșiparte din acesta revine, direct sauindirect, chiar firmelor ca atare.Se pare că va fi, sub toate acesteaspecte, un timp de tranziție

menit să prevină sau să elimine,pe cât posibil – dacă va putea –,mari neajunsuri. Un timp detranziție bazat pe evidența că maiales capitalismul financiar, doarel, este, din păcate, incapabil săcorijeze inegalitățile fundamen-tale pe care le poartă în sine și cusine. Ceea ce impune o regândirea relațiilor și valorilor sociale, avalorilor de întreprindere, a unorvalori instituționale demonstratede evoluții economice – și chiarrevoluții – în decursul veacurilorca fiind foarte necesare și care arputea reveni...

O lume întreagă decercetători, de întreprinzători, debancheri, de finanțiști, deeconomiști de dezvoltare, degazetari de specialitate, practic unveritabil univers, „pândesc” atent,și, deseori, chiar luptă, luptăacerb, consecvent, pentrudesfășurarea unor mutații îneconomie în sensurile arătate. Eucred că soluțiile nu sunt în afaraUniunii Europene, ci chiarînăuntrul ei. Desigur, nu încondițiile în care politicaeuropeană, monetară în speță, s-a decis și se decide la Washing-ton. Oricum, trebuie ținut seamacă fiecare criză bancară amplificăprobabilitatea declanșării celeiurmătoare. Dar și de faptul căprea multă ordine împiedicăadaptarea. Poate transpare înprea mare măsură idea – falsă –că o domesticire a hazarduluigenerează un anume confort teo-retic și practic, când de fapt estevorba de un confortpseudoștiințific. Progresulînseamnă și fundamentare, dar șirisc, și imaginație, originalitate,sunt noțiuni care se conjugă și nuse exclud.

Cine a obținut în ultimii aniimense profituri, prin speculație șiplătite în bună măsură de mulțimi„globale” tot mai nemulțumite,gălăgioase, revendicative chiar, încondițiile actualei crize econom-ico-financiare mondiale „coboară”greu de pe metereze. Totuși, pen-tru a preveni „mai răul”, modificărise petrec atât în concepții cât și înacțiuni. Cum aminteam, un cicluistoric, care nu a durat, însă, preamult, este pe punctul de a seîncheia: cel al „triumfului” liberal-ismului dereglementat, de„dreaptă pronunțată”, deși ter-menul este, deseori, relativ lipsit

de conținut. Ce înseamnă, prac-tic, „dreaptă pronunțată”?... Separe că se încheie însă și ciclul„statului de providență”, ciclul„statului providențial”, stat imuabilși imobil, de stângă mai mult saumai puțin pronunțată... Dar dacăviitorul nu va aparține unei căi demijloc? În speță, acestui „ordolib-eralism” de esență germană, cutendință de conciliere, în câmpuleconomic, a concurenței și legilorpieței cu un stat „regulator” maimult decât protector, „ordonând”societatea în jurul regulilor sta-bilite de instituții și definindminuțios libertatea și responsabil-itate fiecărui actor în domeniul so-cial? Întrebarea este corectă,concepția „ordoliberală” având șivirtuți, dar și limte. Fără a neglijalimitele, înclin mai degrabă sprevirtuți, întrucât se acceptă atâtamprenta pieței asupraconcurenței și a liberei circulații,dar și o anume recunoaștere arolului statului pentru a „ordona”piața și a stabili regulile jocului deconcurență. Acest „ordoliberal-ism”, privit inițial ca o critică a„statului providențial”, finalizează,de fapt, în teoretizarea„economiei sociale de piață”, re-cunoscând rolul redistribuirii și alunor instituții sociale puterniceîntr-o „ordonanțare” a societății.Se „reinventează” dar, un anumerol al statului în Europa? Mi s-arpărea un lucru bun astfel,vădindu-se activul unui stat flexi-bil, care să știe și să poată reglajocurile economice fără a deturnaesențial regulile în dezavantajulnotabil al unui profit pe termenscurt și în avantajul însemnat alsău, respectiv al unui excesivprofit social încurajând nu atâtmunca, ci opusul ei.

Chestiunile nu se vădesc nicipe departe doar la nivelul con-ceptelor, ci și al economiilor con-crete. „Lupta de clasă”, relevatăatât de patetic și deloc fără unelemotive reale de Karl Marx, a de-venit acum o veritabilă con-fruntare pentru locuri de muncă.Ceea ce permite patronatelor, deun fel sau altul, „beneficiind” și dereplicile deseori „mute” ale sindi-catelor, să impună niveluri mai re-duse de salarizare. „Armata derezervă dezvoltând o concurențăacerbă între salariați pentru aobține locurile de muncă disponi-bile”, exercită, la rândul ei, pre-siuni în ce privește acceptareaunor salarii reduse, de unde, ade-seori, degradarea condițiilor demuncă acolo unde se realizeazăproducție, precum și dezvoltarea,în mai mare măsură, a

„precarității”. De undefracționarea muncii și multipli-carea contractelor precare, re-spectiv cu timp redus de muncă –este drept, deseori necesarefirmelor pentru a puteasupraviețui. În asemeneaîmprejurări, se adâncește diviz-iunea internațională a muncii, am-plificându-se exploatareamuncitorilor din economiile per-iferice pentru a crește pe aceastăcale nu atât productivitatea câtprofiturile...

Desigur, sunt mult mai nu-meroase probleme de abordat,de explicat, de concluzionat: undese situează, efectiv, băncile? Cefac piețele? Ce fac, de fapt, oa-menii? Și cele arătate, însă,relevă însemnate coordonate aleevoluției economiei germane pedrumul unui progres, al uneiprospetități necesare, într-o lumeîn care, practic, aproape la fiecarepas se relevă semne de între-bare. Cea ce face și mai utilă tezade doctorat a domnului AnastasioMintopoulos și a semnificațiilordegajate de aceasta.

Așadar, domnul drd. AnastasioMintopoulos, prin teza sa de doc-torat, a demnostrat,demonstrează, neîndoielnic: a) oremarcabilă capacitate de a cerc-eta; b) un fundament științificsolid, de economie dar și decultură, pe care și-a clădit teza; c)o remarcabilă capacitate de a in-terpreta, în spirit judicios, în spiriteuropean, în spirit eminamentepozitiv, un trecut amplu și, adese-ori, furtunos al evoluției econom-ice în Germania, un prezent deadmirat și perspective pe cât defrumoase, pe atât de realiste.Firește, într-o lume pe care doc-torandul Anastasio Mintopoulos aexaminat-o atent, o lume demulte ori contradictorie, o lumeactualmente încă caracterizatăputernic de dictatura piețelor, demulte ori piețe deformate de ținteși interese subterane – și căreiaGermania de astăzi, îi opune con-ceptul remarcabil de „ordoliberal-ism”. Un concept pe care euînsumi, de mai mulți ani încoace,în cărțile mele l-am „afiliat”cercetării economice românești.Cunoaște, dar, bine doctorandullumea în care trăiește și căreiatrebuie să-i facem față cu un profitindividual și social cât mai mare.Iată, dar, împletit trecutul, prezen-tul și perspectiva, un orizont deexaminare bicentenar, coordo-nate de lucru cărora doctorandulAnastasio Mintopoulos le-a făcutcu brio față.

Dan POPESCU, ULBS

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

Bonn

L. Erhard

c my b

c my b

VINERI 20 IUNIE 2014 5economIe turIsm

urmare din pagina 1

În plus faţă de încasările dincălătorii în balanţa de plăţi, turis-mul generează venituri din ex-porturile de servicii de transportinternaţional de pasageri(prestate sau nu rezidenţilor),care în 2013 s-au cifrat la peste1,02 miliarde de euro.La nivel mondial, turismul se aflăpe locul al cincilea în clasamentulsectoarelor de export, după com-bustibili, produse chimice, ali-mente şi produse auto, iar înmulte ţări în curs de dezvoltareocupă chiar primul loc.OMT indică o creştere de 5% aveniturilor obţinute de diferiteledestinaţii turistice din lumedatorită cheltuielilor realizate deturişti internaţionali pe cazare,gastronomie, spectacole,cumpărături şi alte servicii,ajungând la 846.000 milioane deeuro în anul 2013. Aceastăcreştere a fost echivalentă cucreşterea umărului de sosiri turis-tice în întreaga lume cu 5%,ajungând la 1,087 miliarde, com-parativ cu 1,035 de miliarde înanul 2012 .“Aceste rezultate arată că estemomentul ca turismul să creascăca importanţă în agendacomercială, pentru a profita lamaxim de capacitatea sa de astimula atât comerţul internaţionalcât şi integrarea regională“, a afir-mat secretarul general al OMT,Taleb Rifai.Asia Pacific este regiunea cu ceamai rapidă creştere, iar Europaeste pe primul loc ca şi cotă depiaţă, după ce a crescut cu 4%.Cu 42% din veniturile din turisminternaţional, vechiul continent acondus creşterea în anul 2013,ajungând la 489.000 de milioanede dolari (357.000 de milioane deeuro).Printre primele zece destinaţii tur-istice în functie de venituri, celeasiatice au înregistrat o creştereputernică, Thailanda (+23%),HongKong şi Macao (China)(+18% în ambele cazuri), în timpce Marea Britanie (+13%) şiStatele Unite (+11%) au înregis-trat, de asemenea, creşteri dedouă cifre. Veniturile din turism înSpania, Franţa, China, Italia şiGermania au crescut între 1% şi5%.Trebuie amintit că în anul 2013China a condus, pentru al doileaan consecutiv, clasamentul ţăriloremitente care cheltuiesc cel maimult pe turism în străinătate. Brazilia găzduieşte în prezentCampionatul Mondial de Fotbal2014, unul dintre cele mai impor-tante evenimente din lumeasportului, care va atrage aproxi-mativ 3,6 milioane de vizitatori,din care 3 milioane vor fi interni şi600.000 vor fi străini.Brazilia este cea mai mare ţară aAmericii de Sud, ocupândaproape jumătate din continentulsud-american (8 514 877 km2) .Brazilia este totodată cea de a

cincea ţară a lumii ca mărimedupă întinderea geografică şipopulaţie (192.376.000 locuitori),religia predominantă fiind ro-mano-catolică

Făcând abstracţie de câteva in-sule mici, Brazilia se întinde pe osuprafaţă compactă. ÎntindereaBraziliei spre N-S şi spre V-E esteaproape identică, în ambeledirecţii distanţa este în jur de 4300km. Brazilia se învecinează cuaproape toate ţările sud-ameri-cane, în afară de Chile şiEcuador. Oceanul Atlantic consti-tuie pe partea estică a Braziliei unţărm de 7367 kilometrii. Capitalaeste Brasilia City, având opopulaţie de peste 200 000locuitoriDeşi limba oficială a Braziliei esteportugheza, accentul şi intonaţiadiferă în mare faţă de limbavorbită în Portugalia sau într-oaltă fostă colonie portugheză. Înoraşele din Brazilia de Sud, mulţivorbesc italiana sau germanadeoarece predecesorii lor erauimigranţi europeni.În Republica Federativă aBraziliei se amestecă în mare cul-turile şi grupurile etnice. Alături deimigranţii africani, indieni şi por-tughezi, au sosit în ţară şi cei eu-ropeni, evrei, arabi şi asiatici, dincare a rezultat un popor vesel,care este deschis către toate cul-turile şi noutăţile.Brazilia este o ţară democraticădin anul 1889, deşi adevăratademocraţie are numai 30 de ani,deoarece, asemenea altor ţări dinAmerica de Sud, şi aici a fost odictatură militară.Brazilia este o republică federală,compusă din 23 de state federale,în fruntea cărora se află guverna-tori aleşi, care sunt numiţi depreşedintele ţării.Amazonul este cel mai mare flu-viu al reţelei hidrograficecompusă din opt mari bazine.Fluviul are lungimea de 5800 km,cu o lăţime medie de 2-3 km.Amazonul dispune de un sectornavigabil, lung de mai multe miide kilometri, iar lăţimea lavărsarea în ocean atinge 100 km.Viaţa economică a Braziliei s-abazat secole de-a rândul pe ex-portul unor produse agricole sauresurse minerale. Începând cusecolul al XVI-lea, odată cu intro-ducerea forţată a sclavilor auapărut marile plantaţii de trestiede zahăr, Brazilia devenind astfelcel mai mare producător de zahăral lumii. Începând cu secolul alXVII-lea, se extinde exploatareaaurului şi a diamantelor, apoi însecolul al XVIII-lea se dezvoltăcultura bumbacului, care devineimportantă odată cu apariţiamecanizării. Din secolul al XIX-lea, principalele produse de ex-port sunt cafeaua, cauciucul,cacaoa şi tutunul.Economia modernă brazilianăeste cea de-a şasea economie alumii, care se dezvoltă foarterapid, PIB-ul pe cap de locuitorfiind estimat la 11 700 USD/an.Un rol important îl are construcţiade avioane şi de automobile,producţia de aparaturăelectronică, producţia deîncălțăminte, industria textilă şiserviciile financiare.Turismul în Brazilia este un sec-tor dinamic, în creștere susținutăde mai multe decenii. Braziliaeste vizitată anual de un numarde peste 5 milioane de turiști,destinațiile cele mai populare fiindRio de Janeiro și Salvador. Cu-

vântul "Carnaval" duce pe oricinecu gândul la Rio de Janeiro. Înfiecare an, întregul oraş devine oscenă imensă care găzduieşteuna din cele mai mari producţii deteatru de stradă, încorporând ex-uberantul spirit brazilian. Car-naval, așa cum este scris înportugheză, este constant creat șire-creat, bogat in pasiunecreativă, dar până la un anumitgrad. Cele 23 de plaje din Rio deJaneiro formează o întindere de72 de km de nisip alb, însăIpanema este cea mai sofisticatăşi de elită pentru cei care suntînzestraţi cu trupuri mlădioase şio atitudine pe măsură. Dupa o zipetrecută aici, cei arși de soare seîndreaptă rapid spre festivalurilede stradă din Copacabana,deoarece acolo nu au nevoie deinvitație.Statuia lui Iisus din Rio de Janeirose află pe vârful Muntelui Corco-vado, care are o înălţime de704m. Piedestalul statuiimăsoară 8m în înălţime, iar sta-tuia are o înălţime de 30 m.Capulstatuii are 35 de tone, iar fiecaremână cântăreşte 9 tone.Lungimea dintre braţele întinseale Mântuitorului este de 23 m.Statuia a fost construită între anii1926 si 1931 şi a costat 250.000de dolari. În fiecare an, estevizitată de aproape două milioanede turişti din toată lumea.Potrivit datelor furnizate de Biroulde Turism din Sao Paulo,aproape jumătate din turiştiiinternaţionali care vor ajunge înţară în ăperioada cam,pionatuluimondial de fotbal, în jur de258.000 vor trece prin oraş, carea găzduit meciul şi ceremonia dedeschidere a competiţiei pe 12iunie.Țara de origine a majorităţiituriştilor străini va fi Statele Uniteale Anericii, urmată de unele ţăridin America Latină, cum ar fiChile, Mexic şi Argentina. Într-unnumăr considerabil, de aseme-nea, vor asista fani din ţările eu-ropene cu o tradiţie mare înfotbal, cum ar fi Anglia, Franţa,Olanda sau Spania.În general, numărul de sosiri tur-istice pentru perioada cuprinsăîntre iunie şi august a fostînmulţită cu cinci, în comparatţiecu aceeaşi perioadă de anul tre-cut. În acest sens, rezervările in-terne sunt de trei ori mai maridecât cele inregistrate la aceeaşidată în 2013.În cazul concret al zilelor în careare loc Campionatul Mondial deFotbal, se estimează că sosireaturiştilor va avea loc cu doua zileînaintea meciurilor şi că fanii vorrămâne în ţară între 14 şi 21 dezile.Aeroporturile din celedouăsprezece sedii ale Campi-onatului Mondial vor primi cca. 26de milioane de pasageri înaceastă perioadă, corespunzătorunui număr de 279.000 dezboruri, cu aproximativ 13.800 defrecvențe pe săptămână. Întretimp, numărul biletelor de avionemise pentru perioada cuprinsăîntre lunile iunie şi august a cres-cut cu 439%, faţă de aceeaşiperioadă din anul 2013.De asemenea, numărul depasageri în staţiile de autobuzeale acestor oraşe se va ridica la

peste opt milioane.Brazilia a alocat aproximativ 65de milioane de euro infrastructuriisale de turism, extinzând cu 15%capacitatea hotelieră, în scopulde a satisface cererea pentruCupa Mondială de Fotbal, potrivitdatelor colectate de Institutul deTurism din Brazilia. Înainte cu o săptămână săînceapă competiţia, aproximativ300.000 de camere din oraşele-gazdă, unde vor fi jucate meci-urile, erau deja rezervate. În cazuloraşului Rio de Janeiro, unul din-tre cele mai cerute, gradul deocupare este de 93% pentru 13iulie, atunci când se va juca finala.Deşi mai mic, gradul de ocuparepentru restul etapelor Campi-onatului Mondial, cum ar fi optim-ile şi sferturile, rămâne la peste83%.Natal şi Cuiaba ies, de aseme-nea, în evidenţă printre restuloraşelor, cu grade de ocupare de81% şi respectiv 73%. Pe duratacampionatului, celedouăsprezece oraşe estimeazăcă vor găzdui peste 600.000 deturişti în cele peste 9.500 dehoteluri. Cu toate acestea, înscopul de a oferi un mare numărde posibilităţi de cazare turiştilor,Ministerul a adăugat cca. 55.000de paturi suplimentare la ofertă,situate în pensiuni, cămine,moteluri şi locuinţe familiale curegim hotelier.Dintre cele douăsprezece oraşe-gazdă ale campionatului mondial:Belo Horizonte, Brasilia, Cuiaba,Curitiba, Fortaleza, Manaus,Natal, Porto Alegre, Recife, Riode Janeiro, Salvador şi SaoPaulo, cel mai scump oraş brazil-ian pentru a fi vizitat în timpulCampionatului Mondial de Fotbaleste Rio de Janeiro, unde tarifulmediu pentru cazare în una dinzilele meciurilor este de aproxi-mativ 499 de dolari, iar preţurileşi tarifele celorlalte oraşe gazdăau crescut cu 120% faţă de anultrecut. Situaţia prezentată are în vederepreţurile medii pentru o persoanăpe baza următoarelor elemente:un bilet la un meci în runda de

calificare, cazare, mâncare,băuturi şi transport. Cazarea esteprincipalul element pentru careaşa-numitul “Oraş Minune” estecel mai scump loc care poate fivizitat în timpul competiţiei, iarfanii ar trebui să aibă un buget decel puţin 682,8 US$ pentru a-şiurma echipa naţională, cel puţinîn cazul în care intenţionează săparticipe la un meci pe stadionulMaracana. Urmează Fortaleza(602,8 dolari) şi Manaus (US$554,6) care întregesc lista celortrei oraşe cele mai scumpe, înschimb Cuiamb, este destinaţiacea mai ieftină, cu un cost mediuestimat de 457 de dolari, urmatde Sao Paulo (476,9 dolari) şiPorto Alegre (485,9 dolari).Potrivit analizei de mai sus, tar-ifele hoteliere s-au dublat în maimult de jumătate din oraşe com-parativ cu anul trecut, şapte dincele douăsprezece oraşe-gazdeînregistrând o creştere a tarifelorde cazare cu 100% sau chiar maimult (Rio de Janeiro, Salvador,Fortaleza, Porto Alegre, Manaus,Curitiba şi Natal).Dintre toate elementele analizatede TripAdvisor, cheltuielile cucazarea rezprezintă cea maimare parte, ajungând la 56% dinmedia cheltuielilor totale. Cuexcepţia cheltuielilor pentrucazare, Recife devine cel maiieftin oraş pentru a te bucura de ocălătorie de o zi în timpul turneu-lui (224,2 dolari), în timp ce Sal-vador se află pe al doilea loc cuun cost total de 230,2 dolari,urmat de Manaus (231,4 dolari) şiPorto Alegre (231,9 dolari).Atunci când e vorba de cheltuielipentru mâncare şi transport, niciunul dintre cele 12 oraşe nu suntmai ieftine ca Recife. Cel maiscump taxi este în Cuiabá, cu untarif de 19,6 dolari pentru ocălătorie pe distanţă medie, înplus, o cină în acest oraş (inclusivaperitivul, felul principal şi unpahar de vin) ar costa în medie27,2 dolari de persoană, maipuţin de jumătate decât în SaoPaulo, unde bugetul creşte la54,7 dolari.

continuare in pagina 8

Conf. Univ. Dr. Virgil nICULA, ULBS

Brazilia - capitala fotbalului mondial

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

StadionulMaracana

recenzIe VINERI 20 IUNIE 20146

urmare din pagina 1Încă de la început autorulapreciază că distrugereaeconomiei româneşti s-a făcut prin„ignoranţă, corupţie, furt…înlocuinduzinele deseori cu discoteci,restaurante şi blocuri de lux” (p.10).Agricultura a fost „fărâmiţată, cusistemul de irigaţie demantelat dis-trus, furat bucăţică cu bucăţică, adevenit doar <de subzistenţă>, noiimportând astăzi circa 80% dinnecesarul de subzistenţă” (p.11). Şiautorul continuă arătând că infra-structura a fost un teren pentruprivilegiaţi care au obţinut „sumeimense de bani ca urmare a unorlicitaţii trucate” (p.11). Nu se sfiieştesă-i numească „escroci” pe ceicare au spoliat economia ţării,obţinând averi uriaşe „vile, case,palate, maşini de ultimul strigăt, su-perbe party-uri, lux orbitor, mai susdecât al jet-setului international,vacanţe cât de fanteziste” (p.11).Dan Popescu atinge o problemănevralgică: reducerea salariilor şipensiilor şi formarea clienteleipolitice care au accentuat crizaeconomică şi au adâncit drama-tismul vieţii cotidiene. Profesorul Dan Popescuconsideră, alături de alţi specialişti,că perioadă cuprinsă între 1990 şi2000, care se referă la trecerea laeconomia de piaţă pentru ţările cueconomie centralizată, din centrulşi estul Europei, cuprinde patruetape: „a) liberalizarea preţurilor şiactivităţilor pentru firmele încă destat; b) realizarea privatizării, de-sigur în condiţiile unei pieţe cât maidiversificate, fiind emergente pepiaţă şi firmele constituite din capullocului privat; c) crearea instituţiiloreconomiei de piaţă – bănci, burse,legislaţia, condiţiile de concurenţăetc.; d) protecţia socială pentruşomeri şi marginalizaţi în noilecondiţii de competitivitate” (p.15).Privatizarea a fost un proces pecare autorul îl descrie în culorisumbre şi care i-a îmbogăţit pe uniineinteresaţi de dezvoltareacapitalistă a economiei româneştici doar de a pune, uşor, mâna pebani prin „vânzarea activelor, a uti-lajelor, a stocurilor de materii prime,materiale, produse finite a terenuluidobândit astfel” (p.16). Dintreinstituţiile economiei de piaţă, au-torul se opreşte asupra băncilor.Se devoalează modul de operareaal băncilor, care. în dorinţa lor decâştig au acţionat dincolo deprudenţialitate, ceea ce a dus lacredite neperformante, garanţiipierdute de clienţi (ce au ajuns însituaţii dramatice), vulnerabilitateapieţei financiare şi chiar falimentul anu puţine bănci.

În capitolul II „Foametea:ameninţare drastică pentru secolulXXI?” profesorul Dan Popescu seapleacă asupra unei probleme cru-ciale pentru supravieţuireaomenirii: resursele alimentare.Studiile arată că deşi hrana arajunge pentru cei 7 miliarde delocuitori ai Terrei, mai mult de unsfert nu dispun de minimul necesarde hrană. Cercetătorul DanPopescu studiază de peste 35 deani fenomenul şi în călătoriile sale aputut să observe diferite expresiiale sărăciei, din Africa de Sud,Siria, Argentina şi chiar SUA şi Eu-ropa. Autorul apreciază că foame-tea este un fenomen social şi este

de acord cu Laureatul PremiuluiNobel (1998) Amartya Sen, căaceasta este mai mult o problemăde ştiinţe sociale decât de ştiinţenaturale, cu alte cuvinte, subliniazăDan Popescu, este o problemă derepartiţie socială dar şi de man-agement. Răspunsul este afirma-tiv la întrebarea dacă foameteareprezintă o gravă ameninţare însecolul XXI. „Sintetizând cei pesteo mie de ani de persistenţă –spune autorul – şi accentuarea eiîn ultimele decenii pe fondul chiaral proliferării, în unele locuri, a unorcivilizaţii strălucite, complexitateafenomenului ca atare nedovedeşte că <da>…” (p.24). DanPopescu enumeră în continuare oserie de lucrări ştiinţifice pe aceastătemă, pe care le-a consultat (în lim-bile română, engleză, franceză) şicare se constituie într-o veritabilăbibliografie pe autori de referinţă(Josue de Castro, E. Bonnefous,Cornelius Walford, Radu Rosetti,C. Dobrogeanu Gherea, C. Levi-Strauss, K. Marx, Edgar Morin, E.P. Prentice, Alfred Sauvy, DanPopescu s.a.). Autorul realizează şio incursiune în trecut asuprafoametei. Începând cu Evul Mediutimpuriu, în Europa sunt descriseprocese economice importantelegate de productivitatea înagricultură, reformele agrare şi so-ciale, politicile economice şi so-ciale, pieţele agricole, importurile şiexporturile, războaiele şi foametea,clima. Analizele sunt aduse la zi şiautorul observă că foametea nuprovine din lipsa de hrană ci din im-posibilitatea indivizilor şi grupurilorumane de a şi-o putea procura. Laaceasta se adaugă – constată cupertinenţă Dan Popescu –„…chestiunile sociale de propri-etate dar şi poluarea aerului, apei,solului, lipsa de performanţă a mul-tor pământuri, chimizările în excesşi neavenite, modificările climatice,evidente, posibile şi tot mai deseinundaţii, provocate de topireagheţarilor s.a….” (p.36). D a nPopescu evidenţiază semnificaţiaschimbărilor de paradigmă în cepriveşte agricultura, plecând de lamodificarea modelelor alimentare,diversificarea resurselor de hrană,noile tehnologii. În ultima parte aacestui capitol autorul se opreşteasupra României şi cu ajutorulunor cercetători români de marcă(Ion Claudian, Dimitrie Gusti s.a.)decelează agriculturaromânească, sărăcia zonelor ru-rale şi semnificaţia răscoalelor dindiverse perioade de timp (1437,1784, 1907). Studiile de cazprezentate, examinate original şipertinent, dovedesc documentaţiade excepţie şi interesulcercetătorului pentru realitatearomânească. Analizele eco-nomice riguroase sunt completatede omul de cultură Dan Popescucu reverberaţiile pe care le-a avutviaţa grea din mediul rural româ-nesc în conştiinţa scriitorilor şi aartiştilor plastici (I. L. Caragiale, O.Băncilă, N. Tonitza s.a.).

În al treilea capitol autorul secentrează asupra pieţelor finan-ciare şi descrie şi analizează cuminuţie lucrarea lui AlanGreenspan „Memorii” (2007), caresusţine necesitateadereglementării pieţelor financiareşi radiografiază „turbulenţele”acestora. „Distrugerile creatoare”,conceptul lui Greenspan. se referăla rolul funcţional al crizelor eco-

nomice. Profesorul Dan Popescu,observă, critic, că autoreglareapieţelor nu este un lucru simpluavând în vedere dezechilibrele cre-ate, care adâncesc prăpastia dintrebogaţi şi săraci. Noile tehnologii in-formatice utilizate în pieţele finan-ciare duc – spune bancherulamerican – la amplificarea ratelorde rentabilitate, dar şi, la naştereaconcomitentă a riscurilor. DanPopescu nu crede că „finanţeleconduc lumea” ci că, de fapt,„producţia, cu finanţele în spate, al-imentând-o a condus şi va con-duce lumea” (p. 69).

În următorul capitol, autorulreflectează în marginea unei tezede doctorat pe care a condus-o şicare a abordat problema crucială aechilibrului economic. Este invocatmodelul de echilibru şi creştereeconomică a lui J. M. Keynes carea avut ca finalitate creşterea nivelu-lui de ocupare a forţei de muncă.Sunt evaluate în paralel şi altemodele economice. Se considerăcă deşi se poate vorbi de relativi-tatea echilibrului economic, nuputem construi această realitate pe„dereglementări”, dacă ne uităm lamodelele UE şi Statele Unite. Iarlecţiile luate de România de la„specialistul cu gaură în pantof” (p.77) nu pot fi luate în serios. În capi-tolul 5 profesorul Dan Popescu seîntreabă ce înseamnă astăzi pro-fesia de economist. Plecând de ladefiniţia profesiei de economist,profesorul Dan Popescu face unexcurs istoric asupra acesteia, in-sistând asupra şcolii economiceromâneşti din secolele XIX şi XX.Nu uită să treacă în revistă pleiadade economişti români străluciţi dinperioada interbelică şi postbelică.În final autorul de întreabă ce per-spective au economişti în Româ-nia. Şi spune: „destinuleconomiştilor români nu poate fi ni-cidecum despărţit de cel aleconomiştilor de pe mapamond.Acesta, mapamondul, reprezintăastăzi <o lume tot maieconomică>, o lume în care totul –practic totul – se judecă încircumstanţe de raritate: resursenaturale, financiare, resurseumane, de spiritualitate, resurse desănătate, de vigoare, resurse deinovaţie şi de inventivitate etc.Dintr-un astfel de unghi complexdestinul economistului în lume sevădeşte şi cu restricţii şi cuposibilităţi” (p. 112).

În „Structuri medievale –privilegiaţi şi <mizerabili>?” DanPopescu demantelează perioadade după decembrie 1989 cândcomportamentul entropic al indi-vizilor, grupurilor, instituţiilor,societăţii în ansamblul ei, sevădeşte greu de descifrat şi înacest sens autorul vorbeşte de„timpuri controversate”. Istoriaacestei perioade este puţinstudiată acum, când „speculaţiileau devenit aproape totul iarproducţia aproape nimic” (p. 119).O perioadă în care aproape 80%din privatizări au eşuat, iardiscrepanţele dintre indivizi aucrescut dramatic. Este analizat sis-temul de salarii şi pensii careconţine inegalităţi greu de imaginat.Şi cercetătorul Dan Popescusubliniază aceste inegalităţi: înjustiţie, salarii şi pensii pesteposibilităţile ţării. „Nu o să înţelegniciodată – scrie autorul – de ce undirector de penitenciar fără con-tributivitate sau cu o contributivitate

foarte relativă, are o pensie de 10-12 ori mai mare decât un profesoruniversitar la medicină, de exem-plu, cu contributivitate <absolută>?Etc. etc. Sunt - oare de ce – maiimportanţi magistraţii decât medicii,decât profesorii, decât cercetătorii,oamenii de cultură? Poate, dar eucred, sincer, că nu…” (p. 122). Şiexemplificările continuă cu salariileunor înalţi funcţionari la stat, aver-ile obţinute prin fraudă, dar şisubfinanţarea gravă aînvăţământului, sănătăţii şi a altordomenii.

În capitolul VIII „Căutarea profi-tului şi socialul: categorii compati-bile” autorul susţine alături de alţicercetători (D. Cohen, R. Putnam,Maya Beauvallet s.a.) că o soci-etate nu poate exista exclusiv pedimensiunea economică, pe profit.Astfel, după al doilea război mon-dial, în Vest s-a dezvoltat concep-tul de „economie socială de piaţă”care pune în evidenţă alături deprofit şi alte valori, cu precădere deordin moral, care au amplificat op-timismul oamenilor. Se vorbeştedespre cei „treizeci de ani glorioşi”care în Vest până în 1980 au dus lao dezvoltare fără precedent asocietăţii umane. S-a produs atunciceea ce profesorul Dan Popescusubliniază, „o veritabilă regle-mentare a pieţelor…ceea ce a per-mis…economia socială de piaţă”(p.132). După 1980 atât în Europacât şi în America, inegalităţile s-auaccentuat, la fel şi vulnerabilitateapieţelor. Capitolele 6 şi 10 sereferă la mobilitatea socială apopulaţiei şi la fluxurile migratorii înspaţiul central şi est european, au-torul remarcând că piaţa capitaluluişi piaţa muncii sunt primele care s-au globalizat în lumea economicădin trecut dar mai alescontemporană. Această primăparte se încheie cu un capitol ded-icat „Roşiei Montane” care a iscatnumeroase controverse în spaţiulromânesc. Dan Popescu pune faţăîn faţă cele două faţete ale proble-mei: pe de-o parte oamenii dinzonă, care nu au locuri de muncă,dar au în schimb numeroase prob-leme (legate de educaţie, sănătate,cultură s.a.) şi pe de altă parteproiectul Gold Corporation privit cususpiciune de o bună parte apopulaţiei ţării, care consideră cătehnologiile utilizate duc ladegradare puternica a mediului.Autorul crede că ar trebui implicaţimai mult specialiştii (fizicieni,chimişti, ecologişti, biologi,economişti, jurişti, sociologi s.a.).

În partea a doua a volumului,profesorul Popescu realizează oserie de pasionante incursiuni în is-torie, relevând numeroase aspectede ordin economic care au core-spondent în economia lumii con-temporane. Astfel, primul războimondial îi prilejuieşte autoruluianalize economice care scot în re-lief dramatismul acelei perioade.Un capitol interesant este dedicatlui Henry Ford. Profesorul DanPopescu, eminent specialist aldoctrinelor economice, a mai real-izat în alte lucrări portrete ale unorpersonalităţi care au marcateconomia americană şi mondială:Paul Krugman, Warren Buffet,Joseph Stiglitz, Douglas North, An-drew Carnegie, Cornelius Vander-bilt s.a.Aici H. Ford este prezentatca un reper al economiei mondiale,atât prin producţia sa de automo-bile dar şi prin paradigma fordistă,

care o înlocuieşte pe cea tayloristăîn perioada interbelică. Analizeleprofesorului Dan Popescu seapropie mult de Şcoala de la An-nales a lui Fernand Braudel şi dedemersul său de sociologie istoricăprin evidenţierea unor aspectecontextuale care determinăschimbările socio-economice (vezicapitolele „Marile averi: între on-estitate, fascinaţie, revoltă şi suspi-ciuni”; „Vara anului 1939. O istoriecare se repetă?” sau capitolele dinpartea a III-a „Secvenţe din istoriaşi actualitatea dictaturilor”; „Cre-pusculul <zeilor> şi actualitatealui”).

Partea a IV-a a volumului estededicată, aşa cum arată şi titlul,unor volume, ziare, personalităţi,profesori, prieteni. Sunt prezentatecâteva succinte medalioane aleunor economişti (Avram Rosen,Ivanciu Nicolae Văleanu, Ioniţă Ol-teanu şi chiar Napoleon Bonaparteîn calitate de economist). Deasemenea, sunt inserate o serie deconferinţe şi de comunicări, la se-siuni naţionale şi internaţioale re-marcabile, câteva la AcademiaRomână, de mare interes, la carea luat parte autorul. În acest ultimcadru, profesorul Dan Popescuzugrăveşte cu aplicaţia DomnieiSale, cu o notabilă rigoare, odeosebită şi veritabilă frescă aevoluţiei gândirii economice şieconomiei în lume.

În concluzie, lucrarea lui DanPopescu fascinează prin bogăţiainformaţională, care îmbracă coer-ent teme majore ale economieicontemporane sau din trecut.Fiecare capitol are un moto ales cugrija de autor şi care este înconsonanţă cu subiectul analizat.În preambulul lucrării sunt prezen-tate volumele autorului şicomunicările susţinute înstrăinătate, apărute în mai multelimbi pe întreg mapamondul, ceeace subliniază statura profesionalăşi ştiinţifică a profesorului universi-tar Dan Popescu. Cartea a apărutîn condiţii grafice deosebite la Edi-tura Continent (fotografiile de pecoperte reflectând periplul euro-pean al autorului) și se adreseazăstudenţilor, cercetătorilor, profeso-rilor dar şi publicului larg preocupatde problemele economice aleRomâniei şi ale lumii.

Conf. Univ. Dr. DorelMORânDăU, ULBS

opInIIVINERI 20 IUNIE 2014 7

...Am ajuns la vechea gară aoraşului, unde se afla prefec-tura şi primăria Constanţa.Aflăm că în curând va sositrenul regal. În întâmpinareaRegelui soseşte un mareşalsovietic însoţit de o suită deofiţeri. A început astfel festivi-tatea retrocedării bricului.

Nu departe de gară, înclădirea prefecturii Constanţa,fusese împuşcat un sublocote-nent din armata română, careconducea o grupă de soldaţiromâni, care se opuneaforţelor revoluţionare.

Apoi, lângă gară,avusese loc o încăierare, fus-ese atacat de către sovietici ungrup de ostaşi români dinmarină, care aduceau de laBucureşti soldele. S-a strânslumea, cineva a scos un pistolşi a împuşcat pe un atacator,ceilalţi au rupt-o la fugă. Au în-ceput cercetările pentru a fiidentificat făptuitorul. S-a oferitşi o recompensă pentru celcare furniza cele mai buneinformaţii. S-a găsit până laurmă un amator de câştig. Celcare a furnizat informaţii a fostînsă şi el arestat.

Cu toate că erainterzisă intrarea în port acivililor, noi, mai curajoşi, ne-am strecurat pe la poarta nr. 1,situată nu departe de Cazinouşi am ajuns pe dig, chiar îndreptul unde era acostat briculMircea şi unde avea loc festiv-itatea principală a retrocedării.S-a coborât drapelul sovietic şis-a ridicat cel românesc. Mari-narii sovietici erau destul destângaci, prezentau atât degreu flintele lor lungi.

Era pentru prima datăcând îl vedeam atât deaproape pe Regele Mihai. L-am revăzut mult mai târziu laNew York, în S.U.A. Toţisperam că Regele va revenipe tron în România şi astfel,viaţa noastră, a românilorplecaţi în bejenie, se vaschimba în bine, vom putea

astfel să ne întoarcem acasă,dar nu a fost să fie aşa, aurmat o perioadă urâtă care adurat mult.

Am trecut pe lângă un punctde control al armatei române,care legitima pe toţi militariicare ieşeau sau intrau în port,chiar şi pe sovietici. Singuriicare creau dificultăţi erau sovi-eticii şi de aici numeroase con-flicte, se ajungea până lasomaţii pe care sovieticii nuprea le luau în serios, eraudoar stăpâni !

Regele Mihai a făcut o vizităla New York, unde eu cu fa-milia mea căpătasem statut derefugiaţi politici. Regele s-a în-tâlnit acolo cu românii din NewYork, între care erau strecuraţişi mulţi securişti, poliţiaamericană era şi eaprezentată, dar era copleşităde mulţimea curioasă deromâni. Prima întâlnire a avutloc la o frumoasă bisericărusească ortodoxă din Man-hattan. A mai avut loc şi o adoua întâlnire cu românii la oaltă biserică ortodoxăromânească improvizată, într-un apartament, care era biser-ica Trei Ierarhi din Ridgewood,unde era preotul Runcan, careorganizase întâlnirea. PreotulRuncan nu era în graţia epis-copului ortodox moscovitNathaniel. Mult a mai avut detras bietul preot Runcan dincauza vizitei pe care o organi-zase. A fost anchetat, im-putându-i-se lipsa din fondurilebisericii, din inventarul bisericiietc. Greu de ştiut până la urmăcât adevăr era în toateacuzaţiile aduse, îl acuzau pepreot şi o serie de haimanaledin New York, care tăiaufrunză la câini în acel mareoraş american, dintre care uniinu aveau nici forme legale.

Trebuia să participe la întâl-nire şi episcopul moscovitNathaniel. L-am aşteptat toţi,inclusiv Regele Mihai, aproapeo oră, dar episcopul nu a maiajuns, „justificandu-se” maitârziu că şoferul lui a încurcatdrumul! Se vede că primisealte dispoziţii între timp !

Într-o duminică mergîmpreună cu soţia mea Marinala o slujbă la bisericaromânească „Sfântul Dumitru”,care funcţiona într-un aparta-ment, lângă Central Park dinNew York. La acea bisericăslujea preotul Petrescu venitdin Florida, care-l înlocuise pepreotul Sasu, despre caretoată lumea spunea că era se-curist.

M-am certat în biserică cupreotul Petrescu, o faptă nuprea creştinească! Preotulpretindea că Regele Mihai şi-ar fi însuşit o serie de tablouri,apartamente, castele şi altebunuri care nu-i aparţineau.Aprecierile preotului m-au înfu-riat. Am apreciat mai târziu pefostul premier Ciorbea, care n-a ţinut seama de bazaconiileîndreptate împortiva Regele

Mihai, premier care s-a dovedita fi un mare patriot, un mareromân, un cetăţean de onoareal ţării noastre, care a regle-mentat juridic problemacetăţeniei Regelui şi a familieisale. Familia regală nu puteasă nu aibă probleme şi cucetăţenia, în schimb „prinţulPaul” şi „prinţesa Lya” nu auavut grijă, au avut alţii grijă deei, lor le-a mers totul din plin.Dar te umflă râsul şi plânsul înacelaşi timp când îi auzi cumvorbesc. Să arăt că nu au fostla înălţimea lui Victor Ciorbeanici preşedinţii Ion Iliescu şiEmil Constantinescu şi nicipremierul Petre Roman.

Aşteptând la biserica TreiIerarhi sosirea Regelui, a fam-iliei regale şi a episcopuluiNathaniel, o „doamnă” seapropie de mine şi măîntreabă:

-Şi românii ăştia ce vor înfond? Îsi greşise ţinta, nu m-am putut abţine, m-am uitaturât la ea şi i-am spus răstit:

-Ştiu pe cine reprezinţi, maibine şterge-o, valea ! A plecatsupărată.

Într-o seară am participat lao întrunire a românilor din NewYork, la care participa şi

dizidentul Munteanu, venit dinRomânia, pe care l-am între-bat:

-Ce părere aveţi desprerevenirea la tron a RegeluiMihai, posibilitate despre carese discută mult. Mi-a dat unrăspuns încurcat.

În vara anului 1999 am par-ticipat la o conferinţăinternaţională la Universitateadin Liege – Belgia. Prof.Măcelaru de la acea universi-tate, unul dintre organizatoriiconferinţei, ne-a organizat oexcursie prin Bruxelles. Ghidne-a fost o doamnă, o distinsăromâncă, care locuia de maimult timp în Belgia şi care ne-a povestit, când am trecut pelângă palatul regal belgian, îndrumul nostru spre primărieunde am fost primiţi de cătreprimar, că a cunoscut pe unmembru al familiei regale bel-giene, pe care l-a întrebat dece nu au făcut nimic pentrumonarhia română, pentruRegele Mihai !

Cu ocazia viziteipreşedintelui S.U.A. GeorgeBush jr. la Bucureşti, pe ovreme ploioasă, a apărut cur-cubeul, un semn de bun augur,festivitatea desfăşurându-se în

faţa palatului Cotroceni, pe str.Gheorghe Marinescu. Familiaregală a luat loc pe o platformădin lemn la intrarea în palat. Aapărut şi premierul AdrianNăstase, căruia i-am surprins,întrucât participam şi eu laacea festivitate, o privireîntrebătoare, de sus, la adresafamiliei regale. Nu am înţeleseu ce-l deranjase pe premierprezenţa regelui acolo.

În anul 1990 fac o vizităredacţiei ziarului Micromagazindin New York, solicitând să mise publice un articol pe care-lscrisesem şi care-l privea peRegele Mihai. DomnişoaraLigi, directoarea ziarului, îmiopreşte articolul, dar dupăcâteva zile îmi dă un telefonspunându-mi că nu-l poatepublica deoarece este prealaudativ. Am întrebat-o atunci:

-Dar dacă articolul ar fi fostcritic, avea şanse să fie publi-cat?

M-am adresat apoi unui altziar românesc din New York,respectiv ziarului “Lumeanoastră, lumea sporturilor”,care avea ca director pecunoscutul comentator sportivMircea Ionescu, care mi-a pub-licat repede articolul.

Amintiri despre Regele Mihai(III)

Prof. Univ. Dr. GheorghePREDA Bricul Mircea

c my b

c my b

continuare din pagina 5În cafenelele şi barurile dinapropierea stadionului Sao Paulo,o cutie de suc şi cartofi prăjiţi costăîn medie 11,1 dolari, în timp ce înFortaleza putem să găsim aceleaşiproduse la 6,3 dolari.Hostelurile deschise în ultimii ani înfavelele din Rio de Janeiro, cu odisponibilitate a paturilor în creştere,pot ajuta la creşterea ofertei hote-liere insuficiente din oraş şi apreţurilor ridicate pe cameră în tim-pul Campionatului Mondial de Fot-bal. În urmă cu câteva luni, aucrescut îndoielile cu privire la ca-pacitatea oraşului Rio de Janeiropentru a găzdui potopul de turişticare este aşteptat şi cu privire laposibilităţile unor vizitatori de a găsiun loc de cazare pe măsura buzu-narului lor. Nu este surprinzător cădestinaţia, cu 55.000 de locuri decazare, aşteaptă sosirea a 300.000de amatori de fotbal.

De fapt, Brazilia va promovaunităţile de cazare extrahotelierepentru Campionatul Mondial din2014, ale căror tarife vor creşte cu8,4% pe perioada competiţiei,potrivit estimărilor făcute de CarlsonWagonlit Travel (CWT). AsociaţiaBraziliană a Industriei Hoteliere(ABIH) asigură că oraşul Rio deJaneiro va oferi încă 10.000 de pa-turi în hoteluri, dar nu înainte deJocurile Olimpice din 2016.În favelele din Rio, unde poliţia adepus eforturi uriaşe pentru ex-pulzarea bandelor de pistolari carele dominau, s-au deschis mai multehosteluri, la acest lucru contribuindşi lipsa barierlor birocratice dinpartea Administraţiei. Rezultatuleste apariţia a zeci de hoteluri, careau fost deschise în ultimii ani încomunităţile pacificate, majoritateaîn casele prorietarilor, pregătite pen-tru a primi vizitatori, mai ales dinGermania, Italia şi Marea Britanie,care plătesc pentru sejurul lor şimicul dejun între 11 si 20 de dolaripe zi.Teama de a tranzita şi înnopta înfavelele cunoscute pentru pericolullor, începe să fie înlocuită de intere-sul de a trăi “celălalt Rio”, cartiere“locuite de muncitori fericiţi cătrăiesc aici şi care au o energiepozitivă de transmis, energie pecare o caută turiştii”.La celălalt pol, Mirante do Avrao, unhotel de lux care a fost deschis anultrecut în partea de sus a Vidigal, cuvedere la plajele din Leblon şiIphanema, reprezintă un mare pasînainte în investiţia privată în favele.Hotelul oferă camere la 36 de dolari(26 de euro) de persoană şi suitesde la 113 la 180 de dolari (de la 81,5la 130 de euro), tarife care, deasemenea, s-au triplat pentru Cam-pionatul Mondial.Se anticipează ca totalul cheltuielilorturiştilor naţionali şi străini în legăturăcu Campionatul Mondial de Fotbalsă ajungă la aproximativ 11.000 demilioane de dolari (7.956 milioanede euro), un tort de valută din carefavelele doresc o bucată bună. Potrivit Forumului OperatorilorHotelieri din Brazilia (FOHB), Rio deJaneiro (88%) şi Natal (84%) rămânoraşele care au vândut cel mai multîn raport cu numărul de aparta-mente disponibile. Cu un punct pro-centual, Recife (84%) s-a situatpeste Cuiabá (83%) , Sao Paulo a

vândut doar 31% din capacitateasa, dar cu 75.000 de nopţi decazare mai mult decât a înregistratoricare alt oraş gazdă. În capitalaprovinciei Mato Grosso, între 23 şi24 aprilie, cu ocazia meciului ami-cal dintre Japonia şi Columbia, aufost vândute 99% din numarul delocuri de cazare. Finala campionat-ului mondial (12 si 13 iulie) a asigu-rat oraşului Rio de Janeiro 94% dinvânzarea locurilor, în Sao Paulopentru deschidere (11 şi 12 iunie)au fost vândute 42% din locuriledisponibile. Pentru semifinale (7 si8 iulie) Belo Horizonte a vândut deja79% din numărul de locuri decazare disponibile.Meciul dintre Australia şi Spaniaeste cel care a generat cea maicerere pentru hotelurile din Curitiba,cu 66% din nopţi vândute, iar pen-tru confruntarea dintre Brazilia şiMexic din Fortaleza, rata este de98%. În Manaus au fost vândutedeja 93% din nopţi pentru Meciuldintre Statele Unite şi Portugalia (21si 22 iunie).Natal va fi sediul meciului dintreGhana şi Statele Unite, iar vân-zarea de nopţi ajunge la 86%. Pen-tru momentul în care Statele Uniteva juca împotriva Germaniei în Re-cife s-au vândut deja 92% dinnopţile disponibile, în timp ce înPorto Alegre, meciul dintre Australiaşi Olanda a asigurat deja 89% dinnumărul de înnoptări. În Salvador,Olanda a jucat împotriva Spaniei,gradul de ocupare fiind de 90%.Campionatul Mondial de Fotbal,care a început în Brazilia va creşteafluxul de turişti străini spre aceastădestinaţie. Doar Rio de Janeiro, celmai turistic oraş, estimează că vaprimi peste 400.000 de turişti străinişi încă 450.000 de vizitatori locali. Pentru mulţi turişti, Rio de Janeirova fi poarta de intrare şi ieşire în şidin Brazilia. Din acest motiv, este deaşteptat ca aici să aibă loc ocreştere mai mare a numărului desosiri turistice decât în alte oraşe aleţării. Se estimează ca gradul deocupare hotelieră să ajungă la 98%şi că vizitatorii vor lăsa în oraş

aproximativ 330 milioane de euro,potrivit datelor estimate de primărie.Oraşul şi-a consolidat toată infra-structura de turism: 14 puncte fixede informare vor fi adăugate la alte17 distribuite pe plaje, staţii demetrou şi aeroport. Vor exista, deasemenea, 150 de agenţi bilingvi şi1.500 de voluntari.Au fost tipărite două milioane dehărţi turistice, iar şoferii de taxi aupeste 40.000 de broșuri pentru afacilita comunicarea cu turistul.Unul dintre principalele puncte deinteres pentru vizitatori este sta-dionul de fotbal Maracaná, unde vorfi jucate şapte meciuri, inclusiv finalacampionatului, pe 13 iulie. Printrealte măsuri, în zilele de 15 şi 18iunie se va munci doar dimineaţa,iar 4 iulie a fost declarată zi desărbătoare, în scopul de a facilitadeplasările.În plus, în zilele în care vor avea locmeciurile, traficul va fi inchis pe olungime de patru kilometri în jurulzonei şi un total de 60 de linii de au-tobuz vor fi deviate. Nici o persoanănu va putea intra cu un vehicul pri-vat în această rază, nici în dubelespeciale sau microbuzele închiriatepentru eveniment.Asociaţia britanică de agenţii de tur-ism ABTA a avertizat consumatoriicu privire la pericolul de escrocheriiîn călătoriile pentru Cupa Mondialăde Fotbal din Brazilia. Asociaţiacalculează că zeci mii de britanicivor merge în Brazilia şi a avertizatcă evenimentele sportive de mareimportanţă sunt un tip de călătoriifoarte vulnerabile la escrocherii,datorită valorii mari pe care o au.Concret, aceasta afirmă că cei carecaută chilipiruri last minute sunt ceimai susceptibili de a fi înşelaţi.Poliţia din Londra a informat că, înanul 2013, 10% din incidentele cuprivirele la fraudele legate de rezer-varea de călătorii au avut legăturăcu pachete turistice pentru a călătorila mari evenimente sportive sau rel-gioase. Prin urmare, asociaţiarecomandă consumatorilor să seasigure că fac rezervarea cu com-panii cu o recunoscută experienţă

si solvenţă pentru a călători înBrazilia, fenomen care este valabilşi pentru turiştii români, ofertele unoragenţii de turism fantomă, nouapărute pe piaţă fiind frecvente înultima perioadă.Campionatul Mondial de Fotbal aînceput deja şi, chiar dacă estesurprinzător pentru mulţi, există per-soane cărora nu le place saudetestă această explozie de zgo-mot şi omniprezenţă în toată mass-media şi la orice oră. Pentru aceştia,mai multe agenţii şi turoperatori aucreat mai multe alternative pentru asupravieţui marelui eveniment, pecare îl numesc sportiv.Multe agenţii touroperatoarelansează oferte de călătorie în pe-rioada în care are loc competiţiamondială în toate oraşele în careeste prezent, cu singura condiţie: auita de fotbal. Alte agenţii, lanseazăoferte speciale pentru femeile caredoresc să stea câteva zile departede soţii lor iubitori de fotbal şi amediului pe care aceştia îl crează înjurul televizorului. Pentru acestea,se oferă călătorii în destinaţiiîndepărtate precum Seychelles,Mauritius sau Reunion, deşi acestlucru va fi greu de realizat, având învedere că există agenţii de turism şicompanii al căror scop este opusul.În multe ţări au fost amenajatespaţii pentru a urmări meciurileCampionatului Mondial cu cel maimare mediu de fotbal posibil.Ecrane gigante sunt ridicate în spaţiimari, inclusiv pe terenurile de fotballa mii de kilometri de Brazilia, sauasistăm la iniţiative ale hotelierilorcare oferă în saloanele lor cele maibune condiţii pentru a vedea meci-urile la o bere. Chiar şi croaziereleîncearcă să reproducă la bordmediul de fotbal amestecat cumuzică şi culori braziliene.Să ne bucurăm de această fiestăcare a costat autorităţile brazilienepeste 14 miliarde de dolari, deşiestimările iniţiale se cifrau la puţinpeste un milliard. Despre beneficii,încasări vom afla cu siguranţă dupăîncheierea competiţiei şi vom puteaface o analiză pertinentă asupra

oportunităţii de a organiza astfel deevenimente majore.

economIe turIsm VINERI 20 IUNIE 20148

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, carepot fi diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Silviu VINTIL~VINTIL~

Leonard {ERBAN{ERBAN

secretari generali de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la:

euroeconomiaxxi@gmail.com

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

Campionatul Mondial de Fotbal, Brazilia, 2014Conf. Univ. Dr.Virgil nICULA

Anunţ important.Vacanţa de

vară.Următorulnumăr al

revistei vaapărea în

luna septembrie

a.c.