Curtea Europeana de Justitie - Jurisprudenta Si Influenta in Dreptul Penal National

DREPT EUROPEAN

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene şi influenŃa acesteia asupra

dreptului penal naŃional

Această lucrare este finanŃată de către UEFISCDI, CNCS, în baza contractului de finanŃare nr. 27/28.07.2010.

Norel Neagu

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene şi

influenŃa acesteia asupra dreptului penal naŃional

Editura C.H. Beck

Bucureşti 2014

AVERTISMENT! Având în vedere amploarea luată de fenomenul fotocopierii lucrărilor de specia-litate, mai ales în domeniul Dreptului, atragem atenŃia că, potrivit art. 14 şi 140 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, dacă respectiva reproducere a fost efectuată fără autorizarea sau consimŃământul titularului drepturilor recunoscute de legea menŃionată, constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă. Prin reproducere, conform legii, se înŃelege realizarea, integrală sau parŃială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloace şi sub orice formă.

Nu vă faceŃi părtaşi la distrugerea cărŃii!

Editura C.H. Beck este acreditată CNATDCU şi este considerată editură cu prestigiu recunoscut.

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene şi influenŃa acesteia asupra dreptului penal naŃional Norel Neagu

Copyright © 2014 – Editura C.H. Beck

Toate drepturile rezervate Editurii C.H. Beck Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii C.H. Beck. Drepturile de distribuŃie în străinătate aparŃin în exclusivitate editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României NEAGU, NOREL JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene şi influenŃa acesteia asupra dreptului penal naŃional / Norel Neagu. - Bucureşti : Editura C.H. Beck, 2014 Bibliogr. ISBN 978-606-18-0278-4 342.722(4)(094.9) 342.724(4)(094.9) 341.645.2(4)(094.9

Editura C.H. Beck Str. Serg. NuŃu Ion nr. 2, sector 5, Bucureşti Tel.: 021.410.08.47; 021.410.08.09

Fax: 021.410.08.48

E-mail: [email protected]

Redactor: Cezara Grama

Cuprins

Listă de abrevieri .................................................................... XIII Introducere ................................................................................ XV Capitolul I. CompetenŃa în materie penală în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene ......................................... 1

SecŃiunea 1. CompetenŃa în materie penală în Cauza C-173/06 COMISIA V. CONSILIUL ............................. 1

1. Cadrul juridic ............................................................................. 1 2. SituaŃia de fapt ........................................................................... 2 3. AcŃiunea în anulare .................................................................... 5 4. Constatările CurŃii ...................................................................... 5

SecŃiunea a 2-a. CompetenŃa în materie penală în Cauza C-440/05 COMISIA V. CONSILIUL ............................. 8

1. Cadrul juridic ............................................................................. 8 2. SituaŃia de fapt ......................................................................... 10 3. AcŃiune în anulare .................................................................... 12 4. Constatările CurŃii .................................................................... 13

SecŃiunea a 3-a. Efectul Deciziei-cadru în Cauza PUPINO (Cauza C-105/03) ................................................................... 18

1. Cadrul juridic ........................................................................... 18 2. SituaŃia de fapt ......................................................................... 20 3. Întrebări preliminare ................................................................ 23 4. Constatările CurŃii .................................................................... 23

SecŃiunea a 4-a. Abordarea CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene în stabilirea competenŃei uniunii în materie penală: exemplu de urmat sau de evitat de instanŃele române? .......... 27

1. Introducere ............................................................................... 27 2. Context ..................................................................................... 29 3. ImportanŃă ................................................................................ 32

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene VI

4. Principiul legalităŃii şi conferirea competenŃei în materia dreptului penal în cadrul primului pilon ................... 33

5. Întinderea competenŃei ............................................................ 39 6. Profunzimea competenŃei ........................................................ 44 7. Abordarea CurŃii – cale de urmat sau de evitat pentru

instanŃele naŃionale? ................................................................ 51 Capitolul II. Principiul non bis in idem în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene ....................................... 55

SecŃiunea 1. NoŃiunea de „hotărâre definitivă” în cauzele conexate privind pe HÜSEYIN GÖZÜTOK ŞI KLAUS BRÜGGE (Cauzele conexate C-187/01 şi C-385/01) ............. 55


SecŃiunea a 2-a. CondiŃia examinării fondului cauzei: hotărârea privind pe FILOMENO MARIO MIRAGLIA (Cauza C-469/03) ................................................................... 62


SecŃiunea a 3-a. Criteriul „aceleaşi fapte” în cauza privind pe LEOPOLD HENRI VAN ESBROECK (Cauza C-436/04) ...... 67


SecŃiunea a 4-a. NoŃiunea de „aceleaşi fapte” surprinsă în cauza privind pe JEAN LEON VAN STRAATEN (Cauza C-150/05) ................................................................... 72


Cuprins VII

SecŃiunea a 5-a. Aplicarea principiului non bis in idem în cazul achitării ca urmare a intervenirii prescripŃiei: cauza privind pe GIUSEPPE FRANCESCO GASPARINI (Cauza C-467/04) ................................................................... 78


SecŃiunea a 6-a. NoŃiunea de „executare” în cauza privind pe JURGEN KRETZINGER (Cauza C-288/05) ...................... 86


SecŃiunea a 7-a. ÎnŃelesul noŃiunii de „aceleaşi fapte” în cauza privind pe NORMA KRAAIJENBRINK (Cauza C-367/05) ................................................................... 96

1. Cadrul juridic ........................................................................... 96 2. SituaŃia de fapt ......................................................................... 97 3. Întrebări preliminare ................................................................ 99 4. Constatările CurŃii .................................................................. 100

SecŃiunea a 8-a. Sensul expresiei „nu mai poate fi executată” surprins în cauza privind pe KLAUS BOURQUAIN (Cauza C-297/07) ................................................................. 102

1. Cadrul juridic ......................................................................... 102 2. SituaŃia de fapt ....................................................................... 103 3. Întrebări preliminare .............................................................. 105 4. Constatările CurŃii .................................................................. 105

SecŃiunea a 9-a. NoŃiunea de „hotărâre definitivă” în cauza privind pe VLADIMIR TURANSKÝ (Cauza C-491/07) ........ 109


SecŃiunea a 10-a. Caracterul autonom al interpretării principiului non bis in idem în cauza privind pe GAETANO MANTELLO (Cauza C-261/09) ......................... 115

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene VIII


SecŃiunea a 11-a. NoŃiunea de „proceduri penale” în cauza privind pe ŁUKASZ MARCIN BONDA (Cauza C-489/10)... 124


SecŃiunea a 12-a. NoŃiunea de „proceduri penale” în cauza privind pe HANS ÅKERBERG FRANSSON (Cauza C-617/10) ................................................................. 133


SecŃiunea a 13-a. Principiul non bis in idem în interpretarea instanŃelor europene: spre o interpretare uniformă ............... 143

1. Principiul non bis in idem – o regulă simplă cauzând probleme multiple ................................................................. 143

2. Aceeaşi idee, dar elaborare diferită a principiului în instrumente federale şi internaŃionale ................................. 145

3. Conceptul de „proceduri penale” în interpretarea instanŃelor federale şi internaŃionale ....................................................... 148

4. „Hotărârea definitivă” – de la interpretare literală, la interpretare extensivă ............................................................ 155

5. Aceeaşi faptă/comportament/act: miezul problemei principiului non bis in idem .................................................. 162

6. NoŃiunea de „pedeapsă executată” – o problemă neglijată? .............................................................................. 172

7. Analiză – „Turnul Babel” versus interpretare uniformă ................................................................................. 174

8. Concluzie ................................................................................ 181

Cuprins IX

Capitolul III. Principiul egalităŃii şi nediscriminării în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene ............. 182

SecŃiunea 1. Legalitate, egalitate şi nediscriminare în cauza ADVOCATEN VOOR DE WERELD VZW (Cauza C-303/05) ................................................................. 182


SecŃiunea a 2-a. Egalitate, nediscriminare şi rezidenŃi permanenŃi în cauza WOLZENBURG (Cauza C-123/08) ..... 191

1. Cadrul juridic ......................................................................... 191 2. SituaŃia de fapt ....................................................................... 192 3. Întrebările adresate CurŃii ...................................................... 193 4. Constatările CurŃii .................................................................. 195

SecŃiunea a 3-a. Egalitate, nediscriminare şi criteriile de determinare a persoanelor care au o legătură semnificativă cu statul de executare în Cauza SZYMON KOZŁOWSKI (Cauza C-66/08) ................................................................... 197

1. Cadrul juridic ......................................................................... 197 2. SituaŃia de fapt ....................................................................... 199 3. Întrebările preliminare ........................................................... 201 4. Constatările CurŃii .................................................................. 202

SecŃiunea a 4-a. Egalitate, nediscriminare şi protecŃia propriilor cetăŃeni în Cauza JOAO PEDRO LOPES DA SILVA JORGE (Cauza C-42/11) .................................... 205


SecŃiunea a 5-a. ProtecŃia rezidenŃilor permanenŃi, motive de refuz şi condiŃii pentru executarea unui mandat european de arestare în Cauza I.B. (Cauza C-306/09) .......... 214


JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene X

SecŃiunea a 6-a. Cooperarea judiciară în materie penală, egalitatea şi nediscriminarea în raport cu persoanele rezidente sau care rămân într-un stat membru: problemă naŃională sau cu relevanŃă europeană? ................................. 224

1. Introducere ............................................................................. 224 2. LegislaŃia UE protejând „persoanele rezidente sau care rămân

într-un stat membru” ............................................................. 227 3. JurisprudenŃa ECJ privind protecŃia „persoanelor

rezidente sau care rămân într-un stat membru” ................... 233 4. Protejarea persoanelor rezidente sau care rămân

în România: tendinŃe şi perspective ..................................... 242 5. Nediscriminarea în raport cu persoanele rezidente

sau care rămân într-un stat membru: problemă naŃională sau cu relevanŃă europeană? ................................................. 252

6. Concluzie ................................................................................ 255 Capitolul IV. Principiul specialităŃii în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene ..................................... 257

SecŃiunea 1. Specialitatea şi noŃiunea de „aceeaşi infracŃiune” în Cauza ARTUR LEYMANN ŞI ALEKSEI PUSTOVAROV (Cauza C-388/08 PPU) .............. 257

1. Cadrul juridic ......................................................................... 257 2. SituaŃia de fapt ....................................................................... 259 3. Întrebările preliminare ........................................................... 263 4. Constatările CurŃii .................................................................. 264

SecŃiunea a 2-a. Principiul specialităŃii şi predarea ulterioară către un alt stat membru în Cauza MELVIN WEST (Cauza C-192/12) ............................ 267


SecŃiunea a 3-a. Principiul specialităŃii şi dreptul la o cale de atac în Cauza JEREMY F. (Cauza C-168/13 PPU) ........................................................ 278

1. Cadrul juridic ......................................................................... 278 2. SituaŃia de fapt ....................................................................... 281 3. Întrebări preliminare .............................................................. 282

Cuprins XI

4. Constatările CurŃii .................................................................. 283 SecŃiunea a 4-a. Specialitate, funcŃionalitate şi

respectarea dreptului la apărare ............................................ 288 1. Introducere ............................................................................. 288 2. NoŃiunea de „aceeaşi infracŃiune” ........................................ 290 3. ConsimŃământul statului de executare în cazul

predărilor succesive ............................................................... 294 4. GaranŃiile oferite în statul solicitat şi respectarea

principiului specialităŃii......................................................... 296 5. Concluzie ................................................................................ 298

Capitolul V. Dreptul la apărare în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene ..................................... 299

SecŃiunea 1. Dreptul la apărare şi judecarea în lipsă în Cauza STEFANO MELLONI (Cauza C-399/11) .................. 299


SecŃiunea a 2-a. Respectarea drepturilor omului şi refuzul executării unui mandat european de apărare în Cauza CIPRIAN VASILE RADU (Cauza C-396/11) ....................... 320


SecŃiunea a 3-a. Dreptul la apărare în Cooperarea judiciară europeană în materie penală ................................................. 329

1. Introducere ............................................................................. 329 2. Dreptul la apărare şi judecata în lipsă ................................... 330 3. Drepturile fundamentale şi refuzul cooperării judiciare ...... 339

Concluzii .................................................................................... 347 Bibliografie ................................................................................ 349

Listă de abrevieri

art. - articol(ul) C.A. - curte(a) de apel CEDO - Curtea Europeană a Drepturilor Omului CJUE - Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene C.pen. - Codul penal (Codul penal italian) C.proc.pen. - Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală) CIAS - ConvenŃia de Implementare a Acordurilor Schengen ECJ - Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene Ed. - Editura ibidem - aceeaşi citare (din acelaşi pasaj, pagină) idem - aceeaşi citare (alt pasaj, altă pagină) I.C.C.J. - Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie JO - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lit. - litera(ele) M.Of. - Monitorul Oficial al României, Partea I O.U.G. - ordonanŃa de urgenŃă a Guvernului op. cit. - opera citată p. - pagina(ile) parag. - paragraf ul pct. - punctul SIS - Sistemul de InformaŃii Schengen TCE - Tratatul de constituire a ComunităŃilor Europene

(versiunea consolidată, anterior modificărilor prin Tratatul de la Lisabona)

TFUE - Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene TUE - Tratatul Uniunii Europene v. - versus vol. - volum(ul)

Introducere

Un cetăŃean român rezident în Belgia este condamnat în lipsă în România şi solicitat autorităŃilor belgiene în baza unui mandat european de arestare pentru a executa pedeapsa în România. Îl vor preda autorităŃile belgiene României, sau vor impune condiŃii pentru predare ori vor refuza executarea mandatului? O persoană condamnată în Italia pentru trafic de droguri cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei este judecată în Germania pentru aceleaşi fapte. Este posibilă o nouă condamnare în Germania sau se încalcă principiul non bis in idem? Un cetăŃean român solicitat în baza unui mandat european de arestare de autorităŃile germane invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil. Este această apărare posibilă în cadrul procedurii executării mandatului european de arestare?

La aceste întrebări şi la multe altele voi încerca să răspund în paginile următoare.

Dreptul penal european este într-o fază incipientă. Nu există instituŃii de parte generală, în schimb există mai multe instrumente care reglementează anumite domenii din partea specială (traficul de persoane, criminalitatea informatică, infracŃiunile în domeniul mediului înconjurător etc.), dar, în special, există instrumente care reglementează cooperarea judiciară în materie penală între statele membre. În cadrul acestei cooperări s-au ridicat mai multe probleme privind respectarea drepturilor garantate prin Tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi de către Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Îndeplinirea dezideratului creării unui spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie în cadrul Uniunii Europene necesită o interpretare uniformă a dispoziŃiilor de drept penal substanŃial şi procedură penală prevăzute în instrumentele juridice adoptate la nivelul Uniunii, pe

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene XVI

întreg teritoriul acesteia. Acest lucru nu se poate face printr-o interpretare judiciară a legislaŃiei la nivel naŃional, potrivit tradi-Ńiilor proprii ale fiecărui stat. Aceasta ar duce la fragmentarea nedorită şi interpretarea neuniformă a dispoziŃiilor europene.

De aceea s-a creat un instrument juridic care conduce la uniformi-zare, şi anume întrebarea preliminară adresată de către instanŃele naŃionale CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene (articolul 267 TFUE), care va oferi o interpretare uniformă problemelor de drept invocate în hotărârea de trimitere. Această interpretare a ECJ este obligatorie de urmat de către toate instanŃele naŃionale în interpre-tarea respectivei probleme de drept pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Din acest motiv, soluŃiile adoptate de ECJ ca răspuns la întrebările preliminare adresate de instanŃele naŃionale prezintă interes nu numai pentru instanŃa de trimitere, ci pentru toŃi teoreticienii şi practicienii dreptului de pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

În ultimii ani, datorită multiplicării instrumentelor juridice adoptate la nivelul Uniunii Europene în materia dreptului penal, s-au inten-sificat şi întrebările preliminare adresate în această materie. Cum în România nu a fost elaborată încă o monografie care să abordeze exclusiv această materie, iar soluŃiile ECJ prezentate până acum în literatura juridică de specialitate acoperă numai parŃial acest domeniu, am simŃit nevoia elaborării prezentei monografii pentru a oferi în special practicienilor, dar şi teoreticienilor o privire de ansamblu asupra influenŃei pe care Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene o exercită asupra dreptului penal naŃional.

Am structurat lucrarea în cinci capitole, fiecare capitol grupând mai multe hotărâri ale ECJ într-un domeniu specific. În prezentarea fiecărei cauze soluŃionate de Curte, structura este identică (cadrul juridic, situaŃia de fapt, întrebările adresate CurŃii, constatările CurŃii). Cadrul juridic prezentat nu este complet, ci conferă citi-torului minimul de informaŃii pentru înŃelegerea problemelor de drept care se ridică din întrebările preliminare adresate CurŃii. De asemenea, fiind vorba de mai multe cauze structurate pe categorii şi principii, de multe ori cadrul juridic se repetă de la o speŃă la alta şi ar fi inutilă repetarea acestuia în cadrul fiecărei cauze. SituaŃia

Introducere XVII

de fapt şi întrebările preliminare sunt redate în schimb în inte-gralitate pentru a oferi o imagine fidelă a problemelor care se ridică în faŃa instanŃelor naŃionale. Constatările CurŃii sunt redate de asemenea fidel, dar sintetic, în sensul că nu este preluată toată argumentaŃia CurŃii în speŃele prezentate, ci doar cele mai impor-tante argumente care conduc la soluŃia adoptată de Curte în materie. Cititorul avizat care doreşte mai multe informaŃii va regăsi în această lucrare un punct de plecare, iar pentru o documentare mai amplă poate consulta site-ul ECJ (curia.eu), unde sunt redate integral şi în toate limbile oficiale ale Uniunii la data adoptării deciziei ECJ toate cauzele prezentate în paginile ce urmează.

Această lucrare se adresează în principal celor interesaŃi de dome-niul cooperării judiciare în materie penală, iar pentru a evita situaŃiile în care o lucrare pare interesantă pentru cititor, iar pe parcurs acesta realizează faptul că lucrarea respectivă nu era ceea ce se aştepta să descopere, voi prezenta în rândurile următoare, pe scurt, ceea ce se poate regăsi în această carte.

Capitolul I este poate puŃin interesant pentru practicieni, cu excepŃia factorilor de decizie din cadrul CurŃii ConstituŃionale şi Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Problemele prezentate aici Ńin de competenŃa ECJ în materie penală şi au un caracter mai degrabă istoric, prezentând evoluŃia zbuciumată a dobândirii competenŃei în materie penală anterior prevederilor Tratatului de la Lisabona, care transformă domeniul penal într-un domeniu aparŃinând compe-tenŃei partajate. Sunt analizate aici trei decizii, considerate în literatura de specialitate hotărâri constituŃionale, care au modificat tratatele constitutive şi au adăugat la acestea înainte de cauzele Comisia/Consiliul 176/03 şi 440/05, precum şi cauza Pupino. Interesantă nu este neapărat soluŃia la care ajunge Curtea, pentru că, aşa cum am mai afirmat, aceste soluŃii au fost confirmate sau infirmate deja prin evoluŃia legislativă în domeniu, ci abordarea CurŃii, Ńinând cont de toŃi factorii (inclusiv cei politici) şi în special de preconizatele modificări legislative. De aceea consider că abordarea CurŃii în acest domeniu este de un deosebit interes pentru factorii de decizie în România în materia interpretării judiciare obligatorii a dispoziŃiilor penale, şi mă refer aici în special la Curtea ConstituŃională şi la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Abordarea

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene XVIII

ECJ prezintă avantaje şi dezavantaje, aşa că las la aprecierea cititorului dacă o astfel de abordare este de urmat sau de evitat de către instanŃele române. Din observaŃiile mele însă, în toate hotărârile sale ECJ încearcă să adopte o abordare în echitate, fiind interesată mai degrabă de spiritul legii decât de interpretarea literală a acesteia, singura limită impusă fiind imposibilitatea unei interpretări contra legem.

Capitolul II abordează spinoasa problemă a principiului non bis in idem. Deşi nicio întrebare preliminară nu a fost adresată de instan-Ńele române în acest domeniu (încă), criminalitatea transfrontalieră generează de multe ori probleme în interpretarea în special a noŃiunii de aceleaşi fapte. La nivelul ECJ au fost soluŃionate mai multe cauze implicând acest principiu, care au fost redate în secŃiuni separate (în total 12 cauze până în acest moment, cu cea de-a 13-a încă pe rolul CurŃii). Principalele probleme care se ridică în interpretarea acestui principiu sunt noŃiunea de proceduri penale anterioare care împiedică o nouă judecată, noŃiunea de hotărâre definitivă, noŃiunea de aceleaşi fapte, precum şi noŃiunea de pedeapsă executată, în curs de executare sau care nu mai poate fi executată. Toate acestea sunt redate în hotărârile CurŃii, dar şi structurate sintetic în ultima secŃiune a acestui capitol, care încearcă să surprindă conceptul de non bis in idem dincolo de interpretarea ECJ, conferind o privire de ansamblu la nivel internaŃional. Cititorul va descoperi o armonizare în interpretarea principiului la nivel european, Curtea Europeană a Drepturilor Omului preluând în 2009 interpretarea ECJ în ceea ce priveşte noŃiunea de aceleaşi fapte, iar ECJ preluând în 2012 interpretarea CEDO (criteriile Engl) în ceea ce priveşte noŃiunea de proceduri penale. Din păcate, instanŃele din România ignoră criteriile adoptate la nivel european, adoptând criterii proprii de interpretare a noŃiunii de aceleaşi fapte şi mai grav, confundând în anumite situaŃii principiul non bis in idem cu prin-cipiul specialităŃii.

Capitolul III tratează principiile legalităŃii, egalităŃii şi nediscrimi-nării în practica judiciară a ECJ. Aşa cum voi arăta în amănunt pe parcursul acestui capitol, unul din scopurile principale ale coope-rării judiciare în materie penală este reinserŃia în societate a persoanei condamnate şi executarea pedepsei de către acesta în

Introducere XIX

statul cu care are cele mai strânse legături la momentul hotărârii de condamnare ori la momentul punerii în executare a sancŃiunii privative sau neprivative de libertate. Mai multe cauze aflate pe rolul ECJ stabilesc categoriile de persoane protejate pentru realiza-rea scopului de integrare în societate mai sus menŃionat, dar şi marja de apreciere a statelor membre în stabilirea la nivel naŃional a persoanelor care au legături strânse cu respectivul stat ca stat de executare. Aşa cum rezultă din ultima secŃiune a acestui capitol, din păcate, la momentul de faŃă, legislaŃia naŃională română încalcă vădit principiul egalităŃii şi nediscriminării, oferind protecŃie numai cetăŃenilor români, nu şi altor categorii de persoane aflate în strânsă legătură cu statul român (cum ar fi categoria persoanelor care beneficiază de drept de şedere pe termen lung).1 De asemenea, chiar şi cetăŃenii români sunt protejaŃi uneori împotriva voinŃei lor, existând situaŃii în care aceştia au legături mai strânse cu statul de condamnare decât cu România, situaŃie în care legislaŃia română prevede condiŃia returnării propriului cetăŃean pentru a executa pedeapsa în România, indiferent de poziŃia acestuia (dacă vrea sau nu să execute pedeapsa în România) sau a statului de condamnare.

Capitolul IV analizează problemele ridicate în practica ECJ de principiul specialităŃii. Acesta stabileşte în principal o regulă sim-plă în cooperarea judiciară internaŃională în materie penală: o persoană poate fi predată, în cazul în care se prevalează de acest principiu, numai pentru faptele pentru care a fost cerută prin solici-tarea de asistenŃă judiciară a statului emitent. Orice procedură judiciară pentru fapte săvârşite anterior predării statului solicitant necesită în principiu obŃinerea acordului statului solicitat pentru judecarea altor fapte decât cele care au motivat cererea de predare. De asemenea, orice predare ulterioară de către statul solicitant a persoanei căutate unui alt stat terŃ necesită acordul statului solicitat care l-a predat iniŃial. Această regulă simplă a creat totuşi pro-bleme în practica judiciară, în special în ceea ce priveşte noŃiunea

1 După trimiterea materialului legislaŃia română în materie (Legea nr. 302-

2004) a fost modificată în sensul corelării acesteia cu reglementările europene în domeniu.

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene XX

de aceleaşi infracŃiuni2, ori în ceea ce priveşte predările succesive3, sau în ceea ce priveşte garanŃiile oferite în cazul acordării ulteri-oare a consimŃământului de către statul solicitat4.

Ultimul capitol se ocupă cu o problemă spinoasă în cooperarea judiciară în materie penală la nivel european: respectarea dreptu-rilor omului şi în special a dreptului la apărare. Crearea unui spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie impune cu necesitate găsirea unui echilibru între două componente esenŃiale: libertatea persoanei şi garantarea securităŃii la nivel european. De aceea, instrumentele juridice în domeniul cooperării judiciare oferă garanŃii puternice în ceea ce priveşte procedurile de urmat pentru respectarea dreptului la apărare, dar în acelaşi timp simplifică aceste proceduri de coope-rare, punând accentul pe recunoaşterea şi încrederea reciprocă în deciziile adoptate de autorităŃile judiciare în statele membre, chiar dacă aceste hotărâri ar duce la concluzii diferite dacă speŃa ar fi soluŃionată în statul de executare. ECJ pune accent pe funcŃio-nalitatea instrumentelor juridice europene, înlăturând, aşa cum vom vedea, în special în detrimentul dreptului la apărare, situaŃiile care ar aduce atingere acestei funcŃionalităŃi sau care ar îngreuna sau tergiversa mecanismul de cooperare judiciară. Într-adevăr, spre deosebire de instrumentele de cooperare judiciară internaŃională, unde un motiv obligatoriu de refuz al asistenŃei judiciare îl consti-tuie încălcarea drepturilor omului în statul solicitant, un astfel de motiv de refuz nu există în cooperarea judiciară la nivelul Uniunii Europene. Chiar dacă este posibilă în practică, la nivel declarativ este de neconceput ca un stat membru al Uniunii Europene să

2 Se pune problema, de exemplu, dacă statul solicitant care cere o

persoană pentru trafic de droguri (amfetamine), după care îl judecă pentru trafic de droguri (haşiş), mai are nevoie de consimŃământul statului solicitat, sau această modificare ulterioară nu conduce la o încălcare a principiului specialităŃii.

3 Statul A îl predă statului B, care îl predă ulterior statului C; fiind soli-citată predarea aceleiaşi persoane de către statul D statului C, se pune problema cărui stat trebuie să ceară consimŃământul statul C pentru predarea ulterioară: statului A, statului B sau ambelor state?

4 Spre exemplu, dacă persoana solicitată beneficiază de vreo cale de atac împotriva hotărârii de acordare a consimŃământului în statul solicitat.

Introducere XXI

desfăşoare proceduri judiciare cu încălcarea flagrantă a drepturilor prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Problemele care s-au ridicat în practica judiciară (o întrebare preliminară în această materie a fost adresată chiar de către instan-Ńele române) au vizat chestiunea dacă se poate invoca totuşi un astfel de motiv de refuz, deşi nu este expres prevăzut şi care ar fi criteriile de apreciere a unei astfel de situaŃii (altfel, prin acordarea posibilităŃii invocării acestei excepŃii în orice situaŃie şi în orice cauză s-ar deschide cutia Pandorei, orice formă de cooperare fiind tergiversată la infinit, impietând tocmai asupra funcŃionalităŃii instrumentelor europene care introduc proceduri accelerate în raport cu formele de cooperare judiciară tradiŃionale).

Sper ca această lucrare să fie utilă în special practicienilor, consti-tuind practic o culegere de decizii judiciare adoptate de ECJ, cu certă influenŃă asupra dreptului penal român. Având în vedere faptul că lucrarea este rezultatul unei cercetări sponsorizate de Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice, am luat hotărârea ca aceasta să fie accesibilă oricărei persoane doritoare de a intra în posesia informaŃiilor prezentate aici, fiind postată pentru descăr-care gratuită pe site-ul editurii.

Vă doresc lectură plăcută!

Autorul

Capitolul I CompetenŃa în materie penală în jurisprudenŃa

CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene

SecŃiunea 1. CompetenŃa în materie penală în Cauza C-173/06

COMISIA V. CONSILIUL

1. Cadrul juridic

Articolul 31 alineatul (1) litera (e) din Tratatul Uniunii Europene prevedea5:

„(1) AcŃiunea comună în domeniul cooperării judiciare în materie penală vizează, printre altele:

[…]

e) adoptarea progresivă a măsurilor de instituire a unor norme minimale referitoare la elementele constitutive ale infracŃiunilor şi la sancŃiunile aplicabile în domeniul crimei organizate, al terorismului şi al traficului de droguri”.

Articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul Uniunii Europene prevedea:

„[…]

5 Toate referirile la legislaŃia Uniunii Europene, în special la tratatele

constitutive din prezenta cauză, se raportează la forma acestor tratate anterior modificărilor survenite prin Tratatul de la Lisabona din 2009, astfel că nu vom mai reveni cu precizări în legătură cu acest aspect.

JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene 2

(2) Consiliul, sub forma şi în conformitate cu procedurile adecvate prevăzute de prezentul titlu, ia măsuri şi favorizează cooperarea cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii. În acest scop, Consiliul, hotărând în unanimitate la iniŃiativa oricărui stat membru sau a Comisiei, poate:

[…]

b) să adopte decizii-cadru în scopul armonizării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Deciziile-cadru obligă statele membre în ceea ce priveşte rezultatul urmărit, lăsând autorităŃilor naŃionale competenŃa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele. Acestea nu pot avea efect direct”.

Articolul 47 din Tratatul Uniunii Europene (anterior modificării prin Tratatul de la Lisabona) prevedea:

„Sub rezerva dispoziŃiilor de modificare a Tratatului de instituire a ComunităŃii Economice Europene în vederea instituirii ComunităŃii Europene, a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului, a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice şi a prezentelor dispoziŃii finale, nicio dispoziŃie din prezentul tratat nu aduce atingere tratatelor de instituire a ComunităŃilor Europene şi nici tratatelor sau actelor ulterioare care le-au modificat sau completat”.

2. SituaŃia de fapt

La 27 ianuarie 2003, la iniŃiativa Regatului Danemarcei, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Decizia-cadru 2003/80/JAI6.

Întemeiată pe titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29 TUE, articolul 31 litera (e) TUE şi articolul 34 alineatul (2) litera (b) TUE, aşa cum a fost formulat înainte de

6 Decizia-cadru nr. 2003/80/JAI din 27 ianuarie 2003 privind protecŃia

mediului înconjurător prin mijloace de drept penal (JO L 29/2003), p. 55-58.

CompetenŃa în materie penală în jurisprudenŃa CJUE 3

intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, decizia-cadru constituie, astfel cum reiese din primele trei considerente ale acesteia, instru-mentul prin care Uniunea Europeană intenŃionează să răspundă cu acŃiuni concertate pentru a contracara creşterea îngrijorătoare a infracŃiunilor care reprezintă o ameninŃare pentru mediu. Decizia-cadru prevede o serie de infracŃiuni de mediu, cu privire la care statele membre sunt obligate să prevadă sancŃiuni penale.

Comisia a obiectat în diferitele organisme ale Consiliului cu privire la temeiul juridic invocat de Consiliu pentru a obliga statele membre să impună sancŃiuni penale persoanelor care comit infracŃiuni împotriva mediului înconjurător. În opinia sa, temeiul juridic corect în acest sens era articolul 175 alineatul (1) CE şi ar fi prezentat la 15 martie 2001 o propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind protecŃia mediului înconjurător prin intermediul mijloacelor de drept penal7, întemeiată pe articolul 175 CE, în anexele căreia a enumerat instrumentele de drept comunitar la care se referă infracŃiunile prevăzute la articolul 3 din propunere.

La 9 aprilie 2002, Parlamentul European şi-a exprimat punctul de vedere, în primă lectură, atât cu privire la propunerea de directivă, cât şi la proiectul de decizie-cadru. Acesta a fost de acord cu punctul de vedere al Comisiei cu privire la domeniul de compe-tenŃă a ComunităŃii şi a invitat Consiliul să utilizeze decizia-cadru ca o măsură de completare a directivei, care ar avea efect în ceea ce priveşte protecŃia mediului prin intermediul dreptului penal numai în ceea ce priveşte cooperarea judiciară şi să se abŃină de la adoptarea Deciziei-cadru înainte de adoptarea propunerii de directivă8.

Consiliul nu a adoptat propunerea de directivă, dar considerentele cinci şi şapte ale deciziei-cadru au următorul cuprins:

„ (5) Consiliul a considerat că este oportun să se includă în pre-zenta decizie-cadru o serie de dispoziŃii de fond cuprinse în propunerea de directivă, în special cele care definesc comporta-

7 JO C 180/2001, p. 238. 8 A se vedea textele adoptate de Parlament la 9 aprilie 2002 cu referinŃa

A5 0099/2002 (prima lectură) şi A5 0080/2002.


mentul pe care statele membre trebuie să-l stabilească ca infrac-Ńiune, conform dreptului lor intern.

[...] (7) Consiliul a considerat propunerea de directivă, dar a ajuns la concluzia că majoritatea necesară pentru adoptarea sa de către Consiliu nu poate fi obŃinută. Majoritatea statelor membre a considerat că propunerea a mers dincolo de competenŃele atribuite ComunităŃii prin Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene şi că obiectivele pot fi atinse prin adoptarea unei Decizii-cadru în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană. De asemenea, Consiliul a considerat că prezenta decizie-cadru, bazată pe articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, este un instrument corect pentru a impune statelor membre obligaŃia de a prevedea sancŃiuni penale. Propunerea modificată prezentată de Comisie nu a fost de natură să permită Consiliului să îşi schimbe poziŃia în acest sens”.

Comisia a anexat următoarea declaraŃie la procesul-verbal al reuniunii Consiliului în cadrul căreia a fost adoptat Decizia-cadru:

„Comisia consideră că decizia-cadru nu este instrumentul juridic adecvat prin care să se solicite statelor membre să introducă sancŃiuni de natură penală la nivel naŃional, în cazul infracŃiunilor de natură să dăuneze mediului înconjurător.

După cum Comisia a subliniat în mai multe rânduri în cadrul organismelor Consiliului, se consideră că, în contextul competenŃelor conferite în scopul realizării obiectivelor stabilite la articolul 2 din Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene, Comunitatea este competentă să solicite statelor membre să impună sancŃiuni la nivel naŃional-inclusiv sancŃiuni penale, dacă este cazul-când se dovedeşte necesar pentru a atinge un obiectiv comunitar.

Acesta este cazul pentru problemele de mediu care fac obiectul titlului XIX din Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene.

În plus, Comisia subliniază că propunerea sa de directivă privind protecŃia mediului prin intermediul dreptului penal nu a fost


examinată în mod corespunzător în cadrul procedurii de codecizie.

În cazul în care Consiliul adoptă decizia-cadru în pofida acestei competenŃe comunitare, Comisia îşi rezervă toate drepturile conferite prin tratat”9.

3. AcŃiunea în anulare

Considerând că adoptarea Deciziei-cadru 2003/80/JAI nu a avut un temei juridic adecvat şi că acest fapt a dus la încălcarea articolului 47 TUE, Comisia a introdus o acŃiune în anulare a acestei decizii.

4. Constatările CurŃii

Articolul 47 TUE prevede că nicio dispoziŃie din Tratatul privind Uniunea Europeană nu poate aduce atingere Tratatului CE. Această cerinŃă se regăseşte, de asemenea, în primul paragraf al articolului 29 TUE, care introduce titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Este sarcina CurŃii de a se asigura că actele care, potrivit Consiliului, intră în sfera de aplicare a titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană nu afectează competenŃele conferite prin Tratatul CE ComunităŃii10.

Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă prevederile Deciziei-cadru aduc atingere competenŃelor ComunităŃii în temeiul articolului 175 CE în măsura în care aceste prevederi ar fi putut fi adoptate, astfel cum susŃine Comisia, pe baza acestei ultime dispoziŃii.

9 Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul, [2005] ECR I-07879, pct. 2-15 (în

continuare Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul). 10 A se vedea Cauza C 170/96, Comisia/Consiliul, pct.16.


În această privinŃă, este cert că protecŃia mediului constituie unul dintre obiectivele esenŃiale ale ComunităŃii11. În această privinŃă, articolul 2 CE prevede că Comunitatea are ca misiune de a promova „un nivel ridicat de protecŃie şi de îmbunătăŃire a calităŃii mediului” şi, în acest scop, articolul 3 alineatul (1) litera (l) CE prevede stabilirea unei „politici în domeniul mediului”.

Mai mult, în termenii articolului 6 CE „cerinŃele de protecŃie a mediului înconjurător trebuie să fie integrate în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi activităŃilor comunitare”, o prevedere care subliniază caracterul fundamental al acestui obiectiv şi extinderea acestuia la întreaga gamă a acestor politici şi activităŃi.

Potrivit unei jurisprudenŃe constante a CurŃii, alegerea temeiului juridic al unui act comunitar trebuie să se bazeze pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdicŃional, inclusiv, în special, scopul şi conŃinutul măsurii12.

În ceea ce priveşte scopul deciziei-cadru, este clar atât din titlul acesteia, cât şi din primele trei considerente faptul că obiectivul său este protecŃia mediului. Consiliul a fost îngrijorat „de creşterea numărului de infracŃiuni împotriva mediului înconjurător şi de efectele acestora, care se extind dincolo de frontierele statelor în care acestea sunt comise”, şi, după ce a constatat că aceste infracŃiuni reprezintă „o ameninŃare la adresa mediului” şi „o problemă cu care se confruntă în comun statele membre”, a concluzionat că „un răspuns dur” şi „o acŃiune concertată pentru a proteja mediul înconjurător prin intermediul dreptului penal” sunt necesare.

În ceea ce priveşte conŃinutul acestei decizii-cadru, articolul 2 prevede o listă de infracŃiuni deosebit de grave aducând atingere mediului înconjurător, cu privire la care statele membre trebuie să

11 A se vedea Cauza C-240/83, ADBHU [1985] ECR 531, pct. 13, Cauza

C-302/86 Comisia v. Danemarca [1988] ECR 4607, pct. 8, Cauza C-213/96, Outokumpu, [1998] ECR I-1777, pct. 32.

12 A se vedea, printre altele, Cauza C-300/89, „Dioxid de titan”, Comisia/Consiliul, [1991] ECR I-2867, pct. 10 (în continuare „Dioxid de titan”), precum şi Cauza C-336/00, Huber, [2002] ECR I-7699, pct. 30 (în continuare Huber).


impună sancŃiuni penale. Articolele 2-7 din decizia-cadru implică într-adevăr o armonizare parŃială a legislaŃiilor penale ale statelor membre, în special în ceea ce priveşte elementele constitutive ale diferitelor infracŃiuni comise în detrimentul mediului.

Ca regulă generală, nici dreptul penal, nici normele de procedură penală nu intră în sfera competenŃei comunitare13. Cu toate acestea, constatarea anterioară nu împiedică legiuitorul comunitar, atunci când aplicarea unor sancŃiuni penale eficiente, proporŃionale şi cu efect de descurajare de către autorităŃile naŃionale competente reprezintă o măsură indispensabilă pentru combaterea daunelor grave provocate mediului, să ia măsurile care se referă la dreptul penal a statelor membre care le consideră necesare pentru a se asigura că normele pe care le stabileşte în domeniul protecŃiei mediului sunt pe deplin funcŃionale.

De asemenea, trebuie adăugat că, în acest caz, cu toate că articolele 1-7 din Decizia-cadru stabilesc că un anumit comportament, care este deosebit de dăunător pentru mediul înconjurător trebuie incriminat, lasă statelor membre alegerea de a stabili sancŃiunile penale aplicabile, deşi, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din decizie, sancŃiunile trebuie să fie eficiente, proporŃionale şi cu efect de descurajare.

Consiliul nu contestă faptul că actele enumerate la articolul 2 din Decizia-cadru includ încălcări ale unui număr considerabil de măsuri comunitare, care au fost enumerate în anexa de la propunerea de directivă. În plus, aşa cum reiese din primele trei considerente ale deciziei-cadru, Consiliul a considerat că sancŃiunile penale sunt indispensabile pentru combaterea infracŃiunilor grave împotriva mediului.

Rezultă din cele de mai sus că, Ńinând cont atât de scopul, cât şi de conŃinutul lor, articolele 1-7 din decizia-cadru au ca scop principal protecŃia mediului şi acestea ar fi putut fi corect adoptate pe baza articolului 175 CE.

13 A se vedea, în acest sens, Cauza C-203/80, Casati, [1981] ECR. 2595,

pct. 27 (în continuare Casati), precum şi Cauza C-226/97, Lemmens, [1998] ECR I-3711, pct. 19 (în continuare Lemmens).


Această concluzie nu este pusă în discuŃie de faptul că articolele 135 TCE şi 280 (4) TCE rezervă statelor membre, în domenii de cooperare vamală şi protecŃia intereselor financiare ale ComunităŃii, aplicarea dreptului penal naŃional şi administrarea justiŃiei. Nu se poate deduce din aceste dispoziŃii că, în scopul punerii în aplicare a politicii de mediu, orice armonizare a dreptului penal, chiar la fel de limitată ca şi cea care rezultă din decizia-cadru, trebuie să fie exclusă chiar şi în cazul în care este necesară pentru a asigurarea funcŃiona-lităŃii dreptului comunitar.

În aceste condiŃii, întreaga decizie-cadru, fiind indivizibilă, încalcă articolul 47 UE, deoarece încalcă competenŃa pe care articolului 175 CE o conferă ComunităŃii.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Anulează Decizia-cadru 2003/80/JAI a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind protecŃia mediului înconjurător prin intermediul dreptului penal.

SecŃiunea a 2-a. CompetenŃa în materie penală în Cauza C-440/05

COMISIA V. CONSILIUL

1. Cadrul juridic

Articolul 31 alineatul (1) litera (e) din Tratatul Uniunii Europene prevedea14:

„(1) AcŃiunea comună în domeniul cooperării judiciare în materie penală vizează, printre altele:

14 Toate referirile la legislaŃia Uniunii Europene, în special la tratatele

constitutive din prezenta cauză, se raportează la forma acestor tratate anterior modificărilor survenite prin Tratatul de la Lisabona din 2009, astfel că nu vom mai reveni cu precizări în legătură cu acest aspect.


[…]

e) adoptarea progresivă a măsurilor de instituire a unor norme minimale referitoare la elementele constitutive ale infracŃiunilor şi la sancŃiunile aplicabile în domeniul crimei organizate, al terorismului şi al traficului de droguri”.

Articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul Uniunii Europene prevedea:

„[…]

(2) Consiliul, sub forma şi în conformitate cu procedurile adecvate prevăzute de prezentul titlu, ia măsuri şi favorizează cooperarea cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii. În acest scop, Consiliul, hotărând în unanimitate la iniŃiativa oricărui stat membru sau a Comisiei, poate:

[…]

b) să adopte decizii-cadru în scopul armonizării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Deciziile-cadru obligă statele membre în ceea ce priveşte rezultatul urmărit, lăsând autorităŃilor naŃionale competenŃa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele. Acestea nu pot avea efect direct”.

Articolul 47 din Tratatul Uniunii Europene (anterior modificării prin Tratatul de la Lisabona) prevedea:

„Sub rezerva dispoziŃiilor de modificare a Tratatului de instituire a ComunităŃii Economice Europene în vederea instituirii ComunităŃii Europene, a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului, a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice şi a prezentelor dispoziŃii finale, nicio dispoziŃie din prezentul tratat nu aduce atingere tratatelor de instituire a ComunităŃilor Europene şi nici tratatelor sau actelor ulterioare care le-au modificat sau completat”.



La 12 iulie 2005, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la iniŃiativa Comisiei, Decizia-cadru 2005/66715.

Întemeiată pe titlul VI din Tratatul UE, în special pe articolul 31 alineatul (1) litera (e) TUE şi pe articolul 34 alineatul (2) litera (b) TUE, Decizia-cadru 2005/667 constituie, astfel cum reiese din primele cinci considerente ale acesteia, instrumentul cu ajutorul căruia Uniunea Europeană urmăreşte să realizeze apropierea legisla-Ńiilor statelor membre în materie penală impunându-le acestora din urmă obligaŃia de a prevedea sancŃiuni penale comune pentru a com-bate poluarea cauzată de nave în mod deliberat sau din neglijenŃă gravă.

Această decizie-cadru completează Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului16 în scopul îmbunătăŃirii siguranŃei maritime prin apropierea legislaŃiilor statelor membre.

Respectiva decizie-cadru prevede adoptarea de către statele membre a unor măsuri care au legătură cu dreptul penal în vederea atingerii obiectivului urmărit de Directiva 2005/35, care este asigurarea unui nivel ridicat de siguranŃă şi de protecŃie a mediului în transportul maritim.

Cu ocazia adoptării atât a Directivei 2005/35, cât şi a Deciziei-cadru 2005/667, Comisia a făcut declaraŃii pentru a se desolidariza de „separarea” efectuată de Consiliu. DeclaraŃia referitoare la Decizia- cadru 2005/667 are următorul conŃinut:

„łinând cont de importanŃa combaterii poluării cauzate de nave, Comisia susŃine incriminarea deversării de substanŃe poluante de către nave şi adoptarea unor sancŃiuni la nivel naŃional în cazul

15 Decizia-cadru 2005/667/JAI din 12 iulie 2005 de consolidare a cadrului

penal pentru aplicarea legii împotriva poluării cauzate de nave (JO L 255/2005), p. 164-167.

16 Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancŃiuni în caz de încălcare (JO L 255/2005), p. 11.


încălcărilor normelor comunitare referitoare la poluarea cauzată de nave.

Cu toate acestea, Comisia este de părere că decizia-cadru nu reprezintă instrumentul juridic adecvat pentru a impune statelor membre să incrimineze deversarea ilicită în mare de substanŃe poluante şi să instituie la nivel naŃional sancŃiuni cu caracter penal corespunzătoare.

Comisia, astfel cum susŃine în faŃa CurŃii de JustiŃie în cadrul acŃiunii înregistrate sub numărul C-176/0317, îndreptată împotriva Deciziei-cadru «ProtecŃia mediului prin dreptul penal», consideră într-adevăr că, în cadrul competenŃelor care îi revin în vederea realizării obiectivelor prevăzute de articolul 2 din Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene, Comunitatea este competentă să impună statelor membre să prevadă sancŃiuni la nivel naŃional, inclusiv, dacă este cazul, sancŃiuni penale, atunci când acest lucru se dovedeşte necesar pentru a atinge un obiectiv comunitar.

Acesta este cazul în ceea ce priveşte chestiunile referitoare la poluarea cauzată de nave, pentru care temeiul juridic este reprezentat de articolul 80 alineatul (2) din Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene.

Până la pronunŃarea hotărârii în cauza C-176/03, în situaŃia în care Consiliul adoptă decizia-cadru în pofida acestei competenŃe comunitare, Comisia îşi rezervă toate drepturile pe care i le conferă tratatul”. [traducere neoficială]

Potrivit Comisiei, reiese din Hotărârea Comisia/Consiliul, citată anterior, a cărei aplicabilitate nu ar fi limitată la domeniul politicii comunitare referitoare la protecŃia mediului, că este necesară raportarea la scopul şi la conŃinutul unui act în vederea stabilirii temeiului juridic adecvat pentru adoptarea acestuia. Desigur, Curtea ar fi amintit în această hotărâre că dreptul penal nu se încadrează, în principiu, în sfera competenŃei ComunităŃii. Cu toate acestea, Curtea ar fi acceptat faptul că există o competenŃă implicită a ComunităŃii

17 Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul.


legată de un temei juridic specific şi că aceasta poate, aşadar, să adopte măsuri adecvate cu caracter penal, cu condiŃia să existe necesitatea combaterii încălcărilor în ceea ce priveşte punerea în aplicare a obiectivelor ComunităŃii, iar măsurile respective să urmărească asigurarea deplinei funcŃionalităŃi a politicii comunitare în cauză. De altfel, Curtea nu ar fi definit întinderea competenŃei legiuitorului comunitar în materie penală, în condiŃiile în care nu ar fi făcut nicio distincŃie în funcŃie de natura măsurilor cu caracter penal avute în vedere.

În speŃă, ar reieşi din preambulul Deciziei-cadru 2005/667 că scopul acesteia este de a completa, în vederea asigurării funcŃionalităŃii acestuia, dispozitivul creat de Directiva 2005/35, ce a fost adoptată în temeiul articolului 80 alineatul (2) CE.

În ceea ce priveşte conŃinutul acestei decizii-cadru, Comisia arată că toate măsurile menŃionate la articolele 1-10 din aceasta au legătură cu dreptul penal şi privesc comportamente care trebuie considerate ca fiind reprobabile din perspectiva dreptului comunitar.

Criteriul referitor la cerinŃa necesităŃii stabilit de Curte în Hotărârea Comisia/Consiliul citată anterior ar fi de asemenea întrunit în speŃă. Pe de o parte, Consiliul ar fi admis în mod implicit acest lucru prin adoptarea Deciziei-cadru 2005/667, în condiŃiile în care articolul 29 al doilea paragraf a treia liniuŃă TUE prevede că statele membre nu pot realiza apropierea legislaŃiei lor penale decât „atât cât este necesar”. Pe de altă parte, Ńinând cont de elementele specifice ale activităŃilor la care se referă Directiva 2005/35, toate dispoziŃiile acestei decizii-cadru ar fi necesare pentru a asigura funcŃionalitatea mecanismului instituit de respectiva directivă18.

3. AcŃiune în anulare

Considerând că adoptarea Deciziei-cadru 2005/667 nu a avut un temei juridic adecvat şi că acest fapt a dus la încălcarea articolului 47 TUE, Comisia a introdus o acŃiune în anulare a acestei decizii.

18 Cauza C-440/05, Comisia/Consiliul, [2007] ECR I-9097, pct. 2-5, 28-

32 (în continuare Cauza C-440/05, Comisia/Consiliul).


Comisia consideră că, dat fiind temeiul juridic folosit pentru adoptarea acesteia, Decizia-cadru 2005/667 încalcă articolul 47 TUE şi, prin urmare, trebuie anulată.


În temeiul articolului 47 TUE, niciuneia dintre dispoziŃiile Tratatului CE nu i se poate aduce atingere printr-o dispoziŃie din Tratatul UE. Aceeaşi cerinŃă figurează la primul paragraf al articolului 29 TUE, care introduce titlul VI din acest tratat, intitulat „DispoziŃii privind cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală”.

Trebuie, prin urmare, să se verifice dacă dispoziŃiile Deciziei-cadru 2005/667 nu afectează competenŃa care revine ComunităŃii în temeiul articolului 80 alineatul (2) TCE, prin aceea că respectivele prevederi ar fi putut fi adoptate, astfel cum susŃine Comisia, în temeiul acestei din urmă dispoziŃii.

În această privinŃă, trebuie amintit, mai întâi, că politica comună în domeniul transporturilor se numără printre elementele de bază ale ComunităŃii, articolul 70 TCE coroborat cu articolul 80 alineatul (1) TCE prevăzând că obiectivele tratatului sunt într-adevăr urmărite de statele membre în sectorul transporturilor feroviare, rutiere şi pe căi navigabile, în cadrul unei astfel de politici19.

În continuare, trebuie să se precizeze că, potrivit articolului 80 alineatul (2) TCE, Consiliul are posibilitatea de a decide în ce caz, în ce măsură şi prin ce procedură se pot adopta dispoziŃii corespun-zătoare în domeniul transporturilor maritime20 şi că dispoziŃiile procedurale prevăzute la articolul 71 TCE sunt aplicabile.

În măsura în care articolul 80 alineatul (2) TCE nu prevede nicio limitare explicită în ceea ce priveşte natura normelor comune specifice pe care, în conformitate cu dispoziŃiile procedurale din articolul 71 TCE, Consiliul le poate adopta în acest temei, legiuitorul

19 A se vedea Cauza C-97/78, Schumalla, [1998] ECR 2311, pct. 4. 20 A se vedea în special Cauza C-18/93, Corsica Ferries, [1994]

ECR 1783, pct. 25.


comunitar dispune, în virtutea acestei dispoziŃii, de importante atribuŃii normative şi este competent astfel, prin analogie cu celelalte dispoziŃii ale Tratatului CE referitoare la politica comună în domeniul transporturilor, în special articolul 71 alineatul (1) TCE, să stabilească, printre altele, „măsurile care permit îmbunătăŃirea siguranŃei transporturilor”, precum şi „orice altă dispoziŃie utilă” în domeniul transporturilor maritime21.

Această constatare, potrivit căreia legiuitorul comunitar poate adopta, în cadrul competenŃelor pe care i le conferă articolul 80 alineatul (2) TCE, măsuri ce vizează îmbunătăŃirea siguranŃei transporturilor maritime, nu este repusă în discuŃie de împrejurarea că, în speŃă, Consiliul nu a considerat oportun să adopte dispoziŃiile Deciziei-cadru 2005/667 în temeiul articolului 80 alineatul (2) TCE. Într-adevăr, este suficient să se arate în această privinŃă că existenŃa unei competenŃe comunitare conferite de articolul 80 alineatul (2) TCE nu depinde de decizia legiuitorului de a o exercita efectiv.

Este necesar să se adauge că, în măsura în care cerinŃele de protecŃie a mediului, care constituie unul dintre obiectivele esenŃiale ale ComunităŃii22, trebuie în temeiul articolului 6 TCE „integrate în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acŃiunilor Comu-nităŃii”, o astfel de protecŃie trebuie considerată ca fiind un obiectiv care face parte şi din politica comună în domeniul transporturilor. Legiuitorul comunitar poate, aşadar, în temeiul articolului 80 alineatul (2) TCE şi în exercitarea atribuŃiilor pe care i le conferă această dispoziŃie, să hotărască să promoveze protecŃia mediului23.

În sfârşit, este important să se amintească faptul că, potrivit unei jurisprudenŃe constante a CurŃii, alegerea temeiului juridic al unui act comunitar trebuie să fie fondată pe elemente obiective, care pot fi

21 A se vedea în acest sens, în ceea ce priveşte transportul rutier, Cauzele

C-184/02 şi C-223/02, Spania şi Finlanda/Parlamentul European şi Consiliul, [2004] ECR I-7789, pct. 28.

22 A se vedea în special Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul, pct. 41. 23 A se vedea, prin analogie, Huber, pct. 36.


supuse controlului jurisdicŃional, printre care figurează în special scopul şi conŃinutul actului24.

În ceea ce priveşte în special Decizia-cadru 2005/667, reiese din preambulul acesteia că obiectivul pe care îl urmăreşte este atât ameliorarea siguranŃei maritime, cât şi îmbunătăŃirea protecŃiei mediului marin împotriva poluării cauzate de nave. Astfel cum rezultă din considerentele (2) şi (3) ale acesteia, Decizia-cadru urmăreşte, într-adevăr, să realizeze apropierea legislaŃiilor statelor membre pentru a împiedica producerea unor prejudicii precum cele care au fost cauzate de naufragiul petrolierului Prestige.

Această decizie-cadru completează, astfel cum reiese din conside-rentul (4) al acesteia şi din considerentul (6) al Directivei 2005/35, această din urmă directivă prin intermediul unor norme detaliate din domeniul penal. Astfel cum rezultă din considerentele (1) şi (15), precum şi din articolul 1 din directiva menŃionată, aceasta are de asemenea drept scop asigurarea unui nivel ridicat de siguranŃă şi de protecŃie a mediului în transportul maritim. Astfel cum rezultă din considerentul (15) şi din articolul 1 din directivă, aceasta are ca obiect introducerea în dreptul comunitar a standardelor internaŃio-nale referitoare la poluarea cauzată de nave şi stabilirea unor sancŃiuni, penale şi administrative, în caz de încălcări ale acestor standarde, în scopul asigurării eficienŃei acestora.

În ceea ce priveşte conŃinutul Deciziei-cadru 2005/667, aceasta prevede, în temeiul articolelor 2, 3 şi 5, obligaŃia statelor membre de a institui sancŃiuni penale aplicabile persoanelor fizice sau juridice care au săvârşit una dintre infracŃiunile prevăzute la articolele 4 şi 5 din Directiva 2005/35 sau au instigat la săvârşirea acesteia sau au acŃionat în calitate de complici.

Această decizie-cadru, potrivit căreia sancŃiunile penale trebuie să fie eficiente, proporŃionate şi cu efect de descurajare, stabileşte, de altfel, la articolele 4 şi 6, tipul şi nivelul sancŃiunilor aplicabile în funcŃie de prejudiciile pe care respectivele infracŃiuni le-au cauzat calităŃii apelor, speciilor de animale sau plante sau persoanelor.

24 A se vedea „Dioxid de titan”, pct. 10, Huber, pct. 30, şi Cauza C-

176/03, Comisia/Consiliul, pct. 45.


Chiar dacă, în principiu, legislaŃia penală, la fel ca şi normele ce reglementează procedura penală, nu se încadrează în sfera competenŃei comunitare25, nu este mai puŃin adevărat că, atunci când aplicarea unor sancŃiuni penale eficiente, proporŃionate şi cu efect de descurajare de către autorităŃile naŃionale competente reprezintă o măsură indispensabilă pentru combaterea daunelor grave provocate mediului, legiuitorul comunitar poate impune statelor membre obligaŃia de a institui astfel de sancŃiuni pentru a asigura deplina funcŃionalitate a normelor pe care le stabileşte în acest domeniu26.

În speŃă, trebuie să se constate, pe de o parte, că dispoziŃiile Deciziei-cadru 2005/667, precum acelea ale Deciziei-cadru 2003/80 care au făcut obiectul cauzei în care a fost pronunŃată Hotărârea din 13 septembrie 2005, Comisia/Consiliul, citată anterior, au în vedere acŃiuni de natură să provoace daune deosebit de grave mediului, ce rezultă, în cauză, din nerespectarea normelor comunitare în materie de siguranŃă maritimă.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a considerentelor (3), (4), (5), (7) şi (8) ale Directivei 2005/35, precum şi din primele cinci considerente ale Deciziei-cadru 2005/667, Consiliul a considerat că erau necesare sancŃiuni penale pentru a asigura respectarea normelor comunitare stabilite în materie de siguranŃă maritimă.

Prin urmare, în măsura în care articolele 2, 3 şi 5 din Decizia-cadru 2005/667 urmăresc asigurarea funcŃionalităŃii normelor adoptate în domeniul siguranŃei maritime, a căror nerespectare poate avea consecinŃe grave asupra mediului, prin obligarea statelor membre să sancŃioneze penal anumite comportamente, trebuie să se considere că aceste articole au drept scop, în esenŃă, ameliorarea siguranŃei maritime, precum şi protecŃia mediului şi ar fi putut fi în mod valabil adoptate în temeiul articolului 80 alineatul (2) TCE.

În schimb, în ceea ce priveşte stabilirea tipului şi a nivelului sancŃiunilor penale ce trebuie aplicate, trebuie să se constate că, prin

25 A se vedea în acest sens Casati, pct. 27, Lemmens, pct. 19, şi Cauza C-

176/03, Comisia/Consiliul, pct. 47. 26 A se vedea în acest sens Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul, pct. 48.


opoziŃie cu susŃinerile Comisiei, aceasta nu se încadrează în sfera competenŃei ComunităŃii.

Rezultă că legiuitorul comunitar nu poate adopta dispoziŃii precum cele de la articolele 4 şi 6 din Decizia-cadru 2005/667, în măsura în care aceste articole privesc tipul şi nivelul sancŃiunilor penale aplicabile. Prin urmare, aceste dispoziŃii nu au fost adoptate cu încălcarea articolului 47 TUE.

În ceea ce priveşte aceste dispoziŃii, trebuie arătat de asemenea că împrejurarea că acestea fac trimitere la prevederile articolelor 2, 3 şi 5 din decizia-cadru amintită scoate în evidenŃă legăturile indisolubile care, în speŃă, există între aceste dispoziŃii şi cele referitoare la infracŃiunile la care se raportează acestea.

În ceea ce priveşte articolele 7-12 din Decizia-cadru 2005/667, care se referă, în mod corespunzător, la competenŃa jurisdicŃională, la notificarea informării între statele membre, la desemnarea punctelor de contact, la domeniul de aplicare teritorială a acestei decizii-cadru, la obligaŃia punerii în aplicare care revine statelor membre, precum şi la data intrării în vigoare a acestei decizii-cadru, este suficient să se constate că, în speŃă, şi aceste articole sunt indisolubil legate de dispoziŃiile aceleiaşi decizii-cadru menŃionate la punctele 69 şi 71 din prezenta hotărâre, astfel încât nu este necesară pronunŃarea asupra chestiunii dacă acestea se pot încadra în sfera de competenŃă a legiuitorului comunitar.

Având în vedere tot ceea ce precedă, se impune a se concluziona că, întrucât impietează asupra competenŃei pe care articolul 80 alineatul (2) TCE o conferă ComunităŃii, Decizia-cadru 2005/667 nu respectă articolul 47 TUE şi trebuie, ca urmare a caracte-rului său indivizibil, să fie anulată în întregime.


SecŃiunea a 3-a. Efectul Deciziei-cadru în Cauza PUPINO

(Cauza C-105/03)

1. Cadrul juridic

LegislaŃia Uniunii Europene

Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale

Articolul 2 din Decizia-cadru, intitulat „Respectarea şi recunoaş-terea”, prevedea:

„(1) Fiecare stat membru asigură victimelor un rol real şi corespunzător în sistemul său de drept penal. Acesta continuă să depună toate eforturile pentru a garanta victimelor un tratament corespunzător, care să le respecte demnitatea în cursul procedurii şi să le recunoască drepturile şi interesele legitime, în special în cadrul procedurii penale.

(2) Fiecare stat membru se asigură că victimele deosebit de vulnerabile beneficiază de un tratament specific care răspunde cât mai bine situaŃiei acestora”.

Articolul 3 din Decizia-cadru, intitulat „Audierea şi administrarea probelor”, prevedea:

„Fiecare stat membru garantează victimelor posibilitatea de a fi audiate în cursul procedurii, precum şi de a depune elemente de probă.

Fiecare stat membru adoptă măsurile corespunzătoare pentru ca autorităŃile acestuia să interogheze victimele numai în măsura necesară procedurii penale”.

Articolul 8 din Decizia-cadru, intitulat „Dreptul la protecŃie”, prevedea:

(1) Fiecare stat membru garantează un nivel corespunzător de protecŃie a victimelor şi, după caz, familiilor acestora sau


persoanelor asimilate membrilor familiilor acestora, în special în ceea ce priveşte siguranŃa şi protecŃia vieŃii private a acestora, în cazul în care autorităŃile competente consideră că există un risc grav de acte de represalii sau indicii de perturbare serioasă şi în mod intenŃionat a vieŃii private a acestora.

(2) În acest scop şi fără a aduce atingere alineatului (4), fiecare stat membru garantează posibilitatea adoptării, în cazul în care este necesar, în cadrul unei proceduri judiciare, a măsurilor corespunzătoare pentru protecŃia vieŃii private şi a imaginii victimei, a familiei acesteia sau a persoanelor asimilate membrilor familiei sale.

(3) Fiecare stat membru asigură, de asemenea, că se va evita ca victimele şi ceilalŃi infractori să se afle în contact în faŃa autorităŃilor judiciare, în afară de cazul în care acest lucru este impus de procedura penală. Fiecare stat membru prevede în acest scop, după caz, crearea progresivă, în, localurile judiciare, a unor zone de aşteptare separate pentru victime.

(4) În cazul în care este necesar pentru protejarea victimelor, în special a celor mai vulnerabile, faŃă de consecinŃele depoziŃiei făcute în şedinŃă publică, fiecare stat membru garantează victimelor că vor putea beneficia, prin hotărâre judecătorească, de condiŃii de depunere a mărturiei care permit atingerea acestui obiectiv, prin orice mijloc adecvat, compatibil cu principiile fundamentale ale dreptului său intern”.

LegislaŃia naŃională

Articolul 392 din Codul de procedură penală Italian (Cartea a IV-a, Partea a II-a, Titlul VII), intitulat „Cercetări preliminare şi audieri preliminare”, prevede:

„1. În timpul anchetei preliminare, Parchetul şi persoana în curs de audiere pot cere judecătorului să administreze probe în condiŃii speciale:

a) în cazul în care există motive rezonabile pentru a crede că martorul nu poate fi audiat în şedinŃă publică din motive de boală sau alte impedimente grave;


b) în cazul în care, pe baza unor fapte specifice, există motive întemeiate pentru a crede că martorul este vulnerabil la violenŃă, ameninŃări, oferte sau promisiuni de bani sau alte foloase, pentru a-l determina să nu să depună mărturie sau să dea declaraŃii false.

[...]

1a. În procedurile privind infracŃiunile în conformitate cu articolele 600a, 600B, 600D, 609a, 609c, 609D, şi 609g din Codul penal [în ceea ce priveşte infracŃiunile sexuale sau infracŃiuni în legătură cu viaŃa sexuală], Parchetul şi persoana care trebuie audiată pot solicita pentru persoanele în vârstă sub 16 ani să fie audiat în conformitate cu un regim special, chiar în afara cazurilor prevăzute la alineatul 1”.

Articolul 398(5a) din Codul de procedură penală prevede:

„În anchete cu privire la infracŃiunile prevăzute la articolele 600A, 600B, 600D, 609a, 609c, 609D, şi 609g din Codul penal, în cazul în care dovezile implică minori sub 16 ani, judecătorul va stabili prin ordin locul, timpul şi circumstanŃele speciale pentru administrarea probelor în cazul în care situaŃia minorului o face oportun şi necesar. În astfel de cazuri, audierea poate avea loc într-un alt loc decât instanŃa de judecată, în locaŃii speciale sau, în lipsa acestora, la domiciliul minorului. DeclaraŃiile martorilor trebuie să fie complet documentate prin folosirea aparaturii de înregistrare audio şi audiovizuale. În cazul în care aparatura de înregistrare sau personalul tehnic nu sunt disponibile, judecătorul va folosi raportul de expertiză sau procedurile de consultanŃă tehnică. Audierea va fi, de asemenea, consemnată într-un proces-verbal. Înregistrările vor fi transcrise numai la cererea părŃilor”.


Din decizia de trimitere rezultă că, în cadrul procedurii penale demarate în Italia împotriva doamnei Pupino, se presupune că în ianuarie şi februarie 2001 a comis mai multe infracŃiuni de „abuz de


măsuri disciplinare”, în sensul articolului 571 din Codul penal italian (C.pen.), împotriva mai multor elevi ai săi în vârstă de mai puŃin de cinci ani la momentul respectiv. Activitatea infracŃională s-a desfăşurat prin loviri repetate, ameninŃări cu tranchilizante sau cu punerea de plasturi peste gură şi prin interzicerea de a merge la toaletă. Doamna Pupino este în continuare acuzată că în februarie 2001 a cauzat unui elev „leziuni grave”, prevăzute la articolele 582, 585 şi 576 C.pen. coroborat cu articolul 61 alineatul (2) şi (11), lovindu-l astfel încât să-i provoace o uşoară umflătură pe frunte. Procedurile în faŃa Tribunale di Firenze sunt în faza de anchetă preliminară.

InstanŃa de trimitere arată în această privinŃă că, în conformitate cu legislaŃia italiană, procedura penală cuprinde două etape distincte. În prima etapă, a anchetei preliminare, Parchetul demarează investi-gaŃiile şi sub supravegherea judecătorului de instrucŃie strânge probe pe baza cărora se va stabili dacă urmărirea penală ar trebui să înceteze sau dacă suspectul va fi trimis în judecată. Decizia de înce-tare a urmării sau de trimitere în judecată este luată de judecătorul de instrucŃie la încheierea unei audieri informale.

O decizie de trimitere în judecată deschide a doua etapă a procedurii, şi anume etapa contradictorie în care judecătorul de instrucŃie nu ia parte. Procedurile adecvate încep cu această etapă. Numai în acest stadiu, de regulă, probele sunt administrate la iniŃiativa părŃilor şi în conformitate cu principiul contradictorialităŃii. InstanŃa de trimitere arată că în timpul acestei etape a procesului observaŃiile părŃilor pot fi acceptate ca probă în sensul tehnic al termenului. În aceste condiŃii, probele administrate de către Parchet în timpul urmăririi penale trebuie să fie supuse examinării contradictorii în timpul procesului în scopul de a obŃine valoarea de „dovezi” în sens deplin.

InstanŃa de trimitere arată, cu toate acestea, că există excepŃii de la această regulă prevăzută de articolul 392 C.proc.pen., dispoziŃie care permite administrarea anticipată de probe în timpul urmăririi penale printr-o decizie a judecătorului de instrucŃie şi în conformitate cu principiul contradictorialităŃii, prin intermediul unei proceduri speciale de anchetă. Dovezile administrate în acest fel au aceeaşi valoare probatorie ca şi cele administrate în al doilea stadiu al


procedurii. Articolul 392 alineatul (1a) C.proc.pen. a introdus posibilitatea de a utiliza această procedură specială atunci când se administrează probe în legătură cu victime ale unor infracŃiuni prevăzute în mod restrictiv (infracŃiuni sexuale sau infracŃiuni în legătură cu viaŃa sexuală), cu vârsta sub 16 ani, chiar în afara cazurilor prevăzute la alineatul 1 al acestui articol. Articolul 398 alineatul (5a) C.proc.pen. permite, de asemenea, aceluiaşi judecător de a administra probe, în cazul anchetelor privind infracŃiunile prevăzute la articolul 392 alineatul (1a) C.proc.pen., în condiŃii speciale pentru protecŃia minorilor în cauză. Potrivit instanŃei de trimitere, aceste derogări suplimentare sunt concepute pentru a proteja, în primul rând, demnitatea, modestia şi caracterul unui martor minor, şi, în al doilea rând, autenticitatea dovezilor.

În procedurile care au dat naştere întrebării preliminare, Parchetul a cerut judecătorului de instrucŃie în august 2001 să audieze opt copii, martori şi victime ale infracŃiunilor pentru care doamna Pupino este examinată, prin procedura specială pentru administrarea de probe în cursul urmăririi penale, în conformitate cu articolul 392 alineatul (1a) C.proc.pen., pe motiv că administrarea unor astfel de dovezi nu ar putut fi amânată până la proces din cauza tinereŃii extreme a martorilor, modificărilor inevitabile în starea lor psihologică, precum şi datorită unui posibil proces de represiune. Parchetul a solicitat, de asemenea, administrarea probelor în cadrul regimului special pre-văzut de articolul 398 alineatul (5a) C.proc.pen., prin care audierea trebuie să aibă loc în spaŃii special amenajate, cu aranjamente pentru a proteja demnitatea, intimitatea şi liniştea a minorilor în cauză, care implică, eventual, prezenŃa unui expert în psihologia copilului, din cauza naturii delicate şi grave a faptelor şi datorită dificultăŃilor cauzate de vârsta victimelor. Doamna Pupino s-a opus acestei cereri, susŃinând că aceasta nu se încadrează în cazurile prevăzute de articolul 392 alineatul (1) şi (1a) C.proc.pen.

InstanŃa de trimitere arată că, în temeiul dispoziŃiilor naŃionale în cauză, cererea Parchetului ar fi trebuit să fie respinsă. Aceste dispoziŃii nu prevăd utilizarea acestei proceduri de anchetă, sau utilizarea unor aranjamente speciale pentru administrarea probelor, în cazul în care faptele sunt de natura celor imputate inculpatei, chiar dacă nu există niciun motiv de a exclude aceste dispoziŃii care


acoperă de asemenea alte cazuri decât cele prevăzute la articolul 392 alineatul (1) C.proc.pen. în care victima este un minor. Anumite infracŃiuni excluse din domeniul de aplicare al articolului 392 alineatul (1) C.proc.pen. s-ar putea dovedi mult mai grave pentru victimă decât cele menŃionate în această dispoziŃie. Acesta, în opinia instanŃei naŃionale, ar fi cazul în prezenta cauză, unde, potrivit Parchetului, doamna Pupino a maltratat mai mulŃi copii cu vârsta mai mică de cinci ani, cauzându-le traume psihologice27.

3. Întrebări preliminare

Având în vedere că, „în afară de problema existenŃei sau nu a unui efect direct al dreptului comunitar”, instanŃa naŃională trebuie să „interpreteze legislaŃia naŃională în lumina literei şi spiritului dispo-ziŃiilor comunitare” şi având îndoieli cu privire la compatibilitatea articolului 392 alineatul (1a) şi articolului 398 alineatul (5a) C.proc.pen. cu articolele 2, 3 şi 8 din decizia-cadru, în măsura în care dispoziŃiile din acest cod limitează capacitatea judecătorului de instrucŃie de a aplica procedura de anchetă pentru administrarea probelor în faza urmăririi penale, precum şi modalităŃile speciale de administrare a acestora, numai la infracŃiuni sexuale sau infracŃiuni în legătură cu viaŃa sexuală, judecătorul de instrucŃie al Tribunale di Firenze a decis să suspende judecarea cauzei şi să solicite CurŃii de JustiŃie să se pronunŃe cu privire la domeniul de aplicare a articolelor 2, 3 şi 8 din decizia-cadru.


Caracterul obligatoriu al deciziilor-cadru, formulat în termeni identici cu prevederile celui de-al treilea paragraf al articolului 249 TCE, impun autorităŃilor naŃionale şi în special instanŃelor naŃionale, obligaŃia de interpretare conformă a dreptul naŃional.

27 Cauza C-105/03, Pupino, [2005] ECR I-05285, pct. 12-17 (în

continuare Pupino).


Faptul că, în temeiul articolului 35 TUE, competenŃa CurŃii de JustiŃie este mai extinsă în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană decât este potrivit Tratatului CE, precum şi faptul că nu există un sistem complet de acŃiuni şi proceduri destinate să asigure legalitatea actelor instituŃiilor în cadrul titlului VI, nu poate infirma această concluzie.

CompetenŃa CurŃii de a pronunŃa hotărâri preliminare în temeiul articolului 35 TUE ar fi lipsită de efectul său util în cazul în care persoanele fizice nu au dreptul să invoce deciziile-cadru, în scopul de a obŃine o interpretare conformă a dreptului naŃional în faŃa instanŃelor din statele membre.

Ar fi dificil ca Uniunea să îşi îndeplinească sarcina în mod eficient în cazul în care principiul de cooperare loială, care necesită, în special, că statele membre să ia toate măsurile corespunzătoare, generale sau speciale, pentru a asigura îndeplinirea obligaŃiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii Europene, nu ar fi de asemenea, obligatoriu în domeniul cooperării poliŃieneşti şi judiciare în materie penală, care, de altfel, este în întregime bazat pe cooperarea dintre statele membre şi instituŃiile europene.

Curtea conchide că principiul interpretării conforme este obligatoriu în legătură cu deciziile-cadru adoptate în contextul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană. La aplicarea dreptului naŃional, instanŃa naŃională care este chemată să interpreteze este obligată să o facă, pe cât posibil, în lumina textului şi a finalităŃii deciziei-cadru, în scopul de a obŃine rezultatul pe care îl urmăreşte şi, astfel, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) litera (b) TUE.

Trebuie remarcat, totuşi, faptul că obligaŃia instanŃei naŃionale de a se referi la conŃinutul unei decizii-cadru în interpretarea regulilor relevante ale dreptului intern este limitată de principiile generale ale dreptului, în special cele ale securităŃii juridice şi neretroactivităŃii.

În special, aceste principii interzic posibilitatea de a atrage sau agrava răspunderea penală a persoanelor numai pe baza prevederilor


unei decizii-cadru, independent de o lege de punere în aplicare a acesteia28.

Cu toate acestea, prevederile care fac obiectul pronunŃării unei hotărâri preliminare în prezenta cauză nu privesc măsura răspunderii penale a învinuitului, ci desfăşurarea procedurilor şi admisibilitatea mijloacelor de administrare a probelor.

ObligaŃia instanŃei naŃionale de a se referi la conŃinutul unei decizii-cadru în interpretarea regulilor relevante ale dreptului naŃional încetează atunci când acesta din urmă nu poate primi o aplicare care ar conduce la un rezultat compatibil cu cele prevăzute de această decizie-cadru. Cu alte cuvinte, principiul interpretării conforme nu poate servi ca bază pentru o interpretare a dreptului naŃional contra legem. Acest principiu presupune, cu toate acestea, ca, în cazul în care este necesar, instanŃa naŃională să ia în considerare toată legislaŃia naŃională, în scopul de a evalua în ce măsură poate fi aplicată în aşa fel încât să nu se producă un rezultat contrar celui prevăzut de decizia-cadru.

În cazul aflat pe rolul CurŃii, nu este evident că o interpretare a dreptului naŃional în conformitate cu decizia-cadru este imposibilă. Este de competenŃa instanŃei naŃionale să stabilească dacă, în acest caz, o interpretare conformă a dreptului naŃional este posibilă.

În aceste condiŃii, realizarea obiectivelor urmărite prin decizia-cadru impune ca o instanŃă naŃională ar trebui să fie în măsură, în ceea ce priveşte victimele deosebit de vulnerabile, să utilizeze o procedură specială, cum ar fi administrarea probelor în faza urmăririi penale prevăzută de legislaŃia unui stat membru, precum şi modalităŃile speciale pentru audierea anumitor martori, în cazul în care o asemenea procedură corespunde cel mai bine situaŃiei acestor victime şi este necesară pentru a preveni pierderea de probe, pentru a reduce repetarea de întrebări la un nivel minim, şi pentru a preveni

28 A se vedea, de exemplu, în ceea ce priveşte directivele comunitare,

Cauzele C-74/95 şi C-129/95, X, [1996] ECR I-6609, pct. 24, şi C-387/02, C-391/02 şi C-403/02, Berlusconi şi alŃii, [2005] ECR I-0000, pct. 74.


consecinŃele negative, pentru aceste victime, care ar putea rezulta din audierea lor în faza de judecată.

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) TUE, Uniunea trebuie să respecte drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (ConvenŃia), şi astfel cum rezultă din tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului.

Decizia-cadru trebuie să fie interpretată în aşa fel încât drepturile fundamentale, în special a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut în articolul 6 din ConvenŃie şi interpretat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sunt respectate.

Este de competenŃa instanŃei naŃionale să se asigure că-presupunând că utilizarea anchetei speciale şi a măsurilor speciale pentru audierea martorilor în conformitate cu legislaŃia italiană este posibilă în acest caz, având în vedere obligaŃia de a da dreptului naŃional o interpretare conformă – aplicarea acestor măsuri nu este de natură să facă procedurile penale împotriva doamnei Pupino, considerate ca un întreg, neloiale în sensul articolului 6 din ConvenŃie, astfel cum sunt interpretate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului29.

Având în vedere toate consideraŃiile de mai sus, răspunsul la întrebare trebuie să fie că articolele 2, 3 şi 8 (4) din decizia-cadru trebuie interpretate în sensul că instanŃa naŃională trebuie să fie în măsură să autorizeze audierea minorilor, care, ca şi în acest caz, susŃin că au fost victimele unor acte de maltratare, în conformitate cu acordurile care permit să fie garantat un nivel adecvat de protecŃie acestor minori, de exemplu în afara fazei de judecată şi înainte de derularea acesteia. InstanŃa naŃională este obligată să ia în considerare toate normele de drept intern şi să

29 A se vedea, de exemplu, P.S. v. Germania, Decizia din 20 decembrie

2001, [2002] CEDO, S.N. v. Suedia, Decizia din 2 iulie 2002, [2002] CEDO, Rachdad v. FranŃa, Decizia din 13 februarie 2004, [2004] CEDO şi Accardi şi alŃii v. Italia, Decizia din 20 ianuarie 2005, [2005] CEDO.


le interpreteze, pe cât posibil, în lumina textului şi a finalităŃii deciziei-cadru.

SecŃiunea a 4-a. Abordarea CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene în stabilirea competenŃei uniunii în

materie penală: exemplu de urmat sau de evitat de instanŃele române?

1. Introducere30

Acest comentariu31 analizează abordarea CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene în stabilirea competenŃei de adoptare a dispoziŃiilor de drept penal prin acte juridice ale Uniunii Europene, în special transferarea acestora din domeniul interguvernamental în domeniul integrat al instrumentelor juridice europene. Principalele probleme abordate se referă la respectarea principiului legalităŃii şi al conferirii competenŃelor, criteriile de stabilire a necesităŃii adoptării de dispoziŃii penale folosind ca bază legală prevederile integrate ale legislaŃiei Uniunii Europene32.

30 Analiza instrumentelor legislative şi referirile la tratatele constitutive, în

acest comentariu, se raportează la forma acestora anterior adoptării Tratatului de la Lisabona. Acolo unde este necesar, se face referire la legislaŃia actuală în materie, pentru a arăta ce anume s-a modificat de la data adoptării deciziilor comentate aici.

31 Acest comentariu se bazează pe două art.ole anterioare [Norel Neagu, Entrapment between Two Pillars: the European Court of Justice Rulings in Criminal Law, 15 European Law Journal (2009) 536-551; Norel Neagu, A Need for Change: The Romanian Supreme Court’s Approach to „Appeals in the Interest of Law”, 35 Review of Central and East European Law (2010) 293-305].

32 Chiar dacă această problemă a fost tranşată prin Tratatul de la Lisabona (Art. 83 TFUE), este interesant de urmărit abordarea CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene la o dată la care nu exista o bază legală de reglemen-tare a competenŃei de legiferare a Uniunii Europene în materie penală pe baza instrumentelor juridice aparŃinând primului pilon.


În ultimii ani a avut loc o largă dezbatere cu privire la posibilitatea de a utiliza dispoziŃii de drept penal în legislaŃia adoptată de instituŃiile Uniunii Europene. Decizia CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene în cauza C-176/0333 a stabilit o regulă foarte importantă pentru anii care vor veni: competenŃa legiuitorului european de a adopta dispoziŃii care să solicite statelor membre să adopte instru-mente de drept penal utilizând ca bază juridică prevederile pilonului unu34.

Decizia ECJ, chiar dacă de o importanŃă extraordinară, a ridicat o serie de întrebări şi polemici în ceea ce priveşte respectarea principiului legalităŃii35 şi al conferirii competenŃelor cu referire la adoptarea unor dispoziŃii de drept penal, competenŃa implicită a legiuitorului european în ceea ce priveşte instrumentele de drept penal utilizate în cadrul primului pilon36 şi domeniul de aplicare şi profunzimea acestei competenŃe37.

33 Cauza C-176/03 Comisia/Consiliul [2005] ECR I-07879. 34 Anterior modificărilor tratatelor constitutive prin Tratatul de la

Lisabona, existau trei piloni pentru reglementarea legislaŃiei Uniunii Europene: primul pilon (pilonul integrat) folosea ca instrumente juridice regulamentul şi directiva, impunând statelor membre aplicarea directă, sau după, caz, implementarea în legislaŃia naŃională a instrumentelor juridice adoptate la nivelul Uniunii Europene, având posibilitatea de control şi sancŃionare în caz de neimplementare; cel de-al doilea pilon, care privea cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitate comune, şi cel de-al treilea pilon, care privea cooperarea judiciară şi poliŃienească în materie penală (acest pilon se sprijinea pe cooperarea interguvernamentală, folosea ca instrumente juridice convenŃiile, poziŃiile comune şi deciziile cadru, se baza în principal pe cooperarea loială şi pe interpretarea data instrumentelor juridice europene de Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene, fără a putea impune statelor membre sancŃiuni în cazul neimplementării legislaŃiei comunitare în materie; mai mult, pentru adoptarea legislaŃiei în materie era competent doar Consiliul, iar deciziile se luau în unanimitate).

35 M.-L. Cesoni, Compétence pénale: la Cour de justice des Communautés européennes périme-t-elle le principe de légalité?, 125 Journal des tribunaux (2006) 365-373.

36 F. Chaltiel, Arrêt CJCE Commission c. Conseil, du 13 septembre 2005: une nouvelle avancée de l’idée de souveraineté européenne: la


Toate aceste probleme sunt analizate mai jos. Unele dintre ele au fost deja abordate în literatura de specialitate38, dar pentru o analiză solidă a problemei principale examinate în cele ce urmează (domeniul de aplicare şi profunzimea competenŃei comunitare în dreptul penal) voi aborda aspectele rămase neclare în deciziile CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene în materie39.

Analiza se concentrează pe două aspecte:

a. pentru a stabili dacă există o diferenŃă în ceea ce priveşte compe-tenŃa de a incrimina un anumit comportament şi competenŃa de a asigura sancŃiuni (penale) eficiente pentru un astfel de comportament;

b. urmărirea decalajului dintre cei doi piloni (pilonul unu, integrat şi pilonul trei, interguvernamental) şi pericolului partajării competenŃei care poate fi influenŃată de lipsa condiŃiilor politice necesare pentru măsuri legislative funcŃionale (în cadrul primului pilon).

2. Context

Impunerea unor dispoziŃii de drept penal având ca bază legală primul pilon a devenit o problemă în momentul în care Comisia

souveraineté pénale en devenir, 494 Revue du Marché commun et de l’Union européenne (2006) 24-28.

37 F. Comte, Communication de la Commission au Parlement européen et au Conseil sur les conséquences de l’arrêt de la Cour du 13-9-2005 relatif aux «sanctions pénales», 1 Revue du droit de l’Union européenne (2006) 111-130; J.F. Castillo Garcia, The Power of the European Community to Impose Criminal Penalties, 3 EIPAscope (2005) 27-34.

38 S. White, Harmonisation of criminal law under the first pillar, 1 European Law Review (2006) 81-92; P. Thieffry, Contentieux de la validité des mesures communautaires de protection de l’environnement: le retour, 2 La gazette du palais (2006) 873-881; D. Spinellis, Court of Justice of the European Communities, Judgment of 13 September 2005 (Case C-176/03, Commission v. Council) annulling the Council framework decision 2003/80/JHA of 27 January 2003 on the protection of the environment through criminal law, 2 European Constitutional Law Review (2006) 293-302.

39 Cauza C-440/05 Comisia/Consiliul [2007], ECR I-9097.


Europeană a introdus o acŃiune în anularea unei decizii-cadru a Consiliului adoptate în temeiul titlului VI din Tratatul de instituire a Uniunii Europene40. Comisia a susŃinut că temeiul juridic adecvat ar fi fost articolul 175 TCE, în timp ce Consiliul a afirmat că singurele dispoziŃii de natură penală au fost în Titlul VI TUE.

Curtea a decis în favoarea Comisiei, precizând, după cum urmează:

„Ca regulă generală, nici dreptul penal, nici normele de proce-dură penală nu intră în competenŃa ComunităŃii. Cu toate acestea, ultima constatare nu împiedică legiuitorul comunitar, atunci când aplicarea unor sancŃiuni penale eficiente, proporŃionale şi cu efect de descurajare de către autorităŃile naŃionale competente este o măsură indispensabilă pentru combaterea prejudiciilor grave provocate mediului înconjurător, să ia măsuri care se referă la dreptul penal al statelor membre pe care le consideră necesare pentru a se asigura că normele pe care le stabileşte în domeniul protecŃiei mediului înconjurător sunt pe deplin funcŃionale”41.

Dar Curtea nu a stabilit, de fapt, prin această decizie reguli clare în ceea ce priveşte posibilitatea de a adopta dispoziŃii de drept penal utilizând ca temei juridic primul pilon. Comisia a emis o comunicare de interpretare a deciziei CurŃii42, extinzând domeniul de aplicare şi profunzimea competenŃei în materia dreptului penal în cadrul primului pilon. Opiniile sale nu au fost împărtăşite de către Consiliu, care a continuat politica sa de a adopta decizii-cadru în această materie. Principala miză a conflictului între Comisie şi Consiliu a fost dacă decizia CurŃii se aplică numai în materia mediului încon-jurător sau dacă există şi alte domenii care au nevoie de protecŃie penală, precum şi dacă legiuitorul comunitar este competent să stabilească nu numai incriminarea unor fapte, dar, de asemenea, şi tipul şi nivelul sancŃiunilor penale pentru aceste infracŃiuni.

40 Decizia-cadru a Consiliului 2003/80/JAI privind protecŃia mediului

înconjurător prin mijloace de drept penal (JO L 29/2003). 41 A se vedea Cauza 176/03, Comisia/Consiliul, pct. 47-48. 42 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind

implicaŃiile Deciziei CurŃii din 13 septembrie 2005 (Cauza C-176/03, Comisia v. Consiliul), COM(2005) 583 final.


Oportunitatea abordării acestor probleme a apărut pentru Curte într-o altă acŃiunea formulată de Comisie pentru a anula o decizie-cadru a Consiliului43 pe baza temeiului juridic de adoptare a dispoziŃiilor de drept penal. Din păcate, această din urmă hotărâre, chiar dacă lămureşte anumite aspecte în cauză, a fost suficient de neclară pentru a genera dezbateri ulterioare. Curtea a avut ocazia de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la problema dacă competenŃa de adoptare a prevederilor de drept penal într-un alt domeniu decât mediul înconjurător (baza legală invocată în această a doua decizie privea aspecte legate de politica în domeniul transporturilor), dar s-a mărginit la a confirma doar decizia sa anterioară privind această chestiune, prin raportarea prevederilor în domeniul transporturilor la protecŃia mediului înconjurător44 şi atestând astfel că aceste din urmă prevederi pot fi considerate a fi un temei juridic adecvat pentru adoptarea unor măsuri de drept penal, evitând astfel problema domeniului de aplicare a acestor măsuri (dacă există o competenŃă generală în ceea ce priveşte politicile integrate în primul pilon sau dacă această competenŃă priveşte doar politica mediului înconjurător).

În ceea ce priveşte profunzimea acestei competenŃe, Curtea a pre-cizat că Uniunea Europeană este competentă numai să incrimineze anumite comportamente ca infracŃiuni, pentru care statele membre au obligaŃia de a institui sancŃiuni penale care sunt efective, proporŃionale şi cu efect de descurajare. Curtea stabileşte însă că

43 Decizia-cadru 2005/667/JAI pentru întărirea cadrului penal pentru

aplicarea legii în materia poluării cauzate de nave (JO L 255/2005). 44 Cauza 440/05, Comisia/Consiliul, pct. 60: „în măsura în care cerinŃele

de protecŃie a mediului, care constituie unul dintre obiectivele esenŃiale ale ComunităŃii (a se vedea în special Hotărârea din 13 septembrie 2005, Comisia/Consiliul, pct. 41), trebuie, în temeiul art. 6 TCE, „integrate în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acŃiunilor ComunităŃii”, o astfel de protecŃie trebuie considerată ca fiind un obiectiv care face parte şi din politica comună în domeniul transporturilor. Legiuitorul comunitar poate, aşadar, în temeiul art. 80 alin. (2) TCE şi în exercitarea atribuŃiilor pe care i le conferă această dispoziŃie, să hotărască să promoveze protecŃia mediului (a se vedea, prin analogie, Cauza C-336/00, Huber, [2002] ECR I-7699, pct. 36)”.


legiuitorul comunitar, cu toate acestea, nu are nicio competenŃă în stabilirea tipului sau nivelul acestor sancŃiuni utilizând ca temei juridic primul pilon. Curtea nu a dat nicio explicaŃie pentru motivarea sa.

3. ImportanŃă

Înainte de a intra în analiza principalelor aspecte, trebuie accentuată importanŃa luptei dintre pilonii comunitari în ceea ce priveşte competenŃa în domeniul dreptului penal.

Datorită instrumentelor legislative susceptibile de a fi utilizate în cei doi piloni, care au generat dezbaterea privind competenŃa în dreptul penal (decizia-cadru în al treilea pilon, directiva în primul), analiza se va concentra pe diferenŃa dintre aceste două instrumente. Există trei aspecte principale care deosebeau instrumentele din primul pilon de cele din al treilea pilon: procedura legislativă, efectul juridic şi controlul aplicării45.

În ceea ce priveşte procedura legislativă, deciziile-cadru erau pro-puse fie de către un stat membru, fie de către Comisie şi adoptate în unanimitate de către Consiliu, după consultarea Parlamentului European. Directivele, cu toate acestea, puteau fi propuse numai de către Comisie46 şi, în cele mai multe cazuri, erau adoptate cu o majoritate calificată, prin procedura de co-decizie.

Efectul juridic al instrumentelor din al treilea pilon era diferit de cel al instrumentelor de drept comunitar. În conformitate cu articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE, deciziile-cadru erau obliga-torii pentru statele membre în ceea ce priveşte rezultatul care trebuie obŃinut, dar ele nu determinau un efect direct. În cadrul primului pilon, pe de altă parte, nu exista nicio îndoială că directivele pot avea

45 J.F. Castillo Garcia, op. cit., p. 27-28. 46 Aceste prevederi erau în vigoare la data soluŃionării cauzelor

menŃionate. Între timp, prin modificarea tratatelor constitutive prin Tratatul de la Lisabona, se pot adopta directive cu dispoziŃii penale şi la iniŃiativa statelor membre, nu numai a Comisiei Europene (art. 76 TFUE).


efect direct, aspect pe care Curtea l-a susŃinut constant în juris-prudenŃa sa47.

În ceea ce priveşte posibilitatea de verificare a punerii în aplicare a instrumentelor juridice comunitare de către autorităŃile naŃionale, în al treilea pilon, Curtea putea examina doar legalitatea deciziei-cadru şi interpreta, în cazul în care era sesizată, prevederile acesteia. Cu toate acestea, nu exista o procedură privind încălcarea dreptului comunitar ca în cadrul primului pilon, unde neimplementarea sau implementarea neconformă a unei directive putea atrage răspunderea statului membru respectiv în faŃa CurŃii.

În concluzie, instrumentele din primul pilon prezentau o abordare mai integrată decât instrumentele din al treilea pilon. Cum statele membre consideră domeniul dreptului penal ca element al suveranităŃii lor naŃionale, acestea nu erau interesate în a transfera competenŃa în această materie sau parte din aceasta în pilonul integrat, ci de a o menŃine în sfera cooperării interguvernamentale care exista în al treilea pilon.

4. Principiul legalităŃii şi conferirea competenŃei în materia dreptului penal în cadrul primului pilon

În ambele hotărâri descrise în secŃiunile 1 şi 2 ale acestui capitol, Curtea a stabilit o regulă clară, şi anume că, în teorie, dreptul penal, la fel ca şi procedura penală, nu se încadrează în sfera competenŃei ComunităŃii48.

Dar Curtea a afirmat, de asemenea, că această regulă nu poate împie-dica legiuitorul comunitar, atunci când aplicarea unor sancŃiuni penale eficiente, proporŃionale şi cu efect de descurajare de către autorităŃile naŃionale competente reprezintă o măsură indispensabilă pentru combaterea prejudiciilor grave asupra mediului înconjurător, să oblige statele membre să instituie astfel de sancŃiuni în scopul de

47 P. Craig, G. Burca, EU Law: Text, Cases and Materials [2003], p. 178-

229. 48 Cauza 176/03, Comisia/Consiliul, pct. 47, Cauza 440/05, Comisia/

Consiliul, pct. 66.


a garanta funcŃionalitatea deplină a normelor adoptate în acest domeniu.

În opinia mea, criteriile utilizate, chiar dacă sunt aplicate doar la politica de mediu, sunt foarte asemănătoare, dacă nu identice, cu prevederile abandonatei ConstituŃii Europene, care a stabilit compe-tenŃa partajată între Uniune şi statele membre în ceea ce priveşte armonizarea dispoziŃiilor penale49. Criteriile prevăzute în ConstituŃie sunt necesitatea măsurii luate (măsură esenŃială), funcŃionalitatea politicii Uniunii Europene de a fi pusă în aplicare prin măsuri de drept penal şi armonizarea anterioară a politicii Uniunii, supusă ulterior unor dispoziŃii penale pentru asigurarea respectivei funcŃionalităŃi50.

Problema este că acestea sunt reguli utilizate pentru a stabili o competenŃă penală care se aplică în general în ceea ce priveşte politicile Uniunii Europene. Folosind aceste criterii numai într-un singur domeniu (mediu) generează confuzie, mai ales fără un temei juridic specific.

Aceasta nu este prima dată când instanŃa europeană a avut o atitu-dine progresistă în interpretarea tratatelor, stabilind o competenŃă a instituŃiilor europene care nu a fost iniŃial prevăzută atunci când legislaŃia a fost elaborată. Curtea a mai folosit de fapt acest tip de abordare înainte. Nu este nevoie a căuta mai departe de celebrele hotărâri în cazurile Van Gend en Loos51 şi Costa/Enel52, în care Curtea a dedus două principii fundamentale (supremaŃia şi efectul direct al dreptului comunitar) din interpretarea tratatelor, care nu

49 Art. III-271[2] Tratatul ConstituŃional (JO C 310/2004): „Dacă

armonizarea dreptului penal al statelor membre se dovedeşte esenŃială pentru a asigura implementarea efectivă a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a mai fost supus anterior măsurilor de armonizare, pot fi stabilite reguli minime privind definirea elementelor constitutive ale infracŃiunilor şi sancŃiunilor aplicabile în domeniul menŃionat, prin legi-cadru”.

50 Aceste dispoziŃii se regăsesc de asemenea în Tratatul de reformă de la Lisabona, în art. 83 (versiunea consolidată), JO C 115/2008.

51 Cauza 26/62 Van Gend en Loos, [1963] ECR 1. 52 Cauza 6/64, Costa v. ENEL, [1964] ECR 585.


erau prevăzute explicit în acestea. A fost nevoie de mult timp pentru ca aceste principii să fie recunoscute pe deplin în statele membre, dar ele formează acum baza dreptului Uniunii Europene.

Se poate argumenta că aceeaşi abordare poate fi folosită în cazul unor dispoziŃii de drept penal în cadrul primului pilon. În realitate, situaŃia este puŃin diferită în acest caz. În cazurile Van Gend en Loos şi Costa/Enel, Curtea a avut drept exemplu normele care reglemen-tează tratatele internaŃionale, care au putut fi aplicate mutatis mutandis în dreptul comunitar. În ceea ce priveşte însă dispoziŃiile de drept penal în cadrul primului pilon, Curtea însăşi a afirmat că nu există o astfel de competenŃă.

Astfel, în cazul în care nu există nicio competenŃă, pot apărea două soluŃii posibile. Fie nu există nicio competenŃă în domeniul dreptului penal ca atare, dar dreptul penal poate fi folosit ca un mijloc pentru a atinge obiectivul unei politici a Uniunii Europene, asigurând astfel funcŃionalitatea acestei politici, sau utilizarea instrumentelor de drept penal în cadrul primului pilon este o excepŃie de la regulă. Ambele abordări erau inacceptabile în contextul Tratatelor constitutive anterior adoptării Tratatului de la Lisabona.

Prima abordare era cea folosită în al treilea pilon pentru a stabili competenŃa în ceea ce priveşte armonizarea dreptului penal. CompetenŃa în domeniul dreptului penal, aşa cum era menŃionată în al treilea pilon, se referea la cooperare. Armonizarea dreptului penal nu era privită ca o politică generală, ci ca un mijloc de asigurare a luptei împotriva crimei organizate în domenii specifice. Aceeaşi abordare a fost utilizată de Curte în hotărârile sale, înlocuind dome-niile de interes din cel de-al treilea pilon cu un domeniu specific al primului pilon (mediul înconjurător). DiferenŃa este că în al treilea pilon exista la data deciziei CurŃii un text legal care permitea legiuitorului comunitar să acŃioneze, în timp ce în primul pilon nu exista un astfel de temei juridic.

Principiul legalităŃii infracŃiunilor şi pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) face parte din principiile generale ale drep-tului, înscriindu-se în tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor membre. Acesta a fost de asemenea consacrat prin diferite tratate internaŃionale, inclusiv articolul 7, paragraful 1, din ConvenŃia


europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale53. Acest principiu presupune că legea defineşte în mod clar infracŃiunile şi pedepsele. Această condiŃie este îndeplinită atunci când justiŃiabilul poate şti din modul de redactare a dispoziŃiei pertinente şi, dacă este necesar, cu ajutorul interpretării date de instanŃele de judecată, actele sau omisiunile care implică răspunderea penală54.

Principiul legalităŃii este în strânsă legătură, cel puŃin la nivel euro-pean, cu principiul conferirii competenŃelor. Astfel, Articolul 5 TCE (în forma anterioară Tratatului de la Lisabona) prevedea în mod expres delegarea puterii de stabilire a zonelor de competenŃă:

„Comunitatea acŃionează în limitele atribuŃiilor conferite prin prezentul tratat şi a obiectivelor care îi sunt atribuite în aceasta”.

Nu se făcea referire în Tratatul CE la legea penală, cu excepŃia situaŃiilor de interzicere în mod expres a aplicării acesteia (Articolele 135 şi 280 TCE)55.

Nu putem argumenta că această competenŃă exista deja în tratate (competenŃă implicită) şi putea fi dedusă din principiul funcŃiona-lităŃii (ca în hotărârile Costa/Enel şi Van Gend en Loos). Dacă acesta

53 A se vedea, în special Cauzele C-74/95 and C-129/95, X, [1996], ECR

I-6609, pct. 25, şi Cauzele reunite C 189/02 P, 202/02 P, C 205/02 P to C-208/02 P şi C-213/02 Dansk Rørindustri [2005], ECR I-5425, pct. 215-219.

54 A se vedea, între altele, Coëme v. Belgia, Decizia din 22 iunie 2000, [2000] CEDO, pct. 145.

55 Art. 10 (principiul cooperării loiale) şi 308 TCE (permiŃând Consiliului să adopte măsuri corespunzătoare chiar atunci când dispoziŃiile Tratatului nu prevăd atribuŃii corespunzătoare) pot fi invocate ca un argument împotriva tezei potrivit căreia nu există dispoziŃii care permit utilizarea dreptului penal în cadrul primului pilon. Cred că utilizarea unei astfel de abordări în domeniul dreptului penal nu rezolvă problema bazei legale, care, în aceste circumstanŃe, ar trebui prevăzută expres, dat fiind consecinŃele adoptării de dispoziŃii de drept penal asupra persoa-nelor part.ulare. Pentru o analiză detaliată, a se vedea E. Herlin-Karnell, Recent developments in the area of European criminal law, 1 Maastricht journal of European and comparative law (2007) 15-37.


ar fi fost cazul, nu ar fi fost nevoie de introducerea competenŃei privind adoptarea de dispoziŃii de drept penal în al treilea pilon şi, astfel, de a conferi în mod explicit competenŃa ComunităŃii în drept penal într-o etapă ulterioară. Dar pe măsură ce statele membre au simŃit nevoia de a introduce aceste prevederi în tratate şi în mod expres, pentru a limita domeniul de aplicare şi profunzimea competenŃei de cooperare şi armonizare până la un anumit punct şi în anumite domenii, intenŃia lor a fost, evident, de a nu da această competenŃă comunitară de la început. Astfel, această competenŃă nu poate fi dedusă numai din interpretarea principiului funcŃionalităŃii ca atare.

Problema este dacă este respectat principiul legalităŃii şi conferirii competenŃei atunci când dispoziŃii de drept penal sunt adoptate pe o bază juridică aparŃinând primului pilon. Dacă analizăm problema principiului legalităŃii în profunzime, trebuie să abordăm două probleme: aspectul formal al principiului (conferirea competenŃei) şi aspectul substanŃial.

Aspectul formal este simplu: este nevoie de o bază legală pentru a stabili competenŃa unui anumit organ legislativ pentru a legifera într-un anumit domeniu. De obicei, în statele membre, această problemă este reglementată de ConstituŃie, care încredinŃează puterea de a legifera în dreptul penal unui anumit organ legislativ (Parlament). În dreptul european, aceste prevederi se regăseau, anterior adoptării Tratatului de la Lisabona, doar în titlul VI din TUE, articolele 34 [2] (b), 29 şi 31 (e)56. Nu exista la acel moment nicio prevedere în

56 Art. 34 alin. (2) lit. b) TUE: „Consiliul, sub forma şi în conformitate cu

procedurile adecvate prevăzute de prezentul titlu, ia măsuri şi favorizează cooperarea cu scopul de a contribui la realizarea obiecti-velor Uniunii. În acest scop, Consiliul, hotărând în unanimitate la iniŃiativa oricărui stat membru sau a Comisiei, poate […]să adopte decizii-cadru în scopul armonizării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Deciziile-cadru obligă statele membre în ceea ce priveşte rezultatul urmărit, lăsând autorităŃilor naŃionale competenŃa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele. Acestea nu pot avea efect direct”. Art. 29 alin. (2) TUE: „Acest obiectiv se reali-zează prin prevenirea criminalităŃii, organizate sau de alt tip, şi prin combaterea acestui fenomen, în special a terorismului, a traficului de


Tratatul CE, care să permită legiuitorului comunitar să adopte acte normative în domeniul dreptului penal.

Aspectul substanŃial al principiului legalităŃii provine de la regulile unui sistem democratic: separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. Aceasta înseamnă că atribuŃiile legislative, în special în domeniul dreptului penal, sunt încredinŃate în statele membre către parlamentele naŃionale de către un act legislativ superior (ConstituŃia)57.

Ce se întâmpla la nivel european? În al treilea pilon, singurul organ legislativ era Consiliul. Dar Consiliul este format din reprezentanŃi ai executivului în statele membre. Acest lucru înseamnă că, în al treilea pilon, principalele instrumente legislative erau adoptate de către membri ai puterii executive naŃionale, ceea ce în domeniul dreptului penal este inacceptabil58.

Pe de altă parte, instrumentele din primul pilon sunt adoptate prin procedura co-deciziei, ceea ce înseamnă implicarea Parlamentului European, un organism ales direct de cetăŃenii europeni, pentru adoptarea unor instrumente cu caracter obligatoriu în domeniul dreptului penal59.

Dacă analizăm principiul legalităŃii atât din punct de vedere proce-dural, cât şi substanŃial, putem concluziona că adoptarea unei dispoziŃii de drept penal pe baza primului pilon poate fi considerată o încălcare procedurală a principiului legalităŃii, dar conformă în

fiinŃe umane şi a infracŃiunilor împotriva copiilor, a traficului de droguri, a traficului de arme, a corupŃiei şi fraudei, prin: …uniformi-zarea, atât cât este necesar, a reglementărilor de drept penal ale statelor membre, în conformitate cu art. 31 lit. e)”. Art. 31 alin. (1) lit. e) TUE: „(1) AcŃiunea comună în domeniul cooperării judiciare în materie penală vizează, printre altele: […] adoptarea progresivă a măsurilor de instituire a unor norme minimale referitoare la elementele constitutive ale infracŃiunilor şi la sancŃiunile aplicabile în domeniul crimei organizate, al terorismului şi al traficului de droguri”.

57 P.A. Albrecht, S. Brown, Deficiencies in the Development of European Criminal Law, 3 European Law Journal (1999) 293.

58 N. Neagu, RelaŃia drept penal – drept comunitar, 7 Dreptul (2006) 167. 59 E. Herlin-Karnell, op. cit., p. 29.


mod substanŃial, în timp ce în al treilea pilon dispoziŃiile penale adoptate respectă criteriul formal, dar nu pe cel substanŃial. Chiar dacă eu personal prefer respectarea substanŃială a principiului legalităŃii, orice încălcare a aspectelor procedurale ar putea duce la un precedent periculos în viitor pentru activitatea legislativă.

Ca o concluzie, adoptarea unor dispoziŃii de drept penal în cadrul primului pilon are nevoie de o bază legală declarat în mod expres: competenŃă generală implicită nu poate fi asumată fără a renunŃa la regula generală conform căreia Comunitatea nu are competenŃă în ceea ce priveşte dreptul penal în cadrul primului pilon.

Aceasta ne conduce la a doua abordare. Este decizia CurŃii numai o excepŃie de la regula potrivit căreia Comunitatea nu are competenŃă în domeniul dreptului penal, pe o bază legală aparŃinând primului pilon? Cu alte cuvinte, este domeniul de aplicare al dispoziŃiilor de drept penal limitat doar la mediu? Voi încerca să abordez acest aspect în următorul punct.

5. Întinderea competenŃei

Lăsând la o parte problema respectării principiului legalităŃii, avem o hotărâre a CurŃii care atestă că legiuitorul comunitar poate impune măsuri de drept penal prin intermediul instrumentelor primului pilon. Întrebarea care se pune este dacă această competenŃă este limitată la domeniul mediului sau dacă acesta poate fi aplicată şi altor politici comunitare.

Cu alte cuvinte, este aceasta o excepŃie aplicabilă pentru un anumit domeniu, datorită unor particularităŃi care disting domeniul respectiv (mediu înconjurător) de alte politici comunitare, sau această compe-tenŃă are un domeniu de aplicare mai larg, bazat pe criterii generale care o transformă într-o regulă care se aplică şi altor politici care îndeplinesc aceste criterii?


În concluziile60 Avocatului General în Cauza 440/2005, această problemă este analizată în mod convingător, şi aş dori să prezint argumentele sale aici, pentru a oferi o mai bună înŃelegere a raŃionamentului CurŃii în această materie.

5.1. Argumentele Avocatului General

În Cauza 176/03, Curtea a precizat că, în teorie, legislaŃia penală, la fel ca şi regulile de procedura penală, nu se încadrează în sfera de competenŃă a ComunităŃii. Cu toate acestea, Curtea a decis destul de sumar că această observaŃie

„nu împiedică legiuitorul comunitar, atunci când aplicarea unor sancŃiuni penale eficiente, proporŃionale şi cu efect de descura-jare de către autorităŃile naŃionale competente reprezintă o măsură indispensabilă pentru combaterea daunelor grave provocate mediului înconjurător, să ia măsurile care se referă la dreptul penal al statelor membre pe care le consideră necesare pentru a se asigura că normele pe care le stabileşte în domeniul protecŃiei mediului sunt pe deplin funcŃionale61”.

Avocatul General a concluzionat că instanŃa europeană recunoaşte competenŃa ComunităŃii de a impune statelor membre să adopte sancŃiuni penale prevăzute de decizia-cadru în cauză şi că această competenŃă este implicit62 una dintre puterile conferite de articolul 175 CE.

Cu toate acestea, Curtea a dat o definiŃie foarte precisă acestei competenŃe, în legătură directă cu faptele cauzei, şi nu sub formă de principiu, ceea ce explică de ce este dificil a vedea logica pe care se bazează aplicarea sa concretă.

60 Concluziile Avocatului General M.J. Mazak în Cauza 440/2005, 28

iunie 2007, pct. 85-99. 61 A se vedea Cauza 176/03, Comisia/Consiliul, pct. 47-48. 62 Aşa cum am menŃionat anterior, competenŃa implicită nu este accepta-

bilă, dar acesta fiind raŃionamentul Avocatului General îl voi prezenta ca atare.


Obiectivul de protecŃie a mediului înconjurător, stabilit de Comu-nitate în conformitate cu logica acestei hotărâri, ar fi compromis dacă legiuitorul comunitar nu ar avea competenŃa de a adopta sancŃiuni penale necesare pentru a asigura funcŃionalitatea deplină a politicii de protecŃie a mediului prin măsurile pe care le prevede.

Deşi numeroasele referiri pe care această hotărâre le face la protecŃia mediului înconjurător şi la importanŃa acestei protecŃii din perspectiva tratatelor constitutive pot fi interpretate în sensul că instanŃa europeană a intenŃionat să limiteze raŃionamentul său la acest domeniu specific, aşa cum au solicitat Consiliul şi statele membre, Avocatul General nu a văzut nicio justificare reală pentru a considera că aplicarea de sancŃiuni penale este limitată la acest domeniu.

Este adevărat că protecŃia mediului este de o importanŃă vitală nu numai pentru comunitate, ci şi pentru viitorul omenirii şi că, după cum Curtea a amintit în hotărârea sa din 13 septembrie 2005, constituie unul dintre obiectivele esenŃiale ale ComunităŃii63. Este însă evident că protecŃia mediului nu constituie unicul obiectiv sau domeniu de acŃiune esenŃial al ComunităŃii şi, din acest punct de vedere, este dificil de făcut o diferenŃiere între acesta şi celelalte obiective şi acŃiuni politice ale ComunităŃii enumerate la articolele 2 şi 3 TCE, cum ar fi crearea unei pieŃe interne caracterizate prin liber-tăŃile fundamentale, politica agricolă comună sau normele comune privind concurenŃa.

Mai mult decât atât, nu poate fi susŃinut că această competenŃă ar trebui să fie limitată la domeniul mediului înconjurător, dacă luăm în considerare faptul că instituirea acestei competenŃe este un corolar al principiului efectului util (funcŃionalităŃii) al dreptului comunitar.

Din acest punct de vedere, prezumŃia că instituirea unei competenŃe de a impune sancŃiuni penale este restrânsă la domeniul mediului înconjurător conŃine premisa că, fie din cauza naturii sale individuale protecŃia mediului este singurul domeniu care necesită sancŃiuni penale pentru a fi pe deplin funcŃional sau dacă acceptăm că şi alte politici pot solicita, de asemenea, astfel de sancŃiuni pentru a

63 A se vedea Cauza 176/03, Comisia/Consiliul, pct. 41.


beneficia de o aplicare efectivă, legiuitorul comunitar ar trebui să ia în considerare faptul că posibila lipsa de eficacitate ar fi acceptabilă în alte domenii, deoarece obiectivele avute în vedere sunt, de exemplu, de „importanŃă minoră” sau „mai puŃin esenŃiale”. Sunt de acord cu opinia Avocatului General că aceste două puncte de vedere sunt inadmisibile şi niciunul nu poate fi luat în considerare.

În lumina celor de mai sus, Avocatul General concluzionează că nu este posibilă limitarea competenŃei ComunităŃii de a impune statelor membre obligaŃia de a aplica măsuri de drept penal la politica mediului înconjurător. Având în vedere că introducerea acestei com-petenŃe se bazează pe principiul general al funcŃionalităŃii dreptului comunitar, acesta poate, în teorie, să se aplice şi în alte domenii ale politicii comunitare, sub rezerva limitelor dispoziŃiilor Tratatelor constitutive în furnizarea temeiului juridic necesar64.

5.2. Hotărârea instanŃei

Deloc surprinzător, în loc să urmeze opinia Avocatului General, Curtea pur şi simplu a legat prevederile referitoare la politica în domeniul transporturilor (temeiul juridic solicitat pentru impunerea de măsuri de drept penal) cu necesitatea de a proteja mediul încon-jurător şi a repetat argumentele sale anterioare din Cauza 176/03, fără a rezolva problema întinderii domeniului de aplicare al compe-tenŃei. Curtea nu s-a pronunŃat nici asupra opiniei Avocatului General că domeniul de aplicare al competenŃei depăşeşte domeniul mediului, nici asupra opiniei Consiliului ori a statelor membre că aceasta este o excepŃie, care trebuie interpretată în mod restrictiv65.

64 Pentru o opinie similară, a se vedea Simone White, op. cit., p. 91;

D. Spinellis, op. cit., p. 301. 65 Pentru o abordare specifică în ceea ce priveşte întinderea competenŃei, a

se vedea C. Moal-Nuyts, L’affaire des sanctions pénales en matière d’environnement: le choc des piliers, 3 Revue de droit international et de droit comparé (2006) 249-275.


5.3. Comentariu

Paradoxul acestei poziŃii a CurŃii provine din interpretarea principiul legalităŃii. Este posibil să se creeze o excepŃie când nu există niciun temei legal pentru instituirea unei noi competenŃe, dar nu este posibil să se creeze o regulă. Argumentele şi criteriile folosite de Curte şi de Avocatul General66 se aplică nu numai în domeniul mediului încon-jurător, ci sunt de asemenea valabile şi în asigurarea funcŃionalităŃii altor politici importante ale ComunităŃilor. Prin urmare, Curtea nu putea spune în mod explicit că aceste criterii se aplică numai în domeniul mediului înconjurător şi că acest lucru este o excepŃie de la regula generală. Aceasta înseamnă că instanŃa europeană nu putea fi de acord cu opinia Consiliului şi a statelor membre.

Pe de altă parte, Curtea nu putea spune nici că aceste criterii se pot aplica în legătură cu alte politici comunitare. Dacă ar fi făcut-o, Curtea ar fi recunoscut o regulă generală care să se aplice în primul pilon. Asta ar fi însemnat că măsurile de drept penal ar fi putut fi folosite în general atunci când sunt îndeplinite anumite criterii. Iar acest lucru însemna crearea unei noi competenŃe în cadrul primului pilon, fără a avea o bază legală pentru asta. DeclaraŃia că legiuitorul comunitar are competenŃa de a adopta dispoziŃii care să conŃină măsuri de drept penal într-un domeniu este un lucru. Se consideră o excepŃie care confirmă regula generală. Declarând că acelaşi legiuitor are competenŃă în domenii importante ale politicii comu-nitare creează o regulă. Şi asta ar fi însemnat crearea unei noi competenŃe, în timp ce Curtea spunea în mod expres că „în teorie, dreptul penal şi procedura penală nu intră în sfera de competenŃă a ComunităŃii”67. În concluzie, Curtea nu putea fi de acord cu Avocatul General, Comisia şi Parlamentul European cu privire la domeniul de aplicare al competenŃei.

Curtea era prinsă în propriul raŃionament şi nu putea merge mai departe fără a se contrazice. Până la data adoptării deciziei în cauza C-440/05, soluŃia a fost de a lega toate domeniile de mediul

66 ArgumentaŃia se referă la următoarele criterii: măsură esenŃială,

necesitate, funcŃionalitate. 67 Cauza 440/05, Comisia/Consiliul, pct. 66.


înconjurător ca politică esenŃială, fără generalizare şi fără crearea de noi reguli. Ce s-ar întâmpla dacă Curtea ar fi pusă în situaŃia de a se pronunŃa asupra unui instrument care ar conŃine dispoziŃii de drept penal referitoare la o politică din primul pilon şi care ar îndeplini criteriile necesităŃii, importanŃei şi funcŃionalităŃii, dar fără nici o legătură cu mediul înconjurător?68

6. Profunzimea competenŃei

După argumentele îndrăzneŃe şi propunerile înaintate de Avocatul General în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al competenŃei, ar fi fost de aşteptat ca acesta să utilizeze aceeaşi abordare logică în ceea ce priveşte profunzimea acestei competenŃe. Ştiind că în al treilea pilon organul legislativ este abilitat, în anumite domenii, să armo-nizeze nu numai elementele constitutive ale infracŃiunilor, dar, de asemenea, şi sancŃiunile pentru aceste infracŃiuni, ar fi fost de aşteptat ca Avocatul General să fie consecvent raŃionamentului său

68 De fapt, existau la data adoptării deciziei CurŃii în cauza C-440/05 mai

multe instrumente pe agenda legislativă a Consiliului ce conŃineau dispoziŃii de drept penal în alt domeniu decât mediul înconjurător: Propunerea de directivă a Parlamentului European şi Consiliului privind măsurile penale menite să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală [COM (2005) 0276 final], Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a sancŃiunilor la adresa angajatorilor de resortisanŃi din Ńări terŃe [COM (2007) 0249 final]. Ultimul instrument avea puŃine şanse de a progresa în forma propusă, din cauza tendinŃei statelor membre de a interpreta jurispru-denŃa CurŃii de JustiŃie restrictiv. DiscuŃiile din cadrul Consiliului au arătat că o mare majoritate a statelor membre considera că art. 63 alin. 3 lit. b) TCE nu este un temei juridic adecvat pentru adoptarea de dispo-ziŃii de drept penal. Aşa cum reprezentantul Comisiei a concluzionat, în timpul deliberărilor, prevederile nu aveau „suficientă aromă de mediu înconjurător”. Acest lucru arată că era foarte puŃin probabil că va fi adoptat în Consiliu un instrument care conŃinea dispoziŃii care ar merge dincolo de ceea ce Curtea a stabilit deja. Adoptarea acestor instrumente juridice a fost pusă în discuŃie abia după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, când nu se mai putea pune problema adoptării prin decizie-cadru, ci numai printr-o directivă.


şi să încerce să dovedească faptul că aceste instrumente pot fi, de asemenea, folosite în primul pilon.

Din păcate, argumentele sale au fost prea generale şi nu au abordat problema specifică a protejării politicii de mediu prin măsuri de drept penal. Voi arăta în continuare părŃile esenŃiale ale raŃiona-mentului său, astfel încât să ofer o înŃelegere a problemei şi a argumentelor pentru sau împotriva concluziei acestuia69.

6.1. RaŃionamentul Avocatului General

Atunci când se analizează problema dacă, în acest cadru, Comunitatea poate stabili natura şi nivelul sancŃiunilor aplicabile („profunzimea” acestei competenŃe), Avocatul General considera că legiuitorul comunitar poate obliga statele membre să adopte sancŃiuni penale şi poate solicita ca aceste sancŃiuni să fie eficace, proporŃionale şi cu efect de descurajare, dar, dincolo de asta, nu are competenŃa să stabilească în concret sancŃiunile care trebuie să fie adoptate.

Avocatul General afirma că problema nu este legată de competenŃa ComunităŃii de a adopta sancŃiuni penale, ci de a obliga statele membre, în limitele sistemelor penale proprii, de a penaliza anumite tipuri de comportament ca infracŃiuni, ca o modalitate de asigurare a ordinii juridice comunitare. Prin urmare, acest lucru ridica întrebări referitoare nu numai la coerenŃa internă a dreptului penal al Uniunii Europene, astfel cum arăta Comisia în comunicarea sa70 privind Hotărârea din 13 septembrie 2005, dar, de asemenea, cu privire la coerenŃa sistemelor penale naŃionale.

Pe această linie, aşa cum demonstrează şi intervenŃiile scrise ale statelor membre în procedura în faŃa CurŃii, acestea au deja opinii destul de diferite, în general, cu privire la rolul şi scopul dreptului penal ca instrument cu caracter obligatoriu. În termeni mai concreŃi, aceste opinii divergente reflectă diferenŃele dintre sistemele penale naŃionale în ceea ce priveşte nivelul sancŃiunilor, echilibrul între diferitele forme de sancŃiuni, şi, evident, natura şi nivelul

69 Concluziile Avocatului General M.J. Mazak, op. cit., pct. 103-113. 70 COM(2005) 583 final, supra.


sancŃiunilor aplicate pentru infracŃiuni specifice. Fiecare Cod penal exprimă o ierarhizare clară a intereselor legale pe care intenŃionează să le protejeze (bunuri, persoane, mediu etc.), şi prevede sancŃiuni în consecinŃă.

Prin urmare, în cazul în care legiuitorul comunitar ar putea stabili natura şi nivelul sancŃiunilor care trebuie impuse pe baza compe-tenŃei implicite conferite de Tratatul CE, care permite numai o armo-nizare parŃială a legislaŃiei naŃionale penale la nivel sectorial, acest lucru ar putea duce la fragmentarea şi, astfel, ar putea compromite coerenŃa sistemelor penale naŃionale.

Mai mult decât atât, gravitatea unei sancŃiuni penale, funcŃionalitatea şi efectul de descurajare al acesteia, nu pot fi evaluate în mod independent, în raport cu modul în care alte sancŃiuni sunt prevăzute sau aplicate în legislaŃia naŃională. O amendă de o anumită sumă poate trimite un mesaj diferit în diferite state membre în ceea ce priveşte gravitatea infracŃiunii în cauză.

De aceea, în opinia Avocatului General, şi în conformitate cu principiul subsidiarităŃii, statele membre, ca regulă generală, sunt mai bine plasate decât Comunitatea pentru a determina conceptul de „sancŃiuni eficiente, proporŃionale şi disuasive”, în sistemele lor juridice şi în contextele sociale respective.

Delimitarea propusă în ceea ce priveşte profunzimea competenŃei, prin care Comunitatea putea solicita adoptarea de sancŃiuni penale efective, proporŃionale şi cu efect de descurajare, dar trebuia să lase la latitudinea statelor membre să stabilească natura şi nivelul acestor sancŃiuni, avea avantajul de a fi clară şi simplă. Avocatul General nu considera că este posibil să se meargă mai departe în stabilirea gradului de precizie cu care Comunitatea poate determina natura sau nivelul sancŃiunilor penale.

În concluzie, Avocatul General considera, în interpretarea hotărârii din 13 septembrie 2005, că legiuitorul comunitar putea impune statelor membre să incrimineze anumite tipuri de comportament şi să stabilească în acest scop, necesitatea impunerii unor sancŃiuni penale eficace, proporŃionale şi cu efect de descurajare pentru a garanta


funcŃionalitatea dreptului comunitar şi dacă sunt esenŃiale pentru combaterea infracŃiunilor grave, într-un anumit domeniu.

Această competenŃă permite ComunităŃii să prezinte, în limitele atribuŃiilor care îi sunt conferite, o gamă completă de instrumente necesară pentru aplicarea ordinii juridice comunitare. În acelaşi timp, existenŃa unei astfel de competenŃe nu readuce în discuŃie regula generală conform căreia dreptul penal şi normele de proce-dură penală sunt de competenŃa statelor membre. Similar, deoarece oferă statelor membre libertatea de a alege sancŃiunile penale aplicabile, aceasta nu interferează, în opinia Avocatului General, cu sistemele penale naŃionale, astfel că nu afectează coerenŃa acestora într-o manieră inacceptabilă.

6.2. Hotărârea instanŃei

Curtea a adoptat opinia Avocatului General, afirmând că legiuitorul comunitar nu are competenŃa de a stabili natura şi nivelul sancŃiunilor penale71. Curtea nu a oferit nicio explicaŃie pentru motivarea sa. Cu toate acestea, Curtea a exprimat o opinie mai nuanŃată în ceea ce priveşte natura măsurilor de drept penal care trebuie luate pentru a asigura funcŃionalitatea politicilor comunitare72.

6.3. Comentarii

În opinia mea, nici concluziile Avocatului General, nici decizia CurŃii nu pot fi explicate în lumina criteriilor stabilite prin jurisprudenŃa anterioară.

71 A se vedea Cauza 440/05, Comisia/Consiliul, pct. 70. 72 Idem, pct. 66: „…atunci când aplicarea unor sancŃiuni penale eficiente,

proporŃionate şi cu efect de descurajare de către autorităŃile naŃionale competente reprezintă o măsură indispensabilă pentru combaterea daunelor grave provocate mediului, legiuitorul comunitar poate impune statelor membre obligaŃia de a institui astfel de sancŃiuni pentru a asigura deplina eficienŃă a normelor pe care le stabileşte în acest domeniu. De data aceasta instrumentul utilizat pentru asigurarea funcŃionalităŃii nu este o măsură de drept penal considerate necesară, ci aplicarea unor sancŃiuni penale eficiente, proporŃionale şi descurajatoare”.


Argumentele Avocatului General pentru lipsa de competenŃă în ceea ce priveşte armonizarea sancŃiunilor penale constau în diferitele abordări ale sistemelor naŃionale de drept penal din statele membre, ierarhia diferită a intereselor juridice protejate şi funcŃiile diferite ale sancŃiunilor. Dar acestea sunt chestiuni generale în ceea ce priveşte armonizarea dreptului penal. Cum pot aceste probleme să afecteze domeniul mediului şi măsurile de drept penal prevăzute pentru acest domeniu? Avocatul General nu abordează această problemă.

Problema nu ar trebui să fie privită în general, aşa cum face Avocatul General. Este adevărat că, în general, armonizarea unor dispoziŃii de drept penal poate afecta integritatea sistemelor naŃionale din statele membre. Concluziile Avocatului General sunt corecte şi nu pot fi contestate. Dar această teză se aplică atât la armonizarea infracŃiunilor, cât şi a sancŃiunilor pentru aceste infracŃiuni. După ce se ia o decizie de armonizare a infracŃiunilor, cum este cazul aici, ar trebuie să fie prezentate motive solide pentru a nu armoniza, de asemenea, şi sancŃiunile pentru aceste infracŃiuni.

Vorbim aici despre un anumit domeniu şi problema trebuie abordată numai pentru acest domeniu. În Hotărârea 176/03, criteriile folosite de Curte pentru adoptarea de măsuri penale au fost criteriul „măsurii esenŃiale”, necesitatea adoptării de măsuri de drept penal şi asigu-rarea funcŃionalităŃii unei politici comunitare. Dacă putem demonstra că aceste trei criterii sunt îndeplinite în acest domeniu şi că nu afectează în mod negativ sistemul legislativ naŃional, atunci concluzia evidentă este că, având în vedere hotărârile în cauzele 176/03 şi 440/05, legiuitorul comunitar are competenŃa de a adopta măsurile de armonizare necesare.

Criteriul măsurii esenŃiale a fost analizat de Curte în lumina conside-rentelor deciziei-cadru ce se dorea a fi anulată73. Curtea a statuat în două Hotărâri că analiza consideraŃiilor deciziei-cadru este suficientă pentru a demonstra dacă acest criteriu este îndeplinit şi a constatat că acest criteriu a fost într-adevăr îndeplinit74.

73 Cauza 176/03, Comisia/Consiliul, pct. 50. 74 Cauza 440/05, Comisia/Consiliul, pct. 68.


În ceea ce priveşte criteriul necesităŃii, Curtea a constatat că acest criteriu este îndeplinit datorită faptului că un organ legislativ, Consiliul, reprezentant al statelor membre, a considerat că este necesar să adopte o decizie-cadru de armonizare a infracŃiunilor de drept penal în domeniul mediului. Similar, în cazul de faŃă, Consiliul a considerat că este necesar să adopte printr-o decizie-cadru nu numai armonizarea elementelor constitutive ale unor infracŃiuni, dar, de asemenea, şi stabilirea naturii şi nivelului sancŃiunilor pentru aceste infracŃiuni. Dacă ar fi fost cazul afectării în mod clar a siste-melor legislative naŃionale, decizia-cadru nu ar fi fost adoptată75.

Mai mult decât atât, argumentul Avocatului General că armonizarea sancŃiunilor penale este probabil sa afecteze negativ sistemele juridice naŃionale nu poate fi acceptat. Este mult mai dăunător pentru consistenŃa unui sistem legislativ incriminarea unui anumit compor-tament76 decât punerea în aplicare a unor sancŃiuni penale armo-nizate pentru acel comportament. După uriaşul pas de a armoniza elementele constitutive ale infracŃiunilor, armonizarea sancŃiunilor penale pentru aceste infracŃiuni pare un fleac.

Apoi, trebuie analizat criteriul funcŃionalităŃii folosit pentru adopta-rea de măsuri penale. Curtea părea să creadă că acesta este cel mai important criteriu pentru adoptarea de măsuri în domeniul dreptului penal: asigurarea funcŃionalităŃii unei politici comunitare. Cu toate acestea, în scopul de a asigura funcŃionalitatea unei politici, măsura adoptată trebuie să fie funcŃională în sine. Şi funcŃionalitatea

75 Aşa cum am arătat deja, pentru adoptarea unei decizii-cadru era nevoie

de unanimitate în Consiliu. Cu alte cuvinte, toŃi reprezentanŃii statelor membre trebuiau să fie de acord în Consiliu pentru ca un astfel de instrument legislativ să fie adoptat. Dacă actul propus ar fi putut afecta negativ integritatea şi consistenŃa sistemului legislativ naŃional, reprezentantul statului membru respectiv putea bloca adoptarea deciziei-cadru.

76 Nu trebuie uitat că, în domeniile susceptibile de armonizare în materie penală, un comportament incriminat la nivelul UE ar putea să nu fie incriminat la nivel naŃional, ori să fie considerat o neregulă administra-tivă sau chiar un comportament licit.


incriminării unei fapte ca infracŃiune este asigurată prin pedeapsa aplicată77.

Ne putem imagina o infracŃiune fără o pedeapsă acŃionând ca un factor de descurajare sau având funcŃie retributivă pentru încălcarea obligaŃiei impuse prin incriminarea faptei ca infracŃiune? Nu este posibil în dreptul penal să se separe o infracŃiune de pedeapsa prevăzută pentru săvârşirea acesteia. Acestea sunt două elemente care sunt legate indisolubil şi formează esenŃa dreptului penal. Armonizarea infracŃiunilor lăsând la latitudinea altor sisteme alegerea de a armoniza sau nu sancŃiunile pentru acestea înseamnă a priva incriminarea de propria funcŃionalitate. Şi acest lucru se face în timp ce invocă aceeaşi funcŃionalitate pentru adoptarea incriminării, în primul rând?

Ce a făcut Curtea în Hotărârea 176/03? A transferat pur şi simplu competenŃa de a armoniza infracŃiuni (competenŃă care exista în al treilea pilon, sub rezerva anumitor limitări) în primul pilon, folosind anumite criterii pentru a asigura aplicabilitatea sa în domeniul mediului. În cazul în care competenŃa de a impune o armonizare a infracŃiunilor poate fi pur şi simplu transferată din al treilea pilon în primul, competenŃa de a armoniza sancŃiuni pentru aceste infracŃiuni poate fi, de asemenea, transferată, deoarece ambele competenŃe există în al treilea pilon78.

Ca o concluzie, criteriile utilizate pentru armonizarea elementelor constitutive ale infracŃiunilor pot fi de asemenea utilizate pentru armonizarea pedepselor pentru aceste infracŃiuni. Nu există niciun indiciu că o astfel de armonizare, în domeniul specific în discuŃie (mediu), ar afecta în mod negativ sistemul naŃional de drept penal. Mai mult decât atât, în acest domeniu, statele membre au convenit deja să adopte o propunere legislativă prevăzând sancŃiuni armonizate.

77 În ceea ce priveşte efectul util, efectul retributiv şi efectul preventiv al

sancŃiunii penale, a se vedea R. Pereira, Environmental criminal law in the first pillar: a positive development for environmental protection in the European Union?, 10 European Environmental Law Review (2007) 257-259.

78 Art. 31 alin. (1) lit. e) TUE, supra.


7. Abordarea CurŃii – cale de urmat sau de evitat pentru instanŃele naŃionale?

În primul rând, trebuie să analizez abordarea CurŃii în ceea ce priveşte problema competenŃei ComunităŃilor în materia dreptului penal. După prima decizie, în 2005, am considerat că această abor-dare este un pas îndrăzneŃ înainte. Impresia mea a fost că instanŃa comunitară a încercat să dea un impuls Tratatului ConstituŃional prin stabilirea deja, înainte ca Tratatul să intre în vigoare, a competenŃei de a adopta dispoziŃii de drept penal în cadrul primului pilon. Chiar dacă fără un temei legal explicit statuat, hotărârea CurŃii trebuia să pregătească trecerea lină de la competenŃa în dreptul penal în treilea pilon la competenŃa partajată specifică primului pilon.

Din păcate, Tratatul ConstituŃional a fost respins, iar noile dispoziŃii în domeniul dreptului penal aveau o aplicare incertă pentru o perioadă lungă de timp. Curtea s-a aflat în anul 2007, prin Hotărârea în Cauza 440/05, în poziŃia de a crea o nouă competenŃă, fără existenŃa unui Tratat la orizont care să confirme această competenŃă. Acesta a fost un pas pe care Curtea nu a fost dispusă însă să îl facă. A doua hotărâre, în 2007, prin urmare, chiar dacă a fost luată în contextul politic al apropierii momentului semnării Tratatului de la Lisabona, nu a găsit Curtea în situaŃia de a-şi asuma noi riscuri. Deşi poate fi considerat a fi un pas înapoi, doar confirmând prima hotărâre în ceea ce priveşte domeniul de aplicare a competenŃelor şi negând competenŃa legiuitorului comunitar de a armoniza sancŃiu-nile penale, decizia CurŃii, chiar dacă dezamăgitoare, era logică în contextul complicat al incertitudinii noilor reforme din Uniunea Europeană. Curtea nu şi-ar fi putut permite riscul unei noi respingeri sau unei întârzieri în intrarea în vigoare a noului tratat79. Făcând un pas înainte prin acordarea de noi competenŃe în domeniul dreptului penal în cadrul primului pilon ar fi putut fi privit în mod periculos mai degrabă ca un act legislativ, decât ca unul interpretativ/juridic.

Care a fost efectul asupra politicii de mediu şi competenŃa ComunităŃii în drept penal? Chiar dacă pline de bune intenŃii, hotărârile CurŃii au 79 Între timp, Tratatul de la Lisabona a fost respins în Irlanda, fiind adoptat

după numeroase negocieri şi intrând în vigoare abia în decembrie 2009.


reuşit să submineze funcŃionalitatea politicii de mediu pentru o perioadă îndelungată.

Aşa cum am afirmat atunci când am analizat principiul legalităŃii, consider că, în primul rând, nu ar fi trebuit acordată competenŃa de a adopta dispoziŃii de drept penal pe o bază juridică aparŃinând primului pilon, fără un temei juridic adecvat indicat în mod expres80. Acest temei juridic se regăseşte în Tratatul de reformă (după eşecul Tratatului ConstituŃional)81.

Dar, odată acordată, consider că instanŃa comunitară ar fi trebuit să se concentreze mai mult pe motivul de acordare a acestei compe-tenŃe: funcŃionalitatea unei politici comunitare. Privind la hotărârile CurŃii prin prisma criteriilor impuse de aceasta, singura concluzie validă este acordarea de către Curte a unei competenŃe generale ComunităŃilor în ceea ce priveşte politicile comunitare care pot fi protejate prin măsuri de drept penal. Ceea ce nu am putut înŃelege a fost decizia CurŃii de a nu acorda legiuitorului comunitar puterea de a armoniza sancŃiunile penale în domeniul mediului. Acest pas fusese deja luat în al treilea pilon prin Decizia-cadru a Consiliului. Tot ceea ce Curtea trebuia să facă era să transfere această compe-tenŃă în primul pilon, în conformitate cu principiul funcŃionalităŃii.

Pentru motivele expuse mai sus, Curtea a ales să nu facă acest pas. Chiar dacă la o scară mai mare, aceasta pare a fi o decizie corectă, având în vedere contextul general al reformei Uniunii Europene, pentru mediul înconjurător acesta a fost un pas înapoi. Fără cele două hotărâri ale CurŃii, am fi avut deja două instrumente în domeniul mediului privind armonizarea dispoziŃiilor de drept penal în ceea ce priveşte infracŃiunile şi chiar şi sancŃiunile aplicabile (a doua decizie-cadru). După cinci ani de la adoptarea primei decizii-cadru, încă nu exista un instrument care să reglementeze acest domeniu deosebit de sensibil. Unde este funcŃionalitatea în acest caz?

80 Eu personal consider preferabilă o abordare legislativă formală,

suplimentată de o abordare substanŃială legitimată democratic, aşa cum poate fi regăsită în Tratatul de la Lisabona.

81 Aşa cum am arătat deja, Tratatul de la Lisabona conŃine toate dispoziŃiile referitoare la dreptul penal care se regăseau în Tratatul ConstituŃional.


Deciziile CurŃii au creat un vid legislativ provocat de un conflict între piloni, care nu era propice pentru punerea în aplicare a politicilor comunitare. Tot acest conflict între principalii actori în joc (Comisia, Consiliul şi statele membre) a constat mai degrabă într-o luptă politică pentru putere între piloni, decât o problemă de natură juridică.

Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, nicio directivă nu putea stabili tipul sau nivelul sancŃiunilor penale şi este discutabil dacă acest lucru se putea face prin instrumente din al treilea pilon. De asemenea, domeniul de aplicare al competenŃelor dreptului penal în cadrul primului pilon nu putea fi extins. Din fericire, această incertitudine legislativă a durat numai trei ani, până la intrarea în vigoare a Tratatul de reformă, unde se prevedea o competenŃă partajată în dreptul penal, posibilitatea de a adopta directive de armonizare a procedurilor penale, precum şi posibi-litatea de a armoniza infracŃiunile şi sancŃiunile atunci când este necesar pentru funcŃionarea eficientă a politicilor Uniunii. Astfel, aceste probleme în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi profun-zimea de competenŃă a legii penale au fost rezolvate, iar deciziile CurŃii au putut fi calificate ca generând doar o criză trecătoare.

O abordare similară a CurŃii a fost întâlnită în Cauza Pupino. Curtea a stabilit în această cauză că efectele deciziei-cadru sunt similare cu cele ale directivei, iar instanŃele naŃionale sunt obligate să inter-preteze legislaŃia naŃională în lumina prevederilor deciziei-cadru, stabilind ca limită doar cazul în care o astfel de interpretare ar fi fost expres contrară dreptului naŃional. Abordarea CurŃii s-a bazat de asemenea pe preconizatele reforme ale Tratatelor constitutive şi pe dispariŃia deciziei-cadru ca instrument de legiferare în materie penală, aceasta fiind înlocuită cu directiva.

Este o astfel de abordare de urmat de către instanŃele române? Mai ales că, cel puŃin în materie penală, ne aflăm într-o situaŃie similară, fiind în poziŃia aplicării unei legislaŃii penale, cu un nou Cod penal preconizat a intra în vigoare foarte curând.

Consider că abordarea trebuie urmată, dar cu prudenŃă. Este de înŃeles dorinŃa de a aplica cât mai curând nişte dispoziŃii legislative care au fost adoptate cu mulŃi ani în urmă, corespunzătoare unei


realităŃi sociale în schimbare, mai ales datorită faptului că noile dispoziŃii corespund mai bine necesităŃilor sociale curente. În acelaşi timp, acest proces trebuie abordat cu precauŃie, tocmai pentru a nu submina însăşi funcŃionalitatea sistemului, în ipoteza în care noile dispoziŃii nu intră sau întârzie să intre în vigoare. Lucru care, din păcate, s-a întâmplat destul de des în România în ultimii ani.

Capitolul II Principiul non bis in idem în jurisprudenŃa

CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene

SecŃiunea 1. NoŃiunea de „hotărâre definitivă” în cauzele conexate privind pe

HÜSEYIN GÖZÜTOK ŞI KLAUS BRÜGGE (Cauzele conexate C-187/01 şi C-385/01)

1. Cadrul juridic

Faptele descrise în sesizarea preliminară se bazează pe două cauze care îi implică, pe de o parte, pe domnul Gözütok (de origine turcă, cu reşedinŃa în Olanda) şi, pe de altă parte, pe domnul Brügge (un rezident german). Faptele supuse aprecierii CurŃii au luat naştere în urma a două procese penale începute împotriva inculpaŃilor: în primul caz, în Germania, în ceea ce priveşte o infracŃiune săvârşită în Olanda şi, în cel din urmă caz, în Belgia, cu privire la o infrac-Ńiune săvârşită pe teritoriul belgian. Ele au fost conexate de către Curte datorită similitudinilor legate de situaŃia de fapt şi de întrebările adresate CurŃii de către jurisdicŃiile naŃionale82.

82 Pentru o analiză a acestui caz, a se vedea Nadine Thwaites, Mutual

Trust in Criminal Matters: the ECJ gives a first interpretation of a provision of the Convention implementing the Schengen Agreement. Judgment of 11 February 2003 in Joined Cases C-187/01 a. C-385/01 Hüseyin Gözütok and Klaus Brügge, 4 (3) German Law Journal (2003) 253-262; Maria Fletcher, Some Developments to the ne bis in idem Principle in the European Union: Criminal Proceedings Against Hüseyin Gözütok and Klaus Brügge, 66 (5) The Modern Law Review (2003) 769-780.


În conformitate cu articolul 54 din CIAS:

„O persoană împotriva căreia a fost pronunŃată o hotărâre definitivă de către o parte contractantă nu poate face obiectul urmăririi penale într-o altă parte contractantă pentru aceleaşi fapte, cu condiŃia ca, în situaŃia în care a fost aplicată o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată conform legislaŃiei părŃii contractante care a pronunŃat hotărârea”83.

Articolul 55 prevede că:

„1. O parte contractantă poate, atunci când ratifică, acceptă sau aprobă prezenta ConvenŃie, să declare că nu i se aplică articolul 54 într-unul sau mai multe dintre următoarele cazuri: (a) când faptele la care se referă hotărârea judecătorească străină au fost săvârşite în tot sau în parte pe teritoriul său; în acest din urmă caz, totuşi, această excepŃie nu se aplică în cazul în care faptele au fost săvârşite în parte pe teritoriul părŃii contractante în care hotărârea a fost dată; (b) când faptele la care se referă hotărârea judecătorească străină constituie o infracŃiune împotriva securităŃii naŃionale sau a altor interese la fel de importante ale acelei părŃi contractante; (c) când faptele la care se referă hotărârea judecătorească străină au fost comise de către funcŃionari ai acelei părŃi contractante, cu încălcarea atribuŃiilor funcŃiei lor.

2. O parte contractantă care a făcut o declaraŃie în ceea ce priveşte excepŃia menŃionată la alineatul 1 litera (b) trebuie să specifice categoriile de infracŃiuni pentru care această excepŃie poate opera.

3. O parte contractantă poate retrage în orice moment o declaraŃie referitoare la una sau mai multe din excepŃiile menŃionate la alineatul 1.

83 Art. 54 CIAS constituie principala bază juridică pentru toate cazurile

analizate de mai jos. Din motive de operativitate, nu voi repeta acest articol în continuare în studiu.

Principiul non bis in idem în jurisprudenŃa CJUE 57

4. ExcepŃiile care au făcut obiectul unei declaraŃii în conformitate cu alineatul 1 nu se aplică atunci când partea contractantă în cauză a solicitat celeilalte părŃi contractante, în legătură cu aceleaşi fapte, să înceapă procesul penal sau a aprobat extrădarea persoanei în cauză”.

Articolul 58 prevede:

„DispoziŃiile de mai sus nu împiedică aplicarea dispoziŃiilor naŃionale mai extinse în ceea ce priveşte principiul non bis in idem, referitor la deciziile judecătoreşti pronunŃate în străinătate”.


Domnul Gözütok este un resortisant turc care a trăit pentru o perioadă în Olanda, unde a condus o cafenea în oraşul Heerlen, fără autorizaŃia administrativă obligatorie. La 12 ianuarie şi 11 februarie 1996, poliŃia olandeză a percheziŃionat sediile şi a confiscat anumite cantităŃi de haşiş şi marijuana84.

InvestigaŃiile efectuate în urma evenimentelor de mai sus s-au încheiat la 28 mai şi 18 iunie 1996, ca urmare a unei tranzacŃii încheiate între procuror şi domnul Gözütok. Prin această tranzacŃie, Ministerul public olandez renunŃa la urmărire penală, în urma căreia procedurile în Olanda s-au finalizat cu plata de către domnul Gözütok a unor amenzi de trei mii şi respectiv de şapte sute cincizeci de guldeni olandezi (NLG).

La 31 ianuarie 1996, o bancă germană, la care domnul Gözütok avea un cont, a alertat autorităŃile de urmărire penală din Republica Federală Germania despre faptul că el manipula sume mari de bani. La 1 iulie 1996, procurorul din Aachen l-a acuzat pe domnul Gözütok că a traficat în Olanda droguri în cantităŃi importante cu cel puŃin două ocazii în perioada dintre 12 ianuarie şi 11 februarie 1996. La 13 ianuarie 1997, Amtsgericht (Tribunalul Districtual) Aachen, a

84 1 kg de haşiş, 41 de Ńigări haşiş (jointuri) şi 1.5 kg de marijuana la

prima percheziŃie şi 56 grame de haşiş, 10 jointuri şi 200 de grame de marijuana la cea de-a doua.


condamnat inculpatul pentru trafic de narcotice în cantităŃi semnificative la o pedeapsă de un an şi cinci luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Domnul Gözütok şi procurorul au declarat apel împotriva hotărârii. Prin decizia din 27 august 1997, Landgericht (Curtea de Apel) Aachen, a suspendat procedurile pe motiv că, în conformitate cu articolul 54 al ConvenŃiei, decizia luată de către autorităŃile olandeze de a înceta urmărirea penală a avut autoritate de lucru judecat şi, în conformitate cu această dispoziŃie şi cu articolul 103 alineatul (3) din Grundgesetz (ConstituŃia Germaniei), aceasta constituie un obstacol pentru judecarea faptelor în Republica Federală.

Decizia de mai sus a fost contestată de către Ministerul Public înaintea Oberlandesgericht Köln (Tribunalul Superior Regional din Köln), pe motivul că, printre altele, articolul 54 al ConvenŃiei, în stabilirea încetării celui de-al doilea proces penal, se referea numai la hotărârile definitive ale unei instanŃe aparŃinând uneia dintre părŃile contractante.

Domnul Brügge, cetăŃean german, a cauzat doamnei Leliaert vătă-mări corporale care i-au provocat o invaliditate incompatibilă cu munca pe care o desfăşura. Procurorul din Bonn a efectuat o investigaŃie în ceea ce priveşte aceste fapte şi i-a oferit o tranzacŃie pe cale amiabilă pentru a împiedica începerea unui proces penal împotriva lui, respectiv să plătească o amendă de 1.000 mărci germane85. La data de 13 august 1998, inculpatul a achitat amenda şi procurorul a dispus renunŃarea la proceduri.

Domnul Brügge a fost acuzat cu privire la aceleaşi fapte în faŃa unei instanŃe belgiene (Rechtbank van de Eerste te Veurne Aanleg), unde victima a depus plângere pretinzând daune morale pentru afecŃiunile psihice provocate în timpul săvârşirii faptei86.

85 Baza legislativă pentru această posibilitate o găsim în art. 153a din

Strafprozeßordnung (Codul de procedură penală german). 86 Concluziile avocatului general în cauzele conexate C-187/01 şi C-

385/01, Hüseyn Gözütok şi Klaus Brügge, 19 septembrie 2002, pct. 15-25.



1. Prima întrebare este dacă principiul non bis in idem, consacrat în articolul 54 din ConvenŃie, se aplică şi atunci când într-unul dintre statele semnatare o acŃiune penală se stinge ca urmare a unei decizii luate de către Ministerul Public de a renunŃa la proceduri, de îndată ce inculpatul a îndeplinit condiŃiile impuse de către acesta.

2. Dacă răspunsul la întrebarea de mai sus este pozitiv, instanŃa germană se întreabă dacă este necesar ca decizia luată de către Parchet să fie aprobată de către o instanŃă de judecată.

4. Constatările CurŃii87

Curtea a declarat că prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea Europeană stabileşte obiectivul de a menŃine şi dezvolta Uniunea ca un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, în care libera circulaŃie a persoanelor este garantată88. De asemenea, integrarea acquis-ului Schengen (care include articolul 54 din CIAS), în cadrul Uniunii Europene, urmăreşte înlesnirea integrării europene şi, în special, permiterea Uniunii să devină mai rapid spaŃiul de libertate, securitate şi justiŃie care reprezintă chiar obiectivul său89.

Articolul 54 din CIAS, al cărui obiectiv este de a asigura că nimeni nu este urmărit în mai multe state membre pentru aceleaşi fapte, având dreptul la libertatea de mişcare, poate juca un rol util în a aduce la îndeplinire cu succes acest obiectiv doar dacă se aplică şi pentru deciziile de întrerupere definitivă a urmăririi penale într-un stat membru, chiar şi în cazul în care astfel de decizii sunt luate fără implicarea unei instanŃe şi nu iau forma unei hotărâri judecătoreşti90.

87 Voi expune punctele cele mai importante din hotărârile preliminare ale

CurŃii. 88 Art. 2 din TUE. 89 După cum se arată în primul paragraf din preambulul protocolului. 90 Cauzele conexate C-187/01 şi C-385/01 Hüseyn Gözütok şi Klaus

Brügge, [2003] ECR I-1345, pct. 36-38 (de acum înainte, Gözütok şi Brügge).


Este clar din textul articolului 54 din CIAS că o persoană nu poate fi urmărită într-un stat membru pentru aceleaşi fapte ca şi cele pentru care s-a luat „o hotărâre definitivă” într-un alt stat membru. O procedură prin care continuarea urmăririi penale este interzisă este procedura prin care autoritatea judiciară, a cărei putere în acest scop îi este conferită de către dreptul intern, decide să înceteze urmărirea penală împotriva unui acuzat, odată ce şi-a îndeplinit anumite obli-gaŃii şi, mai ales dacă a plătit o amendă stabilită de către autoritatea judiciară. În astfel de proceduri, urmărirea este întreruptă prin decizia unei autorităŃi care trebuie să joace un rol în administrarea justiŃiei penale din sistemul juridic naŃional în cauză. De asemenea, o procedură de acest gen, ale cărei efecte stabilite de legislaŃia naŃio-nală în vigoare sunt dependente de îndeplinirea de către acuzat a anumitor obligaŃii stabilite de către procuror, sancŃionează fapta ilicită pe care acuzatul se presupune că a comis-o.

Curtea a concluzionat că, în urma unei astfel de proceduri, conti-nuarea urmăririi penale este interzisă iar persoana în cauză trebuie considerată ca o persoană al cărei caz a fost „definitiv soluŃionat” în sensul articolului 54 din CIAS în legătură cu faptele pe care aceasta se presupune că le-a comis. În plus, în momentul în care acuzatul şi-a îndeplinit obligaŃiile, pedeapsa ocazionată de procedura prin care continuarea urmăririi penale este interzisă, trebuie consi-derată ca fiind „executată” în sensul articolului 54.

Curtea a respins argumentarea părŃilor că nicio instanŃă nu este implicată într-o astfel de procedură şi că decizia cu care procedura se finalizează nu ia forma unei hotărâri judecătoreşti, spunând că, în lipsa unei prevederi exprese în sens contrar în articolul 54 din CIAS, procedura trebuie considerată ca fiind suficientă pentru a permite principiului non bis in idem, prevăzut de această dispoziŃie, să se aplice.

În plus, nicăieri în titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală (articolele 34 şi 31 despre care s-a declarat că sunt baza legală91

91 În varianta şi numerotarea anterior modificării prin Tratatul de la

Lisabona.


pentru articolele 54-58 din CIAS), sau în Acordul Schengen sau în CIAS în sine, nu este condiŃionată aplicarea articolului 54 din CIAS de armonizarea sau cel puŃin de apropierea legislaŃiilor penale ale statelor membre cu privire la procedura prin care continuarea urmăririi penale este interzisă92.

În aceste condiŃii, dacă principiul non bis in idem, consacrat de articolul 54 din CIAS, este aplicat în cazul procedurilor prin care continuarea urmăririi penale este interzisă (indiferent dacă este vorba de implicarea sau nu a unei instanŃe), este necesar ca statele membre să aibă încredere reciprocă în sistemele lor de justiŃie penală şi ca fiecare dintre ele să recunoască dreptul penal în vigoare în alte state membre, chiar şi atunci când rezultatul ar fi diferit în cazul în care s-ar aplica dreptul naŃional.

Din aceleaşi motive, aplicarea de către un stat membru a principiului non bis in idem, astfel cum este prevăzut în articolul 54 din CIAS, unei proceduri prin care continuarea urmăririi penale este interzisă (procedură care a avut loc într-un alt stat membru, fără implicarea vreunei instanŃe) nu poate face obiectul unei condiŃii referitoare la aprobarea procedurii respective de o instanŃă de judecată, atâta timp cât nici sistemul juridic al primului stat nu cere o asemenea implicare judiciară.

Această interpretare a articolului 54 din CIAS este confirmată de faptul că este singura interpretare care să dea prioritate obiectului şi scopului prevederii, mai degrabă decât chestiunilor procedurale sau pur formale, care, până la urmă, variază între statele membre în cauză, şi pentru a asigura că principiul produce efectele scontate93.

În concluzie, principiul non bis in idem se aplică şi în cazul procedurilor prin care continuarea urmăririi penale este inter-zisă, prin care Ministerul Public al unui stat membru încetează

92 A se vedea, de asemenea, pentru o analiză a hotărârii CurŃii, Francois

Julien-Laferriere, Les effets de la communautarisation de l’aquis de Schengen sur la regle «non bis in idem», 179 (1) Le Dalloz (2003) 1458-1460.

93 Gözütok şi Brügge, pct. 26-35.


urmărirea penală faŃă de un acuzat, fără implicarea unei instanŃe, în momentul în care acesta a îndeplinit anumite obligaŃii şi mai ales când a plătit o amendă stabilită de către procuror.

SecŃiunea a 2-a. CondiŃia examinării fondului cauzei: hotărârea privind pe FILOMENO MARIO MIRAGLIA

(Cauza C-469/03)

1. Cadrul juridic

Sesizarea CurŃii Europene de JustiŃie s-a făcut în cadrul acŃiunii penale împotriva domnului Miraglia, acuzat de comiterea infracŃiu-nii de organizare, împreună cu alte persoane, a transportului de stupefiante de tip heroină, în Bologna94.

Prevederile legii olandeze

În conformitate cu articolul 36 din Codul de procedură penală olandez:

„1. Atunci când procedurile penale nu sunt iniŃiate, instanŃa de judecată în faŃa căreia a fost adus ultima dată cazul respectiv poate declara cazul închis, la cererea inculpatului. 2. InstanŃa poate suspenda hotărârea la cererea autorităŃilor judiciare, pentru o anumită perioadă de timp, în cazul în care aceste autorităŃi aduc dovezi ce demonstrează faptul că este posibilă urmărirea penală în cauză. 3. Înainte ca instanŃa să pronunŃe o decizie, aceasta va notifica direct persoana în cauză pentru a fi audiată şi a-şi expune punctul de vedere în apărare. 4. Decizia va fi comunicată de îndată inculpatului”.

94 Pentru o analiză a acestui caz, a se vedea Lionel Rinuy, Cour de Justice,

10 mars 2005, Filomeno Maria Miraglia, 14 (2) Revue des affaires europeenes 327-331.


Articolul 255 din acelaşi cod prevede:

„1. Atunci când o cauză nu ajunge în etapa judecăŃii, după ce decizia prin care se declară cazul ca fiind închis a fost comuni-cată inculpatului sau după ce i s-a comunicat acestuia că nu mai este iniŃiată nicio acŃiune împotriva sa, fără a aduce atingere în acest din urmă caz prevederilor articolului 12 litera i) sau articolului 246, nu mai poate fi iniŃiată urmărirea penală împo-triva inculpatului pentru comiterea aceloraşi fapte, decât dacă sunt aduse noi dovezi în sprijinul acestei acŃiuni. 2. Pot reprezenta noi dovezi numai declaraŃiile martorilor sau ale inculpatului sau documente, acte sau înregistrări oficiale, care au apărut ulterior şi nu au fost examinate. 3. Într-un astfel de caz, inculpatul poate fi citat pentru a se prezenta în faŃa Rechtbank numai după efectuarea unei investigaŃii judiciare preliminare cu privire la noile dovezi…”.

În final, în ceea ce priveşte cererile de asistenŃă reciprocă în materie penală, articolul 552-l din Codul de procedură penală olandez prevede:

„1. Cererea nu va fi admisă: (b) în măsura în care, dacă este admisă, ar servi la colaborări în cadrul procedurilor sau la acŃiuni incompatibile cu principiul care stă la baza articolului 68 din Codul penal şi al articolului 255 alineatul (1) din prezentul Cod; (c) în măsura în care aceasta este înaintată în scopul unei investigaŃii referitoare la fapte pentru care inculpatul este urmărit penal în Olanda…”.


Sesizarea a fost făcută în cursul urmăririi penale împotriva domnului Miraglia, care a fost acuzat că a organizat, împreună cu alŃii, transportarea de heroină la Bologna. Într-o investigaŃie efectuată de către autorităŃile italiene şi olandeze în colaborare, domnul Miraglia a fost arestat în Italia la 1 februarie 2001 în baza unui mandat de arestare preventivă emis de către magistratul examinator al Tribu-nale di Bologna. Domnul Miraglia a fost acuzat de organizarea transportului către Bologna, împreună cu alte persoane, a unei


cantităŃi de 20.16 kg de heroină, infracŃiune prevăzută şi sancŃionată de articolul 110 din Codul penal italian şi articolul 80 din Decretul prezidenŃial nr. 309/90.

În data de 22 ianuarie 2002, magistratul examinator al Tribunale di Bologna a decis ca domnul Miraglia să fie adus în faŃa instanŃei pentru comiterea acestei infracŃiuni şi a decis, totodată, să înlo-cuiască măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Tribunale di Bologna a înlocuit mai târziu măsura arestului la domiciliu cu obligaŃia de a locui în Mondragone (Italia), pentru ca ulterior să revoce toate măsurile de detenŃie, astfel încât inculpatul a fost pus în libertate.

Proceduri penale privind comiterea aceloraşi infracŃiuni au fost iniŃiate în mod concurent şi de către autorităŃile judiciare din Olanda, domnul Miraglia fiind acuzat de transportarea a unei cantităŃi de 30 kg de heroină din Olanda către Italia. Inculpatul a fost arestat în baza acestei acuzaŃii în data de 18 decembrie 2000 şi eliberat în data de 28 decembrie 2000. În data de 17 ianuarie 2001, Gerechtshof te Amsterdam (Olanda) a respins apelul înaintat de către Ministerul Public împotriva deciziei Rechtbank te Amsterdam (Olanda), respingând cererea prin care se solicita ca inculpatul să fie reŃinut în custodie.

Procedurile penale împotriva domnului Miraglia au fost încheiate în data de 13 februarie 2001 fără a fi impusă nicio pedeapsă sau un alt tip de sancŃiune. În procedurile desfăşurate în Olanda, procurorul nu a iniŃiat urmărirea penală a inculpatului. Rezultă din dosarul CurŃii că această decizie a fost luată în baza faptului că a fost iniŃiată urmărirea penală pentru comiterea aceloraşi infracŃiuni în Italia. Prin decizia din data de 9 noiembrie 2001, Rechtbank te Amsterdam a acordat despăgubiri inculpatului pentru daunele suferite pe perioada cât a fost reŃinut şi, de asemenea, pentru acoperirea costurilor avocaŃilor angajaŃi.

Prin adresa din data de 7 noiembrie 2002, Parchetul de pe lângă Rechtbank te Amsterdam a refuzat cererea de asistenŃă judiciară înaintată de către Parchetul de pe lângă Tribunale di Bologna, în baza rezervei formulate de către Regatul Olandei cu privire la articolul 2 lit. b din ConvenŃia europeană privind asistenŃa reciprocă


în materie penală, având în vedere faptul că Rechtbank a „închis cazul fără a impune nicio sancŃiune”.

În data de 10 aprilie 2003, procurorul italian a solicitat autorităŃilor judiciare olandeze informaŃii cu privire la rezultatul procedurilor penale împotriva domnului Miraglia şi cu privire la modul în care acŃiunea a fost soluŃionată, în vederea evaluării semnificaŃiei acestora în sensul articolului 54 din CIAS. Printr-o notă din data de 18 aprilie 2003, procurorul din Olanda l-a informat pe omologul italian că procedurile penale împotriva domnului Miraglia au încetat, dar nu a furnizat suficiente informaŃii, aşa cum a considerat instanŃa italiană, cu privire la decizia pronunŃată şi la conŃinutul acesteia. Procurorul din Olanda a declarat că a fost „o decizie definitivă a instanŃei” împiedicând, conform articolului 225 din Codul de procedură penală olandez, orice acŃiune de urmărire penală pentru aceleaşi fapte şi orice cooperare judiciară cu autorităŃile străine. Urmărirea penală este permisă numai în urma aducerii de noi dovezi împotriva domnului Miraglia. AutorităŃile judiciare din Olanda au adăugat că orice cerere de asistenŃă înaintată de către statul italian va fi desconsiderată conform articolului 54 din CIAS.

În conformitate cu instanŃa italiană, autorităŃile din Olanda au decis să încheie urmărirea penală împotriva domnului Miraglia, în baza faptului că împotriva acestui inculpat a fost deja iniŃiată urmărirea penală în Italia pentru comiterea aceloraşi fapte. Aceste raŃiuni sunt atribuite aplicării „preventive” a principiului non bis in idem95.


Acestea au fost circumstanŃele în care Tribunale di Bologna a decis să suspende procedurile şi să adreseze următoarea întrebare CurŃii de JustiŃie în vederea pronunŃării unei hotărâri preliminare:

„Este necesară aplicarea articolului 54 din CIAS atunci când decizia unei instanŃe din primul stat rezultă în încetarea urmăririi

95 Cauza C-469/03 Filomeno Mario Miraglia, [2005] ECR I-2009, pct.

13-23 (de acum înainte, Miraglia).


penale fără evaluarea în fond a cauzei numai în baza faptului că a fost iniŃiată în acelaşi timp acŃiunea penală într-un alt stat?”

4. Constatările CurŃii96

Interpretarea articolului 54 din CIAS trebuie făcută în sensul acordării prevalenŃei obiectului şi scopului dispoziŃiei, mai degrabă decât chestiunilor procedurale sau pur formale, care în cele din urmă diferă de la stat la stat şi, totodată, asigurării punerii în aplicare a articolului într-un mod adecvat.

Decizia de încetare a urmăririi penale a fost adoptată de către autorităŃile judiciare ale unui stat membru, în situaŃia în care nu s-a făcut niciun fel de evaluare a cauzei în fond cu privire la faptele de comiterea cărora este acuzat inculpatul. Astfel, continuarea urmăririi penale într-un alt stat membru cu privire la aceleaşi fapte nu ar reprezenta o dublă inculpare, tocmai pentru că este vorba de iniŃierea unor proceduri care au justificat în primul rând decizia luată de către procurorul din primul stat membru cu privire la încetarea urmăririi penale. Împiedicarea derulării unor astfel de proceduri ar fi în mod clar contrară scopului dispoziŃiilor cuprinse în Titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, aşa cum se prevede în cel de-al doilea indice al primului sub-paragraf din articolul 2 din TUE, şi anume:

„de a menŃine şi de a dezvolta Uniunea ca un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, în care să fie asigurată libera circulaŃie a persoanelor în raport cu măsurile adecvate în ceea ce priveşte... prevenirea şi combaterea criminalităŃii”.

Acesta este motivul pentru care Curtea a concluzionat că:

Principiul non bis in idem nu poate fi aplicat cu privire la o decizie a autorităŃilor judiciare dintr-un stat membru care declară închiderea unui caz, după ce procurorul public a decis încetarea urmăririi penale în baza faptului că proceduri similare au fost iniŃiate într-un alt stat membru, împotriva aceluiaşi

96 Voi expune punctele cele mai importante ale hotărârii preliminare date

de Curte.


inculpat şi pentru aceleaşi fapte, fără pronunŃarea unei hotărâri în fond cu privire la prezentul caz.

SecŃiunea a 3-a. Criteriul „aceleaşi fapte” în cauza privind pe LEOPOLD HENRI VAN ESBROECK

(Cauza C-436/04)

1. Cadrul juridic

Sesizarea pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare a fost făcută în cadrul unei proceduri penale iniŃiate în Belgia împotriva domnului Van Esbroeck pentru trafic de stupefiante97.

În conformitate cu articolul 36 din ConvenŃia unică privind stupefiantele din 1961, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972 ( „ConvenŃia unică”):

„DispoziŃii penale: 1. (a) Sub rezerva limitărilor sale constitu-Ńionale, fiecare stat parte va adopta măsurile necesare astfel încât să asigure că sunt infracŃiuni pedepsibile atunci când sunt săvârşite cu intenŃie cultivarea, producerea, fabricarea, extra-gerea, prepararea, deŃinerea, oferirea, oferirea spre vânzare, distribuirea, cumpărarea, vânzarea, livrarea în orice condiŃii, expedierea, expedierea în tranzit, transportul, importul şi exportul de droguri în contradicŃie cu dispoziŃiile prezentei convenŃii, precum şi orice alte acŃiuni care, în opinia statului parte pot fi contrare dispoziŃiilor prezentei convenŃii, şi că aceste infracŃiuni grave sunt pasibile de pedeapsă adecvată, în special de pedeapsa cu închisoarea sau de alte pedepse privative de libertate. (b)... 2. Sub rezerva limitărilor constituŃionale ale unui

97 Pentru o analiză a acestui caz şi a influenŃei sale în legislaŃia naŃională,

a se vedea Christine Guillain, L’aplication du principe non bis in idem au traffic de drogues: analyse de l’arrêt de la Cour de Justice des Communautes europeenes du 9 mars 2006, 126 (6257) Journal des Tribunaux (2007) 144-149.


stat parte, ale sistemului său juridic şi ale dreptului intern, (a) fiecare din infracŃiunile enumerate la alineatul 1, dacă a fost săvârşită în Ńări diferite, este considerată o infracŃiune distinctă”.


Dl Van Esbroeck, de naŃionalitate belgiană, a fost condamnat, prin hotărârea din 2 octombrie 2000, în primă instanŃă de Tribunalului Bergen (Norvegia) la cinci ani închisoare pentru importul ilegal de stupefiante (amfetamine, canabis, MDMA şi diazepam) în Norvegia la data de 1 iunie 1999. După ce a executat o parte din pedeapsă, domnul Van Esbroeck a fost eliberat condiŃionat la 8 februarie 2002 şi escortat înapoi în Belgia.

La 27 noiembrie 2002, domnul Van Esbroeck a fost trimis în jude-cată în Belgia, acesta fiind condamnat prin hotărârea din 19 martie 2003 de către Rechtbank Correctionele te Antwerpen (Curtea Penală Anvers, Belgia) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru exportul ilegal din Belgia a produselor enumerate mai sus, la 31 mai 1999. Această hotărâre a fost menŃinută prin hotărârea din 9 ianuarie 2004, a Hof van Beroep te Antwerpen (Curtea de Apel Anvers). Ambele instanŃe au aplicat articolul 36 alineatul (2) litera (a) din ConvenŃia unică privind stupefiantele din 1961, în conformitate cu care fiecare din infracŃiunile enumerate în articolul respectiv, care includ importul şi exportul de substanŃe narcotice, trebuie să fie considerată o infracŃiune distinctă dacă este comisă în Ńări diferite.

Acuzatul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri şi a invocat încălcarea principiului non bis in idem, consacrat de articolul 54 din CIAS98.

98 Cauza C-436/04 Leopold Henri Van Esbroeck [2006] ECR I-2333, pct.

14-16 (de acum înainte, Van Esbroeck).



În aceste condiŃii, Hof van Cassatie (Curtea de CasaŃie) a decis să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii de JustiŃie următoarele întrebări pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare:

„1. Articolul 54 din CIAS se poate aplica chiar dacă acesta nu a fost implementat şi aplicat în Norvegia, la data la care acuzatul a fost judecat şi condamnat de o instanŃă norvegiană, dar a fost implementat şi aplicat ulterior de ambele state, Belgia şi Norvegia, la data la care instanŃa belgiană a dat hotărârea?”

Dacă răspunsul la întrebarea 1 este afirmativ:

„2. Exportul şi importul aceloraşi droguri şi substanŃe psihotrope, inclusiv canabis, fapte pasibile a fi pedepsite cu închisoarea, care s-au săvârşit pe teritoriul mai multor state trebuie să fie considerate ca „aceleaşi fapte”, în sensul articolului 54 CIAS?”


La prima întrebare, Curtea a concluzionat că principiul non bis in idem, consacrat de articolul 54 din CIAS, trebuie să se aplice procedurilor penale introduse într-un stat contractant pentru faptele pentru care o persoană a fost deja condamnată într-un alt stat contractant, chiar dacă CIAS nu era încă în vigoare în acest din urmă stat la momentul la care această persoană a fost condamnată, atâta timp cât CIAS era în vigoare în statul contractant în cauză la data evaluării cauzei de către instanŃa care a fost sesizată a doua oară, cu privire la condiŃiile de aplicare a principiului non bis in idem.

Prin a doua întrebare instanŃa naŃională întreabă efectiv care este criteriul relevant, în scopul punerii în aplicare a conceptului de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 din CIAS şi, mai precis, dacă actele ilicite de a exporta dintr-un stat contractant şi de a importa într-altul aceleaşi droguri care au stat la baza procedurii penale în cele două state în cauză sunt acoperite de acest concept.


Textul articolului 54 din CIAS cu privire la „aceleaşi fapte”, arată că această prevedere se referă doar la natura faptelor ilicite şi nu la încadrarea lor juridică. Termenii utilizaŃi în acest articol diferă de cei utilizaŃi în alte tratate internaŃionale, care consacră principiul non bis in idem. Spre deosebire de articolul 54 din CIAS, articolul 14 alineatul (7) din Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice şi articolul 4 din Protocolul numărul 7 al ConvenŃiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale utilizează termenul de „infracŃiune”, ceea ce implică faptul că încadrarea juridică a faptelor, ca o condiŃie prealabilă, este relevantă pentru aplicarea principiului non bis in idem care este consacrat în aceste tratate.

Folosind aceleaşi argumente ca şi în cazul Gözütok şi Brügge (absenŃa obligaŃiei de armonizare şi încrederea reciprocă în sistemul de justiŃie penală dintr-un alt stat membru)99, Curtea a concluzionat că posibilitatea unei încadrări juridice divergente ale aceloraşi fapte în două Ńări diferite nu reprezintă un obstacol pentru aplicarea articolului 54 din CIAS.

Pentru aceleaşi motive, criteriul identităŃii interesului legal protejat nu poate fi aplicat din moment ce acest criteriu poate varia de la un stat contractant la altul. Aceste concluzii sunt ulterior confirmate de către obiectivul articolului 54 din CIAS, care este acela de a asigura faptul că nimeni nu este condamnat pentru aceleaşi fapte în mai multe state contractante din considerentul că dreptul la libera circulaŃie îi este garantat100.

Dreptul la libera circulaŃie este efectiv garantat numai în cazul în care autorul unei fapte ştie că, odată ce el a fost găsit vinovat şi şi-a executat pedeapsa, sau, după caz, a fost achitat printr-o hotărâre definitivă într-unul din statele membre, poate călători în spaŃiul Schengen fără teama că într-un alt stat membru el poate fi urmărit pe

99 Astfel cum Curtea a constatat, în Gözütok şi Brügge, pct. 32-33. 100 Gözütok şi Brügge, pct. 38, şi Miraglia, pct. 32.


baza faptului că sistemul juridic al statului membru respectiv consideră fapta în cauză o infracŃiune separată101.

Pentru că nu există o armonizare a legislaŃiei penale naŃionale, un criteriu bazat pe încadrarea juridică a faptelor sau pe interesul legitim protejat ar putea crea tot atâtea obstacole în calea libertăŃii de circulaŃie pe teritoriul Schengen câte sisteme juridice penale există în statele contractante.

În aceste condiŃii, singurul criteriu relevant pentru aplicarea articolului 54 din CIAS este identitatea actelor materiale, înŃeleasă în sensul existenŃei unui set de circumstanŃe concrete, care sunt indisolubil legate între ele.

Curtea a concluzionat că faptele din acŃiunea principală pot, în principiu, să constituie un set de circumstanŃe care, prin însăşi natura lor, sunt indisolubil legate între ele, subliniind faptul că evaluarea definitivă cu privire la acest lucru aparŃine instanŃei naŃionale competente care este însărcinată să stabilească dacă actele materiale în cauză constituie un set de circumstanŃe care sunt indisolubil legate între ele în ceea ce priveşte timpul, spaŃiul şi obiectul lor.

Afirmând că principiul non bis in idem este recunoscut în jurispru-denŃă ca un principiu fundamental de drept comunitar102, Curtea a formulat următoarele concluzii:

- criteriul relevant în scopul aplicării acestui articol al CIAS este identitatea actelor materiale, înŃeleasă ca existenŃa unui set de circumstanŃe care sunt indisolubil legate între ele, indiferent de încadrarea lor juridică sau de interesul legitim protejat;

- fapte pedepsibile constând în exportul şi importul aceloraşi substanŃe narcotice şi care sunt urmărite în diferite state părŃi la CIAS sunt, în principiu, considerate „aceleaşi fapte” în sensul

101 Astfel cum a subliniat avocatul general la pct. 45 din concluziile sale

emise la 20 octombrie 2005 în Van Esbroeck. 102 A se vedea, în acest sens, cauzele conexate C-238/99 P, C -244/99 P,

C-245/99 P, C-247/99 P, C-250/99 P cu C-252/99 P şi C-254/99 P, Limburgse Vinyl Maatschappij şi alŃii v. Comisia, [2002] ECR I-8375, pct. 59.


articolului 54 al ConvenŃiei, evaluarea definitivă în acest sens fiind în sarcina instanŃei naŃionale competente103.

SecŃiunea a 4-a. NoŃiunea de „aceleaşi fapte” surprinsă în cauza privind pe JEAN LEON VAN STRAATEN

(Cauza C-150/05)

1. Cadrul juridic

Sesizarea CurŃii a fost făcută în cadrul unui proces între, pe de o parte, domnul Van Straaten şi, de cealaltă parte, Staat der Nederlanden (Olanda) şi Italië Republiek (Republica Italiană) în legătură cu o alertă privind condamnarea domnului Van Straaten în Italia pentru trafic de droguri, faptă pe care autorităŃile italiene au introdus-o în Sistemul de InformaŃii Schengen (SIS), în scopul extrădării acestuia104.

Articolul 95 alineatul (1) şi (3) din CIAS prevede:

„(1). Datele privind persoanele căutate pentru arestare în vederea extrădării se introduc la cererea autorităŃii judiciare a părŃii contractante solicitante.

[...] (3). O parte contractantă solicitată poate adăuga alertei din baza de date a secŃiunii sale naŃionale ale Sistemului de InformaŃii Schengen o menŃiune care să interzică arestarea în baza alertei până când menŃiunea se şterge. MenŃiunea trebuie ştearsă nu mai târziu de 24 de ore după introducerea alertei, cu excepŃia cazului în care partea contractantă refuză să facă

103 Van Esbroeck, pct. 24-42. 104 Pentru o analiză a hotărârilor CurŃii în cauzele implicând principiul

„non bis in idem”, a se vedea Ariane Wiedmann, The principle of ne bis in idem according to Art.le 54 of the Convention implementing the Schengen Agreement: the beginning of a „corpus juris criminalis”?, 7(5) The European legal forum: Forum iuris communis Europae (2007) 230-252.


arestarea solicitată din motive legale sau din motive speciale de oportunitate. În cazuri excepŃionale, dacă acest lucru este justificat prin natura complexă a faptelor care stau la baza alertei, termenul limită poate fi extins la o săptămână. Fără a aduce atingere unei menŃiuni sau unei decizii de a refuza arestarea, celelalte părŃi contractante pot face arestarea solicitată în alertă”.

Articolul 106 alineatul (1) din CIAS prevede:

„Numai partea contractantă care a introdus alerta este autorizată să modifice, să adauge, să corecteze sau să şteargă datele pe care le-a introdus”.

Articolul 111 din CIAS prevede:

„(1). Orice persoană poate introduce, pe teritoriul fiecărei părŃi contractante, în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau a autorităŃii competente în conformitate cu legislaŃia naŃională, o acŃiune pentru corectarea, ştergerea sau obŃinerea de informaŃii ori pentru obŃinerea de compensaŃii în legătură cu o alertă care o priveşte”.


În jurul datei de 27 martie 1983, domnul Van Straaten a fost acuzat că s-a aflat în posesia unei cantităŃi de aproximativ 5 kilograme de heroină în Italia, care a fost transportată din Italia în Olanda. Domnul Van Straaten a avut, de asemenea, o cantitate de 1.000 de grame din această cantitate de heroină la dispoziŃia sa în perioada 27-30 martie 1983.

Domnul Van Straaten a fost judecat în Olanda: (a) pentru importul unei cantităŃi de aproximativ 5.500 de grame de heroină din Italia în Olanda la 26 martie 1983 sau în jurul acestei date, împreună cu A. Yilmaz, (b) pentru că a avut la dispoziŃia sa o cantitate de aproxi-mativ 1.000 de grame de heroină în Olanda în timpul sau în jurul perioadei 27-30 martie 1983 precum şi (c) pentru posesia de arme de foc şi muniŃii în Olanda în luna martie a anului 1983. Prin hotărârea din 23 iunie 1983, Rechtbank ’s-Hertogenbosch (Tribunalul Districtual, Olanda) domnul Van Straaten a fost achitat pentru una din fapte, constatând că nu sunt suficiente probe care să dovedească


săvârşirea infracŃiunii de import de heroină, fiind însă condamnat pentru celelalte două fapte la o pedeapsă de 20 de luni închisoare.

În Italia, domnul Van Straaten a fost judecat împreună cu alte persoane, pentru posesia, la data de 27 martie 1983 sau în jurul acestei date, şi exportul în Olanda în mai multe rânduri, împreună cu domnul Karakus Coskun, a unei cantitate semnificative de heroină, în total aproximativ 5 kilograme. Prin hotărârea pronunŃată in absentia din data de 22 noiembrie 1999 de către Tribunale ordinario di Milano (Tribunalul Districtual, Milano, Italia), domnul Van Straaten şi alte două persoane au fost condamnate la o pedeapsă de 10 ani închisoare, la o amendă de 50.000.000 lire italiene şi la obligaŃia de plată a cheltuielilor de judecată.

AcŃiunea principală se desfăşoară între, pe de o parte, domnul Van Straaten şi, de cealaltă parte, Statul Olandez şi Republica Italiană. InstanŃa naŃională se referă la o alertă cu privire la domnul Van Straaten introdusă de statul italian, a cărei legalitate este în discuŃie în cadrul acestei proceduri, şi pe care instanŃa naŃională o examinează în lumina CIAS. Prin decizia din data de 16 iulie 2004, Republica Italiană a fost convocată să apară în cadrul procedurii.

În faŃa instanŃei naŃionale, Republica Italiană a respins plângerea domnului Van Straaten cu privire la faptul că, în temeiul articolului 54 din CIAS, el nu ar fi trebuit să fie judecat de către sau în numele statului italian şi că toate actele în legătură cu acea judecată sunt ilegale. Potrivit Republicii Italiene, nu a fost dată nicio decizie privind vinovăŃia domnului Van Straaten prin hotărârea instanŃei olandeze din 23 iunie 1983, în ceea ce priveşte fapta de import de heroină, deoarece el a fost achitat pentru această faptă datorită lipsei probelor. În urma acestui proces, împotriva domnului Van Straaten nu s-a luat o hotărâre definitivă în sensul articolului 54 din CIAS, în ceea ce priveşte acea faptă. Republica Italiană a susŃinut în conti-nuare că nu este Ńinută să respecte articolul 54 din CIAS, ca rezultat al declaraŃiei făcute cu referire la articolul 55 alineatul (1)(a) din CIAS, motiv care a fost respins de către instanŃa naŃională. Nu au mai fost date informaŃii suplimentare cu privire la natura procedurii în decizia de referinŃă.


Potrivit guvernului olandez, hotărârea pronunŃată de Rechtbank ’s-Hertogenbosch din 23 iunie 1983 a fost menŃinută printr-o hotărâre dată de Gerechtshof te’s-Hertogenbosch (Curtea de Apel, ’s Hertogenbosch), din 3 ianuarie 1984, care a modificat termenii celei de-a doua acuzaŃii împotriva domnului Van Straaten. Gerechtshof te ’s-Hertogenbosch a descris fapta ca „posesia voluntară a unei cantităŃi de aproximativ 1.000 de grame de heroină în Olanda în timpul sau în jurul perioada 27-30 March 1983”. Recursul formulat de către domnul Van Straaten împotriva acestei hotărâri a fost respins prin hotărârea dată de către Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Olandei), din 26 februarie 1985. Această hotărâre a rămas definitivă. Domnul Van Straaten a executat pedeapsa pronunŃată împotriva sa.

Guvernul olandez afirmă apoi că, în 2002, la solicitarea autorităŃilor judiciare italiene, a fost introdusă în SIS o alertă pentru arestarea în vederea extrădării a domnului Van Straaten, pe baza unui mandat de arestare a Procuraturii din Milano din 11 septembrie 2001. Regatul Olandei a adăugat o menŃiune la alertă, în conformitate cu articolul 95 alineatul (3) din CIAS, care interzicea ca el să poată fi arestat în Olanda.

Domnul Van Straaten a fost informat în anul 2003 despre alerta introdusă şi, în consecinŃă, despre condamnarea sa în Italia, solici-tând în zadar autorităŃilor judiciare italiene ştergerea datelor din SIS care îl privesc. Korps Landelijke Politiediensten (Serviciile naŃionale olandeze de PoliŃie, „KLPD”) i-au adus la cunoştinŃă prin nota din 16 aprilie 2004 că din moment ce KLPD nu a fost autoritatea care a introdus alerta, în conformitate cu articolul 106 din CIAS, nu este autorizată să o şteargă din SIS.

Guvernul olandez afirmă în continuare că domnul Van Straaten a cerut apoi Rechtbank ’s-Hertogenbosch o decizie prin care ministerul de interne şi/sau KLPD să şteargă datele sale personale din baza de date a poliŃiei. InstanŃa naŃională a statuat în decizia din 16 iulie 2004 că, în temeiul articolului 106 alineatul (1) din CIAS, numai Republica Italiană este autorizată să şteargă datele solicitate de către domnul Van Straaten. În virtutea acestui fapt, instanŃa a tratat plângerea ca fiind o cerere pentru o decizie prin care Republica


Italiană să şteargă datele. Republica Italiană a devenit, prin urmare, parte la acŃiunea principală.

Potrivit guvernului olandez, instanŃa naŃională a constatat atunci că, în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) din CIAS, domnul Van Straaten avea dreptul de a introduce o acŃiune în faŃa instanŃei competente în conformitate cu legislaŃia naŃională care să conteste introducerea de către Republica Italiană în SIS a datelor care îl privesc. În conformitate cu articolul 111 alineatul (2), Republicii Italiene ar trebui să i se ceară să pună în aplicare o hotărâre definitivă dată de către instanŃa olandeză cu privire la o astfel de acŃiune105.


În aceste condiŃii Rechtbank ’s-Hertogenbosch a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze următoarele întrebări CurŃii pentru luarea unei hotărâri preliminare:

”1. Ce trebuie să se înŃeleagă prin „aceleaşi fapte”, în sensul articolului 54 din CIAS, având în vedere, în special, faptul că acuzatul a traficat cantităŃi diferite de droguri în cele două state, iar participanŃii la cele două fapte erau persoane diferite?

2. Este hotărâre definitivă, în sensul articolului 54 din CIAS, o hotărâre de achitare din cauza lipsei probelor?”


Curtea a declarat că în cazul infracŃiunilor legate de droguri, canti-tăŃile de droguri în discuŃie în cele două state contractante în cauză, sau persoanele presupuse ca luând parte la săvârşirea faptelor în cele două state nu trebuie să fie identice. Prin urmare, este posibil ca această identitate să lipsească, ceea ce nu împiedică existenŃa unui

105 Cauza C-150/05, Van Straaten, [2006] ECR I-9327, pct. 19-29 (de

acum înainte, Van Straaten).


set de împrejurări care, prin însăşi natura lor, să fie indisolubil legate între ele.

În jurisprudenŃă s-a stabilit că articolul 54 din CIAS are obiectivul de a asigura că nimeni nu este urmărit penal pentru aceleaşi fapte în mai multe state contractante, motivarea Ńinând de exercitarea dreptului la libera circulaŃie106. A nu aplica acest articol la o decizie definitivă de achitare a acuzatului din lipsă de probe ar pune în pericol exercitarea acestui drept la libera circulaŃie107.

Curtea a hotărât următoarele:

- criteriul relevant în sensul aplicării articolului 54 CIAS este identitatea actelor materiale, înŃeleasă ca existenŃa unui set de fapte care sunt indisolubil legate între ele, indiferent de înca-drarea lor juridică sau de interesul legitim protejat;

- în cazul infracŃiunilor legate de droguri, cantităŃile de droguri în discuŃie în cele două state contractante în cauză sau per-soanele presupuse ca luând parte la săvârşirea faptelor în cele două state nu trebuie să fie identice;

- faptele pedepsibile constând în exportul şi importul aceloraşi substanŃe narcotice, care sunt urmărite în state contractante diferite, părŃi la această convenŃie, sunt considerate, în prin-cipiu, ca fiind „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 al ConvenŃiei, evaluarea definitivă în acest sens fiind în sarcina in-stanŃelor naŃionale competente.

De asemenea, principiul non bis in idem, consacrat de articolul 54 CIAS, trebuie aplicat şi în ceea ce priveşte o decizie a auto-rităŃilor judiciare ale unui stat contractant prin care inculpatul este achitat definitiv din lipsă de probe.

106 A se vedea Gözütok şi Brügge, pct. 38. 107 A se vedea, în acest sens, Van Esbroeck, pct. 34.


SecŃiunea a 5-a. Aplicarea principiului non bis in idem în cazul achitării ca urmare a intervenirii prescripŃiei:

cauza privind pe GIUSEPPE FRANCESCO GASPARINI

(Cauza C-467/04)

1. Cadrul juridic

Sesizarea CurŃii s-a făcut în cadrul unei proceduri penale declanşate împotriva domnului G.F. Gasparini, a domnului J.Ma.L.A. Gasparini, a domnului Costa Bozzo, a domnului Lucchi Calcagno, a domnului F.M. Gasparini, a domnului Hormiga Marrero şi Sindicatura Quiebra, care sunt suspectaŃi de a fi introdus ulei de măsline de contrabandă pe piaŃa spaniolă.

Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO L 190/2002, p. 1), prevede la articolul 3, intitulat „Cazuri obligatorii de neexecutare a mandatului european de arestare”:

„Autoritatea judiciară a statului membru de executare (denumit în continuare „autoritate judiciară de executare”) va refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care autoritatea judiciară de executare este informată că persoana căutată a fost judecată definitiv de către unul dintre statele membre pentru aceleaşi fapte, cu condiŃia ca, în caz de condamnare, pedeapsa să fi fost executată sau să fie în curs de executare ori să nu mai poate fi executată în conformitate cu legislaŃia statului membru de condamnare”.

Articolul 4 din decizia-cadru, intitulat „Cazurile în care executarea mandatului european de arestare este facultativă”, prevede:

„Autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care urmărirea penală sau pedeapsa unei persoanei solicitate este prescrisă în


conformitate cu legislaŃia statului membru de executare şi faptele cad sub incidenŃa legii penale a statului membru respectiv”.

Articolul 24 din TCE108 prevede:

„Produsele care provin din Ńări terŃe sunt considerate a fi în liberă circulaŃie într-un stat membru în cazul în care formalităŃile de import au fost respectate, şi orice taxe vamale sau impozite cu efecte echivalente care sunt de plătit au fost percepute în acest stat membru, precum şi dacă acestea nu au beneficiat de o restituire totală sau parŃială a acestor taxe şi impozite”.


S-a stabilit în fapt ca societatea Minerva SA, stabilită în Malaga (Spania), a fost constituită în 1989 pentru rafinarea şi vânzarea en-gros a uleiului de măsline. Această societate comercializa produsele sale atât în Spania, cât şi în străinătate. În anul 1997 au fost demarate proceduri penale în Portugalia privind pe anumiŃi acŃionari şi administratori ai societăŃii Minerva. În procedura derulată in faŃa instanŃelor portugheze s-a stabilit că acŃionarii şi administratorii au convenit în 1993 să importe, prin portul Setubal (Portugalia), ulei de măsline originar din Turcia şi Tunisia, că mai multe transporturi au fost făcute prin portul Setubal, că uleiul nu a fost declarat autorităŃilor vamale, ci a fost transportat cu camioanele la Malaga, Spania, şi că un mecanism de facturi false a fost pus la punct pentru a da impresia că uleiul era de provenienŃă elveŃiană.

În cauză a fost începută urmărirea penală împotriva acŃionarilor şi administratorilor societăŃii Minerva în Spania. Rezultă din dosarul cauzei că două dintre persoanele urmărite în Spania au fost puse sub acuzare şi în Portugalia.

În decizia de trimitere se mai precizează că, urmare a apelului declarat de ministerul public împotriva hotărârii Tribunalului din Setubal (instanŃa competentă să judece în primă instanŃă faptele în Portugalia), în cadrul procedurii portugheze, Tribunalul Suprem de

108 Anterior modificărilor survenite prin Tratatul de la Lisabona.


JustiŃie (Portugalia) a constatat că uleiul de măsline introdus în Portugalia provenea din 10 transporturi din Tunisia şi dintr-un transport din Turcia, şi că au fost declarate în Portugalia cantităŃi inferioare celor introduse în realitate. Persoanele urmărite au fost achitate datorită faptului că acŃiunea penală era prescrisă pentru infracŃiunile respective, potrivit codului de procedură penală portughez.

În Spania, s-a declanşat o procedură penală cu privire la introducerea pe teritoriul spaniol de ulei de măsline declarat ca fiind de provenienŃă elveŃiană în 1997, la Malaga. Organul judiciar însărcinat cu urmărirea penală (Juzgado Central de Instrucción) a dispus punerea în mişcare a acŃiunii penale.

Persoanele urmărite în Spania au contestat această soluŃie în faŃa instanŃei, invocând faptul că acuzarea se bazează în principal pe faptele care au format obiectul soluŃiei instanŃei de judecată din Portugalia. In consecinŃă, în virtutea autorităŃii lucrului judecat, aceste fapte nu ar putea fi supuse din nou judecării în Spania. Se menŃionează, de asemenea, că toate persoanele urmărite în Spania pentru aceleaşi fapte ar trebui să beneficieze, prin extindere, de principiul autorităŃii de lucru judecat, independent de faptul că decizia instanŃelor portugheze priveşte numai două din persoanele urmărite în Spania.

Organul judiciar spaniol arată că procedura penală declanşată în Spania nu priveşte importul ilegal de ulei de măsline (faptă deja judecată în Portugalia), ci punerea în vânzare ulterioară în Spania, comportament considerat autonom în raport cu importul uleiului. Acesta mai susŃine faptul că, dacă nu s-a stabilit în Portugalia natura extracomunitară a mărfii, aceasta nu înseamnă că alte state membre în care marfa a fost pusă în vânzare nu pot stabili originea şi provenienŃa mărfii importate şi faptul că au fost introduse în mod clandestin, fără achitarea drepturilor aferente tarifului vamal comun.

Persoanele urmărite susŃin că infracŃiunea de contrabandă presupune că, dacă bunurile au fost introduse pe teritoriul comunitar în vederea


vânzării, importul şi vânzarea sunt indisolubil legate între ele şi nu pot fi tratate separat, ca fapte distincte109.


În aceste condiŃii Audiencia Provincial de Málaga a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze următoarele întrebări CurŃii de JustiŃie pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare:

„1. În cazul în care se constată că o infracŃiune este prescrisă într-un stat membru conform observaŃiilor instanŃei din acel stat (în cadrul urmăririi penale), prevederile privind prescripŃia din acel stat trebuie respectate şi de către instanŃele din alte state membre?

2. Achitarea unui inculpat în baza faptului că urmărirea penală a acelei infracŃiuni este prescrisă reprezintă un beneficiu in extenso şi pentru persoanele urmărite penal într-un alt stat membru, acolo unde infracŃiunile comise sunt identice? Cu alte cuvinte, este posibil ca persoanele judecate într-un alt stat membru în baza aceloraşi fapte să beneficieze de prevederile prescripŃiei?

3. În cazul în care instanŃele penale dintr-un stat membru declară că natura extra-comunitară a bunurilor nu a fost stabilită în scopul comiterii infracŃiunii de contrabandă şi achită inculpatul, este posibil ca instanŃele dintr-un alt stat membru să continue investigaŃia pentru a dovedi că introducerea de bunuri fără plata taxelor vamale a fost efectuată dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene?

4. Atunci când o instanŃă dintr-un stat membru a declarat fie că nu a stabilit dacă bunurile au fost introduse ilicit în Comunitate sau că infracŃiunea de contrabandă este prescrisă (din punct de vedere al urmăririi penale):

a) este posibil ca bunurile să fie privite ca fiind în liberă circulaŃie pe teritoriul celorlalte state membre?

109 Cauza C-467/04 Gasparini şi alŃii, [2006] ECR I-9199, pct. 16-19 (de

acum înainte, Gasparini).


b) este posibil ca vânzarea de bunuri într-un alt stat membru ulterior importului în statul membru în care a fost decisă achitarea să fie privită drept o acŃiune independentă care poate fi pedepsită sau, în locul acestei măsuri, ca acŃiune ce reprezintă parte integrantă din acŃiunea de import?”


Articolul 54 din CIAS are obiectivul de a asigura că nimeni nu este urmărit penal pentru aceleaşi fapte în mai multe state contractante, Ńinând cont de faptul că îşi exercită dreptul la libera circulaŃie110. Acest articol asigură faptul că persoanele împotriva cărora s-a luat, în caz de judecată, o hotărâre definitivă, nu mai pot fi supuse unor proceduri judiciare ulterioare. Acestea trebuie lăsate să se deplaseze liber, fără să se teamă de o nouă judecată pentru aceleaşi fapte într-un alt stat contractant.

LegislaŃiile statelor contractante privind termenele de prescripŃie nu sunt armonizate. Cu toate acestea, nicăieri în Titlul VI din Tratatul UE111, cu privire la cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală (articolele 34 şi 31, care au fost selectate ca temei juridic pentru articolele 54-58 de CIAS), sau în Acordurile Schengen ori în CIAS în sine, aplicarea articolului 54 din CIAS nu este condiŃionată de armonizarea sau de apropierea legislaŃiilor penale ale statelor membre cu privire la procedurile prin care continuarea urmăririi penale este interzisă112 sau, mai general, de armonizarea sau de apropierea legislaŃiilor lor penale113.

Există o precondiŃie necesară pentru aplicarea principiului non bis in idem, care presupune ca statele contractante să aibă încredere reciprocă în sistemele lor de justiŃie penală şi ca fiecare dintre ele să recunoască dreptul penal în vigoare în alte state contractante, chiar şi

110 A se vedea şi Gözütok Brügge, pct. 38, şi Van Straaten, pct. 57. 111 Anterior modificărilor survenite prin Tratatul de la Lisabona. 112 Gözütok şi Brügge, pct. 32. 113 A se vedea Van Esbroeck, pct. 29.


atunci când rezultatul ar fi diferit dacă propria legislaŃie naŃională ar fi aplicată114.

Decizia-cadru nr. 584/2002 nu interzice aplicarea principiului non bis in idem în cazul în care hotărârea definitivă a fost o hotărâre de achitare datorită intervenirii prescripŃiei. Articolul 4 aliniatul (4) din Decizia-cadru, invocat de guvernul olandez în observaŃiile depuse în această cauză, permite autorităŃilor judiciare de executare să refuze executarea unui mandat european de arestare, printre altele, în cazul în care a intervenit prescripŃia răspunderii penale a persoanei soli-citate în conformitate cu legislaŃia statului membru de executare şi faptele sunt în competenŃa acestui stat, sub incidenŃa dreptului său penal. Pentru ca această prevedere să fie incidentă, nu trebuie să existe o hotărâre definitivă bazată pe intervenirea prescripŃiei răspunderii penale. SituaŃia în care persoana solicitată a fost judecată definitiv de către un stat membru pentru aceleaşi fapte este regle-mentat de articolul 3 aliniatul (2) din Decizia-cadru, o dispoziŃie care prevede un caz de neexecutare obligatoriu a unui mandat european de arestare.

Curtea Europeană de JustiŃie a concluzionat că răspunsul la prima întrebare trebuie să fie că principiul non bis in idem, consacrat de articolul 54 din CIAS, se aplică în ceea ce priveşte o decizie a unei instanŃe a unui stat contractant dată după ce s-a luat hotărârea prin care inculpatul a fost achitat definitiv pentru că a intervenit prescripŃia răspunderii penale.

Prin a doua întrebare, instanŃa naŃională cere să se stabilească, în esenŃă, cine beneficiază de principiul non bis in idem. Este clar din textul articolului 54 din CIAS că doar persoanele care au fost deja implicate într-un un proces în urma căruia s-a luat o hotărâre definitivă pot profita de principiul non bis in idem. Prin urmare, răspunsul la a doua întrebare trebuie să fie acela că principiul non bis in idem, consacrat în articolul 54 din CIAS, nu se aplică altor persoane decât celor al căror proces s-a încheiat printr-o hotărâre definitivă într-un stat contractant115.

114 Van Esbroeck, pct. 30. 115 Gasparini, pct. 27-37.


Curtea a refuzat să răspundă la a treia întrebare, considerând-o o întrebare ipotetică ce nu este susŃinută de probele prezentate CurŃii116.

Din aceste motive, a patra întrebare este inadmisibilă în măsura în care aceasta se întemeiază pe premisele achitării inculpaŃilor din cauză că nu există probe sau acestea sunt insuficiente. Pe de altă parte, este admisibilă în măsura în care aceasta se referă la situaŃia în care o instanŃă a unui stat membru a declarat că răspunderea penală pentru infracŃiunea de contrabandă este prescrisă.

Prin întrebarea 4 litera (a), în esenŃă, instanŃa naŃională solicită să se stabilească dacă se poate deduce din hotărârea unei instanŃe a unui stat contractant care a devenit definitivă, răspunderea penală pentru infracŃiunea de contrabandă fiind prescrisă, că bunurile în cauză sunt în liberă circulaŃie în celelalte state membre.

În conformitate cu articolul 24 TCE, pentru ca produsele care provin dintr-o Ńară terŃă să fie considerate a fi în liberă circulaŃie într-un stat membru trebuie să fie îndeplinite trei condiŃii. Produsele sunt considerate astfel dacă formalităŃile de import au fost respectate, dacă taxele vamale sau impozitele cu efect echivalent ce trebuie plătite, au fost percepute în statul membru respectiv şi dacă nu s-a beneficiat de o restituire totală sau parŃială a acestor taxe sau impozite.

116 În conformitate cu jurisprudenŃa constantă a CurŃii, în timp ce Curtea

este, în principiu, obligată să se pronunŃe în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului comunitar, aceasta poate, în circumstanŃe excepŃionale, să examineze condiŃiile în care cauza a fost menŃionată de către instanŃa naŃională, în scopul de a confirma propria competenŃă. Curtea poate refuza să se pronunŃe asupra unei întrebări pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare de către o instanŃă naŃională numai atunci când este evident că interpretarea dreptului comunitar care este solicitată nu are nicio legătură cu realitatea din acŃiunea principală sau scopul acesteia, în cazul în care problema este ipotetică, sau atunci când Curtea nu are acces la situaŃia de fapt sau de drept necesară pentru a da un răspuns util la întrebările care îi sunt prezentate. A se vedea, printre altele, Cauza C-13/05 Chacón Navas, [2006] ECR I-6467, pct. 32 şi 33, precum şi jurisprudenŃa citată acolo.


O constatare de către o instanŃă a unui stat membru că răspunderea penală a unui inculpat pentru infracŃiunea de contrabandă s-a prescris nu modifică încadrarea produselor în cauză. De asemenea, principiul non bis in idem se aplică instanŃelor dintr-un stat contractant numai în măsura în care condamnă un inculpat faŃă de care s-a luat deja o hotărâre definitivă de către o instanŃă a altui stat contractant pentru aceleaşi fapte.

Răspunsul la întrebarea 4 litera (a) trebuie să fie, prin urmare, că o instanŃă penală a unui stat contractant nu poate considera mărfurile ca fiind în liberă circulaŃie pe teritoriul naŃional numai pentru că o instanŃă penală dintr-un alt stat contractant a constatat că răspunderea penală pentru infracŃiunea de contrabandă în legătură cu aceleaşi mărfuri s-a prescris.

Prin întrebarea 4 litera (b), instanŃa naŃională întreabă, în esenŃă, dacă comercializarea de bunuri în alt stat membru, după importul acestora în statul membru în care acuzatul a fost achitat pentru că răspunderea penală s-a prescris, face parte din aceleaşi fapte sau constituie un comportament independent de import în statul membru respectiv. Singurul criteriu relevant pentru aplicarea conceptului de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 din CIAS este identitatea faptelor materiale, înŃeleasă ca existenŃa unui set de circumstanŃe concrete, care sunt indisolubil legate între ele117.

În concluzie, comercializarea de bunuri în alt stat membru, după importul acestora în statul membru în care acuzatul a fost achitat, constituie un comportament care poate face parte din „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 din CIAS 118.

Curtea a concluzionat că:

1. Principiului non bis in idem se aplică în ceea ce priveşte o hotărâre a unei instanŃe dintr-un stat contractant, prin care inculpatul este în cele din urmă achitat pentru că a intervenit prescripŃia răspunderii penale pentru acea infracŃiune.

117 A se vedea Van Esbroeck, pct. 36. 118 Gasparini, pct. 47-57.


2. Acest principiu nu se aplică altor persoane decât celor al căror proces s-a încheiat cu pronunŃarea unei hotărâri definitive într-un stat contractant.

3. O instanŃă penală a unui stat contractant nu poate considera mărfurile ca fiind în liberă circulaŃie pe teritoriul naŃional numai pentru că o instanŃă penală dintr-un alt stat contractant a constatat că răspunderea penală pentru infracŃiunea de contrabandă în legătură cu aceleaşi mărfuri s-a prescris.

4. Comercializarea de bunuri în alt stat membru, după importul acestora în statul membru în care acuzatul a fost achitat, constituie un comportament ce poate face parte din „aceleaşi fapte”, în sensul articolului 54 al ConvenŃiei.

SecŃiunea a 6-a. NoŃiunea de „executare” în cauza privind pe JURGEN KRETZINGER

(Cauza C-288/05)

1. Cadrul juridic

Sesizarea a fost făcută în contextul unui proces penal desfăşurat în Germania, în care domnul Kretzinger a fost acuzat de contrabandă cu Ńigări.

Articolul 56 din CIAS prevede că

„Dacă împotriva unei persoane s-a pronunŃat o hotărâre definitivă de către o instanŃă dintr-un stat membru şi aceasta este judecată ulterior pentru aceleaşi fapte într-un alt stat membru, orice pedeapsă cu privare de libertate executată va fi dedusă din pedeapsa aplicată ulterior în cel de-al doilea stat membru. În funcŃie de prevederile legii naŃionale, vor putea fi luate în considerare şi pedepsele care nu implică privarea de libertate”.


Articolul 3 din Decizia-cadru119 stabileşte cazurile în care autori-tatea judiciară a statului membru de executare trebuie să refuze executarea mandatului european de arestare, inclusiv în cazurile în care

„este informată că persoana căutată a fost judecată definitiv de un stat membru în ceea ce priveşte aceleaşi fapte, cu condiŃia ca, în caz de condamnare la o pedeapsă, aceasta să fi fost executată sau să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată în conformitate cu legislaŃia statului membru de condamnare”.

Articolul 5 din Decizia-cadru, intitulat „GaranŃii pe care trebuie să le ofere statul membru emitent în cazuri speciale”, prevede că execut-area mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată prin dispoziŃiile dreptului statului membru de executare următoarelor condiŃii:

„1. atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă pronunŃate printr-o decizie dată în absenŃa uneia dintre părŃi şi în cazul în care persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în alt mod despre data şi locul audierii care a dus la decizia dată în absenŃă, predarea poate fi supusă condiŃiei ca autoritatea judiciară emitentă să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul manda-tului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată în statul membru emitent şi să fie prezentă la judecată”.


În două rânduri, în luna mai 1999 şi aprilie 2000, domnul Kretzinger a transportat Ńigări din Ńări care nu erau membre ale Uniunii Europene (care anterior fuseseră transportate ilegal de către terŃi în Grecia) cu camionul prin Italia şi Germania, cu destinaŃia Regatul

119 Decizia-cadru nr. 584/2002/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind

mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO L 190/2002), p. 1.


Unit. El nu s-a prezentat pentru plata taxelor vamale la niciun punct de trecere a frontierei de stat.

Camionul reprezentând primul transport, ce conŃinea 34.500 de baxuri cu Ńigări, a fost confiscat de către ofiŃerii de la Garda Financiară italiană la 3 mai 1999. Domnul Kretzinger a fost eliberat după interogare la 4 mai 1999.

Prin hotărârea din 22 februarie 2001, Corte d’appello di Venezia (Curtea de Apel VeneŃia, Italia), acceptând apelul declarat de către procuror împotriva deciziei de achitare în primă instanŃă, l-a condamnat pe domnul Kretzinger, în lipsă, la o pedeapsă de un an şi opt luni închisoare cu suspendarea executării. InstanŃa l-a găsit vinovat de săvârşirea infracŃiunii de import în Italia şi posesie a 6.900 kilograme de tutun de contrabandă şi a infracŃiunii de sustra-gere de la plata taxelor vamale în ceea ce priveşte tutunul în cauză. Această hotărâre a devenit definitivă în conformitate cu legislaŃia italiană. Pedeapsa a fost înregistrată în cazierul judiciar al inculpatului.

Camionul reprezentând cel de-al doilea transport conŃinea 14.927 baxuri de Ńigări de contrabandă, domnul Kretzinger fiind din nou oprit de către Garda Financiară italiană la data de 12 aprilie 2000. Împotriva lui a fost luată măsura reŃinerii de către poliŃia italiană, ulterior fiind arestat preventiv în timpul judecăŃii, iar după punerea în libertate, acesta s-a întors în Germania.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2001 Tribunale di Ancona (Italia) i-a aplicat, din nou în absenŃa inculpatului şi făcând referire la aceleaşi dispoziŃii din legea italiană, o pedeapsă de doi ani închisoare cu exe-cutare. Această hotărâre a devenit, de asemenea definitivă. Pedeapsa privativă de libertate care nu a fost executată, a fost înregistrată, de asemenea, în cazierul judiciar al inculpatului.

InstanŃa de trimitere constată că, în ciuda mai multor încercări de a obŃine clarificarea acestor hotărâri, nu a fost posibil să se stabilească cu certitudine ce taxe de import s-au aplicat, şi mai ales dacă cel puŃin una dintre hotărâri se referea la trimiterea în judecată sau aplicarea unei pedepse pentru infracŃiuni în materie vamală.


Cunoscând aceste hotărâri ale instanŃelor italiene, Augsburg Landgericht (instanŃă germană) a condamnat pe domnul Kretzinger la un an şi zece luni închisoare în ceea ce priveşte primul transport şi un an închisoare în ceea ce priveşte al doilea. În acest sens, Augsburg Landgericht l-a găsit vinovat pe domnul Kretzinger de săvârşirea infracŃiunii de evaziune fiscală (sustragerea de la plata taxelor vamale cu ocazia importului de bunuri de contrabandă în Grecia), faptă prevăzută şi pedepsită de articolul 374 din Codul fiscal german.

Deşi s-a susŃinut faptul că cele două hotărâri definitive pronunŃate în Italia nu fuseseră încă executate, Augsburg Landgericht a respins ideea că ar exista vreun impediment de procedură în conformitate cu articolul 54 din CIAS. Potrivit acestei instanŃe, deşi aceleaşi două transporturi de Ńigări de contrabandă au stat la baza celor două condamnări în Italia şi la baza propriilor hotărâri, acest articol nu era aplicabil.

Domnul Kretzinger a declarat apel în faŃa Bundesgerichtshof care a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea raŃionamentului adoptat de către Augsburg Landgericht cu articolul 54 din CIAS.

În primul rând, Bundesgerichtshof are îndoieli cu privire la modul în care ar trebui să fie interpretată noŃiunea de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 din CIAS.

Apoi, în ceea ce priveşte noŃiunea de „executare”, Bundesgerichtshof, care în principiu este de părere că o pedeapsă privativă de libertate, cum ar fi cea referitoare la primul transport a cărei executare a fost suspendată, cade sub incidenŃa articolului 54 din CIAS, doreşte să stabilească dacă o scurtă perioadă de arest preventiv în timpul judecăŃii este suficientă pentru a interzice continuarea urmăririi penale (cum este cazul celei de-a doua fapte pentru care a fost condamnat în Italia).

În sfârşit, în ceea ce priveşte existenŃa unui impediment de proce-dură în temeiul articolului 54 din CIAS, Bundesgerichtshof, observând că autorităŃile italiene nu au luat măsuri în temeiul deciziei-cadru pentru a pune în aplicare hotărârea privind pe domnul Kretzinger în ceea ce priveşte al doilea transport, se întreabă dacă şi


în ce măsură interpretarea acestui articol este afectată de prevederile deciziei-cadru120.


InstanŃa de trimitere, prin urmare, a solicitat CurŃii să dea o hotărâre preliminară cu privire la următoarele întrebări:

”1. Atunci când un inculpat a fost condamnat de către o instanŃă italiană pentru importul şi deŃinerea în Italia de tutun străin de contrabandă, precum şi pentru sustragere de la plata taxelor la frontieră şi când este condamnat ulterior de către o instanŃă germană, în considerarea dobândirii bunurilor în cauză intervenită anterior în Grecia, pentru sustragere de la plata taxelor vamale (în mod formal, greceşti) de import, născute din importul efectuat în prealabil de către terŃi, urmărirea penală are ca obiect „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 din CIAS, în măsura în care inculpatul a avut de la început intenŃia, după ce a dobândit bunurile în Grecia, să le transporte în Regatul Unit trecând prin Italia?

2. O pedeapsă „a fost executată” sau este „în curs de executare”, în sensul articolului 54 din CIAS:

a) în cazul în care inculpatul a primit o pedeapsă privativă de libertate, a cărei executare a fost suspendată în conformitate cu legea statului în care hotărârea a fost pronunŃată;

b) atunci când inculpatul a fost, pentru o perioadă scurtă de timp, reŃinut şi/sau arestat preventiv şi când, potrivit legislaŃiei statului de condamnare, această privare de libertate va trebui dedusă din durata pedepsei închisorii ce va fi executată ulterior?

3. Interpretarea noŃiunii de „executare”, în sensul articolului 54 din CIAS este afectată de:

120 Cauza C-288/05 Kretzinger, [2007] ECR I-06441, pct. 14-25 (de acum

înainte, Kretzinger).


a) faptul că, transpunând Decizia-cadru privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre în legislaŃia naŃională, (primul) stat în care hotărârea a fost pronunŃată este într-o poziŃie care îi permite ca în orice moment să pună în aplicare hotărârea sa care, în conformitate cu legislaŃia naŃională, este definitivă şi obligatorie;

b) faptul că o cerere de asistenŃă judiciară făcută de către statul în care hotărârea a fost pronunŃată, cu scopul de a extrăda persoana condamnată sau de a executa hotărârea în interiorul acestui stat, ar putea să nu fie îndeplinită în mod automat pentru că hotărârea a fost pronunŃată în lipsă?”


Prin prima întrebare, Bundesgerichtshof, în esenŃă, doreşte să stabi-lească criteriul relevant în scopul aplicării noŃiunii de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 din CIAS şi, mai exact, dacă faptele ilicite de primire de tutun de contrabandă într-un stat contractant şi importul aceluiaşi tutun într-un alt stat contractant şi de a fi în posesia acestuia sunt incluse în sensul acestei noŃiuni, în măsura în care inculpatul, care a fost condamnat în două state contractante, ar fi dorit de la început să transporte tutunul, după ce l-a luat prima dată în primire, la o destinaŃie finală, trecând prin mai multe state contractante.

Curtea a reamintit argumentele sale anterioare referitoare la criteriul relevant în scopul aplicării articolului 54 din CIAS (identitatea actelor materiale înŃeleasă ca existenŃa unui set de circumstanŃe care sunt indisolubil legate între ele)121, prevedere care se aplică indi-ferent de încadrarea juridică dată acelor fapte sau de interesul legitim protejat122, precum şi lipsa obligaŃie de armonizare a dreptului penal123.

121 Van Esbroeck, pct. 36. 122 A se vedea, de asemenea, Van Straaten, pct. 48 şi 53. 123 A se vedea Van Esbroeck, pct. 35.


În consecinŃă, Curtea a confirmat că instanŃele naŃionale competente care sunt chemate să stabilească dacă există identitate de acte materiale trebuie să se limiteze la a examina dacă aceste acte mate-riale constituie un set de circumstanŃe care sunt indisolubil legate între ele în timp, în spaŃiu şi în ceea ce priveşte obiectul lor124, iar consideraŃiile bazate pe interesul legitim protejat nu sunt considerate a fi relevante.

De asemenea, Curtea a stabilit deja că faptele pedepsibile constând în exportul şi importul aceloraşi mărfuri ilegale şi care sunt judecate în state diferite contractante CIAS constituie un comportament care ar putea fi inclus în sfera înŃelesului noŃiunii de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 din CIAS125.

Curtea a concluzionat că răspunsul la prima întrebare este că articolul 54 din CIAS trebuie interpretat în sensul următor:

- criteriul relevant în scopul aplicării acestui articol este identi-tatea actelor materiale, înŃeleasă ca existenŃa unui set de circumstanŃe care sunt indisolubil legate între ele, indiferent de încadrarea juridică dată lor sau de interesul legitim protejat;

- fapte constând în primirea de tutun de contrabandă într-un stat contractant şi importul acelui tutun într-un alt stat contrac-tant şi de a fi în posesia acestuia acolo, caracterizată prin faptul că inculpatul, care a fost judecat în două state contractante, a intenŃionat de la început să transporte tutunul, după luarea în primire a acestuia, la o destinaŃie finală, trecând prin mai multe state contractante, constituie un comportament care poate fi inclus în sfera înŃelesului noŃiunii de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 CIAS. łine de instanŃele naŃionale competente să facă evaluarea finală în această privinŃă126.

Adresând a doua întrebare, instanŃa de trimitere, în esenŃă, doreşte să afle dacă este necesar, în sensul articolului 54 CIAS, să se considere că o pedeapsă impusă de o instanŃă a unui stat contractant „a fost 124 A se vedea, în acest sens, Van Esbroeck, pct. 38. 125 A se vedea, în acest sens, Van Esbroeck, pct. 42, Van Straaten, pct. 51,

şi Gasparini, pct. 57. 126 Kretzinger, pct. 37.


executată” sau este „în curs de a fi executată” în cazul în care un inculpat a primit o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării, în conformitate cu legislaŃia acelui stat contractant.

Conform articolului 54 CIAS, interdicŃia de a judeca o persoană pentru aceleaşi fapte se aplică în cazul unei pedepse aşa cum este cea în cauză în acŃiunea principală, numai dacă „aceasta a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată în confor-mitate cu legislaŃia părŃii contractante de condamnare” (condiŃia de executare).

În măsura în care o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării sancŃionează comportamentul ilicit al unei persoane condamnate, aceasta constituie o pedeapsă în sensul articolului 54 CIAS. Acea pedeapsă trebuie să fie considerată ca fiind „în curs de executare” atâta timp cât pedeapsa a devenit executorie şi în timpul perioadei de probă. Ulterior, odată ce perioada de probă s-a sfârşit, pedeapsa trebuie considerată ca fiind „executată” în sensul acestei prevederi.

Ar fi în contradicŃie, pe de o parte, să se considere orice măsură privativă de libertate deja executată ca „executare a unei pedepse” în sensul articolului 54 CIAS, iar, pe de altă parte, să se excludă posibilitatea ca aplicarea pedepselor cu suspendarea executării, care sunt aplicate în mod normal, în cazul săvârşirii unor infracŃiuni mai puŃin grave, să îndeplinească condiŃia de „executare” din acest articol, permiŃând astfel o nouă judecată în cauză.

Curtea a concluzionat că răspunsul la întrebarea 2 litera (a) este că, în sensul articolului 54 CIAS, este necesar să se considere că o pedeapsă impusă de o instanŃă a unui stat contractant „a fost executată” sau „este în curs de executare”, în cazul în care incul-patul a primit o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării, în conformitate cu legislaŃia acelui stat contractant.

Prin întrebarea 2 litera (b), instanŃa de trimitere, în esenŃă, doreşte să afle dacă, în sensul articolului 54 CIAS, o pedeapsă impusă de către o instanŃă a unui stat contractant trebuie considerată ca fiind „executată” sau că este „în curs de executare”, în cazul în care împotriva inculpatului a fost luată măsura reŃinerii şi/sau arestării


preventive în cursul procesului penal şi această privare de libertate va trebui dedusă din durata pedepsei închisorii ce va fi executată ulterior.

În această privinŃă, este necesar să se examineze dacă, în cazul în care celelalte condiŃii impuse de articolul 54 CIAS au fost înde-plinite, o scurtă perioadă de privare de libertate, cum ar fi măsura reŃinerii şi/sau arestării preventive, înainte ca acea condamnare din primul stat contractant să devină definitivă (durata măsurii preventive fiind dedusă din pedeapsa definitivă aplicată) ar putea avea efectul îndeplinirii condiŃiei de „executare” şi prin urmare să se opună unei judecăŃi ulterioare într-un al doilea stat contractant.

Curtea a concluzionat că articolul 54 CIAS nu se poate aplica raportat la astfel de perioade de privare de libertate, chiar dacă acestea urmează să fie deduse, în temeiul legislaŃiei naŃionale, din executarea ulterioară a pedepsei privative de libertate. Scopul arestului preventiv în cursul procesului penal este diferit de scopul care stă la baza condiŃiei de „executare” prevăzute la articolul 54 CIAS. Dacă scopul aplicării acestei măsuri în primul caz are un caracter preventiv, în cea de-a doua situaŃie, scopul este de a se evita o situaŃie în care o persoană împotriva căreia s-a luat o hotărâre definitivă într-un prim stat să nu mai poată fi urmărită penal pentru aceleaşi fapte şi, prin urmare, să rămână nepedepsită dacă statul în care pedeapsa a fost dată mai întâi nu a pus-o în executare.

Prin urmare, răspunsul la întrebarea 2 litera (b) trebuie să fie acela că, în sensul articolului 54 CIAS, o pedeapsă impusă de o instanŃă a unui stat contractant nu este considerată ca fiind „executată” sau „în curs de executare”, dacă împotriva inculpa-tului a fost luată măsura reŃinerii şi/sau arestării preventive în cursul procesului penal, chiar dacă acea perioadă de detenŃie ar fi dedusă din executarea ulterioară a pedepsei cu închisoarea în conformitate cu legislaŃia statului în care hotărârea a fost pronunŃată127.

Prin a treia întrebare, instanŃa de trimitere, în esenŃă, doreşte să afle dacă şi în ce măsură dispoziŃiile deciziei-cadru au un efect asupra

127 Kretzinger, pct. 50-52.


interpretării noŃiunii de „executare”, în sensul articolului 54 din CIAS.

Interpretarea articolului 54 CIAS, în afara existenŃei unei condam-nări definitive şi obligatorii cu privire la aceleaşi fapte, solicită în mod expres să fie satisfăcută condiŃia de executare. Această condiŃie de executare nu ar putea fi îndeplinită, prin definiŃie, dacă, într-o situaŃie precum cea din acŃiunea principală, un mandat european de arestare urma să fie emis după proces şi după condamnarea într-un prim stat membru, tocmai pentru a asigura executarea unui pedepse privative de libertate care nu fusese încă executată, în sensul articolului 54 CIAS128.

Interpretarea articolului 54 CIAS nu poate depinde de dispoziŃiile deciziei-cadru fără a da naştere unei nesiguranŃe juridice care ar rezulta, pe de o parte, din faptul că statele membre obligate de decizia-cadru nu sunt Ńinute toate de CIAS, care, în plus, se aplică unor state terŃe şi, pe de altă parte, din împrejurarea că sfera de aplicare a mandatului european de arestare este limitată, ceea ce nu este cazul pentru articolul 54 CIAS, care este valabil pentru toate infracŃiunile pedepsite de statele care au aderat la această convenŃie.

Curtea a concluzionat că faptul că un stat membru în care o per-soană a fost condamnată printr-o hotărâre definitivă şi obli-gatorie în temeiul legislaŃiei sale naŃionale poate emite un mandat european de arestare pe numele acestei persoane în scopul de a executa pedeapsa în temeiul deciziei-cadru, nu poate afecta interpretarea noŃiunii de „executare”, în sensul articolului 54 CIAS.

Prin întrebarea 3 litera (b), instanŃa de trimitere, în esenŃă, doreşte să afle dacă, în conformitate cu setul de reguli stabilit de articolul 5 alineatul (1) din decizia-cadru, faptul că nu i se cere în mod automat

128 Acest lucru este confirmat de decizia-cadru în sine, care la art. 3

alin. (2) cere statului membru solicitat să refuze executarea unui mandat european de arestare în cazul în care autoritatea judiciară de executare este informată că persoana căutată a fost judecată definitiv de un stat membru cu privire la aceleaşi fapte şi că, în cazul în care pedeapsa a existat, condiŃia de executare a fost îndeplinită.


statului membru de executare să execute un mandat european de arestare emis în scopul punerii în aplicare a unei hotărâri pronunŃate în lipsă, are vreun efect asupra interpretării noŃiunii de „executare”, în sensul articolului 54 CIAS.

Curtea a răspuns că opŃiunea unui stat membru de a emite un mandat european de arestare nu are niciun efect asupra inter-pretării noŃiunii de „executare”, în sensul articolului 54 CIAS. Faptul că hotărârea invocată în susŃinerea unui eventual mandat european de arestare a fost pronunŃată în lipsă nu este de natură să infirme această constatare.

SecŃiunea a 7-a. ÎnŃelesul noŃiunii de „aceleaşi fapte” în cauza privind pe NORMA KRAAIJENBRINK

(Cauza C-367/05)

1. Cadrul juridic

Articolului 65 din Codul penal belgian prevede:

„În cazul în care mai multe infracŃiuni se întemeiază pe acelaşi comportament, sau când mai multe infracŃiuni judecate de aceeaşi instanŃă demonstrează o rezoluŃie infracŃională succesivă şi continuă, pedeapsa va fi aplicată numai în ceea ce priveşte cea mai gravă infracŃiune.

Atunci când o instanŃă constată că infracŃiunile luate în consi-derare într-o hotărâre definitivă anterioară şi alt comportament-presupunând că acesta este în fapt dovedit-care este judecat în prezent, este săvârşit anterior şi, împreună cu aceste infracŃiuni, demonstrează rezoluŃia infracŃională succesivă şi continuă, pedeapsă impusă deja va fi luată în considerare la stabilirea pedepsei pentru întregul comportament infracŃional. În cazul în care sancŃiunea aplicată deja pare adecvată ca o pedeapsă pentru întregul comportament infracŃional, instanŃa de judecată va constata vinovăŃia persoanei şi se va referi în hotărârea sa la


sancŃiunea impusă deja. Pedeapsa totală impusă în conformitate cu prezentul articol nu poate depăşi pedeapsa maximă pentru infracŃiunea cea mai gravă”.


Doamna Kraaijenbrink, de naŃionalitate olandeză, a fost condamnată prin hotărârea din 11 decembrie 1998 de către Arrondissementsrechtbank te Middelburg (Tribunalul Districtual Middelburg, Olanda), la şase luni închisoare cu suspendarea executării pentru mai multe infracŃiuni, în conformitate cu articolul 416 din Wetboek van strafrecht (Codul penal olandez) pentru primirea şi gestionarea veniturilor obŃinute din traficul de droguri între octombrie 1994 şi mai 1995, în Olanda.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2001, Rechtbank van eerste aanleg te Gent (Tribunalul de Primă InstanŃă, Gent, Belgia), doamna Kraaijenbrink a fost condamnată la doi ani închisoare pentru săvârşirea mai multor infracŃiuni în conformitate cu articolul 505 din Codul penal belgian pentru operaŃiuni de spălarea banilor provenind din schimb valutar efectuat în Belgia în perioada noiembrie 1994 şi februarie 1996 din venituri obŃinute din operaŃiuni de trafic de droguri desfăşurate în Olanda. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre din 15 martie 2005, a Gent Hof van beroep te, Kamer correctionele (Curtea de Apel Ghent, SecŃiunea Penală).

Referindu-se la articolul 71 CIAS (privind obligaŃia de sancŃionare a faptelor de trafic de droguri) şi articolul 36 alineatul (2) literele (a), (i) şi (ii) din ConvenŃia unică privind stupefiantele (care se referă la incriminarea ca fapte distincte a importului şi exportului de droguri, precum şi a operaŃiunilor financiare în legătură cu traficul de dro-guri), instanŃele menŃionate au considerat că doamna Kraaijenbrink nu ar putea invoca articolul 54 CIAS. Acestea consideră că infracŃiunile de primire şi gestionare a veniturilor obŃinute din traficul de droguri comise în Olanda şi infracŃiunile de spălare de bani rezultaŃi din trafic de droguri în Belgia trebuie considerate drept infracŃiuni distincte, aceasta în pofida rezoluŃiei infracŃionale unice


care a stat la baza infracŃiunilor de primire şi gestionare de venituri din droguri în Olanda şi a celor de spălare de bani în Belgia.

Doamna Kraaijenbrink a declarat apel invocând, în special, încăl-carea principiului non bis in idem consacrat în articolul 54 CIAS.

Hof van Cassatie observă mai întâi că, în contradicŃie cu afirmaŃia doamnei Kraaijenbrink, constatarea că a existat o „rezoluŃie infrac-Ńională unică”, care a stat la baza comportamentului ilicit în Olanda şi infracŃiunea de spălare de bani comisă în Belgia, nu implică în mod obligatoriu o constatare că sumele de bani implicate în operaŃiunile de spălare a banilor în Belgia au fost obŃinute din traficul de droguri în ceea ce priveşte primirea şi manipularea pentru care doamna Kraaijenbrink a fost deja condamnată în Olanda.

Pe de altă parte, rezultă din hotărârea pronunŃată de Hof van beroep te Gent din 15 martie 2005, împotriva căreia a fost declarat apelul, faptul că deşi în cele două state contractante este vorba de fapte diferite, acestea totuşi constituie implementarea succesivă şi continuă a aceleiaşi intenŃii criminale, iar dacă toate ar fi fost reali-zate în Belgia, acestea ar fi fost considerate ca un unic comporta-ment infracŃional, în conformitate cu articolul 65 din Codul penal belgian.

În consecinŃă, Hof van Cassatie a considerat că trebuie să se stabilească dacă noŃiunea de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 CIAS trebuie să fie interpretată ca acoperind fapte diferite care constau, în primul rând, în exploatarea într-un stat contractant a profitului din traficului de droguri şi, în al doilea rând, în schimbul la casele de schimb într-un alt stat contractant a unor sume de bani care au aceeaşi origine129.

129 Cauza C-367/05 Kraaijenbrink, [2007] ECR I-06619, pct. 13-19 (de

acum înainte, Kraaijenbrink).



În aceste condiŃii Hof van Cassatie a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare:

„1. Articolul 54 CIAS, coroborat cu articolul 71 din acest acord trebuie să fie interpretat în sensul că infracŃiunile de primire sau deŃinere în Olanda ori transferare de sume de bani de acolo în valută străină, provenind din comerŃul cu stupefiante (infracŃiuni care au fost judecate şi cu privire la care a fost obŃinută o condamnare în Olanda pentru primire şi gestionare prin încălcarea articolului 416 din Codul penal), care diferă de infracŃiunea constând în schimbul la casele de schimb din Belgia a sumelor de bani provenite din comerŃul cu narcotice săvârşită în Olanda (judecată în Belgia ca infracŃiunea de primire, de gestionare şi de desfăşurare a altor activităŃi cu bunurile rezultate din infracŃiuni, încălcându-se articolul 505 din Codul penal), trebuie să fie considerate ca „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 menŃionat mai sus când instanŃele stabilesc că ele sunt săvârşite în realizarea unei rezoluŃii infracŃionale unice şi, astfel, din punct de vedere legal, constituie un singur comportament infracŃional?

2. Dacă răspunsul la întrebarea 1 este afirmativ, expresia „nu poate fi urmărită penal... pentru aceleaşi fapte” din articolul 54 CIAS trebuie interpretată în sensul că un inculpat nu mai poate fi judecat pentru infracŃiunea de spălare de bani în Belgia, odată ce el a fost condamnat definitiv în Olanda pentru săvârşirea altor infracŃiuni comise cu aceeaşi rezoluŃie infracŃională, indiferent de orice alte fapte comise în aceeaşi perioadă, dar care au devenit cunoscute sau în legătură cu care a fost judecat în Belgia numai după data pronunŃării hotărârii definitive străine sau, într-un astfel de caz, această expresie trebuie interpretată în sensul că instanŃa naŃională poate da o condamnare în ceea ce priveşte celelalte fapte, luând în considerare pedepsele impuse deja în celălalt stat contractant, cu excepŃia cazului în care consideră că celelalte sancŃiuni constituie, în opinia sa, o pedeapsă suficientă pentru toate infracŃiunile, şi asigurând că totalitatea sancŃiunilor


impuse nu ar putea să depăşească maximul pedepsei celei mai severe?”


Reamintind criteriul de aplicare a articolului 54 CIAS130, punctul de plecare pentru evaluarea noŃiunea de „aceleaşi fapte” este de a lua în considerare comportamentul infracŃional specific care a dat naştere la urmărirea penală a inculpatului în cele două state contractante, în ansamblul său. Astfel, articolul 54 CIAS poate deveni aplicabil numai în cazul în care instanŃa care se ocupă cu judecarea cauzei în al doilea stat contractant constată că actele materiale, fiind legate în timp, în spaŃiu şi prin obiectul lor, formează un întreg inseparabil.

Dacă actele materiale nu constituie un astfel de întreg inseparabil, simplul fapt că instanŃa din al doilea stat contractant în faŃa căreia este adusă cauza spre judecare constată că presupusul autor al acestor fapte a acŃionat cu aceeaşi rezoluŃie infracŃională nu este suficient pentru a indica faptul că există o serie de circumstanŃe concrete care sunt indisolubil legate între ele acoperite de noŃiunea de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 CIAS.

O legătură subiectivă între fapte care a dat naştere unor procese penale în două state contractante diferite nu înseamnă neapărat că există o legătură obiectivă între actele materiale în cauză, care, în consecinŃă, ar putea fi delimitate în timp şi spaŃiu şi, prin natura lor131.

În cazul de faŃă, Curtea a concluzionat că nu a fost stabilit în mod clar în ce măsură aceste câştiguri financiare derivă din traficul de droguri care stă la baza, în tot sau în parte, a comportamentului ilicit în cele două state contractante în cauză. Prin urmare o astfel de situaŃie poate fi acoperită, în principiu, de noŃiunea de „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 CIAS numai în cazul în care poate fi

130 A se vedea Van Esbroeck, pct. 36, Gasparini, pct. 54, şi Van Straaten,

pct. 48. 131 Kraaijenbrink, pct. 30.


stabilită o legătură obiectivă între sumele de bani avute în discuŃie în cele două procese.

Curtea a răspuns la prima întrebare că:

- criteriul relevant în scopul aplicării acestui articol este identi-tatea actelor materiale, înŃeleasă ca existenŃa unui set de circumstanŃe care sunt indisolubil legate între ele, indiferent de încadrarea juridică dată acestora sau de interesul legitim protejat;

- fapte diferite constând, în special, în primul rând, în gestio-narea într-un stat contractant a bunurilor obŃinute din traficul de droguri şi, pe de altă parte, în schimbul la casele de schimb într-un alt stat contractant a unor sume de bani, de asemenea, care provin dintr-un astfel de trafic nu ar trebui să fie consi-derate „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 din CIAS doar pentru că instanŃa naŃională competentă constată că aceste fapte sunt legate între ele prin aceeaşi rezoluŃie infracŃională;

- instanŃei de trimitere îi revine sarcina să aprecieze dacă gradul de identitate şi legătura dintre toate faptele care urmează să fie comparate este de aşa natură încât să fie posibil, în lumina criteriului relevant menŃionat, să se constate că acestea sunt „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 CIAS.

Răspunsul la a doua întrebare a fost solicitat doar dacă răspunsul la prima întrebare ar fi confirmat faptul că o rezoluŃie infracŃională comună este în sine o condiŃie suficientă care, dacă ar fi îndeplinită, ar permite ca fapte diferite să fie considerate a fi „aceleaşi fapte” în sensul articolului 54 CIAS, ceea ce nu a fost confirmat de către Curte în răspunsul său la prima întrebare.


SecŃiunea a 8-a. Sensul expresiei „nu mai poate fi executată” surprins în cauza privind pe KLAUS BOURQUAIN (Cauza C-297/07)

1. Cadrul juridic

Sesizarea a fost făcută în cadrul unui proces penal declanşat în Germania la 11 decembrie 2002 împotriva domnului Bourquain, de naŃionalitate germană, pentru crimă, în timp ce a fost declanşat împotriva sa un alt proces penal în legătură cu aceleaşi fapte de către autorităŃile unui alt stat contractant care a condus la condamnarea acestuia în absenŃă la 26 ianuarie 1961.

Aliniatele (7), (8) şi (9) din articolul 120 din Codul justiŃiei militare al armatei franceze132 prevăd:

„Hotărârea judecătorească pronunŃată împotriva unei persoane în lipsă, [...] va fi adusă la cunoştinŃa persoanei condamnate în lipsă personal sau la locul său de reşedinŃă. Persoana condamnată în lipsă poate declara apel în cinci zile de la luarea la cunoştinŃă. În cazul în care acest termen expiră fără declararea vreunei căi de atac, hotărârea se consideră că s-a dat într-o procedură contra-dictorie. Cu toate acestea, dacă acea notificarea nu a fost făcută personal celui în cauză sau dacă nu derivă din măsurile luate pentru a pune în aplicare hotărârea, măsuri ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanei condamnate, calea de atac va fi admisibilă până la data la care se prescrie executarea hotărârii.”

Articolul 121 din acest cod, aşa cum a fost modificat la data faptelor din acŃiunea principală, stabileşte, cu referire la articolul 639 din Codul de procedură penală francez, că,

„atunci când persoana condamnată în lipsă apare înainte ca executarea hotărârii să se prescrie, pedeapsa nu poate fi executată

132 Journaux officiels de la République Française – „JORF”, din 15 martie

1928, în versiunea în vigoare la 26 ianuarie 1961.


decât în urma unui nou proces, de această dată desfăşurat în prezenŃa inculpatului”.


La 26 ianuarie 1961 în Bône (Algeria), domnul Bourquain, care a făcut parte din Legiunea franceză, a fost condamnat la moarte, în lipsă, de Tribunalul militar permanent pentru zona de est a Constantinopolului pentru săvârşirea infracŃiunilor de dezertare şi omor.

Acest tribunal, aplicând Codul justiŃiei militare al armatei franceze, a reŃinut că, la 4 mai 1960, domnul Bourquain, în timp ce încerca să dezerteze la frontiera Algeriei cu Tunisia, a împuşcat mortal un alt legionar tot de naŃionalitate germană, care a încercat să-l împiedice să dezerteze.

Refugiindu-se în Republica Democrată Germană, domnul Bourquain nu a aflat despre notificarea hotărârii pronunŃate în lipsă şi nu a fost posibilă executarea pedepsei aplicate prin hotărârea considerată ca fiind dată într-o procedură contradictorie.

Nu au fost declanşate procese penale ulterioare împotriva domnului Bourquain în Algeria sau FranŃa. Mai mult decât atât, în FranŃa, toate infracŃiunile săvârşite în legătură cu războiul din Algeria au fost supuse amnistiei acordate în conformitate cu legile menŃionate mai sus. În schimb, în Republica Federală Germania, a fost deschisă o anchetă în legătură cu domnul Bourquain cu privire la aceleaşi fapte şi, în 1962, a fost trimis un mandat de arestare autorităŃilor din fosta Republică Democrată Germană, care l-au respins.

La sfârşitul anului 2001, s-a descoperit că domnul Bourquain trăieşte în zona Regensburg (Germania). La 11 decembrie 2002, Regensburg Staatsanwaltschaft Office (Parchetul Regensburg) l-a acuzat în faŃa instanŃei de trimitere de săvârşirea infracŃiunii de omor, cu privire la aceleaşi fapte, în conformitate cu articolul 211 din Codul penal german.

În aceste condiŃii, instanŃa de trimitere, prin nota din 17 iulie 2003, a solicitat informaŃii de la Ministerul de JustiŃie francez în temeiul


articolului 57 alineatul (1) CIAS în scopul stabilirii dacă hotărârea pronunŃată de Tribunalul militar permanent pentru zona de est a Constantinopolului din 26 martie 1961 ar împiedica declanşarea unui proces penal în Germania cu privire la aceleaşi fapte, ca rezultat al interdicŃiei generate de principiul non bis in idem conŃinut în articolul 54 CIAS.

Parchetul de pe lângă Tribunal aux Armées de Paris (Tribunalul Militar Paris) a răspuns la această solicitare de informaŃii, subliniind în special, după cum urmează:

„Hotărârea în lipsă, pronunŃată la data de 26 ianuarie 1961 împotriva domnului Bourquain, a devenit definitivă. În 1981, termenul acordat pentru a contesta hotărârea de impunere a pedepsei cu moartea a expirat şi nu mai era posibil să se declare apel împotriva acestei hotărâri. SancŃiunile în cauză penale fiind prescrise după 20 de ani în conformitate cu legislaŃia franceză, hotărârea nu mai poate fi executată în FranŃa”.

În plus, instanŃa de trimitere a solicitat un aviz de la Max-Planck-Institut für ausländisches und internationales strafrecht (Institutul Max Planck pentru Drept Penal InternaŃional şi Comparat) cu privire la interpretarea articolului 54 CIAS în ceea ce priveşte faptele cauzei din acŃiunea principală. În avizul său din 9 mai 2006, acest institut a ajuns la concluzia că, chiar dacă executarea directă a condamnării în lipsă a fost exclusă Ńinând cont de caracteristicile specifice ale sistemului francez de drept procesual penal, condiŃiile de aplicare a articolului 54 CIAS au fost îndeplinite în acŃiunea principală, rezultatul fiind că nicio nouă condamnare penală nu ar putea fi pronunŃată împotriva domnului Bourquain. Institutul, ca răspuns la o cerere de observaŃii ulterioare, a reafirmat opinia sa, prin nota din 14 februarie 2007133.

133 Cauza C-297/07 Bourquain, [2008] ECR I-09425, pct. 18-25 (de acum

înainte, Bourquain).



Landgericht (Curtea de Apel) Regensburg, fiind de părere că articolul 54 CIAS ar putea fi interpretat în sensul că prima condam-nare de către un stat contractant ar fi trebuit să fie susceptibilă de executare la un moment dat în trecut, pentru a opera ca o barieră pentru o nouă condamnare într-un al doilea stat contractant, a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze următoarea întrebare CurŃii de JustiŃie pentru o hotărâre preliminară:

„O persoană al cărei proces s-a finalizat cu pronunŃarea unei hotărâri definitive în una dintre părŃile contractante poate fi judecată într-un alt stat contractant pentru aceleaşi fapte, atunci când, în conformitate cu legislaŃia părŃi contractante de condam-nare, pedeapsa aplicată împotriva lui n-ar fi putut fi executată niciodată?”


Curtea a declarat că instanŃa de trimitere, prin întrebarea sa, doreşte să ştie, în esenŃă, dacă principiul non bis in idem, consacrat de articolul 54 CIAS, se poate aplica în cazul unui proces penal declanşat într-un stat contractant împotriva unui inculpat al cărui proces penal, având ca temei aceleaşi fapte iniŃiat într-un alt stat contractant, s-a finalizat cu pronunŃarea unei hotărâri definitive, chiar dacă, în conformitate cu legislaŃia statului în care a fost condamnat, pedeapsa care i-a fost impusă n-ar fi putut fi executată niciodată.

În principiu, o condamnare în lipsă cade sub incidenŃa domeniului de aplicare al articolului 54 CIAS şi poate constitui, prin urmare, o barieră procedurală în cazul deschiderii unui nou proces penal. În conformitate cu textul actual al articolului 54 CIAS, hotărârile pronunŃate în lipsă nu sunt excluse din domeniul său de aplicare, singura condiŃie fiind să se fi pronunŃat o hotărâre definitivă în urma unui proces penal desfăşurat într-o parte contractantă. Având în vedere lipsa obligaŃiei de armonizare sau de apropiere a legislaŃiilor penale ale statelor membre cu privire la hotărârile pronunŃate în


lipsă134 şi principiul încrederii reciproce135, problema la care trebuie să se răspundă în continuare este dacă o condamnare în lipsă pronunŃată de către Tribunalul militar permanent pentru zona de est a Constantinopolului este „definitivă”, în sensul articolului 54 CIAS, luând în considerare imposibilitatea de executare directă a pedepsei ca urmare a obligaŃiei impuse de legislaŃia franceză de a organiza un nou proces dacă persoana condamnată în lipsă ar reapărea, de data aceasta în prezenŃa acestuia.

În această privinŃă, guvernele ceh şi maghiar pun la îndoială dacă hotărârea acelui tribunal permanent constituie o barieră finală în continuarea procesului penal, tocmai din cauza acestei obligaŃii de a declanşa un proces nou atunci când persoana condamnată în lipsă este arestată.

Cu toate acestea, numai faptul că procedura în lipsă ar fi necesitat, în temeiul dreptului francez, redeschiderea unui nou proces, dacă domnul Bourquain ar fi fost arestat în timp ce curgea termenul de prescripŃie aplicabil în cazul pedepsei, şi înainte ca el să fi beneficiat de amnistie, adică între 26 ianuarie 1961 şi 31 iulie 1968, nu înseamnă, în sine, că o condamnare în lipsă nu poate fi considerată a fi o hotărâre definitivă în sensul articolului 54 CIAS. Astfel, în scopul respectării obiectivului articolului 54 CIAS, care este să asigure că nimeni nu este condamnat pentru aceleaşi fapte în mai multe state contractante, pentru prezervarea exercitării dreptului la liberă circulaŃie136, este necesar să se confirme în cadrul Uniunii Europene că o hotărâre, cum ar fi cea pronunŃată la data de 26 ianuarie 1961 de către Tribunalul militar permanent pentru zona de est a Constantinopolului, este definitivă cu privire la faptele care s-au reŃinut în sarcina persoanei în cauză, în confor-mitate cu legislaŃia statului contractant care a iniŃiat primul proces penal.

Realizarea acestui obiectiv ar fi compromisă în cazul în care carac-teristicile specifice ale procedurilor naŃionale, cum ar fi cele care 134 A se vedea, în acest sens, în ceea ce priveşte procedura interzicerii

condamnării ulterioare, Gözütok şi Brügge, pct. 32. 135 A se vedea, în acest sens, Gözütok şi Brügge, pct. 33. 136 Gözütok şi Brügge, pct. 38.


apar în prevederile articolelor 120 şi 121 din Codul justiŃiei militare al armatei franceze, nu ar fi permis o interpretare a noŃiunii de proces finalizat cu pronunŃarea unei hotărâri definitive, în sensul articolului 54 CIAS, care să includă hotărârile pronunŃate în lipsă, în conformi-tate cu legislaŃia naŃională.

De asemenea, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Paris, fără a se referi deloc la faptul că infracŃiu-nile comise de către domnul Bourquain au fost supuse unei amnistii acordate în 1968, subliniază că toate faptele reŃinute în hotărâre s-au prescris în 1981, acest lucru înainte ca în 2002, în Germania să se iniŃieze un al doilea proces penal.

În timp ce Legea nr. 697/68 cu privire la acordarea amnistiei are drept consecinŃă faptul că, de la intrarea sa în vigoare, infracŃiunile săvârşite de domnul Bourquain nu mai sunt supuse niciunei sancŃiuni, efectele acestei legi, astfel cum sunt prevăzute în special la articolele 9 şi 15 din Legea nr. 396/66, nu pot fi înŃelese în sensul că nu există nicio primă hotărâre în sensul articolului 54 CIAS.

Din moment ce hotărârea pronunŃată în lipsa domnului Bourquain trebuie considerată, în circumstanŃele cauzei, ca fiind definitivă, în sensul aplicării articolului 54 CIAS, ar trebui să se determine dacă acea condiŃie referitoare la executare menŃio-nată în acel articol (faptul că pedeapsa nu mai poate fi executată) este, de asemenea îndeplinită atunci când, în niciun moment din trecut, chiar înainte de amnistie sau de intervenirea prescripŃiei, sancŃiunea impusă ca urmare a primei condamnări nu ar fi putut fi executată direct.

În această privinŃă, guvernul ungar a susŃinut că exprimarea din articolul 54 CIAS, referitoare la faptul că pedeapsa „nu mai poate fi executată” în conformitate cu legile părŃi contractante de condam-nare, trebuie interpretată în sensul că ar fi putut fi executată în conformitate cu legislaŃia statului contractant de condamnare, cel puŃin la data când a fost impusă.

Totuşi, această condiŃie în ceea ce priveşte executarea nu cere ca pedeapsa, în conformitate cu legislaŃia statului de condamnare, să fi putut fi executată în mod direct, ci cere doar ca pedeapsa aplicată


printr-o hotărâre definitivă „să nu mai poate fi executată”. Cuvintele „nu mai” se referă la momentul în care noul proces începe, în legătură cu care instanŃa competentă din al doilea stat contractant trebuie să verifice, prin urmare, dacă acele condiŃiile prevăzute la articolul 54 CIAS sunt îndeplinite.

Rezultă că această condiŃie în ceea ce priveşte executarea menŃio-nată în articolul respectiv este îndeplinită atunci când se stabileşte că, în momentul în care cel de-al doilea proces penal este intentat împotriva aceleiaşi persoane pentru aceleaşi fapte care au dus la condamnarea acesteia în primul stat contractant, pedeapsa aplicată în primul stat nu mai poate fi executată în conformitate cu legislaŃia statului respectiv.

Această interpretare este confirmată de obiectivul articolului 54 CIAS, acela de a asigura că nimeni nu este condamnat pentru aceleaşi fapte în mai multe state contractante, pentru garantarea exercitării dreptului său la liberă circulaŃie.

Acest drept la liberă circulaŃie, este efectiv garantat numai dacă, într-o situaŃie precum cea în cauză în acŃiunea principală, persoana poate fi sigură că, odată ce a fost condamnată şi când pedeapsa aplicată nu mai poate fi executată în conformitate cu legile statului contractant de condamnare, aceasta poate călători în spaŃiul Schengen, fără teama că ar putea fi condamnată într-un alt stat contractant, pe motiv că pedeapsa nu ar fi putut fi executată direct, Ńinând cont de caracteristicile specifice ale procedurilor juridice naŃionale ale pri-mului stat contractant.

În cazul în care în acŃiunea principală s-a stabilit că pedeapsa aplicată nu mai putea fi executată în anul 2002, când al doilea proces penal a fost intentat în Germania, ar fi în contradicŃie cu aplicarea funcŃională a articolului 54 CIAS să se excludă aplicarea sa numai pe motivul caracteristicilor specifice ale procedurii penale franceze care condiŃionează executarea pedepsei de o nouă condamnare pronunŃată în prezenŃa inculpatului.

Curtea a concluzionat că principiul non bis in idem, consacrat de articolul 54 CIAS, este aplicabil în cazul unei proces penal intentat într-un stat contractant împotriva unui inculpat al cărui


proces penal s-a finalizat cu o hotărâre definitivă pentru săvâr-şirea aceloraşi fapte ca şi cele pentru care el este urmărit penal într-un alt stat contractant, chiar dacă, în conformitate cu legislaŃia statului în care a fost condamnat, sancŃiunea impusă nu ar fi putut fi niciodată executată direct137, Ńinând cont de caracteristicile specifice de procedură, cum ar fi cele menŃionate în acŃiunea principală.

SecŃiunea a 9-a. NoŃiunea de „hotărâre definitivă” în cauza privind pe VLADIMIR TURANSKÝ

(Cauza C-491/07)

1. Cadrul juridic

Sesizarea a fost făcută în cadrul unui proces penal declanşat în Austria la 23 noiembrie 2000 împotriva domnului Turanský, un naŃional slovac suspectat că a săvârşit, împreună cu alŃii, o tâlhărie în formă agravată asupra unui cetăŃean austriac pe teritoriul Republicii Austria.

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (e) din Codul de procedură penală slovac, în versiunea în vigoare la data la care organele de cercetare penală slovace au adoptat decizia de a înceta urmărirea penală în cauza din acŃiunea principală, asemenea procedură nu trebuie să fie instituită sau, dacă deja a fost instituită, nu trebuie continuată

„în cazul în care se referă la o persoană împotriva căreia s-a pronunŃat o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi fapte într-un proces penal anterior sau în cazul în care procedura de încetare a procesului penal a fost definitivă...”.

Această dispoziŃie transpune articolul 50 alineatul (5) din ConstituŃia Republicii Slovace, în conformitate cu care

137 Bourquain, pct. 34-52.


„o persoană nu poate fi judecată pentru o faptă pentru care a fost deja definitiv condamnată sau achitată”.

Articolul 215 alineatul (1) şi (4) din Codul de procedură penală prevede:

„1. Parchetul trebuie să înceteze urmărirea penală: a) dacă nu există nicio îndoială că fapta pentru care urmărirea penală a fost începută nu a existat; b) dacă această faptă nu constituie o infracŃiune şi nu există niciun motiv să investigheze cazul... 4. Încetarea procedurii prevăzute la alineatul 1 poate fi dispusă şi de către poliŃie, în cazul în care nu a fost adusă nicio acuzaŃie...”

Este clar din jurisprudenŃa Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă de JustiŃie din Republica Slovacă), şi în special din hotărârea din 10 iulie 1980 din cazul TZ 64/80, că articolul 9 alineatul (1) litera (e) din Codul de procedură penală nu se opune ca, în cazul procedurii de încetare a urmăririi penale în conformitate cu articolul 215 alineatul (1) litera (b) din acest Cod, de a se redeschide ulterior cauza cu privire la aceleaşi fapte, dacă procedurile anterioare nu s-au încheiat printr-o hotărâre devenită definitivă.


Domnul Turanský este suspectat că a tâlhărit o persoană la 5 octombrie 2000 împreună cu doi cetăŃeni polonezi care sunt anchetaŃi separat, sustrăgându-i o sumă de bani din casa situată în Viena (Austria) şi ulterior rănindu-l grav.

La 23 noiembrie 2000, Wien Staatsanwaltschaft (Parchetul Viena) a solicitat judecătorului competent să judece cauza în primă instanŃă să deschidă o anchetă preliminară privind pe domnul Turanský, care este suspectul principal în cazul comiterii tâlhăriei în formă agravată, în conformitate cu Codul penal austriac, precum şi să emită un mandat de arestare şi să introducă o alertă pentru arestarea sa.

La data de 15 aprilie 2003, fiind informat că domnul Turanský ar putea fi găsit în Ńara sa de origine, Republica Austria, în conformi-tate cu articolul 21 din ConvenŃia europeană privind asistenŃa


judiciară reciprocă în materie penală, a solicitat Republicii Slovace să îl urmărească pentru fapta săvârşită în Austria.

Din moment ce autorităŃile slovace au aprobat această cerere, judecătorul de instrucŃie de pe lângă instanŃa de trimitere austriacă a suspendat procedurile în aşteptarea deciziei finale a autorităŃilor slovace.

La 26 iulie 2004, ofiŃerul de poliŃie din Prievidza (Slovacia), respon-sabil de anchetă, a iniŃiat o procedură penală în legătură cu faptele raportate fără însă să aibă în vedere în acelaşi timp o anumită persoană ca suspectă în cauză. În cursul acestei anchete, domnul Turanský a fost audiat în calitate de martor.

Prin nota din 20 decembrie 2006, Procurorul General al Republicii Slovace a adus la cunoştinŃa autorităŃilor austriece decizia PoliŃiei Districtului Prievidza din 14 septembrie 2006, prin care se dispunea încetarea urmăririi penale, în conformitate cu articolul 215 alineatul (1) litera (b) din Codul de procedură penală, cu privire la presupusa tâlhărie. În această decizie, ofiŃerul de poliŃie din Prievidza însărcinat cu ancheta a menŃionat:

„În conformitate cu articolul 215 alineatul (1) litera (b) din Codul de procedură penală, dispun în ceea ce priveşte urmărirea penală cu privire la infracŃiunea de tâlhărie în cauză încetarea urmăririi penale, din moment ce fapta nu constituie infracŃiune şi nu există niciun motiv pentru a continua cercetarea cauzei”.

În motivarea deciziei, organele de poliŃie au argumentat că:

„...Aceasta a rezultat şi din declaraŃiile victimei... şi declaraŃiile martorilor [Turanský]. Aceasta înseamnă că fapta domnului Turanský nu constituie infracŃiunea de tâlhărie... Chiar dacă trebuia să se ia în considerare faptul că nu s-a procedat la prevenirea infracŃiunii..., nu ar mai fi posibil să se continue procedura... cu scopul de a se pune în mişcare acŃiunea penală, din moment ce tragerea la răspundere penală nu ar fi permisă în cazul de faŃă, din cauza intervenirii prescripŃiei...”.


O plângere, având efect suspensiv, ar fi putut fi îndreptată împotriva acestei decizii, în termen de trei zile de la data la care a fost pronunŃată. Astfel de plângere nu a fost însă depusă.

Landesgericht für Strafsachen din Viena are îndoieli dacă decizia de încetare a urmăririi penale, luată de către o autoritate de poliŃie slovacă într-o anchetă cu privire la aceleaşi fapte ca şi cele pe care se bazează judecata în curs suspendată, poate conduce la aplicarea articolului 54 CIAS şi, prin urmare, la împiedicarea continuării procedurii în curs138 în Austria.


Din moment ce trebuie să se pronunŃe cu privire la problema dacă decizia autorităŃii poliŃiei slovace din 14 septembrie 2006 este opozabilă judecătorului de instrucŃie de a continua procedurile preliminare care au fost suspendate în Republica Austria, instanŃa de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze următoarea întrebare CurŃii pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare:

„Constituie o hotărâre definitivă, în sensul articolului 54 CIAS, care se opune judecării unui suspect în Republica Austria, atunci când urmărirea penală începută în Republica Slovacă pentru aceleaşi fapte, după aderarea acesteia la Uniunea Europeană, a încetat ca urmare a deciziei unei autorităŃi poliŃieneşti, după examinarea fondului cauzei şi fără să se acorde o sancŃiune ulterioară?”


InstanŃa de trimitere a întrebat, în esenŃă, dacă principiul non bis in idem, consacrat de articolul 54 CIAS se aplică în cazul unei decizii prin care o autoritate de poliŃie, după examinarea cauzei aduse

138 Cauza C-491/07 Turansky, [2008] ECR I-11039, pct. 18-24 (de acum

înainte, Turansky).


înaintea sa, dispune încetarea urmăririi penale într-o etapă anterioară acuzării unei persoane suspecte de săvârşirea unei infracŃiuni.

Articolul 54 CIAS interzice urmărirea unei persoane într-un stat contractant pentru aceleaşi fapte ca şi cele pentru care s-a pronunŃat o hotărâre „definitivă” într-un alt stat contractant.

În ceea ce priveşte conceptul de hotărâre „definitivă”, Curtea a declarat deja că, atunci când, în urma procedurii penale, judecarea ulterioară nu mai este posibilă, persoana în cauză trebuie considerată ca o persoană în al cărui proces s-a pronunŃat o hotărâre „definitivă” în sensul articolului 54 CIAS în legătură cu faptele pe care acesta este bănuit că le-ar fi comis139. Curtea a mai susŃinut că articolul 54 CIAS se aplică şi în cazul unei decizii a autorităŃilor judiciare ale unui stat contractant prin care inculpatul este achitat din lipsă de probe140.

Rezultă că, în principiu, o hotărâre, pentru a fi considerată ca definitivă în sensul articolului 54 CIAS, trebuie să aducă o rezolvare cauzei penale şi să interzică definitiv continuarea urmăririi penale.

Pentru a evalua dacă o hotărâre este „definitivă”, în sensul artico-lului 54 CIAS, mai întâi de toate este necesar să se asigure că decizia în cauză este considerată definitivă şi cu caracter obligatoriu în conformitate cu legislaŃia statului contractant care a adoptat-o, precum şi să se verifice dacă aceasta conduce, în acest stat, la protecŃia acordată de principiul non bis in idem.

O decizie care, în temeiul legislaŃiei primului stat contractant care a iniŃiat procedura penală împotriva unei persoane, nu interzice definitiv continuarea urmăririi penale la nivel naŃional, nu poate, în principiu, să constituie un obstacol de procedură în deschiderea sau continuarea unui proces penal în ceea ce priveşte aceleaşi fapte împotriva persoanei respective într-un alt stat contractant.

În această privinŃă, reiese clar din observaŃiile scrise ale guvernul slovac în cazul de faŃă, că o decizie prin care se dispune încetarea

139 Gözütok şi Brügge, pct. 30. 140 Van Straaten, pct. 61.


urmăririi penale într-o etapă anterioară acuzării unei persoane, luată în conformitate cu articolul 215 alineatul (1) litera (b) din Codul de procedură penală slovac, nu interzice, în temeiul legislaŃiei naŃionale, iniŃierea unui nou proces penal cu privire la aceleaşi fapte pe teritoriul Republicii Slovace.

Prin urmare, o decizie a unei autorităŃi de poliŃie, care, dispunând încetarea urmăririi penale în conformitate cu legislaŃia naŃională, nu duce la o rezolvare definitivă a cauzei, nu poate constitui o decizie care ar permite să se concluzioneze că procesul penal al unei persoane a fost „definitiv” soluŃionat, în sensul articolului 54 CIAS.

Această interpretare a articolului 54 CIAS este compatibilă cu obiectivul articolului, care este de a garanta că o persoană al cărei proces a fost definitiv soluŃionat, nu mai poate fi condamnată pentru aceleaşi fapte pe teritoriul altor state contractante, protejându-se astfel exercitarea dreptului său la liberă circulaŃie141.

Aplicarea acestui articol la o decizie de a înceta urmărirea penală, ca aceea din cauza în discuŃie, ar avea efectul de a se opune oricărei posibilităŃi de a urmări şi poate de a pedepsi o persoană pentru comportamentul său ilegal într-un alt stat contractant, în care mai multe probe pot fi disponibile, chiar dacă o astfel de posibilitate nu este exclusă în primul stat contractant, în care procesul persoanei nu este considerat ca fiind soluŃionat definitiv în conformitate cu legislaŃia naŃională.

Un astfel de rezultat ar fi în contradicŃie cu scopul însuşi al dispoziŃiilor Tratatului privind Uniunea Europeană, care este acela de a se lua „măsurile adecvate cu privire la prevenirea... şi comba-terea criminalităŃii” în timp ce Uniunea se dezvoltă ca un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, în care libera circulaŃie a persoanelor este asigurată.

În timp ce scopul articolului 54 CIAS este de a asigura că o per-soană, după ce a fost găsită vinovată şi şi-a executat pedeapsa, sau, după caz, a fost achitată printr-o hotărâre definitivă într-un stat membru, poate călători în spaŃiul Schengen fără frica de a fi urmărită

141 A se vedea, în acest sens, Gözütok şi Brügge, pct. 38.


pentru aceleaşi fapte într-un alt stat contractant142, acesta nu intenŃionează să protejeze suspectul de la o posibilă investigaŃie ulterioară, cu privire la aceleaşi fapte, în mai multe state contractante, în cazul în care prima hotărâre nu este definitivă.

Curtea a concluzionat că principiul non bis in idem, consacrat de articolul 54 din CIAS nu poate fi aplicat în cazul unei decizii prin care o autoritate a unui stat contractant, după examinarea unei cauze aduse în faŃa sa, hotărăşte, într-o etapă anterioară punerii în mişcare a acŃiunii penale, încetarea urmăririi penale, în cazul în care decizia de încetare, în temeiul legislaŃiei naŃio-nale a acelui stat, nu interzice definitiv judecarea ulterioară a cauzei şi, prin urmare, nu se opune începerii unei noi proceduri penale cu privire la aceleaşi fapte, în acel stat143.

SecŃiunea a 10-a. Caracterul autonom al interpretării principiului non bis in idem în cauza privind pe

GAETANO MANTELLO (Cauza C-261/09)

1. Cadrul juridic

Articolul 2 alineatele (1) şi (2) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI are următorul cuprins:

„(1) Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranŃă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puŃin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunŃat o măsură de sigu-ranŃă, pentru condamnări pronunŃate cu o durată de cel puŃin patru luni.

142 A se vedea, în acest sens, Van Esbroeck, pct. 34. 143 Turansky, pct. 30-45.


(2) Următoarele infracŃiuni, în cazul în care sunt pedepsite în statul membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranŃă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puŃin trei ani, astfel cum sunt definite acestea de dreptul statului membru emitent, duc la predarea pe baza unui mandat european de arestare, în condiŃiile prezentei decizii-cadru şi fără verificarea dublei incriminări a faptei:

– apartenenŃa la o organizaŃie criminală;

[…]

– traficul ilicit de stupefiante şi substanŃe psihotrope;

[…]”

Potrivit articolului 3 din decizia-cadru, intitulat „Motive de neexecu-tare obligatorie a mandatului european de arestare”:

„Autoritatea judiciară a statului membru de executare (denumită în continuare «autoritate judiciară de executare») refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

[…]

2. atunci când din informaŃiile aflate la dispoziŃia autorităŃii judiciare de executare rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv într-un stat membru pentru aceleaşi fapte, cu condiŃia ca, în caz de condamnare, sancŃiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare, sau să nu mai poată fi executată în conformitate cu dreptul statului membru de condamnare”;

Articolul 54 din ConvenŃia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune144, semnată la Schengen (Luxemburg) la 19 iunie 1990 (denumită în continuare „CIAS”), prevede:

144 JO L 239/2000, p. 19.


„O persoană împotriva căreia a fost pronunŃată o hotărâre definitivă într-un proces pe teritoriul unei părŃi contractante nu poate face obiectul urmăririi penale de către o altă parte contractantă pentru aceleaşi fapte, cu condiŃia ca, în situaŃia în care a fost pronunŃată o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată conform legilor părŃii contractante care a pronunŃat sentinŃa.”


La 7 noiembrie 2008, Tribunale di Catania (Italia) a emis un mandat european de arestare (denumit în continuare „mandat de arestare”) împotriva domnului Mantello, pentru ca acesta să fie arestat şi predat autorităŃilor italiene în cadrul urmăririi penale începute împotriva sa. Acest mandat de arestare se întemeiază pe un mandat naŃional de arestare emis de acelaşi tribunal la 5 septembrie 2008 împotriva domnului Mantello şi a altor 76 de coacuzaŃi.

În susŃinerea mandatului de arestare, domnului Mantello i se impută două fapte.

Pe de o parte, începând din luna ianuarie 2004 şi până în luna noiembrie 2005, acesta ar fi participat, în cadrul unei organizaŃii criminale care cuprindea cel puŃin alte zece persoane, la un trafic de cocaină organizat la Vittoria, în alte oraşe italiene, precum şi în Germania. Domnul Mantello ar fi jucat nu numai rolul de transporta-tor şi de intermediar, ci s-ar fi ocupat în egală măsură cu aprovizio-narea şi cu comercializarea de cocaină. Or, conform articolului 74 alineatele (1) şi (3) din DPR nr. 309/90, aceste fapte se pedepsesc, în dreptul italian, cu închisoare de cel puŃin 20 de ani.

Pe de altă parte, în această perioadă şi în aceleaşi locuri, singur sau în complicitate cu alte persoane, ar fi intrat ilegal în posesia unei cantităŃi de cocaină, ar fi deŃinut-o şi ar fi direcŃionat-o, ar fi vândut-o sau chiar ar fi cedat-o altor persoane. Pentru aceste fapte, o persoană riscă, potrivit dreptului italian, o pedeapsă cu închisoarea de la 8 la 20 de ani, această pedeapsă putând fi majorată.


În această privinŃă, împotriva domnului Mantello au fost reŃinute circumstanŃe agravante, în măsura în care cocaina a fost dată, prin intermediul reŃelei, unui minor.

Potrivit precizărilor furnizate în mandatul naŃional de arestare, diferite autorităŃi au anchetat încă din luna ianuarie a anului 2004 traficul ilicit de cocaină organizat în regiunea Vittoria. Anchetele au constat în special în ascultări telefonice de mare amploare care au permis punerea în evidenŃă a existenŃei unei reŃele organizate, care cuprindea două grupări infracŃionale, ceea ce implica aplicabilitatea articolului 74 din DPR nr. 309/90. Pe de altă parte, cu ocazia inter-ceptării convorbirilor telefonice ale domnului Mantello în perioada cuprinsă între 19 ianuarie şi 13 septembrie 2005, participarea aces-tuia la reŃeaua menŃionată a fost confirmată. În plus, domnul Mantello a fost filat de organe de anchetă în cursul anumitor deplasări ale sale, în special între Sicilia (Italia) şi Milano (Italia) la 28 iulie, precum şi la 12 august 2005 şi între Sicilia, Esslingen (Germania) şi Catania la 12 septembrie 2005.

Cu ocazia acestei ultime deplasări, domnul Mantello a cumpărat 150 g de cocaină din Esslingen, iar la întoarcerea sa, în seara zilei de 13 septembrie 2005, a fost reŃinut, la coborârea din tren în gara din Catania, de poliŃia feroviară, care l-a percheziŃionat şi a descoperit că transporta două pachete care conŃineau 9,5 g şi, respectiv, 145,96 g de cocaină, corespunzătoare unei cantităŃi de 599-719 doze individuale.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2005, Tribunale di Catania l-a condamnat pe domnul Mantello la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani, 6 luni şi 20 de zile şi la o amendă în cuantum de 13.000 de euro. În rechizitoriul întocmit, ministerul public a reŃinut că, la 13 septembrie 2005, domnul Mantello s-a aflat ilegal în posesia a 155,46 g de cocaină, destinată revânzării. Tribunale di Catania a apreciat că se făcuse dovada realităŃii acestor fapte. La cererea domnului Mantello, tribunalul menŃionat a judecat potrivit unei proceduri simplificate, ceea ce i-a permis să obŃină o reducere a pedepsei. Printr-o hotărâre pronunŃată la 18 aprilie 2006, Corte d’appello di Catania (Curtea de Apel din Catania) a confirmat hotărârea acestui tribunal.


În continuare, Tribunale di Catania a redus pedeapsa domnului Mantello, astfel încât acesta nu a executat efectiv decât 10 luni şi 20 de zile de detenŃie, iar amenda care îi fusese aplicată a fost redusă.

Luând cunoştinŃă, la 3 decembrie 2008, de mandatul de arestare prin intermediul Sistemului de InformaŃii Schengen (SIS), Generalstaatsanwaltschaft Stuttgart (ministerul public din Stuttgart) a dispus reŃinerea, la 29 decembrie 2008, a domnului Mantello la domiciliul său şi prezentarea acestuia în faŃa Amtsgericht Stuttgart. Cu ocazia prezentării, domnul Mantello s-a opus predării sale autorităŃii judiciare emitente şi nu a renunŃat la invocarea principiului specialităŃii. La cererea ministerului public menŃionat, Oberlandesgericht Stuttgart a invitat autorităŃile italiene, la 22 ianuarie 2009, să verifice în ce măsură hotărârea pronunŃată la 30 noiembrie 2005 de Tribunale di Catania se opunea executării mandatului de arestare.

Întrucât nu a primit nicio informaŃie din partea acestor autorităŃi, Oberlandesgericht Stuttgart a hotărât, la 20 martie 2009, să suspende executarea mandatului de arestare. Pe de altă parte, având în vedere atât dificultăŃile legate de situaŃia de fapt, cât şi pe cele juridice pe care le ridică acŃiunea principală, această instanŃă a desemnat un avocat din oficiu pentru domnul Mantello.

În continuare, ca răspuns la o solicitare de informaŃii din partea autorităŃii judiciare de executare, judecătorul de instrucŃie al Tribunale di Catania a explicat în cele din urmă, la 4 aprilie 2009, în calitatea sa de autoritate judiciară emitentă a mandatului de arestare, că hotărârea din 30 noiembrie 2005 nu se opunea urmăririi penale prevăzute în mandatul de arestare şi că, prin urmare, nu era vorba despre un caz care intră sub incidenŃa principiului ne bis in idem. În aceste condiŃii, ministerul public din Stuttgart a solicitat instanŃei de trimitere executarea mandatului de arestare.

Totuşi, Oberlandesgericht Stuttgart solicită să se stabilească dacă se poate opune executării mandatului de arestare emis pentru infracŃiunile de crimă organizată, în măsura în care, în opinia sa, încă de la momentul anchetei care a condus la condamnarea domnului Mantello pentru deŃinere de cocaină în vederea revânzării, organele de anchetă italiene dispuneau de probe suficiente pentru a-l pune sub


acuzare şi a începe urmărirea pentru capetele de acuzare prevăzute în mandatul de arestare, în special pentru trafic de droguri în grup organizat. Cu toate acestea, în interesul anchetei, pentru a putea anihila acest trafic şi a aresta celelalte persoane implicate, organele de anchetă nu ar fi comunicat informaŃiile şi probele care se aflau în posesia lor judecătorului de instrucŃie şi nici nu ar fi solicitat la acea dată urmărirea penală pentru aceste fapte.

Potrivit instanŃei de trimitere, în dreptul german, astfel cum a fost interpretat de Bundesgerichtshof, o infracŃiune de asociere ar putea, în principiu, să mai fie urmărită a posteriori dacă, pe de o parte, actul de acuzare şi ancheta judiciară anterioare nu au avut ca obiect decât acte izolate ale membrului unei asemenea asocieri şi dacă, pe de altă parte, acuzatul nu a dobândit încrederea legitimă că proce-dura anterioară îngloba toate actele îndeplinite în cadrul asocierii. Totuşi, instanŃa de trimitere nu pare să susŃină pe deplin această poziŃie a Bundesgerichtshof. Astfel, această instanŃă sugerează adăugarea unei a treia condiŃii, şi anume, aceea potrivit căreia, la momentul deciziei judiciare privind fapta izolată, organele de anchetă trebuiau să nu cunoască faptul că existau alte infracŃiuni individuale şi o infracŃiune de asociere, ceea ce nu era exact cazul în care se aflau organele de anchetă italiene.

De altfel, Oberlandesgericht Stuttgart arată că, pe de o parte, în acŃiunea principală nu ar exista un element transnaŃional în măsura în care potenŃialul idem ar consta într-o decizie judiciară care provine din chiar statul membru emitent, iar nu dintr-un alt stat membru. Pe de altă parte, instanŃa menŃionată arată că noŃiunea „aceleaşi fapte” nu a făcut încă obiectul unei decizii a CurŃii în contextul mandatului european de arestare. Or, această instanŃă se întreabă dacă jurisprudenŃa dezvoltată în cadrul CIAS poate fi transpusă într-o situaŃie precum cea din acŃiunea principală145.

145 Cauza C-261/09, Mantello, [2010] ECR I-11477, pct. 15-31 (în

continuare Mantello).



În aceste condiŃii, Oberlandesgericht Stuttgart a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări preliminare:

„1) NoŃiunea «aceleaşi fapte» prevăzută la articolul 3 punctul 2 din decizia-cadru […] este definită în conformitate cu:

a) legislaŃia statului membru emitent;

b) legislaŃia statului membru de executare;

c) o interpretare autonomă, comunitară a conceptului «aceleaşi fapte»?

2) Un import neautorizat de stupefiante reprezintă «aceeaşi faptă», în sensul articolului 3 punctul 2 din decizia-cadru, cu asocierea la un grup având ca scop traficul de stupefiante, în măsura în care, la momentul pronunŃării unei condamnări pentru import ilicit de stupefiante, autorităŃile însărcinate cu ancheta deŃineau informaŃii şi probe care confirmau suspiciunea legată de participarea la o asociere [criminală], însă, în interesul anchetei, au renunŃat să prezinte instanŃei aceste informaŃii şi probe şi, prin urmare, să înceapă urmărirea penală în legătură cu aceste fapte?”


NoŃiunea „aceleaşi fapte” care figurează la articolul 3 punctul 2 din decizia-cadru nu poate fi lăsată la aprecierea autorităŃilor judiciare ale fiecărui stat membru în funcŃie de dreptul naŃional al acestora. Astfel, din cerinŃa aplicării uniforme a dreptului Uniunii rezultă că, în măsura în care această dispoziŃie nu face trimitere la dreptul statelor membre în ceea ce priveşte această noŃiune, aceasta din urmă trebuie să primească, în toată Uniunea, o interpretare autonomă şi uniformă146. Aceasta constituie, aşadar, o noŃiune autonomă de drept al Uniunii care poate face, ca atare, obiectul unei cereri de 146 A se vedea, prin analogie, Cauza C-66/08, Kozłowski, [2008]

ECR I-6041, pct. 41 şi 42.


pronunŃare a unei hotărâri preliminare din partea oricărei instanŃe sesizate cu un litigiu în această privinŃă.

Trebuie să se arate că noŃiunea „aceleaşi fapte” figurează şi la articolul 54 CIAS. În acest context, noŃiunea menŃionată a fost interpretată în sensul că vizează numai identitatea actelor materiale şi că înglobează un ansamblu de împrejurări concrete indisolubil legate între ele, independent de încadrarea juridică a acestor fapte sau de interesul juridic protejat147.

Având în vedere obiectivul comun al articolului 54 CIAS şi al articolului 3 punctul 2 din decizia-cadru, care urmăresc să se evite ca o persoană să fie din nou urmărită penal sau judecată pentru aceleaşi fapte, este necesar să se admită faptul că interpretarea acestei noŃiuni oferită în contextul CIAS este valabilă şi în contextul deciziei-cadru.

În cererea de pronunŃare a unei hotărâri preliminare, instanŃa de trimitere arată că, la prima vedere, ar înclina să considere că faptele pe care se întemeiază hotărârea definitivă din 30 noiembrie 2005, şi anume, deŃinerea de către domnul Mantello a unei cantităŃi de 155,46 g de cocaină la 13 septembrie 2005 la Vittoria, sunt, având în vedere noŃiunea „aceleaşi fapte”, diferite de cele vizate de mandatul de arestare, şi anume, pe de o parte, faptele, care au avut loc între luna ianuarie 2004 şi luna noiembrie 2005, referitoare la participarea domnului Mantello la organizaŃia criminală în calitate de transpor-tator, de intermediar şi de persoană responsabilă cu aprovizionarea, precum şi, pe de altă parte, cele referitoare la posesia ilegală de droguri în aceeaşi perioadă şi în mai multe oraşe italiene şi germane.

Prin urmare, este necesar să se considere că, în realitate, incertitu-dinile instanŃei de trimitere privesc mai degrabă noŃiunea „judecată definitiv” decât noŃiunea „aceleaşi fapte”. Astfel, această instanŃă se întreabă dacă, în măsura în care organele de anchetă italiene dispuneau, la momentul la care a fost pronunŃată hotărârea din 30 noiembrie 2005, de elemente de probă cu privire la fapte, derulate într-o perioadă cuprinsă între luna ianuarie 2004 şi luna noiembrie

147 A se vedea Van Esbroeck, pct. 27, 32 şi 36, precum şi Van Straaten,

pct. 41, 47 şi 48.


2005, care ar fi putut permite să se probeze infracŃiunile de partici-pare a domnului Mantello la organizaŃia criminală, precum şi de deŃinere ilegală de droguri, s-ar putea considera că această hotărâre reprezintă nu numai o hotărâre definitivă de condamnare cu privire la faptele izolate din data de 13 septembrie 2005 pentru care s-a reŃinut comiterea infracŃiunii de posesie ilegală de droguri destinate revânzării, ci şi o hotărâre care se opune unor urmăriri penale ulterioare pentru învinuiri precum cele cuprinse în mandatul de arestare.

Cu alte cuvinte, această instanŃă se întreabă dacă împrejurarea că organele de anchetă dispuneau de elemente de probă referitoare la faptele care constituie infracŃiunile vizate în mandatul de arestare, însă nu le-au supus aprecierii Tribunale di Catania atunci când acesta s-a pronunŃat cu privire la faptele izolate din data de 13 septembrie 2005, ar permite să se considere că este vorba despre o decizie care poate fi asimilată unei hotărâri definitive pentru faptele expuse în mandatul de arestare.

În această privinŃă, este necesar să se constate că o persoană căutată este considerată că a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte în sensul articolului 3 punctul 2 din decizia-cadru în cazul în care, în urma unei proceduri penale, acŃiunea publică s-a stins în mod definitiv148 sau în cazul în care autorităŃile judiciare ale unui stat membru au adoptat o decizie prin care un inculpat este achitat definitiv pentru faptele imputate149.

Or, în acŃiunea principală, instanŃa de trimitere a utilizat tocmai cadrul de cooperare prevăzut la articolul 15 alineatul (2) din decizia-cadru. În răspunsul său, autoritatea judiciară emitentă i-a indicat în mod expres că, în temeiul dreptului italian, inculpatul făcuse obiectul unei hotărâri definitive cu privire la fapte izolate de deŃinere ilegală de droguri, dar că urmărirea penală la care se referea mandatul de arestare se întemeia pe fapte diferite, referitoare la infracŃiunea de criminalitate organizată, precum şi la alte infracŃiuni

148 A se vedea, prin analogie, Gözütok şi Brügge, pct. 30, precum şi

Turanský, pct. 32. 149 A se vedea, prin analogie, Van Straaten, pct. 61, şi Turanský, pct. 33.


de deŃinere ilegală de droguri în vederea revânzării, care nu făceau obiectul hotărârii sale din 30 noiembrie 2005. Astfel, deşi organele de anchetă dispuneau de anumite informaŃii faptice privind aceste infracŃiuni, din răspunsul oferit de autoritatea judiciară emitentă rezultă că prima hotărâre a Tribunale di Catania nu poate fi considerată că a stins definitiv acŃiunea publică la nivel naŃional în ceea ce priveşte faptele menŃionate vizate în mandatul său de arestare.

În consecinŃă, în împrejurări precum cele din acŃiunea prin-cipală, în care, ca răspuns la o solicitare de informaŃii, în sensul articolului 15 alineatul (2) din decizia-cadru, formulată de auto-ritatea judiciară de executare, autoritatea judiciară emitentă a constatat în mod expres, prezentând explicaŃii în acest sens, că hotărârea sa precedentă nu se referea la faptele vizate în man-datul său de arestare şi, prin urmare, nu se opunea urmăririi vizate în mandatul de arestare menŃionat, această autoritate judiciară de executare trebuia să acŃioneze în conformitate cu aprecierile efectuate de autoritatea judiciară emitentă în răspunsul său.

SecŃiunea a 11-a. NoŃiunea de „proceduri penale” în cauza privind pe ŁUKASZ MARCIN BONDA

(Cauza C-489/10)

1. Cadrul juridic

ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale

Articolul 4 din Protocolul nr. 7 anexat la ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, semnat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984 (denumit în continuare „Protocolul nr. 7 la CEDO”), intitulat „Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, prevede următoarele:


„1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicŃiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracŃiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.

2. DispoziŃiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunŃată.

3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul articolului 15 din [ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare «CEDO»)]”.

Dreptul Uniunii

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1973/2004

Articolul 138 din regulamentul menŃionat prevede:

„(1) Cu excepŃia cazurilor de forŃă majoră sau a circumstanŃelor excepŃionale astfel cum au fost definite la articolul 72 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, atunci când, în urma unui control administrativ sau a unui control la faŃa locului, s-a constatat că diferenŃa stabilită dintre suprafaŃa declarată şi suprafaŃa determinată în conformitate cu articolul 2 punctul 22 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 este mai mare de 3 %, dar mai mică sau egală cu 30 % din suprafaŃa stabilită, din cuantu-mul care trebuie acordat pentru schema de plată unică pe suprafaŃă se deduce, pentru anul în cauză, de două ori diferenŃa constatată.

În cazul în care diferenŃa este mai mare de 30 % din suprafaŃa stabilită, pentru anul în cauză nu se acordă niciun ajutor.

În cazul în care diferenŃa este mai mare de 50 %, agricultorul este exclus încă o dată de la ajutor cu un cuantum corespunzător diferenŃei dintre suprafaŃa declarată şi suprafaŃa determinată. Cuantumul corespunzător se deduce din plăŃile pentru ajutoare de care agricultorul poate beneficia pentru cererile pe care le


depune în decursul celor trei ani calendaristici ulteriori anului în care s-a făcut constatarea”.


La 16 mai 2005, domnul Bonda a prezentat la Biuro Powiatowe Agencji Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa (Biroul regional al AgenŃiei pentru Restructurarea şi Modernizarea Agriculturii, denumit în continuare „Biroul”) o cerere de obŃinere a unei plăŃi unice pe suprafaŃă pentru anul 2005.

În cadrul acestei cereri, el a depus o declaraŃie inexactă privind întinderea terenurilor agricole cultivate şi culturile efectuate pe acele terenuri, prin supraevaluarea suprafeŃelor afectate agriculturii, în acea declaraŃie menŃionând 212,78 ha în loc de 113,49 ha.

La 25 iunie 2006, directorul Biroului a adoptat, în temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004, o decizie prin care, pe de o parte, respingea cererea domnului Bonda de obŃinere a unei plăŃi unice pe suprafaŃă pentru anul 2005 şi, pe de altă parte, îi aplica acestuia din urmă o sancŃiune constând în pierderea dreptu-rilor la plata unică pe suprafaŃă până la concurenŃa sumei corespun-zătoare diferenŃei dintre suprafaŃa reală şi suprafaŃa declarată pentru cei trei ani calendaristici ulteriori anului în care a fost depusă declaraŃia inexactă.

Prin hotărârea din 14 iulie 2009, Sąd Rejonowy w Goleniowie (Tribunalul Districtual din Goleniów) l-a condamnat pe domnul Bonda pentru infracŃiunea de înşelăciune în obŃinerea de subvenŃii în temeiul articolului 297 alineatul (1) din Legea din 6 iunie 1997 privind codul penal, pentru motivul că, pentru a primi subvenŃii, acesta dăduse o declaraŃie falsă referitoare la fapte de importanŃă primordială pentru obŃinerea unei plăŃi unice pe suprafaŃă. Pentru acest motiv, domnul Bonda a fost condamnat la opt luni de închi-soare cu suspendarea condiŃionată a executării, termenul de încer-care fiind de doi ani, precum şi la 80 de zile-amendă, cu un cuantum de 20 PLN pe zi.


Domnul Bonda a formulat apel împotriva hotărârii menŃionate la Sąd Okręgowy w Szczecinie (Tribunalul Regional din Szczecin), care a anulat-o şi a constatat că acŃiunea penală era inadmisibilă pentru motivul că, pentru aceleaşi fapte, domnului Bonda îi fusese deja aplicată o sancŃiune administrativă. În consecinŃă, prin hotărârea din 19 martie 2010, în temeiul articolului 17 alineatul (1) punctul 11 C.proc.pen., această instanŃă a constatat stinsă acŃiunea penală şi a pronunŃat încetarea procesului penal.

Prokurator Generalny (Procurorul General) a declarat recurs împotriva acestei hotărâri la Sąd NajwyŜszy (Curtea Supremă), invocând o încălcare flagrantă a normei de procedură prevăzute la articolul 17 alineatul (1) punctul 11 menŃionat.

Potrivit Sąd NajwyŜszy, deşi nu există nicio îndoială că faptele care au condus la luarea măsurii vizate la articolul 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004 în privinŃa domnului Bonda sunt identice cu cele care fac obiectul condamnării penale, această instanŃă consideră totuşi că, având în vedere că este întemeiată pe articolul 17 alineatul (1) punctul 11 C.proc.pen., decizia prin care s-a constatat stinsă acŃiunea penală pusă în mişcare împotriva domnului Bonda este eronată.

Astfel, Sąd NajwyŜszy consideră că numai articolul 17 alineatul (1) punctul 7 C.proc.pen. ar putea constitui un temei juridic corect pentru soluŃionarea acŃiunii menŃionate. În consecinŃă, pentru soluŃionarea litigiului principal, ar fi necesar să se determine dacă procedura declanşată de Birou poate fi considerată ca fiind de natură penală în sensul acestei dispoziŃii. InstanŃa de trimitere precizează în această privinŃă că, deşi o interpretare literală a dispoziŃiei menŃionate impune un răspuns negativ la această întrebare, ea trebuie totuşi să fie interpretată în lumina articolului 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7.

În aceste condiŃii, Sąd NajwyŜszy consideră că este necesar să se aprecieze natura juridică a sancŃiunii aplicate agricultorului în temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004150.

150 Cauza C-489/10, Bonda, nepublicată încă în Repertoriu, pct. 16-24 (în

continuare Bonda).



Considerând că soluŃionarea litigiului cu care este sesizată depinde de interpretarea articolului 138 menŃionat, Sąd NajwyŜszy a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarea întrebare preliminară:

„Ce natură juridică are sancŃiunea prevăzută la articolul 138 din [Regulamentul nr. 1973/2004], care constă în faptul că agriculto-rului i se refuză plăŃile directe pentru anii calendaristici ulteriori anului în care acesta a depus o declaraŃie incorectă cu privire la [întinderea terenului pentru care s-a solicitat plata unică pe suprafaŃă]?”


Prin intermediul întrebării formulate, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă articolul 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004 trebuie interpretat în sensul că măsurile prevăzute la al doilea şi la al treilea paragraf ale acestei dispoziŃii, care constau în excluderea agricultorului de la beneficiul ajutorului pentru anul pentru care a prezentat o declaraŃie falsă cu privire la suprafaŃa eligibilă şi în reducerea ajutorului pe care l-ar putea pretinde pentru următorii trei ani calendaristici până la concurenŃa unei sume corespunzătoare diferenŃei dintre suprafaŃa declarată şi suprafaŃa determinată, sunt sancŃiuni de natură penală.

Cu titlu introductiv, trebuie să se constate că Sąd NajwyŜszy solicită CurŃii interpretarea articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004 întrucât principiul ne bis in idem, astfel cum figurează la articolul 17 alineatul (1) punctul 7 C.proc.pen., nu poate fi aplicat în cadrul procedurii principale decât dacă măsurile prevăzute la acest articol 138 alineatul (1) pot fi calificate drept sancŃiuni de natură penală.

În această privinŃă, trebuie amintit că Curtea s-a pronunŃat deja în sensul că sancŃiunile prevăzute de reglementări de politică agricolă


comună, precum excluderea temporară a unui agent economic de la beneficiul unei scheme de ajutor, nu au un caracter penal151.

Astfel, Curtea a considerat că asemenea excluderi au drept obiectiv combaterea numeroaselor nereguli săvârşite în sfera ajutoarelor agricole şi care, prin împovărarea considerabilă a bugetului Uniunii, pot compromite acŃiunile întreprinse de instituŃii în acest domeniu în scopul de a stabiliza pieŃele, de a susŃine nivelul de trai al agriculto-rilor şi de a asigura preŃuri rezonabile de livrare către consumatori152.

În susŃinerea analizei sale, Curtea a arătat de asemenea că preve-derile încălcate se adresează numai agenŃilor economici care au ales, în deplină libertate, să recurgă la o schemă de ajutor din domeniul agricol153. Curtea a adăugat că, în contextul unei scheme de ajutoare a Uniunii, în care acordarea ajutorului este în mod necesar subor-donată condiŃiei ca beneficiarul acestuia să ofere garanŃii depline de probitate şi de încredere, sancŃiunea dispusă în cazul nerespectării acestor cerinŃe reprezintă un instrument administrativ specific, care este parte integrantă a schemei de ajutoare şi care are scopul de a asigura o bună gestionare financiară a fondurilor publice ale Uniunii154.

Nici un element nu justifică un răspuns diferit în ceea ce priveşte măsurile prevăzute la articolul 138 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1973/2004.

Astfel, nu se contestă că numai operatorilor care au solicitat să beneficieze de schema de ajutoare instituită prin Regulamentul nr. 1973/2004 li se pot aplica măsurile prevăzute la articolul 138 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf din acesta, atunci când se 151 A se vedea Cauza C-137/85, Maizena şi alŃii, [1987] ECR I-4587, pct.

13 (în continuare Maizena), Cauza C-240/90, Germania/Comisia, [1992] ECR I-5383, pct. 25 (în continuare Cauza C-240/90, Germania/Comisia), precum şi Cauza C-210/00, Käserei Champignon Hofmeister, [2002] ECR I-6453, pct. 43 (în continuare Käserei Champignon Hofmeister).

152 A se vedea Käserei Champignon Hofmeister, pct. 38. 153 A se vedea Maizena şi alŃii, pct. 13, Cauza C-240/90, Germania/

Comisia, pct. 26, precum şi Käserei Champignon Hofmeister, pct. 41. 154 Käserei Champignon Hofmeister, pct. 41.


constată că informaŃiile furnizate de asemenea operatori în susŃinerea cererii lor sunt eronate. În plus, măsurile menŃionate constituie şi ele tot un instrument administrativ specific, care este parte integrantă a unei scheme specifice de ajutoare şi care are scopul de a asigura o bună gestionare financiară a fondurilor publice ale Uniunii.

În această privinŃă, trebuie adăugat că rezultă, mai întâi, din articolul 1 din Regulamentul nr. 2988/95, care stabileşte cadrul juridic comun tuturor domeniilor ce fac obiectul politicilor comunitare, că orice încălcare a unei dispoziŃii de drept al Uniunii, ca urmare a unei acŃiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Uniunii sau bugetele gestionate de aceasta, este calificată drept „abatere” şi are drept consecinŃă aplicarea unor „măsuri şi sancŃiuni administrative”.

Apoi, reiese din articolul 5 alineatul (1) literele (c) şi (d) din Regulamentul nr. 2988/95 că retragerea totală sau parŃială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul res-pectiv, precum şi excluderea sau retragerea unui avantaj pentru o perioadă ulterioară săvârşirii abaterii constituie sancŃiuni adminis-trative. Aceste două ipoteze sunt vizate la articolul 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004.

În sfârşit, în timp ce articolul 6 alineatele (1)-(4) din Regulamentul nr. 2988/95 conŃine norme referitoare la luarea în consideraŃie a unei proceduri penale naŃionale în cadrul unei proceduri administrative întemeiate pe dreptul Uniunii, din al nouălea considerent şi din articolul 6 alineatul (5) din acest regulament rezultă că sancŃiunile administrative aplicate în cadrul realizării obiectivelor politicii agricole comune fac parte integrantă din schemele de ajutoare, au o finalitate proprie şi pot fi impuse independent de eventuale sancŃiuni penale dacă şi în măsura în care nu sunt echivalente unor astfel de sancŃiuni.

Natura administrativă a măsurilor prevăzute la articolul 138 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1973/2004 nu este pusă în discuŃie de analiza jurisprudenŃei CurŃii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noŃiunea „procedură penală”, în


sensul articolului 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7, dispoziŃie la care se referă instanŃa de trimitere.

Potrivit acestei jurisprudenŃe, în această privinŃă sunt pertinente trei criterii. Primul este calificarea juridică a infracŃiunii în dreptul intern, al doilea, natura însăşi a infracŃiunii, iar al treilea, natura şi gradul de severitate a sancŃiunii pe care persoana interesată riscă să o suporte155.

În ceea ce priveşte primul criteriu, trebuie să se arate că măsurile prevăzute la articolul 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004 nu sunt considerate ca fiind de natură penală de dreptul Uniunii, care trebuie să fie asimilat în speŃă „dreptului intern” în sensul jurisprudenŃei CurŃii Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte cel de al doilea criteriu, el presupune să se verifice dacă sancŃiunea aplicată operatorului urmăreşte, în special, o finalitate represivă.

În speŃă, reiese că măsurile prevăzute la articolul 138 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1973/2004 nu au vocaŃia de a se aplica decât agenŃilor economici care recurg la schema de ajutoare instituită de acest regulament şi că finalitatea acestor măsuri nu este una represivă, ci constă în principal în protejarea gestionării fondurilor Uniunii prin excluderea temporară a unui beneficiar care a făcut declaraŃii inexacte în cererea sa de acordare a unui ajutor.

Faptul că reducerea cuantumului ajutorului care poate să fie plătit agricultorului pentru anii următori celui în cursul căruia a fost constatată o abatere este condiŃionată de prezentarea unei cereri aferente acestor ani pledează în egală măsură împotriva caracterului represiv al măsurilor menŃionate. Astfel, dacă agricultorul nu prezintă o cerere pentru anii următori, sancŃiunea pe care o riscă în temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004

155 A se vedea în special Engel şi alŃii v. łările de Jos, Decizia din 8 iunie

1976, [1976] CEDO, pct. 80-82, şi Zolotoukhin v. Rusia, Decizia din 10 februarie 2009, [2010] CEDO, pct. 52 şi 53.


devine inoperantă. SituaŃia este aceeaşi şi dacă agricultorul nu mai îndeplineşte condiŃiile cerute pentru acordarea ajutorului. În sfârşit, sancŃiunea devine de asemenea parŃial inoperantă atunci când cuantumul ajutoarelor pe care le poate pretinde agricultorul pentru anii următori este inferior cuantumului diminuării acestora în temeiul măsurii de reducere a ajutorului primit în mod nejustificat.

În consecinŃă, cel de al doilea criteriu nu este suficient pentru a da un caracter penal măsurilor prevăzute la articolul 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004.

În ceea ce priveşte cel de al treilea criteriu, trebuie să se arate, pe lângă cele subliniate la punctul 41 din prezenta hotărâre, că sancŃiunile prevăzute la articolul 138 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1973/2004 au ca unic efect privarea agricultorului în cauză de perspectiva obŃinerii unui ajutor.

Prin urmare, sancŃiunile menŃionate nu pot fi asimilate unor sancŃiuni de natură penală în temeiul celui de al treilea criteriu menŃionat la punctul 37 din prezenta hotărâre.

Din ansamblul consideraŃiilor care precedă rezultă că, prin urmare, caracteristicile sancŃiunilor prevăzute la articolul 138 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1973/2004 nu permit să se considere că acestea trebuie să fie calificate drept sancŃiuni de natură penală.


Articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei din 29 octombrie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce priveşte schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV şi IV din respectivul regulament şi utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producŃia de materii prime trebuie interpretat în sensul că măsurile prevăzute la al doilea şi la al treilea paragraf ale acestei dispoziŃii, care constau în excluderea agricultorului de la beneficiul ajutorului pentru anul pentru care a prezentat o declaraŃie falsă cu privire la suprafaŃa eligibilă şi în reducerea ajutorului pe care l-ar putea pretinde pentru următorii trei ani calendaristici până la concurenŃa unei sume corespunzătoare


diferenŃei dintre suprafaŃa declarată şi suprafaŃa determinată, nu sunt sancŃiuni de natură penală.

SecŃiunea a 12-a. NoŃiunea de „proceduri penale” în cauza privind pe HANS ÅKERBERG FRANSSON

(Cauza C-617/10)

1. Cadrul juridic

ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale

Articolul 4 din Protocolul nr. 7 anexat la ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, semnat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984 (denumit în continuare „Protocolul nr. 7 la CEDO”), intitulat „Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, prevede următoarele:

„1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicŃiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracŃiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.

2. DispoziŃiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunŃată.

3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul articolului 15 din [ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare «CEDO»)]”.

Dreptul Uniunii

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene


Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), intitulat „Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracŃiune”, are următorul cuprins:

„Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracŃiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea”.

Articolul 52 din Cartă are următorul cuprins:

„[...]

(3) În măsura în care prezenta cartă conŃine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, înŃelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenŃia menŃionată. Această dispoziŃie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecŃie mai largă”.


Domnul Åkerberg Fransson a fost citat la 9 iunie 2009 pentru a se prezenta în faŃa Haparanda tingsrätt (Tribunalul Districtului Haparanda), în cadrul unei proceduri pentru infracŃiuni fiscale în formă agravată. El era învinuit că, în cuprinsul declaraŃiilor sale fiscale aferente exerciŃiilor financiare 2004 şi 2005, ar fi furnizat informaŃii inexacte care au expus trezoreria publică unor pierderi ale încasărilor legate de perceperea impozitului pe venit şi a taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „TVA”), pentru sumele de 319.143 SEK pentru exerciŃiul financiar 2004, din care 60.000 SEK reprezentând TVA, şi de 307.633 SEK pentru exerciŃiul financiar 2005, din care 87.550 SEK reprezentând TVA. Domnul Åkerberg Fransson era de asemenea învinuit şi sub aspectul nedeclarării contribuŃiilor angajatorului pentru perioadele de referinŃă din octombrie 2004 şi din octombrie 2005, ceea ce a expus organismele sociale unor pierderi ale încasărilor pentru sumele de 35.690 SEK şi, respectiv, de 35.862 SEK. Potrivit rechizitoriului, infracŃiunile trebuiau considerate agravate, pe de o parte, din cauza


importanŃei sumelor în cauză şi, pe de altă parte, din cauza faptului că se înscriau în cadrul unei activităŃi infracŃionale sistematice de mare anvergură.

Prin decizia din 24 mai 2007, Skatteverket a aplicat domnului Åkerberg Fransson, pentru exerciŃiul financiar 2004, o taxă suplimentară de 35.542 SEK pentru veniturile din activitatea sa economică, de 4.872 SEK pentru TVA şi de 7.138 SEK pentru contribuŃiile angajatorului. Ea i-a aplicat de asemenea, prin aceeaşi decizie, pentru exerciŃiul financiar 2005, o taxă suplimentară de 54.240 SEK pentru veniturile din activitatea sa economică, de 3.255 SEK pentru TVA şi de 7.172 SEK pentru contribuŃiile angajatorului. Aceste sancŃiuni au fost însoŃite de dobânzi. Împotriva sancŃiunilor respective nu a fost exercitată nicio cale de atac în faŃa instanŃei administrative, termenul necesar în acest scop expirând la 31 decembrie 2010 în ceea ce priveşte exerciŃiul financiar 2004 şi la 31 decembrie 2011 în ceea ce priveşte exerciŃiul financiar 2005. Decizia de aplicare a unor taxe suplimentare este motivată prin aceleaşi fapte de fals în declaraŃii ca şi cele reŃinute de Ministerul Public în procedura penală din litigiul principal.

În faŃa instanŃei a quo, se pune problema dacă trebuie să se renunŃe la învinuirea adusă domnului Åkerberg Fransson pentru motivul că, în cadrul unei alte proceduri, el a fost deja sancŃionat pentru aceleaşi fapte, ceea ce ar contraveni interdicŃiei aplicării unei duble sancŃiuni pentru aceeaşi infracŃiune, prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO şi la articolul 50 din Cartă156.


În aceste condiŃii, Haparanda tingsrätt a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări preliminare:

„1) Potrivit legii suedeze, pentru ca o instanŃă naŃională să poată înlătura aplicarea unor dispoziŃii naŃionale în legătură cu care se poate presupune că încalcă principiul ne bis in idem prevăzut la

156 Cauza C-617/10, Hans Åkerberg Fransson, nepublicată încă în

Repertoriu, pct. 12-14 (în continuare Fransson).


articolul 4 din Protocolul nr. 7 la [CEDO] şi, prin urmare, se poate presupune că încalcă şi articolul 50 din [Cartă], este necesar să se regăsească în acest sens un temei clar în CEDO sau în jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului. O astfel de condiŃie impusă de dreptul naŃional cu privire la înlăturarea aplicării dispoziŃiilor naŃionale este compatibilă cu dreptul Uniunii şi în special cu principiile sale generale, incluzând supremaŃia şi efectul direct al dreptului Uniunii?

2) Admisibilitatea unei învinuiri pentru săvârşirea unor infracŃiuni fiscale intră sub incidenŃa principiului ne bis in idem consacrat prin articolul 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO şi prin articolul 50 din Cartă dacă anterior învinuitului i s-a impus într-o procedură administrativă o anumită sancŃiune financiară (taxă suplimentară) pentru săvârşirea aceleiaşi fapte de fals în declaraŃii?

3) Răspunsul la întrebarea 2 este influenŃat de faptul că trebuie să existe o coordonare a acestor sancŃiuni astfel încât instanŃele ordinare să aibă posibilitatea să reducă pedeapsa aplicată în procesul penal deoarece învinuitului i-a mai fost impusă plata unei taxe suplimentare pentru săvârşirea aceleiaşi fapte de fals în declaraŃii?

4) În cadrul domeniului de aplicare al principiului ne bis in idem [...], este permis ca în anumite împrejurări să se aplice sancŃiuni suplimentare în proceduri noi cu privire la acelaşi comportament care a fost examinat şi care a condus la o decizie de impunere a unor sancŃiuni împotriva unei persoane. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2, condiŃiile privind aplicarea mai multor sancŃiuni în proceduri distincte în temeiul principiului ne bis in idem sunt îndeplinite dacă în cadrul ultimei proceduri are loc o reexaminare a împrejurărilor cauzei, independentă de procedura anterioară?

5) Sistemul suedez care presupune impunerea unor taxe suplimentare şi examinarea răspunderii pentru infracŃiuni fiscale în cadrul unor proceduri distincte este întemeiat pe mai multe motive de interes general […]. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2, un sistem precum cel suedez este compatibil cu


principiul ne bis in idem în cazul în care ar fi posibil să se instituie un sistem care nu ar intra sub incidenŃa principiului ne bis in idem, fără a fi necesar să se abŃină nici de la impunerea unor taxe suplimentare, nici de la pronunŃarea unei decizii privind răspunderea pentru infracŃiuni fiscale prin transferul competenŃei de impunere a unor taxe suplimentare de la Skatteverket şi, după caz, de la instanŃele administrative la instanŃele ordinare, pentru ca taxele suplimentare să fie examinate împreună cu învinuirea de săvârşire a unor infracŃiuni fiscale?”


Cu privire la a doua, la a treia şi la a patra întrebare

Prin intermediul acestor întrebări, la care se impune să se dea un răspuns comun, Haparanda tingsrätt solicită, în esenŃă, CurŃii să stabilească dacă principiul ne bis in idem enunŃat la articolul 50 din Cartă trebuie interpretat în sensul că se opune desfăşurării urmăririi penale faŃă de un învinuit sub aspectul unor infracŃiuni fiscale, din moment ce acestuia din urmă i-a fost aplicată deja o sancŃiune fiscală pentru aceleaşi fapte de fals în declaraŃii.

În ceea ce priveşte aplicarea principiului ne bis in idem enunŃat la articolul 50 din cartă unei urmăriri penale pentru fraudă fiscală precum cea care face obiectul litigiului principal, ea presupune ca măsurile care au fost deja adoptate împotriva învinuitului prin intermediul unei decizii devenite definitivă să îmbrace un caracter penal.

În această privinŃă, trebuie arătat că articolul 50 din Cartă nu se opune ca un stat membru să impună, pentru aceleaşi fapte de nerespectare a obligaŃiilor declarative în domeniul TVA-ului, o combinaŃie de sancŃiuni fiscale şi penale. Astfel, pentru a garanta perceperea integralităŃii încasărilor din TVA şi, prin aceasta, protecŃia intereselor financiare ale Uniunii, statele membre dispun de


libertatea de alegere a sancŃiunilor aplicabile157. Acestea pot, aşadar, să îmbrace forma unor sancŃiuni administrative, a unor sancŃiuni penale sau o combinaŃie a celor două. Doar atunci când sancŃiunea fiscală îmbracă un caracter penal în sensul articolului 50 din Cartă şi este rămasă definitivă, se opune dispoziŃia menŃionată ca pentru aceleaşi fapte să se desfăşoare o urmărire penală împotriva aceleiaşi persoane.

În continuare, trebuie amintit că, în vederea aprecierii naturii penale a sancŃiunilor fiscale, sunt pertinente trei criterii. Primul este calificarea juridică a infracŃiunii în dreptul intern, al doilea, natura însăşi a infracŃiunii, iar al treilea, natura şi gradul de severitate a sancŃiunii pe care persoana în cauză riscă să o suporte158.

Revine instanŃei de trimitere competenŃa de a aprecia, în lumina acestor criterii, dacă este necesar să se procedeze la o examinare a cumulului de sancŃiuni fiscale şi penale prevăzut de legislaŃia naŃională în raport cu standardele naŃionale în sensul punctului 29 din prezenta hotărâre, ceea ce ar putea să o conducă, eventual, să considere acest cumul ca fiind contrar standardelor amintite, cu condiŃia ca sancŃiunile restante să fie efective, proporŃionale şi disuasive159.

Rezultă din consideraŃiile care precedă că trebuie să se răspundă la a doua, la a treia şi la a patra întrebare că principiul ne bis in idem enunŃat la articolul 50 din Cartă nu se opune ca un stat membru să impună, pentru aceleaşi fapte de nerespectare a obligaŃiilor declarative în domeniul TVA-ului, în mod succesiv, o sancŃiune

157 A se vedea în acest sens Cauza C-66/88, Comisia/Grecia, [1989] ECR

2965, pct. 24 (în continuare Cauza C-66/88, Comisia/Grecia), Cauza C-213/99, de Andrade, [2000] ECR I-11083, pct. 19, şi Cauza C-91/02, Hannl-Hofstetter, [2003] ECR I-12077, pct. 17.

158 Bonda, pct. 37. 159 A se vedea în acest sens printre altele Cauza C-66/88, Comisia/Grecia,

pct. 24, Cauza C-326/88, Hansen, [1990] ECR I-2911, pct. 17, Cauza C-167/01, Inspire Art, [2003] ECR I-10155, pct. 62, Cauza C-230/01, Penycoed, [2004] ECR I-937, pct. 36, precum şi Cauzele conexate C-387/02, C-391/02 şi C-403/02, Berlusconi şi alŃii, [2005] ECR I-3565, pct. 65.


fiscală şi o sancŃiune penală în măsura în care prima sancŃiune nu îmbracă un caracter penal, aspect care trebuie verificat de instanŃa naŃională.

Cu privire la a cincea întrebare

Prin intermediul celei de a cincea întrebări, Haparanda tingsrätt solicită în esenŃă CurŃii să stabilească compatibilitatea cu principiul ne bis in idem garantat prin articolul 50 din Cartă a unei legislaŃii naŃionale care autorizează, în caz de fraudă fiscală, cumulul de sancŃiuni fiscale şi penale pronunŃate de aceeaşi instanŃă.

În această privinŃă, trebuie amintit de la bun început că, în cadrul procedurii instituite la articolul 267 TFUE, revine numai instanŃei naŃionale sesizate cu soluŃionarea litigiului (şi care trebuie să îşi asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunŃată) competenŃa să aprecieze, în raport cu particularităŃile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunŃe propria hotărâre, cât şi pertinenŃa întrebărilor pe care le adresează CurŃii. În consecinŃă, întrucât întrebările adresate au ca obiect interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunŃe160.

PrezumŃia de pertinenŃă aferentă întrebărilor adresate cu titlu preli-minar de instanŃele naŃionale nu poate fi înlăturată decât cu titlu excepŃional, dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică ori Curtea nu dispune de elementele de fapt şi de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i-au fost adresate161.

În speŃă, din decizia de trimitere reiese că legislaŃia naŃională la care face referire instanŃa a quo nu este cea aplicabilă litigiului principal şi nu există pentru moment în ordinea juridică suedeză.

160 A se vedea printre altele Cauzele conexate C-78/08-C-80/08, Paint

Graphos şi alŃii, [2011] ECR I-7611, pct. 30 şi jurisprudenŃa citată (în continuare Paint Graphos).

161 A se vedea în acest sens printre altele Paint Graphos, pct. 31 şi jurisprudenŃa citată.


Trebuie, aşadar, ca a cincea întrebare să fie declarată inadmisibilă, funcŃia conferită CurŃii, în cadrul articolului 267 TFUE, fiind de a contribui la administrarea justiŃiei în statele membre, iar nu de a formula opinii consultative asupra unor probleme generale sau ipotetice162.

Cu privire la prima întrebare

Prin intermediul primei întrebări, Haparanda tingsrätt solicită, în esenŃă, CurŃii să stabilească compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei practici judiciare naŃionale care subordonează obligaŃia instanŃei naŃionale de a lăsa neaplicată orice dispoziŃie contrară unui drept fundamental garantat de CEDO şi de Cartă condiŃiei ca această contrarietate să reiasă cu claritate din textele în cauză sau din jurisprudenŃa aferentă.

În ceea ce priveşte, mai întâi, consecinŃele care trebuie deduse de instanŃa naŃională dintr-un conflict între dreptul naŃional şi CEDO, trebuie amintit că deşi, aşa cum confirmă articolul 6 alineatul (3) TUE, drepturile fundamentale, astfel cum sunt acestea garantate de CEDO, constituie principii generale ale dreptului Uniunii şi deşi articolul 52 alineatul (3) din Cartă impune să se dea drepturilor conŃinute în aceasta corespunzătoare drepturilor garantate de CEDO acelaşi înŃeles şi aceeaşi întindere precum cele pe care le conferă convenŃia amintită, aceasta din urmă nu constituie, atât timp cât Uniunea nu a aderat la ea, un instrument juridic integrat formal în ordinea juridică a Uniunii. În consecinŃă, dreptul Uniunii nu reglementează raporturile dintre CEDO şi ordinile juridice ale statelor membre şi nu stabileşte nici consecinŃele care trebuie deduse de instanŃa naŃională în cazul unui conflict între drepturile garantate de această convenŃie şi o normă de drept naŃional163.

În ceea ce priveşte, în continuare, consecinŃele care trebuie deduse de instanŃa naŃională dintr-un conflict între dispoziŃiile dreptului naŃional şi drepturile garantate de Cartă, rezultă dintr-o jurisprudenŃă constantă că instanŃa naŃională care trebuie să aplice, în cadrul

162 A se vedea printre altele Paint Graphos, pct. 32 şi jurisprudenŃa citată. 163 A se vedea în acest sens Cauza C-571/10, Kamberaj, nepublicată încă

în Repertoriu, pct. 62.


competenŃei sale, dispoziŃiile dreptului Uniunii are obligaŃia de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea oricărei dispoziŃii contrare a legislaŃiei naŃionale, chiar ulterioară, fără a fi necesar să solicite sau să aştepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituŃional164.

Astfel, ar fi incompatibilă cu cerinŃele inerente înseşi naturii drep-tului Uniunii orice dispoziŃie dintr-o ordine juridică naŃională sau orice practică legislativă, administrativă sau judiciară ce ar avea ca efect diminuarea eficienŃei dreptului Uniunii prin faptul de a nega instanŃei competente să aplice acest drept prerogativa de a face, chiar în momentul acestei aplicări, tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispoziŃiile legislative naŃionale care ar constitui eventual un obstacol în calea funcŃionalităŃii depline a normelor Uniunii165.

Pe de altă parte, în temeiul articolului 267 TFUE, o instanŃă naŃio-nală sesizată cu un litigiu privind dreptul Uniunii al cărui înŃeles sau întindere nu îi sunt clare poate sau, după caz, trebuie să sesizeze Curtea cu problemele de interpretare referitoare la dispoziŃia dreptului Uniunii în cauză166.

Rezultă că dreptul Uniunii se opune unei practici judiciare care subordonează obligaŃia instanŃei naŃionale de a lăsa neaplicată orice dispoziŃie contrară unui drept fundamental garantat de Cartă condiŃiei ca această contrarietate să reiasă cu claritate din textul acestei Carte sau din jurisprudenŃa aferentă, din moment ce refuză instanŃei naŃionale puterea de a aprecia pe deplin, eventual cu cooperarea CurŃii, compatibilitatea respectivei dispoziŃii cu aceeaşi Cartă.

164 Cauza C-106/77, Simmenthal, [1978] ECR 629, pct. 21 şi 24, Cauza C-

314/08, Filipiak, [2009] ECR I-11049, pct. 81, precum şi Cauzele conexate C-188/10 şi C-189/10, Melki şi Abdeli, [2010] ECR I-5667, pct. 43 (în continuare Melki şi Abdeli).

165 Melki şi Abdeli, pct. 44 şi jurisprudenŃa citată. 166 A se vedea în acest sens Cauza C-283/81, Cilfit şi alŃii, [1982] ECR

3415.



1) Principiul ne bis in idem enunŃat la articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se opune ca un stat membru să impună, pentru aceleaşi fapte de nerespectare a obligaŃiilor declarative în domeniul taxei pe valoarea adăugată, în mod succesiv, o sancŃiune fiscală şi o sancŃiune penală în măsura în care prima sancŃiune nu îmbracă un caracter penal, aspect care trebuie verificat de instanŃa naŃională.

2) Dreptul Uniunii nu reglementează raporturile dintre Con-venŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, şi ordinile juridice ale statelor membre şi nu stabileşte nici consecinŃele care trebuie deduse de instanŃa naŃională în cazul unui conflict între drepturile garantate de această convenŃie şi o normă de drept naŃional.

Dreptul Uniunii se opune unei practici judiciare care subordo-nează obligaŃia instanŃei naŃionale de a lăsa neaplicată orice dispoziŃie contrară unui drept fundamental garantat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene condiŃiei ca această contrarietate să reiasă cu claritate din textul acestei Carte sau din jurisprudenŃa aferentă, din moment ce refuză instanŃei naŃionale puterea de a aprecia pe deplin, eventual cu cooperarea CurŃii, compatibilitatea respectivei dispoziŃii cu aceeaşi Cartă.


SecŃiunea a 13-a. Principiul non bis in idem în interpretarea instanŃelor europene:

spre o interpretare uniformă167

1. Principiul non bis in idem – o regulă simplă cauzând probleme multiple

În marea majoritate a instrumentelor naŃionale şi internaŃionale, principiul non bis in idem trebuie să fie înŃeles ca o regulă care interzice acŃiunea penală/judecata/condamnarea pentru aceeaşi faptă/comportament/act.

Chiar dacă pare simplu, principiul ridică o mulŃime de întrebări. Care ar fi baza pentru definirea aceleiaşi fapte (idem)? Este aceasta definiŃia legală/clasificarea infracŃiunilor (in abstracto) sau un set de fapte în concret (idem factum)? Depinde definirea principiului de valorile sociale protejate de prevederile legale? Este domeniul de aplicare al principiului limitat la dubla sancŃionare penală sau include şi alte forme de sancŃiuni punitive de drept privat sau administrativ? Ce este o hotărâre definitivă? Include această noŃiune o soluŃie de achitare, scoatere de sub urmărire sau încetare a procesului penal? Ce înseamnă o hotărâre judecătorească definitivă executată? Include aceasta tranzacŃii încheiate în faŃa altor autorităŃi judiciare decât instanŃele judecătoreşti? Respectarea principiului non bis in idem presupune interzicerea unei urmăriri ulterioare sau aplicării unei noi pedepse (Elrledigungsprinzip), sau este posibilă o nouă urmărire ori aplicarea unei noi pedepse, atâta timp cât este luată în considerare hotărârea anterioară (Anrechnungsprinzip)168?

167 Această secŃiune se bazează pe un studiu anterior, Norel Neagu, The

Ne Bis in Idem Principle in the Interpretation of European Courts: Towards Uniform Interpretation, 4 Leiden Journal of International Law (2012) 955-977.

168 J.A.E. Vervaele, Joined cases C-187/01 and C-385/01, Criminal Proceedings against Hüseyin Gözütok and Klaus Brügge, Judgement of the Court of Justice of 11 February 2003, Full Court [2003] ECR 1-5689, 41 Common Market Law Review (2004) 802.


Implică acest principiu proceduri penale paralele sau repetate pentru aceleaşi fapte? Se referă acest principiu la o singură jurisdicŃie naŃională, sau are un domeniu de aplicare internaŃional?

Acest articol încearcă să răspundă la aceste întrebări, oferind o sinteză a deciziilor luate de instanŃe federale şi internaŃionale în ceea ce priveşte principiul non bis in idem instituit în diferite instrumente federale sau internaŃionale, concentrându-se pe principalele puncte care trebuie clarificate: conceptul de „sancŃiune penală”, conceptul de „hotărâre definitivă”, noŃiunea de „aceleaşi fapte”, şi sensul noŃiunii de „executare”.

Din analiza care urmează vom remarca în principal o lipsă de consens la nivel internaŃional în ceea ce priveşte aplicarea uniformă a principiului non bis in idem. În acelaşi timp, vom observa o tendinŃă de uniformizare în interpretare la nivel european, în jurisprudenŃa ECJ şi CEDO. Concluzia spre care se îndreaptă acest studiu susŃine necesitatea de a se ajunge la o semnificaŃie autonomă a conceptelor care constituie principiul non bis in idem, care ar trebui să fie ridicată deasupra standardelor naŃionale şi care ar conferi o adevărată dimensiune supranaŃională (europeană) a principiului.

Pentru a urmări acest raŃionament, secŃiunea este structurată în şase părŃi (în afară de Introducere şi Concluzii). SubsecŃiunea 2 analizează instrumentele juridice federale şi internaŃionale relevante într-o perspectivă comparativă. SubsecŃiunile 3-6 analizează conceptele relevante care compun principiul non bis in idem: subsecŃiunea 3 se referă la conceptul de „proceduri penale ”, subsecŃiunea 4 se referă la noŃiunea de „ hotărâre definitivă”, subsecŃiunea 5 se referă la conceptul de idem, în timp ce subsecŃiunea 6 examinează noŃiunea de „pedeapsă executată”. SubsecŃiunea 7 oferă o analiză a rezultatelor din subsecŃiunile anterioare, concentrându-se pe (dez)avantajele armoni-zării în interpretare la nivel european.


2. Aceeaşi idee, dar elaborare diferită a principiului în instru-mente federale şi internaŃionale

O analiză a instrumentelor legislative care încorporează principiul non bis in idem dezvăluie varietatea de termeni în care este redactat. Astfel, articolul 4 din Protocolul nr. 7 la ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului169, articolul 14 alineatul 7 din ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind drepturile civile şi politice170, articolul 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene171 sau Al Cincilea Amendament la ConstituŃia Statelor Unite ale Americii172 se referă la „aceeaşi infracŃiune”, ConvenŃia americană privind

169 Art. 4 din Protocolul nr. 7 la ConvenŃia Europeană a Drepturilor

Omului prevede: „1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicŃiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracŃiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat. 2. DispoziŃiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunŃată. 3. Nici o derogare de la prezentul art.ol nu este îngăduită în temeiul art. 15 din ConvenŃie”.

170 Principiul non bis in idem este redactat în art. 14 alin. (7) din ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind drepturile civile şi politice: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracŃiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu legea şi cu procedura penală a fiecărei Ńări”.

171 Potrivit art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: „Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracŃiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea”.

172 În Statele Unite ale Americii principiul non bis in idem (double-jeopardy rule) este prevăzut în cel de-al Cincilea Amendament la ConstituŃia SUA: „...nicio persoană să nu fie pusă în pericol de a-şi pierde viaŃa sau integritatea corporală pentru aceeaşi infracŃiune de doua ori...”.


drepturile omului173 vorbeşte despre „aceeaşi cauză”, ConvenŃia de Implementare a Acordului Schengen174 interzice urmărirea penală pentru „aceleaşi fapte”, iar Statutul CurŃii Penale InternaŃionale175 foloseşte termenul de „acelaşi comportament”176. DiferenŃa dintre

173 Art. 8 alin. (4) din ConvenŃia Americană a Drepturilor Omului

prevede: „O persoană acuzată, achitată printr-o hotărâre definitive, nu va putea fi urmărită din nou pentru aceeaşi cauză”.

174 Art. 54 din ConvenŃia de Implementare a Acordurilor Schengen din 14 iunie 1985 (CIAS) prevede: „O persoană împotriva căreia a fost pronunŃată o hotărâre definitivă de către o parte contractantă nu poate face obiectul urmăririi penale într-o altă parte contractantă pentru aceleaşi fapte, cu condiŃia ca, în situaŃia în care a fost aplicată o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată conform legislaŃiei părŃii contractante care a pronunŃat hotărârea”.

175 Art. 20 din Statutul CurŃii Penale InternaŃionale stabileşte câteva reguli în legătură cu principiul non bis in idem: „1. Cu excepŃia dispoziŃiilor contrare ale prezentului statut, nimeni nu poate fi judecat de Curte pentru actele constitutive de crime pentru care a fost deja condamnat sau anchetat de aceasta. 2. Nimeni nu poate fi judecat de către o altă instanŃă pentru o crimă prevăzută la art. 5 pentru care a fost deja condamnat sau achitat de către Curte. 3. Oricine a fost judecat de către o altă instanŃă pentru un comporta-ment căzând de asemenea sub prevederile art. 6, 7 sau 8 nu poate fi judecat de către Curte decât dacă procedura în faŃa altor instanŃe: a) avea ca scop să sustragă persoanele în cauză responsabilităŃii penale pentru crime ce Ńin de competenŃa CurŃii; sau b) nu a fost condusă în mod independent sau imparŃial, cu respectarea garanŃiilor prevăzute de dreptul internaŃional, ci într-un mod care, în circumstanŃele date, era incompatibil cu intenŃia de a acŃiona persoana în justiŃie”.

176 Numeroase alte instrumente europene interzic expres cooperarea internaŃională în cazul în care principiul non bis in idem nu este respectat: art. 9 din ConvenŃia europeană în materia extrădării (1957) şi art. 2 din Protocolul nr. 2 la aceasta; art. 18 alin. (1) lit. e) din Con-venŃia europeană privind spălarea banilor, căutarea, indisponibilizarea şi confiscarea produselor infracŃiunii (1990); ConvenŃia europeană privind validitatea internaŃională a hotărârilor penale, Partea a III-a,


termenii „aceleaşi fapte” sau „aceeaşi cauză”, pe de o parte, şi termenul „aceeaşi infracŃiune”, pe de altă parte, a fost considerată de către Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene şi Curtea Inter-Americană a Drepturilor Omului ca un element important în favoarea adoptării abordării bazate strict pe identitatea actelor materiale şi respingerea încadrării juridice a acestor fapte ca fiind irelevantă. Pentru a hotărî astfel, ambele tribunale au subliniat că o astfel de abordare ar fi în favoarea făptuitorului, care ar şti că, odată ce a fost găsit vinovat şi a executat pedeapsa, ori a fost achitat, nu trebuie să se mai teamă în continuare de urmărirea penală pentru aceeaşi faptă177.

Abordarea este diferită şi în ceea ce priveşte domeniul de aplicare a principiului. Pactul InternaŃional privind Drepturile Civile şi Politice şi ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul de a nu fi urmărit de două ori pentru aceeaşi faptă; cu toate acestea, acest drept nu se aplică în ceea ce priveşte urmărirea penală efectuată către două state suverane diferite178 (cu excepŃia cazului în care un tratat de extrădare în cauză exprimă o astfel de interdicŃie). Dimpotrivă, ConvenŃia de Implementare a Acordurilor Schengen se referă numai la cazurile în care sunt implicate cel puŃin două părŃi contractante, iar Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se referă la ambele situaŃii, dar numai atunci când pun în aplicare legislaŃia Uniunii Europene179.

art.olele 53-55; ConvenŃia europeană privind transferul procedurilor în materie penală (1972), Partea a V-a, art.olele 35-37. Pentru o analiză detaliată a se vedea Anne Weyembergh, Le principe „ne bis in idem”: Pierre d’achoppement de l’espace pénal européen?, 40 Cahiers de droit européen (2004) 341-342.

177 Zolotoukhin v. Rusia, Decizia din 10 februarie 2009, [2009] CEDO, pct. 79 (în continuare Zolothukin).

178 A.P. v. Italy, UN HRC CCPR/C/31/D/204/1986. A se vedea de asemenea D. Spinellis, The Ne Bis In Idem Principle In „Global Instruments”, 73 International Review of Penal Law (2000) 1152.

179 A se vedea şi A.J. Menéndez, Chartering Europe: Legal Status and Policy Implications of the Charter of Fundamental Rights of the European Union, 40 Journal of Common Market Studies (2002) 482.


Există, de asemenea, instrumente care interzic în mod expres urmărirea penală în cazul unei achitări anterioare (ConvenŃia Americană privind Drepturile Omului), condamnări (ConvenŃia de Implementare a Acordurilor Schengen), sau în ambele cazuri (Pactul InternaŃional privind Drepturile Civile şi Politice, ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului).

După cum putem vedea, principiul non bis in idem este elaborat sub diferite forme, în diferite instrumente internaŃionale sau federale. Aceste diferenŃe au fost abordate şi domeniul de aplicare al principiului a fost parŃial extins prin interpretarea acestor dispoziŃii de către instanŃele federale şi internaŃionale relevante.

3. Conceptul de „proceduri penale” în interpretarea instan-Ńelor federale şi internaŃionale

Ca o regulă generală, principiul non bis in idem se aplică în special în cadrul procedurilor penale. Acest lucru înseamnă că proceduri administrative sau civile anterioare, paralele sau ulterioare privind aceleaşi fapte nu sunt interzise. Cu toate acestea, la nivel interna-Ńional, există puncte de vedere diferite cu privire la ce se înŃelege prin „proceduri penale” şi prin domeniul lor de aplicare. Fiecare stat suveran aplică propria sa interpretare acestei noŃiuni, în conformitate cu legislaŃia naŃională. Acesta este motivul pentru care există o tendinŃă în jurisprudenŃa instanŃelor internaŃionale, în special la nivel european, pentru a extinde noŃiunea de „proceduri penale” la alte proceduri cu efect similar.

Există probleme în înŃelegerea noŃiunii de „proceduri penale”, atât în instrumentele legislative, cât şi în jurisprudenŃă. În timp ce ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se referă în mod expres la „proceduri penale” ca fiind domeniul de aplicare al principiului non bis in idem, alte instrumente sugerează sfera penală a procedurilor în diferite redactări: referire la legea şi procedura penală în Pactul NaŃiunilor Unite privind Drepturile Civile şi Politice, menŃionarea gravităŃii pedepsei (pericolul asupra vieŃii sau integrităŃii corporale) din ConstituŃia Statelor Unite ale Americii, trimiterea la urmărirea


penală în ConvenŃia de Implementare a Acordului Schengen, referirea la persoana acuzată în ConvenŃia americană privind drepturile omului.

Deşi aparent toate instrumentele juridice analizate impun aplicarea principiului non bis in idem în sfera procedurilor penale, marea majoritate a deciziilor jurisprudenŃiale nu analizează conceptul, acceptând ca proceduri penale ceea ce este considerat ca aparŃinând sferei dreptului penal la nivel naŃional în legislaŃie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost singura instanŃă care a oferit un set de criterii referitor la interpretarea noŃiunii de „procedură penală”, încercând să stabilească o definiŃie comună la nivel european, diferită de cele din jurisdicŃia internă a fiecărui stat.

Este într-adevăr mai uşor să se stabilească ca regulă generală la nivel internaŃional interpretarea noŃiunii de „proceduri penale” prin prisma definiŃiei naŃionale a statului la care aceste proceduri se referă. Acest lucru, însă, este departe de a rezolva problema diferenŃelor între jurisdicŃiile naŃionale, în raport cu ceea ce este considerat ca aparŃinând procedurii penale. În afară de infracŃiunile „mala in se” (de exemplu omor, furt, distrugere, viol etc.), care se găsesc în toate jurisdicŃiile (deşi, uneori, într-o încadrare juridică diferită şi cu diferite elemente constitutive), există, de asemenea, infracŃiuni „mala prohibita”, care pot să fie considerate infracŃiuni sau nu în jurisdicŃii diferite (de exemplu, faptele interzise la regimul traficului rutier pot fi considerate infracŃiuni sau contravenŃii, în funcŃie de diferitele jurisdicŃii naŃionale).

Acesta este motivul pentru care stabilirea criteriilor „Engel” de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului este un pas îndrăzneŃ înainte spre o interpretare uniformă a principiului non bis in idem, în ceea ce priveşte noŃiunea de „proceduri penale”. Cu toate acestea, cel puŃin la acest moment, Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene pare reticentă să aplice „criteriile Engel”, şi chiar în aplicarea acestora, interpretarea dată procedurilor supuse judecăŃii pare diferită de cea a CurŃii Europene a Drepturilor Omului.


3.1. SancŃiuni punitive de drept privat admise de către Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii

JurisprudenŃa CurŃii Supreme a Statelor Unite respectă regula generală. Principiul non bis in idem nu se aplică în cazul în care procesul ulterior sau anterior este de natură civilă, iar nu de natură penală, care presupune un standard juridic diferit. Achitarea într-o cauză penală nu împiedică acŃionarea în instanŃă a inculpatului într-un proces civil cu privire la acelaşi incident (deşi autoritatea de lucru judecat funcŃionează în sistemul judiciar civil). De exemplu, O.J. Simpson a fost achitat pentru o dublă omucidere într-un proces penal în California, dar a pierdut o acŃiune civilă referitoare la prejudiciul cauzat prin moartea aceloraşi victime180.

3.2. Interpretare extensivă a CurŃii Europene a Drepturilor Omului

În jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului, calificarea juridică a procedurii în temeiul legislaŃiei naŃionale nu constituie singurul criteriu relevant pentru aplicarea principiului non bis in idem. Lăsarea aplicării acestei dispoziŃii la latitudinea statelor contractante ar putea conduce la rezultate incompatibile cu obiectul şi scopul ConvenŃiei181.

Curtea a interpretat noŃiunea de „procedură penală”, în contextul articolului 4 din Protocolul nr. 7, în lumina principiilor generale prevăzute în articolele 6 şi 7 din ConvenŃie, referitoare la noŃiunile de „acuzaŃie în materie penală”, respectiv „pedeapsă”182. Astfel,

180 Superior Court of the State of California, 5 Septembrie 1995, District

103, People v. O.J. Simpson, BA097211. 181 A se vedea, mai recent, Storbråten v. Norvegia, Decizia din 1 februarie

2007, [2008] CEDO, cu referinŃele menŃionate acolo (în continuare Storbråten).

182 A se vedea Haarvig v. Norvegia, Decizia din 11 decembrie 2007, [2008] CEDO (în continuare Haarvig); Rosenquist v. Suedia, Decizia din 14 septembrie 2004, [2005] CEDO (în continuare Rosenquist); Manasson v. Suedia, Decizia din 8 aprilie 2003, [2004] CEDO (în continuare Manasson); Göktan v. FranŃa Decizia din 2 iulie 2002,


conceptul de „acuzaŃie în materie penală” are un sens „autonom”, independent de catalogările utilizate de sistemele juridice naŃionale ale statelor membre183.

JurisprudenŃa constantă a CurŃii stabilit trei criterii-cunoscute sub numele de „criteriile Engel”184 – care să fie luate în considerare pentru a stabili dacă a existat sau nu o „acuzaŃie în materie penală”. Primul dintre ele este încadrarea juridică a faptei ca infracŃiune în dreptul naŃional, al doilea este de natura infracŃiunii şi a treia este gradul de severitate al pedepsei.

Primul criteriu este de importanŃă relativă şi serveşte doar ca punct de plecare. În cazul în care legislaŃia internă clasifică o faptă ca infracŃiune, atunci acest lucru va fi decisiv. În caz contrar, Curtea se va uita dincolo de clasificarea naŃională şi va examina realitatea în fond a procedurii în cauză.

În evaluarea celui de-al doilea criteriu, care este considerat mai important185, următorii factori pot fi luaŃi în considerare: dacă norma de drept în cauză se adresează exclusiv unui anumit grup, sau are un caracter general obligatoriu186, dacă procedurile sunt instituite de

[2003] CEDO (în continuare Göktan); Malige v. FranŃa, Decizia din 23 septembrie 1998, [1999] CEDO; Nilsson v. Suedia, Decizia din 13 decembrie 2005, [2006] CEDO.

183 Conceptul de „acuzaŃie în materie penală” trebuie înŃeles potrivit semnificaŃiei ConvenŃiei. Acesta poate fi definit ca „notificarea oficială a unei persoane de către o autoritate competentă privind acuzaŃia că ar fi comis o infracŃiune”, o definiŃie care de altfel corespunde testului potrivit căruia „situaŃia [suspectului] a fost în mod substanŃial afectată” (a se vedea, de exemplu, Deweer v. Belgia, Decizia din 27 februarie 1980, [1981] CEDO, pct. 42 şi 46; Eckle v. Germania, Decizia din 15 iulie 1982, [1983] CEDO, pct. 73).

184 A se vedea Engel şi alŃii v. Olanda, Decizia din 8 iunie 1976, [1976] CEDO.

185 A se vedea Jussila v. Finlanda, Decizia din 23 noiembrie 2006, [2007] CEDO, pct. 38 (în continuare Jussila).

186 A se vedea, de exemplu, Bendenoun v. FranŃa, Decizia din 24 februarie 1994, [1995] CEDO, pct. 47 (în continuare Benedoun).


către un organ public investit cu competenŃa legală de aplicare187, dacă norma de drept are un scop punitiv sau de descurajare188, dacă impunerea sancŃiunii este dependentă de o constatare a vinovăŃiei189, modul cum proceduri comparabile sunt clasificate în alte State membre ale Consiliului Europei190. Faptul că o infracŃiune nu este înscrisă în cazierul judiciar poate fi relevant, dar nu este decisiv, deoarece acesta este, de obicei, o reflectare a clasificării interne191.

Al treilea criteriu se referă la pedeapsa maximă aplicabilă pe care legislaŃia relevantă o prevede192. Al doilea şi al treilea criteriu sunt alternative şi nu neapărat cumulative. Acest lucru, însă, nu exclude o abordare cumulativă în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite să se ajungă la o concluzie clară cu privire la existenŃa unei acuzaŃii penale193.

Astfel, în interpretarea dată de Curte, o sancŃiune administrativă în temeiul legislaŃiei naŃionale poate îndeplini cel puŃin unul dintre criteriile menŃionate anterior şi poate fi calificată ca o sancŃiune penală, care se încadrează, în consecinŃă, în domeniul de aplicare al principiului non bis in idem.

3.3. Abordarea evazivă a CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene

Chiar dacă standardele de protecŃie şi respectarea drepturilor omului sunt, în cadrul procedurilor administrative la nivelul Uniunii Europene şi în special în domeniul dreptului concurenŃei, similare cu protecŃia acordată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

187 A se vedea Benham v. Marea Britanie, Decizia din 10 iunie 1996,

[1997] CEDO, pct. 56 (în continuare Benham). 188 A se vedea Bendenoun, pct. 47. 189 A se vedea Benham, pct. 56. 190 A se vedea Öztürk v. Germania, Decizia din 21 februarie 1984, [1985]

CEDO, pct. 53. 191 A se vedea, de exemplu, Ravnsborg v. Suedia, Decizia din 23 martie

1994, [1995] CEDO, pct. 38. 192 A se vedea Campbell şi Fell v. Marea Britanie, Decizia din 28 iunie

1984, [1985] CEDO, pct. 72; Demicoli v. Malta, Decizia din 27 august 1991, [1992] CEDO, pct. 34.

193 A se vedea Jussila şi Ezeh şi Connors v. Marea Britanie, Decizia din 15 iulie 2002, [2003] CEDO.


Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene Uniunea a fost iniŃial reticentă să aplice „criteriile Engel” procedurilor în cauză. Opinia formulată de părŃile194 care solicitau să se stabilească natura penală a procedurii a fost evitată în răspunsul CurŃii195.

Principala linie de argumentare mergea în direcŃia lipsei de compe-tenŃă pentru a aprecia legalitatea unei investigaŃii în materia concurenŃei din perspectiva dispoziŃiilor CEDO, în măsura în care aceste dispoziŃii nu făceau parte, ca atare, din dreptul Uniunii Europene196. Alte argumente susŃineau că procedura în faŃa Comisiei în domeniul dreptului concurenŃei ar fi doar de natură adminis-trativă197 sau că instituŃia comunitară care impunea sancŃiunea în dreptul concurenŃei (Comisia), nu este un „tribunal” în sensul articolului 6 din CEDO198.

194 Cauza T-276/04, Compagnie maritime belge v. Commission, [2008]

ECR I-1277, pct. 51 (în continuare Compagnie maritime belge). 195 Cauza T-99/04, AC-Treuhand v. Commission, [2008] ECR I-1501, pct.

113 (în continuare AC-Treuhand). 196 Această argumentaŃie nu mai este valabilă. Potrivit art. 6 alin. (3) TUE,

drepturile fundamentale, aşa cum sunt garantate de ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi LibertăŃilor Fundamentale şi aşa cum rezultă din tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor membre, constituie principii generale comune ale dreptului Uniunii. De aseme-nea, potrivit art. 6 alin. (2) TUE, Uniunea Europeană va adera la ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi LibertăŃilor Funda-mentale. Chiar anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ECJ a identificat CEDO ca o sursă a principiilor generale ale dreptului Uniunii (a se vedea, printre altele, Cauzele reunite C-74/95 şi C-129/95, X, [1996] ECR I-6609, pct. 25, şi Cauzele reunite C-189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P la C-208/02 P şi C-213/02 P, Dansk Rørin-dustri şi alŃii v. Comisia, [2005] ECR I-5425, pct. 215-219 (în continuare Dansk Rørindustri).

197 Cauzele reunite C-204/00 P, C-205/00 P, C-211/00 P, C-213/00 P, C-217/00 P şi C-219/00 Aalborg Portland şi alŃii v. Comisia, [2004] ECR I-123 (în continuare Aalborg Portland), pct. 200; Dansk Rørindustri, pct. 215-223.

198 Cauzele reunite T-109/02, T-118/02, T-122/02, T-125/02, T-126/02, T-128/02, T-129/02, T-132/02 şi T-136/02, Bolloré v. Comisia, [2007] ECR II-947, pct. 86.


Cu toate acestea, chiar şi în cadrul procedurilor administrative, dreptul la apărare este un drept fundamental, care face parte integrantă din principiile generale de drept, a căror respectare este asigurată de instanŃa Uniunii199. Principiile generale ale dreptului Uniunii nu trebuie să aibă în mod necesar acelaşi domeniu de aplicare ca şi atunci când acestea se aplică la o situaŃie prevăzută de dreptul penal în sens strict200. Mai mult, Curtea a stabilit că funcŃionalitatea dreptului Uniunii în materia concurenŃei ar fi afectată în mod serios dacă argumentul că dreptul concurenŃei Ńine de dreptul penal ar fi fost acceptat201.

O abordare similară a fost adoptată de către Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene în cazurile legate de deciziile Consiliului de instituire a „listei negre” în ceea ce priveşte finanŃarea terorismului. Curtea a respins afirmaŃia privind arogarea de către Consiliu a unui rol judiciar şi a unor competenŃe în materie penală care nu se regăsesc în tratatele constitutive. Curtea a susŃinut că afirmaŃia s-a bazat pe premisa greşită că măsurile restrictive în discuŃie în acest caz au fost de natură penală. Activele persoanelor respective nu au fost confiscate pentru săvârşirea de infracŃiuni, ci mai degrabă indisponibilizate ca o măsură de precauŃie. Aceste măsuri nu constituie sancŃiuni penale şi, în plus, nu implică nicio acuzaŃie de natură penală202.

Recent Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene şi-a modificat jurispru-denŃa, în sensul luării în considerare a „criteriilor Engel” în stabilirea naturii penale a unei proceduri derulată de către un organ al Uniunii Europene. Astfel, în cauza Bonda203, Curtea a făcut menŃiune expres la criteriile CEDO, analizând cauza pendinte din perspectiva acestor criterii. De asemenea, într-o decizie ulterioară204, Curtea a menŃionat

199 Aalborg Portland, pct. 64, şi Cauza C-3/06 P Groupe Danone v.

Comisia, [2007] ECR I-1331, pct. 68. 200 AC-Treuhand, pct. 113. 201 Compagnie maritime belge, pct. 66. 202 Cauza T-47/03, Sison v. Consiliul, [2007] ECR I-1233, pct. 101. 203 Cauza C-489/10, Bonda, Decizia ECJ din 5 iunie 2012, nepublicată

încă în Repertoriu, pct. 37. 204 Cauza C-617/10, Fransson, Decizia ECJ din 26 februarie 2013,

nepublicată încă în Repertoriu, pct. 35.


aceleaşi criterii (pe care însă le-a legat de cauza Bonda, fără a mai preciza expres faptul că acestea sunt preluate din jurisprudenŃa CEDO). În ambele cazuri, însă, Curtea a ajuns la concluzia că procedurile demarate nu aveau natură penală, ci pur administrativă sau fiscală, astfel că impunerea unei sancŃiuni penale ulterioare pentru acelaşi comportament nu ar constitui o încălcare a principiului non bis in idem.

Chiar dacă aplicarea în practică a criteriilor în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene este puŃin diferită de cea a CurŃii Europene a Drepturilor Omului, faptul că s-a ajuns la un numitor comun, existând criterii identice de apreciere la nivelul instanŃelor europene a noŃiunii de „proceduri penale” nu poate fi decât îmbucu-rător, punând bazele unei aplicări autonome a principiului non bis in idem la nivel european, independent de interpretarea la nivel naŃional.

4. „Hotărârea definitivă” – de la interpretare literală, la interpretare extensivă

Există o poziŃie comună în instrumentele juridice naŃionale şi inter-naŃionale potrivit căreia situaŃia premisă pentru aplicarea principiului non bis in idem o constituie existenŃa unei hotărâri definitive anterioare. Aceasta înseamnă că principiul poate fi invocat în măsura în care o hotărâre definitivă a fost pronunŃată şi este previzibilă o nouă urmărire penală pentru aceeaşi faptă/comportament/act.

Dar există mai multe abordări posibile cu privire la noŃiunea de „hotărâre definitivă”. Include aceasta soluŃii considerate finale doar la rezolvarea problemelor legate de fondul cauzei, sau putem include aici hotărârile care rezolvă cauza datorită unor probleme procedurale (de exemplu, lipsa de probe, împlinirea termenului de prescripŃie, amnistie etc.)? Mai multe dintre aceste probleme au fost abordate de către instanŃele internaŃionale cu rezultate surprinzătoare.

Există, de asemenea, discuŃii la nivel european privind extinderea domeniului de aplicare al principiului dincolo de limita „hotărârii definitive” pentru a aborda problema procedurilor paralele. Aceasta înseamnă, de exemplu, că două sau mai multe state şi-ar putea stabili


competenŃa de urmărire sau judecare pentru aceleaşi fapte, în situaŃiile în care o infracŃiune se comite pe teritoriul mai multor state sau efectele unei infracŃiuni se fac simŃite pe teritoriul mai multor state. În cazul în care, în aceste situaŃii, se constată că două sau mai multe state se desfăşoară proceduri penale pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane, acest lucru poate duce la un conflict de competenŃă al autorităŃilor respective, acestea exercitându-şi compe-tenŃele în paralel. Au fost astfel instituite reguli la nivel european cu privire la conflictul pozitiv de competenŃă, cooperarea şi concen-trarea procedurilor într-o singură jurisdicŃie205. Între timp, instanŃele neagă incidenŃa principiului non bis in idem în privinŃa procedurilor paralele, atâta timp cât nu există o hotărâre definitivă în oricare dintre procedurile în cauză.

Limitele noŃiunii de „hotărâre definitivă” se prelungesc în jurispru-denŃă atât în caz de achitare cât şi de condamnare. Astfel, chiar dacă în unele instrumente legislative reglementarea principiului include doar achitarea (ConvenŃia Americană privind Drepturile Omului) sau condamnarea (ConvenŃia de Implementare a Acordurilor Schengen) ca soluŃii pentru restricŃionarea urmăririi penale ulterioare, în jurisprudenŃă există un acord general că principiul se aplică în ambele cazuri.

Două reguli comune sunt, de asemenea, în general respectate în jurisprudenŃă: se pare că există o tendinŃă generală de a nu include căile de atac extraordinare în sfera noŃiunii de „hotărâre definitivă” şi o convergenŃă de opinii privind exceptarea procedurilor paralele de la aplicarea principiului non bis in idem.

NoŃiunea de „hotărâre definitivă” este oarecum ocolită de doctrina „suveranităŃii duale” în statele federale. Aceasta este o doctrină considerând că mai multe state suverane, componente ale unei federaŃii, pot urmări în justiŃie o persoană fără a încălca interdicŃia autorităŃii de lucru judecat, în cazul în care acŃiunea unei persoane

205 Raportul explicativ al Deciziei-cadru 2009/948/JAI a Consiliului privind

prevenirea şi soluŃionarea conflictelor de competenŃă în procedurile penale, JO L 328/2009 (http://register.consilium.europa.eu/ pdf/en/09/st05/st05208-ad02.en09.pdf). Decizia-cadru trebuia implemen-tată până la 15 iunie 2012.


încalcă legea fiecăruia dintre statele suverane. Această doctrină este limitată, cu toate acestea, dar nu înlăturată, prin interpretarea judiciară a noŃiunii de „aceleaşi fapte”.

4.1. Doctrina „suveranităŃii duale” în jurisprudenŃa instanŃelor federale americane

ExcepŃia „suveranităŃii duale” de la aplicarea principiului non bis in idem rezultă din natura unică a sistemului federal american, în care statele sunt suverane, cu puteri plenare, care au renunŃat la anumite competenŃe în favoarea guvernului federal. Principiul non bis in idem se aplică numai pentru urmărirea penală pentru aceeaşi faptă de către acelaşi stat suveran, dar ca suveranităŃi separate, guvernul federal şi cele statale pot urmări separat o persoană pentru aceeaşi faptă.

Deşi doctrina „suveranităŃii duale” în statele federale neagă protecŃia oferită de principiul non bis in idem în procedurile federale pentru un inculpat atunci când o procedură anterioară a fost iniŃiată la nivel de stat (şi vice versa), (urmăririle penale federale şi de stat sunt considerate ca aparŃinând unor autorităŃi suverane diferite)206, există o puternică orientare jurisprudenŃială (în special în nordul Americii) în favoarea aplicării internaŃionale a principiului non bis in idem. În R.V. Van Rassel207, Curtea Supremă din Canada a concluzionat că autorităŃile de drept comun au acceptat că principiul se pot aplica în

206 US v. Wheeler, 345 United States Reports 313 (1978). InstanŃele

americane au reŃinut că regula suveranităŃii duale exclude de asemenea protecŃia acordată de principiul non bis in idem în contextul cooperării judiciare internaŃionale în materie penală, în special în material extrădării (deşi astfel de cauze nu au ajuns pe rolul instanŃei supreme americane): a se vedea, de exemplu, US v. Rezaq, 134 Federal Law Reports 3d 1121, 1128 (DC Cir. 1998) [aşa cum este menŃionat în C.L. Blakesley, Criminal Law: Autumn of the Patriarch: The Pinochet Extradition Debacle and Beyond – Human Rights Clauses Compared to Traditional Derivative Protections Such as Double Criminality, 91 Journal of Criminal Law & Criminology (2000) 49-50].

207 Canadian Supreme Court, R. v. Van Rassel [1990] 1 Supreme Court Reports (Can.) 225.


litigiile dintre statele suverane în care faptele sunt identice. Acest lucru aduce în discuŃie noŃiunea de „aceleaşi fapte”, ca o limită a doctrinei „suveranităŃii dale”, care va fi dezvoltată în continuare atunci când voi aborda noŃiunea de „aceeaşi faptă/comportament/ act” în jurisprudenŃa CurŃii Supreme de Statele Unite.

4.2. Abordare conservatoare a CurŃii Europene a Drepturilor Omului

Principiul non bis in idem are ca scop interzicerea repetării proce-durilor penale care au fost încheiate printr-o „hotărâre definitivă”208. O hotărâre este „definitivă” în cazul în care, în mod tradiŃional, a dobândit autoritate de lucru judecat. Acesta este cazul când „hotărârea este irevocabilă, adică atunci când nu sunt disponibile alte căi de atac ordinare sau când părŃile au epuizat căile de atac sau nu s-au prevalat de acestea înainte de expirarea termenului pentru exerci-tarea lor”209. Această abordare este constantă în jurisprudenŃa CurŃii210.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare a avea o abordare conservatoare, având în vedere că deciziile împotriva cărora mai poate fi exercitată o cale ordinară de atac sunt excluse din domeniul de aplicare a garanŃiei cuprinse în principiul non bis in idem, atâta timp cât termenul pentru exercitarea unor astfel de acŃiuni nu a expirat. Pe de altă parte, căile de atac extraordinare, cum ar fi o cerere de redeschidere a procedurii sau o cerere de prelungire a termenului expirat nu sunt luate în considerare pentru a determina

208 A se vedea Franz Fischer v. Austria, Decizia din 29 mai 2001, [2002]

CEDO, pct. 22 (în continuare Franz Fischer), şi Gradinger v. Austria, Decizia din 23 octombrie 1995, [1996] CEDO, pct. 53 (în continuare Gradinger).

209 Protocolul nr. 7 la ConvenŃia Europeană privind Drepturile Omului şi LibertăŃile Fundamentale, Raport Explicativ, pct. 22 (http://conventions.coe.int/Treaty/en/Reports/Html/117.htm).

210 A se vedea, de exemplu, Nikitin v. Rusia, Decizia din 20 iulie 2004, [2005] CEDO, pct. 37 (în continuare Nikitin), şi Horciag v. Romania, Decizia din 15 martie 2005, [2006] CEDO.


dacă procedurile au fost soluŃionate printr-o hotărâre definitivă211. Deşi aceste remedii reprezintă o continuare a primului set de proceduri, natura „definitivă” a hotărârii nu depinde de folosirea lor.

„Hotărârea definitivă” nu trebuie să conducă în mod necesar la o condamnare. Articolul 4 din Protocolul nr. 7 nu se limitează doar la dreptul de a nu fi pedepsit de două ori, ci se extinde la dreptul de a nu fi urmărit sau judecat de două ori212. Principiul non bis in idem se aplică chiar şi în cazul în care persoana a fost doar urmărită în cadrul unei proceduri care nu a dus la o condamnare. Acest principiu conŃine trei garanŃii distincte şi prevede că nimeni nu va fi (i) urmărit, (ii) judecat sau (iii) pedepsit pentru aceeaşi infracŃiune213.

4.3. Interpretare extensivă a CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene

O interpretare extinsă a criteriului „hotărârii definitive” se regăseşte în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene, nu numai în ceea ce priveşte hotărârile care abordează fondul cauzei, dar, de asemenea, în hotărârile care soluŃionează aspecte procedurale (de exemplu, soluŃionarea cauzei pentru lipsa probelor, împlinirea termenului de prescripŃie, intervenŃia amnistiei etc.).

Curtea a statuat în cauza Gözütok şi Brügge214 că există o „hotărâre definitivă”, în sensul articolului 54 CIAS215, în cazul în care procedurile sunt întrerupte ca urmare a intervenŃiei unei tranzacŃii între procuror şi acuzat, fără implicarea vreunei instanŃe. Aceasta constituie o extindere a interpretării stricte a principiului de la deciziile luate de către o instanŃă [sublinierea noastră] la alte decizii ale unor organe judiciare [sublinierea noastră], luate de către o autoritate care îndeplineşte un rol în administrarea justiŃiei penale în sistemul juridic naŃional în cauză.

211 Nikitin, pct. 39. 212 Franz Fischer, pct. 29. 213 Zolothukin, pct. 107-110. 214 Cauzele reunite C-187/01 şi C-385/01, Hüseyn Gözütok şi Klaus

Brügge, [2003] ECR I-1345. 215 Pentru formularea art. 54 CIAS, supra, subsecŃiunea 2.


Dimpotrivă, în cauza Miraglia216, Curtea a precizat că această condiŃie nu este îndeplinită atunci când acŃiunea este întreruptă din cauza unor proceduri paralele declanşate într-un alt stat membru.

Curtea a decis în favoarea extinderii aplicării principiului non bis in idem în cauza Gasparini217, afirmând că acesta se aplică în cazul încetării procesului penal, deoarece urmărirea penală a infracŃiunii este prescrisă. Curtea a evitat prin această decizie pericolul „forum shopping” (al căutării de către organele judiciare a jurisdicŃiei cu cel mai îndelungat termen de prescripŃie) pentru condamnarea inculpaŃilor şi a aplicat pentru prima dată principiul, chiar dacă nu a existat nicio evaluare a fondului cauzei [sublinierea noastră].

De asemenea, în Gasparini, Curtea a decis că principiul non bis in idem este incident în ceea ce priveşte o decizie a autorităŃilor judiciare ale unui stat contractant prin care un inculpat este achitat definitiv din lipsă de probe. Curtea a argumentat că neaplicarea acest principiu în cazul unei hotărâri definitive de achitare a inculpatului pentru lipsă de probe ar avea ca efect compromiterea exercitării dreptului la liberă circulaŃie218.

Domeniul de aplicare al hotărârilor interpretative anterioare ale CurŃii este oarecum limitat în cauza Turanský219. Curtea a stabilit că, pentru a fi considerată o „hotărâre definitivă” în sensul articolului 54 CIAS, o decizie trebuie să pună capăt procedurilor judiciare şi să împiedice definitiv [sublinierea noastră] o eventuală reluare a procedurilor. O hotărâre prin care nu se stinge definitiv acŃiunea publică la nivel naŃional în conformitate cu legislaŃia primului stat contractant care a iniŃiat urmărirea penală împotriva unei persoane nu poate constitui, în principiu, un impediment procedural în calea începerii sau a continuării urmăririi penale cu privire la aceleaşi fapte împotriva acestei persoane într-un alt stat contractant. Ca o concluzie, în cazul în care legislaŃia naŃională prevede că un caz poate fi redeschis în cazul în care sunt identificate noi probe după

216 Cauza C-469/03, Filomeno Mario Miraglia, [2005] ECR I-2009. 217 Cauza C-467/04, Gasparini şi alŃii, [2006] ECR I-9199. 218 A se vedea, în acest sens, Cauza C-436/04, Léopold Henri van

Esbroeck, [2006] ECR I-2333, pct. 34. 219 Cauza C-491/07, Vladimir Turanský, [2008] ECR I-11039.


achitarea acuzatului pentru lipsa probelor, decizia de achitare nu este „definitivă”220.

Curtea a emis o decizie interesantă în cauza Bourquain221. Chiar daca avea posibilitatea de a alege calea deja utilizată în Gasparini în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripŃie, Curtea a ales să abordeze o altă problemă, aceea a unei condamnări în lipsă. Curtea a precizat că o condamnare în lipsă este împlineşte condiŃiile unei „hotărâri definitive”, chiar având în vedere imposibilitatea de executare imediată a pedepsei, determinată de obligaŃia de a iniŃia un nou proces în cazul în care persoana condamnată în lipsă ar fi găsită, de această dată în prezenŃa lui.

Pare a exista o contradicŃie în hotărârile CurŃii în cauzele Bourquain şi Turanský. În Bourquain, Curtea a decis că o condamnare este „definitivă”, chiar dacă procesul nu este definitiv încheiat, din cauza obligaŃiei de rejudecare în cazul în care persoana condamnată în lipsă ar reapare. În Turanský, hotărâre luată la 11 zile după hotărârea în cauza Bourquian, Curtea a precizat că o hotărâre este „definitivă” atunci când interzice definitiv proceduri penale ulterioare. Pentru o abordare consecventă, Curtea ar fi trebuit să se bazeze în cauza Bourquain222 pe intervenŃia amnistiei sau expirarea termenului de prescripŃie pentru îndeplinirea condiŃiei „hotărârii definitive”, consacrată de articolul 54 CIAS.

O altă problemă abordată în Gasparini este dacă principiul non bis in idem se aplică şi altor persoane decât cele faŃă de care a fost pro-nunŃată o hotărâre definitivă într-un alt stat contractant (participanŃii la infracŃiune)223. Răspunsul CurŃii a fost negativ, declarând că, în acest caz, condiŃiile existenŃei unei „hotărâri definitive” nu sunt îndeplinite pentru aceste persoane.

220 De fapt, această problemă se află în acest moment în curs de

soluŃionare într-o cauză supusă interpretării CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene (Cauza C-398/12, M.).

221 Cauza C-297/07, Klaus Bourquain, [2008] ECR I-2245, pct. 18-25. 222 Chiar dacă soluŃia în cauza Bourquain este corectă în ceea ce priveşte

aplicarea principiului non bis in idem, în mod evident motivarea este mai puŃin satisfăcătoare.

223 Gasparini, pct. 27-37.


5. Aceeaşi faptă/comportament/act: miezul problemei principiului non bis in idem

Una dintre cele mai disputate probleme în materia principiului non bis in idem este elementul idem. Principala întrebare este dacă acesta se referă la încadrarea juridică a infracŃiunii sau la comportamentul infractorului?

Mai multe criterii au fost formulate în jurisprudenŃă pentru a identifica elementul idem al principiului. Chiar dacă acestea variază în interpretarea instanŃelor, două teorii principale au apărut ca linii directoare pentru definirea noŃiunii de idem: testul „aceleaşi ele-mente”, cunoscut de asemenea sub numele de „testul de echivalenŃă” (in abstracto) şi testul „acelaşi comportament” denumit, de asemenea, testul „acelaşi act” (in concreto).

„Testul de echivalenŃă” (sau testul „aceleaşi elemente”) se referă la substanŃa infracŃiunii, adică dacă infracŃiunile în două jurisdicŃii date sunt aproximativ comparabile în ceea ce priveşte elementele lor constitutive în cadrul sistemelor naŃionale respective. Cu alte cuvinte, testul „aceleaşi elemente” se referă mai puŃin la încadrarea juridică a infracŃiunii, devenind relevant în cazul în care elementele constitutive ale infracŃiunii, care trebuie dovedite în instanŃă, sunt aceleaşi, fără a avea importanŃă dacă infracŃiunea are acelaşi nume, sau este incriminată în acelaşi instrument juridic.

„Acelaşi comportament” poate varia de la acte identice la mai multe acte comise în mai mult de un loc şi la momente diferite, dar legate de proiectarea iniŃială a actorului. În ceea ce priveşte „aceeaşi acŃiune” sau testul „acelaşi comportament”, o altă controversă care a generat scântei în interpretarea diferitelor instanŃe: care sunt criteriile pentru a determina dacă activitatea infracŃională reprezintă „acelaşi comportament”, în special în cazurile în care această activitate ar putea constitui două infracŃiuni diferite, în acelaşi timp în aceeaşi jurisdicŃie (concurs ideal de infracŃiuni). A fost nevoie de dezvol-tarea în continuare a jurisprudenŃei pentru a stabili criteriile pentru determinarea „aceluiaşi comportament”, acceptate cel puŃin la nivel european-un ansamblu de împrejurări de fapt concrete săvârşite de aceeaşi persoană şi indisolubil legate între ele în timp şi spaŃiu.


5.1. „Aceleaşi fapte” în jurisprudenŃa CurŃii Supreme a Statelor Unite

În interpretarea noŃiunii de „aceleaşi fapte”, Curtea a utilizat două criterii diferite, schimbându-şi astfel jurisprudenŃa de mai multe ori: testul „aceleaşi elemente” versus testul „acelaşi comportament”.

În cauza Blockburger v. Statele Unite, Curtea a utilizat testul „aceleaşi elemente”, adoptând următoarea interpretare224:

„Fiecare dintre infracŃiunile săvârşite necesită dovedirea unui element constitutiv diferit. Regula care se aplică este că, în cazul în care acelaşi act sau tranzacŃie constituie o încălcare a două prevederi legale distincte, testul care trebuie aplicat pentru a stabili dacă există două infracŃiuni sau numai una este dacă fiecare prevedere solicită dovedirea unui fapt suplimentar pe care cealaltă prevedere nu îl solicită...”

În cauza Grady v. Corbin, Curtea Supremă de JustiŃie a dezvoltat o abordare diferită225:

„...[O] comparaŃie tehnică a elementelor celor două infracŃiuni cerute de testul Blockburger nu protejează suficient inculpaŃii de pericolul unor sancŃionări multiple. Astfel, urmărirea penală ulterioară trebuie să facă mai mult decât pur şi simplu să supravieŃuiască testului Blockburger... Întrebarea cheie este ce comportament [sublinierea noastră] statul va trebui să dovedească, nu ce dovezi va folosi statul pentru a dovedi un anumit comportament... [Un] stat nu poate evita incidenŃa principiului non bis in idem („Double Jeopardy Clause” în original) doar prin modificarea dovezilor în urmăririle penale succesive pentru a dovedi acelaşi comportament...”

Cu toate acestea, în cauza Statele Unite v. Dixon, Curtea Supremă de JustiŃie a revenit la testul Blockburger226:

224 Blockburger v. United States, 284 U.S. 299 (1932). 225 Grady v. Corbin, 495 U.S. 508 (1990). 226 United States v. Dixon, 509 U.S. 688 (1993).


„Atât în contextul aplicării unor pedepse multiple, cât şi în cel al unor urmăriri penale succesive, interdicŃia prevăzută de principiul non bis in idem se aplică dacă cele două infracŃiuni pentru care inculpatul este urmărit sau pedepsit nu pot supravieŃui testului „aceleaşi elemente” sau „Blockburger”... Acest test presupune ca fiecare infracŃiune să conŃină un element care nu este inclus în cealaltă, în caz contrar acestea sunt „aceleaşi fapte” în sensul principiului non bis in idem... Deşi urmărirea penală [în cazul de faŃă] ar fi, fără îndoială, interzisă prin testul Grady („acelaşi comportament”), este nevoie să se treacă peste testul Grady, deoarece acesta contrazice o linie neîntreruptă de decizii... şi a produs confuzie... Mai mult decât atât, regula Grady s-a dovedit deja instabilă în aplicare, a se vedea Statele Unite v. Felix, 503 SUA. Deşi Curtea nu reconsideră uşor un precedent judiciar, niciodată nu s-a simŃit constrânsă să urmeze deciziile anterioare care sunt nefuncŃionale sau prost motivate...”227.

227 Pentru o analiză detaliată, a se vedea Zolothukin, pct. 42-44; a se vedea

de asemenea J. Giannopoulos, Recent Development: United States v. Dixon: The Double Jeopardy Clause and the Appropriate Test for Determining what Constitutes the Same Offense, 20 Journal of Contemporary Law (1994) 225; S. Barton, Grady v. Corbin: An Unsuccessful Effort to Define „Same Offense”, 25 Georgia Law Review (1990) 143; A.C. Rodriguez, Detaching Dual Sovereignty from the Sixth Amendment: Use of the Blockburger Offense Test Does Not Incorporate Double Jeopardy Doctrines, 33 New England Journal on Criminal and Civil Confinement (2007) 213; J. Padover, The Constitutional Guarantee of Protection against Double Jeopardy Is Not Violated when a Defendant Is Convicted of, and Punished for, Separate Offenses that Contain Different Elements, 40 Rutgers Law Journal (2009) 969; K.A. Hicks, Note: A Proposal for Legislative Effectuation of Double Jeopardy Protection, 41 Hastings Law Journal (1990) 669; E.J. Richardson, Recent Development: Matching Tests for Double Jeopardy Violations with Constitutional Interests, 45 Vanderbilt Law Review (1992) 273; G.C. Thomas III, A Unified Theory of Multiple Punishment, 47 University of Pittsburgh Law Review (1985) 1; D. McCune, Case Note: United States v. Dixon: What Does „Same Offense” Really Mean?, 48 Arkansas Law Review (1995) 709; G.E.


5.2. „Acelaşi comportament” în jurisprudenŃa CurŃii Inter-Americane a Drepturilor Omului

Curtea Inter-Americană a Drepturilor Omului a utilizat criteriul „acelaşi comportament” în cauza Loayza-Tamayo v. Peru228:

„Acest principiu este destinat să protejeze drepturile persoanelor care au fost judecate pentru anumite fapte împotriva desfăşurării unui nou proces pentru aceeaşi cauză. Spre deosebire de formula utilizată de alte instrumente internaŃionale de protecŃie a drepturilor omului [de exemplu, Pactul InternaŃional al NaŃiunilor Unite privind Drepturile Civile şi Politice, articolul 14 alineatul (7), care se referă la „aceeaşi infracŃiune”], ConvenŃia americană foloseşte expresia „aceeaşi cauză”, care este un termen mult mai larg în favoarea făptuitorului”.

5.3. „Acelaşi act” în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene

Unul dintre aspectele esenŃiale în hotărârile CurŃii în ceea ce priveşte principiul non bis in idem este noŃiunea de „aceleaşi fapte” (de fapt doctrina „acelaşi comportament”)229.

Becker, Recent Developments In Rico: Multiple Posecutions and Punishments Under Rico: a Chip off the Old „Blockburger”, 52 University of Cincinnati Law Review (1983) 467; K.A. Pamenter, Case Comment: United States v. Dixon: The Supreme Court Returns to the Traditional Standard for Double Jeopardy Clause Analysis, 69 Notre Dame Law Review (1994) 575; R.L. McGee, Note: Criminal Rico and Double Jeopardy Analysis in the Wake of Grady v. Corbin: is this Rico’s Achilles’Heel?, 77 Cornell Law Review (1992) 687; K. Pace, Fifth Amendment-The Adoption of the „Same Elements” Test: The Supreme Court’s Failure to Adequately Protect Defendants from Double Jeopardy, 84 Journal of Criminal Law & Criminology (1994) 769; A.R. Amar, Essay: Double Jeopardy Law Made Simple, 106 Yale Law Journal (1997) 1807.

228 IACtHR, 17 September 1997, Loayza-Tamayo v. Peru, parag. 66. 229 Pentru o analiză detaliată a jurisprudenŃei ECJ în ceea ce priveşte

principiul non bis in idem, a se vedea M. Wasmeier, The Principle of „ne bis in idem”, 77 Revue internationale de droit pénal (2006) 121-


IniŃial, Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene a abordat problema principiului non bis in idem în dreptul concurenŃei, stabilind că acesta este un „principiu fundamental al dreptului comunitar”, care necesită o triplă condiŃie: „identitate a faptelor, acelaşi făptuitor şi identitate a interesului juridic protejat”, înainte ca acest principiu să fie aplicabil230.

În abordarea principiului în interpretarea articolul 54 CIAS, Curtea a eliminat criteriul suplimentar utilizat în dreptul concurenŃei (unitate a interesului juridic protejat) 231, şi a trecut la testul „acelaşi act”, identificând, de asemenea, criteriile de stabilire a cazului în care comportamentul infractorului constituie aceeaşi faptă interzisă de principiul non bis in idem.

Astfel, în cauza Van Esbroeck, Curtea a ales să interpreteze principiul non bis in idem în sens mai larg decât a făcut-o anterior în alte domenii ale legislaŃiei Uniunii Europene. Potrivit CurŃii, singurul criteriu relevant în sensul articolului 54 CIAS este că ar trebui să existe o „identitate de fapte materiale, înŃeleasă în sensul existenŃei unui set de circumstanŃe concrete indisolubil legate împreună în timp, în spaŃiu şi prin obiectul lor” [sublinierea noastră]232.

De asemenea, Curtea a precizat că autorităŃile naŃionale competente, care trebuie să stabilească dacă există identitate de acte materiale,

130; B. Nita, Orzeczenia uruchamiające zakaz wynikający z zasady ne bis in idem w art. 54 konwencji wykonawczej z Schengen, 1 Przegląd prawa europejskiego i międzynarodowego (2008) 5-22; E. Sharpston, J.M. Fernández-Martín, Some reflections on Schengen free movement rights and the principle of „ne bis in idem”, 10 Cambridge yearbook of European legal studies (2008) 413-448; B. van Bockel, The „ne bis in idem” principle in EU law (2010); V. Mitsilegas, EU Criminal Law (2009), 143-153.

230 Aalborg Portland, pct. 338. 231 Van Esbroeck, pct. 42. 232 Van Esbroeck, pct. 36-38. Este probabil o asociaŃie nefericită că nici

Curtea nici Avocatul General un au luat în considerare cauza Aalborg Portland în argumentarea lor în cauza Van Esbroeck.


trebuie să se limiteze la a examina dacă acestea constituie un ansamblu de fapte indisolubil legate între ele.

În hotărârile sale ulterioare, Curtea a dezvoltat o jurisprudenŃă coerentă, bazată pe criteriile de mai sus. Voi arăta în continuare principalele constatări ale CurŃii ca fiind „aceleaşi fapte” în scopul aplicării articolului 54 CIAS. Curtea a concluzionat că transportul unor cantităŃi de droguri diferite în două state diferite, implicând complici diferiŃi care ar fi participat la evenimentele din cele două state, nu este un impediment în a considera acest comportament ca „aceleaşi fapte”233. De asemenea, exportul şi importul de droguri săvârşit în diferite state contractante la convenŃie constituie, în principiu, „aceleaşi fapte”234, la fel ca şi comercializarea de produse într-un alt stat membru, după importul în statul membru care a pronunŃat achitarea235. Luarea în posesie a mărfii (Ńigări) după introducerea acesteia prin contrabandă într-un stat contractant şi importul şi deŃinerea aceleiaşi mărfi în alt stat contractant constituie un comportament care ar putea intra în conceptul de „aceleaşi fapte”236, fiind caracterizat prin faptul că acuzatul, care a fost urmărit în cele două state contractante, a avut de la început intenŃia de a transporta tutunul, după intrarea în posesia acestuia într-un stat contractant, către o destinaŃie finală în mai multe state contractante.

Dimpotrivă, Curtea a considerat că fapte diferite, cum ar fi, în primul rând, deŃinerea de bani din traficul de droguri într-un stat contractant şi, în al doilea rând, schimbarea banilor care provin dintr-un astfel de trafic la casele de schimb valutar situate într-un alt stat contractant, nu trebuie privite ca „aceleaşi fapte” doar fiindcă autoritatea naŃională competentă consideră că faptele sunt legate datorită aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale237.

233 Cauza C-150/05, Jean Leon Van Straaten, [2006] ECR I-9327, pct. 53. 234 Van Straaten, pct. 53. 235 Gasparini, pct. 57. 236 Cauza C-288/05, Jürgen Kretzinger, [2007] ECR I-6641, pct. 40. 237 Cauza C-367/05, Norma Kraaijenbrink, [2007] ECR I-619, pct. 36.

Comportamentul menŃionat ar putea constitui, în principiu, aceleaşi fapte, fiind vorba de modalităŃi diferite de săvârşire a infracŃiunii de spălare a banilor. Curtea nu a stabilit acest lucru în cauza de faŃă


5.4. Schimbare surprinzătoare în interpretare în jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului

Mai multe schimbări în interpretare pot fi observate, de asemenea, în jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului. IniŃial, Curtea a urmat testul „acelaşi comportament” pentru a determina dacă principiul non bis in idem este aplicabil, apoi a trecut la testul „aceleaşi elemente” şi în cele din urmă a revenit la testul „acelaşi act”, adoptând criteriile de interpretare ale CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene.

Prima abordare, care se concentrează pe „acelaşi comportament” din partea solicitantului, indiferent de clasificarea dată în lege tipului de conduită (idem factum), este exemplificată în cauza Gradinger. În acest caz, domnul Gradinger a fost condamnat penal pentru ucidere din culpă prin neglijenŃă şi, de asemenea, amendat în proceduri administrative pentru conducere sub influenŃa alcoolului. Curtea a constatat că, deşi calificarea, natura şi scopul celor două infracŃiuni au fost diferite, a existat o încălcare a articolului 4 din Protocolul nr. 7, în măsura în care ambele decizii au fost bazate pe acelaşi comportament al solicitantului238.

A doua abordare, de asemenea, porneşte de la premisa că săvârşirea faptei de către inculpat, care a dat naştere la urmărirea penală este aceeaşi, dar ajunge la concluzia că acelaşi comportament ar putea constitui mai multe infracŃiuni (concours idéal d’infractions), care pot fi urmărite în cadrul unei proceduri separate. Această abordare a fost dezvoltată de Curte în cauza Oliveira239, în care reclamantul a fost condamnat în primul rând pentru faptul că nu şi-a putut controla vehiculul şi, ulterior, pentru vătămare corporală din culpă. În cauza ulterioară Göktan240, Curtea a considerat de asemenea că nu a existat

datorită dubiilor exprimate de instanŃa de trimitere, care a menŃionat că este improbabil ca banii proveniŃi din traficul de droguri şi cei schimbaŃi la casele de schimb valutar dintr-un alt stat să provină din săvârşirea aceloraşi infracŃiuni.

238 A se vedea Gradinger, pct. 55. 239 A se vedea Oliveira v. ElveŃia, Decizia din 30 iulie 1998, [1999]

CEDO. 240 A se vedea Göktan, pct. 50.


o încălcare a articolului 4 din Protocolul nr. 7 în cazul în care acelaşi comportament infracŃional pentru care reclamantul a fost condamnat constituia două infracŃiuni distincte: o infracŃiune privind importul ilegal de medicamente şi o infracŃiune vamală legată de neplata taxelor241.

A treia abordare, care este o variantă mai rafinată a abordării anterioare, pune accent pe „elementele esenŃiale” ale celor două infracŃiuni242. În cauza Franz Fischer v. Austria243, Curtea a confir-mat că articolul 4 din Protocolul nr. 7 permite urmărirea penală pentru mai multe infracŃiuni care decurg dintr-un act infracŃional unic (concours idéal d’infractions). Cu toate acestea, din moment ce un solicitant ar putea fi judecat sau condamnat pentru infracŃiuni care au fost pur şi simplu „nominal diferite”, o astfel de judecată sau condamnare ar fi incompatibilă cu cerinŃele principiului non bis in idem. Curtea a decis că ar trebui să examineze în plus dacă infracŃiu-nile în cauză au avut aceleaşi „elemente esenŃiale”. În cazul dom-nului Fischer, contravenŃia (administrativă) de conducere în stare de ebrietate şi infracŃiunea de ucidere din culpă în timp ce se afla „sub influenŃa băuturilor alcoolice” au aceleaşi „elemente esenŃiale”, Curtea constatând în această cauză o încălcare a articolului 4 din Protocolul nr. 7. De asemenea, aceasta a subliniat că în cazul în care cele două infracŃiuni pentru care persoana în cauză a fost urmărită doar s-ar fi suprapus uşor, nu ar fi avut nici un motiv să considere că pârâtul nu ar fi putut fi urmărit penal pentru fiecare dintre ele. Aceeaşi abordare a fost urmată în cazul WF v. Austria244 şi Sailer v. Austria245, ambele bazate pe un set similar de circumstanŃe.

241 Această abordare a fost de asemenea folosită în cauzele Gauthier

v. FranŃa, Decizia din 24 iunie 2003, [2004] CEDO, şi Ongun v. Turcia, Decizia din 10 octombrie 2006, [2007] CEDO.

242 Aceasta este de fapt abordarea instanŃei federale americane în testul Blockburger (testul „aceleaşi elemente” sau „testul de echivalenŃă”).

243 Franz Fischer. 244 W.F. v. Austria, Decizia din 30 mai 2002, [2003] CEDO. 245 Sailer v. Austria, Decizia din 6 iunie 2002, [2003] CEDO. Criteriul

„elementelor esenŃiale” a fost de asemenea folosit şi analizat în cauza Manasson, Bachmaier v. Austria, Decizia din 2 septembrie 2004, [2005] CEDO; Rosenquist, Storbråten, Haarvig, Hauser-Sporn v.


O schimbare surprinzătoare în interpretare a avut loc în cauza Zolothukin v. Rusia246. În afară de faptul că a revenit la testul „acelaşi comportament”, ca în cauza Gradinger, Curtea a instituit aceleaşi criterii utilizate de către Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene pentru a identifica aceleaşi fapte, declarând că

„articolul 4 din Protocolul nr. 7 trebuie să fie înŃeles în sensul de a interzice urmărirea penală sau judecata ulterioară, în măsura în care rezultă din fapte identice sau fapte în esenŃă aceleaşi.

... Prin urmare, investigaŃia CurŃii ar trebui să se concentreze pe acele fapte care constituie un ansamblu de împrejurări de fapt concrete care implică acelaşi inculpat şi indisolubil legate între ele în timp şi spaŃiu, a căror existenŃă trebuie să fie demonstrată în scopul urmăririi penale sau condamnării”247.

Dar, în timp ce criteriile utilizate sunt aceleaşi, concluzia este oarecum diferită. Curtea a decis că fapta domnului Zolotukhin de a adresa cuvinte injurioase dnei Y. şi căpitanului S. într-un birou al secŃiei de paşapoarte, şi insultarea ulterioară a maiorului K., în primul rând în biroul său şi apoi în maşină, precum şi ameninŃarea acestuia cu acte de violenŃă nu constituie „acelaşi comportament”, pentru că nu există nicio unitate temporală sau spaŃială între episoade. Deşi în esenŃă, comportamentul domnului Zolotukhin a fost substanŃial similar pe tot parcursul zilei de 04 ianuarie 2002-în care el a continuat să fie abuziv verbal faŃă de diverşi funcŃionari publici-nu a fost un act continuu, ci a constat în diferite manifestări ale aceluiaşi comportament într-o serie de ocazii distincte.

AfirmaŃia CurŃii Europene a Drepturilor Omului, că nu există nicio unitate temporală sau spaŃial între episoade care au avut loc în

Austria, Decizia din 7 decembrie 2006, [2007] CEDO; Schutte v. Austria, Decizia din 26 iulie 2007, [2008] CEDO, Garretta v. FranŃa, Decizia din 4 martie 2008, [2009] CEDO.

246 Pentru o analiză extensivă privind orientările CurŃii şi motivele pentru criteriile de armonizare propuse, a se vedea Zolothukin, pct. 70-84.

247 Zolothukin, pct. 82-84. A se vedea de asemenea, Maresti v. CroaŃia, Decizia din 25 iunie 2009, [2010] CEDO.


aceeaşi zi şi în circumstanŃe similare pare a fi contrară celor afirmate de Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene că actele comise pe o perioadă extinsă de timp şi chiar în diferite state sunt considerate ca indisolubil legate între ele în timp şi spaŃiu.

Consider că nu există nici o contradicŃie, dar din motive diferite decât cele declarate de către Curte. Acest lucru se datorează principiilor nescrise în jurisdicŃiile naŃionale privind infracŃiunile comise împotriva unor valori sociale legate de persoanele fizice (cum ar fi viaŃa, sănătatea, integritatea corporală). În ceea ce priveşte infracŃiunile comise împotriva acestor valori sociale există o regulă generală conform căreia acŃiunea incriminată trebuie să fie îndreptată împotriva aceleiaşi victime pentru a constitui o singură infracŃiune. O succesiune de fapte, chiar dacă legate în mod inextri-cabil şi comise la interval de timp scurt, cu aceeaşi ocazie, dar împo-triva unor persoane diferite [sublinierea noastră] va fi considerată ca infracŃiuni distincte, chiar dacă sunt comise în aceleaşi condiŃii temporale şi spaŃiale.

SoluŃia CurŃii Europene a Drepturilor Omului poate fi considerată ca o posibilă introducere a unor noi criterii, pe uşa din spate, fără a statua în mod explicit acest lucru, în legătură cu extinderea interpretării ECJ, cu privire la subiectul pasiv pentru anumite infracŃiuni împotriva persoanelor fizice. Aceasta înseamnă că, pentru a stabili încălcarea principiului non bis in idem (raportat la conceptul de idem), criteriile în ceea ce priveşte anumite infracŃiuni împotriva persoanelor fizice [sublinierea noastră] ar trebui citite ca „un ansamblu de fapte indisolubil legate în timp, spaŃiu, precum şi obiectul şi subiecŃii lor” [sublinierea noastră]. Din moment ce o astfel de particularitate nu ar putea fi inclusă într-o tendinŃă a CEDO de armonizare a jurisprudenŃei sale anterioară şi de oferire a unui nou set de criterii de valoare universală, singura opŃiune rămasă CurŃii a fost aceea de a considera comportamentul în cauza Zolothukin ca o încălcare a criteriilor temporale şi spaŃiale.


6. NoŃiunea de „pedeapsă executată” – o problemă neglijată?

Odată ce pedeapsa aplicată persoanei condamnate a fost executată sau este în curs de executare într-o anumită jurisdicŃie, există două opŃiuni privind posibilitatea judecării şi condamnării persoanei pentru aceleaşi fapte într-o altă jurisdicŃie. Prima dintre ele este de a lua în considerare prima hotărâre ca un obstacol în calea urmăririi penale în continuare (Elrledigungsprinzip). A doua este de a lua în considerare pedeapsa aplicată anterior în noul proces şi deducerea acesteia din noua pedeapsă (Anrechnungsprinzip – non bis poena in idem). Nu există un consens privind aplicarea vreuneia dintre cele două soluŃii. Este clar că în aceeaşi jurisdicŃie ar trebui să se aplice Elrledigungsprinzip. Dar în mediul internaŃional, în condiŃiile în care nu există o armonizare a legislaŃiei, este greu să se impună unei anumite jurisdicŃii să ia în considerare şi să recunoască în mod auto-mat soluŃia dată într-o altă jurisdicŃie naŃională sau internaŃională.

În ceea ce priveşte interpretarea noŃiunii de „pedeapsă executată”, aceasta pare a fi o problemă neglijată, deoarece toate jurisdicŃiile par să adopte aparent o abordare conservatoare şi să interpreteze această noŃiune potrivit definiŃiei naŃionale. Această soluŃie în ceea ce priveşte executarea sancŃiunilor penale ridică aceleaşi probleme ca şi soluŃia „hotărârii definitive” naŃionale.

Ca regulă generală, ar trebui să se interzică o urmărire penală ulterioară în cazul în care există o hotărâre definitivă anterioară de condamnare a inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, urmată de executarea unei sancŃiuni. Dar ce înseamnă „pedeapsă executată”? Este considerată pedeapsă executată o amendă plătită ca urmare a unei tranzacŃii încheiate între procuror şi suspect, care are ca urmare neînceperea urmării penale sau încetarea acesteia? Este considerată pedeapsă executată sau în curs de executare o condam-nare cu suspendarea executării? Este pedeapsa considerată executată în cazul împlinirii termenului de prescripŃie a executării pedepsei? Aceste probleme îşi găsesc răspunsul în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene.


6.1. Interpretare extinsă a noŃiunii de „pedeapsă executată” de către Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene

Curtea a analizat sensul noŃiunii de „executare” în mai multe dintre deciziile sale.

Curtea a considerat că odată ce învinuitul a respectat obligaŃiile impuse, sancŃiunea aplicată în procedura prin care se dispune neînceperea sau încetarea urmării penale trebuie să fie considerată ca fiind „executată” în sensul articolului 54 CIAS. Această decizie a fost luată de Curte în cauza Gözütok şi Brügge, după încetarea procedurilor penale declanşate într-un stat membru de către procuror, prin aplicarea unei amenzi ca urmare a unei tranzacŃii cu suspectul şi fără implicarea unei instanŃe248.

Clarificări suplimentare asupra conceptului de „executare” a fost dat de Curte în cauza Kretzinger. Curtea a precizat că pedeapsa a fost „executată” sau este „în curs de executare” atunci când inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării, în conformitate cu legislaŃia statului contractant249. Cu toate acestea, această condiŃie nu este îndeplinită în cazul arestării preventive a acuzatului pentru scurt timp pe perioada desfăşurării procesului penal, chiar dacă, potrivit legii statului de condamnare, perioada privării de libertate va fi dedusă din durata executării ulterioare a pedepsei.

De asemenea, tot în Kretzinger, Curtea a răspuns instanŃei de trimitere dacă şi în ce măsură prevederile Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare au un efect asupra interpretării noŃiunii de „executare” în sensul articolului 54 CIAS. Curtea a concluzionat că faptul că un stat membru în care o persoană a fost condamnată definitiv poate emite un mandat european de arestare în temeiul Deciziei-cadru nu ar trebui să afecteze interpretarea noŃiunii de „executare”. Formularea actuală a principiului non bis in idem, în afară de existenŃa unei condamnări definitive şi obligatorii cu privire la aceleaşi fapte, impune în mod expres îndeplinirea condiŃiei executării pedepsei. Această condiŃie a executării nu poate, prin 248 Gözütok şi Brügge, pct. 48. 249 Kretzinger, pct. 44-66.


definiŃie, să fie îndeplinită, în cazul emiterii unui mandat european de arestare tocmai în scopul asigurării executării unei pedepse privative de libertate.

În acelaşi spirit, opŃiunea unui stat membru de a nu emite un mandat european de arestare nu afectează interpretarea noŃiunii de „execu-tare”, chiar dacă hotărârea invocată în susŃinerea unui eventual mandat european de arestare a fost dată în lipsă. Într-adevăr, faptul că o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate nu este urmată de emiterea unui mandat european de arestare în vederea executării pedepsei nu înseamnă nici că pedeapsa a fost executată, nici că aceasta nu a fost executată.

Curtea a precizat în cauza Bourquain că este îndeplinită condiŃia privind executarea pedepsei atunci când, la momentul derulării procedurii penale ulterioare, pedeapsa aplicată în primul stat contractant nu mai poate fi executată250.

7. Analiză – „Turnul Babel”251 versus interpretare uniformă

Un principiu non bis in idem într-o formă universal recunoscută şi acceptată nu este încă de găsit în legislaŃie. Interpretările jurispru-denŃiale ale principiului la nivel internaŃional diferă, de asemenea, în raport de domeniul său de aplicare. Nu există niciun acord în ceea ce priveşte aplicarea sa teritorială, dacă acest principiu are o dimen-siune naŃională sau internaŃională, dacă acesta poate fi aplicat în jurisdicŃii identice sau diferite (de exemplu, într-un sistem federal), sau în ceea ce priveşte interzicerea a două proceduri penale diferite sau pentru a impune două sancŃiuni diferite pentru aceeaşi faptă.

250 Bourquain, pct. 48. 251 În conformitate cu capitolul 11 din Geneză, un singur popor, vorbind o

singură limbă şi migrând de la răsărit, a luat parte la construirea turnului Babel după Marele Potop. Oamenii au decis că oraşul lor ar trebui să aibă un turn imens, astfel încât acesta să aibă vârful în ceruri. Cu toate acestea, Turnul Babel nu a fost construit pentru închinarea şi lauda lui Dumnezeu, ci a fost dedicat slăvirii omului, întru gloria constructorilor săi. Dumnezeu, văzând ceea ce doreau să facă oamenii, a coborât şi a încurcat limbile acestora, împrăştiindu-i pe tot Pământul.


Pentru a rezuma principalele tendinŃe ale celor trei instanŃe interna-Ńionale sau federale examinate, există o abordare conservatoare a instanŃei supreme a Statelor Unite în ceea ce priveşte noŃiunea de „proceduri penale” şi „pedeapsă executată”, răspunsul suveranităŃii duale la noŃiunea de „hotărâre definitivă”, şi abordare diferită de a instanŃelor europene în ceea ce priveşte noŃiunea de idem (testul „aceleaşi elemente”).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului se distinge printr-o inter-pretare extensivă a noŃiunii „procedură penală”, o abordare conser-vatoare în ceea ce priveşte „hotărârea definitivă” şi „pedeapsa executată”, şi o schimbare surprinzătoare în interpretare, urmând jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene în ceea ce priveşte noŃiunea de idem.

Din jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene se pot deduce: o abordare prudentă şi conservatoare în ceea ce priveşte noŃiunea de „proceduri penale”, o interpretare extensivă a noŃiunii de „hotărâre definitivă”, o interpretare dominantă la nivel european în ceea ce priveşte noŃiunea de idem şi o interpretare extensivă a conceptului de „pedeapsă executată”.

7.1. Cauzele diferenŃelor de interpretare

Care par a fi cauzele acestor diferenŃe de interpretare? În domeniile în care principiul depinde de interpretarea naŃională a elementelor sale componente, se pare că există o lipsă de încredere reciprocă la nivel internaŃional şi o rezervă în a recunoaşte hotărârile definitive ale unor instanŃe străine. Principiul non bis in idem, aşa cum este menŃionat şi aplicat în legislaŃia naŃională, este departe de a fi acceptat ca un principiu general de drept la nivel internaŃional.

Principalul argument adus împotriva acordării unui astfel de statut acestui principiu este că divergenŃele de abordare în legislaŃiile naŃionale sunt prea mari pentru a permite captarea elementelor


esenŃiale ale principiului la nivel internaŃional252. La nivel naŃional principiul oferă aceleaşi condiŃii pentru două proceduri diferite, din cauza contextului identic (acelaşi cadru legislativ). La nivel internaŃional, există în primul rând problema suveranităŃii naŃionale-unele state preferă să judece infractorul pentru a doua oară şi apoi să recunoască hotărârea judecătorească străină şi să deducă din pedeapsa aplicată pedeapsa stabilită în jurisdicŃia străină. În al doilea rând, există problema cadrului legislativ diferit-este dificil de acceptat o soluŃie care vine de la un sistem cu totul diferit, care poate sau nu fi de încredere. O breşă în această argumentare a fost făcută la nivelul Uniunii Europene, prin introducerea principiilor încrederii şi recunoaşterii reciproce, considerate a fi piatra de temelie a cooperării judiciare atât în materie civilă cât şi penală în cadrul Uniunii253. În jurisprudenŃa curŃii supreme americane, chiar dacă aceste principii sunt recunoscute şi utilizate, ele sunt limitate în aplicare de doctrina „suveranităŃii duale”.

În altă ordine de idei, unele motive sunt evocate chiar în practica judiciară la nivel internaŃional. De exemplu, cauzele pentru care Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene nu a adoptat iniŃial „criteriile Engel” variază de la motive cum ar fi lipsa competenŃei de a evalua legalitatea unei investigaŃii în lumina prevederilor CEDO (care nu mai este valid de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona), la motive privind neîndeplinirea criteriilor de către organismul de sancŃionare (acesta nu este o instanŃă) sau argumentul că funcŃionalitatea dreptului Uniunii în materia concurenŃei ar fi afectată în mod serios dacă s-ar accepta ideea că dreptul concurenŃei Ńine de dreptul penal. Atunci când se ocupă de criteriul unităŃii interesului juridic protejat impus în dreptul concurenŃei, în hotărârile sale ulterioare în materia principiului non bis in idem, Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene a subliniat că, deoarece nu există o armonizare a dreptului penal naŃional, consideraŃiile bazate pe interesul juridic protejat ar putea crea tot atâtea obstacole în calea

252 Pentru o analiză detaliată a dimensiunii internaŃionale a principiului

non bis in idem a se vedea G. Conway, Ne Bis in Idem in International Law, 3 International Criminal Law Review (2003) 229-230.

253 I. Bantekas, The Principle of Mutual Recognition in EU Criminal Law, 32 European Law Review (2007) 365-385.


libertăŃii de circulaŃie în SpaŃiul Schengen, câte sisteme penale există în statele contractante254.

De asemenea, în abandonarea testului „acelaşi act” în aplicarea principiului non bis in idem, Curtea Supremă a Statelor Unite a susŃinut că acest test a contrazis o linie neîntreruptă de decizii, a produs confuzie şi s-a dovedit deja instabil în aplicare255.

În schimbarea jurisprudenŃei sale anterioare centrată pe testul „aceleaşi elemente”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că existenŃa unei varietăŃi de abordări pentru a stabili dacă infracŃiunea pentru care un solicitant a fost urmărit este într-adevăr identică cu cea pentru care a fost deja condamnat definitiv sau achitat generează incertitudine juridică incompatibilă cu un drept fundamental, şi anume dreptul de a nu fi judecat de două ori pentru aceeaşi infracŃiune. Acesta este contextul în care Curtea a fost chemată să ofere o interpretare armonizată a elementului idem din principiul non bis in idem. Arătând că, în interesul securităŃii juridice, previzibilităŃii şi egalităŃii în faŃa legii, Curtea nu ar trebui să se îndepărteze, fără un motiv temeinic, de la precedentele stabilite în cauzele anterioare, un eşec al CurŃii în a menŃine o abordare dinamică şi evolutivă ar risca crearea unui impediment pentru reformă256.

Toate aceste motive sunt plauzibile în sine, dar conduc în mod clar la soluŃii diferite când este vorba de instanŃe diferite.

7.2. (Dez)Avantajele uniformizării în interpretare

Aşa cum am văzut în paginile precedente, nu există un consens la nivel internaŃional, nici în instrumente legislative, nici în

254 Van Esbroeck, pct. 35. Libera circulaŃie a persoanelor este considerat

un principiul constituŃional al UE şi ECJ l-a invocat în mai multe ocazii pentru a justifica interzicerea unei urmăriri ulterioare pentru aceleaşi fapte. A se vedea în acest sens Gözütok şi Brügge, pct. 36; Miraglia, pct. 34; Gasparini, pct. 36; Van Straaten, pct. 46.

255 United States v. Dixon, 509 U.S. 688 (1993). 256 Zolothukin, pct. 78.


jurisprudenŃă, în ceea ce priveşte definirea principiului non bis in idem, nici în ceea ce priveşte elementele sale componente, nici în ceea ce priveşte domeniul său de aplicare.

Abordările divergente ale principiului non bis in idem, la nivel global, în legislaŃia internaŃională şi, de asemenea, interpretarea acestuia de către instanŃe, duc la concluzia că în acest moment există un adevărat turn Babel în ceea ce priveşte aplicarea acestuia. Dar există semnale încurajatoare la nivel european pentru o uniformizare în aplicarea principiului, în ceea ce priveşte scopul său, domeniul şi criteriile de aplicare. Cele două instanŃe europene au făcut paşi enormi privind cooperarea şi influenŃarea reciprocă a practicii judiciare. Odată cu intrarea în vigoare a Cartei drepturilor fundamen-tale a Uniunii Europene şi apropierea momentului aderării Uniunii Europene la ConvenŃia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, cele două instanŃe sunt obligate să conlucreze, în scopul de a asigura conformitatea ordinii juridice europene cu principiile fundamentale înscrise în actele juridice menŃionate şi, de asemenea, interpretarea uniformă la nivel european257.

Principiul non bis in idem este o regulă importantă care trebuie să fie aplicată în toate împrejurările. În lipsa armonizării cadrului legislativ şi interpretării principiului, ar trebui depuse eforturi la nivel naŃional şi internaŃional pentru a elabora soluŃii pentru recunoaşterea şi

257 În acest scenariu, ar putea fi posibilă o suprapunere a competenŃelor

celor două CurŃi, drepturile fundamentale prevăzute în ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene fiind practice aceleaşi. Pentru mai multe informaŃii despre relaŃia CEDO-ECJ, a se vedea M.-L. Bemelmans-Videc, Explanatory memorandum, The accession of the European Union/European Community to the European Convention on Human Rights, Parliamentary Assembly, Council of Europe, 18 March 2008, p. 9; F.G. Jacobs, Contribution to the Report on The accession of the European Union/European Community to the European Convention on Human Rights, Parliamentary Assembly, Council of Europe, 18 March 2008, p. 19; Matthews v. Marea Britanie, Decizia din 18 februarie 1999, [2000] CEDO; Bosphorus Airlines v. Irlanda, Decizia din 30 iunie 2005, [2006] CEDO; A.J. Menéndez, op. cit., p. 482.


încrederea reciprocă între jurisdicŃii, prin impunerea unor principii recunoscute la nivel internaŃional în jurisdicŃii naŃionale. Recunoaş-terea dimensiunii internaŃionale a principiului non bis in idem este necesară.

Dar pentru a avea un principiu internaŃional, aplicat în mod eficient şi uniform în contextul explicat în paginile anterioare, mai multe măsuri ar trebui luate pentru a dezvolta conceptele care stau la baza principiului dincolo de motivaŃiile şi definiŃiile naŃionale. Este bine pentru cooperarea judiciară internaŃională în materie penală, dar nu este suficient, declararea încrederii reciproce în alte sisteme legisla-tive şi recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti străine, în scopul de a avea o aplicare uniformă a principiului la nivel european. Este nevoie, însă, de asemenea, de noŃiuni autonome ale elementelor componente ale principiului la nivel european şi internaŃional, pentru a putea avea cu adevărat un domeniu de aplicare internaŃional.

În acest moment, există concepte autonome în cazul noŃiunii de „proceduri penale” (interpretare autonomă a CEDO, reticent recunoscută de către ECJ) şi, de asemenea, în ceea ce priveşte noŃiunea de „aceleaşi fapte” (acelaşi test utilizat de către instanŃele europene pentru a determina ceea ce constituie aceleaşi fapte), dar problemele apar atunci când ne confruntăm cu noŃiunea de „hotărâre definitivă”.

Ar trebui să ne uităm la noŃiunea de „hotărâre definitivă”, astfel cum este interpretată de ECJ sau CEDO pentru a înŃelege de ce această semnificaŃie autonomă este necesară. Ambele instanŃe se referă la sistemele legislative naŃionale în definirea noŃiunii de „hotărâre definitivă”: o hotărâre are acest caracter, atunci când, în conformitate cu legislaŃia naŃională, nu pot fi demarate proceduri noi împotriva inculpatului pentru aceleaşi fapte. Dar această definiŃie foarte simplă aduce în prim plan o gamă largă de interpretări diferite ale noŃiunii de „hotărâre definitivă”, în funcŃie de fiecare sistem naŃional implicat. Având în vedere posibilele soluŃii diferite între state dife-rite în ceea ce priveşte noŃiunea de „hotărâre definitivă” în cazuri identice sau similare, dimensiunea internaŃională a principiului are de suferit prin prisma raportării conceptului de „hotărâre definitivă” la legislaŃia naŃională. Pe de altă parte, pentru a aplica principiul non bis in idem la nivel internaŃional, este de asemenea nevoie de


contactarea statului în care au avut loc primele proceduri, în scopul de a stabili dacă hotărârea luată este „definitivă” potrivit legislaŃiei acestui stat.

Un exemplu de interpretare diferită a noŃiunii de „hotărâre defini-tivă” îl poate constitui hotărârea de achitare pentru lipsă de probe. Astfel, se poate impune un prag, în principiu, care ar putea implica o evaluare a fondului într-o măsură mai mare sau mai mică, înainte de a considera o astfel de hotărâre ca definitivă şi atrăgând în conse-cinŃă incidenŃa principiului non bis in idem pentru proceduri ulteri-oare cu privire la aceleaşi fapte. Problema poate fi abordată în mod diferit în jurisdicŃiile naŃionale, unele sisteme juridice naŃionale impunând un astfel de prag, în timp ce altele consideră o achitare pentru lipsă de probe ca un impediment pentru o urmărire penală ulterioară, indiferent de probele prezentate în primul proces258.

O astfel de diferenŃă în interpretare nu ar apărea în cazul unui concept autonom la nivel european în ceea ce priveşte noŃiunea de „hotărâre definitivă”. ECJ a încercat conturarea unui astfel de concept, interpretând noŃiunea de „hotărâre definitivă” de la caz la caz, dar fără a stabili o regulă generală sau un test de luat în considerare pentru a determina caracterul final al deciziei. După mai multe încercări de a stabili condiŃiile unei hotărâri definitive (a se vedea supra, punctul 4.3.), ECJ a adoptat în cele din urmă în cauza Turanský criteriul naŃional259 care se regăseşte şi în jurisprudenŃa CEDO, ceea ce constituie un pas înapoi în crearea unui concept autonom al noŃiunii de „hotărâre definitivă”, şi, prin urmare, a unui concept autonom al principiului non bis in idem la nivel european.

258 Această ultimă opinie pare a fi împărtăşită de ECJ. A se vedea în acest

sens Van Straaten, pct. 58-61. 259 Turansky, pct. 40. Curtea a stabilit că, pentru a considera o hotărâre

definitive în sensul art. 54 CIAS, decizia în cauză trebuie să pună capăt procesului penal şi să interzică definitiv (sublinierea noastră) orice urmărire penală ulterioară. O hotărâre care nu interzice definitiv redeschiderea ulterioară a procedurilor la nivel naŃional potrivit legii primului stat contractant care a declanşat urmărirea penală împotriva unei persoane nu poate, în principiu, să constituie un impediment la începerea sau continuarea procedurilor penale referitoare la aceleaşi fapte împotriva aceleiaşi persoane într-un alt stat contractant.


Un astfel de concept autonom al principiului ar determina o aplicare uniformă, fără armonizarea legislaŃiei naŃionale, ceea ce din păcate, la ora actuală, nu este în întregime realizabil, pe toate componentele principiului (hotărâre definitivă, proceduri penale, aceleaşi fapte, executarea pedepsei).

O altă problemă care trebuie să fie abordată de către instanŃele europene este testul „acelaşi act”. În timp ce stabileşte reguli precise pentru a determina noŃiunea de idem (o identitate de fapte materiale, înŃeleasă în sensul existenŃei unui set de circumstanŃe concrete care sunt indisolubil legate în timp, în spaŃiu şi prin obiectul lor), nu este clar care este poziŃia ECJ în legătură cu aceleaşi fapte care, prin conŃinutul lor, întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracŃiuni (concours idéal d’infractions). CEDO şi-a schimbat jurisprudenŃa, trecând de la testul „aceleaşi elemente” la testul „acelaşi act”, lăsând, de asemenea, această problemă fără răspuns. S-ar putea deduce că prin adoptarea testul „acelaşi act”, ambele instanŃe au îmbrăŃişat opinia CurŃii Supreme a SUA în cauza Grady v. Corbin (cu accent pe testul „acelaşi act”, indiferent câte infracŃiuni săvârşeşte inculpatul prin comportamentul incriminat).

8. Concluzie

Nu există un consens la nivel internaŃional în ceea ce priveşte aplicarea uniformă a principiului non bis in idem, din cauza diferen-Ńelor în elaborarea instrumentelor juridice internaŃionale şi, de asemenea, diferenŃelor de interpretare ale instanŃelor internaŃionale.

La nivel european se remarcă o tendinŃă de uniformizare în interpre-tare, atât ECJ, cât şi CEDO aplicând aceleaşi criterii în determinarea componentelor principiului non bis in idem, prin raportare la noŃiunile de „proceduri penale” şi „aceleaşi fapte”. Totuşi, ar trebui luate măsuri suplimentare pentru a ajunge la o semnificaŃie autono-mă a conceptelor care constituie principiul non bis in idem, şi mă refer aici la noŃiunea de „hotărâre definitivă”, noŃiune care ar trebui să fie ridicată deasupra standardelor naŃionale. Această abordare ar conferi o adevărată dimensiune supranaŃională (europeană) acestui principiu. De asemenea, este nevoie de clarificări suplimentare cu privire la testul „acelaşi act” versus concours idéal d’infractions.

Capitolul III Principiul egalităŃii şi nediscriminării

în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene

SecŃiunea 1. Legalitate, egalitate şi nediscriminare în cauza ADVOCATEN VOOR DE WERELD VZW

(Cauza C-303/05)

1. Cadrul juridic

Articolul 34 alineatul (2) litera (b) TUE (anterior modificărilor de la Lisabona)

„Consiliul, sub forma şi în conformitate cu procedurile adecvate prevăzute de prezentul titlu, ia măsuri şi favorizează cooperarea cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii. În acest scop, Consiliul, hotărând în unanimitate la iniŃiativa oricărui stat membru sau a Comisiei, poate: să adopte decizii-cadru în scopul armonizării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Deciziile-cadru obligă statele membre în ceea ce priveşte rezultatul urmărit, lăsând autorităŃilor naŃionale competenŃa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele. Acestea nu pot avea efect direct”.

Articolul 2 din Decizia-cadru 584/2002/JAI prevede următoarele:

„(1) Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranŃă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puŃin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunŃat o măsură de

Principiul egalităŃii şi nediscriminării în jurisprudenŃa CJUE 183

siguranŃă, pentru condamnări pronunŃate cu o durată de cel puŃin patru luni.

(2) Următoarele infracŃiuni, în cazul în care sunt pedepsite în statul membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranŃă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puŃin trei ani, astfel cum sunt definite acestea de dreptul statului membru emitent, duc la predarea pe baza unui mandat euro-pean de arestare, în condiŃiile prezentei decizii-cadru şi fără verificarea dublei incriminări a faptei: apartenenŃa la o organi-zaŃie criminală; terorismul; traficul de persoane; exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă; traficul ilicit de stupefiante şi substanŃe psihotrope; traficul ilicit de arme, muniŃie şi materiale explozive; corupŃia; frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale ComunităŃilor Europene, în sensul ConvenŃiei privind protejarea intereselor financiare ale ComunităŃilor Europene din 26 iulie 1995; spălarea produselor infracŃiunii; falsificarea [de monedă], inclusiv falsificarea monedei euro; criminalitatea informatică; infracŃiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariŃie şi traficul ilicit de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariŃie; facilitarea intrării şi a şederii ilegale; omuciderea voluntară, loviturile şi vătămările corporale grave; traficul ilicit de organe şi Ńesuturi umane; răpirea, sechestrarea şi luarea de ostateci; rasismul şi xenofobia; jafurile organizate sau armate; traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităŃile şi operele de artă; înşelăciunea; racketul şi extorcarea de fonduri; contrafacerea şi pirateria produselor; falsificarea de documente administrative şi traficul de falsuri; falsificarea mijloacelor de plată; traficul ilicit de substanŃe hormonale şi de alŃi factori de creştere; traficul ilicit de materiale nucleare şi radioactive; traficul de vehicule furate; violul; incendierea cu intenŃie; infracŃiunile de competenŃa CurŃii Penale InternaŃionale; sechestrarea ilegală de aeronave şi nave; sabotajul”.



Din hotărârea de trimitere reiese că, prin cererea din 21 iunie 2004, Advocaten voor de Wereld a introdus la Arbitragehof o acŃiune având ca obiect anularea totală sau parŃială a legii din 19 decembrie 2003, care transpune prevederile deciziei-cadru în dreptul intern belgian.

În sprijinul acŃiunii sale, Advocaten voor de Wereld arată, printre altele, că decizia-cadru este lipsită de validitate, întrucât materia mandatului european de arestare ar fi trebuit reglementată printr-o convenŃie, iar nu printr-o decizie-cadru, din moment ce, în temeiul articolului 34 alineatul (2) litera (b) UE, deciziile-cadru nu pot fi adoptate decât în scopul „armonizării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre”, ceea ce nu ar fi cazul în speŃă.

Advocaten voor de Wereld susŃine, în plus, că articolul 5 alineatul 2 din legea din 19 decembrie 2003, care transpune în dreptul intern belgian articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru, încalcă principiul egalităŃii şi al nediscriminării prin aceea că, pentru faptele pedep-sibile menŃionate în această ultimă prevedere, în cazul executării unui mandat european de arestare, se derogă de la cerinŃa dublei incriminări fără să existe o justificare obiectivă şi raŃională, în timp ce această cerinŃă este menŃinută pentru alte infracŃiuni.

Advocaten voor de Wereld pretinde de asemenea că legea din 19 decembrie 2003 nu îndeplineşte nici condiŃiile impuse de principiul legalităŃii în materie penală, prin aceea că nu enumeră infracŃiuni având un conŃinut normativ suficient de clar şi precis, ci numai categorii vagi de comportamente nedorite. Autoritatea judecăto-rească ce trebuie să decidă în ceea ce priveşte executarea unui mandat european de arestare ar dispune de informaŃii insuficiente pentru a verifica efectiv dacă infracŃiunile pentru care persoana cercetată este urmărită sau pentru care împotriva acesteia s-a pronunŃat o pedeapsă intră într-una dintre categoriile prevăzute la articolul 5 alineatul 2 din legea menŃionată. Lipsa unei definiŃii clare şi precise a infracŃiunilor prevăzute de această dispoziŃie ar duce la aplicarea neuniformă a legii menŃionate de către diferitele autorităŃi


însărcinate cu executarea unui mandat european de arestare şi, astfel, ar încălca de asemenea principiul egalităŃii şi al nediscriminării.

Arbitragehof arată că legea din 19 decembrie 2003 este urmarea directă a deciziei Consiliului de a reglementa materia mandatului european de arestare printr-o decizie-cadru. ObiecŃiile formulate de către Advocaten voor de Wereld împotriva legii menŃionate sunt în egală măsură valabile în ceea ce priveşte decizia-cadru. DiferenŃele de interpretare între instanŃele judecătoreşti cu privire la validitatea actelor comunitare şi a legislaŃiei de transpunere a acestora în dreptul intern ar compromite unitatea ordinii juridice comunitare şi ar aduce atingere principiului general al securităŃii juridice.

Arbitragehof adaugă că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) TUE (anterior modificărilor survenite prin Tratatul de la Lisabona), numai Curtea este competentă pentru a hotărî, cu titlu preliminar, cu privire la validitatea deciziilor-cadru şi că Regatul Belgiei a acceptat competenŃa CurŃii în această materie, în conformitate cu alineatul (2) al aceluiaşi articol260.


În aceste condiŃii, Arbitragehof a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări preliminare:

„1) Decizia-cadru […] este compatibilă cu articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul [UE], conform căruia deciziile-cadru nu pot fi adoptate decât în scopul armonizării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre?

Articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru […], în măsura în care elimină verificarea cerinŃei dublei incriminări pentru infracŃiunile care sunt prevăzute în acesta, este compatibil cu articolul 6 alineatul (2) din Tratatul [UE] şi, mai exact, cu principiul

260 Cauza C-303/05, Advocaten voor de Wereld VZW v. Leden van de

Ministerraad, [2007] ECR I-3633, pct. 10-15 (în continuare Advocaten voor de Wereld).


legalităŃii în materie penală şi cu principiul egalităŃii şi al nediscriminării, garantate de această dispoziŃie?”


Adoptarea deciziei-cadru

În ceea ce priveşte prima întrebare, Curtea a arătat că Decizia-cadru are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autorităŃile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite, în scopul executării sentinŃelor de condamnare sau a urmăririlor, bazat pe principiul recunoaşterii reciproce. Recunoaşterea reciprocă a mandatelor de arestare emise în diferitele state membre conform dreptului statului emitent respectiv necesită armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor adminis-trative referitoare la cooperarea judiciară în materie penală şi, mai exact, a normelor privind condiŃiile, procedurile şi efectele predării între autorităŃile naŃionale. Tocmai acesta este obiectul deciziei-cadru în ceea ce priveşte, printre altele, normele privind categoriile de in-fracŃiuni enumerate pentru care nu există o verificare a dublei incriminări, motivele de neexecutare obligatorie sau facultativă a unui mandat european de arestare, conŃinutul şi forma acestuia din urmă, transmiterea unui astfel de mandat şi procedura de transmitere, garanŃiile minimale care trebuie acordate persoanei căutate sau ares-tate, termenele şi procedurile pentru decizia de executare a mandatului menŃionat şi termenele pentru predarea persoanei căutate.

AcŃiunea comună în domeniul cooperării judiciare în materie penală vizează, printre altele, facilitarea şi accelerarea cooperării judiciare în materie de procedură şi executare a deciziilor, precum şi facilitarea extrădării între statele membre.

Nimic nu permite să se concluzioneze că armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre prin adoptarea de decizii-cadru UE nu ar viza decât normele de drept penal ale acestora din urmă, şi anume cele referitoare la elementele constitutive ale infracŃiunilor şi la sancŃiunile aplicabile în domeniile prevăzute în această din urmă dispoziŃie.


Dezvoltarea unui spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie figurează printre obiectivele urmărite de Uniune, iar pentru a oferi cetăŃenilor un nivel ridicat de protecŃie într-un astfel de spaŃiu, este elaborată o acŃiune comună a statelor membre, în special în domeniul cooperării judiciare în materie penală. La realizarea acestui obiectiv contribuie şi o cooperare mai strânsă între autorităŃile judiciare şi alte autorităŃi competente ale statelor membre.

Totuşi, prevederile tratatelor constitutive nu conŃin nicio indicaŃie cu privire la instrumentele juridice care trebuie folosite în acest scop. Nu se face de asemenea vreo distincŃie în ceea ce priveşte tipurile de acte care pot fi adoptate în funcŃie de materia care face obiectul acŃiunii comune în domeniul cooperării penale, şi nici nu se stabileşte vreo ordine de prioritate între diferitele instrumente care sunt enumerate în această dispoziŃie, astfel încât nu este exclus ca, pentru reglementarea unei anumite materii, alegerea între diferitele instrumente să aparŃină Consiliului, sub rezerva limitelor impuse prin natura instrumentului ales.

Dacă este adevărat că mandatul european de arestare ar fi putut în egală măsură să facă obiectul unei convenŃii, Ńine de puterea de apreciere a Consiliului să dea întâietate instrumentului juri-dic al deciziei-cadru atunci când, ca şi în speŃa de faŃă, sunt îndeplinite condiŃiile de adoptare a unui astfel de act.

Curtea a concluzionat că decizia-cadru nu a fost adoptată cu încălcarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

Principiul legalităŃii

Cu privire la principiul legalităŃii incriminării şi a pedepsei, potrivit Advocaten voor de Wereld, lista cuprinzând peste treizeci de infracŃiuni pentru care condiŃia tradiŃională a dublei incriminări este eliminată atunci când statul membru emitent le pedepseşte cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel puŃin trei ani este într-atât de neclară încât încalcă sau cel puŃin poate încălca principiul legalităŃii în materie penală. InfracŃiunile prevăzute în această listă nu ar fi însoŃite de definiŃia lor legală, ci ar reprezenta


categorii foarte vag definite de comportamente nedorite. Persoana privată de libertate prin executarea unui mandat european de arestare fără verificarea dublei incriminări nu ar beneficia de garanŃia potrivit căreia legea penală trebuie să îndeplinească cerinŃele de precizie, de claritate şi de previzibilitate care să permită fiecărei persoane să ştie, la momentul săvârşirii faptei, dacă aceasta constituie sau nu o infracŃiune şi aceasta spre deosebire de cei care sunt privaŃi de libertate în lipsa unui mandat european de arestare.

Curtea a amintit că principiul legalităŃii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), care face parte din princi-piile generale ale dreptului aflate la baza tradiŃiilor constituŃionale comune statelor membre, a fost consacrat în egală măsură prin diferite tratate internaŃionale, în special prin articolul 7 paragraful 1 din ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale261. Acest principiu presupune ca legea să definească în mod clar infracŃiunile şi pedepsele pentru acestea. Această condiŃie este îndeplinită atunci când justiŃiabilul poate şti, plecând de la textul dispoziŃiei pertinente şi, dacă este cazul, cu ajutorul interpretării care este dată acestui text de către instanŃe, care sunt acŃiunile şi omisiunile care angajează răspunderea sa penală262.

Conform articolului 2 alineatul (2) din decizia-cadru, infracŃiunile enumerate în această dispoziŃie, „în cazul în care sunt pedepsite în statul membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranŃă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puŃin trei ani, astfel cum sunt definite acestea de dreptul statului membru emitent”, duc la predarea pe baza unui mandat european de arestare fără verificarea dublei incriminări a faptei.

Prin urmare, chiar dacă, în scopul punerii în aplicare a deciziei- cadru, statele membre preiau textual enumerarea categoriilor de infracŃiuni prevăzută la articolul 2 alineatul (2) din aceasta, definiŃia

261 A se vedea în acest sens în special Cauza C-74/95, X, [1996]

ECR I-6609, pct. 25, şi Cauzele conexate C-189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P-208/02 P şi C-213/02 P, Dansk Rørindustri şi alŃii/Comisia, [2005] ECR I-5425, pct. 215-219.

262 A se vedea în special Coëme şi alŃii v. Belgia, Decizia din 22 iunie 2000, [2000] CEDO, pct. 145.


propriu-zisă a acestor infracŃiuni şi pedepsele aplicabile sunt cele prevăzute de dreptul „statului membru emitent”. Decizia-cadru nu urmăreşte armonizarea infracŃiunilor respective în ceea ce priveşte elementele lor constitutive sau pedepsele prevăzute pentru acestea.

Prin urmare, dacă articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru elimină verificarea dublei incriminări pentru categoriile de infracŃiuni prevă-zute în această dispoziŃie, definirea acestora şi a pedepselor aplica-bile continuă să fie reglementată de dreptul statului membru emitent, care, cum se prevede, de altfel, la articolul 1 alineatul (3) din aceeaşi decizie-cadru, trebuie să respecte drepturile fundamentale şi principiile juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate de tratatele constitutive ale Uniunii Europene, şi, în consecinŃă, principiul legalităŃii incriminării şi a pedepsei.

Rezultă din aceasta că articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru, în măsura în care elimină verificarea dublei incriminări pentru infracŃiunile menŃionate în această dispoziŃie, nu este lipsit de validitate ca urmare a unei încălcări a principiului legalităŃii incriminării şi a pedepsei.

Principiul egalităŃii şi nediscriminării

Cu privire la principiul egalităŃii şi al nediscriminării, potrivit Advocaten voor de Wereld, acesta este încălcat de decizia-cadru în măsura în care, pentru infracŃiunile care nu sunt prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din aceasta, predarea poate fi supusă condiŃiei ca faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să constituie o infracŃiune conform dreptului statului membru de executare. Această distincŃie nu ar fi justificată în mod obiectiv. Eliminarea verificării dublei incriminări ar fi cu atât mai criticabilă cu cât nicio definiŃie detaliată a faptelor pentru care este solicitată predarea nu figurează în decizia-cadru. Regimul instituit de aceasta din urmă ar duce la o diferenŃă nejustificată de tratament între justiŃiabili, după cum faptele incriminate au fost săvârşite în statul membru de executare sau în afara acestui stat. Aceiaşi justiŃiabili ar fi, prin urmare, judecaŃi în mod diferit în ceea ce priveşte privarea lor de libertate, fără ca acest lucru să fie justificat.


Curtea arată că principiul egalităŃii şi al nediscriminării impune ca situaŃii comparabile să nu fie tratate într-un mod diferit şi ca situaŃii diferite să nu fie tratate în acelaşi fel, cu excepŃia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv263.

În ceea ce priveşte, pe de o parte, alegerea celor 32 de categorii de infracŃiuni enumerate la articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru, Consiliul a putut aprecia, conform principiului recunoaşterii reciproce şi având în vedere nivelul ridicat de încredere şi de solidaritate între statele membre, că, fie datorită naturii lor, fie datorită pedepsei maxime de cel puŃin trei ani prevăzute, categoriile de infracŃiuni respective fac parte dintre cele pentru care gravitatea atingerii aduse ordinii şi siguranŃei publice justifică eliminarea verificării dublei incriminări.

Prin urmare, chiar presupunând că situaŃia persoanelor bănuite de comiterea unor infracŃiuni cuprinse în lista prevăzută la articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru sau condamnate pentru săvârşirea unor astfel de infracŃiuni este comparabilă cu aceea a persoanelor bănuite că au comis sau condamnate pentru comiterea altor infrac-Ńiuni decât cele enumerate în această dispoziŃie, distincŃia este, în orice caz, justificată în mod obiectiv.

În ceea ce priveşte, pe de altă parte, faptul că lipsa de precizie în definirea categoriilor de infracŃiuni în discuŃie ar risca să aibă ca rezultat o aplicare contradictorie a deciziei-cadru în diferitele ordini juridice naŃionale, este suficient să se arate că obiectul acesteia nu este să armonizeze dreptul penal material al statelor membre şi că nicio dispoziŃie din tratatele constitutive nu condiŃionează aplicarea mandatului european de arestare de armonizarea legislaŃiilor penale ale statelor membre în materia respectivelor infracŃiuni264.

Curtea concluzionează că articolul 2 alineatul (2) din decizia- cadru, în măsura în care elimină verificarea dublei incriminări pentru infracŃiunile menŃionate în această dispoziŃie, nu este lipsit

263 A se vedea, în special, Cauza C-248/04, Koninklijke Coöperatie Cosun,

[2006] ECR I-10211, pct. 72 şi jurisprudenŃa citată. 264 A se vedea, prin analogie, în special Gözütok şi Brügge, pct. 32,

precum şi Gasparini, pct. 29.


de validitate ca urmare a unei încălcări a principiilor legalităŃii incriminării şi a pedepsei, precum şi egalităŃii şi nediscriminării.

SecŃiunea a 2-a. Egalitate, nediscriminare şi rezidenŃi permanenŃi în cauza WOLZENBURG

(Cauza C-123/08)

1. Cadrul juridic

Articolul 4 din Decizia-cadru 2002/584, intitulat „Motive de neexe-cutare facultativă a mandatului european de arestare”, prevede, în şapte puncte, aceste motive. În acest sens, punctul 6 al acestui articol prevede:

„Autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare:

[…]

în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranŃă în conformitate cu dreptul său intern”.

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaŃie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăŃenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, prevede în Articolul 16 alineatul (1):

„CetăŃenii Uniunii care au avut reşedinŃa legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de şedere permanentă pe teritoriul acestuia. […]”


În temeiul articolului 19 alineatul (1) din aceeaşi directivă:

„Statele membre eliberează cetăŃenilor Uniunii care au drept de şedere permanentă, după verificarea duratei şederii, un document care atestă şederea permanentă la data depunerii cererii”.


Prin intermediul unor hotărâri pronunŃate în anul 2002, două instanŃe germane au aplicat domnului Wolzenburg două pedepse privative de libertate cu suspendare condiŃionată a executării pentru săvârşirea mai multor infracŃiuni în cursul anului 2001 şi în special pentru introducerea de marijuana în Germania.

Prin hotărârea pronunŃată la 27 martie 2003, Amtsgericht Aachen (Germania) a aplicat o pedeapsă contopită, transformând cele două pedepse într-o pedeapsă privativă de libertate de un an şi nouă luni cu suspendare condiŃionată a executării.

Domnul Wolzenburg a intrat pe teritoriul łărilor de Jos la începutul lunii iunie a anului 2005. Acesta locuieşte într-un apartament situat în Venlo, în temeiul unui contract de închiriere încheiat pe numele său şi al soŃiei sale.

Prin hotărârea pronunŃată la 5 iulie 2005, Amtsgericht Plettenberg (Germania) a revocat suspendarea condiŃionată a executării pedepsei contopite, acordată în anul 2003, întrucât domnul Wolzenburg a încălcat condiŃiile impuse pentru a beneficia de o astfel de suspendare.

La 13 iulie 2006, autoritatea judiciară emitentă germană a emis un mandat european de arestare împotriva domnului Wolzenburg.

La 17 iulie 2006, autoritatea respectivă l-a dat în urmărire pe domnul Wolzenburg prin intermediul Sistemului de InformaŃii Schengen (SIS), în scopul punerii în executare a pedepsei sale privative de libertate rămase definitivă.

La 1 august 2006, domnul Wolzenburg a fost arestat preventiv în łările de Jos în temeiul acestei dări în urmărire.


La 3 august 2006, autoritatea judiciară emitentă germană a trimis autorităŃii judiciare de executare olandeze mandatul european de arestare emis la 13 iulie 2006, solicitând predarea domnului Wolzenburg în scopul executării pedepsei de un an şi nouă luni la care acesta din urmă fusese condamnat.

La 20 septembrie 2006, domnul Wolzenburg s-a prezentat la serviciul de imigrare şi naturalizare olandez pentru a fi înregistrat în calitate de cetăŃean al Uniunii în łările de Jos.

Înainte de a începe un proiect de instruire în luna septembrie 2008, domnul Wolzenburg a exercitat o activitate salariată în łările de Jos începând din ultimul trimestru al anului 2005.

Din dosarul prezentat CurŃii rezultă că domnul Wolzenburg nu a consimŃit la predarea sa de către autoritatea judiciară de executare olandeză către autoritatea judiciară emitentă germană potrivit procedurii accelerate prevăzute de OLW.

InstanŃa de trimitere arată că faptele aflate la originea emiterii unui mandat european de arestare împotriva domnului Wolzenburg se pedepsesc potrivit dreptului olandez şi că acesta nu poate pierde dreptul de şedere în łările de Jos din cauza infracŃiunilor pentru care a fost condamnat în Germania.

InstanŃa respectivă observă de asemenea că domnul Wolzenburg nu îndeplineşte condiŃiile cerute pentru obŃinerea unei autorizaŃii de şedere pe durată nedeterminată pe teritoriul olandez pentru motivul că acesta nu a locuit încă în mod neîntrerupt pentru o perioadă de cinci ani în łările de Jos, dar că cetăŃenii Uniunii care locuiesc în mod legal într-un stat membru în temeiul dreptului comunitar nu optează întotdeauna pentru a solicita o astfel de autorizaŃie265.

3. Întrebările adresate CurŃii

În aceste condiŃii, Rechtbank Amsterdam a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări preliminare: 265 Cauza C-123/08, Wolzenburg, [2009] ECR I-9621, pct. 26-38.


„1) Intră în cadrul noŃiunii de persoane care rămân sau care au reşedinŃa în statul membru de executare, în sensul articolului 4 punctul 6 din Decizia-cadru [2002/584], persoanele care nu au cetăŃenia statului membru de executare, ci a altor state membre şi care, în temeiul articolului 18 alineatul (1) CE, locuiesc în mod legal pe teritoriul statului membru de executare, indiferent de durata şederii legale?

2) a) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, noŃiunile avute în vedere în această întrebare trebuie interpretate în sensul că se referă la persoane care nu au cetăŃenia statului membru de executare, ci a unui alt stat membru şi care, înainte de a fi arestate în baza unui mandat european de arestare, au locuit în mod legal pe teritoriul statului membru de executare în temeiul articolului 18 alineatul (1) CE o durată minimă determinată?

b) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare litera a), care sunt cerinŃele care pot fi impuse în privinŃa duratei şederii legale?

3) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare litera a), statul membru de executare poate impune, în afara unei cerinŃe privind durata şederii legale, şi cerinŃe administrative suplimen-tare, precum deŃinerea unei autorizaŃii de şedere pe durată nedeterminată?

4) Intră în domeniul (material) de aplicare al Tratatului CE o dispoziŃie naŃională care stabileşte condiŃiile în care autoritatea judiciară a statului membru de executare poate refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate?

5) Având în vedere:

– că articolul 6 alineatele 2 şi 5 din OLW conŃine norme potrivit cărora persoanele care nu au cetăŃenia olandeză, însă dispun de o autorizaŃie de şedere pe durată nedeterminată pe teritoriul olandez sunt asimilate cetăŃenilor olandezi

şi


– că aceste norme conduc la un refuz al predării persoanelor din categoria respectivă atunci când mandatul european de arestare priveşte executarea unei pedepse privative de libertate definitive,

articolul 6 alineatele 2 şi 5 din OLW conŃine o discriminare interzisă de articolul 12 CE, întrucât asimilarea menŃionată nu se aplică şi resortisanŃilor altor state membre cu drept de şedere în temeiul articolului 18 alineatul (1) CE, care nu îşi vor pierde dreptul de şedere în urma aplicării unei pedepse privative de libertate rămase definitivă, dar care nu deŃin o autorizaŃie de şedere pe durată nedeterminată pe teritoriul olandez?”


Un resortisant al unui stat membru care are reşedinŃa legală într-un alt stat membru are dreptul să se prevaleze de articolul 12 primul paragraf CE (interzicerea discriminării) împotriva unei legislaŃii naŃionale care stabileşte condiŃiile în care autorităŃile judiciare competente pot să refuze executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate. Astfel, în cadrul transpunerii unei decizii-cadru adoptate în temeiul Tratatului UE, statele membre nu pot aduce atingere dreptului comunitar, în special dispoziŃiilor Tratatului CE referitoare la libertatea de circulaŃie şi de şedere pe teritoriul statelor membre recunoscută oricărui cetăŃean al Uniunii.

Articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre trebuie interpretat în sensul că, atunci când este vorba despre un cetăŃean al Uniunii, statul membru de executare nu poate să condi-Ńioneze aplicarea motivului de neexecutare facultativă a unui mandat european de arestare, prevăzut de această dispoziŃie, pe lângă cerinŃa referitoare la durata şederii în acest stat, de cerinŃe administrative suplimentare, precum deŃinerea unei autorizaŃii de şedere pe durată nedeterminată. Astfel, articolul 16 alineatul (1) şi articolul 19 din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulaŃie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăŃenii Uniunii şi membrii familiilor acestora nu prevăd, în ceea ce priveşte cetăŃenii Uniunii


care au avut reşedinŃa legală pe teritoriul unui alt stat membru în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani, decât eliberarea la cerere a unui document care să ateste permanenŃa şederii, fără a impune o astfel de formalitate. Valoarea unui asemenea document este declarativă şi probatorie, însă acesta nu poate avea o valoare constitutivă.

Articolul 12 primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune legislaŃiei statului membru de executare în temeiul căreia autoritatea judiciară competentă a acestui stat refuză să execute un mandat european de arestare emis împotriva unuia dintre resorti-sanŃii săi în scopul executării unei pedepse privative de libertate, în timp ce, atunci când este vorba despre un resortisant al unui alt stat membru cu drept de şedere întemeiat pe articolul 18 alineatul (1) CE, un astfel de refuz este condiŃionat de cerinŃa ca acest resortisant să fi avut reşedinŃa legală în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani pe teritoriul statului membru de executare respectiv.

În această privinŃă, principiul recunoaşterii reciproce, care stă la baza economiei Deciziei-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, presupune, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din aceasta, ca statele membre să fie în principiu obligate să dea curs unui mandat european de arestare. Astfel, cu excepŃia cazurilor de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3 din aceeaşi decizie-cadru, statele membre nu pot să refuze executarea unui astfel de mandat decât în cazurile enumerate la articolul 4 din aceasta266. Rezultă că un legiuitor naŃional care, în temeiul posibilităŃilor care îi sunt acordate prin respectivul articol 4, alege să limiteze situaŃiile în care autoritatea sa judiciară de executare poate refuza să predea o persoană căutată nu face decât să întărească sistemul de predare instituit prin această decizie-cadru în favoarea unui spaŃiu de libertate, de securitate şi de justiŃie. În acest cadru, în ceea ce priveşte transpunerea articolului 4 menŃionat şi în special a punctului 6 al acestuia, statele membre dispun în mod necesar de o marjă certă de apreciere.

266 A se vedea Cauza C-388/08 PPU, Leymann şi Pustovarov, [2008] ECR

I-8993, pct. 51.


Motivul de neexecutare facultativă prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 are ca scop în special să permită acordarea unei importanŃe deosebite posibilităŃii de a creşte şansele de reinserŃie socială a persoanei căutate după executarea pedepsei la care aceasta a fost condamnată267. În consecinŃă, este legitim ca statul membru de executare să nu urmărească un astfel de obiectiv decât în ceea ce priveşte persoanele care au demonstrat un grad cert de integrare în societatea din statul membru respectiv. Sin-gura condiŃie referitoare la propriii resortisanŃi, cea a cetăŃeniei, pe de o parte, şi condiŃia privind reşedinŃa neîntreruptă pe o durată de cinci ani pentru resortisanŃii altor state membre, pe de altă parte, pot fi considerate de natură să garanteze că persoana căutată este suficient de integrată în statul membru de executare. Această condiŃie privind reşedinŃa neîntreruptă pe parcursul unei perioade de cinci ani nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului care urmăreşte asigurarea unui grad cert de integrare, în statul membru de executare, a persoanelor căutate care sunt resortisanŃi ai altor state membre.

SecŃiunea a 3-a. Egalitate, nediscriminare şi criteriile de determinare a persoanelor care au o legătură

semnificativă cu statul de executare în Cauza SZYMON KOZŁOWSKI (Cauza C-66/08)

1. Cadrul juridic

Articolul 4 din decizia-cadru, intitulat „Motive de neexecutare facul-tativă a mandatului european de arestare”, prevede, în şapte puncte, aceste motive. În acest sens, punctul 6 al acestui articol prevede:


267 A se vedea Cauza C-66/08, Kozłowski, [2008] ECR I-6041, pct. 45.


[…]

6. în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranŃă în conformitate cu dreptul său intern”.

Articolul 5 din decizia-cadru, intitulat „GaranŃii pe care trebuie să le ofere statul membru emitent în cazuri speciale”, are următorul cuprins:

„Executarea mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată prin dispoziŃiile dreptului statului membru de executare următoarelor condiŃii:

[…]

3. atunci când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale este resortisant sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă condiŃiei ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul membru de executare pentru a executa acolo pedeapsa sau măsura de siguranŃă privativă de libertate care a fost pronunŃată împotriva sa în statul membru emitent”.

Decizia-cadru a fost transpusă în dreptul intern german prin articolele 78-83k din Legea privind asistenŃa judiciară internaŃională în materie penală (Gesetz über die internationale Rechtshilfe in Strafsachen) din 23 decembrie 1982, astfel cum a fost modificată prin Legea privind mandatul european de arestare (Europäisches Haftbefehlsgesetz) din 20 iulie 2006 (BGBl. 2006 I, p. 1721, denumită în continuare „IRG”), păstrând terminologia obişnuită în dreptul german, care desemnează o „predare” în sensul deciziei-cadru prin termenul „extrădare”.

Articolul 4 punctul 6 din decizia-cadru a fost transpus, în ceea ce priveşte alte persoane decât resortisanŃii germani, resortisanŃi ai unui alt stat membru decât Republica Federală Germania sau ai unui stat terŃ, prin articolul 83b alineatul 2 litera b) din IRG. Conform acestei dispoziŃii, intitulate „Motive de neexecutare”:


„Extrădarea unui resortisant străin a cărui reşedinŃă obişnuită se află pe teritoriul naŃional poate fi de asemenea refuzată atunci când

[…]

b) în cazul extrădării în vederea executării unei pedepse, acesta nu îşi exprimă consimŃământul, fapt menŃionat, după informarea sa corespunzătoare, în procesul-verbal al audierii, şi când prevalează interesul legitim al acestuia de a executa pedeapsa pe teritoriul naŃional […]”


Prin Hotărârea pronunŃată la 28 mai 2002 de Sąd Rejonowy w Tucholi (Tribunalul de arondisment din Tuchola) (Polonia), domnul Kozłowski a fost condamnat la o pedeapsă de cinci luni de închisoare pentru distrugerea proprietăŃii altei persoane. Pedeapsa aplicată prin hotărârea menŃionată a devenit definitivă, însă nu a fost încă executată.

De la data de 10 mai 2006, domnul Kozłowski este deŃinut la penitenciarul din Stuttgart (Germania) unde execută o pedeapsă privativă de libertate de trei ani şi şase luni, la care a fost condamnat prin două hotărâri ale Amtsgericht Stuttgart din 27 iulie 2006 şi din 25 ianuarie 2007, pentru 61 de fapte de înşelăciune comise în Germania.

Autoritatea judiciară emitentă poloneză a solicitat autorităŃii judi-ciare de executare germane, printr-un mandat european de arestare emis la 18 aprilie 2007, predarea domnului Kozłowski în vederea executării pedepsei de cinci luni de închisoare aplicate acestuia de Sąd Rejonowy w Tucholi.

La 5 iunie 2007, domnul Kozłowski a fost audiat cu privire la acest aspect de către Amtsgericht Stuttgart. În cursul acestei audieri, domnul Kozłowski a arătat acestei instanŃe că nu era de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară emitentă poloneză.


La 18 iunie 2007, autoritatea judiciară de executare germană l-a informat pe domnul Kozłowski că nu intenŃiona să invoce niciun motiv de neexecutare. În fapt, potrivit acestei autorităŃi, nu ar exista niciun motiv de neexecutare conform articolului 83b din IRG şi, în special, domnul Kozłowski nu ar avea reşedinŃa obişnuită în Germania. Perioadele succesive de şedere ale acestuia pe teritoriul german ar fi fost caracterizate prin comiterea mai multor infracŃiuni, excluzând orice activitate legală.

În consecinŃă, apreciind că nu era necesar să înceapă cercetări pentru a stabili unde, la cine şi în ce scop locuia domnul Kozłowski în Germania, autoritatea judiciară de executare germană a solicitat Oberlandesgericht Stuttgart să autorizeze executarea respectivului mandat european de arestare.

În ceea ce priveşte situaŃia personală a domnului Kozłowski, din decizia de trimitere reiese că, potrivit hotărârilor de condamnare pronunŃate împotriva sa în Germania, acesta este celibatar şi nu are copii. El ar vorbi puŃin, chiar deloc limba germană. Domnul Kozłowski ar fi crescut şi ulterior ar fi lucrat în Polonia, până la sfârşitul anului 2003. În continuare, pentru o perioadă de aproximativ un an, ar fi primit în acest stat membru indemnizaŃii de şomaj.

InstanŃa de trimitere porneşte de la ipoteza că, din februarie 2005 până la 10 mai 2006, data arestării acestuia în Germania, domnul Kozłowski a locuit preponderent pe teritoriul german. Această şedere ar fi fost întreruptă pe perioada concediului de Crăciun în anul 2005 şi chiar în luna iunie 2005, precum şi în lunile februarie şi martie 2006. Domnul Kozłowski ar fi lucrat ocazional în domeniul construcŃiilor, însă partea cea mai importantă a mijloacelor de subzistenŃă şi-ar fi asigurat-o prin comiterea de infracŃiuni.

În sfârşit, instanŃa de trimitere arată că, în cadrul controlului efectiv pe care este obligată să îl efectueze în temeiul articolului 79 alineatul 2 din IRG, trebuie să stabilească dacă, în sensul articolului 83b alineatul 2 din aceeaşi lege şi la data la care a fost solicitată predarea, „reşedinŃa obişnuită” a domnului Kozłowski se afla pe teritoriul german şi dacă se mai află pe acest teritoriu. În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, instanŃa menŃionată ar trebui să


autorizeze executarea mandatului european de arestare în temeiul dreptului german, toate celelalte condiŃii impuse de acesta fiind de altfel îndeplinite268.

3. Întrebările preliminare

În aceste condiŃii, Oberlandesgericht Stuttgart a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări preliminare:

„1) În vederea aplicării articolului 4 punctul 6 din decizia-cadru […], se poate considera că o persoană „rămâne” sau „este rezidentă” într-un stat membru [de executare], în condiŃiile în care această persoană

a) nu locuieşte neîntrerupt în statul membru [de executare];

b) nu locuieşte în acest stat conform legislaŃiei naŃionale privind intrarea şi şederea străinilor;

c) comite în mod regulat infracŃiuni în acest stat şi/sau

d) este deŃinut în acest stat în scopul executării unei pedepse privative de libertate?

2) O transpunere a articolului 4 punctul 6 din decizia-cadru […] care exclude în orice situaŃie predarea împotriva voinŃei sale, în scopul executării unei pedepse, a unui resortisant al statului membru [de executare], în condiŃiile în care conferă autorităŃilor statului respectiv o putere de apreciere în vederea autorizării executării unui mandat european de arestare emis împotriva unor resortisanŃi ai altor stat membre care se opun predării lor, este conformă dreptului Uniunii, în special principiului nediscri-minării şi instituirii cetăŃeniei Uniunii, conform articolului 6 alineatul (1) UE coroborat cu articolele 12 CE, precum şi 17 CE şi următoarele şi, în cazul unui răspuns afirmativ, trebuie cel

268 Cauza C-66/08, Kozłowski, [2008] ECR I-6041, pct. 19-27 (în

continuare Kozłowski).


puŃin să se Ńină seama de aceste principii în cadrul exercitării puterii de apreciere menŃionate?”


Prin intermediul primei întrebări, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească înŃelesul termenilor „este rezident” şi „rămâne” prevăzuŃi la articolul 4 punctul 6 din decizia-cadru şi, mai exact, dacă, în împrejurări precum cele din acŃiunea principală, se poate considera că o persoană căutată în cadrul unei proceduri privind executarea unui mandat european de arestare intră sub incidenŃa acestei dispoziŃii.

Articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, care permite autorităŃii judiciare de executare să refuze executarea unui astfel de mandat emis în scopul executării unei pedepse atunci când persoana căutată „rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia”, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern, trebuie interpretat în sensul că o persoană căutată „este rezident” în statul membru de executare atunci când şi-a stabilit reşedinŃa reală în acest stat şi „rămâne” în acest stat atunci când, ca urmare a unei şederi stabile de o anumită durată în acest stat membru, a stabilit cu acesta din urmă legături similare cu cele care rezultă din reşedinŃă.

Atât din cerinŃele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât şi din principiul egalităŃii de tratament rezultă că termenii unei dispoziŃii din dreptul Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul şi domeniul de aplicare ale acesteia, trebuie să primească în toată Uniunea o interpretare autonomă şi uniformă care trebuie obŃinută Ńinând seama de contextul dispoziŃiei şi de obiectivul urmărit prin reglementarea respectivă269.

269 A se vedea, prin analogie, Cauza C-195/06, Österreichischer

Rundfunk, [2007] ECR I-8817, pct. 24 şi jurisprudenŃa citată.


Astfel, întrucât decizia-cadru menŃionată are ca obiect instituirea unui sistem de predare între autorităŃile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite, în scopul executării sentinŃelor de condam-nare sau a urmăririlor, bazat pe principiul recunoaşterii reciproce, predare căreia autoritatea judiciară de executare nu i se poate opune decât în temeiul unuia dintre motivele de refuz prevăzute în decizia-cadru, termenii „rămâne” şi „este rezident”, care deter-mină domeniul de aplicare al articolului 4 punctul 6 din aceasta, trebuie să facă obiectul unei definiri uniforme în măsura în care privesc noŃiuni autonome din dreptul Uniunii. Prin urmare, în dreptul naŃional care transpune articolul 4 punctul 6, statele membre nu au dreptul să dea acestor termeni un înŃeles mai larg decât cel care decurge dintr-o astfel de interpretare uniformă.

Pentru a stabili, în cadrul interpretării articolului 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, dacă între persoana căutată şi statul membru de executare există legături care să permită să se constate că această persoană intră sub incidenŃa termenului „rămâne” în sensul dispoziŃiei menŃionate, care permite autorităŃii judiciare de executare să refuze executarea unui astfel de mandat emis în scopul executării unei pedepse atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este de competenŃa autorităŃii respective să efectueze o apreciere globală a mai multor elemente obiective care caracterizează situaŃia acestei persoane, printre care se numără în special durata, natura şi condiŃiile şe-derii persoanei căutate, precum şi legăturile familiale şi econo-mice pe care aceasta le întreŃine cu statul membru de executare.

În ceea ce priveşte circumstanŃe precum cele descrise de instanŃa de trimitere în prima întrebare literele a)-d), trebuie să se constate că circumstanŃa prezentată la litera a), potrivit căreia persoana căutată nu a locuit neîntrerupt în statul membru de executare, şi faptul descris la litera b), potrivit căruia această persoană nu locuieşte în acest stat conform legislaŃiei naŃionale privind intrarea şi şederea străinilor, fără a constitui elemente care să permită, în sine, să se concluzioneze că, în sensul articolului 4 punctul 6 din decizia-cadru, această persoană nu „rămâne” în acest stat membru, pot totuşi să dobândească relevanŃă pentru autoritatea judiciară de executare


atunci când acesteia i se solicită să aprecieze dacă persoana vizată intră în domeniul de aplicare al dispoziŃiei menŃionate.

În ceea ce priveşte circumstanŃa, prezentată la prima întrebare litera c), potrivit căreia această persoană comite în mod regulat infracŃiuni în statul membru de executare şi faptul, descris la aceeaşi întrebare litera d), că aceasta este deŃinută în acest stat în scopul executării unei pedepse privative de libertate, trebuie să se constate că este vorba despre elemente lipsite de relevanŃă pentru autoritatea judiciară de executare în situaŃia în care aceasta trebuie, într-o primă etapă, să determine dacă persoana vizată „rămâne” în sensul articolului 4 punctul 6 din decizia-cadru. În schimb, presupunând că persoana „rămâne” în statul membru de executare, astfel de elemente pot să dobândească o anumită relevanŃă în cadrul analizei pe care, dacă este cazul, autoritatea menŃionată o efectuează în continuare pentru a stabili dacă neexecutarea unui mandat european de arestare este justificată.

Rezultă că, fără a fi determinante, două dintre cele patru circumstanŃe prezentate de instanŃa de trimitere în cadrul primei întrebări literele a) şi b), pot fi relevante pentru autoritatea judiciară de executare atunci când aceasta stabileşte dacă situaŃia persoanei respective intră în domeniul de aplicare al articolului 4 punctul 6 din decizia-cadru.

În acest sens, trebuie să se constate că, având în vedere mai multe elemente dintre cele citate de instanŃa de trimitere ca fiind caracteristice situaŃiei unei persoane precum cea în cauză în acŃiunea principală, în special durata, natura şi condiŃiile şederii acesteia, precum şi lipsa legăturilor familiale şi existenŃa unor foarte slabe legături economice cu statul membru de executare, nu se poate considera că o astfel de persoană intră sub incidenŃa termenului „rămâne” în sensul articolului 4 punctul 6 din decizia-cadru.


SecŃiunea a 4-a. Egalitate, nediscriminare şi protecŃia propriilor cetăŃeni în Cauza

JOAO PEDRO LOPES DA SILVA JORGE (Cauza C-42/11)

1. Cadrul juridic

Articolul 4 din Decizia-cadru 2002/584 JAI este consacrat motivelor de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare. La punctul 6, acesta prevede că

„autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare […] în cazul în care [acesta] a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranŃă în conformitate cu dreptul său intern”.

Articolul 695-24 din Codul de procedură penală prevede motivele pentru care se poate refuza executarea unui mandat european de arestare. Astfel, acesta prevede că

„executarea unui mandat european de arestare poate fi refuzată:

[…]

2. Dacă persoana căutată pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate are cetăŃenia franceză şi dacă autorităŃile franceze competente se angajează să procedeze la această executare”.


La 14 septembrie 2006, o instanŃă penală portugheză a emis un mandat european de arestare împotriva pârâtului din acŃiunea principală, domnul Lopes Da Silva Jorge, resortisant portughez, în


scopul executării unei pedepse de cinci ani de închisoare, pronunŃată în 2003 pentru fapte săvârşite în 2002. De la această dată, domnul Lopes Da Silva Jorge s-a stabilit în FranŃa.

Din cererea de pronunŃare a unei hotărâri preliminare reiese că domnul Lopes Da Silva Jorge este căsătorit de la 11 iulie 2009 cu un resortisant francez, cu care locuieşte pe teritoriul francez. El este angajat pe perioadă nedeterminată ca şofer regional de la 3 februarie 2008 de o societate franceză.

La 19 mai 2010, în urma unei citări telefonice, domnul Lopes Da Silva Jorge s-a prezentat la serviciile de poliŃie franceză. Cu această ocazie, a fost informat cu privire la existenŃa unui mandat european de arestare emis împotriva sa, precum şi cu privire la cererea de predare în scopul executării pedepsei, formulată de autorităŃile portugheze. La 20 mai 2010, procurorul general de pe lângă cour d’appel d’Amiens a sesizat instanŃa de trimitere pentru a se pronunŃa cu privire la predarea domnului Lopes Da Silva Jorge autorităŃilor portugheze.

În cadrul procedurii principale, procurorul general a susŃinut, în esenŃă, că mandatul european de arestare fusese emis cu respectarea cerinŃelor legale de către autorităŃile portugheze şi că nu era aplicabil niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării prevăzute de Codul de procedură penală francez. Invitat să adopte o poziŃie cu privire la incidenŃa hotărârii CurŃii în cauza Wolzenburg, procurorul general a susŃinut că, deşi domnul Lopes Da Silva Jorge avea dreptul să se prevaleze de legislaŃia franceză care stabileşte condiŃiile în care autoritatea competentă poate să refuze executarea unui mandat european de arestare, în conformitate cu dispoziŃiile CurŃii, şi să se prevaleze, aşadar, de articolul 695-24 din Codul de procedură penală, motivul prevăzut la articolul menŃionat, care priveşte numai resortisanŃii francezi, este, în conformitate cu articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584, facultativ. Astfel, articolul 695-24 din codul de procedură penală ar fi aplicabil numai în prezenŃa unei duble condiŃii: mandatul european de arestare să fi fost emis împotriva unui resortisant francez, iar autorităŃile franceze competente să se fi angajat să procedeze chiar ele la executarea


pedepsei. Astfel, acesta solicită predarea domnului Lopes Da Silva Jorge autorităŃilor portugheze.

Dimpotrivă, în cursul procedurii principale, domnul Lopes Da Silva Jorge a declarat că nu consimŃea să fie predat autorităŃilor portugheze şi a solicitat să fie încarcerat în FranŃa, invocând, într-o primă fază, articolul 8 din ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), şi atingerea disproporŃionată adusă dreptului său la respectarea vieŃii private pe care ar constitui-o o decizie de predare către autorităŃile portugheze în scopul executării mandatului european de arestare. Într-o a doua fază, întemeindu-se pe Hotărârea Wolzenburg, citată anterior, el a invocat circumstanŃa potrivit căreia dreptul francez oferă facultatea de a refuza predarea numai resortisanŃilor francezi şi a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea articolului 695-24 din Codul de procedură penală cu articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 şi, mai larg, cu principiul nediscriminării, astfel cum a fost consacrat de articolul 18 TFUE270.


Astfel confruntată cu o dificultate legată de interpretarea dreptului Uniunii, Chambre de l’instruction de la Cour d’appel d’Amiens a hotărât să suspende judecarea cauzei şi, prin decizia de trimitere primită la grefa CurŃii la 31 ianuarie 2011, să o sesizeze pe aceasta din urmă, în temeiul articolului 267 TFUE, cu următoarele două întrebări preliminare:

„1) Principiul nediscriminării prevăzut la articolul [18 TFUE] se opune unei legislaŃii naŃionale precum cea prevăzută la articolul 695-24 din Codul de procedură penală, care rezervă facultatea de a refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate cazului în care persoana căutată are cetăŃenia franceză, iar autorităŃile

270 Cauza C-42/11, Joao Pedro Lopes Da Silva Jorge, nepublicată încă în

Repertoriu, pct. 17-25 (în continuare Lopes Da Silva).


franceze competente se angajează să procedeze la această executare?

2) Principiul transpunerii în dreptul intern a motivului de neexecutare prevăzut la articolul 4 [punctul 6] din Decizia-cadru [2002/584] este [lăsat] la discreŃia statelor membre sau are caracter obligatoriu şi, mai ales, un stat membru poate adopta o măsură care să implice o discriminare pe motiv de cetăŃenie?”


Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împre-ună, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 şi articolul 18 TFUE trebuie interpretate în sensul că un stat membru de executare poate, în cadrul transpunerii articolului 4 punctul 6, să decidă să limiteze situaŃiile în care autoritatea judiciară naŃională de executare este îndreptăŃită să refuze predarea unei persoane care se încadrează în sfera de aplicare a acestei dispoziŃii, excluzând în mod absolut şi automat resortisanŃii altor state membre care rămân sau au reşedinŃa pe teritoriul său.

Deşi principiul recunoaşterii reciproce stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584, această recunoaştere nu implică totuşi o obligaŃie absolută de executare a mandatului de arestare emis. Astfel, sistemul deciziei-cadru menŃionate, după cum rezultă în special din articolul 4 din aceasta, lasă statelor membre posibilitatea de a permite, în situaŃii specifice, autorităŃilor judiciare competente să decidă că o pedeapsă aplicată trebuie să fie executată pe teritoriul statului membru de executare271.

Astfel se întâmplă în special în cazul articolului 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584, care prevede un motiv de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare în temeiul căruia autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea unui astfel de mandat emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate atunci când persoana căutată „rămâne în statul membru de 271 Cauza C-306/09, I.B., [2010] ECR I-10341, pct. 50 şi 51.


executare, este resortisant sau rezident al acestuia”, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern.

În această privinŃă, Curtea a declarat deja că acest motiv de neexecu-tare facultativă are ca scop în special să permită autorităŃii judiciare de executare să acorde o importanŃă deosebită posibilităŃii de a creşte şansele de reinserŃie socială ale persoanei căutate după executarea pedepsei la care aceasta din urmă a fost condamnată272.

Nu este mai puŃin adevărat că, atunci când aplică această dispoziŃie, statele membre dispun de o marjă de apreciere certă. Astfel, un stat membru de executare poate în mod legitim să nu urmărească un asemenea obiectiv decât în ceea ce priveşte persoanele care au demonstrat un grad cert de integrare în societatea din statul respectiv273.

Astfel, se admite că, atunci când transpun articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584, statele membre pot limita, în sensul indicat de norma esenŃială prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din aceasta, situaŃiile în care ar trebui, în calitate de stat membru de executare, să poată refuza predarea unei persoane care intră sub incidenŃa respectivului articol 4 punctul 6, subordonând aplicarea acestei dispoziŃii, atunci când persoana căutată este un resortisant al unui alt stat membru cu drept de şedere întemeiat pe articolul 21 alineatul (1) TFUE, condiŃiei ca acest resortisant să fi avut reşedinŃa legală în cursul unei anumite perioade pe teritoriul statului membru de executare respectiv274.

Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru transpune articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 în dreptul său intern, acesta trebuie să Ńină seama de faptul că domeniul de aplicare al acestei dispoziŃii este limitat la persoanele care sunt „resortisanŃi” ai statului membru de executare şi la cele care, dacă nu sunt resortisanŃi ai

272 A se vedea Kozłowski, pct. 45, Wolzenburg, pct. 62 şi 67, precum şi

I.B., pct. 52. 273 A se vedea în acest sens Wolzenburg, pct. 61, 67 şi 73. 274 A se vedea în acest sens Wolzenburg, pct. 62 şi 74.


statului respectiv, „rămân” în acest stat sau „sunt rezidenŃi” ai acestuia275.

Or, termenii „este rezident” şi „rămâne” trebuie să facă obiectul unei definiri uniforme în toate statele membre în măsura în care privesc noŃiuni autonome din dreptul Uniunii276.

Curtea a statuat de asemenea că, atunci când un stat membru a transpus articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 fără să fi prevăzut totuşi condiŃii speciale referitoare la aplicarea acestei dispoziŃii, pentru a stabili dacă, într-un caz concret, între persoana căutată şi statul membru de executare există legături care să permită să se constate că această persoană este rezidentă sau rămâne în acest stat în sensul articolului 4 punctul 6 din decizia-cadru, revine autorităŃii judiciare de executare sarcina de a efectua o apreciere globală a mai multe elemente obiective care caracterizează situaŃia acestei persoane, printre care se numără în special durata, natura şi condiŃiile şederii persoanei căutate, precum şi legăturile familiale şi economice pe care le întreŃine aceasta277.

Pentru a justifica tratamentul diferenŃiat între resortisanŃii francezi şi cei ai celorlalte state membre, guvernul francez susŃine, cu toate acestea, că Decizia-cadru 2002/584 nu a prevăzut niciun mecanism care să permită unui stat membru să execute o pedeapsă pronunŃată într-un alt stat membru, articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 făcând trimitere în această privinŃă la dreptul statelor membre, întrucât aplicarea motivului de neexecutare prevăzut de această dispoziŃie este condiŃionat de angajamentul statului membru de executare de a executa această pedeapsă „în conformitate cu dreptul său intern”.

Or, guvernul francez arată că, potrivit dreptului său intern în vigoare, acesta se poate angaja să execute pedeapsa aplicată unei persoane condamnate numai dacă aceasta are cetăŃenia franceză. Astfel, spre deosebire de alte state membre, Republica Franceză nu este parte la

275 A se vedea în acest sens Kozłowski, pct. 34. 276 A se vedea Kozłowski, pct. 41-43. 277 A se vedea în acest sens Kozłowski, pct. 48 şi 49, precum şi

Wolzenburg, pct. 76.


ConvenŃia europeană privind valoarea internaŃională a hotărârilor represive, semnată la Haga la 28 mai 1970, sau la ConvenŃia dintre statele membre ale ComunităŃilor Europene privind executarea hotărârilor judecătoreşti [penale] străine din 13 noiembrie 1991. În schimb, ca toate celelalte state membre, Republica Franceză a ratificat ConvenŃia asupra transferării persoanelor condamnate, sem-nată la Strasbourg la 21 martie 1983, al cărei articol 3 alineatul (1) litera (a) prevede că o transferare în vederea executării unei pedepse poate fi avută în vedere numai către statul a cărui cetăŃenie o are persoana condamnată.

Astfel, în cadrul şedinŃei, Comisia Europeană a arătat, fără să fie contrazisă cu privire la acest aspect, că, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din convenŃia menŃionată, orice stat care este parte la aceasta poate să definească, oricând, printr-o declaraŃie adresată secretarului general al Consiliului Europei, termenul „resortisant” în sensul acestei convenŃii ca incluzând anumite categorii de persoane care rămân sau sunt rezidente pe teritoriul acestui stat fără să aibă cetăŃenia statului respectiv. Unele dintre părŃile contractante, cum ar fi, printre altele, Regatul Danemarcei, Irlanda, Republica Italiană, Republica Finlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, au formulat în fapt astfel de declaraŃii.

Trebuie să se concluzioneze, aşadar, că pretinsa imposibilitate de a executa în statul membru de executare o pedeapsă privativă de libertate pronunŃată într-un alt stat membru împotriva unui resortisant al unui alt stat membru nu poate justifica trata-mentul diferenŃiat între un astfel de resortisant şi un resortisant francez care decurge din faptul că motivul de neexecutare facultativă enunŃat la articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 este rezervat în mod exclusiv resortisanŃilor naŃionali.

În consecinŃă, atunci când transpun articolul 4 punctul 6 din Deci-zia-cadru 2002/584 în dreptul intern, statele membre nu pot, cu riscul de a aduce atingere principiului nediscriminării pe motiv de cetăŃenie, să limiteze acest motiv de neexecutare numai la cazul resortisanŃilor naŃionali, cu excluderea absolută şi auto-mată a resortisanŃilor altor state membre care rămân sau sunt


rezidenŃi pe teritoriul statului membru de executare, indiferent de legăturile pe care aceştia le au cu acest stat membru.

Această constatare nu presupune că statul membru în discuŃie trebuie în mod necesar să refuze executarea mandatului european de arestare emis împotriva unei persoane care este rezidentă sau care rămâne în acest stat, ci, în măsura în care aceasta prezintă un grad de integrare în societatea statului membru respectiv comparabil cu cel al unui resortisant naŃional, autoritatea judiciară de executare trebuie să poată aprecia dacă există un interes legitim care să justifice ca pedeapsa aplicată în statul membru emitent să fie executată pe teritoriul statului membru de executare.

De aici rezultă că, deşi un stat membru poate, în cadrul transpunerii articolului 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584, să decidă să limiteze situaŃiile în care autoritatea judiciară naŃională de executare poate refuza să predea o persoană care se încadrează în domeniul de aplicare al acestei dispoziŃii, consolidând astfel sistemul de predare instituit prin această decizie-cadru în conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce278, acesta nu poate exclude în mod absolut şi automat din acest domeniu de aplicare resortisanŃii altor state membre care rămân sau sunt rezidenŃi pe teritoriul său, indiferent de legăturile pe care le au cu acesta din urmă.

Potrivit jurisprudenŃei, deşi deciziile-cadru nu pot, în temeiul artico-lului 34 alineatul (2) litera (b) UE, să aibă efect direct, caracterul lor obligatoriu determină totuşi în privinŃa autorităŃilor naŃionale, în special a instanŃelor naŃionale, o obligaŃie de interpretare conformă a dreptului naŃional279.

La aplicarea dreptului intern, instanŃa naŃională este obligată, aşadar, în măsura posibilului, să interpreteze dispoziŃiile acestuia în lumina textului şi a finalităŃii deciziei-cadru în cauză pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta. Această obligaŃie de interpretare conformă a dreptului naŃional este inerentă sistemului Tratatului FUE, în măsura în care permite instanŃelor naŃionale să asigure, în

278 Wolzenburg, pct. 58 şi 59. 279 Cauza C-105/03, Pupino, [2005] ECR I-5285, pct. 33 şi 34.


cadrul competenŃelor lor, deplina eficacitate a dreptului Uniunii atunci când judecă litigiile cu care sunt sesizate.

Desigur, acest principiu de interpretare conformă a dreptului naŃional are anumite limite. Astfel, obligaŃia instanŃei naŃionale de a se referi la conŃinutul unei decizii-cadru atunci când interpretează şi aplică normele relevante ale dreptului intern este limitată de principiile generale ale dreptului şi nu poate fi utilizată ca temei pentru o interpretare contra legem a dreptului naŃional280.

Cu toate acestea, nu este mai puŃin adevărat că principiul interpre-tării conforme impune ca instanŃele naŃionale să facă tot ce Ńine de competenŃa lor, luând în considerare ansamblul dreptului intern şi aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, pentru a garanta funcŃionalitatea deplină a deciziei-cadru în discuŃie şi pentru a identifica o soluŃie conformă cu finalitatea urmărită de aceasta281.

În cauza principală, instanŃa de trimitere trebuie, în acest scop, să ia în considerare nu numai dispoziŃiile prin care este transpusă Decizia-cadru 2002/584, ci şi principiile şi dispoziŃiile din ordinea juridică internă care guvernează consecinŃele pe care instanŃa le poate deduce dintr-o discriminare interzisă de dreptul naŃional, în special pe cele care permit acestei instanŃe să atenueze o astfel de discriminare până la adoptarea de către legiuitor a dispoziŃiilor necesare pentru eliminarea acesteia.

În cazul în care ar fi posibilă o astfel de aplicare a dreptului naŃional, ar reveni acestei instanŃe sarcina de a examina, pe baza unei aprecieri globale a elementelor obiective care caracterizează situaŃia persoanei căutate, dacă, în cauza principală, între această persoană şi statul membru de executare există legături suficiente, în special familiale, economice şi sociale, de natură să demonstreze integrarea sa în societatea statului respectiv, astfel încât aceasta să se afle în fapt într-o situaŃie comparabilă cu cea a unui resortisant naŃional.

280 A se vedea în acest sens Pupino, pct. 47, şi Cauza C-282/10,

Dominguez, nepublicată încă în Repertoriu, pct. 25 şi jurisprudenŃa citată.

281 A se vedea în acest sens Dominguez, pct. 27 şi jurisprudenŃa citată.


Având în vedere tot ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 şi articolul 18 TFUE trebuie interpretate în sensul că, deşi un stat membru poate, în cadrul transpunerii articolului 4 punctul 6, să decidă să limiteze situaŃiile în care autoritatea judiciară naŃională de executare poate refuza să predea o persoană care se încadrează în domeniul de aplicare al acestei dispoziŃii, acesta nu poate exclude în mod absolut şi automat din acest domeniu de aplicare resortisanŃii altor state membre care rămân sau sunt rezidenŃi pe teritoriul său, indiferent de legăturile pe care le au cu acesta din urmă.

InstanŃa de trimitere, luând în considerare ansamblul dreptului intern şi făcând aplicarea metodelor de interpretare recunoscute de acesta, trebuie să interpreteze dreptul naŃional, în cea mai mare măsură cu putinŃă, în lumina textului şi a finalităŃii Deciziei-cadru 2002/584, pentru a garanta deplina funcŃionali-tate a acestei decizii-cadru şi pentru a ajunge la o soluŃie con-formă cu finalitatea urmărită de aceasta.

SecŃiunea a 5-a. ProtecŃia rezidenŃilor permanenŃi, motive de refuz şi condiŃii pentru executarea unui

mandat european de arestare în Cauza I.B. (Cauza C-306/09)

1. Cadrul juridic

Articolul 4 din Decizia-cadru 2002/584, intitulat „Motive de neexe-cutare facultativă a mandatului european de arestare”, prevede, în şapte puncte, aceste motive. În acest sens, punctul 6 al acestui articol prevede:


[...]


(6) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranŃă în conformitate cu dreptul său intern”.

Articolul 5 din Decizia-cadru 2002/584, intitulat „GaranŃii pe care trebuie să le ofere statul membru emitent în cazuri speciale”, are următorul cuprins:


1. atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă pronunŃate printr-o decizie dată în absenŃa uneia dintre părŃi [a se citi «dată în lipsă»] şi în cazul în care persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în alt mod despre data şi locul audierii [a se citi «şedinŃei»] care a dus la decizia dată în absenŃă [a se citi «în lipsă»], predarea poate fi supusă condiŃiei ca autoritatea judiciară emitentă să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată în statul membru emitent şi să fie prezentă la judecată;

[...]

3. atunci când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale este resortisant sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă condiŃiei ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul membru de executare pentru a executa acolo pedeapsa sau măsura de siguranŃă privative de libertate care au fost pronunŃate împotriva sa în statul membru emitent”.


Legea din 19 decembrie 2003 privind mandatul european de arestare (Moniteur belge din 22 decembrie 2003, p. 60075, denumită în continuare „Legea privind mandatul european de arestare”) transpune în dreptul naŃional Decizia-cadru 2002/584.

În ceea ce priveşte, în al doilea rând, motivele de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare, articolul 6 din legea menŃionată prevede:

„Executarea poate fi refuzată în următoarele cazuri:

[…]

4° dacă mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă, atunci când persoana în cauză este resortisant belgian sau are reşedinŃa în Belgia, iar autorităŃile belgiene competente se angajează să execute această pedeapsă sau această măsură de siguranŃă potrivit legii belgiene;

[...]”

În ceea ce priveşte, în al treilea rând, garanŃiile care trebuie respectate de statul membru emitent, articolele 7 şi 8 din legea privind mandatul european de arestare transpun punctele 1 şi, respectiv, 3 din articolul 5 din Decizia-cadru 2002/584. Articolul 7 din această lege prevede, pentru executarea unei pedepse pronunŃate printr-o decizie dată în lipsă:

„Atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă pronunŃate printr-o decizie dată în lipsă şi în cazul în care persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în alt mod despre data şi locul şedinŃei care a dus la decizia dată în lipsă, predarea poate fi supusă condiŃiei ca autoritatea judiciară emitentă să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată în statul membru emitent şi să fie prezentă la judecată.

Trebuie considerate garanŃii suficiente în sensul primului paragraf existenŃa, în dreptul statului emitent, a unei dispoziŃii


care prevede o cale de atac şi indicarea unor condiŃii pentru exercitarea acesteia din care să reiasă că persoana va putea exercita în mod efectiv respectiva cale de atac”.

Articolul 8 din Legea privind mandatul european de arestare prevede:

„Atunci când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale este resortisant belgian sau are reşedinŃa în Belgia, predarea poate fi supusă condiŃiei ca, după ce a fost judecată, persoana să fie returnată în Belgia pentru a executa acolo pedeapsa sau măsura de siguranŃă care a fost pronunŃată împotriva sa în statul emitent”.


Printr-o hotărâre din 16 iunie 2000, Tribunalul Bucureşti l-a con-damnat pe I.B. la o pedeapsă cu închisoarea de patru ani pentru săvârşirea infracŃiunii de trafic de materiale nucleare şi radioactive. Această condamnare a fost confirmată printr-o hotărâre din 3 aprilie 2001 de Curtea de Apel Bucureşti.

Aceste două instanŃe individualizaseră pedeapsa lui I.B., aplicată şi confirmată la finalul unor proceduri contradictorii, prin executare la locul său de muncă, iar nu în regim de detenŃie.

Prin decizia din 15 ianuarie 2002, Curtea Supremă de JustiŃie (România), pronunŃându-se, potrivit afirmaŃiilor instanŃei de tri-mitere, în lipsă şi fără ca I.B. să fi fost informat personal în legătură cu data şi locul şedinŃei, a casat deciziile pronunŃate anterior în măsura în care individualizau pedeapsa lui I.B. prin executarea condamnării la patru ani de închisoare la locul său de muncă şi a impus ca această pedeapsă să fie executată în regim de detenŃie.

În cursul lunii februarie 2002, I.B. a decis să plece în Belgia după ce, conform spuselor sale, fusese victima unor încălcări grave ale dreptului la un proces echitabil. SoŃia sa şi cei doi copii l-au urmat succesiv începând cu luna octombrie 2002.

La 11 decembrie 2007, I.B. a fost privat de libertate în Belgia, în temeiul unei alerte introduse, la 10 februarie 2006, de autorităŃile


române în Sistemul de InformaŃii Schengen (SIS) în scopul arestării şi al predării sale autorităŃilor menŃionate, în cadrul executării pedepsei privative de libertate care îi fusese aplicată.

Considerând că această alertă avea valoarea unui mandat european de arestare, parchetul belgian a înaintat cauza judecătorului de instrucŃie, care a hotărât, prin ordonanŃa din 12 decembrie 2007, să îl lase pe I.B. în libertate, în aşteptarea adoptării unei decizii definitive privind predarea sa.

La 13 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti a emis un mandat european de arestare împotriva lui I.B. în vederea executării pedepsei de patru ani de închisoare pronunŃate împotriva acestuia în România.

La 19 decembrie 2007, I.B. a introdus, la Office des étrangers (Oficiul pentru Străini), o cerere de acordare a statutului de refugiat în Belgia.

La 29 februarie 2008, parchetul belgian a solicitat Tribunal de première instance de Nivelles să declare executoriu mandatul de arestare emis de autoritatea judiciară emitentă română.

La 2 iulie 2008, statutul de refugiat şi protecŃia subsidiară i-au fost refuzate lui I.B. Acest refuz, care a fost confirmat de Conseil du contentieux des étrangers în luna martie 2009, face în prezent obiectul unei cauze aflate pe rolul Conseil d’État (Consiliul de Stat) (Belgia).

Printr-o ordonanŃă pronunŃată la 22 iulie 2008, Tribunal de première instance de Nivelles a declarat, cu ocazia verificării condiŃiilor pe care trebuia să le îndeplinească mandatul european de arestare pentru a putea fi executat, că acesta îndeplinea toate condiŃiile prevăzute de Legea privind mandatul european de arestare. În particular, această instanŃă a considerat că nu existau motive întemeiate pentru a se considera că executarea acestui mandat de arestare ar aduce atingere drepturilor fundamentale ale lui I.B.

În această privinŃă, Tribunal de première instance de Nivelles arată că, deşi mandatul european de arestare în cauză în acŃiunea principală vizează, desigur, executarea unei decizii judiciare


pronunŃate în lipsă, autoritatea judiciară emitentă română a furnizat totuşi asigurări care pot fi considerate suficiente în sensul articolului 7 din Legea privind mandatul european de arestare, întrucât respectivul mandat de arestare precizează că, în temeiul articolului 5221 C.proc.pen. român, cauza va putea la cererea persoanei condamnate în lipsă să fie rejudecată de instanŃa care a judecat în primă instanŃă.

Tribunal de première instance de Nivelles a constatat că I.B. nu putea invoca articolul 6 punctul 4 din Legea privind mandatul european de arestare, care prevede că executarea mandatului european de arestare poate fi refuzată dacă acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse, atunci când persoana în cauză are reşedinŃa în Belgia, iar autorităŃile competente se angajează să execute această pedeapsă potrivit legii naŃionale.

Astfel, motivul de refuz menŃionat nu ar fi aplicabil decât condam-nărilor în lipsă care au dobândit autoritate de lucru judecat, astfel cum ar preciza articolul 25 din Legea privind transferul coroborat cu articolul 18 alineatul 2 din aceasta. Or, I.B. ar dispune încă de posibilitatea de a solicita o nouă procedură.

În plus, respectivul tribunal arată că, deşi articolul 8 din Legea privind mandatul european de arestare prevede că predarea unei persoane cu reşedinŃa în Belgia şi care face obiectul unui mandat de arestare în scopul urmăririi penale poate fi supusă condiŃiei ca, după ce a fost judecată, persoana interesată să fie returnată în Belgia pentru a executa acolo pedeapsa pronunŃată împotriva sa în statul membru emitent, articolul 7 din această lege prevede că mandatul de arestare întemeiat pe o hotărâre pronunŃată în lipsă este considerat ca fiind emis în scopul executării unei pedepse.

Considerând că această diferenŃă de tratament ar putea fi la originea unei discriminări şi Ńinând cont de împrejurarea că I.B. are reşedinŃa în Belgia în sensul legislaŃiei menŃionate, Tribunal de première instance de Nivelles a solicitat Cour constitutionnelle (Curtea ConstituŃională) să se pronunŃe cu privire la compatibilitatea articolului 8 menŃionat anterior cu articolele 10 şi 11 din ConstituŃie, privind principiile egalităŃii şi nediscriminării, în ipoteza în care acest articol 8 ar trebui să fie interpretat în sensul aplicării lui numai


mandatului european de arestare emis în scopul urmăririi penale, dar nu şi mandatului de arestare emis în scopul executării unei condam-nări la o pedeapsă privativă de libertate pronunŃate în lipsă şi împotriva căreia condamnatul dispune încă de o cale de atac282.


Constatând că Legea privind mandatul european de arestare nu urmărea decât să transpună în ordinea juridică internă Decizia-cadru 2002/584, Cour constitutionnelle a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări preliminare:

„1) Mandatul european de arestare emis în scopul executării unei condamnări pronunŃate în lipsă, fără ca persoana condamnată să fi fost informată cu privire la locul sau la data şedinŃei şi împotriva căreia aceasta încă dispune de o cale de atac, trebuie considerat mandat de arestare în scopul urmăririi penale în sensul articolului 5 punctul 3 din Decizia-cadru [2002/584], iar nu mandat de arestare în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate în sensul articolului 4 punctul 6 din aceeaşi decizie-cadru?

2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 4 punctul 6 şi articolul 5 punctul 3 din aceeaşi decizie-cadru trebuie interpretate în sensul că nu permit statelor membre să condiŃioneze predarea către autorităŃile judiciare ale statului emitent a unei persoane rezidente pe teritoriul lor, care, în împrejurările descrise la prima întrebare, face obiectul unui mandat de arestare în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate, de returnarea acestei persoane în statul de executare pentru a executa acolo pedeapsa sau măsura de siguranŃă privativă de libertate care ar fi pronunŃată definitiv împotriva acesteia în statul emitent?

3) În cazul unui răspuns [afirmativ] la a doua întrebare, articolele menŃionate anterior încalcă articolul 6 alineatul (2) [UE] şi, mai exact, principiul egalităŃii şi nediscriminării?

282 Cauza C-306/09, I.B., [2010] ECR I-10341, pct. 25-40.


4) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolele 3 şi 4 din aceeaşi decizie-cadru trebuie interpretate în sensul că se opun ca autorităŃile judiciare ale unui stat membru să refuze executarea unui mandat european de arestare în cazul în care există motive întemeiate pentru a se considera că executarea acestuia ar aduce atingere drepturilor fundamentale ale persoanei vizate, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 alineatul (2) [UE]?”


Prin intermediul primei şi al celei de a doua întrebări, care trebuie analizate împreună, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă articolul 4 punctul 6 şi articolul 5 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584 pot fi interpretate în sensul că executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse aplicate printr-o decizie pronunŃată în lipsă în sensul articolului 5 punctul 1 din această decizie-cadru poate fi supusă condiŃiei ca persoana vizată, resortisant sau rezident al statului membru de executare, să fie returnată în acest din urmă stat pentru a executa acolo, dacă este cazul, pedeapsa care va fi pronunŃată împotriva sa la finalul unei noi proceduri de judecată organizate în prezenŃa sa în statul membru emitent.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să se precizeze că mandatul european de arestare poate viza, astfel cum prevede articolul 1 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584, două situaŃii. Astfel, acest mandat de arestare poate fi emis, pe de o parte, pentru efectuarea urmăririi penale sau, pe de altă parte, în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate.

Deşi principiul recunoaşterii reciproce stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584, această recunoaştere, astfel cum rezultă din articolele 3-5 din aceasta, nu implică totuşi o obligaŃie absolută de executare a mandatului de arestare emis.

Astfel, sistemul deciziei-cadru, după cum rezultă acesta în special din dispoziŃiile articolelor menŃionate, lasă posibilitatea statelor membre de a permite, în situaŃii specifice, autorităŃilor judiciare


competente să decidă că o pedeapsă aplicată trebuie să fie executată pe teritoriul statului membru de executare.

Aceasta este situaŃia, în particular, în temeiul articolului 4 punctul 6 şi al articolului 5 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584. Pentru cele două tipuri de mandat european de arestare pe care le vizează decizia menŃionată, aceste dispoziŃii au ca scop, în special, să acorde o importanŃă deosebită posibilităŃii de a creşte şansele de reinserŃie socială a persoanei căutate283.

Nimic nu permite să se considere că legiuitorul Uniunii a urmărit să excludă din acest obiectiv persoanele căutate în temeiul unei condamnări pronunŃate în lipsă.

Astfel, pe de o parte, o decizie judiciară pronunŃată în lipsă, în cazul în care persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în alt mod despre data şi locul şedinŃei care a condus la această decizie, intră în domeniul de aplicare al Deciziei-cadru 2002/584, care, la articolul 5 punctul 1, prevede tocmai faptul că executarea mandatu-lui de arestare emis în urma unei asemenea decizii poate fi condiŃio-nată de garanŃia că persoana vizată va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată.

Pe de altă parte, simpla împrejurare că articolul 5 punctul 1 menŃio-nat supune unei astfel de garanŃii executarea mandatului de arestare emis în urma unei decizii pronunŃate în lipsă nu poate avea ca efect inaplicabilitatea în privinŃa unui mandat de această natură a moti-vului sau a condiŃiei enunŃate la articolul 4 punctul 6 şi, respectiv, la articolul 5 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584 în vederea creşterii şanselor de reinserŃie socială a persoanei căutate.

În cazul în care condamnarea în lipsă care, în acŃiunea principală, stă la baza mandatului de arestare nu ar fi devenit executorie, scopul şi obiectivul predării ar fi tocmai acelea de a permite continuarea exercitării acŃiunii publice sau iniŃierea unei noi proceduri, cu alte cuvinte, să fie realizată o predare în scopul urmăririi penale cores-punzătoare ipotezei vizate la articolul 5 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584.

283 A se vedea în special Wolzenburg, pct. 62.


Întrucât situaŃia unei persoane care a fost condamnată în lipsă şi care dispune încă de posibilitatea de a solicita o nouă procedură este comparabilă cu cea a unei persoane care face obiectul unui mandat european de arestare emis pentru efectuarea urmăririi penale, niciun motiv obiectiv nu se opune faptului ca o autoritate judiciară de executare care a aplicat articolul 5 punctul 1 din Decizia-cadru 2002/584 să aplice condiŃia care figurează la articolul 5 punctul 3 din aceasta.

În plus, o asemenea interpretare este singura care permite, în prezent, o reală posibilitate de a creşte şansele de reinserŃie socială a unei persoane cu reşedinŃa în statul membru de execu-tare şi care, fiind condamnată printr-o decizie judiciară care nu este încă executorie, poate face obiectul unei noi proceduri în statul membru emitent.

În sfârşit, interpretarea menŃionată mai permite, astfel cum a subli-niat în special guvernul suedez, ca persoana condamnată în lipsă să nu fie constrânsă să renunŃe la o nouă procedură în statul membru emitent pentru a obŃine, în temeiul articolului 4 punctul 6 din Deci-zia-cadru 2002/584, executarea condamnării sale în statul membru unde are reşedinŃa în sensul dispoziŃiilor relevante ale acestei decizii-cadru.

Rezultă că, astfel cum au susŃinut toate statele membre şi Comisia Europeană, care au prezentat observaŃii în legătură cu prima întrebare sau în legătură cu prima şi cu a doua întrebare, statul membru de executare este autorizat să condiŃioneze predarea unei persoane care se găseşte într-o situaŃie precum cea a lui I.B. de o aplicare coroborată a condiŃiilor prevăzute la articolul 5 punctele 1 şi 3 din Decizia-cadru 2002/584.

Având în vedere ansamblul consideraŃiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima şi la a doua întrebare că articolul 4 punctul 6 şi articolul 5 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584 trebuie interpretate în sensul că, atunci când statul membru de executare în cauză a transpus articolul 5 punctele 1 şi 3 din această decizie-cadru în ordinea sa juridică internă, executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse pronunŃate în lipsă în sensul articolului 5 punctul 1


poate fi supusă condiŃiei ca persoana în cauză, resortisant sau rezident al statului membru de executare, să fie returnată în acest din urmă stat pentru a executa acolo, dacă este cazul, pedeapsa care va fi pronunŃată împotriva sa la finalul unei noi proceduri de judecată organizate în prezenŃa sa în statul membru emitent.

SecŃiunea a 6-a. Cooperarea judiciară în materie penală, egalitatea şi nediscriminarea în raport

cu persoanele rezidente sau care rămân într-un stat membru: problemă naŃională sau

cu relevanŃă europeană?284

1. Introducere

Cooperarea judiciară în materie penală este guvernată la nivel european – atât în legislaŃie, cât şi în practica judiciară – de câteva principii generale. Unul din acestea este principiul nediscriminării, prevăzut în articolele 10 şi 18 din Tratatul de FuncŃionare a Uniunii Europene (TFUE)285 şi, de asemenea, în articolul 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene286.

„În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acŃiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală”. (Art. 10, TFUE);

284 Acest studiu se bazează pe un art.ol anterior, Norel Neagu, Judicial

Cooperation in Criminal Matters and Non-discrimination With Respect to Persons Residing or Staying in a Member State: A Romanian National or EU-Wide Problem?, 3 Review of Central and East European Law (2013).

285 Versiunea consolidată a Tratatului de FuncŃionare a Uniunii Europene (JO C 83/2010).

286 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (JO C 364/2000).


„În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere dispoziŃiilor speciale pe care le prevede, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetăŃenie sau naŃionalitate”. (Art. 18, TFUE); şi

„1. Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenŃa la o minoritate naŃională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.

2. În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere dispoziŃiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetăŃenie”. (Art. 21, Charter).

Potrivit jurisprudenŃei CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene (în continuare ECJ)287:

„principiul egalităŃii şi nediscriminării presupune ca situaŃii comparabile să nu fie tratate diferit, în afară de cazul în care un astfel de tratament este justificat obiectiv (a se vedea, în special, Cauza C-248/04 Koninklijke Coöperatie Cosun [2006] ECR I-10211, punctul 72 şi jurisprudenŃa citată acolo)”288.

287 Acest studiu va analiza în principal jurisprudenŃa ECJ, cu referire la

legislaŃia şi jurisprudenŃa statelor membre în implementarea legislaŃiei europene în domeniul cooperării judiciare în materie penală. Aşa cum sper să demonstrez pe parcursul acestui studiu, există trei categorii de implementare: (a) implementare completă a dispoziŃiilor europene, acordând acelaşi tip de protecŃie cetăŃenilor, rezidenŃilor sau persoa-nelor care locuiesc într-un stat membru şi au legături semnificative cu acesta (de exemplu, Germania); (b) implementare parŃială, acordând protecŃie numai cetăŃenilor proprii şi rezidenŃilor (de exemplu, Olanda); sau (c) implementare parŃială şi neconformă, acordând protecŃie numai cetăŃenilor statului membru de implementare (de exemplu, FranŃa sau România).

288 Cauza C-303/05 Advocaten voor de Wereld [2007] ECR I-3633, pct. 45.


Prin mai multe decizii ale sale, ECJ a acceptat faptul că statele membre pot lua măsuri diferite în legătură cu proprii cetăŃeni, prin comparaŃie cu cetăŃenii străini, atâta timp cât diferenŃa de tratament este justificată obiectiv289. Justificarea tratamentului diferit trebuie să fie bazată pe necesitatea şi proporŃionalitatea acestui tratament în raport cu scopul urmărit290.

Mai mult, în implementarea unei decizii-cadru291, statele membre UE trebuie să evite subminarea principiului nediscriminării, un principiul fundamental prevăzut, printre altele, în articolul 14 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului292, precum şi în articolul 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Principala problemă investigată în acest studiu este dacă şi în ce condiŃii, în domeniul cooperării judiciare internaŃionale în materie penală, un stat membru poate impune un anumit tratament pentru cetăŃenii proprii în timp ce aplică standarde diferite persoanelor rezidente sau care rămân pe teritoriul respectivului stat, care sunt cetăŃeni ai altor state membre sau chiar cetăŃeni ai unor state terŃe. Analiza se va axa pe diferenŃa de tratament în materia mandatului european de arestare, transferului persoanelor condamnate şi recu-noaşterii şi executării hotărârilor străine.

289 Cauza C-29/95 Pastoors şi Trans-Cap [1997] ECR I-285; Cauza C-

44/94 OrganizaŃia pescarilor şi alŃii [1995] ECR I-3115, pct. 46, şi Cauzele reunite C-87/03 şi C-100/03 Spania v. Consiliul [2006] ECR I-2915, pct. 48.

290 Pastoors şi Trans-Cap, pct. 26. A se vedea, de asemenea, Cauzele reunite C-482/01 şi C-493/01 Orfanopoulos şi Oliveri [2004] ECR I-5257; Cauza C-158/07 Förster [2008] ECR I-8507, pct. 53.

291 O decizie-cadru este un instrument legislativ (pre-Lisabona) adoptat în domeniul cooperării judiciare în materie penală. În aproape toate privinŃele, acest instrument legislativ are aceleaşi efecte ca o directivă, în sensul că este obligatoriu de implementat în ceea ce priveşte rezultatele de atins, dar lasă la latitudinea statelor membre alegerea formei şi metodei de implementare. Nu are efect direct şi, mult mai important, nu există vreo procedură care poate declanşa răspunderea statului membru în faŃa ECJ în caz de neimplementare sau de implementare neconformă.

292 ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi LibertăŃilor Funda-mentale, adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950.


Acest studiu încearcă să examineze problema menŃionată în para-graful anterior din perspectiva legislaŃiei şi practicii judiciare ro-mâne; totuşi, pentru a putea urmări raŃionamentul şi concluziile studiului, este necesară examinarea şi compararea legislaŃiei şi practicii judiciare europene, pentru a putea aprecia în mod corespun-zător situaŃia din România.

2. LegislaŃia UE protejând „persoanele rezidente sau care rămân într-un stat membru”

Acest studiu nu încearcă să ofere o analiză exhaustivă a legislaŃiei UE în materia rezidenŃei; totuşi, este relevant pentru argumentarea ulterioară să observăm aici faptul că domeniul de aplicare al con-ceptului de „rezident sau persoană care rămâne”, utilizat în instru-mentele legislative europene293 adoptate în cooperarea judiciară internaŃională în materie penală, este mai întins decât cel folosit în domeniul legislaŃiei europene în materie de rezidenŃă. Aceasta înseamnă că: (a) o persoană poate fi un „rezident permanent”, în sensul articolului 16 al Directivei în materie de rezidenŃă294; dar – în

293 Termenul utilizat în cooperarea judiciară în materie penală este

persoane „rezidente sau care rămân într-un stat membru”. Domeniul de aplicare al acestui termen este stabilit în jurisprudenŃa ECJ în câteva decizii din perioada 2008-2010 care vor fi analizate în SubsecŃiunea 3 a acestui studiu.

294 Versiunea consolidată a Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul cetă-Ńenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor acestora de a se deplasa şi locui în mod liber pe teritoriul statelor membre (JO L 158/2004); Art. 16: ”(1) CetăŃenii Uniunii care şi-au avut reşedinŃa legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de şedere permanentă pe teritoriul acestuia. Acest drept nu face obiectul condiŃiilor prevăzute la capitolul III.

(2) Alineatul (1) se aplică şi în cazul membrilor de familie care nu au cetăŃenia unui stat membru şi care şi-au avut reşedinŃa legală împreună cu cetăŃeanul Uniunii în statul membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani.


funcŃie de legislaŃia naŃională în materie – (b) sfera persoanelor protejate poate depăşi domeniul rezidenŃilor permanenŃi şi se poate adresa şi altor categorii de persoane care locuiesc pe teritoriul statului membru respectiv şi care au o legătură semnificativă cu acesta (cum ar fi alŃi rezidenŃi, sau chiar persoane solicitante de azil sau imigranŃi ilegali, atâta timp cât îndeplinesc criteriile dezvoltate în jurisprudenŃa ECJ295).

În domeniul cooperării judiciare în materie penală, protecŃia reziden-Ńilor sau a persoanelor care rămân într-un stat membru se realizează prin trei instrumente legislative în legătură cu: (i) executarea mandatului european de arestare296; şi recunoaşterea şi executarea: (ii) pedepselor privative297 şi (iii) neprivative298 de libertate în materie penală.

2.1. Mandatul european de arestare şi protecŃia persoanelor rezidente sau care rămân într-un stat membru

Mandatul european de arestare a fost introdus de UE printr-o Decizie-cadru a Consiliului din 2002299. Aşa cum se menŃionează în al cincilea considerent al acesteia, obiectivul său este ca UE să

(3) Continuitatea şederii nu este afectată de absenŃe temporare care nu

depăşesc un total de şase luni pe an sau de absenŃe de durată mai lungă în vederea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu ori de o absenŃă de maxim douăsprezece luni consecutive determinată de motive importante, precum sarcina şi naşterea, boli grave, studiile sau formare profesională ori detaşarea în alt stat membru sau într-o Ńară terŃă.

(4) Odată dobândit, dreptul de şedere permanentă se pierde numai în cazul unei absenŃe din statul membru gazdă pe o perioadă care depăşeşte doi ani consecutivi”.

295 În ceea ce priveşte criteriile din jurisprudenŃa ECJ pe baza cărora se stabileşte legătura semnificativă între o persoană şi statul în care se află, a se vedea infra, SubsecŃiunea 3.1.

296 SubsecŃiunea 2.1., infra. 297 SubsecŃiunea 2.2., infra. 298 SubsecŃiunea 2.3., infra. 299 Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind

mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO L 190/2002).


devină un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie. La rândul său, acest lucru ar trebui să conducă la eliminarea extrădării între statele membre şi instituirea unui sistem de predare între autorităŃile judiciare. Mai mult, introducerea acestui nou sistem simplificat, pentru predarea persoanelor care au fost condamnate pentru (sau suspectate de) săvârşirea unei infracŃiuni, ameliorează complexitatea şi riscul de întârziere, care sunt inerente în diverse proceduri naŃio-nale de extrădare. Potrivit concepŃiei autorilor Deciziei-cadru 584/2002, tipul tradiŃional de cooperare existent între statele membre ar trebui înlocuit cu un sistem de „liberă circulaŃie” a deciziilor judiciare în materie penală, atât a celor anterioare sentinŃei de condamnare, cât şi a hotărârilor definitive.

Mandatul european de arestare (MEA) a fost prima măsură concretă de implementare în domeniul dreptului penal a principiului recu-noaşterii reciproce, considerat de Consiliul European ca fiind „piatra de temelie” a cooperării judiciare300. Cu toate acestea, deciziile cu privire la executarea unor mandate europene de arestare trebuie să facă obiectul unor controale corespunzătoare. De exemplu, autoritatea judiciară a statului membru în care persoana căutată a fost arestată trebuie să ia decizia cu privire la predarea acesteia, mandatul neputând fi executat în virtutea simplei sale emiteri de o autoritate judiciară străine.

În decizia-cadru sunt menŃionate mai multe motive pentru refuzul de a executa un mandat european de arestare. Un motiv important pentru studiul de faŃă este prevăzut la articolul 4 alineatul (6):

300 Valsamis Mitsilegas, EU Criminal Law (Hart Publishing, Oxford,

2009), 118; Daniel Flore, La notion de confiance mutuelle: l’alpha et l’oméga d'une justice pénale européenne?, în Gilles de Kerchove,Anne Weyembergh (eds.), La confiance mutuelle dans l’espace pénal européen (Institut d’études européennes, Brussels, 2005), 17-28, p. 18; Michael Plachta,Wouter van Ballegooij, The Framework Decision on the European Arrest Warrant and Surrender Procedures Between Member States of the European Union, în Rob Blakxtoon (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant (TMC Asser Press, The Hague, 2005), 13-36, p. 34.


„în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranŃă în conformitate cu dreptul său intern” (sublinierea noastră).

După cum se poate vedea aici, protecŃia persoanelor străine care au reşedinŃa permanentă sau care locuiesc într-un anumit stat, în dome-niul cooperării judiciare în materie penală, a fost echivalată cu protecŃia resortisanŃilor (cetăŃenilor) statului membru respectiv. În timp ce motivele pentru refuzul de a executa un mandat european de arestare sunt opŃional de implementat la nivel naŃional, totuşi, în cazul în care acestea sunt introduse în legislaŃia naŃională, imple-mentarea trebuie să abordeze toate categoriile menŃionate în decizia-cadru, nu numai cetăŃenii statului de executare.

2.2. Recunoaşterea şi executarea pedepselor privative de libertate şi protecŃia persoanelor rezidente sau care rămân într-un stat membru

La sfârşitul anului 2008, Consiliul a adoptat o decizie-cadru specifică domeniului cooperării judiciare, care extinde aplicarea principiului recunoaşterii reciproce la hotărârile în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană301.

Drepturile învinuitului sau inculpatului în procedurile penale sunt un element esenŃial pentru asigurarea încrederii reciproce în domeniul cooperării judiciare între statele membre ale UE. RelaŃiile între statele membre ar trebui să fie caracterizate printr-o robustă încre-dere reciprocă în sistemele juridice ale celorlalte state membre; acest lucru, la rândul său, ar trebui să permită recunoaşterea de către statul de executare a deciziilor luate de autorităŃile statului emitent. În plus,

301 Decizia-cadru a Consiliului 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008

privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO L 327/2008).


această cooperare ar trebui să constituie o evoluŃie a stării de fapt avută în vedere de două instrumente ale Consiliului Europei (1970 şi 1983, respectiv302), în ceea ce priveşte punerea în aplicare a hotărârilor penale, în special, în cazul în care cetăŃenii Uniunii fac obiectul unei hotărâri penale de condamnare la o pedeapsă cu închi-soarea sau o măsură privativă de libertate într-un alt stat membru al Uniunii.

În timp ce în conformitate cu Decizia-cadru din 2002 (MEA), per-soana condamnată era principalul actor, fiind prevăzute garanŃii, inclusiv consimŃământul acesteia de a fi transferată statului solicitant, în Decizia-cadru din 2008 lucrurile s-au schimbat. Acum:

„Fără a aduce atingere necesităŃii de a furniza persoanei condam-nate garanŃii corespunzătoare, nu ar trebui să se mai acorde o importanŃă predominantă implicării acesteia în procedură, supunând consimŃământului său, în toate cazurile, transmiterea unei hotărâri judecătoreşti unui alt stat membru în scopul recunoaşterii şi executării pedepsei pronunŃate”.

Există o dispoziŃie discreŃionară la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Decizia-cadru din 2008 care permite ca

„hotărârea să fie transmisă, de exemplu, statului membru de cetăŃenie al persoanei condamnate sau statului membru în care locuieşte persoana condamnată şi în care aceasta a avut reşedinŃa legală în mod continuu pe o perioadă de cel puŃin cinci ani şi va

302 ConvenŃia Consiliului Europei din 1970 privind validitatea internaŃio-

nală a hotărârilor represive şi ConvenŃia Consiliului Europei din 1983 privind transferul persoanelor condamnate. Procedurile greoaie pre-văzute în aceste două instrumente au fost înlocuite în noul instrument al UE cu proceduri mai flexibile şi mai accelerate, menite să reducă intervalul de timp până la soluŃionarea cererii de cooperare judiciară în materie penală. Aceste modificări au fost posibile ca urmare a principiilor menŃionate mai sus (recunoaşterea reciprocă şi încrederea reciprocă între statele membre ale Uniunii Europene). Schimbările abordează, de asemenea, categoriile de persoane care ar putea beneficia de aceste proceduri, vizând extinderea lor de la cetăŃenii statului membru de executare, la rezidenŃii permanenŃi sau alte categorii de persoane care au o strânsă legătură cu statul membru de executare.


păstra un drept de şedere permanentă în respectivul stat membru. În cazurile în care persoana condamnată ar putea fi transferată către un stat membru şi către o Ńară terŃă în temeiul dreptului naŃional sau al instrumentelor internaŃionale, autorităŃile competente ale statului emitent şi ale statului de executare ar trebui, în decursul unor consultări, să analizeze dacă executarea sentinŃei în statul de executare ar putea facilita realizarea obiectivului de reabilitare socială în mod mai eficient decât executarea în Ńara terŃă”.

ImportanŃa care este acordată reabilitării sociale în acest proces, de asemenea, se reflectă în formularea considerentului 9 din Decizia-cadru:

„Executarea condamnării în statul de executare ar trebui să sporească şansele de reabilitare socială ale persoanei condam-nate. În vederea dobândirii certitudinii că executarea pedepsei de către statul de executare va contribui la facilitarea reabilitării sociale a persoanei condamnate, autoritatea competentă a statului emitent ar trebui să Ńină cont de elemente precum ataşamentul persoanei la statul de executare, faptul dacă persoana în cauză consideră sau nu statul de executare ca un loc faŃă de care are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice sau de alt tip”.

2.3. Recunoaşterea şi executarea pedepselor neprivative de libertate şi protecŃia persoanelor rezidente sau care rămân într-un stat membru

A doua Decizie-cadru din 2008 se ocupă cu principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti care implică supravegherea măsurilor de probaŃiune şi a sancŃiunilor alternative303. Acestea includ, potrivit considerentului 10 din Decizia-cadru:

303 Decizia-cadru a Consiliului 2008/947/JAI din 27 noiembrie 2008

privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaŃiune în vederea supravegherii măsurilor de probaŃiune şi a sancŃiunilor alternative (JO L 337/2008).


„dispoziŃii privind comportamentul (cum ar fi obligaŃia de a înceta consumul de alcool), reşedinŃa (cum ar fi obligaŃia de schimbare a reşedinŃei pentru cauze de violenŃă domestică), educaŃia şi formarea (cum ar fi obligaŃia de a urma „ore de conducere sigură”), activităŃile din timpul liber (cum ar fi obli-gaŃia de a înceta practicarea unui anumit sport sau participarea la acesta) şi limitări privind modalităŃile de desfăşurare a unei activităŃi profesionale (cum ar fi obligaŃia de a căuta o activitate profesională într-un alt mediu de lucru; această obligaŃie nu include supravegherea respectării pierderii dreptului de exercitare a profesiei care decurge din sancŃiunea respectivă)”.

Potrivit considerentului 8 din această a doua decizie-cadru:

„Recunoaşterea reciprocă şi supravegherea condamnărilor cu suspendare, a condamnărilor cu amânarea aplicării pedepsei, a sancŃiunilor alternative şi a deciziilor privind liberarea condiŃio-nată au drept scop sporirea şanselor de reintegrare socială a persoanei condamnate, permiŃându-i acesteia să îşi păstreze legăturile familiale, lingvistice, culturale şi de altă natură, dar şi îmbunătăŃirea monitorizării respectării măsurilor de probaŃiune şi a sancŃiunilor alternative, cu scopul de a preveni recidiva, acordând astfel o atenŃie cuvenită protecŃiei victimelor şi a publicului larg”.

Mai mult, articolul 5 alineatul (1) din decizia-cadru prevede că:

„Autoritatea competentă din statul de condamnare poate trans-mite o hotărâre judecătorească şi, după caz, o decizie de probaŃiune autorităŃii competente din statul membru în care persoana condamnată îşi are reşedinŃa legală obişnuită, în cazul în care persoana condamnată s-a întors sau intenŃionează să se întoarcă în statul respectiv”.

3. JurisprudenŃa ECJ privind protecŃia „persoanelor rezi-dente sau care rămân într-un stat membru”

ECJ a subliniat importanŃa protejării persoanelor rezidente sau care rămân într-un stat membru, în trei decizii importante luate în


perioada 2008 – 2010, referitoare la punerea în aplicare a mandatului european de arestare. Prin aceste hotărâri, ECJ a căutat să stabilească o abordare uniformă în acest domeniu în ceea ce priveşte criteriile de determinare a persoanelor care trebuie să aibă dreptul la protecŃie din partea statului gazdă.

Există două situaŃii în care o persoană care are reşedinŃa sau rămâne pe teritoriul unui stat membru poate să beneficieze de protecŃie la executarea unui mandat european de arestare, în favoarea unui alt stat membru: (1) în cazul în care mandatul a fost emis în scopul executării unei hotărâri definitive, statul de executare are posibilitatea de a refuza executarea şi a recunoaşte hotărârea judecătorească definitivă, precum şi a dispune executarea pedepsei, pe propriul teritoriu, (2), în cazul în care a fost emis un mandat în scopul urmăririi penale, predarea poate fi supusă condiŃiei ca persoana, după ce a fost condamnată, să fie returnată în statul membru de executare (de reşedinŃă), pentru a executa acolo pedeapsa cu închisoarea sau măsurile privative de libertate pronunŃate împotriva ei în statul membru emitent.

În aceste trei decizii de referinŃă ale ECJ, vom vedea cum a fost interpretată legislaŃia privind cooperarea judiciară în materie penală vizavi de noŃiunea de „persoane care au reşedinŃa sau rămân într-un stat membru”.

3.1. Cauza Kozłowski304

Domnul Kozłowski a fost condamnat de către o instanŃă poloneză, în 2002, la 5 luni închisoare pentru distrugerea proprietăŃii altei persoane. Începând cu 10 mai 2006, Kozłowski a fost închis în Stuttgart (Germania), unde executa o pedeapsă privativă de libertate de 42 de luni (pentru care a fost condamnat prin două hotărâri de o instanŃă germană pentru 61 de fapte de înşelăciune comise în Germania). Autoritatea judiciară poloneză a emis un mandat euro-pean de arestare, prin care a solicitat omologului său german să predea pe Kozłowski în vederea executării pedepsei de cinci luni în statul polonez.

304 Cauza C-66/08, Szymon Kozłowski [2008] ECR I-6041.


În ceea ce priveşte situaŃia personală a domnului Kozłowski în statul german, el este singur şi fără copii. El cunoaşte foarte puŃin sau chiar deloc limba germană. Acesta a locuit şi a lucrat în Polonia până la sfârşitul anului 2003. Ulterior, pentru aproximativ un an, el a beneficiat de ajutor de şomaj în statul membru respectiv. Din februarie 2005 până la 10 mai 2006, data arestării acestuia în Germania, domnul Kozłowski a locuit preponderent în Germania. Această şedere a fost întreruptă în timpul sărbătorilor de Crăciun în anul 2005, în luna iunie 2005 şi în lunile februarie şi martie 2006. El a lucrat ocazional pe şantiere de construcŃii în Germania, dar şi-a câştigat existenŃa în principal prin comiterea de infracŃiuni.

InstanŃa germană a cerut instanŃei europene, pentru a putea analiza posibilitatea executării mandatului european de arestare, să:

„[...] verifice dacă domnul Kozłowski are „reşedinŃa obişnuită” [...], la momentul cererii de predare, în Germania, şi dacă acesta rămâne acolo [în ceea ce priveşte incidenŃa articolului 4 alineatul (6) din Decizia-cadru privind Mandatul european de arestare]. În cazul în care această întrebare primeşte răspuns negativ, instanŃa naŃională trebuie să execute, potrivit legii germane, mandatul european de arestare, deoarece toate celelalte condiŃii prevăzute de această lege sunt îndeplinite”.

După cum am precizat anterior, articolul 4 alineatul (6) din Decizia-cadru privind MEA prevede că autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea unui mandat european de arestare în cazul în care persoana solicitată este rezident sau rămâne în statul de executare. Autoritatea germană a adresat ECJ mai multe întrebări preliminare, astfel încât să clarifice noŃiunea de „persoană rezidentă sau care rămâne într-un stat membru”. Răspunsul ECJ a fost că305:

„Termenii «rămâne» şi «este rezident», care determină domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (6), trebuie să fie definiŃi în mod uniform, deoarece privesc noŃiuni autonome din dreptul Uniunii [punctul 43] [şi] motivul de neexecutare prevăzut la

305 Kozłowski, pct. 43 şi 45. A se vedea, prin analogie, Cauza C-195/06

Österreichischer Rundfunk [2007] ECR I-8817, pct. 24.


articolul 4 alineatul (6) din Decizia-cadru are ca scop în special să permită autorităŃii judiciare de executare să acorde o importanŃă deosebită posibilităŃii de a creşte şansele persoanei căutate de reintegrare în societate, după executarea pedepsei. [punctul 45]

Prin urmare, termenii «rămâne» şi «este rezident» vizează, res-pectiv, situaŃiile în care o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare fie şi-a stabilit reşedinŃa în statul membru de executare sau a dobândit, în urma unei perioade de prezenŃă stabilă în acest stat, anumite legături cu statul respectiv, care sunt de un grad similar cu cele care rezultă din reşedinŃă. [punctul 46]

În scopul de a stabili dacă, într-o anumită situaŃie, există legături între persoana solicitată şi statul membru de executare, care pot duce la concluzia că persoana în cauză este acoperită de termenul «rămâne» în sensul articolului 4 alineatul (6 ) din decizia-cadru, este necesar să se facă o evaluare globală a diferitelor elemente obiective care caracterizează situaŃia acestei persoane, printre care se numără, în special, durata, natura şi condiŃiile de prezenŃă a sa şi a familiei şi a relaŃiilor economice pe care le are cu statul membru de executare”. (punctul 48) (sublinierea noastră).

ECJ a ajuns la concluzia că:

„[...] În funcŃie de diferiŃii factori menŃionaŃi de instanŃa de trimitere ca fiind caracteristici situaŃiei unei persoane, cum ar fi domnul în cauză în acŃiunea principală, în special durata, natura şi condiŃiile şederii sale, lipsa legăturilor familiale şi legătura economică foarte slabă cu statul membru de executare, o astfel de persoană nu poate fi considerată ca fiind acoperită de termenul «rămâne» în sensul articolului 4 alineatul (6) din decizia-cadru” [punctul 53].


3.2. Cauza Wolzenburg306

Domnul Wolzenburg a fost condamnat de mai multe instanŃe germane la o pedeapsă privativă de libertate de 21 de luni pentru mai multe infracŃiuni, în special importul de marijuana în Germania. La jumătatea anului 2006, Parchetul din Aachen (Germania) a emis un mandat european de arestare împotriva domnului Wolzenburg în scopul executării acestei pedepse, care a fost trimis autorităŃilor olandeze la 3 august 2006. La jumătatea anului 2005, domnul Wolzenburg s-a mutat în Olanda, a închiriat un apartament în Venlo (pe numele său şi al soŃiei sale), şi s-a înregistrat la autorităŃile municipale olandeze. La o audiere în luna noiembrie 2007, în faŃa International Rechtshulpkamer de Rechtbank Amsterdam (Camera pentru cooperare internaŃională în materie penală a Tribunalului Districtual din Amsterdam), Wolzenburg a declarat că soŃia sa (de asemenea, un cetăŃean german) era însărcinată, că el a fost angajat în Olanda între 2005 şi 2007, că în iulie 2005, el a obŃinut un cod fiscal şi a plătit contribuŃiile de asigurări sociale şi că are dovezi care arată o acoperire de asigurare medicală pentru anii 2006-2008.

„La 20 septembrie 2006, el s-a prezentat la Departamentul [olandez] de Imigrare şi Naturalizare să se înregistreze în calitate de cetăŃean al Uniunii. InstanŃa naŃională [olandeză] arată că acesta beneficiază de un drept de şedere potrivit dreptului UE şi că, având în vedere infracŃiunile pentru care a fost condamnat, el nu şi-ar pierde dreptul de şedere în łările de Jos”.

În această situaŃie, instanŃa olandeză a solicitat ECJ:

(a) dacă domnul Wolzenburg ar putea fi considerat ca fiind un rezident al łărilor de Jos, potrivit articolului 4 alineatul (6) din Decizia-cadru MEA şi dacă da, dacă constituie acesta un motiv de a refuza executarea mandatului, şi

(b) dacă prin impunerea unei condiŃii, privind un resortisant al unui alt stat membru, care are drept de şedere, ca această persoană să fi avut reşedinŃa în mod legal pentru o perioadă neîntreruptă de cinci ani în statul membru de executare, s-ar încălca principiul

306 Cauza C-123/08 Wolzenburg [2009] ECR I-9621.


nediscriminării, deoarece o condiŃie similară nu ar fi impusă propriilor resortisanŃi.

Răspunsul CEJ a fost că307:

„[...] legiuitorul naŃional care, în virtutea opŃiunilor conferite de articolul 4 din Decizia-cadru, alege să limiteze situaŃiile în care autoritatea judiciară de executare poate refuza să predea o persoană căutată, nu face decât să întărească sistemul de predare instaurat prin decizia-cadru în avantajul unui spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie. [punctul 58]

În aplicarea articolului 4 din Decizia-cadru 2004/584 şi în special a punctului 6, menŃionat în decizia de trimitere, statele membre au, cu necesitate, o anumită marjă de apreciere. [punctul 61]

[...] Motivul de neexecutare prevăzut la articolul 4 alineatul (6) din Decizia-cadru are, la fel ca şi cel prevăzut la articolul 5 alineatul (3), în special scopul de a permite autorităŃii judiciare de executare să acorde o importanŃă deosebită posibilităŃii de a creşte şansele persoanei solicitate de reintegrare în societate, după executarea pedepsei (Kozłowski, punctul 45); un astfel de obiectiv, deşi important, nu poate împiedica statele membre, în implementarea acestei decizii-cadru, să limiteze [...] situaŃiile în care este posibil refuzul predării unei persoane care intră sub incidenŃa articolului 4 alineatul (6). [punctul 62]

Statul membru de executare are, prin urmare, dreptul de a urmări obiectivul de reintegrare în societate a persoanei con-damnate numai cu privire la persoanele care au demonstrat un anumit grad de integrare în societatea din statul membru respectiv”. [punctul 67] (sublinierea noastră).

În cazul lui Wolzenburg, o cerinŃă de şedere pe teritoriul łărilor de Jos pentru o perioadă neîntreruptă de cinci ani, în conformitate cu legislaŃia olandeză în cauză în acŃiunea principală, nu trece dincolo de ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de a asigura că persoanele solicitate care sunt resortisanŃi din alte state membre să

307 Ibidem.


ajungă la un grad de integrare reală în statul membru de executare, şi, prin urmare, nu s-a încălcat principiul nediscriminării.

3.3. Cauza I.B.308

Un alt caz analizat de către ECJ cu privire la protecŃia „persoanelor rezidente sau care rămân într-un stat membru” a implicat un român (IB), care locuia legal în Belgia. IniŃial instanŃa de judecată română (Tribunalul Bucureşti) l-a condamnat pe I.B. la patru ani închisoare pentru trafic cu substanŃe nucleare şi radioactive, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Ulterior, în 2002, Curtea Supremă de JustiŃie română l-a condamnat în lipsă (fără notificarea inculpatului în mod corespunzător cu privire la data sau locul audierii), înlăturând dispoziŃiile referitoare la suspendare şi dispunând executarea pedepsei în regim de detenŃie.

În acelaşi an, I.B. a plecat în Belgia, în conformitate cu propria sa declaraŃie dată în faŃa instanŃei belgiene, acesta considerându-se victima unor încălcări grave ale dreptului la un proces echitabil. SoŃia şi cei doi copii l-au urmat în Belgia la sfârşitul anului 2002. La 13 decembrie 2007, instanŃa română a emis un mandat european de arestare împotriva lui I.B. în scopul executării pedepsei de patru ani de închisoare într-un penitenciar românesc.

Tribunalul belgian de executare a decis în 2008 că I.B. nu se putea prevala de legislaŃia belgiană de implementare a mandatului european de arestare309, care prevede că executarea unui mandat european de arestare poate fi refuzată în cazul în care:

„[...] mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, în cazul în care persoana în cauză este resortisant sau are reşedinŃa în Belgia şi autorităŃile belgiene competente se angajează să execute această pedeapsă în confor-mitate cu legislaŃia belgiană”.

Acest motive de refuz nu se referă la sentinŃe pronunŃate în lipsă

308 Cauza C-306/09, I.B., [2010] ECR I-10341. 309 Legea din 19 decembrie 2003 privind mandatul european de arestare,

Moniteur belge (22 decembrie 2003), 60075.


„[...] cu excepŃia cazurilor […] în care o pedeapsă pronunŃată în lipsă a devenit definitivă”. [punctul 10]

Articolul 25 din Legea din 23 mai 1990 se opune aplicării articolului 6 alineatul (4) din Legea din 2003 la o procedură de executare a unui mandat european de arestare în scopul executării unei pedepse aplicate printr-o

„hotărâre pronunŃată în lipsă, dar faŃă de care persoana condamnată beneficiază încă de o cale de atac”. [punctul 11]

Această limitare se aplica în cazul lui I.B., care încă mai avea dreptul de a solicita o nouă procedură de judecată în conformitate cu legislaŃia română (articolul 5221 C.proc.pen.). În plus, instanŃa belgiană a subliniat că, potrivit articolului 8 din Legea belgiană din 2003:

„În cazul în care o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale este resortisant sau rezident în Belgia, predarea poate fi supusă condiŃiei ca persoana solicitată, după condamnare, să fie returnată în Belgia pentru a executa acolo pedeapsa cu închisoarea pronunŃată împotriva sa în statul membru emitent ”310.

În schimb, articolul 7 din aceeaşi lege prevede că un mandat euro-pean de arestare pentru executarea unei hotărâri pronunŃate în lipsă este considerat ca fiind emis în scopul executării unei pedepse.

În aceste condiŃii, instanŃa belgiană avea două posibilităŃi: fie să considere hotărârea instanŃei române ca definitivă, să refuze executarea mandatului şi să dispună executarea pedepsei în Belgia, privându-l pe I.B. în aceste condiŃii de posibilitatea unei rejudecări a procesului în România, fie să considere că hotărârea instanŃei române nu era definitivă şi să-l predea pe I.B. României. În acest din urmă caz, cum mandatul european de arestare pentru executarea unei hotărâri în lipsă este considerat un mandat emis în scopul executării, instanŃa belgiană nu ar fi putut impune condiŃia ca cetăŃeanul român să fie returnat în Belgia pentru executarea pedepsei acolo.

310 I.B., pct. 13.


InstanŃa belgiană ar fi dorit să impună ambele condiŃii: să predea pe I.B. României, cu condiŃia acordării garanŃiei rejudecării, iar în caz de condamnare după rejudecare, să fie returnat Belgiei pentru a executa pedeapsa acolo. Acest lucru nu era posibil, datorită limitărilor menŃionate mai sus în legislaŃia belgiană de implementare a mandatului european de arestare.

Având în vedere că o astfel de diferenŃă de tratament ar fi putut duce la discriminare, şi luând în considerare faptul că I.B. avea reşedinŃa în Belgia, instanŃa de executare belgiană a adresat o întrebare CurŃii ConstituŃionale belgiene privind constituŃionalitatea legii de implementare a mandatului european de arestare, care, la rândul său, a adresat o întrebare preliminară ECJ, interesându-se în particular dacă principiile egalităŃii de tratament şi nediscriminării au fost încălcate în acest caz.

ECJ a răspuns subliniind faptul că dispoziŃiile relevante se regăsesc în articolul 5 din Decizia-cadru 2002 (584/JAI) privind mandatul european de arestare.

InstanŃa de trimitere a solicitat, în esenŃă, dacă articolul 5 alineatul (3) din Decizia-cadru ar putea fi interpretat în sensul că executarea unui mandat european de arestare, emis în scopul executării unei hotărâri pronunŃate în lipsă (în sensul articolului 5 alineatul (1) permite impunerea condiŃiei ca persoana în cauză, resortisant sau rezident al statului membru de executare, să fie returnată în statul membru de executare pentru a executa pedeapsa sau ordinul de detenŃie impus, dacă este cazul, pe teritoriul acestui stat membru311, în urma unui proces nou în prezenŃa acelei persoane în statul membru emitent.

DispoziŃiile articolului 5 alineatul (3), în special, au drept scop întărirea posibilităŃii de a creşte şansele persoanei solicitate de reintegrare în societate312. Nu există nici un motiv care să indice că legiuitorul Uniunii Europene a dorit să excludă de la îndeplinirea acestui scop extrădarea persoanelor fizice pe baza unei hotărâri pronunŃate în lipsă. În cazul în care hotărârea pronunŃată în lipsă,

311 Idem, pct. 51. 312 A se vedea Wolzenburg, pct. 62.


care constituie baza pentru emiterea mandatului european de ares-tare, cum este cazul în acŃiunea principală, nu este încă executorie, predarea ar servi scopului specific de a permite ca urmărirea penală să fie efectuată sau cazul să fie rejudecat, considerându-se în acest sens că predarea ar fi în scopul urmăririi penale (situaŃia prevăzută de Art. 5 alineatul (3) din Decizia-cadru).

ECJ a ajuns la concluzia că articolul 4 alineatul (6) şi 5 alineatul (3) din Decizia-cadru trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care statul membru de executare a implementat articolul 5 alineatul (1) şi 5 alineatul (3) din decizia-cadru în legislaŃia internă:

„executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei hotărâri pronunŃate în lipsă în sensul articolului 5 alineatul (1) poate fi supusă condiŃiei ca persoana în cauză, resortisant sau rezident al statului membru de executare, să fie returnată în acest din urmă stat pentru a executa acolo, dacă este cazul, pedeapsa care va fi pronunŃată împotriva sa la finalul unei noi proceduri de judecată organizate în prezenŃa sa în statul membru emitent” (paragraful 61).

4. Protejarea persoanelor rezidente sau care rămân în România: tendinŃe şi perspective313

Am ilustrat (pe larg, în funcŃie de complexitatea problemelor impli-cate), obiectivul în legislaŃia UE şi jurisprudenŃa ECJ de a furniza

313 Aşa cum am menŃionat în Introducere, după trimiterea materialului la

editură, legislaŃia română în materie s-a modificat, în sensul conformării acesteia cu legislaŃia europeană. O parte din modificările operate se regăsesc în cele ce urmează, iar criticile aduse în materialul de faŃă au fost de asemenea acoperite de modificările legislative. Totuşi, nu este mai puŃin adevărat faptul că în perioada 2007-2013 legislaŃia română în materia cooperării judiciare era neconformă cu principiul egalităŃii şi nediscriminării, aşa cum se va arăta în cele ce urmează. Din acest motiv, dar şi datorită faptului că alte state membre ale Uniunii Europene nu şi-au modificat încă legislaŃia, existând aceeaşi problemă ca în România în perioada 2007-2013, am decis să păstrez în lucrare analiza care, în urma modificărilor legislative recente, ar putea părea desuetă.


acelaşi nivel de protecŃie prin instrumentele de drept penal pentru cetăŃenii proprii şi pentru anumite persoane „rezidente sau care rămân într-un stat membru”.

Această subsecŃiune se va ocupa în primul rând de legislaŃia româ-nească şi jurisprudenŃa în domeniul protecŃiei cetăŃenilor români comparativ cu protecŃia persoanelor care au reşedinŃa sau rămân în România, atunci când se confruntă cu o cerere de executare a unui mandat european de arestare, de recunoaştere şi executare a hotărârilor străine de condamnare la pedepse privative sau neprivative de libertate sau de transfer al persoanelor condamnate. Cea de-a doua parte a acestei subsecŃiuni (4.2.) va furniza o analiză a respectării de către legislaŃia română în domeniul menŃionat mai sus (cooperare), a prin-cipiului nediscriminării, folosind argumentele cuprinse în legislaŃia UE şi în jurisprudenŃa prezentată în subsecŃiunile 2 şi 3 de mai sus.

4.1. LegislaŃia în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi protecŃia persoanelor rezidente sau care rămân în România: realităŃi şi perspective

SituaŃia din România este diferită de cea de la nivel european şi nu oferă semnale încurajatoare cu privire la tratamentul cetăŃenilor români, comparativ cu tratamentul „persoanelor rezidente sau care rămân în România”, atunci când vine vorba de legislaŃia în domeniul cooperării judiciare în materie penală din România. Din păcate, legislaŃia în materia cooperării judiciare, punând în aplicare legislaŃia europeană în domeniu, are un mod simplu de a trata rezidenŃii din România: prin ignorarea acestora.

SubsecŃiunea de mai jos oferă cititorului o analiză a punerii în aplicare în România a prevederilor europene, concentrându-se însă doar pe acelea care se referă la categoriile de persoane incluse în sfera de aplicare a cooperării judiciare (cetăŃeni, respectiv persoane fizice cu reşedinŃa sau care rămân în România).


4.1.1. LegislaŃia în domeniul cooperării judiciare în materie penală de lege lata

Articolul 98 alineatul (2) litera (c) din Legea nr. 302/2004314 prevede ca motiv de refuz al executării unui mandat european de arestare care a fost emis mandatul în scopul executării unei pedepse privative de libertate (sau măsuri privative de libertate), „atunci când persoana solicitată este un cetăŃean român” (sublinierea noastră), punând astfel în aplicare parŃial articolul 4 alineatul (6) din Decizia-cadru 2002 (584)315.

În conformitate cu articolul 97 alineatul (2) din Legea 302/2004, în cazul în care o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale este un cetăŃean român, predarea este supusă condiŃiei ca, în cazul în care se va pronunŃa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei316.

Titlul VI din Legea nr. 302/2004 (privind transferul persoanelor con-damnate), diferenŃiază între cetăŃeni proprii şi persoane fizice cu reşedinŃa sau care rămân în România. Astfel, transferul unei per-soane condamnate din statul de condamnare în statul de executare pentru a executa acolo pedeapsa cu închisoarea (sau măsura priva-tivă de libertate) trebuie să îndeplinească două condiŃii:

314 Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională în

materie penală (M.Of. nr. 594 din 1 iulie 2004), cu modificările ulterioare.

315 Practica judiciară în acest domeniu este constantă în aplicarea dispo-ziŃiilor menŃionate numai în ceea ce priveşte cetăŃenii români, neluând în considerare posibilitatea aplicării acestora cetăŃenilor străini, indiferent de legătura acestora cu statul român. A se vedea în acest sens, I.C.C.J., SecŃia penală, decizia nr. 3436/2009, C.A. Cluj, SecŃia penală, sentinŃa nr. 3/2010, C.A. Iaşi, SecŃia penală, sentinŃa nr. 20/2008, C.A. Suceava, SecŃia penală, sentinŃa nr. 33/2009, C.A. Suceava, SecŃia penală, sentinŃa nr. 84/2009, în Anastasiu Crişu, Cooperarea judiciară internaŃională în materie penală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 113-118, 196-204, 215-220, 222-226, 241-245.

316 A se vedea Cauza C-264/2010, Kita, radiată prin Ordinul Preşedintelui CurŃii din 19 octombrie 2010 (formularea unei întrebări preliminare de către Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie).


(1) condamnatul trebuie să fie un resortisant al statului de executare (potrivit legii române, resortisant este numai cetăŃeanul român – articolul 2 litera p) din Legea nr. 302/2004); şi

(2) persoana trebuie să-şi fi dat acordul pentru transfer.

După cum se poate observa, legea nr. 302/2004 face o distincŃie clară între cetăŃenii români şi „persoanele care au reşedinŃa sau rămân în România”, protejând doar pe primii şi, aşa cum am subliniat mai sus, ignorându-i pe cei din urmă.

4.1.2. LegislaŃia în domeniul cooperării judiciare în materie penală de lege ferenda

SituaŃia descrisă mai sus s-ar putea schimba în mod semnificativ în viitor. În luna mai 2012, o propunere de modificare a legislaŃiei în domeniul cooperării judiciare în materie penală a fost supusă dezbaterii publice317. Aceste modificări sunt concepute pentru a pune în aplicare două decizii-cadru din 2008 (analizate mai sus în subsecŃiunile 2.2 şi 2.3 din această secŃiune), având în vedere că recunoaşterea hotărârilor străine şi transferul persoanelor condam-nate trebuie să fie revizuite în mod semnificativ, în scopul de a se conforma cu prevederile instrumentelor relevante ale UE.

Ar trebui subliniat aici că modificările propuse în legislaŃia româ-nească, de fapt, sunt mai ample în ceea ce priveşte domeniul de aplicare decât cele cerute de UE. În timp ce legislaŃia europeană impune în mod natural evoluŃia legislaŃiei naŃionale numai în ceea ce priveşte cooperarea între statele membre ale UE, modificările propuse de legea română abordează, de asemenea, cooperarea judiciară între România şi Ńările non-UE. Această extindere a domeniului de aplicare este logică, deoarece urmăreşte să permită acelaşi nivel de protecŃie a cetăŃenilor şi persoanelor fizice cu reşedinŃa sau care rămân în România, indiferent dacă sunt cetăŃeni ai statelor membre ale Uniunii Europene sau din Ńări non-UE din România.

317 Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internaŃională în materie penală, publicat pe site-ul oficial al Ministerului JustiŃiei la (www.just.ro).


Nu ar avea sens, în opinia mea, situaŃia în care aceste persoane ar fi protejate împotriva statelor membre ale UE (care beneficiază de recunoaştere reciprocă şi încrederea reciprocă în relaŃiile lor cu România), dar nu ar fi protejate împotriva Ńărilor non-UE (care pot avea sau nu acelaşi tip de relaŃii cu România) 318.

Unul dintre obiectivele acestor modificări propuse este precizat în preambulul noului pachet legislativ românesc319:

318 A se vedea de asemenea Marina Castellaneta, Mae: per gli stranieri

possibile il no alla consegna solo se residenti nello Stato da oltre cinque anni, 44 Guida al Diritto (2009) 88-90; Valérie Michel, Mandat d’arrêt et citoyenneté européenne, 452 Europe (2009) 21-22; Nadia Plastina, La consegna „in executivis” del residente nel mandato d’arresto europeo, tra diritto dell’Unione e diritto comunitario, 4 Il Foro italiano (2010) 15-19; Christine Janssens, Case C-123/08, Dominic Wolzenburg, Judgment of the Court of Justice (Grand Chamber) of 6 October 2009, not yet reported, 47(3) Common Market Law Review (2010) 831-845; Ester Herlin-Karnell, European Arrest Warrant Cases and the Principles of Non-discrimination and EU Citizenship, 73(50) Modern Law Review (2010) 824-835; Eugenio Selvaggi, Mandato di arresto europeo: cosa şi intende per „residente”, Cassazione penale (2008) 4407-4410; Rafał Kierzynka, Tomasz Ostropolski, Znaczenie pojęć „miejsce zamieszkania” oraz „pobyt” w procedurze ENA-glosa do wyroku ETS z 17.7.2008 r. w sprawie C-66/08 Kozłowski”, 1 Europejski Przegląd Sądowy (2009) 42-48; Michel Aubert, Emmanuelle Broussy, Hervé Cassagnabère, Chronique de jurisprudence de la CJUE. Si un État membre a recours à un motif de non-exécution facultative du mandat d'arrêt européen, il ne peut en réserver le bénéfice à ses seuls ressortissants, L’actualité juridique; droit administratif (2012) 2268-2269; Anne Weyembergh, Arrêts „I.B.” et „Mantello”: le mandat d’arrêt européen, 177 Journal des tribunaux/droit européen (2011) 71-73; Claudiu Ecedi-Stoisavlevici, JurisprudenŃa instanŃelor uniunii europene. CJ, Camera a patra, hotărârea din 21 octombrie 2010, cauza C-306/09, I.B., nepublicată încă în Repertoriu, 5 Revista română de drept comunitar (2011) 139-143.

319 Expunerea de motive la Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară interna-Ńională în materie penală (http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket= Ql7WZNSoUSA%3d&tabid=93).


„Având în vedere frecvenŃa criminalităŃii transfrontaliere şi numărul mare de cetăŃeni străini încarceraŃi în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, aplicarea în acest domeniu a principiului recunoaşterii reciproce nu poate duce decât la dezvoltarea cooperării iniŃiate sub auspiciile convenŃiilor Consiliului Europei320. Obiectivul urmărit prin transferarea persoanelor condamnate rămâne acelaşi, respectiv facilitarea reabilitării [sublinierea noastră], care ar putea fi îngreunată de barierele lingvistice şi culturale, de lipsa contactului cu familia. Acest obiectiv este prezumat în toate situaŃiile, neexistând obligaŃia pentru autoritatea emitentă de a motiva transmiterea certificatului. Există în schimb obligaŃia pentru autoritatea de executare de a motiva opinia conform căreia transferarea nu ar servi reabilitării sociale”.

În proiectul de propunere legislativă sunt definite:

(a) ”statul pe teritoriul căruia trăieşte persoana condamnată” (statul cu care aceasta are legături strânse în virtutea reşedinŃei obişnuite şi a altor elemente de tipul relaŃiilor familiale, sociale, profesionale, şi culturale);

(b) „persoana condamnată în străinătate” (cetăŃeanul român sau străinul care beneficiază în România de un drept de şedere pe termen lung care a fost condamnat într-un stat terŃ), şi de asemenea,

(c) documentele necesare dacă România este statul de executare (documente care să ateste că persoana condamnată are cetăŃenia română sau beneficiază în România de un drept de şedere pe termen lung, informaŃii despre familie, relaŃiile sociale sau profesionale pe care persoana condamnată le are în România).

CondiŃiile impuse pentru recunoaşterea şi executarea hotărârilor străine se referă atât la cetăŃenii români, cât şi la alte persoane care au reşedinŃa sau rămân în România, în sensul prevederilor legislaŃiei europene în materie. InstanŃele ar trebui să recunoască şi să execute

320 ConvenŃia Consiliului Europei din 1970 privind validitatea interna-

Ńională a hotărârilor represive şi ConvenŃia Consiliului Europei din 1983 privind transferul persoanelor condamnate.


hotărârile străine cu privire la cetăŃenii români, în cazul în care persoana condamnată are domiciliul sau reşedinŃa în România sau în cazul în care, după condamnare, aceasta va fi expulzată în România.

De asemenea, în cazul în care persoana condamnată nu are cetăŃenia română, o hotărâre străină ar putea fi recunoscută şi executată de instanŃele române dacă persoana condamnată a consimŃit la executarea pedepsei în România şi:

(I) dacă persoana condamnată a locuit continuu cel puŃin cinci ani în România şi nu va pierde, ca urmare a condamnării, dreptul de şedere pe termen lung în România, şi, de asemenea, numai în ceea ce priveşte acele state membre ale Uniunii Europene care au făcut o declaraŃie de reciprocitate; sau

(II) o analiză a circumstanŃelor arată că persoana condamnată are legături foarte strânse cu statul român şi că executarea pedepsei în România va contribui în mod semnificativ la reabilitarea sa socială.

În conformitate cu modificările propuse, autorităŃile române ar trebui să refuze recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale străine, atunci când persoana condamnată: pierde dreptul de şedere legală în România (i), nu mai are drept de şedere în România (ii) sau în cazul în care persoana condamnată este expulzată din România (iii).

4.2. Principiul nediscriminării şi legislaŃia românească în domeniul cooperării judiciare în materie penală

În analiza conformităŃii legislaŃiei româneşti în domeniul menŃionat mai sus (cooperare) cu principiul nediscriminării, trebuie luată în considerare şi legislaŃia în materia rezidenŃei. LegislaŃia română în materia regimului străinilor (care reglementează dreptul de şedere pe termen lung), este, în general, în conformitate cu legislaŃia euro-peană. Dreptul de şedere permanentă în România este acordat cetăŃenilor străini care au locuit legal pentru o perioadă neîntreruptă de cinci ani în România, fără a părăsi Ńara pentru mai mult de şase luni consecutiv, şi fără a fi absent din Ńară pentru mai mult de zece


luni în perioada de cinci ani în cauză321. În special, trebuie menŃionat aici că au fost îndeplinite toate condiŃiile necesare pentru asigurarea respectării de legislaŃia din România a standardelor europene în domeniul protecŃiei persoanelor fizice cu reşedinŃa sau care rămân în România, în ceea ce priveşte reintegrarea lor în societate.

În ceea ce priveşte cooperarea judiciară în materie penală, cu toate acestea, România a ales (de lege lata) să garanteze numai protecŃia cetăŃenilor români, nu şi a altor persoane care au reşedinŃa sau rămân în România. Întrebarea care se pune este dacă aceasta constituie o încălcare a principiului nediscriminării sau dacă legislaŃia din România se încadrează în limitele marjei sale de apreciere cu privire la protejarea propriilor cetăŃeni raportată la protejarea persoanelor cu reşedinŃa sau care rămân în România.

Aşa cum am menŃionat la începutul acestui studiu, principiul nedis-criminării impune ca situaŃii comparabile să nu fie tratate diferit, cu excepŃia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv322. DiferenŃa de tratament în cauză trebuie să fie, de asemenea, necesară şi proporŃională cu scopul urmărit323.

Voi argumenta în continuare faptul că legislaŃia românească în domeniul protecŃiei persoanelor fizice cu reşedinŃa sau care rămân în România în ceea ce priveşte reintegrarea lor în societate, în dome-niul cooperării judiciare în materie penală nu respectă principiul nediscriminării. Această argumentaŃie se bazează pe trei puncte, unele dintre care deja au fost menŃionate mai sus.

În primul rând, legislaŃia în materia cetăŃeniei intră încă sub inci-denŃa competenŃelor suverane ale statelor membre. LegislaŃia UE nu caută să elimine toate diferenŃele de tratament între legislaŃiile statelor membre în ceea ce priveşte raportul între cetăŃenii acelui stat şi cetăŃenii altor state ale Uniunii. ObligaŃiile şi drepturile care leagă reciproc un stat membru de fiecare dintre cetăŃenii săi nu sunt

321 Art. 71, O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,

republicată (M.Of. nr. 421 din 5 iunie 2008), cu modificările ulterioare. 322 A se vedea supra, subsecŃiunea 1 (Introducere) şi practica judiciară

ECJ citată acolo. 323 Ibidem.


destinate să fie aplicate sistematic la fiecare cetăŃean al celorlalte state membre.

În al doilea rând, ECJ a declarat că statele membre dispun de o anu-mită marjă de apreciere în a stabili domeniul de aplicare şi condiŃiile pe care le consideră necesare pentru a creşte şansele unei persoane solicitate să se reintegreze în societate după executarea pedepsei324. Cu toate acestea, acest obiectiv, deşi important, nu poate împiedica statele membre, în implementarea legislaŃiei europene în materie, să limiteze situaŃiile în care este posibil refuzul predării unei persoane care intră în sfera de aplicare a instrumentelor utilizate în domeniul cooperării judiciare în materie penală325.

În al treilea rând, ECJ a decis în 2011 că, deşi beneficiază de o anumită marjă de apreciere, statele membre:

„[…] nu pot, cu riscul de a aduce atingere principiului nediscri-minării pe motiv de cetăŃenie [sublinierea noastră], să limiteze acest motiv de neexecutare numai la cazul resortisanŃilor naŃionali, cu excluderea absolută şi automată a resortisanŃilor altor state membre care rămân sau sunt rezidenŃi pe teritoriul statului membru de executare, indiferent de legăturile pe care aceştia le au cu acest stat membru”326.

SituaŃia unui resortisant (cetăŃean propriu) şi a unei persoane rezidente sau care rămâne în România, confruntate cu un mandat european de arestare, recunoaşterea şi executarea unei hotărâri străine, sau cerere de transfer al persoanei condamnate, sunt situaŃii comparabile din punct de vedere al principiului nediscriminării. Pentru a respecta acest principiu, orice diferenŃă de tratament juridic trebuie să fie justificată în mod obiectiv şi trebuie să fie necesară şi proporŃională.

Am putea să ne imaginăm, de exemplu, situaŃia unui cetăŃean străin care beneficiază de un drept de şedere pe termen lung în România, care a trăit în Ńară pentru mai mult de zece ani, este căsătorit aici şi 324 A se vedea Kozłowski, pct. 45. 325 A se vedea Wolzenburg, pct. 62. 326 Cauza C-42/11, João Pedro Lopes Da Silva Jorge, nepublicată în

Repertoriu, pct. 50.


are doi copii. Un mandat european de arestare emis pentru execu-tarea unei pedepse privative de libertate într-un alt stat membru nu poate fi refuzat de către România, pentru că nu există motive de refuz, chiar dacă persoana condamnată se opune predării. În acest caz, această persoană ar avea cu siguranŃă condiŃii mai bune pentru reintegrarea în societate în România, unde trăieşte în mod obişnuit şi unde are familia, dar sentinŃa va trebui să fie executată într-un alt stat.

Aşa cum am menŃionat, în domeniul cooperării judiciare în materie penală, legislaŃia românească nu respectă reglementările europene în materie cu privire la protejarea persoanelor care au reşedinŃa sau rămân în România. Nu există niciun motiv obiectiv care să justifice o astfel de diferenŃă clară de tratament între cetăŃenii români şi rezidenŃi sau alte persoane care rămân în România, ca să nu mai vorbim de necesitatea sau proporŃionalitatea diferenŃei de tratament juridic. Aşa cum am subliniat, statele membre beneficiază de o anumită marjă de apreciere în alegerea domeniului de aplicare a persoanelor protejate de legislaŃia naŃională în domeniu. Dar, aşa cum am argumentat deja atunci când am analizat jurisprudenŃa ECJ, această marjă de apreciere nu acoperă situaŃia în care se exclud de la protecŃie toate categoriile de persoane, cu excepŃia cetăŃenilor români. LegislaŃia românească, pentru a respecta jurisprudenŃa ECJ, ar trebui să ofere protecŃie, alături de categoria propriilor cetăŃeni, cel puŃin rezidenŃilor permanenŃi (persoane cu drept de şedere pe termen lung) în România. În timp ce marja de apreciere permite României de selecta categoriile de persoane, în plus faŃă de proprii cetăŃeni, care sunt considerate a avea o legătură strânsă cu România, cu siguranŃă aceasta nu permite excluderea tuturor persoanelor care nu îndeplinesc condiŃia de a fi cetăŃeni români de la protecŃia oferită în această materie, indiferent de legătura acestora cu statul român.

Nu văd altă concluzie decât următoarea: o astfel de diferenŃă de tratament este în mod vădit disproporŃionată în funcŃie de diferenŃele care pot exista între cetăŃenii români şi resortisanŃilor celorlalte state membre cu reşedinŃa sau care rămân în România.

Modificările propuse în legislaŃia românească (de lege ferenda) abordează parŃial problema, dar fac acest lucru doar în ceea ce


priveşte transferul persoanelor condamnate şi recunoaşterea hotărârilor străine. Într-adevăr, nu va fi nicio diferenŃă de tratament în acest domeniu, aşa cum s-a arătat mai sus (subsecŃiunea 4.1.2.), între cetăŃenii români şi rezidenŃii permanenŃi din alte state membre. În conformitate cu modificările propuse, România va aborda, de asemenea, problema altor categorii de persoane, în plus faŃă de rezidenŃii permanenŃi, care au o legătură deosebit de strânsă cu statul român. În funcŃie de situaŃie, aceste persoane, de asemenea, vor beneficia de protecŃie în materia transferului şi recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti în România şi din România.

Este surprinzător, însă, că modificările propuse în legislaŃie nu abordează toate problemele ridicate în această analiză în domeniul mandatului european de arestare. Atât legislaŃia actuală cât şi modificările propuse fac o distincŃie clară între cetăŃenii români şi alte categorii de persoane care au reşedinŃa sau rămân în România cu privire la punerea în aplicare a unui mandat european de arestare în vederea executării pedepsei. Chiar dacă ConstituŃia română oferă protecŃie numai cetăŃenilor români, legislaŃia UE în acest domeniu garantează acelaşi nivel de protecŃie şi persoanelor fizice cu reşedinŃa sau care rămân în statul membru în cauză.

5. Nediscriminarea în raport cu persoanele rezidente sau care rămân într-un stat membru: problemă naŃională sau cu relevanŃă europeană?

După analizarea prevederilor la nivel naŃional în România, apare o nouă problemă, care trebuie analizată: dacă nediscriminarea constituie o problemă pur naŃională în România sau dacă aceasta se întâlneşte şi în alte state la nivel european în aplicarea legislaŃiei în domeniul mandatului european de arestare.

Un caz similar cu cel descris în analiza de mai sus a apărut în FranŃa (cu privire la un resortisant portughez). Acesta a condus la o întrebare preliminară adresată ECJ în ceea ce priveşte respectarea legislaŃiei europene de către legislaŃia naŃională de implementare în domeniul MEA şi, de asemenea, cu privire la principiul


nediscriminării327. Concluziile avocatului general Mengozzi au fost în sensul existenŃei unui caz clar de nediscriminare în cazul în care

327 Prin hotărârea din 3 decembrie 2003, rămasă definitivă, Tribunalul

Lisabona (Portugalia) l-a condamnat pe dl. Lopes Da Silva Jorge la 5 ani închisoare pentru trafic de droguri comis în perioada aprilie-iulie 2002. La 14 septembrie 2006, această instanŃă a emis un mandat european de arestare pe numele dlui. Lopes Da Silva Jorge pentru executarea hotărârii definitive menŃionate. Dl. Lopes Da Silva Jorge se mutase între timp în FranŃa. La data de 11 iulie 2009 s-a căsătorit cu un resortisant francez şi a locuit în FranŃa neîntrerupt până la data cauzei de faŃă. De la data de 3 februarie 2008 a fost angajat pe perioadă nedeterminată ca şofer regional de o societate franceză. La 19 mai 2010, în urma unei citări telefonice, domnul Lopes Da Silva Jorge s-a prezentat la serviciile de poliŃie franceză. Cu această ocazie, a fost informat cu privire la existenŃa unui mandat european de arestare emis împotriva sa, precum şi cu privire la cererea de predare în scopul executării pedepsei, formulată de autorităŃile portugheze. La 20 mai 2010, procurorul general de pe lângă cour d’appel d’Amiens a sesizat instanŃa de trimitere pentru a se pronunŃa cu privire la predarea domnului Lopes Da Silva Jorge autorităŃilor portugheze. În cadrul pro-cedurii principale, procurorul general a susŃinut, în esenŃă, că mandatul european de arestare fusese emis cu respectarea cerinŃelor legale de către autorităŃile portugheze şi că nu era aplicabil niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării prevăzute de Codul de procedură penală francez. Invitat să adopte o poziŃie cu privire la incidenŃa hotărârii ECJ în Cauza Wolzenburg, procurorul general a susŃinut că, deşi domnul Lopes Da Silva Jorge avea dreptul să se prevaleze de legislaŃia franceză care stabileşte condiŃiile în care autoritatea competentă poate să refuze executarea unui mandat european de arestare, în conformitate cu dispoziŃiile CurŃii, şi să se pre-valeze, aşadar, de art. 695-24 din Codul de procedură penală, motivul prevăzut la art. menŃionat, care priveşte numai resortisanŃii francezi, este, în conformitate cu art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru 2002/584, facultativ. Astfel, art. 695-24 din codul de procedură penală ar fi aplicabil numai în prezenŃa unei duble condiŃii: mandatul european de arestare să fi fost emis împotriva unui resortisant francez, iar autorităŃile franceze competente să se fi angajat să procedeze chiar ele la executarea pedepsei. Astfel, acesta solicită predarea domnului Lopes Da Silva Jorge autorităŃilor portugheze. Domnul Lopes Da Silva Jorge


legislaŃia naŃională alege să protejeze doar proprii cetăŃeni în detrimentul persoanelor fizice cu reşedinŃa sau care rămân într-un stat membru328.

Mengozzi a concluzionat că:

„[...] fără a aduce atingere exercitării marjei de apreciere de care se bucură, [...] statele membre sunt obligate să pună în aplicare punctul 6 al articolului 4, astfel încât autorităŃile judiciare de executare să aibă facultatea de a refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unui pedepse, atât în ceea ce priveşte propriii resortisanŃi, cât şi în ceea ce priveşte resortisanŃii altor state membre care locuiesc sau au reşedinŃa pe teritoriul lor, fiind necesar ca respectivele autorităŃi să poată exercita această facultate în lumina circumstanŃelor din fiecare caz în speŃă”329.

Acest punct de vedere a fost adoptat de către ECJ în septembrie 2012 prin hotărârea pronunŃată în acest caz, în care a afirmat că statele membre nu pot exclude „în mod automat şi absolut resorti-sanŃii altor state membre, care au reşedinŃa sau rămân pe teritoriul statului membru de executare, indiferent de legăturile lor cu statul membru respectiv”330, fără a submina principiul nediscriminării pe motive de naŃionalitate [sublinierea noastră]. Ar fi de competenŃa instanŃei naŃionale să examineze:

„[...] pe baza unei aprecieri globale a elementelor obiective care caracterizează situaŃia persoanei căutate, dacă, în cauza principală, între această persoană şi statul membru de executare există legături suficiente, în special familiale, economice şi sociale, de natură să demonstreze integrarea sa în societatea

a declarat că nu consimŃea să fie predat autorităŃilor portugheze şi a solicitat să fie încarcerat în FranŃa.

328 Cauza C-42/11, João Pedro Lopes Da Silva Jorge, Opinia Avocatului General Mengozzi (20 martie 2012); (http://eur-lex.europa.eu/ LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62011CC0042:EN:NOT).

329 Idem, pct. 46. 330 A se vedea Lopes Da Silva, pct. 50.


statului respectiv, astfel încât aceasta să se afle în fapt într-o situaŃie comparabilă cu cea a unui resortisant naŃional”331.

Având în vedere concluziile extrase din jurisprudenŃa ECJ, există trei abordări privind implementarea legislaŃiei UE în domeniul coope-rării judiciare în materie penală care se referă la protecŃia cetăŃenilor şi a altor categorii de persoane:

(1) implementare integrală a prevederilor, care acordă aceeaşi protecŃie pentru cetăŃeni, rezidenŃi sau persoane care rămân într-un stat membru (cum ar fi Germania);

(2) implementare parŃială, cu acordarea protecŃiei numai pentru resortisanŃi şi rezidenŃi (cum ar fi łările de Jos), sau

(3) implementare parŃială şi neconformă, cu acordarea protecŃiei numai resortisanŃilor statului membru de implementare (cum ar fi FranŃa sau România).

Primele două situaŃii sunt în marja de apreciere a statului de imple-mentare, deja menŃionată, şi nu încalcă principiul nediscriminării. Statele membre pot alege ce tip de persoane, în plus faŃă de proprii cetăŃeni, au o legătură suficient de strânsă cu statul lor. Prin urmare, este permisă protecŃia, pe lângă proprii resortisanŃi, doar pentru rezi-denŃii permanenŃi (Cauza Wolzenburg) sau, de asemenea, şi pentru alte persoane care au legături suficiente cu statul membru de executare (Cauza Kozłowski).

Concluzia evidentă care îmi vine în minte este faptul că toate statele membre care au ales să protejeze doar propriii lor cetăŃeni cu privire la motivele obligatorii sau opŃionale de refuz al executării manda-tului european de arestare încalcă principiul nediscriminării (Cauza Lopez da Silva).

6. Concluzie

LegislaŃia română în domeniul cooperării judiciare în materie penală, deşi respectă obiectivele generale de cooperare, cu scopul de a crea un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, încalcă principiul

331 Idem, pct. 58.


nediscriminării în raport cu persoanele care au reşedinŃa sau rămân în România, în comparaŃie cu tratamentul cetăŃenilor români, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a mandatelor europene de arestare.

Prin urmare, pare a fi un moment oportun pentru a modifica legis-laŃia românească, extinzând protecŃia de la cetăŃenii români, cel puŃin şi asupra rezidenŃilor permanenŃi în România, în domeniul menŃionat mai sus.

De asemenea, din analiza jurisprudenŃei ECJ, se pare că există şi alte state membre (de exemplu, FranŃa), care au implementat legislaŃia în domeniul mandatului european de arestare în acelaşi mod ca şi România, acordând protecŃie numai pentru proprii cetăŃeni. În astfel de situaŃii, legislaŃia naŃională în acest domeniu ar trebui să fie modificată în consecinŃă, pentru a fi în conformitate cu principiul nediscriminării. În situaŃia legislaŃiei naŃionale neconforme, instan-Ńele naŃionale trebuie să lase neaplicată propria legislaŃie şi să aplice normele europene, astfel cum se menŃionează în interpretarea obliga-torie a legislaŃiei europene de către ECJ în cazurile descrise mai sus.

Capitolul IV Principiul specialităŃii în jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene

SecŃiunea 1. Specialitatea şi noŃiunea de „aceeaşi infracŃiune” în

Cauza ARTUR LEYMANN ŞI ALEKSEI PUSTOVAROV (Cauza C-388/08 PPU)

1. Cadrul juridic

Articolul 27 alineatul (2) din decizia-cadru 2002/584 privind man-datul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre prevede că

„o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa”, cu excepŃia cazului prevăzut la alineatul (1) al acestui articol, în temeiul căruia se poate prezuma că s-a dat consimŃământul pentru o astfel de predare, şi a cazurilor prevăzute la alineatul (3) al articolului 27 menŃionat”.

Articolul 27 alineatul (3) din decizia-cadru prevede că

„alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a) atunci când persoana nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în patruzeci şi cinci de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când s-a reîntors aici după ce l-a părăsit;


(b) infracŃiunea nu este sancŃionată cu o pedeapsă sau măsură de siguranŃă privative de libertate;

(c) procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei;

(d) atunci când persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăŃii sale individuale;

(e) atunci când persoana a acceptat să fie predată, renunŃând, după caz, în acelaşi timp şi la principiul specialităŃii, în conformitate cu articolul 13;

(f) atunci când persoana a renunŃat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de principiul specialităŃii pentru fapte specifice anterioare predării sale. […]

(g) atunci când autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimŃământul, în conformitate cu alineatul (4)”.

Articolul 27 alineatul (4) din decizia-cadru are următorul cuprins:

„Cererea pentru consimŃământ este prezentată autorităŃii judiciare de executare, însoŃită de informaŃiile menŃionate la articolul 8 alineatul (1), precum şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2). ConsimŃământul este dat atunci când infracŃiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaŃia de predare, în conformitate cu prezenta decizie-cadru. ConsimŃământul este refuzat pentru motivele menŃionate la articolul 3 şi, în caz contrar, poate fi refuzat doar pentru motivele menŃionate la articolul 4. Decizia este adoptată în cel mult 30 de zile de la data primirii cererii”.

Dreptul naŃional

Potrivit articolului 1 din capitolul 50 din Codul penal (în versiunea rezultată din Legea 1304/1993), în vigoare la data faptelor menŃionate în actele de acuzare,

Principiul specialităŃii în jurisprudenŃa CJUE 259

„săvârşeşte o infracŃiune referitoare la stupefiante, printre altele, persoana care introduce sau încearcă să introducă ilegal în Ńară, transportă, organizează transportul, vinde, comercializează, oferă sau distribuie ori încearcă să distribuie în orice mod sau care deŃine sau încearcă să procure stupefiante”.

În temeiul articolului 2 din capitolul 50 din acest cod, infracŃiunea referitoare la stupefiante este numită „gravă” dacă, printre altele,

„are ca obiect o substanŃă stupefiantă deosebit de periculoasă sau o cantitate mare de substanŃe stupefiante, iar infracŃiunea, în ansamblul său, este gravă. Autorul unei infracŃiuni grave referitoare la stupefiante este condamnat la pedeapsa închisorii de la 1 an la 10 ani”.


Cererea de pronunŃare a unei hotărâri preliminare priveşte procedura penală declanşată împotriva domnilor Leymann şi Pustovarov, urmăriŃi penal de autorităŃile finlandeze pentru comiterea unei in-fracŃiuni grave referitoare la stupefiante. Persoanele în cauză se află în detenŃie în temeiul unei decizii din 21 martie 2006 pronunŃate în lipsă de Helsingin Käräjäoikeus (Tribunalul de primă instanŃă din Helsinki), în ceea ce îl priveşte pe domnul Leymann, şi în temeiul unei decizii din 5 mai 2006 pronunŃate de aceeaşi instanŃă, în ceea ce îl priveşte pe domnul Pustovarov.

În ceea ce îl priveşte pe domnul Leymann

Printr-un mandat european de arestare din 21 martie 2006, procurorul districtului Helsinki a solicitat autorităŃii judiciare poloneze arestarea şi predarea în vederea urmăririi penale a domnului Leymann, bănuit de comiterea unei infracŃiuni grave referitoare la traficul de stupefiante între 1 ianuarie 2005 şi 21 martie 2006. Potrivit acestui mandat de arestare, domnul Leymann ar fi introdus ilegal în Finlanda, cu ajutorul unor complici, în scopul revânzării, o cantitate mare de amfetamine, substanŃă considerată stupefiant deosebit de periculos.


La 28 iunie 2006, autoritatea judiciară poloneză a decis ca domnul Leymann să fie predat Republicii Finlanda pe baza cererii prezentate în mandatul de arestare menŃionat.

La 2 octombrie 2006, procurorul districtului Helsinki l-a trimis în judecată pe domnul Leymann în faŃa Helsingin Käräjäoikeus pentru săvârşirea infracŃiunii grave referitoare la traficul de stupefiante între 15 şi 26 februarie 2006. Actul de acuzare arăta că domnul Leymann, împreună cu domnul Pustovarov şi alte persoane, introdusese în Finlanda 26 kg de haşiş în vederea revânzării. Domnul Leymann era prezentat ca executant, în timp ce domnul Pustovarov şi o altă persoană ar fi organizat traficul. Produsul ar fi fost transportat în localitatea Kouvola (Finlanda) prin portul Hanko (Finlanda), la bordul unui autoturism privat, şi ar fi fost apoi recuperat de o altă persoană.

Procurorul districtului Helsinki a declarat că, înainte de începerea judecării cauzei de către Helsingin Käräjäoikeus, a primit o infor-maŃie de la un reprezentant al Republicii Polonia pe lângă orga-nismul european pentru consolidarea cooperării judiciare (Eurojust), potrivit căreia nu era necesar să se solicite consimŃământul acestui stat membru în temeiul articolului 27 alineatul (3) litera (g) şi alineatul (4) din decizia-cadru pentru urmărirea penală a domnului Leymann pentru infracŃiunea gravă referitoare la traficul de stupe-fiante care consta în introducerea de haşiş, în condiŃiile în care predarea avusese loc pe baza faptului că era bănuit de trafic de amfetamine.

La 7 noiembrie 2006, Helsingin Käräjäoikeus, în faŃa căruia nu a fost formulată nicio obiecŃie cu privire la predare sau la acuzaŃiile aduse inculpaŃilor, i-a declarat vinovaŃi pe autorii prezumaŃi ai infracŃiunii, printre care domnul Leymann, şi l-a condamnat pe acesta din urmă la o pedeapsă cu închisoarea.

Domnul Leymann a declarat apel împotriva acestei condamnări la Helsingin Hovioikeus (Curtea de apel din Helsinki), susŃinând că nu ar fi trebuit să fie urmărit penal pentru infracŃiunea gravă referitoare la traficul de stupefiante (haşiş) între 15 şi 26 februarie 2006, având


în vedere că nu fusese predat autorităŃii judiciare finlandeze pentru această infracŃiune. Printr-o decizie din 16 august 2007, această instanŃă a considerat că Helsingin Käräjäoikeus obŃinuse consimŃă-mântul autorităŃii judiciare poloneze, prin intermediul reprezentan-tului acestuia la Eurojust, pentru acuzarea domnului Leymann pentru săvârşirea acestei infracŃiuni.

La 30 noiembrie 2007, Helsingin Hovioikeus a judecat cauza pe fond şi l-a condamnat pe domnul Leymann la o pedeapsă cu închi-soarea de 3 ani şi 4 luni. Deşi, potrivit deciziei de trimitere, domnul Leymann a fost privat de libertate din momentul în care a fost arestat în cadrul procedurii de predare, reprezentantul acestuia a arătat, în cadrul şedinŃei în faŃa CurŃii, că, din luna februarie 2008, acesta beneficiază de o liberare condiŃionată.

În ceea ce îl priveşte pe domnul Pustovarov

Printr-un mandat european de arestare din 8 mai 2006, procurorul districtului Helsinki a solicitat autorităŃii judiciare spaniole arestarea şi predarea în vederea urmăririi penale a domnului Pustovarov, bănuit de comiterea unei infracŃiuni grave referitoare la traficul de stupefiante între 19 şi 25 februarie 2006. Potrivit acestui mandat de arestare, domnul Pustovarov ar fi introdus ilegal în Finlanda, cu ajutorul unor complici, în scopul revânzării, o cantitate mare de amfetamine, considerate stupefiante deosebit de periculoase. Persoana în cauză era prezentată ca organizator al importului şi al revânzării. Mandatul de arestare menŃionat privea de asemenea două alte infracŃiuni grave referitoare la traficul de stupefiante care constau în importul în vederea revânzării a unor mari cantităŃi de haşiş, una dintre acestea comisă în cursul lunilor septembrie şi octombrie 2005, iar cealaltă, în cursul lunii noiembrie a aceluiaşi an.

La 20 iunie 2006, autoritatea judiciară spaniolă a decis ca domnul Pustovarov să fie predat Republicii Finlanda pe baza cererii prezentate în mandatul european de arestare din 8 mai 2006.

La 2 octombrie 2006, procurorul districtului Helsinki l-a trimis în judecată pe domnul Pustovarov în faŃa Helsingin Käräjäoikeus.


La 24 octombrie 2006, dată la care judecarea cauzei de către această instanŃă era în curs, procurorul menŃionat a emis un nou mandat european de arestare prin care a solicitat consimŃământul autorităŃii judiciare spaniole pentru ca domnul Pustovarov să poată fi urmărit penal pentru o infracŃiune gravă referitoare la traficul de stupefiante între 19 şi 25 februarie 2006, care consta în importul, în vederea revânzării, al unei mari cantităŃi de haşiş, iar nu de amfetamine, astfel cum se menŃionase în mandatul european de arestare iniŃial.

Printr-o decizie din 7 noiembrie 2006, pronunŃată înaintea obŃinerii consimŃământului autorităŃii judiciare spaniole cu privire la al doilea mandat de arestare, Helsingin Käräjäoikeus l-a condamnat pe domnul Pustovarov la o pedeapsă cu închisoarea pentru comiterea, între 15 şi 26 februarie 2006, a faptelor descrise în actul de acuzare, calificate ca infracŃiune gravă referitoare la traficul de stupefiante, precum şi a celorlalte două infracŃiuni grave referitoare la traficul de stupefiante pentru care era acuzat.

Domnul Pustovarov a declarat apel împotriva acestei decizii la Helsingin Hovioikeus, susŃinând că nu ar fi trebuit să fie urmărit penal pentru infracŃiunea gravă referitoare la traficul de stupefiante (haşiş) săvârşită între 15 şi 26 februarie 2006, având în vedere că nu fusese predat autorităŃii judiciare finlandeze pentru această infracŃiune.

La 11 iulie 2007, autoritatea judiciară spaniolă şi-a dat consimŃă-mântul ca domnul Pustovarov să poată fi urmărit penal pentru motivele arătate în al doilea mandat european de arestare.

Helsingin Hovioikeus a considerat că, deşi fusese obŃinut după pronunŃarea hotărârii Helsingin Käräjäoikeus, consimŃământul autorităŃii judiciare spaniole îi permitea să se pronunŃe cu privire la infracŃiunea gravă referitoare la traficul de stupefiante comisă între 15 şi 26 februarie 2006, pentru care era acuzat domnul Pustovarov.

La 30 noiembrie 2007, domnul Pustovarov a fost judecat de Helsingin Hovioikeus pentru această infracŃiune, precum şi pentru


celelalte două infracŃiuni pentru care era acuzat şi a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu o durată totală de 5 ani şi 8 luni.

AcŃiunea în faŃa instanŃei de trimitere

La 28 mai 2008, domnilor Leymann şi Pustovarov li s-a permis să introducă o acŃiune la Korkein Oikeus (Curtea Supremă) având ca obiect problema dacă principiul specialităŃii, astfel cum este prevăzut în reglementarea naŃională care transpune articolul 27 alineatul (2) din decizia-cadru, se opune urmăririi penale a acestora pentru infracŃiunea gravă referitoare la traficul de stupefiante, şi anume la haşiş, săvârşită între 15 şi 26 februarie 2006332.

3. Întrebările preliminare

În aceste condiŃii, Korkein Oikeus a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări preliminare:

„1) Cum trebuie interpretată expresia «infracŃiune […] alta decât cea care a motivat predarea» utilizată la articolul 27 alineatul (2) din decizia-cadru şi, mai precis, care sunt criteriile relevante pentru a stabili dacă descrierea faptelor pe care se întemeiază acuzarea diferă de cea pe care s-a întemeiat predarea, astfel încât trebuie să se considere că este o «altă infracŃiune», care nu poate fi urmărită decât cu consimŃământul menŃionat la articolul 27 alineatul (3) litera (g) şi alineatul (4)?

2) Articolul 27 alineatul (2) din decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că procedura consimŃământului prevăzută la alineatul (3) litera (g) şi la alineatul (4) ale aceluiaşi articol trebuie să se aplice într-un caz în care atât mandatul de arestare, cât şi acuzarea definitivă [priveau] o infracŃiune gravă referitoare la stupefiante, dar descrierea faptelor care fac obiectul acuzării a fost modificată ulterior astfel încât acuzarea privea o altă

332 Cauza C-388/08 PPU, Leymann şi Pustovarov, [2008] ECR I-8983,

pct. 18-35 (în continuare Leymann şi Pustovarov).


categorie de stupefiante decât cea menŃionată în mandatul de arestare?

3) Cum trebuie interpretat articolul 27 alineatul (2) din decizia-cadru potrivit căruia o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o altă infracŃiune, având în vedere în special procedura consimŃământului prevăzută la alineatul (4) al aceluiaşi articol şi Ńinând seama de dispoziŃia din articolul 27 alineatul (3) litera (c), potrivit căreia «principiul specialităŃii» nu se aplică în cazul în care procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei?

a) În cazurile în care se aplică procedura consimŃământului, dispoziŃiile menŃionate mai sus trebuie interpretate în sensul că nu se opun efectuării unor acte de urmărire penală, desfăşurării unui proces şi pronunŃării unei hotărâri cu privire la respectiva infracŃiune înainte de primirea consimŃământului, cu condiŃia ca persoana bănuită de comiterea infracŃiunii să nu fie supusă, pe baza faptului că este bănuită, unor măsuri privative sau restrictive de libertate?

b) Cum trebuie apreciată împrejurarea că o procedură penală care implică restrângerea libertăŃii priveşte mai multe infracŃiuni, iar pentru una dintre acestea se aplică procedura consimŃământului? În acest caz, dispoziŃiile menŃionate trebuie interpretate în sensul că nu se opun efectuării unor acte de urmărire penală, desfăşu-rării unui proces şi pronunŃării unei hotărâri cu privire la respectiva infracŃiune înainte de primirea consimŃământului, deşi suspectul a fost supus în cursul procedurii unei măsuri restrictive de libertate, din moment ce această restrângere se întemeia legal pe alte capete de acuzare?”


Articolul 27 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584 privind man-datul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre enunŃă principiul specialităŃii potrivit căruia o persoană care


a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa. Cererea de predare se înte-meiază pe informaŃiile care prezintă situaŃia investigaŃiilor la mo-mentul emiterii mandatului european de arestare. Este, aşadar, posibil ca, pe parcursul procedurii, faptele reŃinute să nu mai corespundă întru totul celor care fuseseră descrise iniŃial. Elementele obŃinute pot conduce la clarificarea şi chiar la modificarea elemen-telor constitutive ale infracŃiunii care au justificat iniŃial emiterea mandatului european de arestare.

Termenii „urmărită penal”, „condamnată” sau „privată de libertate” prevăzuŃi la articolul 27 alineatul (2) menŃionat arată că noŃiunea „infracŃiune […] alta” decât cea care a motivat predarea trebuie apreciată în raport cu diferitele faze ale procedurii şi având în vedere fiecare act de procedură susceptibil să modifice încadrarea juridică a infracŃiunii. Pentru a aprecia, în vederea solicitării consimŃământului prevăzut la articolul 27 alineatul (3) litera (g) din această decizie-cadru, dacă un act de procedură conduce la o „infracŃiune […] alta” decât cea care figurează în mandatul european de arestare, este necesar să se compare descrierea infracŃiunii menŃionate în mandatul european de arestare cu cea care figurează în actul de procedură ulterior. Solicitarea consimŃământului statului membru de executare pentru orice schimbare în descrierea faptelor ar depăşi implicaŃiile principiului specialităŃii şi ar aduce atingere obiectivului urmărit, care constă în accelerarea şi în simplificarea cooperării judiciare între statele membre avute în vedere în decizia-cadru.

Pentru a determina dacă infracŃiunea în cauză nu este o „infracŃiune […] alta” decât cea care a motivat predarea, în sensul articolului 27 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584, care necesită aplicarea procedurii consimŃământului prevăzute la articolul 27 alineatul (3) litera (g) şi alineatul (4) din decizia-cadru menŃionată, este necesar să se verifice dacă elementele constitutive ale infracŃiunii, po-trivit descrierii legale a acesteia în statul membru emitent, sunt cele pentru care persoana a fost predată şi dacă există o cores-pondenŃă suficientă între datele care figurează în mandatul de arestare şi cele menŃionate în actul de procedură ulterior. Sunt


admise schimbări în circumstanŃele referitoare la timp şi la loc, în măsura în care acestea decurg din elementele culese pe parcursul procedurii derulate în statul membru emitent cu privire la comportamentele descrise în mandatul de arestare, nu modifică natura infracŃiunii şi nu conduc la motive de neexecutare în temeiul articolelor 3 şi 4 din decizia-cadru menŃionată.

O schimbare în descrierea infracŃiunii, având ca obiect numai categoria de stupefiante în cauză, fără să fie modificată încadrarea juridică a infracŃiunii, nu este, în sine, de natură să caracterizeze o „infracŃiune […] alta” decât cea care a motivat predarea, în sensul articolului 27 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în condiŃiile în care este vorba tot despre o infracŃiune pentru care este prevăzută o pedeapsă între aceleaşi limite şi care intră la rubrica „traficul ilicit de stupefiante” menŃionată la articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru menŃionată.

ExcepŃia prevăzută la articolul 27 alineatul (3) litera (c) din Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, potrivit căreia principiul specialităŃii prevăzut la articolul 27 alineatul (2) nu se aplică atunci când procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei, trebuie interpretată în sensul că, în cazul unei „infracŃiuni […] alta” decât cea care a moti-vat predarea, consimŃământul trebuie solicitat, conform articolului 27 alineatul (4) din această decizie-cadru, şi obŃinut dacă este necesară executarea unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. Persoana predată poate fi urmărită penal şi condamnată pentru o astfel de infracŃiune înainte ca acest consimŃământ să fie obŃinut, în măsura în care nu se aplică nicio măsură restrictivă de libertate pe parcursul urmăririi penale sau al judecării infracŃiunii respective. Cu toate acestea, excepŃia prevăzută la articolul 27 alineatul (3) litera (c) menŃionat nu se opune posibilităŃii ca persoana predată să fie supusă unei măsuri restrictive de libertate înainte de obŃinerea consimŃământului, în condiŃiile în care această restrângere este legal justificată de alte capete de acuzare menŃionate în mandatul european de arestare.


SecŃiunea a 2-a. Principiul specialităŃii şi predarea ulterioară către un alt stat membru în

Cauza MELVIN WEST (Cauza C-192/12)

1. Cadrul juridic

Sub titlul „Eventuala urmărire penală pentru alte infracŃiuni”, articolul 27 din decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre are următorul cuprins:

„(1) Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relaŃiile sale cu alte state membre care au dat aceeaşi notificare, se prezumă că s-a dat consimŃământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deŃinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate, pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepŃia situaŃiei în care, într-un anumit caz, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.

(2) Cu excepŃia cazurilor prevăzute la alineatele (1) şi (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa.

(3) Alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a) atunci când persoana nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în patruzeci şi cinci de zile de la data eliberării sale definitive, deşi a avut posibilitatea să o facă, sau atunci când s-a reîntors aici după ce l-a părăsit;

(b) infracŃiunea nu este sancŃionată cu o pedeapsă sau măsură de siguranŃă privativă de libertate;

(c) procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei;


(d) atunci când persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăŃii sale individuale;

(e) atunci când persoana a acceptat să fie predată, renunŃând, după caz, în acelaşi timp, şi la principiul specialităŃii, în conformitate cu articolul 13;

(f) atunci când persoana a renunŃat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de principiul specialităŃii pentru fapte specifice anterioare predării sale. RenunŃarea se face în faŃa autorităŃilor judiciare competente ale statului membru emitent şi se consem-nează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Aceasta este redactată astfel încât să reiasă că persoana în cauză a exprimat-o în mod liber şi în deplină cunoştinŃă a consecinŃelor acesteia. Persoana are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;

(g) atunci când autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimŃământul, în conformitate cu alineatul (4)”.

Potrivit articolului 28 din decizia-cadru, intitulat „Predarea sau extrădarea ulterioară”:

„(1) Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relaŃiile sale cu alte state membre care au făcut aceeaşi notificare, se consideră că a fost acordat consimŃământul pentru predarea unei persoane către un stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării acesteia, cu excepŃia situaŃiei în care, într-un caz particular, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.

(2) În orice situaŃie, o persoană care a fost predată statului membru emitent în temeiul unui mandat european de arestare poate, fără consimŃământul statului membru de executare, să fie predată unui alt stat membru decât statul membru de executare,


în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării sale, în următoarele cazuri:

(a) atunci când, deşi a avut posibilitatea să o facă, persoana căutată nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în patruzeci şi cinci de zile de la data eliberării sale definitive, sau atunci când s-a întors pe teritoriul acestuia după ce l-a părăsit;

(b) atunci când persoana căutată acceptă să fie predată unui stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare. ConsimŃământul se dă autorităŃilor judiciare competente ale statului membru emitent şi se consem-nează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Este redactat astfel încât să reiasă că persoana în cauză a acŃionat în mod liber şi în deplină cunoştinŃă a consecinŃelor acestuia. Persoana căutată are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;

(c) atunci când persoana căutată nu beneficiază de principiul specialităŃii, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) literele (a), (e), (f) şi (g).

(3) Autoritatea judiciară de executare consimte ca persoana vizată să fie predată unui alt stat membru, în conformitate cu următoarele norme:

(a) cererea de consimŃământ este prezentată în conformitate cu articolul 9, însoŃită de informaŃiile menŃionate la articolul 8 alineatul (1), precum şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2);

(b) consimŃământul este dat atunci când infracŃiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaŃia de predare, în conformi-tate cu dispoziŃiile prezentei decizii-cadru;

(c) decizia este adoptată în cel mult treizeci de zile de la data primirii cererii;

(d) consimŃământul este refuzat pentru motivele menŃionate la articolul 3 şi, în caz contrar, nu mai poate fi refuzat decât pentru motivele menŃionate la articolul 4.


Pentru cazurile menŃionate la articolul 5, statul membru emitent trebuie să furnizeze garanŃiile care sunt prevăzute în acesta.

(4) Fără a aduce atingere alineatului (1), o persoană care a fost predată în temeiul unui mandat european de arestare nu este extrădată unui stat terŃ fără consimŃământul autorităŃii compe-tente a statului membru care a predat-o. Acest consimŃământ este acordat în conformitate cu convenŃiile prin care acest stat membru îşi asumă obligaŃii, precum şi cu dreptul său intern”.


Domnul West a făcut obiectul a trei mandate europene de arestare succesive.

Primul mandat european de arestare a fost emis de autorităŃile judiciare franceze la 14 martie 2005 în vederea urmăririi domnului West pentru fapte de furt a unor hărŃi geografice vechi şi rare săvârşite la 26 octombrie 1999 şi la 5 septembrie 2000 la Biblioteca NaŃională a FranŃei. Acest mandat de arestare, după ce a fost difuzat iniŃial prin intermediul unui sistem de informare Schengen (SIS) şi al Interpolului, a fost transmis autorităŃilor competente din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, domnul West aflându-se în acel moment în detenŃie în acest stat membru. La 15 februarie 2007, întrucât nu a putut obŃine predarea domnului West în executarea acestui mandat european de arestare, Tribunalul de Mare InstanŃă din Paris l-a condamnat în lipsă la trei ani de închisoare. În consecinŃă, la 31 august 2007, autorităŃile judiciare franceze au emis un nou mandat european de arestare în vederea executării acestei pedepse privative de libertate, care a fost difuzat prin intermediul SIS şi al Interpolului.

Al doilea mandat european de arestare a fost emis de autorităŃile judiciare finlandeze la 9 decembrie 2009 în vederea executării de către domnul West a unei pedepse privative de libertate, confirmată în apel prin hotărârea din 31 mai 2002 a Helsingin Hovioikeus (Curtea de Apel din Helsinki), pentru furturile săvârşite de acesta la


biblioteca UniversităŃii din Helsinki (Finlanda) în perioada 22-26 februarie 2001.

Al treilea mandat european de arestare a fost emis de autorităŃile judiciare maghiare la 1 aprilie 2010 în vederea unei proceduri penale iniŃiate împotriva domnului West, urmărit pentru că a prejudiciat, în perioada 16-18 august 2000, la Biblioteca NaŃională Széchenyi (Ungaria), mai multe atlase din secolul al XVII-lea de mare valoare, sustrăgând din acestea opt planşe pentru a şi le apropria.

Procedurile de predare privindu-l pe domnul West

La o dată care nu reiese din dosarul de care dispune Curtea, auto-rităŃile judiciare din Regatul Unit l-au predat pe domnul West Ungariei, în executarea mandatului european de arestare emis de autorităŃile maghiare menŃionate. Această predare nu a fost supusă niciunei condiŃii. Budai Központi Kerületi Bíróság [Tribunalul Districtual Central Buda (Ungaria)] l-a condamnat pe domnul West, ca urmare a faptelor de furt care i-au fost imputate, la o pedeapsă cu închisoarea de 16 luni. Prin decizia din 27 ianuarie 2011, Fıvárosi Bíróság (Curtea din Budapesta), după ce a constatat că au fost îndeplinite condiŃiile de predare a domnului West atât în temeiul mandatului de arestare prezentat de autorităŃile judiciare finlandeze, cât şi în temeiul celui prezentat de autorităŃile judiciare franceze, a adoptat o decizie prin care s-a dispus predarea domnului West Republicii Finlanda. Reiese din dosarul menŃionat că autoritatea judiciară britanică şi-a dat consimŃământul pentru această predare fără să îl supună niciunei condiŃii.

La 15 septembrie 2011, Ungaria l-a predat pe domnul West Republicii Finlanda în temeiul mandatului european de arestare emis de autorităŃile judiciare ale acestui din urmă stat membru în vederea executării pedepsei cu închisoarea la care a fost condamnat de Helsingin Hovioikeus. Rămâneau de executat 17 luni de închisoare. Data eliberării domnului West era stabilită pentru 29 aprilie 2012. La 25 ianuarie 2012, Ministerul JustiŃiei şi AdministraŃiei Publice din Ungaria a adresat Virallinen Syyttäjä (Ministerul Public din Finlanda) o scrisoare prin care acesta din urmă este informat cu


privire la decizia Fıvárosi Bíróság din 27 ianuarie 2011. Scrisoarea preciza că această instanŃă a hotărât că, „odată închisă procedura finlandeză, persoana interesată ar trebui predată autorităŃilor franceze”.

La 9 februarie 2012, Virallinen Syyttäjä a sesizat Helsingin Käräjäoikeus (Tribunalul de Primă InstanŃă din Helsinki) cu o cerere având ca obiect predarea domnului West Republicii Franceze, în executarea mandatului european de arestare emis de autorităŃile judiciare franceze la 31 august 2007, precizând că Ungaria şi-a dat consimŃământul pentru această predare. Reiese din observaŃiile prezentate în şedinŃa în faŃa CurŃii că Virallinen Syyttäjä a întreprins de asemenea demersuri, prin intermediul poliŃiei judiciare centrale, pentru a afla dacă Regatul Unit şi-a dat consimŃământul pentru această predare. AutorităŃile competente ale acestui din urmă stat membru ar fi răspuns că decizia privind predarea domnului West Republicii Franceze trebuia adoptată de autorităŃile finlandeze. În răspunsurile sale la întrebările scrise adresate de Curte, Regatul Unit a precizat, la rândul său, în această privinŃă, că Republica Finlanda i-a solicitat consimŃământul pentru predarea domnului West Republicii Franceze, dar că nu a dat acest consimŃământ.

Prin decizia din 17 februarie 2012, Helsingin Käräjäoikeus a autorizat predarea domnului West Republicii Franceze. Acesta din urmă a formulat recurs în faŃa Korkein Oikeus împotriva acestei decizii. Domnul West se opune unei astfel de predări pentru motivul că Regatul Unit nu şi-a dat consimŃământul cu privire la această a treia predare. Virallinen Syyttäjä consideră, în schimb, că respectiva predare necesită numai consimŃământul Ungariei, întrucât acest stat membru este cel din care domnul West a fost predat în mod efectiv Republicii Finlanda333.

333 Cauza C-192/12 PPU, Melvin West, nepublicată încă în Repertoriu,

pct. 18-24 (în continuare West).



În aceste condiŃii, Korkein Oikeus a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarea întrebare preliminară:

„În vederea aplicării articolului 28 alineatul (2) din decizia-cadru […] prin stat membru de executare trebuie să se înŃeleagă statul membru din care a fost predată iniŃial o persoană în temeiul unui mandat european de arestare unui alt stat membru sau, dimpotrivă, trebuie să se înŃeleagă acest al doilea stat membru din care persoana a fost predată unui al treilea [stat membru şi] căruia i se solicită, la rândul său, să predea persoana unui al patrulea [stat membru]? Sau este necesară, eventual, obŃinerea consimŃământului ambelor state membre?”


Prin intermediul întrebării formulate, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă articolul 28 alineatul (2) din decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că, atunci când o per-soană a făcut obiectul mai multor predări între state membre în temeiul unor mandate europene de arestare succesive, predarea ulterioară a acestei persoane unui alt stat membru decât cel care a predat-o în ultimul rând este condiŃionată de consimŃământul statului membru care a efectuat predarea iniŃială, de cel al statului membru care a predat-o în ultimul rând sau de cel al fiecăruia dintre statele membre care au efectuat predarea sa.

În aceste împrejurări, instanŃa de trimitere se întreabă dacă predarea domnului West Republicii Franceze de către al treilea stat membru de executare impune obŃinerea, pe lângă a consimŃământului dat deja de al doilea stat membru de executare, a consimŃământului primului stat membru de executare, sau dacă este suficientă obŃinerea consim-Ńământului unuia dintre aceste două state membre de executare.

Asemenea principiului specialităŃii prevăzut la articolul 27 alineatul (2) din decizia-cadru, potrivit căruia o persoană care a fost predată


nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa334, norma prevăzută la articolul 28 alineatul (2) din aceeaşi decizie-cadru conferă persoanei căutate dreptul de a nu fi predată unui alt stat membru decât statul membru de executare în vederea exercitării urmăririi penale sau a executării unei pedepse privative de libertate pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării sale statului membru emitent.

Norma prevăzută la articolul 28 alineatul (2) din decizia-cadru presupune, pe de altă parte, trei excepŃii enunŃate la acelaşi alineat literele (a)-(c) care nu se aplică totuşi în acŃiunea principală. Mai exact, în cuprinsul acesteia, se stabileşte că primul stat membru de executare, la momentul executării mandatului european de arestare emis de autorităŃile judiciare maghiare împotriva domnului West în vederea predării sale Ungariei, nu a renunŃat la principiul specialităŃii enunŃat la articolul 28 alineatul (2) litera (c) din decizia-cadru şi, în consecinŃă, nu a renunŃat la a-şi da consimŃământul cerut de articolul 28 alineatul (2) menŃionat, în cazul unei predări ulterioare unui alt stat membru pentru infracŃiuni săvârşite înaintea predării domnului West Ungariei.

În plus, este cert că Ungaria, în calitate de al doilea stat membru de executare, în cadrul executării mandatului european de arestare emis de autorităŃile judiciare finlandeze în vederea predării domnului West Republicii Finlanda, i-a solicitat primului stat membru de executare consimŃământul pentru această predare şi că acest din urmă stat membru şi-a dat consimŃământul.

Rezultă că predarea unei persoane precum domnul West din acŃiunea principală impune consimŃământul prevăzut la articolul 28 alineatul (2) din decizia-cadru.

În ceea ce priveşte problema de a şti dacă consimŃământul cerut pentru predarea persoanei în cauză trebuie dat de un singur stat membru sau de două dintre statele membre care au executat un

334 Leymann şi Pustovarov, pct. 43.


mandat european de arestare emis împotriva acesteia, articolul 28 alineatul (2) din decizia-cadru poate face obiectul, astfel cum a arătat Comisia Europeană în observaŃiile sale scrise, a trei interpretări diferite într-un caz precum cel din acŃiunea principală. Potrivit primei interpretări, această prevedere ar impune atât consimŃământul primului stat membru, cât şi pe cel al celui de al doilea stat membru de executare. În temeiul celei de a doua interpretări, s-ar impune numai consimŃământul primului stat membru. În sfârşit, potrivit celei de a treia interpretări, respectiva dispoziŃie ar presupune obŃinerea numai a consimŃământului celui de al doilea stat membru de executare.

Într-un caz precum cel din acŃiunea principală, noŃiunea „stat membru de executare” care figurează la articolul 28 alineatul (2) din decizia-cadru se referă la executarea mandatului european de arestare emis de autorităŃile judiciare finlandeze în vederea predării domnului West de către Ungaria Republicii Finlanda şi, prin urmare, această noŃiune desemnează al doilea stat membru de executare, şi anume cel care a efectuat cea din urmă predare a domnului West statului membru căruia, în calitate de al treilea stat membru de executare, i se solicită în această cauză predarea acestei persoane Republicii Franceze în temeiul unui mandat de arestare emis de autorităŃile judiciare ale acesteia din urmă.

În ceea ce priveşte, în al doilea rând, obiectivul urmărit de decizia-cadru, trebuie amintit că aceasta urmăreşte, în special, să faciliteze şi să accelereze cooperarea judiciară335. Această decizie-cadru vizează de asemenea să contribuie la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spaŃiu de libertate, de securitate şi de justiŃie întemeindu-se pe gradul de încredere crescut care trebuie să existe între statele membre336.

335 A se vedea Advocaten voor de Wereld, pct. 31; Cauza C-296/08 PPU,

Santesteban Goicoechea, [2008] ECR I-6307, pct. 51, 55 şi 76 (în continuare Goicoechea); Leymann şi Pustovarov, pct. 42.

336 A se vedea în acest sens Leymann şi Pustovarov, pct. 48 şi 50.


Într-un caz precum cel din acŃiunea principală, a cere, astfel cum propun domnul West, precum şi guvernele finlandez şi francez, atât consimŃământul primului, cât şi pe cel al celui de al doilea stat membru de executare, ar putea aduce atingere obiectivului urmărit de decizia-cadru constând în accelerarea şi în facilitarea cooperării judiciare dintre statele membre.

Cu siguranŃă, astfel cum au subliniat guvernul finlandez şi Virallinen Syyttäjä în şedinŃă, o cerere de consimŃământ poate fi trimisă simultan tuturor statelor membre de executare implicate într-un lanŃ de mandate europene de arestare şi identificarea fiecăruia dintre aceste state membre de executare nu pare să constituie o sarcină deosebit de complexă, Ńinând seama, în special, de existenŃa SIS. Nu rezultă, aşadar, că cerinŃa consimŃământului mai multor state membre este, în sine, de natură să ridice dificultăŃi practice insurmontabile.

Cu toate acestea, nu este mai puŃin adevărat că o asemenea cerinŃă poate să încetinească executarea unui mandat european de arestare din moment ce obligaŃia de a obŃine consimŃământul mai multor state membre în vederea efectuării unei predări ulterioare a persoanei condamnate sau bănuite poate duce la trimiterea de către acestea din urmă a unor cereri multiple de informaŃii suplimentare în temeiul articolului 15 alineatul (2) din decizia-cadru şi, în orice caz, să crească posibilitatea unor decizii divergente atât între statele membre al căror consimŃământ este cerut în temeiul articolului 28 alineatul (2) din decizia-cadru, cât şi între acestea şi statul membru însărcinat cu executarea respectivului mandat european de arestare în temeiul articolului 1 alineatul (2) din decizia-cadru. Acest feno-men s-ar accentua chiar mai mult dacă ar trebui admis, în conformi-tate cu logica aflată la baza acestei interpretări, că orice stat membru care a executat un mandat european de arestare emis împotriva unei anumite persoane ar trebui să îşi dea consimŃământul în cazul unei predări ulterioare a acesteia.

Mai exact, nu se poate exclude ca, într-un caz precum cel din acŃiunea principală, al doilea stat membru de executare, care trebuie să îşi dea consimŃământul pentru predarea ulterioară în temeiul articolului 28 alineatul (2) din decizia-cadru, şi al treilea stat


membru de executare, însărcinat să efectueze predarea în temeiul articolului 1 alineatul (2) din aceasta, să adopte decizii divergente cu privire la această predare şi, prin urmare, ca predarea să nu poată fi efectuată. Cu toate acestea, o asemenea posibilitate este inerentă sistemului instituit prin articolul 28 alineatul (2) din această decizie-cadru, din moment ce această dispoziŃie impune, în prin-cipiu, decizia concordantă a două state membre în cazul unei predări ulterioare pentru o infracŃiune săvârşită anterior ultimei predări.

Rezultă că interpretarea potrivit căreia noŃiunea „stat membru de executare” face trimitere numai la statul membru care a efectuat ultima predare a persoanei în cauză consolidează sistemul de predare instituit prin decizia-cadru în favoarea unui spaŃiu de libertate, de securitate şi de justiŃie în conformitate cu încrederea reciprocă care trebuie să existe între statele membre. Prin limitarea situaŃiilor în care autorităŃile judiciare de executare ale statelor membre implicate în predări succesive ale aceleiaşi persoane pot refuza să îşi dea consimŃământul pentru executarea unui mandat european de arestare, o astfel de interpretare nu face decât să faciliteze predarea persoanelor căutate, în conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din decizia-cadru, care constituie norma esenŃială instituită prin aceasta din urmă337.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 28 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Con-siliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că, atunci când o persoană a făcut obiectul mai multor predări între state membre în temeiul unor mandate europene de arestare succesive, predarea ulterioară a acestei persoane unui alt stat membru decât cel care a predat-o în ultimul rând este condiŃio-nată numai de consimŃământul statului membru care a efectuat această din urmă predare.

337 A se vedea în acest sens Wolzenburg, pct. 58 şi 59.


SecŃiunea a 3-a. Principiul specialităŃii şi dreptul la o cale de atac în Cauza JEREMY F.

(Cauza C-168/13 PPU)

1. Cadrul juridic

Dreptul internaŃional

Sub titlul „Dreptul la libertate şi la siguranŃă”, articolul 5 din ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumit în continuare „ConvenŃia”), prevede:

„1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepŃia cazurilor următoare şi în conformitate cu legea:

[...] f) dacă este vorba despre arestarea sau detenŃia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în cel mai scurt timp şi într-o limbă pe care o înŃelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaŃii aduse împotriva sa.

[...] 4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deŃinere are dreptul să introducă în faŃa unui tribunal, care decide fără întârziere asupra legalităŃii detenŃiei sale şi să ordone eliberarea sa dacă detenŃia este ilegală.

[...]”

Articolul 13 din CEDO, intitulat „Dreptul la un recurs efectiv”, prevede:


„Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăŃi recunoscute de prezenta convenŃie au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanŃe naŃionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acŃionat în exercitarea atribuŃiilor lor oficiale”.

Decizia-cadru 2002/584

Articolul 17, intitulat „Termene şi proceduri pentru decizia de exe-cutare a mandatului european de arestare”, prevede:

„(1) Un mandat european de arestare se soluŃionează şi se execută în regim de urgenŃă.

(2) În cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare se ia în termen de 10 zile de la data consimŃământului menŃionat anterior.

(3) În celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare se ia în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei căutate.

(4) În cazuri particulare, atunci când mandatul european de arestare nu poate fi executat în termenele prevăzute la alineatele (2) sau (3), autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre aceasta, indicând motivele. Într-un astfel de caz, termenele pot fi prelungite cu 30 de zile suplimentare.

(5) Cât timp nici o decizie definitivă privind executarea manda-tului european de arestare nu este luată de autoritatea judiciară de executare, aceasta se va asigura că sunt îndeplinite condiŃiile materiale necesare unei predări efective a persoanei.

(6) Orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie motivat.

(7) Atunci când, în circumstanŃe excepŃionale, un stat membru nu poate respecta termenele stabilite în prezentul articol, acesta informează Eurojust, precizând motivele întârzierii. În afară de aceasta, un stat membru care a suferit, din partea altui stat


membru, mai multe întârzieri în executarea unor mandate europene de arestare, informează Consiliul despre aceasta, în scopul evaluării, la nivelul statelor membre, a punerii în aplicare a prezentei decizii-cadru”.

Sub titlul „Eventuala urmărire penală pentru alte infracŃiuni”, articolul 27 din decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre are următorul cuprins:

„[…]

(4) Cererea pentru consimŃământ este prezentată autorităŃii judiciare de executare, însoŃită de informaŃiile menŃionate la articolul 8 alineatul (1), precum şi de o traducere, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2). ConsimŃământul este dat atunci când infracŃiunea pentru care este solicitat implică ea însăşi obligaŃia de predare, în conformitate cu prezenta decizie-cadru. ConsimŃământul este refuzat pentru motivele menŃionate la articolul 3 şi, în caz contrar, poate fi refuzat doar pentru motivele menŃionate la articolul 4. Decizia este adoptată în cel mult 30 de zile de la data primirii cererii.

Pentru cazurile menŃionate la articolul 5, statul membru emitent trebuie să acorde garanŃiile care sunt prevăzute aici”.

Potrivit articolului 28 din decizia-cadru, intitulat „Predarea sau extrădarea ulterioară”:

„[…]

(3) Autoritatea judiciară de executare consimte ca persoana vizată să fie predată unui alt stat membru, în conformitate cu următoarele norme:

[…]

(c) decizia este adoptată în cel mult treizeci de zile de la data primirii cererii”.



La data de 25 septembrie 2012, Crown Court at Maidstone a emis un mandat european de arestare împotriva lui Jeremy F., resortisant al Marii Britanii, în cadrul unor proceduri penale demarate împotriva acestuia pentru fapte comise în acest stat membru care ar putea fi încadrate, în dreptul englez, ca lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor, infracŃiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege ajunge la un maxim de 7 ani închisoare.

Arestat în FranŃa la data de 28 septembrie 2012, solicitantul din acŃiunea principală a declarat, în aceeaşi zi, în faŃa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bordeaux, că acceptă predarea sa autorităŃilor judiciare din Regatul Unit, fără a renunŃa la regula specialităŃii. Această declaraŃie a fost reiterată de solicitant, asistat de un interpret, în prezenŃa avocatului ales, în cadrul audierii desfăşurate în faŃa Camerei de InstrucŃie a CurŃii de Apel Bordeaux.

Prin decizia din 4 octombrie 2012, Camera de InstrucŃie a CurŃii de Apel Bordeaux a dispus predarea persoanei solicitate autorităŃilor judiciare engleze pentru desfăşurarea urmăririi penale în procedurile mai sus menŃionate. Persoana solicitată a fost predată la data de 10 octombrie 2012 şi este arestat provizoriu de la această dată în Marea Britanie.

La data de 22 octombrie 2012, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bordeaux a primit o cerere din partea autorităŃilor judiciare engleze pentru obŃinerea consimŃământului Camerei de InstrucŃie a acestei instanŃe pentru urmărirea persoanei solicitate pentru fapte comise în Marea Britanie înainte de predarea sa, care ar putea constitui o altă infracŃiune decât cea care a motivat cererea de predare.

Potrivit autorităŃilor britanice, cu ocazia revenirii tinerei fete care a constituit subiectul pasiv al presupusei lipsiri de libertate, aceasta a declarat că a întreŃinut raporturi sexuale cu persoana solicitată în diverse ocazii în perioada 1 iulie – 20 septembrie 2012. Astfel de


fapte ar putea fi calificate, în dreptul englez, ca infracŃiunea de act sexual cu un minor de 16 ani, pasibilă de o pedeapsă maximă de 14 ani închisoare. AutorităŃile judiciare engleze au decis să înceapă urmărirea penală împotriva persoanei solicitate şi pentru această infracŃiune.

Cererea autorităŃilor judiciare din Marea Britanie s-a concretizat la 16 noiembrie 2012 prin emiterea unui mandat european de arestare vizând infracŃiunea care se află la originea noilor proceduri penale.

In urma şedinŃei publice din 18 decembrie 2012, Camera de InstrucŃie a CurŃii de Apel Bordeaux a hotărât, prin decizia din 15 ianuarie 2013, să acorde consimŃământul pentru cererea de extindere a procedurilor împotriva persoanei solicitate şi pentru activităŃile de act sexual cu un minor de 16 ani, comise în perioada mai sus menŃionată.

Persoana solicitată a declarat recurs în faŃa CurŃii de CasaŃie (Cour de cassation) împotriva hotărârii din 15 ianuarie 2013, iar aceasta a sesizat Consiliul ConstituŃional (Conseil constitutionnel) cu o excepŃie de neconstituŃionalitate a prevederilor articolului 695-46 C.proc.pen. francez, care priveşte, în special, principiul egalităŃii în faŃa legii şi dreptul la o cale de atac efectivă338.


In acest context, Consiliul ConstituŃional a decis să suspende proce-durile şi să adreseze CurŃii următoarea întrebare preliminară:

„Articolele 27 şi 28 din decizia-cadru[…] trebuie interpretate în sensul că se opun ca statele membre să prevadă un recurs suspensiv de executare a deciziei autorităŃii judiciare care hotărăşte, într-un termen de 30 de zile din momentul primirii cererii, fie să-şi dea consimŃământul pentru ca o persoană solicitată să fie urmărită, condamnată sau deŃinută în vederea

338 Cauza C-168/13 PPU, Jeremy F., nepublicată încă în Repertoriu, pct.

19-26 (în continuare Jeremy F.).


executării unei pedepse sau unei măsuri de siguranŃă privative de libertate, pentru o infracŃiune comisă înainte de predarea sa în executarea unui mandat european de arestare, alta decât cea care a motivat cererea de predare, fie pentru predarea persoanei solicitate unui stat membru altul decât statul de executare, în baza unui mandat european de arestare emis pentru o altă infracŃiune înainte de predarea sa?”


Cu privire la dreptul de a prevedea o cale de atac suspensivă de executare

Prin intermediul întrebării formulate, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă articolul 27, paragraful 4 şi articolul 28, paragraful 3, punctul c) din decizia-cadru trebuie interpretate în sensul că se opun ca statele membre să prevadă o cale de atac suspensivă de executare a deciziei de acordare a consimŃământului pentru urmărirea persoanei solicitate pentru altă infracŃiune decât cea care a motivat cererea de predare, ori pentru predarea acesteia unui alt stat, în vederea urmăririi pentru o altă infracŃiune decât cea care a motivat cererea de predare.

Cu privire la posibilitatea formulării unei căi de atac suspensive de executare a deciziei de acordare a consimŃământului, trebui constatat că decizia-cadru nu reglementează expres această posibilitate. Totuşi, o absenŃă a reglementării exprese nu înseamnă că decizia-cadru împiedică statele membre să prevadă un asemenea recurs. De altfel, decizia-cadru permite asigurarea că executarea unui mandat european de arestare beneficiază de toate garanŃiile proprii unor astfel de decizii.

Astfel, în primul rând, articolul 1, alineatul 3, din decizia-cadru precizează în mod expres că aceasta nu are ca efect modificarea obligaŃiei de a respecta drepturile fundamentale şi principiile juridice fundamentale care sunt consacrate în articolul 6 din Tratatul UE. Apoi, pentru facilitarea şi accelerarea cooperării judiciare în scopul


de a contribui la realizarea obiectivul stabilit pentru Uniune de a deveni un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, decizia-cadru în sine, şi primul paragraf din considerentul 12 statuează obligaŃia respectării drepturilor fundamentale şi principiile recunoscute de articolul 6 din Tratatul UE şi reflectate în Cartă, inclusiv Capitolul VI, în ceea ce priveşte persoana care face obiectul unui mandat european de arestare.

În această privinŃă, trebuie menŃionat că, la fel ca în procedura de extrădare, în cadrul procedurii de predare stabilite prin decizia-cadru, dreptul la un recurs efectiv, astfel cum se prevede la articolul 13 din CEDO şi articolul 47 din Cartă, care este în discuŃie în acŃiunea principală, este de o importanŃă deosebită.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cazul cererii de extrădare, că articolul 5, paragraful 4, al CEDO este o lex specialis în raport cu cerinŃele mai generale din articolul 13339. În această privinŃă, Curtea a statuat că, atunci când dispoziŃia privativă de libertate se dispune de către o instanŃă care hotărăşte în urma unei proceduri jurisdicŃionale, controlul urmărit prin articolul 5 paragraful 4 din CEDO este încorporat în decizie340, şi că, în plus, dispoziŃia în cauză nu obligă statele contractante să instituie un dublu grad de jurisdicŃie pentru verificarea legalităŃii detenŃiei şi a cererilor de extindere341.

De asemenea, Curtea a avut deja ocazia să arate, în contextul interpretării Directivei 2005/85/CE342, că principiul protecŃiei

339 A se vedea Chahal v. Marea Britanie, Decizia din 15 noiembrie 1996,

[1996] CEDO, pct. 126. 340 A se vedea Khodzhamberdiyev v. Rusia, Decizia din 5 iunie 2012,

[2012] CEDO, pct. 103 şi jurisprudenŃa citată. 341 Vezi Marturana v. Italia, Decizia din 4 martie 2008, [2008] CEDO,

pct. 110 şi jurisprudenŃa citată. 342 Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind

standardele minime cu privire la procedurile de acordare şi retragere a statutului de refugiat în statele membre (JO L 326/2005), p. 13 şi rectificarea (JO L 236/2006), p. 36.


jurisdicŃionale efective implică, în special, dreptul de acces la o instanŃă, iar nu la mai multe grade de jurisdicŃie343.

DispoziŃiile Deciziei-cadru oferă deja o procedură ce îndeplineşte cerinŃele de la articolul 47 din Cartă, indiferent de modalitatea de punere în aplicare a Deciziei-cadru aleasă de către statele membre.

În sfârşit, trebuie arătat că, chiar şi în cadrul procedurii de urmărire penală sau de executare a unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate sau în cadrul procedurii penale pe fond, care rămân în afara domeniului de aplicare al deciziei-cadru sau al dreptului Uniunii, statele membre rămân supuse obligaŃiei de a respecta drepturile fundamentale astfel cum sunt consacrate de CEDO sau de dreptul lor naŃional, inclusiv, dacă este cazul, dreptul la un dublu grad de jurisdicŃie al persoanelor pe care o instanŃă judecătorească le-a declarat vinovate de săvârşirea unei infracŃiuni.

Trebuie subliniat, totuşi, că, indiferent de garanŃiile exprese prevăzute de decizia-cadru, lipsa de reglementare în acesta din urmă a unui drept de recurs suspensiv împotriva deciziilor privind mandatul european de arestare nu împiedică statele membre să prevadă o astfel de cale de atac.

Cu privire la limitele unei eventuale căi de atac

Cu toate că decizia-cadru nu reglementează niciun drept la o cale de atac suspensivă împotriva deciziilor referitoare la mandatul european de arestare, din aceasta rezultă totuşi că trebuie să fie impuse anumite limite marjei de manevră a statelor membre în executarea unui mandat european de arestare.

Astfel, limitele temporale prevăzute la articolul 17 din decizia-cadru trebuie interpretate în sensul că decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare trebuie luată, în principiu, în termen de zece zile de la consimŃământul la predare al persoanei solicitate, sau, în alte cazuri, în termen de şaizeci de zile de la arestarea acestuia. Doar în cazuri speciale, aceste limite pot fi prelungite 343 Cauza C-69/10, Samba Diouf, [2011] ECR I-7151, pct. 69.


pentru o perioadă suplimentară de treizeci de zile şi numai în circumstanŃe excepŃionale, termenul prevăzut la articolul 17 poate fi depăşit de către un stat membru.

Prin urmare, orice cale de atac suspensivă de executare în temeiul legislaŃiei naŃionale a unui stat membru împotriva deciziei de executare a mandatului european de arestare nu poate, în orice caz, să acŃioneze cu încălcarea limitelor pentru adoptarea unei decizii finale, cu excepŃia cazului în care instanŃa de trimitere decide să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară.

În ceea ce priveşte, în al doilea rând, decizia de a acorda consimŃă-mântul pentru prelungirea mandatului sau de livrare mai târziu, în conformitate cu articolul 27, paragraful 4, şi 28, paragraful 3, sub c) din decizia-cadru, trebuie remarcat faptul că aceste dispoziŃii prevăd că decizia „se adoptă nu mai târziu de treizeci de zile de la primirea solicitării”.

ConŃinutul acestor prevederi, cu un conŃinut diferit de cel al artico-lului 17 din Decizia cadru corespunde unei situaŃii diferite cu privire la decizia de a interveni. Într-adevăr, pe de o parte, persoana nu mai este în stare de arest în statul membru de executare a mandatului european de arestare şi a fost predată statului membru emitent al mandatului. Pe de altă parte, autoritatea judiciară de executare, care este solicitată pentru a da acordul în conformitate cu articolul 27, paragraful 4, şi 28, paragraful 3, litera c) din decizia-cadru, posedă deja a o serie de informaŃii care să îi permită să decidă în cunoştinŃă de cauză.

Cu toate acestea, deciziile prevăzute la articolul 27 alineatul 4, şi 28, paragraful 3, litera c) din Decizia-cadru privesc o altă infracŃiune decât cea pentru care a fost predat, ceea ce justifică o perioadă de treizeci de zile pentru acordarea consimŃământului.

Rezultă că articolul 27, alineatul 4, şi 28, paragraful 3, litera c) din decizia-cadru trebuie interpretate în sensul că decizia autorităŃii judiciare care îşi dă acordul ca a o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deŃinută în vederea executării unei pedepse sau a


unei măsuri de siguranŃă pentru o infracŃiune săvârşită înaintea predării în temeiul unui mandat european de arestare, alta decât cea care a motivat predarea, sau pentru predarea unei persoane într-un alt stat membru decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracŃiune săvârşită înainte de o astfel de predare, trebuie luată, în principiu, în termen de treizeci de zile de la primirea cererii.

În scopul de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a Deciziei-cadru, trebuie să se considere că orice cale de atac suspensivă în temeiul legislaŃiei naŃionale a unui stat membru împotriva deciziilor prevăzute la articolele 27, punctul 4, şi 28, paragraful 3, litera c) din decizia-cadru trebuie, în orice caz, să fie exercitată în conformitate cu limitele stabilite la articolul 17 din Decizia-cadru privind adoptarea unei decizii finale.

Din aceste considerente, Curtea hotărăşte:

Articolele 27, punctul 4 şi 28, punctul 3, litera c) din decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, trebuie inter-pretate în sensul că nu se opun ca statele membre să prevadă o cale de atac suspensivă de executare a deciziei autorităŃii judi-ciare de executare care stabileşte, într-un termen de 30 de zile de la primirea cererii, acordarea consimŃământului fie ca persoana solicitată să fie urmărită, condamnată sau deŃinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranŃă privative de libertate, pentru o infracŃiune comisă înainte de predarea sa în executarea unui mandat european de arestare, alta decât cea care a motivat predarea, fie ca persoana solicitată să fie predată unui alt stat membru decât statul de executare, în baza unui mandat european de arestare emis pentru o infracŃiune comisă înaintea predării, atâta timp cât decizia definitivă este adoptată în termenele stabilite în articolul 17 din decizia-cadru.


SecŃiunea a 4-a. Specialitate, funcŃionalitate şi respectarea dreptului la apărare

1. Introducere

Principiul specialităŃii instituie o regulă aparent simplă: persoana solicitată printr-o cerere de cooperare judiciară internaŃională în materie penală poate fi judecată numai pentru infracŃiunile pentru care a fost cerută.

Această regulă aparent simplă ridică însă multe probleme, atât în cooperarea internaŃională, aşa cum am arătat în secŃiunile anterioare, dar şi în interpretarea principiului de către instanŃele naŃionale344.

344 Aşa cum am menŃionat în introducere, lipsa de specializare a instan-

Ńelor în materia cooperării judiciare internaŃionale şi necunoaşterea în profunzime a prevederilor pot duce la situaŃii în care se face o confuzie evidentă între principii fundamentale ale cooperării judiciare. În câteva soluŃii recente, instanŃe de la Curtea de Apel Bucureşti au confundat principiul specialităŃii cu principiul non bis in idem (C.A. Bucureşti, SecŃia I penală, sentinŃa nr. 272/2013 (http://portal.just.ro/2/SitePages/ Dosar.aspx?id_dosar=200000000302105&id_inst=2), C.A. Bucureşti, SecŃia I penală, sentinŃa nr. 371/2013, (http://portal.just.ro/2/ SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000304825&id_inst=2), C.A. Bucureşti, SecŃia I penală, sentinŃa nr. 372/2013 (http://portal.just.ro/2/ SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000304826&id_inst=2). Astfel, instanŃele menŃionate invocă „respectarea regulii specialităŃii, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, în sensul ca persoana extrădată să nu fie judecată pentru aceleaşi infracŃiuni ce fac obiectul dosarului penal înregistrat pe rolul instanŃelor române” (sublinierea noastră). Or, interdicŃia de a judeca o persoană pentru aceleaşi infracŃiuni pentru care este judecată în România este impusă de principiul non bis in idem, prevăzut în art. 5 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, respectiv în art. 8 din Legea nr. 302/2004, principiul specialităŃii reglementând cu totul alte probleme şi oferind cu totul alte garanŃii, aşa cum am arătat mai sus.


Potrivit principiului specialităŃii, orice alte infracŃiuni săvârşite anterior predării, descoperite după ce persoana a fost predată şi nemenŃionate în cererea de cooperare judiciară nu pot fi urmărite de statul solicitant, atâta timp cât persoana solicitată s-a prevalat de principiul specialităŃii, decât în anumite situaŃii expres prevăzute în legislaŃia europeană.

Aceste situaŃii, prezentate în detaliu în secŃiunile anterioare, se rezumă la următoarele excepŃii de la aplicarea principiului:

a) atunci când, având posibilitatea să o facă, persoana predată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul statului solicitant, ori dacă a revenit pe teritoriul acestuia după ce îl părăsise iniŃial;

b) când infracŃiunea nu este sancŃionată cu o pedeapsă sau măsură de siguranŃă privativă de libertate;

c) când procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei;

d) atunci când persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăŃii sale individuale;

e) atunci când persoana a acceptat să fie predată, renunŃând, după caz, în acelaşi timp, şi la principiul specialităŃii, fie când persoana a renunŃat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de acest principiu pentru fapte specifice anterioare predării sale;

f) atunci când autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimŃământul.

Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana predată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracŃiunii recalificate ar


îngădui predarea (în baza extrădării sau mandatului european de arestare)345.

În cele ce urmează vom analiza câteva aspecte întâlnite în practica ECJ şi care Ńin de esenŃa principiului: noŃiunea de „aceeaşi infrac-Ńiune”, problema consimŃământului când persoana solicitată face obiectul unor cereri multiple şi/sau succesive de predare din partea mai multor state, precum şi garanŃiile oferite acesteia în procedura desfăşurată în faŃa statului solicitat.

2. NoŃiunea de „aceeaşi infracŃiune”

Spre deosebire de principiul „non bis in idem”, unde analiza inci-denŃei principiului se face, cel puŃin la nivel european, prin referire la „aceleaşi fapte”, legislaŃia europeană, în reglementarea princi-piului specialităŃii, face referire la noŃiunea de „aceeaşi infracŃiune”. Este adevărat că în cererea de asistenŃă judiciară trebuie arătate atât faptele care motivează cererea în concret, cât şi încadrarea juridică a acestora, dar prevederile europene sunt clare, atât în enunŃarea prin-cipiului, cât şi în enumerarea excepŃiilor: persoana nu poate fi judecată pentru o altă infracŃiune decât cea care a motivat predarea sa.

Voi încerca să analizez în cele ce urmează dacă referirea la „aceeaşi infracŃiune” trebuie înŃeleasă ca referindu-se la aceleaşi fapte, mai ales că instanŃa europeană, în analiza noŃiunii de „aceeaşi infrac-Ńiune”, pare să indice contrariul. Mă voi mărgini să arăt în continuare care sunt criteriile de determinare a noŃiunii de „aceeaşi infracŃiune” în practica ECJ şi cum a stabilit aceasta, prin raportare la un caz concret, dacă aceste criterii sunt îndeplinite sau nu.

InstanŃa europeană a avut posibilitatea să analizeze noŃiunea de „aceeaşi infracŃiune” într-o cauză recentă346, unde două persoane au

345 Norel Neagu, Cooperarea judiciară internaŃională în materie penală,

Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 13. 346 Cauza C-388/08 PPU, Leymann şi Pustovarov, [2008] ECR I-8983.


fost solicitate de autorităŃile finlandeze autorităŃilor poloneze, respectiv spaniole, pentru săvârşirea, într-o anumită perioadă de timp, a unei infracŃiuni de trafic de droguri (amfetamine). După predarea persoanelor solicitate, în investigarea cauzei, autorităŃile judiciare finlandeze au descoperit faptul că în realitate substanŃa traficată a fost haşiş, iar nu amfetamine, iar perioada săvârşirii infracŃiunii era puŃin diferită de cea menŃionată în cererea de predare347.

InstanŃa europeană a arătat că cererea de predare se întemeiază pe informaŃiile care prezintă situaŃia investigaŃiilor la momentul emi-terii mandatului european de arestare. Este, aşadar, posibil ca, pe parcursul procedurii, faptele reŃinute să nu mai corespundă întru totul celor care fuseseră descrise iniŃial. Elementele obŃinute pot conduce la clarificarea şi chiar la modificarea elementelor consti-tutive ale infracŃiunii care au justificat iniŃial emiterea mandatului european de arestare. Pentru a stabili dacă un act de procedură conduce la o „infracŃiune […] alta” decât cea care figurează în mandatul european de arestare, este necesar să se compare descri-erea infracŃiunii menŃionate în mandatul european de arestare cu cea care figurează în actul de procedură ulterior. Solicitarea consimŃământului statului membru de executare pentru orice schimbare în descrierea faptelor ar depăşi implicaŃiile principiului specialităŃii şi ar aduce atingere obiectivului urmărit, care constă în accelerarea şi în simplificarea cooperării judiciare între statele membre avute în vedere în decizia-cadru348.

Pentru a determina dacă infracŃiunea în cauză nu este o „infracŃiune […] alta” decât cea care a motivat predarea, care necesită aplicarea procedurii consimŃământului persoanei solicitate sau al statului de executare, este necesar să se verifice dacă elementele constitutive ale infracŃiunii, potrivit descrierii legale a acesteia în statul

347 Una dintre persoane (Leymann) a fost solicitată pentru comiterea unei

infracŃiuni grave referitoare la traficul de stupefiante între 1 ianuarie 2005 şi 21 martie 2006, dar a fost trimisă în judecată pentru trafic de stupefiante în perioada 15-26 februarie 2006.

348 Leymann şi Pustovarov, pct. 53-56.


membru emitent, sunt cele pentru care persoana a fost predată şi dacă există o corespondenŃă suficientă între datele care figurează în mandatul de arestare şi cele menŃionate în actul de procedură ulterior. Sunt admise schimbări în circumstanŃele referitoare la timp şi la loc, în măsura în care acestea decurg din elementele culese pe parcursul procedurii derulate în statul membru emitent cu privire la comportamentele descrise în mandatul de arestare, nu modifică natura infracŃiunii şi nu conduc la motive de neexecutare în temeiul articolelor 3 şi 4 din decizia-cadru menŃionată349.

O schimbare în descrierea infracŃiunii, având ca obiect numai categoria de stupefiante în cauză, fără să fie modificată încadrarea juridică a infracŃiunii, nu este, în sine, de natură să caracterizeze o „infracŃiune […] alta” decât cea care a motivat predarea, în condiŃiile în care este vorba tot despre o infracŃiune pentru care este prevăzută o pedeapsă între aceleaşi limite şi care intră la rubrica „traficul ilicit de stupefiante” menŃionată la articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru350.

Aşa cum putem observa, instanŃa europeană, în verificarea existenŃei identităŃii de infracŃiune, impune un dublu control.

Un prim aspect se referă la verificarea elementelor constitutive ale infracŃiunii pentru care a fost predat, raportat la elementele consti-tutive ale infracŃiunii pentru care este judecat ulterior. Această analiză se îndepărtează de criteriile stabilite de ECJ în analiza noŃiunii de „aceleaşi fapte”351, apropiindu-se mai mult de analiza efectuate de instanŃe americane (Testul Blockburger) şi de instanŃele europene (jurisprudenŃa CEDO anterioară cauzei Zolothukin). Analiza se efectuează în funcŃie de interesul juridic protejat şi de elementele constitutive ale infracŃiunilor, fiind o analiză în drept, iar nu în fapt.

349 Idem, pct. 57. 350 Idem, pct. 62-63. 351 Un set de fapte indisolubil legate între ele în ceea ce priveşte locul,

timpul şi obiectul acestora.


InstanŃa europeană nu renunŃă însă la analiza faptelor care au determinat predarea persoanei solicitate. Astfel, un al doilea aspect al controlului impus de ECJ se referă la corespondenŃa faptelor descrise în cererea de predare cu cele pentru care aceasta este trimisă în judecată în statul solicitant. InstanŃa europeană arată că este necesar să se stabilească dacă există o corespondenŃă suficientă între datele care figurează în mandatul de arestare şi cele menŃionate în actul de procedură ulterior. În considerarea principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, ECJ a stabilit că sunt admise schimbări în circumstanŃele referitoare la timp şi la loc, în măsura în care acestea decurg din elementele culese pe parcursul procedurii derulate în statul membru emitent cu privire la comportamentele descrise în mandatul de arestare. Ceea ce indică instanŃa europeană este că nu trebuie să existe identitate sau suprapunere perfectă în ceea ce priveşte faptele menŃionate în cererea de asistenŃă judiciară şi cele judecate ulterior în procesul din statul solicitant. Limita impusă însă (nu trebuie să modifice natura infracŃiunii şi nu trebuie să conducă la motive de neexecutare a cererii), prin referire la articolul 3 din decizia-cadru 584/2002, trimite în mod necesar la analiza noŃiunii de „aceleaşi fapte” şi la criteriile stabilite de ECJ în materie352.

În concluzie, respectarea principiului specialităŃii impune o dublă analiză, atât în fapt, cât şi în drept, pentru a se stabili dacă este vorba de „aceeaşi infracŃiune” sau de o „altă infracŃiune” decât aceea care a motivat predarea persoanei solicitate.

352 Potrivit art. 3 pct. 2 din decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, constituie

motiv obligatoriu de neexecutare a mandatului european de arestare atunci când din informaŃiile aflate la dispoziŃia autorităŃii judiciare de executare rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv într-un stat membru pentru aceleaşi fapte, cu condiŃia ca, în caz de condam-nare, sancŃiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare, sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul statului membru de condamnare.


3. ConsimŃământul statului de executare în cazul predărilor succesive

Respectarea principiului specialităŃii este necesară şi în cazul predă-rilor succesive. Este logic să fie aşa, deoarece predarea iniŃială se iniŃiază în baza unei cereri de asistenŃă judiciară, în care se specifică expres infracŃiunile pentru care se cere predarea. O predare ulteri-oară, unui alt stat, pentru alte infracŃiuni, neprevăzute în cererea de predare iniŃială, necesită, pentru respectarea principiului specialităŃii, ori consimŃământul persoanei solicitate pentru predare, ori consim-Ńământul statului care a predat-o iniŃial.

O astfel de situaŃie a apărut în cazul unei persoane solicitată de trei state membre ale Uniunii Europene353. Este vorba de o persoană care a săvârşit mai multe infracŃiuni de furt în mai multe state membre şi care a fost solicitată succesiv de Ungaria (Marii Britanii), de către Finlanda (Ungariei) şi de către FranŃa (Finlandei). Regula generală pentru respectarea principiului specialităŃii o constituie obŃinerea consimŃământului de la statul care a predat iniŃial persoana pentru o predare ulterioară unui alt stat. Astfel, Ungaria a solicitat consimŃă-mântul Marii Britanii pentru predarea ulterioară a persoanei solicitate către Finlanda. În momentul în care acest din urmă stat a fost pus în faŃa solicitării emise de statul francez, s-a pus problema cărui stat trebuie să ceară consimŃământul pentru predarea ulterioară a persoanei solicitate, şi respectarea astfel a principiului specialităŃii: Ungariei (ca stat de la care a preluat persoana solicitată), Marii Britanii (ca stat care a predat iniŃial persoana solicitată), sau ambelor state?

SoluŃia ECJ a fost simplă şi eficace: este necesar numai consimŃă-mântul ultimului stat care a predat persoana solicitată, anterior cererii formulate de statul terŃ. În cazul descris, mai sus, este necesar numai consimŃământul Ungariei pentru predarea de către Finlanda a persoanei solicitate FranŃei, nu şi/sau consimŃământul Marii Britanii.

353 Cauza C-192/12 PPU, Melvin West, nepublicată încă în Repertoriu.


Mai interesantă decât soluŃia este motivarea curŃii. ECJ a arătat că interpretarea potrivit căreia noŃiunea „stat membru de executare” face trimitere numai la statul membru care a efectuat ultima predare a persoanei în cauză consolidează sistemul de predare instituit prin decizia-cadru în favoarea unui spaŃiu de libertate, de securitate şi de justiŃie în conformitate cu încrederea reciprocă care trebuie să existe între statele membre. Prin limitarea situaŃiilor în care autorităŃile judiciare de executare ale statelor membre implicate în predări succesive ale aceleiaşi persoane pot refuza să îşi dea consimŃământul pentru executarea unui mandat european de arestare, o astfel de interpretare nu face decât să faciliteze predarea persoanelor căutate, în conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce354.

Obiectivul urmărit de decizia-cadru presupune, în special, să faciliteze şi să accelereze cooperarea judiciară355. Această decizie-cadru vizează de asemenea să contribuie la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spaŃiu de libertate, de securitate şi de justiŃie, înte-meindu-se pe gradul de încredere crescut care trebuie să existe între statele membre356.

Solicitarea concomitentă a consimŃământului din partea celor două state membre poate aduce atingere obiectivului urmărit de decizia-cadru, constând în accelerarea şi în facilitarea cooperării judiciare dintre statele membre357. Mai exact, nu se poate exclude ca al doilea stat membru de executare, care trebuie să îşi dea consimŃă-mântul pentru predarea ulterioară, şi al treilea stat membru de executare, însărcinat să efectueze predarea, să adopte decizii diver-gente cu privire la această predare şi, prin urmare, ca predarea să nu poată fi efectuată358.

354 West, pct. 62. 355 A se vedea Advocaten voor de Wereld, pct. 31, Goicoechea, pct. 51, 55

şi 76, precum şi Leymann şi Pustovarov, pct. 42. 356 A se vedea în acest sens Leymann şi Pustovarov, pct. 48 şi 50. 357 West, pct. 56. 358 Idem, pct. 59.


În esenŃă, invocând funcŃionalitatea dreptului Uniunii Europene, instanŃa europeană a simplificat procedurile de predare în ceea ce priveşte respectarea principiului specialităŃii, pentru a garanta realizarea obiectivului urmărit de legislaŃia europeană.

4. GaranŃiile oferite în statul solicitat şi respectarea princi-piului specialităŃii

Aşa cum am mai arătat, în cazul în care, după predarea persoanei solicitate, statul solicitant doreşte să o urmărească pe aceasta şi pentru alte infracŃiuni decât cele care au motivate cererea iniŃială de predare, pentru respectarea principiului specialităŃii este necesar fie consimŃământul persoanei solicitate, fie consimŃământul statului solicitat cu privire la infracŃiunile descoperite ulterior, dar comise anterior cererii de predare.

Problema care s-a pus în practica judiciară a fost dacă în legislaŃia europeană sunt prevăzute garanŃii privind procedura de acordare a consimŃământului în statul solicitat. Mai exact, odată acordat consimŃământul de autorităŃile acestui stat, dacă este posibilă exerci-tarea vreunei căi de atac împotriva hotărârii în acest stat şi care ar fi termenul în care o astfel de procedură ar trebui să se desfăşoare359.

InstanŃa europeană a răspuns că principiul protecŃiei jurisdicŃionale efective implică, în special, dreptul de acces la o instanŃă, iar nu la mai multe grade de jurisdicŃie. Potrivit opiniei ECJ, dispoziŃiile deciziei-cadru 2002/584/JAI oferă deja o procedură ce îndeplineşte cerinŃele de la articolul 47 din Cartă, indiferent de modalitatea de punere în aplicare a deciziei-cadru aleasă de către statele membre. Chiar şi în cadrul procedurii de urmărire penală sau de executare a unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă privative de libertate sau în cadrul procedurii penale pe fond, care rămân în afara domeniului de aplicare al deciziei cadru sau al dreptului Uniunii, statele membre rămân supuse obligaŃiei de a respecta drepturile fundamentale astfel cum sunt consacrate de CEDO sau de dreptul lor naŃional, inclusiv,

359 Cauza C-168/13 PPU, Jeremy F., nepublicată încă în Repertoriu.


dacă este cazul, dreptul la un dublu grad de jurisdicŃie al persoanelor pe care o instanŃă judecătorească le a declarat vinovate de săvârşirea unei infracŃiuni360.

Indiferent de garanŃiile exprese prevăzute de decizia-cadru, lipsa de reglementare în acesta din urmă a unui drept de recurs suspensiv împotriva deciziilor privind mandatul european de arestare nu împiedică statele membre să prevadă o astfel de cale de atac361. Cu alte cuvinte, lipsa unei căi de atac împotriva hotărârii de acordare a consimŃământului de către statul solicitat pentru extinderea cerce-tărilor în statul solicitant şi la alte infracŃiuni, nemenŃionate în cererea iniŃială de predare a persoanei solicitate nu aduce atingere drepturilor persoanei solicitate, prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene sau în ConvenŃia Europeană privind Drepturile Omului şi LibertăŃile Fundamentale. Pe de altă parte, prevederea unei astfel de căi de atac în legislaŃia naŃională nu este contrară prevederilor legislaŃiei europene, aflându-se în marja de apreciere a statelor membre în implementarea în dreptul naŃional a legislaŃiei europene.

Însă, prevederea unei astfel de căi de atac nu trebuie să aducă atin-gere realizării obiectivului deciziei-cadru, constând în accelerarea şi în facilitarea cooperării judiciare dintre statele membre. De aceea, întreaga procedură, inclusive exercitarea căilor de atac, trebuie să respecte termenele limită impuse în legislaŃia europeană.

Astfel, limitele temporale prevăzute la articolul 17 din decizia-cadru trebuie interpretate în sensul că decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare trebuie luată, în principiu, în termen de zece zile de la consimŃământul la predare al persoanei solicitate, sau, în alte cazuri, în termen de şaizeci de zile de la arestarea aces-tuia. Doar în cazuri speciale, aceste limite pot fi prelungite pentru o perioadă suplimentară de treizeci de zile şi numai în circumstanŃe

360 Idem, pct. 44, 47 şi 48. 361 Idem, pct. 51.


excepŃionale, termenul prevăzut la articolul 17 poate fi depăşit de către un stat membru362.

Prin urmare, orice cale de atac suspensivă de executare în temeiul legislaŃiei naŃionale a unui stat membru împotriva deciziei de executare a mandatului european de arestare nu poate, în orice caz, să acŃioneze cu încălcarea limitelor pentru adoptarea unei decizii finale, cu excepŃia cazului în care instanŃa de trimitere decide să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară363. Curtea a concluzionat că procedura incluzând o eventuală cale de atac împotriva deciziei de acordare a consimŃământului pentru extinderea cercetărilor în statul solicitant şi la alte infracŃiuni decât cele care au format obiectul cererii de predare a persoanei solicitate trebuie să respecte aceste termene generale.

5. Concluzie

Aşa cum se observă atât din reglementările europene, cât şi din jurisprudenŃa ECJ, principiul specialităŃii beneficiază de o atenŃie deosebită la nivel european. Cu toate acestea, realizarea obiectivului urmărit de această legislaŃie, respectiv accelerarea şi facilitarea cooperării judiciare dintre statele membre, primează atunci când este aşezat în balanŃă cu garanŃiile care trebuie acordate persoanei soli-citate. Numitorul comun al deciziilor adoptate de instanŃa europeană în ceea ce priveşte principiul specialităŃii îl constituie realizarea obiectivelor legislaŃiei europene, cu alte cuvinte funcŃionalitatea dreptului european.

362 Idem, pct. 64. 363 Idem, pct. 65.

Capitolul V Dreptul la apărare în jurisprudenŃa CurŃii de

JustiŃie a Uniunii Europene

SecŃiunea 1. Dreptul la apărare şi judecarea în lipsă în Cauza STEFANO MELLONI

(Cauza C-399/11)

1. Cadrul juridic

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 47 al doilea paragraf din cartă prevede:

„Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faŃa unei instanŃe judecătoreşti independente şi imparŃiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată”.

Potrivit articolului 48 alineatul (2) din cartă:

„Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare”.

Articolul 52 alineatul (3) din cartă prevede:

„În măsura în care prezenta cartă conŃine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale [semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, denumită în continuare «CEDO»],


înŃelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenŃia menŃionată. Această dispoziŃie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecŃie mai largă”.

Articolul 53 din cartă, intitulat „Nivelul de protecŃie”, prevede:

„Niciuna dintre dispoziŃiile prezentei carte nu poate fi inter-pretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi dreptul internaŃional, precum şi de convenŃiile internaŃionale la care Uniunea [Europeană] sau toate statele membre sunt părŃi şi în special [CEDO], precum şi prin constituŃiile statelor membre”.

Deciziile-cadru 2002/584/JAI şi 2009/299/JAI

Articolul 1 alineatele (2) şi (3) din Decizia-cadru 2002/584 prevede:

„(2) Statele membre execută orice mandat european de arestare, pe baza principiului recunoaşterii reciproce şi în conformitate cu dispoziŃiile prezentei decizii-cadru.

(3) Prezenta decizie-cadru nu poate avea ca efect modificarea obligaŃiei de respectare a drepturilor fundamentale şi a princi-piilor juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană”.

Articolul 5 din decizia-cadru menŃionată, în versiunea sa iniŃială, avea următorul cuprins:


1. atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă pronunŃate printr-o decizie dată în absenŃa uneia dintre părŃi şi în cazul în care persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în alt mod despre data şi locul audierii care a dus la decizia dată în absenŃă, predarea poate fi supusă condiŃiei ca autoritatea judiciară emitentă să dea asigurări considerate

Dreptul la apărare în jurisprudenŃa CJUE 301

suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul manda-tului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată în statul membru emitent şi să fie prezentă la judecată;

[…]”

Decizia-cadru 2009/299 precizează motivele refuzului de executare a mandatului european de arestare în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă la proces. Considerentele (1)-(4), precum şi considerentul (10) al acesteia prevăd:

„(1) Dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces este inclus în dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 6 din [CEDO], astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea a declarat, de asemenea, că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces nu este absolut şi că, în anumite condiŃii, persoana acuzată poate renunŃa, de bună voie şi nesilită de nimeni, în mod expres sau tacit, dar fără echivoc, la respectivul drept.

(2) Diversele decizii-cadru de punere în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti definitive nu abordează în mod integrat chestiunea hotărârilor care au fost emise în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Această diversitate ar putea complica activitatea practicienilor şi ar putea reprezenta un obstacol în calea cooperării judiciare.

(3) […] Decizia-cadru 2002/584/JAI [...] permite autorităŃii de executare să solicite autorităŃii emitente să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite rejudecarea cauzei în statul membru emitent şi să fie prezentă când se pronunŃă hotărârea. Caracterul suficient al unei astfel de asigurări este lăsat la aprecierea autorităŃii de executare şi de aceea este dificil de ştiut exact când poate fi refuzată executarea.


(4) Prin urmare, este necesar să se prevadă temeiuri clare şi comune pentru nerecunoaşterea deciziilor care au fost pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Prezenta decizie-cadru este destinată precizării definiŃiei acestor temeiuri comune care să permită autorităŃii de executare să execute decizia în pofida absenŃei persoanei în cauză de la proces, respectându-se pe deplin dreptul persoanei la apărare. Prezenta decizie-cadru nu este destinată reglementării formelor şi metodelor, inclusiv a cerinŃelor procedurale care sunt folosite pentru obŃinerea rezultatelor menŃionate în prezenta decizie-cadru, aceasta fiind o chestiune de legislaŃie naŃională a statelor membre.

[…]

(10) Recunoaşterea şi executarea unei decizii care a fost pronun-Ńată în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană nu ar trebui refuzate în cazul în care persoana în cauză, având cunoştinŃă de procesul stabilit, a fost apărată la proces de un avocat pe care l-a mandatat să facă acest lucru, acesta asigurându-se că asistenŃa juridică este concretă şi activă. În acest context, nu ar trebui să conteze dacă avocatul a fost ales, numit şi plătit de către persoana în cauză sau dacă avocatul respectiv a fost numit şi plătit de către stat, înŃelegându-se că persoana în cauză ar fi trebuit să aleagă în mod deliberat să fie reprezentată de către un avocat în loc să se prezinte în persoană la proces. […]”

Potrivit articolului 1 alineatele (1) şi (2) din Decizia-cadru 2009/299:

„(1) Obiectivele prezentei decizii-cadru sunt de a consolida drepturile procedurale ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale, de a facilita cooperarea judiciară în materie penală şi, în special, de a îmbunătăŃi recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare între statele membre.

(2) Prezenta decizie-cadru nu are drept efect modificarea obligaŃiei de respectare a drepturilor fundamentale şi a princi-piilor juridice fundamentale, astfel cum au fost consacrate în articolul 6 din [Tratatul UE, în versiunea sa anterioară Tratatului


de la Lisabona], inclusiv dreptul la apărare al persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale, şi nu aduce atingere obligaŃiilor care revin autorităŃilor judiciare în acest sens”.

La articolul 2, Decizia-cadru 2009/299 a eliminat articolul 5 punctul 1 din Decizia-cadru 2002/584 şi a introdus, în cadrul acesteia, un articol 4a, referitor la deciziile pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană, care are următorul cuprins:

„(1) Autoritatea judiciară de executare poate refuza, de ase-menea, executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, în cazul în care persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunŃată decizia, cu excepŃia cazului în care mandatul european de arestare precizează că persoana, în conformitate cu alte cerinŃe procedurale definite în legislaŃia naŃională a statului membru emitent:

(a) în timp util

(i) fie a fost citată personal şi, prin urmare, informată cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunŃată decizia, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces, în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinŃă de procesul stabilit,

şi

(ii) a fost informată că poate fi pronunŃată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces

sau

(b) având cunoştinŃă de procesul stabilit, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces

sau


(c) după ce i s-a înmânat decizia şi a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia persoana are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaŃia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinŃarea deciziei iniŃiale:

(i) a indicat în mod expres că nu contestă decizia

sau

(ii) nu a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac în intervalul de timp corespunzător

sau

(d) nu i s-a înmânat personal decizia, însă:

(i) i se va înmâna decizia personal şi fără întârziere după predare şi va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaŃia de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinŃarea deciziei iniŃiale,

şi

(ii) va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, astfel cum se menŃionează în mandatul de arestare european relevant.

[…]”

Potrivit articolului 8 alineatele (1)-(3) din Decizia-cadru 2009/299:

„(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispoziŃiilor prezentei decizii-cadru până la 28 martie 2011.

(2) Prezenta decizie-cadru se aplică recunoaşterii şi executării deciziilor pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană, de la data menŃionată la alineatul (1).


(3) În cazul în care un stat membru a declarat, la momentul adoptării prezentei decizii-cadru, că are motive serioase pentru a considera că nu se va putea conforma dispoziŃiilor prezentei decizii-cadru până la data menŃionată la alineatul (1), prezenta decizie-cadru se aplică cel mai târziu cu începere de la 1 ianuarie 2014 recunoaşterii şi executării deciziilor pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă, emise de autorităŃile competente ale respectivului stat membru. […]”


Prin ordonanŃa din 1 octombrie 1996, Camera întâi a SecŃiei penale a Audiencia Nacional (Spania) a declarat că era justificată extrădarea în Italia a domnului Melloni, pentru a fi judecat acolo pentru faptele enumerate în mandatele de arestare nr. 554/1993 şi nr. 444/1993, emise la 13 mai 1993 şi, respectiv, la 15 iunie 1993 de Tribunale di Ferrara (Italia). După ce a beneficiat de o liberare pe cauŃiune, a cărei valoare de 5.000.000 ESP a achitat-o la 30 aprilie 1996, domnul Melloni a fugit, astfel încât nu a mai putut fi predat autorităŃilor italiene.

Prin decizia din 27 martie 1997, Tribunale di Ferrara a constatat neprezentarea domnului Melloni şi a decis ca notificările ulterioare să fie efectuate avocaŃilor cărora acesta le-a acordat încrederea şi pe care i-a desemnat. Prin hotărârea Tribunale di Ferrara din 21 iunie 2000, care a fost confirmată ulterior prin hotărârea din 14 martie 2003 a Corte d’Appello di Bologna (Italia), domnul Melloni a fost condamnat în lipsă la o pedeapsă cu închisoarea de zece ani pentru bancrută frauduloasă. Prin hotărârea din 7 iunie 2004, Camera a cincea penală a Corte suprema di cassazione (Italia) a respins recursul formulat de avocaŃii domnului Melloni. La 8 iunie 2004, Parchetul General al Republicii de pe lângă Corte d’Appello di Bologna a emis mandatul european de arestare nr. 271/2004 pentru executarea condamnării pronunŃate de Tribunale di Ferrara.

Ca urmare a arestării domnului Melloni de poliŃia spaniolă la 1 august 2008, Juzgado Central de Instrucción n° 6 (Spania), prin


ordonanŃa din 2 august 2008, a hotărât să sesizeze Camera întâi a SecŃiei penale a Audiencia Nacional cu privire la mandatul european de arestare menŃionat.

Domnul Melloni s-a opus predării sale autorităŃilor italiene, argumentând, în primul rând, că în apel a desemnat un alt avocat decât cei doi avocaŃi care l-au reprezentat şi a revocat mandatul acordat acestora din urmă şi că, în pofida revocării respective, autorităŃile menŃionate au continuat să adreseze notificările acestor doi avocaŃi. În al doilea rând, el a susŃinut că legislaŃia procedurală italiană nu prevede posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva condamnărilor pronunŃate în lipsă şi că, prin urmare, executarea mandatului european de arestare ar trebui, dacă este cazul, să fie supusă condiŃiei ca Republica Italiană să garanteze posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii prin care a fost condamnat.

Prin ordonanŃa din 12 septembrie 2008, Camera întâi a SecŃiei penale a Audiencia Nacional a decis predarea domnului Melloni autorităŃilor italiene în vederea executării pedepsei care i-a fost aplicată de Tribunale di Ferrara în calitate de autor al unei infracŃiuni de bancrută frauduloasă, considerând, pe de o parte, că nu s-a dovedit faptul că avocaŃii pe care îi desemnase au încetat să îl reprezinte din 2001 şi, pe de altă parte, că dreptul la apărare fusese respectat, dat fiind că acesta avusese cunoştinŃă în prealabil de desfăşurarea procesului, că s-a aflat în mod voluntar în situaŃia de contumacie şi că a desemnat doi avocaŃi pentru reprezentarea şi apărarea sa, care interveniseră în această calitate în primă instanŃă, în apel şi în recurs, epuizând astfel căile de atac.

Domnul Melloni a introdus, în faŃa Tribunal Constitucional, un „recurso de amparo” (plângere constituŃională) împotriva ordonanŃei menŃionate. În susŃinerea căii de atac, acesta a invocat o încălcare indirectă a cerinŃelor absolute care decurg din dreptul la un proces echitabil consacrat la articolul 24 alineatul 2 din ConstituŃia spaniolă. Astfel, ar fi fost adusă o atingere conŃinutului esenŃial al procesului echitabil într-un mod care afectează demnitatea umană, rezultând din acceptarea extrădării către state care permit


condamnările în lipsă în cazul infracŃiunilor foarte grave, fără ca predarea să fie condiŃionată de posibilitatea persoanei condamnate de a ataca aceste condamnări pentru a garanta dreptul la apărare.

Prin ordonanŃa din 18 septembrie 2008, Camera întâi a Tribunal Constitucional a declarat admisibil „recurso de amparo” şi a suspendat executarea ordonanŃei din 12 septembrie 2008 şi, prin ordonanŃa din 1 martie 2011, Plenul Tribunal Constitucional a acceptat să judece el însuşi această cale de atac.

InstanŃa de trimitere admite că a recunoscut, în hotărârea 91/2000 din 30 martie 2000, că conŃinutul cu caracter obligatoriu al drepturilor fundamentale este mai limitat atunci când acestea sunt avute în vedere ad extra, numai cerinŃele fundamentale şi cele mai elementare putând fi asociate articolului 24 din ConstituŃia spaniolă şi putând determina evidenŃierea unei neconstituŃionalităŃi indirecte. Totuşi, potrivit acestei instanŃe, reprezintă o încălcare „indirectă” a cerinŃelor care decurg din dreptul la un proces echitabil, aducând atingere conŃinutului esenŃial al unui proces echitabil într-un mod care afectează demnitatea umană, decizia instanŃelor spaniole de a admite extrădarea în state care permit condamnările în lipsă în cazul infracŃiunilor foarte grave, fără ca predarea persoanei condamnate să fie supusă condiŃiei ca aceasta să poată ataca condamnările respective pentru a garanta dreptul la apărare.

InstanŃa menŃionată aminteşte că această jurisprudenŃă naŃională este aplicabilă şi în cadrul procedurii de predare instituite prin Decizia-cadru 2002/584, şi aceasta din două motive. Primul este legat de faptul că condiŃia impusă pentru predarea unei persoane condamnate este inerentă conŃinutului esenŃial al dreptului constituŃional la un proces echitabil. În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv, acesta este întemeiat pe împrejurarea că articolul 5 punctul 1 din decizia-cadru respectivă, în redactarea în vigoare la acea dată, prevedea posibilitatea ca executarea unui mandat european de arestare emis în vederea executării unei condamnări pronunŃate în lipsă să fie subordonată, „prin dispoziŃiile dreptului statului membru de executare”, printre altele, condiŃiei ca „autori-tatea judiciară emitentă să dea asigurări considerate suficiente pentru


a garanta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite rejudecarea cauzei în statul membru emitent şi să fie prezentă la judecată” (hotărârea Tribunal Constitucional 177/2006 din 5 iunie 2006).

În sfârşit, instanŃa de trimitere aminteşte că, prin hotărârea 199/2009 din 28 septembrie 2009, a admis „recurso de amparo” introdus împotriva unei ordonanŃe de predare a persoanei în cauză către România în cadrul executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei condamnări la patru ani de închisoare pronunŃate în lipsă, fără să se fi menŃionat condiŃia ca respectiva hotărâre de condamnare să poată fi revizuită. În acest sens, prin hotărârea menŃionată s-a respins argumentaŃia Audiencia Nacional potrivit căreia nu s-ar fi pronunŃat cu adevărat o condamnare în lipsă, dat fiind că domnul Melloni a mandatat un avocat care s-a prezentat la proces în calitate de apărător personal al acestuia.

Potrivit Tribunal Constitucional, dificultatea vine din faptul că Decizia-cadru 2009/299 a eliminat articolul 5 punctul 1 din Decizia-cadru 2002/584 şi a introdus în cadrul acesteia un articol 4a. Or, articolul 4a respectiv ar interzice „[refuzul executării] manda-tului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, în cazul în care persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunŃată decizia”, dacă persoana în cauză, „având cunoştinŃă de procesul stabilit, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces”. În cauza care a determinat prezenta procedură de control al constituŃionalităŃii în faŃa instanŃei de trimitere, aceasta din urmă arată că este cert că domnul Melloni a mandatat doi avocaŃi care beneficiau de încrederea sa, pe care Tribunale di Ferrara i-a notificat cu privire la desfăşurarea viitoare a procesului, astfel încât acesta avea cunoştinŃă de proces. Este de asemenea cert, potrivit aceleiaşi instanŃe, că domnul Melloni a fost efectiv apărat de cei doi avocaŃi în timpul procesului desfăşurat în primă instanŃă, precum şi în etapele ulterioare ale apelului şi recursului.


Potrivit Tribunal Constitucional, se pune, aşadar, problema dacă Decizia-cadru 2002/584 interzice instanŃelor spaniole să condi-Ńioneze predarea domnului Melloni de posibilitatea revizuirii hotă-rârii de condamnare în cauză.

În această privinŃă, instanŃa de trimitere respinge argumentul invocat de Ministerio Fiscal potrivit căruia nu ar fi necesară o trimitere preliminară întrucât Decizia-cadru 2009/299 nu ar fi aplicabilă ratione temporis litigiului principal. Astfel, obiectul acestuia din urmă nu ar fi să determine dacă ordonanŃa din 12 septembrie 2008 a încălcat decizia-cadru respectivă, ci dacă a încălcat în mod indirect dreptul la un proces echitabil protejat de articolul 24 alineatul 2 din ConstituŃia spaniolă. Or, aceeaşi decizie-cadru ar trebui să fie luată în considerare pentru a determina conŃinutul acestui drept care produce efecte ad extra, întrucât aceasta reprezintă dreptul Uniunii aplicabil în momentul aprecierii constituŃionalităŃii ordonanŃei menŃionate364. O astfel de luare în considerare ar fi de asemenea impusă de principiul interpretării dreptului naŃional în conformitate cu deciziile-cadru365.


Având în vedere aceste considerente, Tribunal Constitucional a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoa-rele întrebări preliminare:

„1) Articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, în versiunea în vigoare care rezultă din Decizia-cadru 2009/299/ JAI, trebuie interpretat în sensul că nu permite autorităŃilor judiciare naŃionale, în cazurile menŃionate în dispoziŃia respec-tivă, să supună executarea unui mandat european de arestare condiŃiei ca respectiva hotărâre de condamnare să poată fi

364 Cauza C-399/11, Stefano Melloni, nepublicată încă în Repertoriu, pct.

13-25 (în continuare Melloni). 365 A se vedea Pupino, pct. 43.


revizuită, pentru a garanta dreptul la apărare al persoanei interesate?

2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI este compatibil cu cerinŃele care decurg din dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 din cartă […], precum şi cu dreptul la apărare garantat de articolul 48 alineatul (2) din aceasta?

3) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, articolul 53 din cartă, interpretat sistematic în coroborare cu drepturile recunoscute la articolele 47 şi 48 din cartă, permite unui stat membru să condiŃioneze predarea unei persoane condamnate în lipsă de posibilitatea ca hotărârea de condamnare să fie supusă revizuirii în statul solicitant, conferind astfel drepturilor respective un mai mare nivel de protecŃie decât cel care decurge din dreptul Uniunii Europene, cu scopul de a evita o interpretare care restrânge sau aduce atingere unui drept fundamental recunoscut de constituŃia statului membru respectiv?”


În ceea ce priveşte aplicarea ratione temporis a articolului 4a din decizia-cadru menŃionată, trebuie arătat, în primul rând, că însuşi textul articolului 8 alineatul (2) din Decizia-cadru 2009/299 prevede că, începând de la 28 martie 2011, aceasta „se aplică recunoaşterii şi executării deciziilor pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană”, fără a se face vreo distincŃie după cum deciziile respective sunt anterioare sau posterioare acestei date.

Interpretarea literală este susŃinută de faptul că, întrucât dispoziŃiile articolului 4a din Decizia-cadru 2002/584 trebuie să fie considerate


norme de procedură366, acestea au vocaŃia de a se aplica procedurii de predare a reclamantului în discuŃie în litigiul principal, care este încă pendinte. Astfel, potrivit unei jurisprudenŃe constante, normele de procedură sunt considerate în general aplicabile tuturor litigiilor în curs la momentul intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept material, care sunt în mod obişnuit interpretate ca nefiind aplicabile unor situaŃii existente anterior intrării lor în vigoare367.

În al doilea rând, faptul că Republica Italiană a declarat că îşi exercită posibilitatea oferită de articolul 8 alineatul (3) din Decizia- cadru 2009/299 de a amâna până cel târziu la 1 ianuarie 2014 aplicarea acesteia cu privire la recunoaşterea şi executarea de către autorităŃile competente italiene a deciziilor pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă nu poate atrage inadmisibilitatea prezentei trimiteri preliminare. Astfel, reiese din decizia de trimitere că, în scopul de a interpreta drepturile fundamentale recunoscute de ConstituŃia spaniolă în conformitate cu tratatele internaŃionale ratificate de Regatul Spaniei, instanŃa de trimitere doreşte să ia în considerare dispoziŃiile relevante de drept al Uniunii pentru a determina conŃinutul esenŃial al dreptului la un proces echitabil garantat de articolul 24 alineatul 2 din constituŃia respectivă.

Prin intermediul primei întrebări, Tribunalul Constitucional solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că nu permite ca autoritatea judiciară de executare, în cazurile menŃionate în această dispoziŃie, să supună executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse condiŃiei ca respectiva hotărâre de condamnare pronunŃată în lipsă să poată fi revizuită în statul membru emitent.

366 A se vedea prin analogie Cauzele conexate C-361/02 şi C-362/02,

Tsapalos şi Diamantakis, [2004] ECR I-6405, pct. 20, precum şi Goicoechea, pct. 80.

367 A se vedea în special Cauzele conexate C-212/80-217/80, Meridionale Industria Salumi şi alŃii, [1981] ECR 2735, pct. 9, Cauza C-467/05, Dell’Orto, [2007] ECR I-5557, pct. 48, şi Goicoechea, pct. 80.


Trebuie amintit că decizia-cadru menŃionată, astfel cum reiese mai ales din articolul 1 alineatele (1) şi (2), precum şi din considerentele (5) şi (7) ale acesteia, are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autorităŃile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite în scopul executării sentinŃelor de condamnare sau a urmăririlor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoaşterii reciproce368.

Decizia-cadru 2002/584 menŃionată vizează astfel, prin introducerea unui nou sistem simplificat şi mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze şi să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre369.

În temeiul articolului 1 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584 menŃionată, statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare. Astfel, potrivit dispoziŃiilor deciziei-cadru respective, statele membre nu pot să refuze executa-rea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3 din aceasta şi în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele sale 4 şi 4a. În plus, autoritatea judiciară de executare nu poate supune executarea unui mandat european de arestare decât condiŃiilor definite la articolul 5 din decizia-cadru menŃionată370.

Pentru a determina domeniul de aplicare al articolului 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584, care face obiectul prezentei între-bări, trebuie analizat modul de redactare, economia şi finalitatea acestei dispoziŃii.

368 Cauza C-396/11, Radu, nepublicată încă în Repertoriu, pct. 33 (în

continuare Radu). 369 Idem, pct. 34. 370 Idem, pct. 35 şi 36.


Reiese din modul de redactare a articolului 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 că această dispoziŃie prevede un motiv facultativ de neexecutare a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, în cazul în care persoana interesată nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunŃată condamnarea. Această facultate este însoŃită totuşi de patru excepŃii care privează autoritatea judiciară de executare de posibilitatea de a refuza executarea mandatului european de arestare în cauză. Rezultă că acest articol 4a alineatul (1) se opune, în aceste patru situaŃii, ca autoritatea judiciară de executare să condiŃioneze predarea unei persoane condamnate în lipsă de posibilitatea unei revizuiri în prezenŃa sa a hotărârii de condamnare.

O asemenea interpretare literală a articolului 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 este susŃinută de analiza economiei acestei dispoziŃii. Decizia-cadru 2009/299 are ca obiect, pe de o parte, abrogarea articolului 5 punctul 1 din Decizia-cadru 2002/584, care permitea, în anumite condiŃii, să se supună executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse pronun-Ńate în lipsă condiŃiei ca o nouă procedură de judecată în prezenŃa persoanei în cauză să fie garantată în statul membru emitent, şi, pe de altă parte, înlocuirea acestei dispoziŃii cu articolul 4a. În prezent, acest articol limitează posibilitatea de a se refuza executarea unui asemenea mandat, prevăzând, astfel cum menŃionează considerentul (6) al Deciziei-cadru 2009/299, „condiŃiile în care nu ar trebui refuzate recunoaşterea şi executarea unei decizii pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană”.

În special, articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 prevede, în esenŃă, la literele (a) şi (b) că, din moment ce persoana condamnată în lipsă a avut cunoştinŃă, în timp util, de procesul stabilit şi a fost informată că poate fi pronunŃată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces sau, având cunoştinŃă de procesul stabilit, a mandatat un avocat pentru a o apăra, autoritatea judiciară de executare este obligată să predea această persoană, astfel încât ea nu poate condiŃiona predarea menŃionată de posibilitatea unei noi


proceduri de judecată în prezenŃa persoanei respective în statul membru emitent.

O astfel de interpretare a articolului 4a menŃionat este susŃinută de asemenea de obiectivele urmărite de legiuitorul Uniunii. Reiese atât din considerentele (2)-(4), cât şi din articolul 1 din Decizia-cadru 2009/299 că legiuitorul Uniunii a intenŃionat, prin adoptarea acesteia, să faciliteze cooperarea judiciară în materie penală prin îmbunătăŃirea recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare între statele membre, prin intermediul unei armonizări a temeiurilor pentru nerecunoaşterea deciziilor pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Astfel cum se subliniază în special în considerentul (4), legiuitorul Uniunii a urmărit, prin definirea acestor temeiuri comune, să permită „autorităŃii de executare să execute decizia în pofida absenŃei persoanei în cauză de la proces, respectându-se pe deplin dreptul persoanei la apărare”.

SoluŃia reŃinută de legiuitorul Uniunii, constând în prevederea exhaustivă a cazurilor în care executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei hotărâri pronunŃate în lipsă trebuie să fie considerată că nu aduce atingere dreptului la apărare, este incompatibilă cu menŃinerea unei posibilităŃi a autorităŃii judiciare de executare de a supune această executare condiŃiei ca respectiva hotărâre de condamnare să poată fi revizuită pentru a garanta dreptul la apărare al persoanei interesate.

În ceea ce priveşte argumentul invocat de instanŃa de trimitere, potrivit căruia obligaŃia de respectare a drepturilor fundamentale, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 TUE, ar permite autorităŃilor judiciare de executare să refuze executarea mandatului european de arestare, inclusiv în ipotezele menŃionate la articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584, atunci când persoana în cauză nu poate beneficia de rejudecarea cauzei, trebuie subliniat că un astfel de argument conduce, în realitate, la punerea sub semnul întrebării a compatibilităŃii articolului 4a din Decizia-cadru 2002/584 cu drepturile fundamentale protejate în ordinea juridică a Uniunii, ceea ce face obiectul celei de a doua întrebări adresate.


Rezultă din ansamblul consideraŃiilor care precedă că articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că se opune ca autoritatea judiciară de executare, în cazurile menŃionate în această dispoziŃie, să supună executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse condiŃiei ca respectiva hotărâre de condamnare pronunŃată în lipsă să poată fi revizuită în statul membru emitent.

Cu privire la a doua întrebare

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanŃa de trimitere solicită CurŃii, în esenŃă, să se pronunŃe cu privire la compatibilitatea articolului 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 cu cerinŃele care rezultă din dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 din cartă, precum şi cu dreptul la apărare garantat de articolul 48 alineatul (2) din aceasta.

Trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) TUE, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăŃile şi principiile prevăzute în cartă, „care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor”.

În ceea ce priveşte conŃinutul dreptului la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 din cartă, precum şi al dreptului la apărare garantat de articolul 48 alineatul (2) din aceasta, trebuie precizat că, deşi dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces constituie un element esenŃial al dreptului la un proces echitabil, acest drept nu este absolut371. Persoana acuzată poate să renunŃe la acesta, de bunăvoie, în mod expres sau tacit, cu condiŃia ca renunŃarea să fie stabilită în mod neechivoc, să fie însoŃită de un minim de garanŃii corespunzătoare gravităŃii sale şi să nu intre în conflict cu niciun interes public important. În special, încălcarea dreptului la un proces echitabil nu este stabilită, chiar dacă persoana acuzată nu s-ar fi prezentat în persoană la proces, din moment ce aceasta a fost informată cu privire la data şi locul

371 A se vedea în special Cauza C-619/10, Trade Agency, nepublicată încă

în Repertoriu, pct. 52 şi 55.


procesului sau a fost apărată de un avocat, pe care l-a mandatat în acest scop.

Această interpretare a articolului 47 şi a articolului 48 alineatul (2) din cartă corespunde conŃinutului pe care jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului îl recunoaşte drepturilor garantate de articolul 6 alineatele (1) şi (3) din CEDO372.

Trebuie arătat, în plus, că armonizarea condiŃiilor de executare a mandatelor europene de arestare emise în scopul executării deci-ziilor pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană, efectuată prin Decizia-cadru 2009/299, urmăreşte, astfel cum se menŃionează la articolul 1 din aceasta, să consolideze drepturile procedurale ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale şi să îmbunătăŃească recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare între statele membre.

Astfel, articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 prevede, la literele (a) şi (b), condiŃiile în care persoana în cauză trebuie să fie considerată că a renunŃat în mod voluntar şi neechivoc să se prezinte la proces, astfel încât executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării pedepsei de către persoana condamnată în lipsă nu poate fi supusă condiŃiei ca aceasta să poată beneficia de rejudecarea cauzei în prezenŃa sa în statul membru emitent. Aceasta este situaŃia fie, astfel cum prevede alineatul (1) litera (a), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană la proces, deşi a fost citată personal sau a fost informată în mod oficial cu privire la data şi locul stabilite pentru acesta, fie, astfel cum prevede acelaşi alineat litera (b), în cazul în care, având cunoştinŃă de procesul stabilit, a ales să fie reprezentată de un avocat în loc de a se prezenta în persoană. În ceea ce priveşte alineatul (1) literele (c) şi (d), acesta prevede cazurile în care autoritatea judiciară de executare este obligată să execute mandatul european de arestare deşi persoana în

372 A se vedea în special Medenica v. ElveŃia, Decizia din 14 iunie 2001,

[2001] CEDO, pct. 56-59, Sejdovic v. Italia, Decizia din 1 martie 2006, [2006] CEDO, pct. 84, 86 şi 98, precum şi Haralampiev v. Bulgaria, Decizia din 24 aprilie 2012, [2012] CEDO, pct. 32 şi 33.


cauză are dreptul de a beneficia de rejudecarea cauzei, din moment ce mandatul de arestare respectiv menŃionează fie că persoana nu a solicitat să beneficieze de rejudecarea cauzei, fie că aceasta va fi informată în mod expres cu privire la dreptul său la rejudecarea cauzei.

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se constate că articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 nu încalcă nici dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil, nici dreptul la apărare garantate de articolul 47 şi, respectiv, de articolul 48 alineatul (2) din cartă.

Rezultă din consideraŃiile de mai sus că trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 4a alineatul (1) din Decizia- cadru 2002/584 este compatibil cu cerinŃele care decurg din articolul 47 şi din articolul 48 alineatul (2) din cartă.

Cu privire la a treia întrebare

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă articolul 53 din cartă trebuie interpretat în sensul că permite statului membru de executare să condiŃioneze predarea unei persoane condamnate în lipsă de posibilitatea ca hotărârea de condamnare să fie supusă revizuirii în statul membru emitent, cu scopul de a evita să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare garantate de constituŃia acestuia.

În această privinŃă, instanŃa de trimitere are în vedere de la bun început interpretarea potrivit căreia articolul 53 din cartă ar permite în mod general unui stat membru să aplice standardul de protecŃie a drepturilor fundamentale garantat de constituŃia sa în cazul în care acesta este mai ridicat decât cel care rezultă din cartă şi să îl opună, dacă este cazul, aplicării unor dispoziŃii din dreptul Uniunii. O asemenea interpretare ar permite unui stat membru în special să supună executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei hotărâri pronunŃate în lipsă unor condiŃii având ca obiect evitarea unei interpretări care restrânge sau aduce atingere


drepturilor fundamentale recunoscute de constituŃia acestuia, cu toate că aplicarea unor astfel de condiŃii nu ar fi permisă de articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584.

O asemenea interpretare a articolului 53 din cartă nu poate fi reŃinută.

Astfel, această interpretare a articolului 53 din cartă ar aduce atingere principiului supremaŃiei dreptului Uniunii, în măsura în care ar permite unui stat membru să împiedice aplicarea unor acte de drept al Uniunii pe deplin conforme cu carta, din moment ce acestea nu ar respecta drepturile fundamentale garantate de constituŃia statului respectiv.

Astfel, potrivit unei jurisprudenŃe consacrate, în temeiul principiului supremaŃiei dreptului Uniunii, care reprezintă o caracteristică esenŃială a ordinii juridice a Uniunii373, invocarea de către un stat membru a unor dispoziŃii de drept naŃional, fie ele de natură constituŃională, nu poate afecta efectul dreptului Uniunii pe teritoriul acestui stat374.

Este adevărat că articolul 53 din cartă confirmă că, în cazul în care un act de drept al Uniunii implică măsuri naŃionale de punere în aplicare, autorităŃile şi instanŃele naŃionale sunt libere să aplice standarde naŃionale de protecŃie a drepturilor fundamentale, cu condiŃia ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecŃie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte, şi nici supremaŃia, unitatea şi caracterul funcŃional al dreptului Uniunii.

Cu toate acestea, articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 nu acordă statelor membre facultatea de a refuza execu-tarea unui mandat european de arestare în cazul în care persoana în

373 A se vedea Avizul 1/91 din 14 decembrie 1991, [1991] ECR I-6079,

pct. 21, şi Avizul 1/09 din 8 martie 2011, [2011] ECR I-1137, pct. 65. 374 A se vedea în acest sens în special Cauza C-11/70, Internationale

Handelsgesellschaft, [1970] ECR 1125, pct. 3, şi Cauza C-409/06, Winner Wetten, [2010] ECR I-8015, pct. 61.


cauză se găseşte în una dintre cele patru situaŃii prevăzute la această dispoziŃie.

Trebuie amintit, pe de altă parte, că adoptarea Deciziei-cadru 2009/299, care a inserat dispoziŃia menŃionată în Decizia-cadru 2002/584, urmăreşte înlăturarea dificultăŃilor privind recunoaşterea reciprocă a deciziilor pronunŃate în lipsa persoanei în cauză la procesul său, provocate de existenŃa, în statele membre, a unor diferenŃe privind protecŃia drepturilor fundamentale. În acest scop, respectiva decizie-cadru efectuează o armonizare a condiŃiilor de executare a unui mandat european de arestare în caz de condamnare în lipsă, care reflectă consensul la care au ajuns statele membre în ansamblul lor în privinŃa conŃinutului care trebuie atribuit, în temeiul dreptului Uniunii, drepturilor procedurale de care beneficiază persoanele condamnate în lipsă care fac obiectul unui mandat european de arestare.

În consecinŃă, a permite unui stat membru să se prevaleze de articolul 53 din cartă pentru a supune predarea unei persoane condamnate în lipsă condiŃiei, care nu este prevăzută de Decizia- cadru 2009/299, ca hotărârea de condamnare să poată fi revizuită în statul membru emitent, cu scopul de a evita să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare garantate de constituŃia statului membru de executare, ar conduce, prin faptul că ar repune în discuŃie uniformitatea standardului de protecŃie a drepturilor fundamentale definit prin această decizie-cadru, la o încălcare a principiilor încrederii şi recunoaşterii reciproce pe care aceasta urmăreşte să le consolideze şi, prin urmare, la o compro-mitere a caracterului funcŃional al deciziei-cadru menŃionate.

Având în vedere consideraŃiile care precedă, trebuie să se răspundă la cea de a treia întrebare că articolul 53 din cartă trebuie interpretat în sensul că nu permite unui stat membru să condiŃioneze predarea unei persoane condamnate în lipsă de posibilitatea ca hotărârea de condamnare să fie supusă revizuirii în statul membru emitent, cu scopul de a evita să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare garantate de constituŃia acestuia.


SecŃiunea a 2-a. Respectarea drepturilor omului şi refuzul executării unui mandat european de apărare în

Cauza CIPRIAN VASILE RADU (Cauza C-396/11)

1. Cadrul juridic

Articolul 6 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene-Dreptul la libertate şi la siguranŃă

„Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranŃă”.

Articolul 47-Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil

„(1) Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăŃi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în faŃa unei instanŃe judecătoreşti, în conformitate cu condiŃiile stabilite de prezentul articol.

(2) Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faŃa unei instanŃe judecătoreşti independente şi imparŃiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.

(3) AsistenŃa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiŃie”.

Articolul 48-PrezumŃia de nevinovăŃie şi dreptul la apărare

„(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăŃia va fi stabilită în conformitate cu legea.

(2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare”.



La 25 mai şi la 3 iunie 2009, Curtea de Apel ConstanŃa (România), în calitate de autoritate judiciară de executare, a fost sesizată cu mai multe cereri formulate de autorităŃile judiciare germane referitoare la predarea domnului Radu, persoană căutată în temeiul a patru mandate europene de arestare emise în vederea efectuării urmăririi penale de Parchetele din Münster, din Cobourg, din Bielefeld şi din Verden (Germania), la 14 martie 2007, la 16 martie 2007, la 8 august 2007 şi, respectiv, la 26 februarie 2008, pentru fapte ce corespund infracŃiunii de tâlhărie prevăzute la articolul 211 din Codul penal român. Domnul Radu nu a consimŃit la predarea sa.

Prin decizia din 5 iunie 2009, Curtea de Apel ConstanŃa a dispus executarea a trei dintre mandatele europene de arestare, şi anume, cele emise de Parchetele din Münster, din Cobourg şi din Verden. În schimb, instanŃa de trimitere a refuzat, în temeiul articolului 98 alineatul (2) litera b) din Legea nr. 302/2004, executarea mandatului european de arestare emis la 8 august 2007 de Parchetul din Bielefeld, pentru motivul că domnul Radu este urmărit în România în faŃa Tribunalului Bacău pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare. Aceasta a amânat, aşadar, predarea domnului Radu până la finalizarea procedurii în această cauză în faŃa instanŃelor române, menŃinând totodată măsura arestării preventive luate împotriva domnului Radu pentru o durată de 30 de zile.

Prin hotărârea din 18 iunie 2009, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a României a casat această decizie şi a retrimis cauza la Curtea de Apel ConstanŃa. Pe de altă parte, aceasta a dispus punerea în libertate a domnului Radu aplicând totodată o măsură preventivă de limitare a dreptului acestuia de liberă circulaŃie, şi anume, obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, oraşul Bacău, fără încuviinŃarea instanŃei, şi a instituit în sarcina acestuia mai multe obligaŃii.

Cu ocazia şedinŃei din 22 februarie 2011 a CurŃii de Apel ConstanŃa, domnul Radu s-a opus executării mandatelor europene de arestare emise împotriva sa. În primul rând, acesta a invocat faptul că, la data


adoptării Deciziei-cadru 2002/584, nici drepturile fundamentale consacrate de CEDO, nici cele prevăzute de cartă nu erau încorpo-rate expres în tratatele constitutive ale Uniunii. Or, în temeiul articolului 6 TUE, atât dispoziŃiile cartei, cât şi cele ale CEDO ar fi devenit dispoziŃii de drept primar al Uniunii şi, prin urmare, Decizia-cadru 2002/584 ar trebui de acum înainte să fie interpretată şi aplicată în conformitate cu carta şi cu CEDO. În continuare, domnul Radu a subliniat că această decizie-cadru nu a fost pusă în aplicare în mod coerent de statele membre. Mai precis, legislaŃia germană prin care a fost transpusă decizia-cadru menŃionată ar fi fost declarată neconstituŃională şi nulă de Bundesverfassungsgericht (Curtea ConstituŃională Federală) (Germania) prin hotărârea acesteia din 18 iulie 2005, înainte ca o nouă lege să fie adoptată. Or, execu-tarea unui mandat european de arestare ar fi supusă unei condiŃii de reciprocitate. În sfârşit, domnul Radu a susŃinut că autorităŃile judi-ciare ale statului membru de executare ar trebui să verifice dacă drepturile fundamentale garantate de cartă şi de CEDO sunt respectate în statul membru emitent. În cazul nerespectării acestor drepturi, autorităŃile respective ar putea să refuze executarea mandatului european de arestare în cauză, chiar dacă acest motiv de neexecutare nu este prevăzut în mod expres de Decizia-cadru 2002/584375.


În aceste condiŃii, Curtea de Apel ConstanŃa a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CurŃii următoarele întrebări preliminare:

„1) Dacă normele juridice conŃinute de articolul 5 paragraful 1 din [CEDO] şi articolul 6 [din cartă] combinat cu articolul 48 şi articolul 52 din [aceasta], prin raportare şi la articolul 5 paragrafele 3 şi 4 şi articolul 6 paragrafele 2 şi 3 din [CEDO], constituie norme juridice primare [ale Uniunii], cuprinse în tratatele constitutive?

375 Radu, pct. 16-19.


2) AcŃiunea autorităŃii judiciare desemnate din statul de executare a unui mandat european de arestare, constând în privarea de libertate şi predarea forŃată, fără acceptul persoanei faŃă de care s-a emis un mandat european de arestare (persoana solicitată a fi arestată şi predată), constituie o ingerinŃă realizată de statul de executare în exerciŃiul dreptului (persoanei solicitate a fi arestată şi predată) la libertate individuală, cuprins în dreptul Uniunii potrivit articolului 6 din TUE combinat cu articolul 5 paragraful 1 din [CEDO] şi potrivit articolului 6 [din cartă] combinat cu articolul 48 şi articolul 52 din [aceasta], prin raportare şi la articolul 5 paragrafele 3 şi 4 şi articolul 6 paragrafele 2 şi 3 din [CEDO]?

3) Dacă ingerinŃa statului de executare a unui mandat european de arestare în exerciŃiul drepturilor şi garanŃiilor cuprinse în articolul 5 paragraful 1 din [CEDO] şi potrivit articolului 6 [din cartă] combinat cu articolul 48 şi articolul 52 din [aceasta], prin raportare şi la articolul 5 paragrafele 3 şi 4 şi articolul 6 paragrafele 2 şi 3 din [CEDO], trebuie să îndeplinească condiŃia necesităŃii într-o societate democratică şi pe cea a proporŃiona-lităŃii acesteia cu scopul concret urmărit?

4) Dacă autoritatea judiciară desemnată din statul de executare a unui mandat european de arestare poate respinge cererea de predare, fără a încălca obligaŃiile stabilite de tratatele constitutive şi celelalte norme juridice [ale Uniunii], pentru motivul neînde-plinirii cumulative a condiŃiilor necesare potrivit articolului 5 paragraful 1 din [CEDO] şi articolului 6 [din cartă] combinat cu articolul 48 şi articolul 52 din [aceasta], prin raportare şi la articolul 5 paragrafele 3 şi 4 şi articolul 6 paragrafele 2 şi 3 din [CEDO]?

5) Dacă autoritatea judiciară desemnată din statul de executare a unui mandat european de arestare poate respinge cererea de predare, fără a încălca obligaŃiile stabilite de tratatele constitutive şi celelalte norme juridice [ale Uniunii], pentru motivul netrans-punerii, totale sau parŃiale, sau a transpunerii defectuoase (în sensul neîndeplinirii condiŃiei reciprocităŃii) a [Deciziei-cadru


2002/584] de către statul emitent al unui mandat european de arestare?

6) Dacă normele juridice conŃinute de articolul 5 paragraful 1 din [CEDO] şi articolul 6 [din cartă] combinat cu articolul 48 şi articolul 52 din [aceasta], prin raportare şi la articolul 5 paragrafele 3 şi 4 şi articolul 6 paragrafele 2 şi 3 din [CEDO], la care se face trimitere în articolul 6 din TUE, intră în conflict cu dreptul intern al statului membru al Uniunii Europene – România, respectiv cu titlul III al Legii nr. 302/2004, precum şi dacă [Decizia-cadru 2002/584] este corect transpusă prin aceste norme?”


Trebuie să se constate de la bun început că a cincea întrebare este ipotetică. Astfel, însăşi emiterea mandatelor europene de arestare în litigiu este suficientă pentru a demonstra că, astfel cum guvernul german a confirmat în cadrul şedinŃei, Decizia-cadru 2002/584 făcuse într-adevăr obiectul unei transpuneri de către Republica Federală Germania la momentul emiterii acestor mandate de ares-tare. Această întrebare este, aşadar, inadmisibilă.

În ceea ce priveşte celelalte întrebări, este necesar să se constate că acestea privesc, printre altele, interpretarea Deciziei-cadru 2002/584, precum şi anumite dispoziŃii ale cartei într-un litigiu real referitor la executarea mai multor mandate europene de arestare emise de autorităŃile germane în scopul efectuării urmăririi penale împotriva domnului Radu.

În plus, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a drepturilor fundamen-tale ale domnului Radu, se constată că, în cadrul procedurii penale din litigiul principal, acesta susŃine, pentru a se opune predării sale, că dispoziŃiile Deciziei-cadru 2002/584 privează autorităŃile române de executare de posibilitatea de a verifica dacă drepturile la un proces echitabil, la prezumŃia de nevinovăŃie şi la libertate de care acesta se bucură în temeiul cartei şi al CEDO au fost respectate, în condiŃiile în care mandatele europene de arestare în litigiu au fost emise fără


citarea sa şi fără să fi avut posibilitatea de a angaja un avocat sau de a se apăra. Domnul Radu a reiterat, în esenŃă, aceleaşi afirmaŃii cu ocazia şedinŃei în faŃa CurŃii în cadrul prezentei proceduri.

În aceste condiŃii, trebuie să se considere că primele patru întrebări, precum şi a şasea întrebare sunt admisibile.

Cererea de decizie preliminară priveşte executarea unor mandate europene de arestare care nu au fost emise în scopul executării unei pedepse privative de libertate, ci în scopul efectuării urmăririi penale.

Din elementele furnizate CurŃii reiese că, în litigiul principal, persoana căutată, domnul Radu, invocă, pentru a se opune predării sale, faptul că mandatele europene de arestare au fost emise fără ca ea să fie audiată anterior emiterii acestor mandate de arestare de către autorităŃile judiciare emitente, cu încălcarea articolelor 47 şi 48 din cartă, precum şi a articolului 6 din CEDO.

Desigur, în întrebările sale, instanŃa de trimitere se referă de asemenea la articolul 6 din cartă şi la articolul 5 din CEDO. Decizia de trimitere nu conŃine însă nicio explicaŃie în acest scop. Din actele anexate la decizia de trimitere reiese cel mult că, în faŃa instanŃei de trimitere, domnul Radu a susŃinut că aceasta din urmă ar trebui să refuze executarea mandatelor europene de arestare „prin care [el] a fost lipsit de libertate”, întrucât acestea au fost emise cu încălcarea dreptului său la apărare. Această argumentaŃie a domnului Radu referitoare la pretinsa încălcare a articolului 6 din cartă şi a articolului 5 din CEDO în statul membru emitent se confundă astfel cu argumentaŃia sa referitoare la încălcarea dreptului său la apărare în acest stat membru.

Este, aşadar, necesar să se considere că, prin intermediul primelor patru întrebări, precum şi prin intermediul celei de a şasea întrebări, care trebuie examinate împreună, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă Decizia-cadru 2002/584, în lumina articolelor 47 şi 48 din cartă, precum şi a articolului 6 din CEDO, trebuie interpretată în sensul că autorităŃile judiciare de executare pot


refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că autorităŃile judiciare emitente nu au audiat persoana căutată înainte de a emite acest mandat de arestare.

În această privinŃă, trebuie să se constate de la bun început că dreptul de a fi audiat, garantat de articolul 6 din CEDO şi pe care instanŃa de trimitere îl menŃionează în întrebările sale, este în prezent consacrat la articolele 47 şi 48 din cartă. Se impune, prin urmare, să se facă trimitere la aceste dispoziŃii ale cartei376.

În plus, trebuie amintit că Decizia-cadru 2002/584, astfel cum reiese mai ales din articolul 1 alineatele (1) şi (2), precum şi din conside-rentele (5) şi (7) ale acesteia, are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autorităŃile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite în scopul executării sentinŃelor de condamnare sau a urmă-ririlor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoaşterii reciproce377.

Decizia-cadru 2002/584 vizează astfel, prin introducerea unui nou sistem simplificat şi mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze şi să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre378.

În temeiul articolului 1 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584, statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare.

376 A se vedea în acest sens Cauza C-199/11, Otis şi alŃii, nepublicată încă

în Repertoriu, pct. 46 şi 47, precum şi jurisprudenŃa citată. 377 A se vedea Lopes Da Silva, pct. 28 şi jurisprudenŃa citată. 378 A se vedea în acest sens West, pct. 53 şi jurisprudenŃa citată.


Astfel, după cum Curtea a statuat deja, potrivit dispoziŃiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot să refuze executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3 din aceasta şi în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele sale 4 şi 4a379. În plus, autoritatea judiciară de executare nu poate supune executarea unui mandat european de arestare decât condiŃiilor definite la articolul 5 din decizia-cadru menŃionată.

Desigur, în temeiul articolului 4a din Decizia-cadru 2002/584, încălcarea dreptului la apărare în cursul procesului care a condus la o condamnare penală în lipsă poate, în anumite condiŃii, să constituie un motiv de neexecutare facultativă a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate.

În schimb, împrejurarea că mandatul european de arestare ar fi fost emis în scopul efectuării urmăririi penale fără ca persoana căutată să fi fost audiată de autorităŃile judiciare emitente nu se numără printre motivele de neexecutare a unui asemenea mandat, astfel cum sunt acestea prevăzute de dispoziŃiile Deciziei-cadru 2002/584.

Contrar celor susŃinute de domnul Radu, respectarea articolelor 47 şi 48 din cartă nu impune ca o autoritate judiciară a unui stat membru să poată refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoana căutată nu a fost audiată de autorităŃile judiciare emitente înaintea emiterii acestui mandat de arestare.

Trebuie să se constate că obligarea autorităŃilor judiciare emitente de a audia persoana căutată înainte de a emite un astfel de mandat european de arestare ar zădărnici în mod inevitabil însuşi sistemul de predare prevăzut de Decizia-cadru 2002/584 şi, prin urmare, realizarea spaŃiului de libertate, securitate şi justiŃie, din moment ce, în special pentru a evita fuga persoanei vizate, un astfel de mandat de arestare trebuie să beneficieze de un anumit efect de surpriză.

379 A se vedea în acest sens Leymann şi Pustovarov, pct. 51, precum şi

Mantello, pct. 37.


În orice caz, legiuitorul european a asigurat respectarea dreptului de a fi audiat în statul membru de executare într-un mod care să nu compromită eficacitatea mecanismului mandatului european de arestare.

Astfel, din articolele 8 şi 15 din Decizia-cadru 2002/584 reiese că, înainte de a decide predarea persoanei căutate în scopul urmăririi penale, autoritatea judiciară de executare trebuie să efectueze un anumit control asupra mandatului european de arestare. În plus, articolul 13 din această decizie-cadru prevede că persoana căutată are dreptul de a fi asistată de un avocat atunci când consimte la predarea sa şi, dacă este cazul, renunŃă la aplicarea principiului specialităŃii. Pe de altă parte, în temeiul articolelor 14 şi 19 din Decizia-cadru 2002/584, persoana căutată, atunci când nu consimte la predarea sa şi face obiectul unui mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale, are dreptul de a fi audiată de autoritatea judiciară de executare în condiŃiile stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare.

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la primele patru întrebări, precum şi la a şasea întrebare că Decizia-cadru 2002/584 trebuie interpretată în sensul că autorităŃile judiciare de executare nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoana căutată nu a fost audiată în statul membru emitent anterior emiterii acestui mandat de arestare.


Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată în sensul că autorităŃile judiciare de executare nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoana căutată nu a fost audiată în statul membru emitent anterior emiterii acestui mandat de arestare.


SecŃiunea a 3-a. Dreptul la apărare în Cooperarea judiciară europeană în materie penală

1. Introducere

Cooperarea judiciară la nivelul Uniunii Europene este diferită de cooperarea clasică între state, în special în ceea ce priveşte garanŃiile oferite persoanei solicitate, termenele de soluŃionare a cererii de asistenŃă şi motivele de refuz al asistenŃei judiciare în materie penală.

În contextul ambiŃios al creării unui spaŃiu comun de libertate, securitate şi justiŃie, sunt de înŃeles eforturile legiuitorului european de a elabora instrumente (în materia cooperării judiciare penale) unitare şi mai puŃin complicate, pentru realizarea obiectivului menŃionat.

În acest fel, pe de o parte, se elimină obstacolele tradiŃionale, ca de exemplu principiul dublei incriminări, al refuzului transmiterii în cazul infracŃiunilor politice, militare şi fiscale şi al netransmiterii cetăŃenilor proprii; pe de altă parte, se renunŃă la executarea unor proceduri tradiŃionale în două etape (emiterea solicitării de asistenŃă judiciară de către o instanŃă de judecată – aprobarea de către un organ administrativ). Interesele politice de stat nu mai au nimic de-a face cu cooperarea dintre statele membre ale Uniunii Europene. O hotărâre motivată de astfel de interese nu corespunde concepŃiei europene a unui spaŃiu al libertăŃii, securităŃii şi justiŃiei unde se aplică ideea recunoaşterii reciproce a hotărârilor şi a încrederii reciproce a unui stat membru în sistemul judiciar al celorlalte state membre380.

Pe de altă parte, în mod inevitabil, prin crearea unor astfel de instrumente, se pune problema dacă, în lipsa armonizării legislaŃiilor naŃionale în ceea ce priveşte dreptul penal şi procedura penală, crearea unor instrumente care să faciliteze cooperarea judiciară interstatală, bazată pe recunoaşterea reciprocă şi încrederea

380 Norel Neagu, Cooperarea judiciară internaŃională în materie penală, op.

cit., p. 69.


reciprocă, nu impietează cumva asupra drepturilor fundamentale prevăzute în Cartă, în special asupra dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil.

Aceste aspecte au fost analizate în două hotărâri recente ale ECJ, fiind extrem de interesant de analizat încercarea de a stabili un echilibru între urmărirea obiectivelor legislaŃiei europene secundare şi respectarea drepturilor fundamentale prevăzute în legislaŃia primară.

2. Dreptul la apărare şi judecata în lipsă

O problemă foarte interesantă s-a pus în cauza Melloni. Era vorba despre o persoană judecată în lipsă, care s-a sustras de la judecată în urma liberării sale pe cauŃiune, dar a mandatat doi avocaŃi care s-o reprezinte în primă instanŃă, apel şi recurs. Fiind condamnată la o pedeapsă privativă de libertate în urma procesului penal de la care aceasta s-a sustras, fiind totuşi reprezentată, pe numele său s-a emis un mandat european de arestare. InstanŃa de executare (spaniolă) se întreabă dacă nu se pune problema încălcării dreptului la apărare în cazul predării persoanei fără solicitarea garanŃiei rejudecării acesteia de către autoritatea judiciară solicitantă (instanŃa italiană).

Această problemă apare într-un context foarte interesant al modificării legislaŃiei europene în materia executării mandatului european de arestare, în special în ceea ce priveşte cazurile de executare a mandatului în situaŃia judecării în lipsă a persoanei solicitate.

2.1. LegislaŃia europeană privind judecata în lipsă

Anterior modificărilor, articolul 5 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI prevedea că

„atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranŃă pronunŃate printr-o decizie dată în absenŃa uneia dintre părŃi şi în


cazul în care persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în alt mod despre data şi locul audierii care a dus la decizia dată în absenŃă, predarea poate fi supusă condiŃiei ca autoritatea judiciară emitentă să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată în statul membru emitent şi să fie prezentă la judecată”.

Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Decizia-cadru 2009/299/JAI, legiuitorul Uniunii a urmărit să înlăture deficienŃele regimului prevăzut la articolul 5 punctul 1 din Decizia-cadru 2002/584/JAI şi să îl perfecŃioneze pe acesta, astfel încât să se ajungă la un mai bun echilibru între obiectivul privind consolidarea drepturilor procedu-rale ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale şi cel privind facilitatea cooperării judiciare în materie penală, în special prin îmbunătăŃirea recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare între statele membre.

Legiuitorul Uniunii observă că, în cadrul regimului anterior,

„caracterul suficient al unei astfel de asigurări este lăsat la aprecierea autorităŃii de executare şi de aceea este dificil de ştiut exact când poate fi refuzată executarea” (considerentul 3).

În faŃa acestor incertitudini care erau de natură să reducă eficacitatea mecanismului de recunoaştere reciprocă a deciziilor judiciare pronunŃate în lipsă, legiuitorul Uniunii a considerat necesar

„să se prevadă temeiuri clare şi comune pentru nerecunoaşterea deciziilor care au fost pronunŃate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană”. Decizia-cadru 2009/299 este destinată, ca atare, „precizării definiŃiei acestor temeiuri comune care să permită autorităŃii de executare să execute decizia în pofida absenŃei persoanei în cauză de la proces, respectându-se pe deplin dreptul persoanei la apărare” (considerentul 4).

În acest context a fost adoptată Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI, care prevede expres situaŃiile când nu se consideră încălcat dreptul la apărare şi nu este nevoie de acordarea garanŃiei rejudecării. Astfel, la


literele (a) şi (b) ale articolului 4a alineatul (1) din decizia-cadru, legiuitorul Uniunii a confirmat în esenŃă că, din moment ce persoana în cauză a avut cunoştinŃă de procesul stabilit şi a fost informată că poate fi pronunŃată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces sau din moment ce, având cunoştinŃă de procesul stabilit, a mandatat un avocat pentru a o apăra, trebuie să se considere că această persoană a renunŃat să se prezinte la proces, astfel încât nu se poate prevala de un drept la rejudecarea cauzei381.

În analiza oportunităŃii introducerii excepŃiilor de la acordarea garanŃiei rejudecării, Avocatul General argumentează în cauza Melloni că:

„a permite de o manieră generală autorităŃii judiciare de execu-tare să condiŃioneze predarea persoanei interesate, în aceste cazuri, de posibilitatea unei rejudecări a cauzei ar însemna să se adauge un motiv care să poată determina un refuz al executării mandatului european de arestare. Aceasta ar fi în contradicŃie cu intenŃia clar exprimată de legiuitorul Uniunii de a prevedea în mod exhaustiv, pentru motive de securitate juridică, cazurile în care trebuie să se considere că drepturile procedurale ale părŃii care nu a fost prezentă personal la proces nu au fost încălcate şi că mandatul european de arestare trebuie, aşadar, să fie executat”382.

Obiectivele urmărite de legiuitorul Uniunii la momentul adoptării articolului 4a din decizia-cadru confirmă că acesta nu a dorit să lase autorităŃilor judiciare de executare posibilitatea de a supune executarea unui mandat european de arestare condiŃiei ca persoana care face obiectul acestuia să poată beneficia de rejudecarea cauzei în statul membru emitent.

Avocatul General concluzionează că:

„prin eliminarea posibilităŃii de predare condiŃionată prevăzută la articolul 5 punctul 1 din Decizia-cadru 2002/584, legiuitorul

381 Concluziile Avocatului General Y. Bot în Cauza C-399/11, 2

octombrie 2012, pct. 64. 382 Idem, pct. 65.


Uniunii a dorit să îmbunătăŃească recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare pronunŃate în lipsă, consolidând în acelaşi timp drepturile procedurale ale persoanelor. SoluŃia pe care a reŃinut-o, constând în prevederea exhaustivă a cazurilor în care executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei hotărâri pronunŃate în lipsă trebuie să fie considerată că nu aduce atingere dreptului la apărare, este incompatibilă cu menŃinerea unei posibilităŃi a autorităŃii judiciare de executare de a supune această executare condiŃiei ca respectiva condamnare să poată fi revizuită pentru a garanta dreptul la apărare al persoanei interesate”383.

Deşi analiza Avocatului General Bot este interesantă, prezentând motivaŃia modificărilor legislative, acesta nu reuşeşte să evidenŃieze cum, prin modificările introduse, se consolidează drepturile proce-durale ale persoanelor. Este adevărat că noua reglementare prevede clar situaŃiile în care se poate refuza executarea sau se pot solicita garanŃii, dar aceasta nu poate să influenŃeze pozitiv decât principiul legalităŃii („lex certa”). În ceea ce priveşte drepturile procedurale ale persoanelor solicitate în cooperarea judiciară, acestea sunt în mod evident restrânse, limitându-se situaŃiile în care se poate refuza executarea mandatului european de arestare sau în care se poate impune garanŃia rejudecării persoanei solicitate în caz de predare. Or, această modificare este de natură să faciliteze cooperarea judi-ciară, dar în niciun caz să consolideze drepturile procedurale ale persoanelor solicitate. S-ar putea susŃine că prin limitările introduse nu se încalcă dreptul la apărare, dar nu se poate vorbi de consolidare prin limitarea acestui drept. Deşi se încearcă prezentarea modifică-rilor legislative ca un echilibru între facilitarea cooperării şi consolidarea dreptului la apărare, în realitate este vorba numai de realizarea primului obiectiv, cel de-al doilea având de suferit ca urmare a modificărilor legislative.

383 Idem, pct. 70.


2.2. JurisprudenŃa CEDO şi judecarea în lipsă

JurisprudenŃa CEDO în materia judecării în lipsă a fost sintetizată de Avocatul General Bot în concluziile sale384. Acesta preia în esenŃă principiile generale în materie de hotărâri pronunŃate în lipsă din mai multe cauze CEDO (Sejdovic385, Haralampiev386 şi Idalov387).

Potrivit CurŃii Europene a Drepturilor Omului,

„facultatea «acuzatului» de a participa la şedinŃa de judecată decurge din obiectul şi din scopul articolului [6 din ConvenŃie] în ansamblul său”388.

Aceasta consideră că,

„deşi o procedură care se derulează în lipsa inculpatului nu este incompatibilă prin ea însăşi cu articolul 6 din [ConvenŃie], o denegare de dreptate are totuşi loc atunci când o persoană condamnată in absentia nu poate obŃine ulterior ca o instanŃă să hotărască din nou, după ascultarea sa, asupra temeiniciei acuzaŃiei în fapt şi în drept, în cazul în care nu s-a dovedit că a renunŃat la dreptul de a se prezenta şi de a se apăra […] sau că a avut intenŃia să se sustragă justiŃiei”389.

În plus, această Curte consideră că

„obligaŃia de a garanta acuzatului dreptul de a fi prezent în sala de judecată – fie în cadrul primei proceduri împotriva sa, fie în cursul unui nou proces – este unul dintre elementele esenŃiale ale articolului 6 [din ConvenŃie] […]. În consecinŃă, refuzul de a redeschide o procedură care s-a derulat în lipsă în absenŃa oricărui indiciu că acuzatul a renunŃat la dreptul de a se prezenta

384 Idem, pct. 75-80. 385 Sejdovic v. Italia, Decizia din 1 martie 2006, [2006] CEDO (în

continuare Sejdovic). 386 Haralampiev v. Bulgaria, Decizia din 24 aprilie 2012, [2012] CEDO

(în continuare Haralampiev). 387 Idalov v. Rusia, Decizia din 22 mai 2012, [2012] CEDO (în continuare

Idalov). 388 Sejdovic, pct. 81 şi Haralampiev, pct. 30. 389 Sejdovic, pct. 82.


a fost considerată drept o «denegare de dreptate flagrantă», ceea ce corespunde noŃiunii de procedură «contrară în mod vădit dispoziŃiilor articolului 6 [din ConvenŃie] sau principiilor consacrate prin acesta»”390.

Reiese, în plus, din jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului că

„nici litera şi nici spiritul articolului 6 din [ConvenŃie] nu împiedică o persoană să renunŃe de bunăvoie la garanŃiile unui proces echitabil în mod expres sau tacit […]. Totuşi, pentru a fi luată în considerare prin prisma [ConvenŃiei], renunŃarea la dreptul de a participa la şedinŃa de judecată trebuie să fie stabilită în mod neechivoc şi să fie însoŃită de un minim de garanŃii corespunzătoare gravităŃii sale […]. În plus, aceasta nu trebuie să intre în conflict cu niciun interes public important”391.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât de asemenea că

„nu se poate considera că un acuzat a renunŃat implicit, prin comportamentul său, la un drept important prevăzut la articolul 6 din [ConvenŃie] decât dacă s-a demonstrat că putea în mod rezonabil să prevadă consecinŃele comportamentului său în această privinŃă”392.

Atunci când apreciază dacă procedura naŃională îndeplineşte cerinŃele unui proces echitabil în sensul articolului 6 din ConvenŃie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ataşează o mare importanŃă aspectului ca lipsa acuzatului de la proces să nu fie sancŃionată prin derogarea de la dreptul de a fi asistat de un apărător393. Astfel,

390 Sejdovic, pct. 84 şi Haralampiev, pct. 31. 391 Sejdovic, pct. 86, Haralampiev, pct. 32, Idalov, pct. 172. 392 Idalov, pct. 173. A se vedea de asemenea în acelaşi sens Sejdovic, pct.

87 şi Haralampiev, pct. 33. 393 A se vedea printre altele Medenica v. ElveŃia, Decizia din 14 iunie

2001, [2001] CEDO, în care această Curte arată referitor la partea care fusese informată în timp util cu privire la urmărirea penală începută împotriva sa şi la data procesului că „în timpul dezbaterilor, apărarea [sa] a fost asigurată de doi avocaŃi aleşi de aceasta” (pct. 56).


„deşi nu este absolut, dreptul oricărui acuzat de a fi apărat în mod efectiv de un avocat, dacă este nevoie numit din oficiu, se numără printre elementele fundamentale ale procesului echitabil. Un acuzat nu pierde beneficiul acestui drept pentru simplul fapt al lipsei sale de la dezbateri”394.

Potrivit CurŃii Europene a Drepturilor Omului,

„este de o importanŃă crucială pentru echitatea sistemului penal ca acuzatul să fie apărat în mod adecvat atât în primă instanŃă, cât şi în apel”395. În consecinŃă, „chiar dacă legiuitorul trebuie să poată descuraja absenŃele nejustificate, acesta nu le poate sancŃiona derogând de la dreptul de a fi asistat de un apărător”396 şi „este sarcina instanŃelor să asigure caracterul echitabil al unui proces şi să vegheze, în consecinŃă, ca unui avocat care, în mod cert, asistă la proces pentru a-şi apăra clientul în lipsa acestuia să i se acorde posibilitatea să o facă”397.

2.3. Dreptul la apărare şi judecata în lipsă, între dreptul naŃional şi dreptul european în materie

În lumina celor prezentate anterior, se poate concluziona că articolul 4a alineatul (1) din decizia-cadru 2009/299/JAI respectă nu doar cerinŃele astfel consacrate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci efectuează de asemenea o codificare a acestora în scopul de a garanta aplicarea lor în cazul executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei decizii pronunŃate în urma unui proces la care partea nu a fost prezentă personal398.

394 A se vedea printre altele Krombach v. FranŃa, Decizia din 13 februarie

2001, [2001] CEDO, pct. 89 (în continuare Krombach), Sejdovic, pct. 91.

395 Sejdovic, pct. 91. 396 A se vedea printre altele Van Geyseghem v. Belgia, Decizia din 21

ianuarie 1999, [1999] CEDO, pct. 34, Krombach, pct. 89, Sejdovic, pct. 92.

397 Sejdovic, pct. 93. 398 Concluziile Avocatului General Bot, pct. 80.


În acelaşi timp însă, prin întrebările adresate în cauza Melloni, instanŃa de trimitere pune o întrebare fundamentală, care este foarte interesantă inclusiv pentru sistemul de drept românesc: poate o instanŃă naŃională să aplice dreptul naŃional, lăsând neaplicat dreptul european, în cazul în care dreptul naŃional conferă o protecŃie mai largă prin prisma respectării drepturilor omului, decât cea oferită de dreptul european?

În speŃă, instanŃa spaniolă invocă faptul că o jurisprudenŃă naŃională constantă ar obliga-o, în cazul executării unui mandat european de arestare emis în urma unei judecăŃi în lipsă, să supună predarea persoanei solicitate condiŃiei rejudecării acesteia în statul membru emitent. LegislaŃia europeană impune însă limite acestei protecŃii, impunând predarea necondiŃionată în cazurile în care persoana solicitată a avut cunoştinŃă de procedurile demarate împotriva sa, sustrăgându-se de la urmărire, ori în situaŃia în care aceasta, deşi absentă, a fost apărată totuşi efectiv în proces de un avocat ales. În această situaŃie, instanŃa spaniolă se întreabă dacă poate aplica legislaŃia naŃională în detrimentul legislaŃiei europene, din moment ce aceasta din urmă oferă o interpretare mai restrânsă drepturilor fundamentale decât interpretarea naŃională.

Prin prisma prevederilor articolului 20 alineatul (2) din ConstituŃia României399, întrebarea preliminară a instanŃei spaniole capătă o importanŃă covârşitoare. În cazul unui răspuns negativ al ECJ, prevederile articolului 20 alineatul (2) din ConstituŃia României ar deveni inaplicabile, fiind contrare dreptului european în materie, în cazul în care instanŃele române ar constata, într-un caz concret, că dreptul naŃional conŃine dispoziŃii mai favorabile decât dreptul european în ceea ce priveşte drepturile fundamentale ale omului.

ECJ a răspuns negativ la această întrebare, arătând că o astfel de interpretare ar aduce atingere principiului supremaŃiei dreptului

399 Potrivit art. 20 alin. (2) din ConstituŃia României, „dacă există necon-

cordanŃe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale, cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii mai favorabile”.


Uniunii, în măsura în care ar permite unui stat membru să împiedice aplicarea unor acte de drept al Uniunii pe deplin conforme cu Carta, din moment ce acestea nu ar respecta drepturile fundamentale garantate de constituŃia statului respectiv400. Astfel, potrivit unei jurisprudenŃe consacrate, în temeiul principiului supremaŃiei drep-tului Uniunii, care reprezintă o caracteristică esenŃială a ordinii juridice a Uniunii, invocarea de către un stat membru a unor dispoziŃii de drept naŃional, fie ele de natură constituŃională, nu poate afecta efectul dreptului Uniunii pe teritoriul acestui stat401.

Este adevărat că articolul 53 din Cartă confirmă că, în cazul în care un act de drept al Uniunii implică măsuri naŃionale de punere în aplicare, autorităŃile şi instanŃele naŃionale sunt libere să aplice standarde naŃionale de protecŃie a drepturilor fundamentale, cu condiŃia ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecŃie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte, şi nici supremaŃia, unitatea şi caracterul funcŃional al dreptului Uniunii (sublinierea noastră)402.

În consecinŃă, a permite unui stat membru să se prevaleze de artico-lul 53 din Cartă pentru a supune predarea unei persoane condamnate în lipsă condiŃiei, care nu este prevăzută de Decizia-cadru 2009/299/JAI, ca hotărârea de condamnare să poată fi revizuită în statul membru emitent, cu scopul de a evita să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare garantate de constituŃia statului membru de executare, ar conduce, prin faptul că ar repune în discuŃie uniformitatea standardului de protecŃie a drepturilor fundamentale definit prin această decizie-cadru, la o încălcare a principiilor încrederii şi recunoaşterii reciproce pe care aceasta urmăreşte să le consolideze şi, prin urmare, la o compro-mitere a caracterului funcŃional al deciziei-cadru menŃionate403.

400 Melloni, pct. 58. 401 Idem, pct. 59. 402 Idem, pct. 60. 403 Idem, pct. 63.


Această interpretare a ECJ obligă instanŃele române să aprecieze aplicarea drepturilor fundamentale prin prisma definiŃiei, întinderii şi caracteristicilor date acestora la nivel european. În perspectiva apropiată a modificării prevederilor constituŃionale, poate ar fi necesar ca legiuitorul român să se aplece şi asupra prevederilor articolului 20 alineatul (2) din ConstituŃie, pentru punerea acestora în acord cu interpretarea oferită la nivel european.

3. Drepturile fundamentale şi refuzul cooperării judiciare

3.1. Posibilitatea refuzului executării unei cereri de asistenŃă judiciară internaŃională în legislaŃia europeană

În tratatele internaŃionale în materia cooperării judiciare în materie penală, un motiv de refuz obligatoriu al asistenŃei judiciare îl consti-tuie încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei solicitate în statul solicitant. Prevalarea de un astfel de motiv constituie un impediment serios în realizarea cooperării judiciare, care lasă la latitudinea statului de executare dacă va da curs solicitării de asistenŃă judiciară sau nu.

Un astfel de motiv obligatoriu de refuz lipseşte din instrumentele legislative adoptate la nivel european în materia cooperării judiciare penale. RaŃiunea din spatele neintroducerii unui astfel de motiv este dublă.

În primul rând, cel puŃin la nivel teoretic, este de neconceput ca un stat membru al Uniunii Europene să desfăşoare proceduri penale cu încălcarea drepturilor fundamentale. Astfel de situaŃii, dacă apar, constituie excepŃii, iar în cooperarea judiciară penală la nivel european trebuie să primeze principiul încrederii şi recunoaşterii reciproce. Or, prin aplicarea unui astfel de principiu, autorităŃile judiciare de executare presupun că procesul penal desfăşurat în faŃa autorităŃilor judiciare emitente respectă toate garanŃiile fundamentale prevăzute în Tratatele constitutive, în Cartă şi ConvenŃie.


În al doilea rând, neintroducerea unui astfel de motiv limitează posibilităŃile de refuz ale autorităŃii judiciare de executare, facilitând cooperarea judiciară penală la nivel european, şi în consecinŃă, realizarea obiectivului Uniunii de a deveni un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie.

O cauză recentă aflată pe rolul ECJ404 a pus în discuŃie însăşi funcŃionalitatea deciziei-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare. Astfel, o instanŃă română (Curtea de Apel ConstanŃa) a adresat ECJ mai multe întrebări preliminare, solicitând în esenŃă să se stabilească dacă instanŃa de executare poate analiza cererea de asistenŃă judiciară prin prisma respectării drepturilor fundamentale şi dacă poate refuza o astfel de cerere de asistenŃă din partea autorităŃii judiciare emitente, în cazul încălcării acestor drepturi, chiar dacă un astfel de motiv de refuz nu este prevăzut în Decizia-cadru.

Un răspuns afirmativ al ECJ ar fi avut un efect devastator asupra funcŃionalităŃii legislaŃiei europene în materia mandatului european de arestare. La acest moment, condiŃiile de verificare pentru execu-tarea mandatului sunt pur formale şi nu pun în discuŃie nici fondul cauzei, nici desfăşurarea procedurilor în statul membru emitent. O verificare apriorică a respectării drepturilor fundamentale de către autoritatea judiciară de executare privind procedura desfăşurată în faŃa autorităŃii judiciare emitente ar putea conduce la aplicarea arbitrară şi neuniformă a executării mandatelor europene de arestare în diferite state membre, precum şi la refuzuri nejustificate ale executării unor astfel de mandate, impietând asupra principiilor fundamentale care stau la baza cooperării judiciare penale la nivel european, respectiv încrederea şi recunoaşterea reciprocă.

Pentru a putea contracara astfel de efecte negative, dar în acelaşi timp pentru a putea da un răspuns întrebării extrem de incomode referitor la analiza drepturilor fundamentale de către autoritatea judiciară de executare, Avocatul General a încercat în cauza Radu să creioneze anumite criterii de analiză a respectării drepturilor

404 Radu, citată supra.


fundamentale, încercând în acelaşi timp să impună limite în ceea ce priveşte refuzarea abuzivă a executării mandatului european de arestare invocând un astfel de motiv de refuz405.

Analizând posibilitatea refuzului executării unui mandat european de arestare în cazul în care executarea acestuia ar încălca sau ar risca să încalce drepturile fundamentale ale persoanei căutate, Avocatul General apreciază că, deşi la o primă vedere o astfel de posibilitate nu este prevăzută de Decizia-cadru 2002/584/JAI, aceasta rezultă din articolul 1 alineatul (3).

Astfel, prevederea menŃionată precizează că decizia-cadru nu poate avea ca efect modificarea obligaŃiei de respectare a drepturilor fundamentale şi a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate de articolul 6 UE (devenit, după modificare, articolul 6 TUE). Prin urmare, obligaŃia de respectare a acestor drepturi impregnează întreaga decizie-cadru406.

Se pune atunci întrebarea în ce împrejurări trebuie să refuze să ia o decizie de predare şi ce factori trebuie să ia în considerare pentru a adopta o asemenea decizie. O serie de criterii se regăseşte deja atât în jurisprudenŃa CEDO, cât şi în jurisprudenŃa ECJ, care pot fi fructificate prin analogie în situaŃia în discuŃie.

3.2. JurisprudenŃa CEDO şi respectarea drepturilor fundamentale în cooperarea judiciară internaŃională penală

Rezultă din jurisprudenŃa CurŃii Drepturilor Omului că nu orice încălcare a convenŃiei va justifica un refuz de punere în aplicare a unei cereri de extrădare407. În cauza Dzhaksybergenov408, de exemplu, aceasta a statuat că

405 Concluziile Avocatului General E. Sharpston în Cauza C-396/11, 18

octombrie 2012, pct. 70-97. 406 Idem, pct. 70. 407 Idem, pct. 74-75 şi 78. 408 Dzhaksybergenov v. Ucraina, Decizia din 10 februarie 2011, [2011]

CEDO, pct. 37.


„invocarea unei probleme generale în privinŃa respectării drepturilor omului într-un anumit stat nu poate întemeia prin ea însăşi un refuz de extrădare”.

În cauza Soering409, Curtea Drepturilor Omului a stabilit că

„decizia unui stat contractant de a extrăda un fugar poate să pună o problemă în privinŃa articolului 3 şi, prin urmare, să angajeze răspunderea acestui stat în temeiul convenŃiei atunci când există motive serioase şi întemeiate pentru a crede că persoana în cauză, în cazul în care va fi extrădată, se va confrunta cu un risc real de a fi supusă torturii sau tratamentelor ori pedepselor inumane sau degradante în statul solicitant”.

În ceea ce priveşte articolul 6 din ConvenŃie, aceasta a arătat că

„dreptul la un proces penal echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul 6, ocupă un loc proeminent într-o societate democratică […]. Curtea nu exclude ca o decizie de extrădare să poată în mod excepŃional să pună o problemă în temeiul articolului 6 […] în cazul în care fugarul a suferit sau riscă să sufere o încălcare flagrantă a dreptului său la un proces echitabil în statul solicitant”410.

Referitor la sarcina probei care incumbă persoanei care exercită o cale de atac, Curtea Drepturilor Omului a hotărât că trebuie să aplice criterii riguroase pentru a aprecia existenŃa unui asemenea risc şi că este în sarcina reclamantului să facă dovada necesară411. Cu privire la standardele aplicabile în materie de probaŃiune pentru a justifica un refuz de transfer, Curtea Drepturilor Omului a statuat, în cauza Garabayev412, că:

„pentru aprecierea probelor prezentate în faŃa sa pentru a decide dacă a existat o încălcare a articolului 3, Curtea utilizează

409 Soering v. Regatul Unit, Decizia din 7 iulie 1989, [1989] CEDO,

pct. 91. 410 Idem, pct. 113. 411 A se vedea Saadi v. Italia, Decizia din28 februarie 2008, [2008]

CEDO, pct. 128 şi 129. 412 Garabayev v. Rusia, Decizia din 7 iunie 2007, [2007] CEDO, pct. 76.


criteriul probei «dincolo de orice îndoială rezonabilă», însă adaugă că o astfel de probă poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumŃii care nu au fost răsturnate, suficient de grave, precise şi concordante. În acest context, comportamentul părŃilor cu ocazia obŃinerii probelor trebuie luat în considerare […]”.

Deşi această afirmaŃie a fost făcută referitor la articolul 3 din convenŃie, nu se poate impune un standard mai strict în ceea ce priveşte articolul 6, pentru simplul motiv că un criteriu mai exigent nu există413.

3.3. JurisprudenŃa ECJ şi respectarea drepturilor fundamentale

În jurisprudenŃa ECJ nu exista o analiză a respectării drepturilor fundamentale în materia cooperării judiciare penale până la cauza Radu. Totuşi, probleme asemănătoare s-au pus în cauza N.S. şi alŃii414, unde Curtea a hotărât că

„nu se poate concluziona că orice încălcare a unui drept fundamental de către statul membru [către care solicitantul de azil ar trebui să fie transferat potrivit dispoziŃiilor regulamen-tului] ar afecta obligaŃiile celorlalte state membre de a respecta dispoziŃiile [regulamentului]”.

Dacă pragul ar fi stabilit la un nivel atât de scăzut, obiectivele reglementării ar risca să fie compromise. Curtea a adăugat că,

„pentru a permite Uniunii şi statelor membre să îşi respecte obligaŃiile privind protecŃia drepturilor fundamentale ale solicitanŃilor de azil, revine statelor membre, inclusiv instanŃelor naŃionale, obligaŃia de a nu transfera un solicitant de azil către «statul membru responsabil» în sensul Regulamentului nr. 343/2003 atunci când acestea nu pot ignora faptul că deficienŃele sistemice ale procedurii de azil şi ale condiŃiilor de primire a solicitanŃilor de azil în acest stat membru constituie

413 Concluziile Avocatului General Sharpston, pct. 78. 414 Cauzele conexate C-411/10 şi C-493/10, N.S. şi alŃii, nepublicate încă

în Repertoriu, pct. 82.


motive serioase şi întemeiate să se creadă că solicitantul va fi expus unui risc real de a fi supus unor tratamente inumane sau degradante în sensul articolului 4 din Cartă”415.

3.4. Propunerile Avocatului General privind criteriile de apreciere

În rezumat, Avocatul General concluzionează că ambele curŃi admit că drepturile fundamentale pot afecta obligaŃia legală a unui stat membru de a transfera o persoană către un alt stat. În ceea ce priveşte articolul 3 din convenŃie şi dispoziŃiile echivalente ale articolului 4 din cartă, instanŃele amintite consideră că testul ar trebui să constea în a determina dacă există „motive serioase şi întemeiate să se creadă” că există un „risc real” că prevederile menŃionate vor fi încălcate în statul în care persoana în cauză ar trebui în mod normal să fie transferată. Referitor la articolul 6, Curtea Drepturilor Omului a hotărât că obligaŃia de a transfera nu va fi afectată decât „în mod excepŃional” şi în cazul în care persoana în cauză „a suferit sau riscă să sufere o încălcare flagrantă” a drepturilor sale conferite de convenŃie. În ceea ce priveşte Curtea, aceasta încă nu s-a pronunŃat în legătură cu articolele 47 şi 48 din Cartă416.

Avocatul General nu susŃine în întregime criteriile CEDO, în sensul că încălcarea drepturilor trebuie să fie flagrantă, iar încălcarea potenŃială să fie stabilită „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, considerându-le prea severe417.

În acest sens, Avocatul General propune ECJ un set de criterii adaptat la realităŃile unui spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie. Astfel, potrivit opiniei acestuia, autoritatea judiciară desemnată din statul membru de executare a unui mandat european de arestare poate respinge cererea de predare, fără a încălca obligaŃiile prevăzute de tratatele constitutive şi celelalte norme juridice de drept al Uniunii, atunci când se stabileşte că drepturile omului ale persoanei a cărei predare este solicitată au fost încălcate sau vor

415 Idem, pct. 94. 416 Concluziile Avocatului General Sharpston, pct. 77. 417 Idem, pct. 82-84.


fi încălcate în cadrul procedurii de predare sau în urma acesteia. Cu toate acestea, un asemenea refuz nu va fi admisibil decât în împrejurări excepŃionale. În cazurile în care sunt aplicabile articolele 5 şi 6 din convenŃie şi/sau articolele 6, 47 şi 48 din cartă, încălcarea în cauză trebuie să fie de natură să afecteze în mod grav caracterul echitabil al procesului. Persoana care invocă încălcarea trebuie să îl convingă pe cel care ia decizia că obiecŃiile sale sunt, în esenŃă, bine întemeiate. Încălcările trecute care pot fi reparate nu vor putea justifica un refuz de executare a mandatului european de arestare418.

3.5. Dreptul la apărare şi funcŃionalitatea dreptului european

Nu este surprinzător faptul că ECJ nu şi-a însuşit opinia Avocatului General în această cauză. Întrebarea dacă se poate invoca încălcarea drepturilor fundamentale în executarea unui instrument de asistenŃă judiciară adoptat la nivelul Uniunii Europene rămâne deschisă şi aşteaptă încă un răspuns. ECJ a evitat elegant o discuŃie pe această temă, analizând în concret situaŃia de fapt în cauza Radu şi stabilind că:

„este, aşadar, necesar să se considere că, prin intermediul primelor patru întrebări, precum şi prin intermediul celei de a şasea întrebări, care trebuie examinate împreună, instanŃa de trimitere solicită, în esenŃă, să se stabilească dacă Decizia-cadru 2002/584, în lumina articolelor 47 şi 48 din cartă, precum şi a articolului 6 din CEDO, trebuie interpretată în sensul că autorităŃile judiciare de executare pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că autorităŃile judiciare emitente nu au audiat persoana căutată înainte de a emite acest mandat de arestare”419.

ECJ reduce astfel discuŃia de la o posibilă încălcare a drepturilor fundamentale şi criteriile de stabilire a acestei încălcări la faptul dacă s-a încălcat efectiv dreptul la apărare al unei persoane pe numele

418 Idem, pct. 97. 419 Radu, pct. 31.


căreia s-a emis un mandat european de arestare fără ca aceasta să fie audiată înainte de emiterea mandatului. Răspunsul este evident negativ, dar răspunsul dat ocoleşte în întregime problema care s-a pus în această cauză.

Motivarea este simplă şi clară: ECJ nu poate permite ca obiectivul stabilit prin legislaŃia care reglementează mandatul european de arestare să fie compromis:

„introducerea unui nou sistem simplificat şi mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze şi să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre. […] obligarea autorităŃilor judiciare emitente de a audia persoana căutată înainte de a emite un astfel de mandat european de arestare ar zădărnici în mod inevitabil însuşi sistemul de predare prevăzut de Decizia-cadru 2002/584 şi, prin urmare, realizarea spaŃiului de libertate, securitate şi justiŃie […]”420.

Având de ales între posibilitatea recunoaşterii încălcării drepturilor fundamentale ca motiv de refuz al executării mandatului european de arestare şi funcŃionalitatea dreptului european, a fost aleasă această din urmă finalitate.

Îmi pun întrebarea dacă în această situaŃie se mai poate vorbi despre un echilibru între libertate şi securitate în realizarea obiectivului Uniunii de a deveni un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie.

420 Idem, pct. 34 şi 40.

Concluzii

În ceea ce priveşte cooperarea judiciară în materie penală la nivel european, Uniunea Europeană şi-a propus un scop ambiŃios: crearea unui spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie.

Numeroase acte normative au fost adoptate de la începutul anilor 2000 pentru facilitarea realizării acestui obiectiv. S-a încercat inclusiv armonizarea legislaŃiilor penale ale statelor membre în ceea ce priveşte acordarea de garanŃii privind respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei solicitate în procesul penal, dar şi facilitarea cooperării interstatale prin accelerarea procedurilor, reducerea motivelor de refuz şi a termenelor de execuŃie a cererilor de asistenŃă judiciară în materie penală. Principiile recunoaşterii reciproce şi încrederii reciproce au devenit principii fundamentale care guvernează spaŃiul judiciar european şi pe care se bazează întreaga legislaŃie penală europeană.

În aceste condiŃii, două interese divergente trebuie conciliate: nevoia legiuitorului european de a oferi cetăŃenilor Uniunii un spaŃiu guvernat de securitate, precum şi obligaŃia de a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei, prin crearea unui spaŃiu guvernat de libertate. Atât legiuitorul european, cât şi ECJ au încercat să realizeze o echilibristică precară între cele două interese.

„Libertate versus securitate” este laitmotivul care guvernează deciziile adoptate de ECJ în materie penală şi care au fost prezentate în materialul de faŃă. Există însă un echilibru între cele două interese?

Din materialele prezentate până în acest moment se poate extrage o concluzie interesantă: atunci când este vorba numai de protejarea unui interes individual, instanŃa europeană favorizează dreptul la


libertate în defavoarea securităŃii şi realizării actului de justiŃie. Însă, în ipoteza în care protejarea intereselor individuale se poate realiza numai prin afectarea funcŃionalităŃii dreptului european, dreptul la libertate nu beneficiază de nicio şansă în interpretarea ECJ atunci când este aşezat în balanŃă cu dreptul la securitate şi realizarea obiectivelor Uniunii Europene.

Oricum, este de observat că în jurisprudenŃa ECJ în materie penală se pune un accent deosebit pe aspectele de politică penală, iar analiza este efectuată în majoritate a deciziilor la nivel de principiu, acordându-se prevalenŃă spiritului legii în detrimentul interpretării literale a acesteia, Ceea ce poate constitui o sursă de inspiraŃie inclusiv pentru instanŃele din Ńara noastră.

Bibliografie

I. Doctrină

1. P.A. Albrecht, S. Brown, Deficiencies in the Development of European Criminal Law, 3 European Law Journal (1999) 293;

2. A.R. Amar, Essay: Double Jeopardy Law Made Simple, 106 Yale Law Journal (1997) 1807;

3. M. Aubert, E. Broussy, H. Cassagnabère, Chronique de jurisprudence de la CJUE. Si un État membre a recours à un motif de non-exécution facultative du mandat d'arrêt européen, il ne peut en réserver le bénéfice à ses seuls ressortissants, L’actualité juridique; droit administratif (2012) 2268-2269;

4. I. Bantekas, The Principle of Mutual Recognition in EU Criminal Law, 32 European Law Review (2007) 365-385;

5. S. Barton, Grady v. Corbin: An Unsuccessful Effort to Define „Same Offense”, 25 Georgia Law Review (1990) 143;

6. G.E. Becker, Recent Developments In Rico: Multiple Posecutions and Punishments Under Rico: a Chip off the Old „Blockburger”, 52 University of Cincinnati Law Review (1983) 467;

7. C.L. Blakesley, Criminal Law: Autumn of the Patriarch: The Pinochet Extradition Debacle and Beyond – Human Rights Clauses Compared to Traditional Derivative Protections Such as Double Criminality, 91 Journal of Criminal Law & Criminology (2000) 49-50;

8. B. van Bockel, The „ne bis in idem” principle in EU law (2010);

9. M. Castellaneta, Mae: per gli stranieri possibile il no alla consegna solo se residenti nello Stato da oltre cinque anni, 44 Guida al Diritto (2009) 88-90;

10. J.F. Castillo Garcia, The Power of the European Community to Impose Criminal Penalties, 3 EIPAscope (2005) 27-34;

11. M.-L. Cesoni, Compétence pénale: la Cour de justice des Communautés européennes périme-t-elle le principe de légalité?, 125 Journal des tribunaux (2006) 365-373;


12. F. Chaltiel, Arrêt CJCE Commission c. Conseil, du 13 septembre 2005: une nouvelle avancée de l’idée de souveraineté européenne: la souveraineté pénale en devenir, 494 Revue du Marché commun et de l’Union européenne (2006) 24-28;

13. F. Comte, Communication de la Commission au Parlement européen et au Conseil sur les conséquences de l’arrêt de la Cour du 13-9-2005 relatif aux „sanctions pénales”, 1 Revue du droit de l’Union européenne (2006) 111-130;

14. G. Conway, Ne Bis in Idem in International Law, 3 International Criminal Law Review (2003) 229-230;

15. P. Craig, G. Burca, EU Law: Text, Cases and Materials (2003) 178-229;

16. C. Ecedi-Stoisavlevici, JurisprudenŃa instanŃelor uniunii europene. CJ, Camera a patra, hotărârea din 21 octombrie 2010, cauza C-306/09, I.B., nepublicată încă în Repertoriu, 5 Revista română de drept comunitar (2011) 139-143;

17. M. Fletcher, Some Developments to the ne bis in idem Principle in the European Union: Criminal Proceedings Against Hüseyin Gözütok and Klaus Brügge, 66 (5) The Modern Law Review (2003) 769-780;

18. D. Flore, La notion de confiance mutuelle: l’alpha et l’oméga d’une justice pénale européenne?, în Gilles de Kerchove, Anne Weyembergh (eds.), La confiance mutuelle dans l’espace pénal européen (Institut d’études européennes, Brussels, 2005), 17-28;

19. J. Giannopoulos, Recent Development: United States v. Dixon: The Double Jeopardy Clause and the Appropriate Test for Determining what Constitutes the Same Offense, 20 Journal of Contemporary Law (1994) 225;

20. C. Guillain, L’aplication du principe non bis in idem au traffic de drogues: analyse de l’arrêt de la Cour de Justice des Communautes europeenes du 9 mars 2006, 126 (6257) Journal des Tribunaux (2007) 144-149;

21. E. Herlin-Karnell, Recent developments in the area of European criminal law, 1 Maastricht journal of European and comparative law (2007) 15-37;

22. E. Herlin-Karnell, European Arrest Warrant Cases and the Principles of Non-discrimination and EU Citizenship, 73(50) Modern Law Review (2010) 824-835;

Bibliografie 351

23. K.A. Hicks, Note: A Proposal for Legislative Effectuation of Double Jeopardy Protection, 41 Hastings Law Journal (1990) 669;

24. C. Janssens, Case C-123/08, Dominic Wolzenburg, Judgment of the Court of Justice (Grand Chamber) of 6 October 2009, not yet reported, 47(3) Common Market Law Review (2010) 831-845;

25. F. Julien-Laferriere, Les effets de la communautarisation de l’aquis de Schengen sur la regle „non bis in idem”, 179 (1) Le Dalloz (2003) 1458-1460;

26. R. Kierzynka, T. Ostropolski, Znaczenie pojęć „miejsce zamieszkania” oraz „pobyt” w procedurze ENA-glosa do wyroku ETS z 17.7.2008 r. w sprawie C-66/08 Kozłowski, 1 Europejski Przegląd Sądowy (2009) 42-48;

27. D. McCune, Case Note: United States v. Dixon: What Does „Same Offense” Really Mean?, 48 Arkansas Law Review (1995) 709;

28. R.L. McGee, Note: Criminal Rico and Double Jeopardy Analysis in the Wake of Grady v. Corbin: is this Rico’s Achilles’Heel?, 77 Cornell Law Review (1992) 687;

29. V. Michel, Mandat d'arrêt et citoyenneté européenne, 452 Europe (2009) 21-22;

30. V. Mitsilegas, EU Criminal Law (2009), 143-153; 31. C. Moal-Nuyts, L’affaire des sanctions pénales en matière

d’environnement: le choc des piliers, 3 Revue de droit international et de droit comparé (2006) 249-275;

32. N. Neagu, RelaŃia drept penal – drept comunitar, 7 Dreptul (2006) 167;

33. N. Neagu, Entrapment between Two Pillars: the European Court of Justice Rulings in Criminal Law, 15 European Law Journal (2009) 536-551;

34. N. Neagu, A Need for Change: The Romanian Supreme Court’s Approach to „Appeals in the Interest of Law”, 35 Review of Central and East European Law (2010) 293-305;

35. N. Neagu, Cooperarea judiciară internaŃională în materie penală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012;

36. N. Neagu, The Ne Bis in Idem Principle in the Interpre-tation of European Courts: Towards Uniform Interpretation, 4 Leiden Journal of International Law (2012) 955-977;


37. N. Neagu, Judicial Cooperation in Criminal Matters and Non-discrimination With Respect to Persons Residing or Staying in a Member State: A Romanian National or EU-Wide Problem?, 3 Review of Central and East European Law (2013);

38. B. Nita, Orzeczenia uruchamiające zakaz wynikający z zasady ne bis in idem w art. 54 konwencji wykonawczej z Schengen, 1 Przegląd prawa europejskiego i międzynarodowego (2008) 5-22;

39. R. Pereira, Environmental criminal law in the first pillar: a positive development for environmental protection in the European Union?, 10 European Environmental Law Review (2007) 257-259;

40. K. Pace, Fifth Amendment-The Adoption of the „Same Elements” Test: The Supreme Court's Failure to Adequately Protect Defendants from Double Jeopardy, 84 Journal of Criminal Law & Criminology (1994) 769;

41. J. Padover, The Constitutional Guarantee of Protection against Double Jeopardy Is Not Violated when a Defendant Is Convicted of, and Punished for, Separate Offenses that Contain Different Elements, 40 Rutgers Law Journal (2009) 969;

42. K.A. Pamenter, Case Comment: United States v. Dixon: The Supreme Court Returns to the Traditional Standard for Double Jeopardy Clause Analysis, 69 Notre Dame Law Review (1994) 575;

43. M. Plachta,W. van Ballegooij, The Framework Decision on the European Arrest Warrant and Surrender Procedures Between Member States of the European Union, în Rob Blakxtoon (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant (TMC Asser Press, The Hague, 2005), 13-36;

44. N. Plastina, La consegna „in executivis” del residente nel mandato d’arresto europeo, tra diritto dell’Unione e diritto comunitario, 4 Il Foro italiano (2010) 15-19;

45. E.J. Richardson, Recent Development: Matching Tests for Double Jeopardy Violations with Constitutional Interests, 45 Vanderbilt Law Review (1992) 273;

46. L. Rinuy, Cour de Justice, 10 mars 2005, Filomeno Maria Miraglia, 14 (2) Revue des affaires europeenes 327-331;

47. A.C. Rodriguez, Detaching Dual Sovereignty from the Sixth Amendment: Use of the Blockburger Offense Test Does Not Incorporate Double Jeopardy Doctrines, 33 New England Journal on Criminal and Civil Confinement (2007) 213;

Bibliografie 353

48. E. Selvaggi, Mandato di arresto europeo: cosa şi intende per „residente”, Cassazione penale (2008) 4407-4410;

49. E. Sharpston, J.M. Fernández-Martín, Some reflections on Schengen free movement rights and the principle of „ne bis in idem”, 10 Cambridge yearbook of European legal studies (2008) 413-448;

50. D. Spinellis, The Ne Bis In Idem Principle In „Global Instruments”, 73 International Review of Penal Law (2000) 1152;

51. D. Spinellis, Court of Justice of the European Communities, Judgment of 13 September 2005 (Case C-176/03, „Commission v. Council”) annulling the Council framework decision 2003/80/JHA of 27 January 2003 on the protection of the environment through criminal law, 2 European Constitutional Law Review (2006) 293-302;

52. P. Thieffry, Contentieux de la validité des mesures communautaires de protection de l’environnement: le retour, 2 La gazette du palais (2006) 873-881;

53. G.C. Thomas III, A Unified Theory of Multiple Punishment, 47 University of Pittsburgh Law Review (1985) 1;

54. N. Thwaites, Mutual Trust in Criminal Matters: the ECJ gives a first interpretation of a provision of the Convention implementing the Schengen Agreement. Judgment of 11 February 2003 in Joined Cases C-187/01 a. C-385/01 Hüseyin Gözütok and Klaus Brügge, 4 (3) German Law Journal (2003) 253-262;

55. J.A.E. Vervaele, Joined cases C-187/01 and C-385/01, „Criminal Proceedings against Hüseyin Gözütok and Klaus Brügge”, Judgement of the Court of Justice of 11 February 2003, Full Court [2003] ECR 1-5689, 41 Common Market Law Review (2004) 802;

56. M. Wasmeier, The Principle of „ne bis in idem”, 77 Revue internationale de droit pénal (2006) 121-130;

57. A. Weyembergh, Le principe „ne bis in idem”: Pierre d’achoppement de l’espace pénal européen?, 40 Cahiers de droit européen (2004) 341-342;

58. A. Weyembergh, Arrêts „I.B.” et „Mantello”: le mandat d'arrêt européen, 177 Journal des tribunaux/droit européen (2011) 71-73;


59. S. White, Harmonisation of criminal law under the first pillar, 1 European Law Review (2006) 81-92;

60. A. Wiedmann, The principle of „ne bis in idem” according to Article 54 of the Convention implementing the Schengen Agreement: the beginning of a „corpus juris criminalis”?, 7(5) The European legal forum: Forum iuris communis Europae (2007) 230-252.

II. LegislaŃie

1. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (JO C

364/2000); 2. ConstituŃia SUA; 3. ConvenŃia Americană a Drepturilor Omului; 4. ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi LibertăŃilor

Fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950; 5. ConvenŃia europeană în materia extrădării (1957); 6. ConvenŃia europeană privind spălarea banilor, căutarea,

indisponibilizarea şi confiscarea produselor infracŃiunii (1990); 7. ConvenŃia europeană privind transferul procedurilor în

materie penală (1972); 8. ConvenŃia europeană privind transferul persoanelor condam-

nate (1983); 9. ConvenŃia europeană privind validitatea internaŃională a

hotărârilor penale; 10. ConvenŃia de Implementare a Acordurilor Schengen din 14

iunie 1985; 11. ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind drepturile civile şi

politice; 12. Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002

privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (JO L 190/2002);

13. Decizia-cadru nr. 2003/80/JAI din 27 ianuarie 2003 privind protecŃia mediului înconjurător prin mijloace de drept penal (JO L 29/ 2003);

14. Decizia-Cadru 2005/667/JAI pentru întărirea cadrului penal pentru aplicarea legii în materia poluării cauzate de nave (JO L 255/2005;

Bibliografie 355

15. Decizia-cadru a Consiliului 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO L 327/2008);

16. Decizia-cadru a Consiliului 2008/947/JAI din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaŃiune în vederea supravegherii măsurilor de probaŃiune şi a sancŃiunilor alternative (JO L 337/2008);

17. Decizia-cadru 2009/948/JAI a Consiliului privind preve-nirea şi soluŃionarea conflictelor de competenŃă în procedurile penale (JO L 328/2009);

18. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul cetăŃenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor acestora de a se deplasa şi locui în mod liber pe teritoriul statelor membre (JO L 158/ 2004);

19. Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancŃiuni în caz de încălcare (JO L 255/2005);

20. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃio-nală în materie penală (M.Of. nr. 594 din 1 iulie 2004), cu modificările ulterioare;

21. O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată (M.Of. nr. 421 din 5 iunie 2008), cu modificările ulterioare;

22. Statutul CurŃii Penale InternaŃionale; 23. Tratatului de FuncŃionare a Uniunii Europene (JO C 83/2010).

III. JurisprudenŃă A. Hotărâri ECJ

1. Cauzele reunite C-204/00 P, C-205/00 P, C-211/00 P, C-213/00 P, C-217/00 P şi C-219/00 Aalborg Portland şi alŃii v. Comisia, [2004] ECR I-123;

2. Cauza T-99/04, AC-Treuhand v. Commission, [2008] ECR I-1501;

3. Cauza C-240/83, ADBHU [1985] ECR 531;


4. Cauza C-303/05, Advocaten voor de Wereld VZW v. Leden van de Ministerraad, [2007] ECR I-3633;

5. Cauza C-213/99, de Andrade, [2000] ECR I-11083; 6. Cauzele conexate C-387/02, C-391/02 şi C-403/02,

Berlusconi şi alŃii, [2005] ECR I-3565; 7. Cauzele reunite T-109/02, T-118/02, T-122/02, T-125/02,

T-126/02, T-128/02, T-129/02, T-132/02 şi T-136/02, Bolloré v. Comisia, [2007] ECR II-947;

8. Cauza C-489/10, Bonda, nepublicată încă în Repertoriu; 9. Cauza C-297/07 Bourquain, [2008] ECR I-09425; 10. Cauza C-203/80, Casati, [1981] ECR 2595; 11. Cauza C-13/05 Chacón Navas, [2006] ECR I-6467; 12. Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul, [2005] ECR I-07879; 13. Cauza C-440/05, Comisia/Consiliul, [2007] ECR I-9097; 14. Cauza C-302/86 Comisia v. Danemarca, [1988] ECR 4607; 15. Cauza C-66/88, Comisia/Grecia, [1989] ECR 2965; 16. Cauza T-276/04, Compagnie maritime belge v. Commission,

[2008] ECR I-1277; 17. Cauza C-18/93, Corsica Ferries, [1994] ECR 1783; 18. Cauza 6/64, Costa v. ENEL, [1964] ECR 585; 19. Cauzele reunite C 189/02 P, 202/02 P, C 205/02 P to C-

208/02 P şi C-213/02 Dansk Rørindustri [2005], ECR I-5425; 20. Cauza C-467/05, Dell’Orto, [2007] ECR I-5557; 21. Cauza C-300/89, „Dioxid de titan”, Comisia/Consiliul,

[1991] ECR I-2867; 22. Cauza C-282/10, Dominguez, nepublicată încă în Repertoriu; 23. Cauza C-314/08, Filipiak, [2009] ECR I-11049; 24. Cauza C-469/03 Filomeno Mario Miraglia, [2005] ECR I-

2009; 25. Cauza C-158/07 Förster [2008] ECR I-8507; 26. Cauza C-467/04 Gasparini şi alŃii, [2006] ECR I-9199; 27. Cauza C-3/06 P Groupe Danone v. Comisia, [2007] ECR I-

1331; 28. Cauza C-91/02, Hannl-Hofstetter, [2003] ECR I-12077; 29. Cauza C-617/10, Hans Åkerberg Fransson, nepublicată încă

în Repertoriu; 30. Cauza C-326/88, Hansen, [1990] ECR I-2911; 31. Cauzele conexate C-187/01 şi C-385/01 Hüseyn Gözütok şi

Klaus Brügge, [2003] ECR I-1345;

Bibliografie 357

32. Cauza C-336/00, Huber, [2002] ECR I-7699; 33. Cauza C-306/09, I.B., [2010] ECR I-10341; 34. Cauza C-167/01, Inspire Art, [2003] ECR I-10155; 35. Cauza C-11/70, Internationale Handelsgesellschaft, [1970]

ECR 1125; 36. Cauza C-168/13 PPU, Jeremy F., nepublicată încă în

Repertoriu; 37. Cauza C-42/11, Joao Pedro Lopes Da Silva Jorge,

nepublicată încă în Repertoriu; 38. Cauza C-571/10, Kamberaj, nepublicată încă în Repertoriu; 39. Cauza C-264/2010, Kita, radiată prin Ordinul Preşedintelui

CurŃii din 19 octombrie 2010; 40. Cauza C-248/04, Koninklijke Coöperatie Cosun, [2006]

ECR I-10211; 41. Cauza C-66/08, Kozłowski, [2008] ECR I-6041; 42. Cauza C-367/05 Kraaijenbrink, [2007] ECR I-06619; 43. Cauza C-288/05 Kretzinger, [2007] ECR I-06441; 44. Cauza C-226/97, Lemmens, [1998] ECR I-3711; 45. Cauza C-436/04 Leopold Henri Van Esbroeck, [2006] ECR I-

2333; 46. Cauza C-388/08 PPU, Leymann şi Pustovarov, [2008] ECR I-

8993; 47. C-238/99 P, C -244/99 P, C-245/99 P, C-247/99 P, C-250/99

P cu C-252/99 P şi C-254/99 P, Limburgse Vinyl Maatschappij şi alŃii v. Comisia, [2002] ECR I-8375;

48. Cauza C-261/09, Mantello, [2010] ECR I-11477; 49. Cauzele conexate C-188/10 şi C-189/10, Melki şi Abdeli,

[2010] ECR I-5667; 50. C-399/11, Stefano Melloni, nepublicată încă în Repertoriu; 51. Cauzele conexate C/212/80-217/80, Meridionale Industria

Salumi şi alŃii, [1981] ECR 2735; 52. Cauzele conexate C-411/10 şi C-493/10, N.S. şi alŃii,

nepublicate încă în Repertoriu; 53. Cauzele reunite C-482/01 şi C-493/01 Orfanopoulos şi

Oliveri [2004] ECR I-5257; 54. Cauza C-44/94 OrganizaŃia pescarilor şi alŃii [1995] ECR

I-3115; 55. Cauza C-195/06, Österreichischer Rundfunk, [2007]

ECR I-8817;


56. Cauza C-199/11, Otis şi alŃii, nepublicată încă în Repertoriu; 57. Cauza C-213/96, Outokumpu, [1998] ECR I-1777; 58. Cauzele conexate C-78/08-C-80/08, Paint Graphos şi alŃii,

[2011] ECR I-7611; 59. Cauza C-29/95 Pastoors şi Trans-Cap [1997] ECR I-285; 60. Cauza C-230/01, Penycoed, [2004] ECR I-937; 61. Cauza C-105/03, Pupino, [2005] ECR I-05285; 62. Cauza C-396/11, Radu, nepublicată încă în Repertoriu; 63. Cauza C-69/10, Samba Diouf, [2011] ECR I-7151; 64. Cauza C-296/08 PPU, Santesteban Goicoechea, [2008] ECR

I-6307; 65. Cauza C-97/78, Schumalla, [1998] ECR 2311; 66. Cauza C-106/77, Simmenthal, [1978] ECR 629; 67. Cauza T-47/03, Sison v. Consiliul, [2007] ECR I-1233; 68. Cauzele reunite C-87/03 şi C-100/03 Spania v. Consiliul

[2006] ECR I-2915; 69. Cauzele C-184/02 şi C-223/02, Spania şi Finlanda/

Parlamentul European şi Consiliul, [2004] ECR I-7789; 70. Cauza C-619/10, Trade Agency, nepublicată încă în

Repertoriu; 71. Cauzele conexate C-361/02 şi C-362/02, Tsapalos şi

Diamantakis, [2004] ECR I-6405; 72. Cauza C-491/07 Turansky, [2008] ECR I-11039; 73. Cauza 26/62 Van Gend en Loos, [1963] ECR 1; 74. Cauza C-150/05, Van Straaten, [2006] ECR I-9327; 75. Cauza C-192/12 PPU, Melvin West, nepublicată încă în

Repertoriu; 76. Cauza C-409/06, Winner Wetten, [2010] ECR I-8015; 77. Cauza C-123/08, Wolzenburg, [2009] ECR I-9621; 78. Cauzele C-74/95 şi C-129/95, X, [1996] ECR I-6609.

B. Cauze CEDO 1. Accardi şi alŃii v. Italia, Decizia din 20 ianuarie 2005, [2005]

CEDO; 2. Bachmaier v. Austria, Decizia din 2 septembrie 2004, [2005]

CEDO; 3. Bendenoun v. FranŃa, Decizia din 24 februarie 1994, [1995]

CEDO;

Bibliografie 359

4. Benham v. Marea Britanie, Decizia din 10 iunie 1996, [1997] CEDO;

5. Bosphorus Airlines v. Irlanda, Decizia din 30 iunie 2005, [2006] CEDO;

6. Campbell şi Fell v. the Marea Britanie, Decizia din 28 iunie 1984, [1985] CEDO;

7. Chahal v. Marea Britanie, Decizia din 15 noiembrie 1996, [1996] CEDO;

8. Coëme şi alŃii v. Belgia, Decizia din 22 iunie 2000, [2000] CEDO;

9. Deweer v. Belgia, Decizia din 27 februarie 1980, [1981] CEDO;

10. Demicoli v. Malta, Decizia din 27 august 1991, [1992] CEDO;

11. Dzhaksybergenov v. Ucraina, Decizia din 10 februarie 2011, [2011] CEDO;

12. Eckle v. Germania, Decizia din 15 iulie 1982, [1983] CEDO; 13. Engel şi alŃii v. łările de Jos, Decizia din 8 iunie 1976,

[1976] CEDO; 14. Ezeh şi Connors v. Marea Britanie, Decizia din 15 iulie

2002, [2003] CEDO; 15. Franz Fischer v. Austria, Decizia din 29 mai 2001, [2002]

CEDO; 16. Garabayev v. Rusia, Decizia din 7 iunie 2007, [2007]

CEDO; 17. Garretta v. FranŃa, Decizia din 4 martie 2008, [2009]

CEDO; 18. Gauthier v. FranŃa, Decizia din 24 iunie 2003, [2004]

CEDO; 19. Göktan v. FranŃa, Decizia din 2 iulie 2002, [2003] CEDO; 20. Gradinger v. Austria, Decizia din 23 octombrie 1995, [1996]

CEDO; 21. Haarvig v. Norvegia, Decizia din 11 decembrie 2007, [2008]

CEDO; 22. Haralampiev v. Bulgaria, Decizia din 24 aprilie 2012,

[2012] CEDO; 23. Hauser-Sporn v. Austria, Decizia din 7 decembrie 2006,

[2007] CEDO;


24. Horciag v. Romania, Decizia din 15 martie 2005, [2006] CEDO;

25. Idalov v. Rusia, Decizia din 22 mai 2012, [2012] CEDO; 26. Jussila v. Finlanda, Decizia din 23 noiembrie 2006, [2007]

CEDO; 27. Khodzhamberdiyev v. Rusia, Decizia din 5 iunie 2012,

[2012] CEDO; 28. Krombach v. FranŃa, Decizia din 13 februarie 2001, [2001]

CEDO; 29. Malige v. FranŃa, Decizia din 23 septembrie 1998, [1999]

CEDO; 30. Manasson v. Suedia, Decizia din 8 aprilie 2003, [2004]

CEDO; 31. Maresti v. CroaŃia, Decizia din 25 iunie 2009, [2010]

CEDO; 32. Marturana v. Italia, Decizia din 4 martie 2008, [2008]

CEDO; 33. Matthews v. Marea Britanie, Decizia din 18 februarie 1999,

[2000] CEDO; 34. Medenica v. ElveŃia, Decizia din 14 iunie 2001, [2001]

CEDO; 35. Nikitin v. Rusia, Decizia din 20 iulie 2004, [2005] CEDO; 36. Nilsson v. Suedia, Decizia din 13 decembrie 2005, [2006]

CEDO; 37. Oliveira v. ElveŃia, Decizia din 30 iulie 1998, [1999] CEDO; 38. Ongun v. Turcia, Decizia din 10 octombrie 2006, [2007]

CEDO; 39. Öztürk v. Germania, Decizia din 21 februarie 1984, [1985]

CEDO; 40. P.S. v. Germania, Decizia din 20 decembrie 2001 [2002]

CEDO; 41. Rachdad v. FranŃa, Decizia din 13 februarie 2004, [2004]

CEDO; 42. Ravnsborg v. Suedia, Decizia din 23 martie 1994, [1995]

CEDO; 43. Rosenquist v. Suedia, Decizia din 14 septembrie 2004,

[2005] CEDO; 44. Saadi v. Italia, Decizia din28 februarie 2008, [2008] CEDO;

Bibliografie 361

45. Sailer v. Austria, Decizia din 6 iunie 2002, [2003] CEDO; 46. Schutte v. Austria, Decizia din 26 iulie 2007, [2008] CEDO; 47. Sejdovic v. Italia, Decizia din 1 martie 2006, [2006] CEDO; 48. S.N. v. Suedia, Decizia din 2 iulie 2002, [2002] CEDO; 49. Soering v. Regatul Unit, Decizia din 7 iulie 1989, [1989]

CEDO; 50. Storbråten v. Norvegia, Decizia din 1 februarie 2007, [2008]

CEDO; 51. Van Geyseghem v. Belgia, Decizia din 21 ianuarie 1999,

[1999] CEDO; 52. W.F. v. Austria, Decizia din 30 mai 2002, [2003] CEDO; 53. Zolothukin v. Russia, Decizia din 10 februarie 2009, [2010]

CEDO.

C. InstanŃe federale şi internaŃionale (America de Nord şi America de Sud)

1. Blockburger v. United States, 284 U.S. 299 (1932); 2. Canadian Supreme Court, R.v. Van Rassel [1990] 1 Supreme

Court Reports (Can.) 225; 3. Grady v. Corbin, 495 U.S. 508 (1990); 4. IACtHR, 17 September 1997, Loayza-Tamayo v. Peru; 5. Superior Court of the State of California, 5 Septembrie 1995,

District 103, People v. O.J. Simpson, BA097211; 6. US v. Wheeler, 345 United States Reports 313 (1978); 7. United States v. Dixon, 509 U.S. 688 (1993).

D. InstanŃe române 1. C.A. Bucureşti, SecŃia I penală, sentinŃa nr. 272/2013; 2. C.A. Bucureşti, SecŃia I penală, sentinŃa nr. 371/2013; 3. C.A. Bucureşti, SecŃia I penală, sentinŃa nr. 372/2013; 4. C.A. Cluj, SecŃia penală, sentinŃa nr. 3/2010; 5. C.A. Iaşi, SecŃia penală, sentinŃa nr. 20/2008; 6. C.A. Suceava, SecŃia penală, sentinŃa nr. 33/2009; 7. C.A. Suceava, SecŃia penală, sentinŃa nr. 84/2009; 8. I.C.C.J., SecŃia penală, decizia nr. 3436/2009.

Curtea Europeana de Justitie - Jurisprudenta Si Influenta in Dreptul Penal National

Documents

Transcript of Curtea Europeana de Justitie - Jurisprudenta Si Influenta in Dreptul Penal National