DEFICIENŢE FIZICE SEGMENTARE

Reabilitarea integrităţii şi condiţiei fizice include evaluarea şi diagnosticarea paciantului din punct de vedere medical. Pe lângă tratamentul clasic, practicat pe uscat şi prescris de către clinician, în deficienţele fizice, fie ele globale, fie segmentare, se recomandă datorită valenţelor sale multiple şi recuperarea acvatică. Această terapie în mediul fluid se pretează în corectarea deficienţelor ortopedice, în condiţiile în care sunt respectate şi parcurse şase faze de recuperare. Conform literaturii de specialitate, fiecare etapă incorporează o componentă educaţională şi una fizică. Hidroterapeutul are astfel posibilitatea conceperii unui program de tratament unic pentru fiecare subiect. Obiectivele acvatice trebuie să fie asemănătoare celor fixate pentru mediul terestru şi chiar să le completeze

Prima fază

Prima fază a planului hidric de recuperare reconsideră experienţele pozitive ale paciantului şi include o evaluare a disponibilităţlor şi abilităţilor sale acvatice. Componenta educaţională impune restricţii pentru siguranţa demersurilor în apă, iar cea fizică asigură un prim tratament hidroterapeutic, pentru scăderea durerilor (dacă ele există) şi pentru ameliorarea amplitudinii articulare. Tratamentul acvatic respectă indicaţile privind structurile de mişcare stabilite prin diagnosticul medical

Faza a doua A doua fază prezintă un program adaptat pentru

dezvoltarea rezistenţei inimii şi a forţei musculare. Aceasta din urmă este asigutată prin folosirea densităţii apei ca mijloc de rezistenţă. Elementele educaţionale ale celei de-a doua faze includ instrucţiuni pentru un antrenament progresiv de anduranţă şi auto-stetching. În cadrul componentei fizice sunt incluse exerciţii în regim aerob, pentru dezvoltarea rezistenţei generale a organismului, cu efecte favorabile, în principal cardiovasculare. De asemenea, sunt însuşite diverse tehnici de stretching pentru asuplizare.

Faza a treia A treia fază vizează dezvoltarea echilibrului şi a coordonării

neuromusculare. Mişcările devin complexe, specializate, pregătind pacientul pentru mişcările aplicativ-utilitare terestre. În această fază, antrenamentul cardiovascular este intensificat pentru a face posibilă reintegrarea în activităţile zilnice socio-profesionale sau chiar sportive. Componenta educaţională include orientări metodologice pentru ameliorarea prin efort voluntar a condiţiei fizice. Este indicat cadrul general de activitate individuală post-lecţie acvatică. Se fac referiri la frecvenţa, durata şi intensitatea ideală pentru structuri similare sau complementare practicate, structuri ce concură la dezvoltarea rezistenţei generale a organismului şi la pregătirea unor activităţi motrice tot mai complexe.

Faza a patra şi a cincea Faza patru şi cinci includ execuţii complexe, prin care se

reglează caracterul adaptat şi incluziv al terapiei generale. Mişcările frecvent folosite, cu particularităţile lor specifice de amplitudine, tensiuni musculare, formă, direcţie, ritm, etc., sunt practic reconstituite în mediul fluid. Aproximativ 70-95% din programul acvatic terapeutic trebuie să reprezinte oglinda gesturilor realizate pe uscat. Antremnamentul rezistenţei cardiovasculare se intensifică prin introducerea intervalelor anaerobe. Şedinţele în bazin pot fi folosite în scop compensator pentru cei care se află doar într-o perioadă de reabilitare fizică. Prin componenta educaţională se insistă pe prevenirea unor eventuale accidentări, în cadrup procesului de revenire la activitatea anterioară – profesională sau sportivă. Ea include informaţii care susţin tranziţia către mediul aclinic.

Faza a şasea

Faza a şasea, propune un program terapeutic acvatic de mentenaţă a condiţiei fizice mult ameliorate, cu reflectare psihică favorabilă. Programele de menţinere a condiţiei fizice pot continua pe termen îndelungat, durata fiin stabilită prin liber arbitru de către fiecare subiect. Ele sunt practicate în special de cei care nu tolerează atât de bine exerciţiile pe uscat.

TORTICOLISUL

Torticolisul reprezintă înclinarea capului şi gâtului de partea bolnavă şi răsucirea gâtului spre artea sănătoasă.

SCOPUL EXERCIŢIILOR CORECTIVE• stingerea reflexului de atitudine incorectă a capului, gâtului şi

centurii scapulare;• stabilizarea unui nou reflex de atitudine corectă, atât în poziţii sau

actiu ni statice, cât şi în cele dinamice;• fortificarea grupelor musculare ale gâtului din partea în care este

înclinat capul în condiţii de lungire (excentric) şi tonifierea grupelor de cealaltă parte, în condiţii de scurtare (concentric);

• corectarea oricărei deficienţe secundare care însoţeşte torticolisul.

EXERCIŢII CORECTIVE Pe marginea bazinului:

– din aşezat pe marginea bazinului - întoarceri ale capului spre partea bolnavă şi înclinări spre partea sănătoasă;

– din aceeaşi poziţie iniţială - extensii şi arcuiri ale capului;– tot din aşezat - mişcări semicirculare ale capului executate

preponderent în plan posterior, cu o intensă mobilizare a musculaturii gâtului;

– adoptând aceeaşi poziţie iniţială, dar cu mâna de partea afectată prinzând marginea bazinului - ridicarea celuilalt braţ prin înainte-sus simultan cu întoarcerea capului spre partea bolnavă - inspiraţie, revenire, expiraţie;

– din aşezat, cu un baston la spate, apucat diagonal, o mână sus şi una jos - înclinări şi arcuiri ale trunchiului şi capului spre partea sănătoasă, alternativ cu întoarceri şi arcuiri ale acestor segmente spre cea bolnavă;

– din aceeaşi poziţie iniţială, cu un cordon elastic apucat diagonal la spate, mâna de partea afectată prinde jos şi cealaltă sus – extinderea extensorului, capul şi gâtul fiind redresate în poziţie corectă.

Exerciţii în bazin cu apă mică:– din stând depărtat cu mâinile pe şold - fandări laterale spre partea

bolnavă şi înclinări ale capului şi trunchiului spre cealaltă parte;– din aceeaşi poziţie iniţială, fandări laterale spre partea sănătoasă

simultan cu întoarceri ale capului în direcţia părţii bolnave;– din stând depărtat cu o mână pe creştet (cea dinspre partea bolnavă),

cealaltă pe şold, fandări laterale cu înclinări ale capului şi trunchiuluispre partea sănătoasă;

– stând cu spatele la peretele bazinului, mâinile apucă scara - extensii ale trunchiului şi capului, concomitent cu întoarcerea acestuia spre partea deficientă;

– stând lateral faţă de scară, care este apucată cu mâna dinspre partea sănătoasă la nivelul şoldului, celălalt braţ fiind îndoit la spate - înclinări laterale ale trunchiului prin depărtarea bazinului de scară;

– exerciţii de mers, cu mâinile pe şold, pe toată talpa sau pe vârfuri, capul înclinat spre partea sănătoasă şi întors spre cea bolnavă;

– din mers, înclinări şi arcuiri ale capului, gâtului şi trunchiului spre partea sănătoasă;

– din mers, întoarceri şi arcuiri ale capului, gâtului şi trunchiului spre partea afectată fizic, fiind necesară alungirea fibrelor musculare;

– mers cu capul în poziţe corectivă, înclinat spre partea sănătoasă sau extensie, cu o minge medicinală sprijinită fie pe partea bolnavă, fie pe frunte;

– acelaşi exerciţiu, cu ridicarea genunchilor la orizontală;– din mers, cu un baston sau un plutitor la spate, apucat oblic de

capete, înclinări ale capului şi trunchiului spre partea sănătoasă, alternativ cu întoarceri spre cealaltă parte;

– acelaşi mijloc cu ridicarea genunchilor spre suprafaţa apei;– mers cu trunchiul uşor aplecat şi cu mâinile la ceafă, întoarceri ale

capului spre partea deficientă, sau înclinări spre cealaltă parte.

Exerciţii în bazin cu apă mare: – din plutire pe piept, în lateral faţă de peretele bazinului, cu mâna

sprijinită de şanţul sparge-val – picioare craul cu întoarcerea capului pentru inspiraţie de partea bolnavă la fiecare şase bătăi;

– din plutire pe piept, cu faţa spre perete, ambele mâini sunt sprijinite pe sparge-val – picioare bras cu inspiraţie după fiecare mişcare sau picioare craul cu extensia pronunţată a capului pentru inspiraţie, după şase bătăi;

– din plută pe spate cu sprijin la perete şi corpul bine întins pe apă - picioare în procedeul spate şi înclinări ale capului spre partea sănătoasă după şase mişcări;

– picioare craul, cu sau fără plutitor - întoarcerea capului pentru inspitraţie spre partea bolnavă sau extensie-arcuire la fiecare şase bătăi;

– picioare bras sau fluture, cu sau fără plutitor, ridicând energic capul pentru a inspira;

– picioare spate, braţele pe lângă corp, cu înclinarea capului spre partea sănătoasă după fiecare şase mişcări de picioare;

– picioare craul cu respiraţie, un braţ sus (cel din partea sănătoasă) şi unul jos (cel din partea afectată), executând în momentul inspiraţiei extensia energică a capului;

– acelaşi exerciţiu cu întoarcerea capului spre partea bolnavă;– picioare craul cu mâinile prinse la spate - inspiraţia este realizată prin

extensia capului;– picioare bras cu mâinile prinse la spate - inspiraţia este realizată prin

extensia capului;– picioare spate, un braţ sus şi unul jos (cel din partea afectată);– picioare spate cu o plută (flotor) susţinută în regiunea lombară;– procedeu craul cu inspiraţie prin întoarcerea capului spre partea

bolnavă;– procedeu spate - capul este înclinat spre partea sănătoasă;– procedeu spate - capul este uşor întors spre partea bolnavă;– procedeu bras sau fluture, cu extensia energică a gâtului în

momentul inspiraţiei.

INDICAŢII METODICE Torticolisul, scurtarea unilaterală a muşchiului sterno-

cleido-mastoidian, având ca rezultat înclinarea de partea muşchiului lezat şi răsucirea gâtului spre partea sănătoasă, necesită alcătuirea unor programe speciale pentru musculatura gâtului.

Se impune respectarea următoarelor indicaţii metodice:• exerciţiile dinamice sunt iniţiate din poziţii corecte, corective sau

hipercorective ale capului şi gâtului;• exerciţiile dinamice constau din mnişcări corective, sub forma redresărilor

capului, gâtului şi centurii scapulare în atitudine corectă, corectivă sau hipercorectă, după cum urmează:– exerciţii pentru cap şi gât se realizează sub forma mişcărilor de răsucire a

gâtului spre partea bolnavă, de îndoire spre partea sănătoasă şi sub forma extensiilor;

– exerciţii pentru braţe şi centura scapulo-humerală sunt realizate asimetric - braţul de partea afectată realizează mişcările sub nivelul umerilor, iar celălalt peste acest nivel;

– exerciţiile pentru trunchi îmbracă forma extensiilor, a înclinărilor laterale spre partea sănătoasă şi a răsucirilor spre partea afectată;

• exerciţiile corective de înot vor fi concepute pentru a respecta structura respiraţiei specifice înotului într-un anumit procedeu tehnic.