Cursul 2

Responsabilitate socială şi etică managerială

Structura cursului:2.1. Definirea responsabilităţii sociale2.2. Istoricul responsabilităţii sociale şi a eticii manageriale2.3. Clasificarea categoriilor de responsabilitate socială2.4. Beneficiile, costurile şi evaluarea responsabilităţi sociale2.5. Etica managerială2.6. Metode de îmbunătăţire a etici manageriale

2.1. Definirea responsabilităţii sociale

Din punct de vedere literar responsabilitatea este răspunderea pentru ceva sau a da seama pentru ceva. Responsabilitatea socială este definită ca obligaţia oricărui manager de a alege şi aplica acele acţiuni care contribuie la bunăstarea individului în consens cu interesele societăţii şi ale firmei pe care o conduce.

Problema responsabilităţii sociale trebuie corelată cu mediul social şi cultural din care face parte firma respectivă în perioada de timp pe care o traversează. Responsabilitatea socială este definită prin:

a) etică – ştiinţă care se ocupă cu stabilirea unor norme şi coduri care să guverneze comportamentul uman;

b) morala – formă a conştiinţei sociale care reflectă cerinţele de comportament necesare unui individ sau unui grup atât în legăturile lor cu interiorul cât şi cu exteriorul;

c) deontologia – provine din cuvintele greceşti „deos”- ceea ce se crede şi „logos” – cuvânt; aceasta se ocupă cu normele valabile probabilistic care în practică dau rezultatele corespunzătoare şi se confirmă în mod ştiinţific;

d) socialul – reprezintă tot ceea ce este legat de societate;e) problemele sociale – dificultăţi pe care le întâmpină societatea;f) nevoile – necesităţi, aspiraţii, dorinţe, etc.;g) nevoile sociale – tot ce se referă la aspiraţie, dorinţă pronunţată la nivel de

societate;

2.1. Istoricul responsabilităţii sociale

Primele elemente de responsabilitate socială au apărut în 1970 î.e.n. şi au fost cuprinse în codul Hamurabi, cioplit în piatră, care preciza reguli cu privire la calitate, preţuri, măsurători, etc.- Platon în „Republica” precizează că „oamenii nu sunt drepţi de bunăvoie”;- În lucrarea „Principele” Machiavelli realizează apologia moralei burgheze,

punând bazele teoriei care mai târziu va purta numele de machiavelism: o combinaţie între tactica politică şi norma morală care convine conducătorului - totalitarism;

1

- Neagoe Basarab în „ Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” precizează: „ responsabilitatea pentru binele grupului, poziţionează exemplul personal între preocupările domnitorului”;- Teoria utilitarismului teologic este cea care precizează „cel mai bine pentru cel

mai mare număr”;- Sec. XV -lea în Austria s-a introdus o reglementare numită pedeapsa laptelui

alterat: vânzătorii care îl comercializau erau obligaţi să îl bea; mai târziu a apărut şi pedeapsa cu ouăle stricate;- Spinosa în „Etica” precizează:”Este imposibil ca omul să nu fie o parte a

naturii şi să nu se supună ordinii ei comune”;- În sec. XVII apare în Anglia Legea elisabetană care introduce „taxa pentru

sărăcie” pentru sărăcie percepută asupra pământului aflat în proprietatea celor avuţi;- Teoria lui Adams Smith promovată tot în Anglia sub denumirea de „Homo

economicus” situează interesul personal la baza tuturor acţiunilor conducătorilor;- În 1883 Bismarck promovează primul sistem de asigurări sociale; - În 1889 Adam Carnegie promovează ideea că banii câştigaţi din afaceri

trebuie să se întoarcă în societate prin acţiuni de caritate şi civice;- În 1906 în America apare o lege care controlează calitatea produselor

alimentare şi a medicamentelor;- 1924 este anul în care s-a elaborat unul dintre primele coduri etice – codul

Wembley; acesta prevedea pentru domeniul afacerilor următoarele reguli: adevăr viabil, fără înşelăciune, fără critici incorecte, recunoaşterea responsabilităţii mutuale, eforturi direcţionate spre afaceri şi servicii mai bune;- În 1933 în America s-a lansat un sistem de revigorare economică;- În 1962 J.F. Kennedy promovează prima reglementare referitoare la dreptul

de siguranţă al consumatorului:a) dreptul la siguranţă;b) dreptul de a fi informat;c) dreptul de a alege;d) dreptul de a fi auzit.

În ultimii 40 de ani performanţele responsabilităţii sociale au evoluat parcurgând patru faze: - faza economică;- faza responsabilităţii publice;- faza receptivităţii sociale;- faza problematicii sociale în management.

2.2. Clasificarea categoriilor de responsabilitate socială

Se consideră că responsabilitatea socială este împărţită în patru categorii, fiecărei dintre aceste categorii fiindu-i atribuite caracteristici bine precizate:

a) Responsabilitatea economică reprezintă aproximativ 60% din ansamblul responsabilităţilor sociale. Teoreticienii consideră că există o singură responsabilitate a managerilor. Aceasta este responsabilitatea de a folosi resursele şi energia în activităţi destinate creşterii profitului, atât de mult cât le permit regulile şi de asemenea să se angajeze într-o competiţie deschisă, loială, fără înşelătorie şi fraudă.

b) Responsabilitatea legală – reprezintă 25% din ansamblul responsabilităţilor şi presupune respectarea codului legal valabil la momentul respectiv;

2

c) Responsabilităţile etice alcătuiesc 11% din total; acestea presupun obligaţia managerului de a se comporta corect în relaţiile pe care le are cu mediul din care face parte firma;

b) Responsabilităţi direcţionare – reprezintă 4% din total şi care se referă la angajamentul firmei în acţiuni voluntare, caritabile.

2.4. Beneficiile, costurile şi evaluarea responsabilităţii sociale

Beneficiile responsabilităţii sociale se referă la:- asumarea unei responsabilităţi sociale care poate fi profitabilă pentru firmă;- imaginea firmei se poate îmbunătăţi prin asumarea unor astfel de

responsabilităţi;- sunt minimizate eforturile pentru întocmirea unor legi restrictive, coercitive;- cresc beneficiile prin utilizarea unor preţuri mai avantajoase şi prin reducerea

stocurilor;- se creează un mediu favorabil desfăşurării unei activităţi profitabile cu eforturi

mai mici;- prin asumarea unor responsabilităţi sociale se creează o mai bună colaborare

cu oficialităţile.

Costurile responsabilităţii sociale constau în:- orice program social implică costuri suplimentare pentru firmă;- unele programe sociale pot fi susţinute de firmă fără implicarea unor cheltuieli

efective dar implică alte categorii de costuri;- programele sociale nu sunt profitabile din punct de vedere economic;- apatia ( lipsa unei reacţii publice la programele sociale în care se implică

firma).

Evaluarea responsabilităţii socialeSe realizează într-o primă fază din obligaţia managerului de nominalizare a

persoanelor sau grupurilor din interiorul şi exteriorul firmei care au angajamente în realizarea sau valorificarea performanţelor firmei. Aceste grupuri sau persoane sunt denumite stakeholder şi sunt împărţite în trei categorii:

a) acţionarii, angajaţii, furnizorii sau clienţii firmei;b) organizaţiile guvernamentale şi comunitare;c) asociaţiile profesionale, organizaţiile nonguvernamentale, ecologiste;

2.5. Etica managerială

Se ocupă de studiul modului în care decizia managerului afectează persoanele individuale sau grupurile sociale, domeniul în care acestea acţionează şi regulile pe care trebuie să la respecte. Etica a parcurs trei stadii de evoluţie:

a) pragmatismul (machiavelism) – este specific managerilor cu spirit practic; principiul de bază este că pentru îndeplinirea scopurilor propuse managerul poate apela la orice tip de măsuri bune sau rele. Managerii practici sunt caracterizaţi de faptul că nu se angajează în probleme etice fiind importante doar rezultatele financiare pe care firma le obţine. Reprezentativ pentru pragmatism este principiul lui Elis care spune că acolo unde începe etica se termină economia;

b) Naturalismul ( mâna invizibilă sau darvinismul ) – se conduce după principiul de a lăsa natura să conducă firma respectivă, considerând că există forţe care lasă

3

întotdeauna binele să iasă la suprafaţă. Managerii darvinişti sunt cei care lasă firmele să funcţioneze natural, respingând orice principii etice aşa cum în natură funcţionează principiul celui mai puternic;

c) Absolutismul – este bazat pe legi etice, absolute, pe valori universale, pe acţiuni sau lucruri, considerate bune sau rele, oriunde în timp şi spaţiu. Cele mai relevate reguli pentru absolutism sunt „Cele zece porunci”.

Rolul eticii managerialeEste acela de a găsi elemente fundamentale de comportament definind cele

mai corespunzătoare mijloace de atingere a scopului propus.Factorii care impun nivelul şi acurateţea etici sunt:

- reglementările legale;- normele şi regulile comunităţi din care firma face parte;- stabilirea unor coduri etice proprii.

2.6. Modalităţi de îmbunătăţire a eticii manageriale

Cele mai importante modalităţi de îmbunătăţire a eticii manageriale sunt următoarele:

a) auditul social – este utilizat pentru stabilirea nivelului în care o firmă se implică în programe sociale ducând la o evaluare a nivelului cu care contribuie la rezolvarea unor probleme de natură socială;

b) codul etic – un ansamblu de reguli de natură etică;c) comitetul de etică – format din persoane importante în firma respectivă dar şi

din angajaţi aflaţi în partea inferioară a ierarhiei firmei. În comitetul de etică sunt incluse persoane cu un statut moral deosebit. Rolul acestui comitet este acela de a urmări respectarea codului etic al firmei şi sancţionarea abaterilor.

4