CURSUL 10

13
CURS 10 Factori condiţionali ai învăţării 2. Creativitatea 2.1. Noţiunea de creativitate Deşi nu există până în prezent o unanimitate de păreri în privinţa definirii creativităţii, considerăm că aceasta poate fi circumscrisă referindu-ne atât la produsul procesului, cât şi la procesul însuşi. Irwing Taylor (1959), cercetător în domeniul psihologiei sociale a analizat peste o sută de definiţii ale creativităţii şi a pus în evidenţă cinci nivele de creativitate. El a sugerat că variaţia creativităţii se produce în adâncime şi amploare mai degraba decât ca tip. Astfel, ar fi eronat să facem deosebiri (desigur din punct de vedere psihologic) între creaţia ştiintifică şi cea artistică, deoarece creativitatea implică o abordare a problemei sub aspect mai mult fundamental decât cel accidental. 1. Primul nivel îl constituie creaţia expresivă, ce poate fi exemplificată şi de desenele spontane ale copiilor. Este vorba de forma fundamentală a creativităţii, necesară pentru apariţia mai târziu a unor nivele superioare. Ea implică o expresie independentă, în care îndemânarea, originalitatea şi calitatea produsului nu sunt importante. 2. La nivelul următor, al creaţiei productive, există o tendinţă de a restrânge şi a controla jocul liber al imaginaţiei şi de a îmbunătăţi tehnica de execuţie; produsele obţinute pot să nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlalţi oameni. 3. La nivelul creaţiei inventive- invenţia şi descoperirea sunt caracteristicile cele mai importante care implică flexibilitatea în perceperea unor relaţii noi şi neobişnuite între părtile care înainte erau separate . 4. Creaţia inovatoare este cel de-al patrulea nivel, care se întâlneşte la puţini subiecţi. Ea înseamnă o modificare semnificativă a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui întreg domeniu de arta sau ştiinţă. 5. Forma cea mai înaltă a puterii creatoare este creativitatea emergentivă în care un principiu total nou sau o ipoteză nouă apare (emerge) la nivelul cel mai profund şi mai abstract. Pentru întregirea sferei noţiunii creativităţii, alţi cercetători explorează aspecte ale procesului de creaţie şi ale produsului său. Astfel, Graham Wallas, extinzând analiza lui Helmoholtz despre ceea ce

description

Curs Psihologie Scolara

Transcript of CURSUL 10

CURS 10Factori condiionali ai nvrii2. Creativitatea

2.1. Noiunea de creativitate

Dei nu exist pn n prezent o unanimitate de preri n privina definirii creativitii, considerm c aceasta poate fi circumscris referindu-ne att la produsul procesului, ct i la procesul nsui.

Irwing Taylor (1959), cercettor n domeniul psihologiei sociale a analizat peste o sut de definiii ale creativitii i a pus n eviden cinci nivele de creativitate. El a sugerat c variaia creativitii se produce n adncime i amploare mai degraba dect ca tip. Astfel, ar fi eronat s facem deosebiri (desigur din punct de vedere psihologic) ntre creaia tiintific i cea artistic, deoarece creativitatea implic o abordare a problemei sub aspect mai mult fundamental dect cel accidental.

1. Primul nivel l constituie creaia expresiv, ce poate fi exemplificat i de desenele spontane ale copiilor. Este vorba de forma fundamental a creativitii, necesar pentru apariia mai trziu a unor nivele superioare. Ea implic o expresie independent, n care ndemnarea, originalitatea i calitatea produsului nu sunt importante.

2. La nivelul urmtor, al creaiei productive, exist o tendin de a restrnge i a controla jocul liber al imaginaiei i de a mbunti tehnica de execuie; produsele obinute pot s nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlali oameni.

3. La nivelul creaiei inventive- invenia i descoperirea sunt caracteristicile cele mai importante care implic flexibilitatea n perceperea unor relaii noi i neobinuite ntre prtile care nainte erau separate .

4. Creaia inovatoare este cel de-al patrulea nivel, care se ntlnete la puini subieci. Ea nseamn o modificare semnificativ a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui ntreg domeniu de arta sau tiin.

5. Forma cea mai nalt a puterii creatoare este creativitatea emergentiv n care un principiu total nou sau o ipotez nou apare (emerge) la nivelul cel mai profund i mai abstract.

Pentru ntregirea sferei noiunii creativitii, ali cercettori exploreaz aspecte ale procesului de creaie i ale produsului su. Astfel, Graham Wallas, extinznd analiza lui Helmoholtz despre ceea ce pare s aib loc n general n timpul procesului de creaie a sugerat existena a patru etape: prepararea, ncubaia, iluminarea i verificarea.

Prepararea implic contiina c exist o problem i, desigur, culegerea unor informaii legate de ea; incubaia este o perioad de ateptare n care problema rmne "nedeselenit" pn n momentul iluminrii, cnd apare pe neateptate o strfulgerare pe baza creia este rezolvat problema, dup care, urmeaz verificarea, un proces de punere la punct, un gen de revizuire.

Pentru a nu trece n revist i alte puncte de vedere expuse fie de Tudor Vianu, A.Osborn, Marian Bejat i alii, considerm c am putea da o definiie de lucru din care reiese c acceptm creativitatea ca activitatea conjugat a tuturor funciilor psihice ale persoanei, intelectuale, afective i volitive, contiente i incontiente, native i dobndite, de ordin biologic, psihofiziologic i social implicate n producerea noului i originalului.

2.2. Conceptul de structur creativ

Prin structur se nelege, de regul, o totalitate de pri n relaie, care formeaz un tot unitar, avnd o calitate nou fa de calitile prilor componente i o funcionalitate proprie. "n mod cert - considera J.Piaget - o structura este format din elemente, dar acestea sunt subordonate legilor care caracterizeaz sistemul luat n ansamblul lui; i aceste legi, denumite ,,de compoziie, nu se reduc la asocieri cumulative, ci confer totului, ca atare, proprieti de ansamblu distincte de cele ale elementelor".

Ne propunem s subliniem care sunt prile (elementele) i n ce relaii se gsesc ele n cadrul structurilor creative. Vom considera parte a structurii creative, funcia psihic: memoria, imaginaia, inteligena, etc. Deci, funcia psihic este echivalent cu partea din structura creativ. Procesul psihic este simultan parte i funcie, este deci parte funcional. Fiecare parte are o funcie calitativ distinct. De pild, memoria ndeplinete funciile de nregistrare, pstrare i reactualizare a informaiei, funcie calitativ diferit de cele ale imaginaiei i inteligenei.

Desigur, prile nu sunt juxtapuse, ci conjugate, n interdependen, ntr-o varietate de relaii. Mai multe pri funcionale n relaie formeaz o structur creativ. Deci, prin structura creativ vom inelege o grupare de pri funcionale n relaie, care ndeplinete o funcie calitativ-distinctiv n producerea noului i originalului. Structurile care conlucreaz la realizarea creativitii, particip ntr-un fel sau altul la invenii i descoperiri, poart denumirea de eureme (de la grecescul heuriskein = a afla - prin extensie - a descoperi).

Prile funcionale pot fi concepute ca un fel de "atomi de creativitate", iar structurile ca adevrate "molecule de creativitate".

Toate structurile creative (ca totalitate de pri n relaie) conjugate, vor forma psihicul (persoana) ca sistem creativ integral.

innd seama de cele expuse, putem considera c la realizarea fenomenului de creativitate conlucreaz urmtoarele eureme:

eurema de acumulare i comprehensiune a informaiei, realizat de memorie, gndire, limbaj, interese, etc.;

eurema asociativ-combinatorie realizat de inteligen, imaginaie, incontient, etc.;

eurema energetico-stimulatorie n cadrul creia conlucreaz pasiunea, sentimentele, motivaia, interesul, curiozitatea, fora proceselor nervoase exprimate n tipul de activitate nervoas superioar, efortul intens i de lung durat, voina, curajul, trebuinele, ambiia, plcerea de a descoperi, etc.;

eurema critic realizat de gndirea analitic, de funcia critic a inteligenei i contiinei, etc.;

eurema de obiectualizare a imaginilor la care conlucreaz elemente ideativ-perceptive i motorii.

Eurema de acumulare i comprehensiune a informaiei

n cadrul acestei eureme, un rol important l are memoria n legtur indisociabil cu gndirea, limbajul, interesele, i altele. Este de presupus c n creativitate accentul cade pe memoria logic, pe logomnem, prin care desemnm mesajul neles, fixat n cuvnt i memorat. Astfel, gndirea i limbajul preced, ntr-un fel i pregtesc terenul memoriei. Cercetrile de psihologia memoriei dovedesc c mesajul neles este conservat o durat mai mare de timp, este reactualizat prompt, i folosit n contexte diferite cu maximum de eficien. Un astfel de mesaj este necesar i util n activitatea creatoare. De aceea, n creativitate este utilizat n mai mare msur memoria de lung durat. Datele ei sunt ndelung supuse meditaiei, mai ales n sus-numita etapa de incubaie a ideilor, indispensabil activitii creative.

De altfel, ntre memorie i gndire relaia este biunivoc i deosebit de activ: mesajele sunt sumar prelucrate, triate, clasificate la nivelul gndirii, dup care sunt stocate n memorie, sunt readuse la nivelul gndirii, care continu operaia de analiz i sintez asupra lor: le retriaz, le reclasific, le pune n noi contexte, le reordoneaz, le completeaz, elimin pe cele superflue, etc., dup care le transfer iar n memorie pentru o perioad mai lung sau mai scurt pentru a reveni apoi la ele. innd cont de faptul c n vederea activitii creative este recepionat o mare cantitate de informaie (de obicei mai mult dect poate fi folosit n creativitatea imediat), se cere ca filtrarea ei s se fac cu maximum de eficien.

Suprasaturaia informaional poate s fie la fel de duntoare n creativitate ca i deficitul informaional. Clasificarea mesajelor se cere fcut cu maximum de precizie spre a putea fi gsite i eforate cu uurin, n vederea utilizrii lor eficiente n activitatea creativ. Cercetrile de psihologia memoriei pun n eviden faptul c memorarea se realizeaz n funcie de interes, n spe, de interesul creativ. El funcioneaz ca un filtru, ce realizeaz o prim selecie i clasificare informaional.

Nu exist cercetri experimentale care s ne informeze cu certitudine dac se poate face o corelaie direct de proporionalitate ntre cantitatea de informaie i creativitate. Dup opinia lui Alex Osborn, cantitatea produce calitatea. Cu ct avem mai multe date, considera autorul, cu att ansa este mai mare ca printre ele s fie i informaia relevant, de natur s finalizeze actul sau procesul creativ: "este aproape axiomatic teza dup care cantitatea produce calitate n ideaie. Logica i matematica ilustreaz adevrul c, cu ct producem mai multe idei, cu att suntem mai aproape de a o elabora i pe cea bun. Tot att de adevrat este c cele mai bune idei, rareori ne vin primele". Probabil c aceste consideraii ale lui Osborn sunt valabile pentru creatorul obinuit. n ceea ce privete geniile creatoare, unii autori consider c ele sunt refractare la acumularea excesiv de informaie. Charles Nicolle ajunge s afirme c "geniul inventiv nu este n stare s nmagazineze cunotine i spiritul inventiv poate fi omort de un nvmnt deficitar, de erudiie i de opiniile nrdcinate".

Se poate spune cu mai mult temei ca geniul inventiv nu memoreaz cunotine nerelevante. Dar fr o oarecare cantitate de cunotine, geniul creativ nu poate fi conceput, aa cum spune Lucretius n De rerum natura, "din nimic nu se nate ceva, nici chiar prin voina zeilor". Geniul prezint anumite particulariti n creaie: la o cantitate relativ mic de mesaj provenit din afar, el adaug o mare cantitate de creativitate din interiorul sau.

Indicele de creativitate este determinat nu numai de cantitatea de informaii intrat n sistemul uman, i nu att de ea, ct de valoarea productiv (inventiv) ce se realizeaz la nivelul verigii centrale prin conlucrarea sistemului de eureme, prin fora, amplitudinea i potenialul lor, prin travaliul mental ridicat.

Eurema asociativ-combinatorie

Este realizat n cea mai mare msura de cuplul imaginaie-inteligena. Combinarea informaiilor intrate n sistemul uman este de natur s contribuie, n mare msur, la realizarea noului i originalului. n acest sens, A. Osborn arta: "combinarea e adeseori numit esena imaginaiei creatoare".

Este de presupus ca n acest joc combinatoriu intervin legi probabilistice, fenomene aleatorii i necesare precum i procedee extrase din experiena sau independente de ea. Combinarea nou i original se realizeaz tocmai prin abaterea de la schema dat prin experiena. La situaii identice combinarea ideativ-comportamental va fi identic schemei care, n repetate rnduri, a asigurat succesul organismului. Dar se ivesc situaii noi, dinamice, neprevzute, ce se cer soluionate corespunztor. La situaii variabile persoana creativ rspunde cu strategii variabile. n acest caz se manifest "experimentrile mentale" de elaborri i reelaborri, de combinri i recombinri. Noul i originalul se nasc la antipodul schemei stereotipe, sub form de antischem, ce se realizeaz prin combinaii variabile la situaii variabile prin elaborarea de n soluii la una i aceeai situaie. Comportamentul necreativ se caracterizeaz prin aplicarea unor scheme non-variabile la situaii variabile, prin incapacitatea de a gsi soluia optim.

Creativitatea const tocmai n elaborarea de strategii combinatorii noi la situaii noi, i uneori n elaborarea de strategii posibile la situaii probabile.

Imaginaia are capacitatea de a anticipa realul, de a-l prefigura, de a vedea viitorul cu ochii prezentului. Graie ei, facem saltul de pe coordonaa prezentului pe aceea a viitorului, vedem cu ochii minii nu realul, ci posibilul, nu actualul, ci perspectiva.

Desigur, ca s combini trebuie s ai ce combina. Se consider c, cu ct cantitatea de cunotine este mai mare, cu att ansele de a gsi combinaii noi i originale sunt mai mari. Capacitatea combinatorie este pus n dependen de cantitatea de cunotine oarecum divergente, care sunt de natur s faciliteze jocul asociativ combinatoriu, analogiile multiple: "...combinaiile originale apar cu mai mare probabilitate, atunci cnd diapazonul cunotinelor noastre cuprinde domenii apropiate sau chiar mai ndeprtate ale cercetrii" (W. I. Beveridge).

Creativitatea care presupune noul i originalul se realizeaz la confluena informaiilor inedite intrate n sistem, cu cele existente deja. Aceste informaii pot restructura n modaliti diferite vechile combinaii, le pot pune n ipostaze noi, n noi raporturi i relaii, pot evidenia noi faete i aspecte (pn atunci ascunse), genernd, pe aceast, cale elemente creative noi i originale.

Una din funciile psihice care-i disput ntietatea cu imaginaia n creativitate este inteligena. Ea are o pondere mare n creativitate n raport cu alte componente ale acesteia. Se pare c inteligena funcioneaz aici n strns legtur cu imaginaia, ele acionnd complementar. Este de presupus c inteligena ndeplinete o funcie relaional n cadrul combinatoricii creative. "Desigur c inteligena este un proces de prindere de relaii, nsui cuvntul spune: intellegere de la legere = a ncheia, a asambla, a alege, acelai cu romnescul ,,a nelege nseamna a stabili selectiv anumite legturi... Inteligena este procesul prinderii de relaii corespunztoare ntr-o situaie relativ nou, detand pri din experiena trecut sau fcut pe loc, integrndu-le ntr-un nou asamblaj i acionnd n consecin ori de cte ori este cazul" (M. Beniuc).

Alfred Binet considera ca inteligena se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: percepie corect i rapid, direcionarea gndirii, funcia critic, inventivitatea, la care Mihai Ralea a mai adugat comprehensiunea i obiectivitatea.

Am putea sublinia c n cadrul euremei asociativ-combinatorii, imaginaia particip n mare msur la realizarea funciei combinative, iar inteligena la realizarea funciei asociative (relaionale).

Alturi de imaginaie, inteligena i, n strns legtura cu ele, n cadrul euremei asociativ-combinatorii, mai particip i alte procese, ca de pild intuiia. Din perspectiva combinatoricii creative, intuiia poate fi caracterizat ca fiind realizarea unei combinatii informaionale reuite care a dus la o soluie nou i original. Ea ne apare cu o stare de iluminare brusc, de surprindere a unei relaii creative fundamentale, de clarificare a unei probleme, de gsire a unei ci ndelung cutate.

Alturi de intuiie, n cadrul euremei asociativ-combinatorii, trebuie luat n consideraie i analogia care ndeplinete o funcie relaional, de transfer informaional de la o combinatorie la alta.

O funcie combinatorie ndeplinete i incontientul. Este necesar o intens activitate creativ la nivelul contiinei, bazat pe un nalt travaliu psihic contient, cu dorina arztoare de a rezolva problema, de a gsi soluia creatoare, desfurat pe o durat ntins de timp, ca astfel s fie determinat i incontientul s lucreze, n continuarea contiinei. nseamn c numai dup ce activitatea la nivelul contiinei a fost ncheiat, abia atunci incontientul ncepe s lucreze. Este de presupus c dac travaliul creativ atinge un maximum la nivelul contiinei, combinatorica contient realizeaz jonciunea cu combinatorica incontientului care o continu pe prima. Combinatorica contient i cea incontient sunt complementare. "Psihologia actului creator n activitatea tiinific presupune o ndelungat acumulare de fapte n stare de veghe, a meditaiei concentrate ndelung asupra acelorai probleme, care, rmnnd nerezolvate n zona vieii contiente, i continu subteran elaborarea prin mbinrile creatoare ale subcontientului. Subcontientul primete n acest mod un material de la starea de veghe pe care-l prelucreaz i-l impune mai trziu activitii contiente sub form de soluie pe care gndul o reia, o adncete, i o formuleaz" (I. Biberi).

Se poate presupune c relaia funcional dintre contient i incontient se realizeaz pe principiul conexiunii inverse. Conlucrarea dintre contient i incontient se face printr-o succesiune de feed-back-uri. Dup o activitate laborioas intens, desfsurat la nivelul contiinei, problemele nerezolvate sunt transferate incontientului care continu activitatea combinatorie, transmind permanent contiinei, prin conexiune invers, scheme-soluii. Contiina ndeplinete funcia unei instane care valideaz multilateral soluia ca adevrat, fals, cert, incert, consistent, inconsistent, etc., sub raport axiologic (valoare, nonvaloare); de eficien (eficient, neeficient); din punct de vedere etic (bun, rea); ca finalitate (dac soluia concord sau nu cu scopul urmrit), etc..

Procesul de elaborare nu se ncheie cu soluia, ci abia ncepe cu ea. Soluia trebuie ncadrat n contextul unor fapte.

Contiina reprezint momentul iniial sau / i final n creativitate. Chiar i atunci cnd creativitatea cunoate o elaborare incontient cu intuiia tot n incontient - sau n cazul intuiiilor de predicie, "de ghicire" anterioare raionamentului contient - participarea final a contiinei este obligatorie; rolul contiinei este de instan suprem n fenomenul de creativitate.

Eurema energetico-stimulatorie

Aceast eurem este format dintr-o multitudinde de fenomene i procese psihice, care, mpreun, ndeplinesc funcia de dinamizare creativ a persoanei. Creativitatea implic att componenta intelectual ct i pe cele afective i volitive.

Eurema de acumulare i comprehensiune a informaiei i cea asociativ-combinatorie se desfoar pe un fond energetic amplificat, cere un mare travaliu psihic, un consum energetic foarte mare, solicit mobilizarea tuturor potenelor energetice i dirijarea lor spre actul i procesul creativ. Combinatorica creativ se nfptuiete pe fondul unor fenomene psihice dominatoare, cum ar fi: pasiunea, succesul, interesul, curiozitatea, voina (capacitatea de efort), curajul (cutezana), dorina, ambiia, etc.

Creativitatea se desfoar din punct de vedere psihofiziologic, pe un tonus cerebral ridicat, care genereaz i ntreine starea de continu concentrare, dirijat de voin. O voin puternic este generatoare de potene creative: "aproape fiecare dintre noi poate s-i conduc mintea ntr-un mod mai eficient dect o face n mod obinuit. ntr-o msur mai mare sau mai mic, cu toii suntem nzestrai cu puterea voinei, i aceasta este cheia efortului creator" (W.I.Beveridge)

Naterea ideilor noi i originale se realizeaz printr-un efort prometeic i sisific chin. Efortul, uneori dramatic, ine de esena creativitii i a persoanei creative. Cine nu este capabil i dispus s-l fac n-are pentru ce bate la poarta templului creaiei.

Munca l-a creat pe om - n sens antropologic - iar omul, nzestrat cu harul muncii, cu potene creative, devine fiina prin excelen creatoare. Efortul creativ se concentreaz n zecile, chiar sutele (uneori) de ncercri neizbutite, care apropie pe individ de int, pn cnd apare soluia nou i original, numit uneori inspiraia. Ea este, de fapt, rezultanta efortului creativ fcut moment de moment, care, prin progresele parial acumulate, genereaz, la un moment dat, aceast strfulgerare intuitiv.

Voina, exprimat prin capacitatea de efort creativ, se conjug adesea, n mod fericit, cu pasiunea creativ. Aceasta din urm se poate nate n nsi munca creativ, care, apoi, s devin suport dinamizator al acesteia, sau poate s-i preexiste.

Pasiunea este fora emoional care propulseaz persoana i o susine energetic i moral n ndelungata expediie creativ.

Marea pasiune poate duce la fenomenul ce este numit "minimalizarea psihic a efortului". Sub impulsul pasiunii, munca creativ poate s par mai uoar, dei rmne la fel de grea, timpul consacrat creaiei poate s par mai scurt, comprimndu-se n plan subiectiv, dei la modul fizic rmne identic cu sine. Pe de alt parte, pasiunea puternic duce la simplificarea energiei i a capacitatii de efort. Cnd exist o mare i statornic pasiune, forele psihice i fizice se nzecesc, obstacolele devin mai uor de depit.

Eurema criticSe impune o conlucrare ntre imaginaie i gndirea critic care judec, compar, analizeaz, apreciaz, aprob sau respinge total sau parial produsele imaginaiei. n creativitate i n actul de creaie, este foarte necesar ca ntre funcia imaginativ i cea critic s existe un echilibru. Hipertrofierea funciei critice va duce la anularea ideilor aflate n germen - fenomen specific persoanelor inventiv-ideative, dar finalmente neproductive. Hipertrofierea funciei imaginative, n lipsa unei corelaii echilibrate cu cea critic va duce la fabulaie. Comentnd relaia dintre imaginaie i gndirea critic, A. Osborn consemneaz c intelectul nostru este dual:

pe de-o parte o facultate critic care analizeaz, compar, alege;

pe de alt parte o facultate creativ, care vizualizeaz, prevede, i genereaz idei.

Facultatea critic traseaz drum imaginaiei, iar aceasta lumineaz demersul raional.

Eurema de obiectualizare a imaginii

Eurema de obiectualizare a imaginii, ideativ-perceptiv se identific cu aa-numitul fenomen al imaginii vizuale, capacitatea de a vizualiza ideile. Acest fenomen este reversibil : putem vorbi de o vizualizare a ideilor, dar i de o idealizare (n sens de logicizare) a imaginilor, adic de o convertire a lor in idei.

Din perspectiva gnoseologic, n primul plan apare fenomenul de logicizare a imaginilor. Dar, din punct de vedere al psihologiei nvrii ne intereseaz ambele aspecte i mai ales fenomenul de vizualizare a ideilor. n continuarea ideii imaginea trebuie s-i gseasc corespondentul ntr-un obiect. Un fenomen de micare a gndirii de la abstract la concret se realizeaz tocmai prin vizualizarea ideilor i prin obiectualizarea imaginilor.2.3 .Tipologii creative

Activitatea de nvare scoate n eviden urmtoarele tipuri creative:

Tipul necreativ. La o capacitate mic de stocare a informaiilor (cunotine relativ puine) se poate asocia o capacitate combinatoric mic pe un fond energetic stimulatoriu sczut. Tipul necreativ-volitiv. n cazul fondului energetic stimulatoriu relativ ridicat s-ar putea s avem de-a face cu elevi care vor s realizeze ceva, cheltuiesc energie, se frmnt, dar rezultatele nu sunt pe msura cantitii de energie cheltuit. Este vorba de o energie neproductiv, ineficient, ce trebuie canalizat spre alte activiti dect cele creative. Pe aceti elevi i putem aprecia c "vor, dar nu pot"; la ei predomin latura afectiv-motivaional n detrimentul celorlalte, mai ales a celei combinatorii. Tipul cumulativ. Avem de-a face cu elevi care stocheaz multe cunotine, din domenii variate, dar care se gsesc n imposibilitatea de a le combina ntr-o manier nou i original spre a crea ceva. Sunt elevi instruii, cu un volum apreciabil de cunotine, dar sterili, neproductivi. Acest tip cumulativ poate fi un elev volitiv, care dispune de un fond energetic motivaional ce se manifest preponderent n acumularea de fapte. Tipul combinativ-volitiv. O cantitate relativ mic de informaie, s-ar putea s se asocieze, la unii elevi, cu o mare capacitate combinatorie, ceea ce le-ar permite s realizeze un indice de creativitate mediu sau chiar ridicat. Sunt elevi cu o fantezie bogat i inteligen prodigioas, care creaz parc din nimic. Ei prind "din zbor" cunotinele transmise, au capacitatea de a realiza lucrri inedite n planul creativitii. Ei i confrunt i susin cu trie opiniile, militeaz permanent pentru transpunerea lor n fapt. Planul i realizarea lor creatoare se suprapun. Tipul combinativ-nevolitiv. Elevul ce se ncadreaz ntr-un asemenea tip, ntrunete toate calitile de ordin combinativ, dar mai puin disponibilitile volitive. Din cauza lipsei de energie, cele mai multe realizri creative rmn n stadiul de proiect, neputnd s le finalizeze. Tipul cumulativ-combinativ-volitiv. O cantitate mare de informaie, cunotine multe, profunde i variate, se pot asocia cu o mare capacitate combinatorie, pe un fond energetic stimulatoriu ridicat. Suntem n faa geniului creativ. Sunt cazurile cele mai fericite, dar cele mai rare. Elevii ce aparin acestui tip nu rmn de obicei la un domeniu de cunoatere. Cu ct energia lor este mai mare, cu att capacitatea de a se manifesta multilateral, de a crea multe elemente noi i originale, de a le finaliza, este mai mare. Tipul combinativ-imaginativ. Lund n consideraie eurema critic, putem ntlni i un asemenea tip, la care funcia critic opereaz n deficit. Funcia combinatorie lucrnd n exces, imaginaia sa foarte bogat iese adesea din sfera posibilului, trecnd n domeniul visului irealizabil. Sunt elevi cu idei fanteziste, nerealiste. Tipul combinativ-critic. La acesta, imaginaia i gndirea critic se gsesc n echilibru. Imaginaia are curs liber, apoi este supus cenzurii severe a raiunii. Asemenea elevi au idei fecunde, realiste, noi i originale. Tipul combinativ-hipercritic. La un asemenea tip, funcia critic se realizeaz n exces. Fantezia i inteligena lui pot produce idei noi i originale dar majoritatea lor sunt ucise n embrion, deci creativitatea, n cele din urm, este nul. Tipul ideativ. Este vorba de acei elevi la care predomin latura ideativ, avnd la baz eureme de acumulare i comprehensiune, eurema asociativ-combinatorie. Sunt indicai pentru activiti de concepie, deoarece gsesc soluii ingenioase n variate situaii. Tipul ideativ-imagistic. La cei care aparin acestui tip, ideaia i capacitatea de vizualizare a ideilor sunt n echilibru. Orice idee are posibilitatea de a fi vizualizat. Tipul imagistic. Este dominat de vizualizarea ideilor i are mai puin capacitatea de a elabora idei noi i originale. Asemenea elevi au vocaie pentru transpunerea original a ideilor altora. Tipul ideativ-imagistic-obiectual. Are ca not specific armonia ntre structura ideativ imagistic i obiectual. Elevii acestui tip elaboreaz idei noi i originale, le pot vizualiza i transpune n practic. Este ca i n domeniul muzicii cnd, uneori, aceeai persoan ntrunete compozitorul, dirijorul, i interpretul.2.4. Metode i condiii de cultivare a creativitii elevilor

Climatul de creativitate este mult mai dificil de realizat dect climatul obinuit de studiu i transmitere a informaiei din nvmntul tradiional, ceea ce presupune prevederea de situaii apte s stimuleze curiozitatea, confruntrile, spiritul de investigaie i de cutare a unor soluii originale.

Psihologii formuleaz observaii convergente ctre ideea c dezvoltarea creativitii presupune stimularea la elevi a curajului de a emite ipoteze, chiar hazardate (evident nu absurde), capacitatea de a aprecia n ce msur este plauzibil o anume ipotez, de a elabora o strategie de lucru i nu de a atepta de-a gata o soluie.

A dezvolta capacitatile creative ale gndirii, nseamn a cultiva flexibilitatea, abilitatea de a gndi abstract, originalitatea, fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemnri i deosebiri, disponibilitile de elaborare, organizare, reordonare.

A. Roca, consider ca n acest lan veriga central este flexibilitatea gndirii, calitate care depinde de modul n care inteligena a fost solicitat i cultivat n direcia rezolvrii problemelor prin dezvoltarea iniiativei, independenei, originalitii, capacitii de investigaie.

O metod bine structurat pentru antrenarea indivizilor sau a grupurilor n vederea unei rezolvri creatoare a problemelor a fost dezvoltat n lucrarea "Synectica" de W.J.J.Gordon (1961). Cuvntul synectica are originea n limba greac, i nseamn strngerea laolalt a unor elemente diverse. Metoda synectic folosete dou operaii de baz:

a. s fac ca un lucru "ciudat" s-i devin familiar,

b. s fac ca obinuitul s devin ciudat".

Prima operaie implic nelegerea problemei, n esen este o faz analitic. Cea de-a doua nseamn o orientare complet nou n care acioneaz trei mecanisme, cu caracter analog: analogia personal, analogie direct, analogia simbolic. Analogia personal const n capacitatea elevului de a se transpune n situaia i elementele problemei, de a personifica termenul problemei, modalitate pe care indivizii, de obicei, nu o fac datorit unui control foarte rigid, ca unui comportament raional excesiv. Analogia direct se refer la comparaia faptelor, ideilor, a descoperirilor tiinifice, aparinnd a dou domenii diferite, dar n acelai timp foarte asemntoare. Spre exemplu, asemnarea unei orgi cu o main de scris, sau expresia lui Shiller, care afirm "pentru mine concepia la nceput nu are un obiect clar i definit, aceasta apare mai trziu, la nceput este o stare muzical, apoi urmeaz o idee poetic". Analogia simbolic impune subiectului renunarea la simbolurile obinuite, i crearea de noi simboluri prin care s se reprezinte elementele unei situaii-problem. Putem exemplifica: pentru "int" se folosete simbolul "dorina concentrat"; pentru "roat" se folosete simbolul "intermiten controlat", etc.. Fantezia este ncurajat.

Pornind de la aceste indicaii ale synecticii, precizm c nvarea creativ presupune o asemenea ghidare a elevului, nct el s ajung s caute i s rezolve deliberat situaii problematice, s manifeste activ acea tendin de a explica situaiile necunoscute, s le abordeze din unghiuri diferite, multiple.

Ca cerin ale unei nvri de tip creativ, este problematizarea intensiv i sistematic, crearea unei motivaii superioare, care s propulseze activitatea intelectual a elevului, s-i anime curiozitatea, s caute situaii pline de tensiune intelectual. Elevul fiind stimulat i dirijat n aa fel nct efortul su intelectual, n procesul nvrii, s depeasc un anumit set format, s ntrevad posibilitatea de rezolvare mai interesant, mai atractiv, mai elegant i mai eficient, va ajunge la eliberarea de stilul habitual, la abordrile specifice stilului creator n nvare.

Avnd n vedere c abilitile creative pot fi influenate, antrenate, cultivate, ni se pare oportun a meniona anumite premise ce pot fi considerate drept cerine specifice nvrii creative.Astfel:

profesorul s insufle elevilor - prin modul de prezentare a informaiilor, prin stilul su de gndire, prin specificul solicitrilor formulate pentru elevi - o atitudine i un stil de gndure creator, liber, independent;

a stimula, orienta i incita gndirea elevilor spre nou, spre neexplorat;

asigurarea unei atmosfere permisive, care s ofere elevilor acel climat optim pentru manifestarea liber, spontan, fr frica de a grei, de a primi sanciunea, aprecierea critic imediat, crearea unei atmosfere de explorare independent, ncreztoare, i netulburat;

direcionarea potenialului creativ al elevilor spre acele zone n care ei au ansele cele mai mari de manifestare eficient, de realizare efectiv;

cultivarea ncrederii n sine, ncurajarea efortului creator al elevilor nc de la primele lor manifestri;

activismul permanent al gndirii care nu poate fi un stil obositor ci un efort intelectual ce produce satisfacie, contribuie la cultivarea spiritului de iniiativ, la formarea abilitii de a aborda problemele ntreprinztor i dinamic;

cultivarea unei atitudini specifice fa de risc: oamenii obinuii devin anxioi i nesiguri n faa noului, n timp ce n creaie, riscul temporar, dezordinea i ambiguitatea, creaz tensiuni intelectuale.