CENTRUL DE STUDII EUROPEAN BACAUSociologie

SUPORT DE CURS

1.Planificarea semestriala a modulului pag 2-5

2 Suportul de curs -pag 6 -7015

CENTRUL DE STUDII EUROPEAN BACAU vizat Director Prof. Alecu Zatu NR.din..2014Prof.Alecu Zatu Anul I AMG

Planifiare CALENDARSTICA Modulul 8: SOCIOLOGIE, POLITICI SOCIALE SI DE SNTATE4 ore pe saptamana SEM II AN SCOLAR 2013-2014CompetenteContinuturi tematicaNr ore|DataStrategiiMaterial didactic

C.1 Explicnotiunile teoretice alesociologiei..1 Problematica sociologiei: concept de sociologie problematica si functiilesociologiei:probleme sociale;,realitate social,colectivitti umane,comportamentuman;functii:cognitiv ,de prognoz socialpraxiologic; Max Weber; Emile Durkheim;TalcottParsons.23.03Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grup,Briosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

.2 Notiuni de antropologieAntropologie fizic, socio cultural, filozofic,raportul dintre umanism si antropologieNatura uman din perspectiv religioas, naturalist,social24.03

Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

C.2. Identificelementele desociologie acolectivitilor3 Elemente de sociologie a colectivitsii. Forme de asociere:colectivitti umane: multimea, colectivittile statistice si sociale-Notiunea de grup social mare: definitie, caracteristici, clasificarea grupurilor sociale mari,clase sociale: structur si stratificare social; statut si rol social; stratificare social, mobilitate social:dimensiunile pe verticala si orizontala-procesul de integrare sociala si reintegrare, problematica demografic.-Grupuri sociale mici, structura; structure semnificative: de comunicare, cognitiv, socioafectiv;-functii si procese la nivelul grupului; grupul de munc: competitie si cooperare, conducerea,410.0311.O3Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupMunca independentaBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

4 Familia ca grup social: interpretarea sociologic a familiei, tipologii ale familiei; funtiile familiei(economic, biologic, juridic, socio-afectiv,familia in societate; dinamica familiei contemporane;modele alternative ale vietii de familie.217.03Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

5. Cultur organizationala: institutii si organizatii,conceptul de cultur, functiile culturii, sociologia culturii.218.03Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

C.3. Analizeaz sisintetizeaz datele desociologie medical6 Elemente de sociologie medicalInstitutia medicalaAspecte sociale ale bolii: notiunea de boal,consecintele bolii, atitudini fat de boal.224.03Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

7.Rolurile sociale in relatia terapeutic: status social, rol social al asistentului medical,al pacientului.

225.03Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

8.. Tipuri de relatii asistent medical-pacient: de complementaritate conducere cooperare coparticipare231,03Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupMunca independentaBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

9.Conflict de roluri: situatii conjuncturale, expectante,evaluarea gravittii bolii, interese si prioritati,stingerea conflictului.21.04Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

10.. Strategii de control comunicarea verbal, non verbal, limbaj, paralimbaj,expresie facial, atitudini, posturi, persuasiunea, negocierea, reguli pentru pacient, reguli pentru asistentul medical27.04Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

C.4. Descrie rolulcercetrii sociologice11.. Componente de design si realizare in cercetare sociologicPregtirea cercetrii:-elaborarea proiectului de cercetare-studierea bibliografiei-precizarea conceptelor-operaionalizarea conceptelor-stabilirea ipotezelor de lucru-alegerea metodelor si tehnicilor-construirea instrumentelor de lucru- delimitarea esantionului-organizarea aciunii practice-studiul pilot28.04

Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupMunca independentaBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

12.-Chestionarul sociologic in anchete si sondaje:-Definire. Reguli de formulare a intrebrilor:-Clasificarea chestionarelor/ intrebrilor- Structura chestionarelor. Logica intocmirii lor228.04Munca independentaBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

13.Esantionarea sau cercetarea selectiv:-Cercetare pe baz de esantion-Proceduri de esantionare-Scheme de esantionare si tipuri de esantionare-Tipuri de esantioane

229.04Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grup

Munca independentaBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

14.Erori frecvente in anchete sau sondaje si sursele lor-Conceptul de eroare-Surse principale de erori-Concluzii25.05Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

15.Finalitatea rezultatelor anchetelor si sondajelor:-Metode si tehnici simple de prelucrare a datelor-Distributiile de frecvente-Vizualizarea datelor prin reprezentri grafice-Procentele si frecventele relative-Indicatorii caracteristicilor cantitative-Mrimile medii26.05Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupMunca independentaBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

16.Metode de culegere a informatieiObservatia sociologic:-Caracteristici-Conditii si reguli ale observatiei sociologice-Tipuri de observatie sociologic-Valoarea si limitele observatiei sociologice212.05

Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

17.Experimentul sociologic:-Valoare si specific-Definitie si concepte-Tipuri de experimente sociologice213.05Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

18.Metoda interviului sociologic:-Specificul interviului sociologic-Tipurile interviului sociologic-Regulile aplicrii interviului219.05Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

19.Metoda analizei documentelor:-Definitia documentului-Clasificarea documentului-Tehnici de documentelor20.05Conversatia ,explicatia,exercitiul, ,lucrul in grupMunca independentaimagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

20.Ancheta sociologic si sondajul de opinie, metode predilecte actuale:-Definirea si specificul metodei anchetei sociologice-Tehnici de anchet-Tipurile anchetei sociologic226.05Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

21.-Raportul dintre cercetare-anchet-sondaj de opinie-Anchet- interviu: comparatii

227.05Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

C.5. Analizeazdiferitele politicisociale si de sntate22.Politica sociala:-conceptualizare, strategii si obiective, parteneriate-etapizarea(stabilirea agendei, formularea politicii,luarea deciziilor, implementare si evaluarea)

22.06Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupMunca independentaBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.d

23.-criterii de analiza a politicilor sociale: context sociopolitic, locul in ierarhia politica si agenda de lucru a executivului, parteneriate, identifcare resurse,vizibilitatea practicii23.06Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

24.Paradigme: functionaliste, conflictualiste, interactioniste.Modele de sntate: Bismark, Beverige, Semasko,Roman (indicatori ai strii de sntate)

210.06Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

25.Politici sociale de sntate:-obiectivele Uniunii Europene-direcii strategice in domeniul snttii in Romania216.06Conversatia ,explicatia,exercitiul,demonstratia,lucrul in grupBriosuri imagini.videoproiector,leptpPlanse,c.dFISE

EVALUARE217.06Evaluare sumativatest

SOCIOLOGIE, POLITICI SOCIALE SI DE SANATATE

Tema 1.Conceptul de sociologieSociologia este stiinta societatii, stiinta formelor de viata sociala omenesti. Termenul de ,,sociologie nu este vechi, el a fost introdus de catre sociologul francez Auguste Comte in 1839.Este format din doua cuvinte: socius de origine latina, insemnand sot, asociat, tovaras; logos de origine greaca insemnand idee, teorie, stiinta.In ceea ce priveste clasificarea si fixarea pe un loc propriu al sociologiei in sistemul stiintelor reprezinta o ierarhie a stiintelor. Sociologia formeaza cea mai inalta treapta, un fel de regina a stiintelor.Sociologia nu este singura stiinta sociala, ea nu este singura care studiaza fenomenele sau realitatile social- umane. Unele stiinte sociale ca: istoria, etnografia, politica, dreptul, etica, economia politica, psihologia etc. sunt mai vechi decat ea. S-a impus deci necesitatea de a se clasifica nu numai grupele mari de stiinte, care se disting destul de clar prin obiectul lor, dar si fiecare grupa in parte, in cazul nostru grupa stiintelor sociale, dedicate, in ultima analiza, studiului acelorasi realitati.Oamenii de stiinta sunt de acord cu ideea ca stiintele sociale s-au constituit prin diviziunea muncii stiintifice, din nevoia de a cunoaste cat mai bine, mai amanuntit si mai exact, existenta oamenilor, manifestarile acestora, precum si creatiile sociale ale oamenilor. Pornind de la aceasta idee unele stiinte sociale s-au specializat in studiul unui singur sector din viata sociala ca de exemplu: stiintele economice, juridice, politice, morale, artisitce, religioase, folclorice, educationale etc.Sociologia se imparte in ramuri de preocupari tot mai specializate: sociologia economica, juridica, politica, agrara, industriala, rurala, urbana, comerciala, financiara, a limbii, a culturii, educatiei, a armatei, a razboiului, a fiecarei tari sau a unor regiuni.In functie de criteriile de intindere, dar si de esenta se imparte in:- microsociologia: studiul grupurilor sau colectivelor mici, bazate pe relatii interpersonale directe;-marcosociologia: studiul colectivitatiilor mari, bazate pe relatii organizationale si institutionale;-sociologia concreta sau empirica: studiul direct al realitatiilor sociale;- sociologia experimentala: studiul fenomenelor sociale pe baza de experimente;- sociologia generala: preocupata de generalizari, teoretizari;- sociologia aplicata: se pune in serviciul constructiilor si reconstructiilor sociale;- psihosociologia: cerceteaza aspectele sociale ale vietii sufletesti.Functiile sociologieiFunctia expozitiva consta in descrierea,prezentarea faptelor sociale.2.Functia explicativa consta in explicarea faptelor sociale.3.Functia ameliorativa urmareste ameliorarea vietii sociale si propune solutii.4.Functia aplicativa solutiile sunt aduse la cunostinta factorilor politici care decide in ce masura tin sau nu cont de ele.

Obiectivele soc. Medicale

Studiul variabilelor culturale ale manifestarii santii i bolii.Relaiile medicale i sociale n grupurile miciBazele economice ale serviciilor medicaleInfluiena industriilor medicale asupra sntii populaiei.Conexiunea dintre structura social si boal.Influiena factorilor economici,sociali,politici,de resurse,etc.asupra starii de s,tate

In zilele noastre trei stiinte se ocupa de cerecetare societatii: sociologia (inclusiv psihologia sociala), istoria si culturologia, dar toate aceste stiinte se ocupa de studierea omenirii, fiindca societatea este a oamenilor, cultura si istoria tot a oamenilor, dar pentru a studia unele aspecte mai amanuntite ele se separa.In Romania studierea acestei stiinte a inceput intre cele doua rzboaie mondiale, prin pozitia Scolii Sociologice din Bucuresti.Contributia lui Emile Durkheim, Max Weber si Talcott Parsons la dezvoltarea sociologiei moderneEmile Durkheim, unul dintre principalii fondatori ai sociologiei stiintifice moderne, a fost preocupat, ca si predecesorii sai, de ameliorarea starii sociale, de realizarea ordinii si consensului social. Prin activitatea si opera sa, sociologia dobandeste mai multa rigoare si un statut economic si universitar recunoscut. Durkheim le reproseaza inaintasilor ca au explicat faptele sociale prin aspecte exterioare socialului. Pentru el, faptele sociale trebuie tratate ca ,,lucruri (adica exterioare individului si impunandu-i-se acestuia in mod constrangator). Lucrarea ,, Regulile metodei sociologice reprezinta prima fundamentare riguroasa a metodologiei sociologiei. Sociologul francez argumenteaza necesitatea inlaturarii din stiinta a prenotiunilor, propune criterii de distingere a normalului de patologic in viata sociala, stabileste regulile analizei tipologice, fundamenteaza explicatia sociologica determinista si prescrie regulile analizei comparative.Max Weber a desfasurat o activitate stiintifica diversa: economie, istorie, politologie, sociologie. Pentru el, sociologia este in principal studiul actiunii sociale.O contributie importanta a sociologiei weberiene este conceptul de tip ideal. Potrivit definitiei date de M. Weber, tipul ideal este un concept construit de sociolog pentru a evidentia trasaturile esentiale ale unui fenomen.Tipul ideal se obtine prin ignorarea aspectelor minore, prin reliefarea similaritatilor majore, prin simplificare si generalizare.Talcott Parsons este principalul reprezentant al structuralismului functionalist din sociologia americana. Sistemul social consta, in conceptia lui Parsons, dintr-o pluritate de actori individuali inclusi intr-un proces de interactiune si motivati de obtinerea unor satisfactii optime.

TEMA 2.Notiuni de antropologie

Tinta antropologieiinta i esena antropologiei este cunoaerea omului, ceea ce este altceva dect adunarea de cunotiine despre om, preioase i acestea ntr-oalt etap. ntre cunotiine despre fenomen i cunoatrerea unui fenomene este o deosebire de calitate.Cunoaterea presupune nelegere i totodat perpspectiv.Subdisciplinele antropologiei Antropologia social i cultural Antropologia lingvistic Antropologia biologic (sau fizic) ArheologiaAntropologia fizicaDespre homo sapiens (omul intelept) nu se poate spune ca in ultimii 3000 de ani, asupra corpului s-a produs vreo modificare structurala din punct de vedere biologic sau fiziologic. Cu toate acestea, odata cu evolutia societatii, necesitatile fiziologice (de hrana, de igiena,etc) au cunoscut numeroase modificari, in functie de adaptarea individului la mediul inconjurator, concomitent cu momentul dat in care s-a aflat la momentul respectiv societatea. Daca vom compara spre exemplu practicile actuale de igiena cu cele din Evul Mediu , contrastul este frapant: clientii unui han din Evul Mediu scuipau pe jos si mancau dintr-un platou comun cu mana, care le servea si ca batista. Noaptea, cei care dormeau la han imparteau patul cu strainii. Este limpede ca deprinderile de igiena s-au transformat cu timpul. Oamenii din Evul Mediu nu aveau aceeasi experienta ca noi cu privire la ce inseamna curat si murdar. Intr-un remarcabil studiu asupra igienii corpului in Evul Mediu, Georges Vigarello (1985) arata ca doar mainile si fata faceau obiect de peocupare in privinta sanatatii. Oamenii din acea vreme nu faceau nicio legatura intre igiena si o bunastare de sanatate. Abia in secolul al XIX- lea , clasa bogata extinde curatenia si la vesminte si in secolul XXI se pune problema asocierii unei bune sanatati fizice cu practica igienei intregului corp.Si astazi se remarca lipsa igienei in diferite tari, datorita conditiilor geografice si de viata foarte dificile.Pe de alta parte, de la o tara la alta, diferentele intre practicile de igiena pot fi uriase. In multe tari, de exemplu, este obisnuinta sa faci dus si sa-ti schimbi zilnic hainele. Nevoia de igiena intalnita la membrii acestor societati nu este resimtita cu aceeasi intensitate in altele. In multe tari deprinderile de igiena din tarile dezvoltate sunt imposibile, indeosebi datorita lipsei de apa . Absenta apei in unele tari impiedica pe cei care le locuiesc sa stabileasca un raport similar celui pe care il au cu corpul lor oamenii din statele dezvoltate. Exemplul referitor la deprinderile de igiena nu este decat o ilustrare a faptului ca indivizii adera la un ansamblu de practici pe care le impartasesc si nu le pun in discutie. Aceasta le permite sa se integreze intr-un anumit mediu social. Aceste moduri de a gandi, de a simti si de a actiona, in materie de practica de igiena, formeaza cultura spontana si comuna mai multor indivizi dintr-o anumita societate. Ea se distinge de cultura secundara care se exprima in productia de bunuri culturale.Antropologia socio culturalaCultura are o baza biologica, elementele ei fiind inventate pentru satisfacerea nevoilor elementare ale oamenilor. Ea este un tot constand din bunuri de consum, drepturi constitutionale acordate grupurilor sociale, idei si mestesuguri, credinte si obiceiuri. Indiferent daca examinam o cultura foarte simpla si primitiva sau o cultura foarte complexa si dezvoltata, ne lovim de acest mecanism material, uman si spiritual cu ajutorul caruia omul poate rezolva problemele specifice cu care este confruntat. Societatea este elemental fundamental in definirea culturii. Aceasta este produsul corelatiilor trecutului care orienteaza corelatiile prezentului si pe cele viitoare si in care personalitatea prezinta aspectul subietiv al culturii.Cronologic, societatea este prima iar cultura o urmeaza. Societatile dezvolta culturi iar culturile isi pun amprenta asupra societatii. Cultura este un produs specific uman de interactiune sociala. Ea ofera modele sociale acceptate de membrii societatii: este cumulativa este transmisa din generatie in generatie este semnificativa pentru ca este simbolica este un determinant de baza al personalitatii depinde de functionarea continua a societatii este independenta de orice individ sau grup.Antropologia filozoficaAntropologia filosoficae disciplina sec. XX care dintr-o perspectiva generalizatoare, incearca sa raspunda la intebari privind esenta omului ca forma specifica de existenta, raporturile sale cu natura despre relatiile lui cu lumea valorii si culturii, despre modul in care individul uman devine personalitate.Spre deosebire de antropologiile biologice si psihologice, cea filosofica doreste sa-l cuprinda pe om in intregul sau. In antropologia filosofica omul pune intrebari referitoare la sine insusi nu doar ca obiect ci si ca subiect.ARHEOPOGIAReconstruiete i interpreteaz comportamentul uman din trecut.Reconstruiesc formele de schimb, consum, ritualurile, religia, munca, locuirea ale societilor trecute. Folosete ca date: artifacte, unelte, arme, construcii, gropile de gunoi, rmitele vegetale, cioburi, oase, dini, vase scufundate. De unde venea carnea consumat: din vnat sau creterea animalelor? Uneltele erau produse, schimbate prin troc sau cumprate de la alte populatii? De unde veneau materialele de construcie?Viata sociala, relatii individ societate, umanizare, socializareOmul este o fiinta primordial sociala. Fiinta umana nu poate trai si nu se poate dezvolta decat in societate, in interactiune cu alti oameni. Se poate spune ca omul este un produs al vietii sociale. Este in acelasi timp elementul constitutiv de baza al societatii. El reprezinta substratul vietii sociale. Societatea nu poate exista decat prin indivizii care o compun. Omul este nu numai actor al vietii sociale, ci si autor al acesteia. Viata sociala este rezultatul activitatii comune a oamenilor, al actiunilor acestora si interactiunilor dintre ei.Cum nu exista societate fara comunicare, asa nu exista nici personalitate, individ fara interactiune cu mediul social. Societatea participa la modelarea personalitatii, a comportamentului social.Tema 3.Elemente de sociologie a colectivitatiiPotrivit DEX-ului colectivitatea reprezinta grupul de oameni care traiesc si muncesc in comun. O multime de oameni, un agregat, este o colectie de indivizi care se afla in acelasi loc si in acelasi timp, dar nu au conexiuni unii cu altii. Ex. un public la cinema, pasagerii din statia de autobuz.Conceptul de colectivitate se aplica unor medii ai caror membri impartasesc un anume numar de norme sau principii, dar in interiorul carora interactiunea lipseste. Acest termen este folosit pentru a defini in general: etnii, ,,miscari sociale", chiar colectivele abstracte, mai ales statul si biserica. In ceea ce priveste organizatiile, acestea ar putea fi definite ca formatiunisociale care au fost fondate si construite in mod deliberat de catre indivizi, in sanul carora ei isi amenajeaza, mai ales, mijloace de decizie, de executie, de control, totul in vederea unui obiectiv specific, ce determina sensul general al interactiunilor intre persoanele asociate in urmarirea acestui obiectiv. Colectivitatea sociala este un ansamblu de persoane reunite pentru a trai si/sau actiona in vederea realizarii unui scop comun, indiferent daca acest scop a fost stabilit in mod voluntar de persoanele respective sau le-a fost impus. Criteriul constiintei apartenentei si scopurile comune sunt fundamentale pentru recunoasterea unei colectivitati sociale. Aceasta constiinta este premisa constituirii unei structuri institutionale de sanctiuni si recompense care reglementeaza responsabilitatile membrilor colectivitatii, statusurile si rolurile lor, generand astfel o forma determinata de solidaritate economica, politica, morala, religioasa.Colectivitatii sociale i se suprapune notiunea de ,,grup social", ca ansamblu de persoane caracterizat de o anumita structura si cu o cultura specifica rezultata din relatiile si procesele psihosociale dezvoltate in cadrul sau. Ca atare, grupul este ireductibil la simpla insumare sau juxtapunere a indivizilor. Capacitatea umana de a intemeia grupuri se numeste sodalitate.Noiunea de ,,grup social" este centrala in psiho-sociologie. Ca exemple de grupuri sociale mentionam familia, comunitatile etnice, profesionale, societatile stiintifice, clasele sociale, natiunea. Relatiile interpersonale se pot stabili intre doua sau mai multe persoane. Multiplicarea relatiilor interpersonale genereaz o nou realitate numit ,,grup" si un nou tip de psihologie, ,,psihologia de grup".Definim grupul uman ca ansamblu de indivizi istoric constituit, intre care exista diferite tipuri de interactiuni si relatii in vederea exercitarii unei actiuni comune. Grupul vine in intimpinarea nevoii de socializare. Multimea se refera la un numar mai mare de persoane care se reunesc mai mult sau mai putin intamplator pentru o perioada oarecare de timp impreuna si care cauta o satisfacere a trebuintelor, dorintelor individuale. De ex.aglomeratia de pe un peron de gara, publicul unui spectacol. Ceatapresupune reuniunea voluntara a unor indivizi care se aseamana intre ei din punctul de vedere al preocuparilor, idealurilor, preferintelor sau pur si simplu pentru placerea de a fi impreuna. De obicei aceasta cuprinde un numar mic de membri, putand exista pentru o perioada ce poate dura de la cateva ore pana la cateva luni.Acest caracter colectiv al vietii sociale isi gaseste expresia in structura grupala a societatii. Aceasta structura este dovada faptului ca oamenii nu reprezinta un tot amorf nediferentiat, acestia particularizandu-se prin anumite caracteristici biologice, culturale, particularitati care permit identificarea unor grupuri care reunesc oamenii avand formatiuni similare. Un grup social este acea grupare umana indiferent daca este constientizata sau nu, care are cateva caracteristici definitorii: -orice grup este alcatuit dintr-un numar mai mic sau mai mare de persoane care au calitatea de membru; -intre membrii grupului se stabilesc o multitudine de relatii psihologice, sociologice; -orice grup este caracterizat printr-o structura proprie;-orice grup presupune o anumita structura ierarhica interna; -orice grup dispune de o anumita cunostinta a identitatii de sine, a caracteristicilor proprii care diferentiaza de celelalte grupuri; -orice grup are un anumit mecanism propriu de control asupra membrilor grupului si de presiune asupra acestora, de presiune spre conformare, respectarea normelor si valorilor grupului; -are anumite modalitati specifice de relationare cu alte grupuri ca si de insertie in societatea externa lui. Functiile grupului mic: a) satisfacerea diferentiata a nevoilor grupul nu poate satisface in mod egal dorintele si aspiratiile membrilor sai; b) nevoia de incorporare sociala si de dominare grupul distribuie roluri ce permit afirmarea membrilor dupa calitatile lor: - indivizi cu potential de lider prin care se acopera nevoia de dominare. - indivizi cu potential participativ indivizi ce simt nevoia de a fi incorporati in grup, de a lucra in echipa;c) crearea de noi nevoi aderand la grup, nevoile individului se schimba, se transforma potrivit noilor cerinte si aspiratii specifice grupului respectiv;d) functia de securitate, de integrare;Caracteristici specifice GRUPULUI MIC, 1. un numar relativ mic de membri;2. relatiile sociale se manifesta direct, nemijlocit, prin aceasta diferentiindu-se de alte grupuri sociale; 3.au o structura simpla, neexistand in cadrul lor nici un fel de subgrupuri distincte. Fara a avea o structura foarte complexa, grupurile mici dezvolta, in schimb, un sistem deosebit de complex de relatii, atat in interiorul sau, cat si in raporturile cu societatea. Relatiile din interior sunt orientate si structurate in functie de:1.sarcinile grupului, 2. personalitatile membrilor, 3. raporturile dintre acestia.

Relatiile cu mediul social ia in considerare faptul ca grupul mic este un sistem deschis, relativ independent, integrat in viata sociala si aflat in interrelatia cu ea. Relatiile interumane din grupul mic se clasifica dupa mai multe criterii. In functie de continutul lor psihologic: 1.cognitiv (oamenii se vad, se aud, se cunosc, emit pareri, impresii sau convingeri unii fata de altii), sunt cele prin care se realizeaza strangerea, interpretarea si utilizarea corecta a informatiilor despre parteneri. Existenta unor informatii corecte, reale asigura o functionare optima a grupului si o eficienta ridicata in indeplinirea scopurilor;2.comunicational ( oamenii comunica, fac schimb de informatii unii cu altii) Procesele de comunicare au un rol vital in afirmarea grupului ca entitate si favorizeaza mecanismele prin care grupul isi promoveaza originalitatea pentru a fi acceptat in mediul social. Calitatea relatiilor comunicationale influenteaza in mod direct performantele grupului, coeziunea si unitatea sa, eficienta in indeplinirea sarcinilor, in timp ce o comunicare precara determina disfunctionalitati in functionarea acestuia;

3. afectiv (se simpatizeaza, se resping, se prefera), au la baza sentimente si afecte; pot fi de cooperare sau conflictuale si au capacitatea fie de a stimula, fie de a impiedica buna functionare a grupului.

Cele mai mici grupuri sunt diada si triada. In interiorul acestora iau nastere relatii le diadice. Unii sociologi considera orice grup mai mare ca diada nu este altceva decat o extensie a acesteia ( a diadei,n.ns.), de fapt a relatiilor diadice . Din totalul activitatilor umane, 71% - se desfasoara in diada, 21% - in triada, 6% - la 4 persoane, 2% in grupul de 5 persoane. Marimea optima a grupului este discutabila. Unii autori considera ca grupul de 5 persoane e optimal.

Clasificarea grupurilor sociale

Vom prezenta o varietate de grupuri sociale dup multiple criterii spre a surprinde pe ct posibil ntreaga tipologie a acestora.

Din punct de vedere cantitativ sau dup dimensiunea lor avem:

1. grupuri mari (precum naiunea, clasele i straturile sociale) 2. grupuri mici (gupa de studeni).

Din punct de vedere calitativ, sau dup gradulinteraciunilor, exist:

1. grupuri primare (familia)2. secundare (asociaii profesionale).

Din combinarea celor dou criterii rezult cteva trsturi ale grupurilor enumerate:

1. grupurile mari cuprind multe persoane care se cunosc doar superficial, stabilesc relaii mediate i oficiale. Ca urmare, intervalorizarea e slab. Rolul acestor grupuri mari i n general secundare, const n trasarea liniilor directoare ale vieii sociale.2.Grupurile mici au numr mai restrns de membri care stabilesc relaii directe, existnd ntre acetia o bun intercunoatere i intervalorizare.ntr-o oarecare msur grupurile mici se suprapun peste grupurile primare, caracterizate printr-o asociaie intim i cooperare.Aceste grupuri i manifest rolul n viaa cotidian, sun fundamentale n formarea naturii sociale i a idealurilor individului. Alturi de familie, mai pomenim aici grupurile de joc, de prieteni,comunitatea de btrni i grupul de vecintate (n mediul ruraltradiional).

Dup forma lor de solidaritate, grupurile pot fi clasificate n

1.grupuri teritoriale sau geografice (comuniti urbane sau rurale);2.comuniti de interese sau contractuale (grupuri de munc, politice, deeducaie...); 3.grupuri etnice;4. asociaii voluntare etc.

Dup modul de constituire sunt

1.grupuri naturale, constituite spontan (grupul de prieteni) 2. artificiale (grupa studenilor care studiaz limba englez).

n funcie de gradul de deschidere regsim grupuri

1.nchise(anumite societi de iniiai precum pitagoreicii sau francmasonii) 2.grupuri deschise.

Spre final, penultimul criteriu analizat este apartenena individului la grup conform creia exist

1.grupul de apartenen, la care individul particip efectiv2. grupul de referin am spune noi c e grupul cruia individul i aparine doar prin aspiraii, grup de la care individul mprumut normele i valorile, avnd funcie comparativ.

i n sfrit, amintim distincia bazat pe prezena sauabsena aspectelor oficiale n relaiile dintre membrii grupului

1.grupuri formale, guvernate de aspecte i relaii oficiale, reglementate prin norme statuate n regulamente i prin legi,cum este cazul unor organizaii sau uniti productive2. grupuri informale, constituite fie ca subgrupuri n cadrul celor formale, fie nafara cadrelor instituionalizate. Ele apar spontan, pe baza unor afiniti, a similitudinii de comportament, fiind expresia unor manifestri mai libere, mai puin supuse constrngerii.Tema 4.Familia ca grup social

In societate, familia are drept functie esentiala asigurarea securitatii membrilor sai si educarea copiilor. Acestia dobandesc aici limbajul, obiceiurile si traditiile grupului. Prin jocul imitarii si identificarii cu parintii, ei isi elaboreaza personalitatea, isi formeaza caracterul si trec de la egoism la altruism.Familia functioneaza triadic, intre urmatorii poli: tatal - principiul autoritatii, mama-principiul afectivitatii, fratii si surorile - principiul rivalitatii. Familia influenteaza nu numai formarea personalitatii copilului, sub diversitatea aspectelor sale, dar si calitatea si valoarea fondului sau cultural.La varsta prescolara copilul beneficiaza de o ambianta riguros structurata cu un stil oarecum imperativ de conducere din partea familiei, in perioada scolaritatii mici devine prioritara consilierea si ajutorul, iar la varsta gimnaziala, individul preia treptat o serie de responsabilitati, iar, in final, incepand cu adolescenta si tineretea, misiunea familiei se eclipseaza treptat.Este foarte important nivelul cultural al membrilor familiei care este de dorit sa fie cel putin mediu. S-a constatat ca mamele copiilor superior inzestrati sunt mai cultivate, mai ingaduitoare, cu aspiratii care depasesc rolul de simple casnice, deci copiii superior dotati provin din familii cu studii medii si superioare unde au acces la mai multe si diverse informatii.Un rol important il are si numarul membrilor familiei deoarece creativitatea este dependenta de acest lucru, prezenta competitie fraterne dovedindu-se stimulativa.Efecte utile are si plasarea cat mai timpurie a copilului intr-o forma de invatamant prescolar, datorita completarilor si retusarilor pe care le aduce educatiei din familie. Parintii trebuie sa stie ca niciun copil, indiferent de capacitatile sale, nu reprezinta o ,, procura prin care ei sa-si recupereze visele ce le-au ramas suspendate.Multe studii atesta rolul decisiv al mamei, in compania careia copilul descopera primele experiente de viata. Astfel, mama are un rol decisiv si in achizitionarea limbajului iar deschiderea spre lume si increderea in fortele proprii, depind in mare masura de relatiile tandre dintre mama si copil in primii ani. Mama este cea care intretine o atmosfera toleranta, calda, dar nu sufocanta prin afectiune si care se abtine sa-i regizeze fiecare pas al copilului, lasandu-i o rezerva de initiativa. Ea trebuie sa stimuleze, inca de la cea mai frageda varsta, initiativa si independenta intelectuala si de actiune a copilului, mama fiind primul dascal al copilului, respectiv al individului.De asemenea, familia trebuie sa stimuleze libertatea de comunicare a copilului, dorinta de a pune intrebari. In acest scop, parintii sunt datori sa nu ignore sau sa evite intrebarile (chiar si pe cele mai indiscrete) si, cu atat mai putin sa ironizeze copilul. Ori de cate ori este posibil, imaginatia copilului trebuie sa aiba camp liber de desfasurare deoarece apetitul si respectul acestuia pentru cultura se exerseaza mai intai in familie. Chiar si instruirea scolara este cu atat mai eficienta cu cat copilul beneficiaza de o serie de antecedente solide in familie.Pe parcursul scolarizarii, familia trebuie sa manifeste un interes rezonabil fata de randamentul scolar al copilului, sa nu emita pretentii exagerate, dar in acelasi timp, sa fie plina de bunavointa cand i se cere ajutorul. Pe fondul incurajarii permanente, copilul isi poate dezvolta increderea in sine, atat de necesara creatiei. In fata abaterilor si esecurilor inerente copilariei, parintii trebuie sa manifeste o critica binevoitoare. Conteaza, de asemenea, sistemul de pedepsire si recompensare, care trebuie sa fie corect, nuantat si flexibil.Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influenteaza si modeleaza persoana umana. Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor, dezvoltarea intelectuala, educatia morala a copiilor, contribuind si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.).Daca familia este completa si climatul moral din ea nu lasa de dorit, ea este un bun mediu educativ care va da societatii un individ cu valoare.Interpretarea sociologica a familieiTermenul de ,, familie provine din latinescul ,,famulus, care in sens larg semnifica ,,supus, ,,ascultator, iar in sens restrans ,,sluga, ,,slujitor. Dictionarul de sociologie mentioneaza doua sensuri ale termenului de familie: Familia: un grup social al carei membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie, care traiesc impreuna si coopereaza sub aspect economic si au grija de copii; Familia, in sens restrans desemneaza cuplul casatorit si copiii lor.Familia este vazuta drept o forma de comunicare umana intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe descendentii lor prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic si spiritual.Familia este o form de comunitate uman, un grup primar cu toate caracteristicile lui, dar care se deosebeste de celelalte grupuri primare prin cateva note specifice: Uneste membrii prin relatii de casatorie, consangvinitate sau adoptie; Membrii unei familii traiesc impreuna (de regula), alcatuiesc un singur menaj; Desfasoara o activitate economica comuna; Membrii sunt legati prin anumite relatii de ordin biologic, spiritual si ideologic, mentinand si perpetuand cultura societatii date; Isi acorda sprijin emotional - afectiv, interactionand in cadrul rolurilor de sot-sotie, mama-fiu.Acest grup se intemeiaza pe anumite reguli, prevazute in acte oficiale, in conditiile statului si dreptului.

Tipologii ale familiei

In rapot cu gradul de cuprindere al sistemului familial, exista: familia nucleara (familia simpla) - alcatuita dintr-o singura pereche maritala si urmasii lor, care locuiesc si gospodaresc impreuna. In familiile nucleare incomplete se stabilesc diade: sot-sotie, tata-copil, mama-copil; familia extinsa, largita este tipul de familie ce cuprinde pe langa nucleul familial si alte rude si generatii, constituite din cuplul conjugal si copiii lor la care se pot adauga: parintii sotului si/sau sotiei, bunicii acestora, fratii si surorile sotului si/sau sotiei, copiii lor, unchi, matusi ai cuplului.De rgula, in familia largita traiesc trei generatii. Exista familia extinsa propriu-zisa, familia liniara si familia tulpina.Functiile familieiFamilia are mai multe functii sociale i biologice. Functia biologica de reproductie umana a familiei este controversata. Ca baza biologica o familie depinde de capacitatea de reproductie (fecunditatea) sotiei si barbatului.In prezent acest punct nu mai este concludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin reproductie de fapt se intelege capacitatea de a produce urmasi pentru asigurarea generatiei urmatoare. Functiile sociale elementare ale familiei sunt: Funcia de socializare, ca si acea de educare, prin formarea capacitatii de adaptare si motivare in convietuirea sociala. Functia economica, o functie importanta pentru multe familii, prin care se realizeaza asigurarea materiala si protejarea copiilor fata de lipsuri si boli. Funcia politica, ce asigura copiilor o pozitie legitima in societatea existenta.Din aceste trei functii se pot distinge si: functia religioasa a familiei, care de fapt joaca un rol in functia de socializare a familiei, prin transmiterea la generatia urmatoare a traditiilor religioase. functia juridica a familiei, care este cuprinsa in constitutie, si care are scopul protejarii familiei in societate (platirea alocatiilor, intretinerii copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau mostenire etc.). functia economica a familiei este intregita de functia de timp liber si recreere a familiei (de ex. sport).Relatii in familie

Relatiile din cadrul familiei pot fi reduse la cateva categorii;

- relatii dintre soti- reglementate prin casatorie sau consens;

- relatii dintre parinti si copii;

- relatii dintre descendenti( copiii cuplului);

- relatii de rudenie dintre membrii cuplului familial si alte persoane.

Familia este un complex de roluri si statusuri sociale. Partenerii aceluiasi cuplu familial se raporteaza unul la celalalt prin rolul si statusul de sot, sotie si fata de copiii lor isi exercita rolul de parintiModele alternative ale vietii de familieDin anii 1970, au inceput sa se extinda puternic si sa fie acceptate alternative de viata fata de modelul familial clasic:Celibatul sau viata de unul singurEste intalnit in istoria tuturor societatilor, dar in societatile traditionale era un mod de viata marginala. In ultimii zeci de ani celibatul s-a extins rapid in vestul Europei si in S.U.A. ca rezultat al unor optiuni individuale si nu al unei constrangeri (de ex. religioase sau datorita incapacitatii biologice), sau ca rezultat al unei dezamagiri. El include atat persone care nu intretin relatii sexuale permanente, cat si personae care au relatii sexuale regulate. Toleranta sociala fata de acest stil de viata a crescut. Factorii care conduc la alegerea modului de viata de unul singur sunt: Dorinta unei cariere profesionale; Tendinta indivizilor de a se casatori la o varsta mai tarzie; Cresterea ratei divorturilor; Cresterea numarului vaduvelor si vaduvilor.

Coabitarea consensualaEste o forma de cuplu a unor personae de sexe diferite care convietuiesc fara a fi casatorite. Pana nu demult, un asemenea mod de viata parea scandalos. Dupa 1980 a devenit insa foarte raspandit. Acest mod de viata aduce avantajele casatoriei fara sentimentul unei legaturi totale sau costurile unui eventual divort. Concubinajul reprezinta un model de asociere, un mod de a trai impreuna al cuplurilor heterosexuale, in afara contractului casatoriei. Nu se deosebeste foarte mult de familia nucleara deoarece realizeaza majoritatea functiilor si se confrunta cu aceleasi probleme cu care se confrunta cuplurile casatorite.Casatoriile fara copii In mod traditional, familiile aveau copii, principiul intemeierii lor fiind procrearea. Cei fara copii erau obiect al compatimirii daca nu-i puteau avea, ori al dezaprobarii cand nu-i doreau. Cuplurile fara descendenti au depasit stadiul dezaprobarii deoarece s-a schimbat insasi filosofia asupra rolului copiilor in cadrul vietii de familie. Copiii nu mai reprezinta axul central al vietii familiale, ci cuplul sot-sotie a devenit centru de greutate in jurul caruia graviteaza dorintele, asteptarile, sperantele, placerile.Menajele monoparentaleFamiliile monoparentale se refera la menajele formate dintr-un singur parinte si copiii acestuia. Sunt in cea mai mare parte rezultat al divorturilor, apoi al deceselor unuia din parteneri, a adoptiei realizate de o persoana singura sau nasterilor din afara casatoriei. Majoritatea acestor menaje sunt formate din mame si copiii ei minori, foarte putine grupand tatal si copiii acestuia. Se sustine ideea ca menajele monoparentale se confrunta cu dificultati economice si socializatoare mai mari decat familiile complete.Familiile reconstituiteReprezinta modele de convietuire in care partenerii au mai fost casatoriti si au descendenti din mariajele anterioare. Cuplul reconstituit reuneste, astfel, copii din mai multe uniuni familiale, la acestia adaugandu-se proprii descendenti.Familiile reorganizate se aseamana cu cele reconstituite, insa ceea ce le deosebeste, in mod special este faptul ca cel putin un partener nu are copii din mariajele anterioare. Familiile reorganizate sunt mai dinamice si, din punct de vedere statistic, sunt mai frecvente decat cele reconstituite.VaduviaEste rezultatul decesului unuia dintre partenerii de viata in cadrul casatoriei monogame. Efectul cumulativ al dezorganizarii familiei si al pierderii sotului, respective sotiei, face ca vaduvia sa fie un stagiu dramatic, uneori devastant al schimbarii rolului si statusului supravietuitorului.Formele comunitare ale vietii de familiePrin secolul al XIX-lea, unele culte religioase au realizat casatoria tuturor femeilor si barbatilor din comunitatea respective. Ulterior, in anii 1960-1970 s-a produs o revigorare a ,,comunelor familiale in tarile dezvoltate economic, permitand relatii sexuale de grup, in ideea libertatii individuale afisate public, in contrast cu infidelitatile tainuite din familiile considerate respectabile.

Cuplurile de unisexualiIn prezent, multi barbati si femei traiesc cu parteneri de acelasi sex, unele tari permitand casatoria lor (Olanda, de exemplu). Homosexualitatea este practicata uneori in alternanta cu heterosexualitatea.

Tema 5.Cultura organizationalaCultura reprezinta ansamblul modelelor de gandire, atitudine si actiune ce caracterizeaza o populatie sau o societate, inclusiv materializarea acestora in lucruri.Cultura este, in primul rand, un ansamblu de reprezentari ale lumii constituit din limbaj, simboluri, sisteme de credinte, valori si traditii.1.limbajul- limbajul simbolic este cel care contribuie la diferentierea culturilor si etniilor si permite reprezentarea lumii cu ajutorul simbolurilor2.simbolurile- un simbol este un semn de recunoastere intre doua sau mai multe persoane; intreaga viata sociala este organizata in jurul simbolurilor care au o semnificatie abstracta; simbolul poate fi constituit sub forma unui obiect, gest, cuvant, etc.3.valorile- reprezinta ceea ce un individ, grup sau societate considera ca dezirabil; exista valori universale si valori personale.4.modele de comportament- sunt imagini ideale cu privire la felul de a actiona; un ansamblu de calitati si defecte atribuite unui comportament pe care societatea il valorizeaza5.traditii- moduri de a gandi, simti si actiona proprii unei societati; mostenirea pe care o societate o transmite tinerilor; cultura prescrie modele de comportament, care se asociaza totdeauna normelor sociale; cultura intervine direct in dezvoltarea polului social al identitatii.Functiile culturii1.adaptare- la mediul geografic si climatic, oferindu-i un anasamblu de solutii pentru rezolvarea problemelor de supravietuire;2.comunicare- presupune folosirea limbajului si simbolurilor care disting grupurile sociale intre ele si pe acestea de animale;3.formare de comportamente- fiinta umana nu dispune de compoartamnente innascute ci le invata pe parcursul vietii; intr-o cultura indivizii adopta comportamente similaresi au asteptari precise fata de altii( daca este cunoscuta cultura unui popor se pot prevedea si comportamenteleindividuale ale membrilor sai);4.favorizarea anumitor tipuri de relatii afective intre indivizii care apartin unui anumit grup- identificarea indivizilor cu aceleasi valori, simboluri, norme si modele de conduita; toate acestea duc la unitatea grupului.O cultura reprezinta configuratia comportamentelor invatate si a rezultatelor lor, ale caror elemente componente sunt impartasite si transmise de catre membrii unei societati date.Cultura nu este numai o mostenire transmisa de adulti tinerilor, ci, intr-o economie de piata, cultura este un ansamblude idei, valori, gusturi, opiniii difuzate prin intermnediul tehnicilor moderne. Toate aceste tehnici moderne conduc la formarea culturii de masa care are o contributie deosebita in socializarea indivizilor, modeland opinia publica in avantajul sau in detrimentul anumitor grupuri de cetateni.Conceptul de cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie.Cultura organizationala se formeaza datorita interactiunilor repetate intre membrii organizatiei, a aducerii in comun a credintelor si valorilor indivizilor care o alcatuiesc desi exista factori modelatori puternici care o particularizeaza cum ar fi: stilul de conducere si implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile si know-how-ul si mai toate sistemele care ofera valoare si suport unui anumit tip de munca si unui anumit tip de comportament.Cultura organizationala exista indiferent de organizatie, este cea care leaga organizatia intr-un lant de semnificatii tacite care ofera intelesuri specific umane tuturor activitatilor si proceselor organizationale. In acelasi timp este factorul de rezistenta cel mai important in orice demers de schimbare, indiferent de anvergura acestuia.Organizarea socialaEste un sistem de roluri si institutii sociale , de modele comportamentale, de mijloace de actiune si de control social care asigura satisfacerea nevoilor unei colectivitati, coordoneaza actiunea membrilor acesteia, reglementeaza relatiile dintre ei si asigura stabilitatea si coeziunea colectivului.Din perspectiva sociologica, principalele elemente ale organizarii sociale sunt: rolurile si statusurile sociale; modelele comportamentale; mijloacele de actiune; institutiile siciale; organizatiile sociale; controlul social .Institutiile socialeTermenul de institutie provine din latinescul institutio care inseamna instituire, asezamant, intemeiere, infiintare, obicei, deprinderea regulilor de purtare. In ansamblu, institutiile sunt sisteme de comportamente si relatii ce reglementeaza viata si activitatea indivizilor; un ansamblu structurat si functional de norme si valori.Institutiile poseda mai multe elemente: au un anumit scop; indeplinesc anumite functii dispun de anumite mijloace pentru atingerea scopului; poseda anumite simboluri.Institutiile isi elaboreaza si sisteme de valori si norme specifice prin care se urmareste coeziunea membrilor institutiei si se justifica scopul si relatiile acesteia cu alte institutii.Prin instituire, un popor, o colectivitate sociala trece de la starea naturala, de la actiunile individuale, spontane, egoiste si agresive la starea sociala, la organizatii create de o autoritate externa intereseloir individuale, dar recunoscuta ca necesara pentru satisfacerea acestor interese.Termenul de institutie, desemneaza oragnizatiile care au un statut, reguli de functionare stabilite prin regulamente si legi, avand rolul social de a satisface anumite nevoi colective.

Structuri institutionaleExista institutii: formale- in care scopul, obiectivele, procedeele de actionare, modul de organizare, rolurile sunt stabilite si reglementate prin prescriptii cu caracter juridic; informale- reglementarea se face pe baza unor norme vagi , iar exercitarea rolurilor este personalizata.Dupa natura activitatii lor sunt:1. institutii politice;2. economice;3. cultural-educative;4. religioase.Institutiile:- economice- sunt cuprinse toate institutiile care se ocupa de producerea, circulatia si desfacerea bunurilor, prestarea de servicii si organizarea muncii;- politice- institutii care se ocupa de cucerirea, mentinerea si exercitarea puterii;- juridice- se ocupa c elaborarea legislatiei si aplicarea legilor; detin un rol important in mentinerea si realizarea controlului social;- cultural-educative- acest tip de institutii au ca scop mentinerea traditiilor culturale si dezvoltarea creatiei culturale, socializarea indivizilor conform normelor si valorilor sociale existente in societa- religioase- organizeaza activitatea cultelor si relatiile credinciosilor cu clerul.te;

Principalele functii ale institutiilor cultural-educative sunt:1.pregatirea indivizilor pentru o anumita ocupatie2.mentinerea valorilor culturale prin transmiterea de la o generatie la alta3.dezvoltarea capacitatii de a gandi si actiona in mod rational si independent;4.integrarea indivizilor in viata sociala;5.formarea personalitatii indivizilor;6.dezvoltarea atitudinilor patriotice si cetatenestiOrganizatiaEste o asociere de indivizi , un grup social cu scop propriu, care actioneaza conform unui sistem de norme si valori, in vederea realizarii anumitor obiective.O data cu expansiunea societatilor si a diversitatii lor, -a creat si conceptul de societate organizationala pentru a desemna tipul de societate in care organizatiile acopera majoritatea domeniilor vietii sociale.Exista organizatii:1.formale- sunt constituite in mod deliberat, urmaresc realizarea unor scopuri bine definite si actioneaza potrivit unor norme si reglementari precis stabilite; sunt strans legate de institutii si adeseori sunt subordonate acestora( institutiile economice actioneaza prin organizatiile economice- fabrici, uzini, etc.2.informale- actioneaza in vederea realizarii unor scopuri dar normele lor nu sunt definite prin regulamente sau legi scrise.Conform studiilor sociologului T. Parsons, exista 4 tipuri de organizatii:1. organizatii economice- produc bunuri si servicii;2. organizatii de putere politica;3. organizatii integrative- asigura ordinea si voeziunea popoarelor;4. organizatii de mentinere a modelelor culturale.

Tema 6.Elemente de sociologia medicala

Sociologia medicala este o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile sociale impuse de sec XX. Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei generale, sociologia medicala a devenit ulterior o disciplina de sine statatoare datorita faptului ca ea putea raspunde la numeroase probleme de natura medicala.

In opinia lul Jean Claude Guynot, sociologia medicala are 3 obiective principale:1. obiectivul medical- sociologia este o disciplina anexa care completeaza cunostintele medicilor in medicina; sociologia sprijina medicina in detectarea mecanismelor sociale responsabile de mentinerea sanatatii;2. obiectivul economic- sociologia medicala isi propune realizarea unor cercetari pentru deternminarea costurilor ingrijirilor medicale, consumul de medicamente si cheltuielile pentru sanatate;3. obiectivul sociologic- prin analiza problemelor de sanatate este vizata cunoasterea societatii.

Sociologia medicala este o sociologie de ramura care studiaza sanatatea si boala ca experiente umane, institutiile sociale din domeniul medical, natura profesiei medicale si relatiile medic-pacient.

Pentru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale, este necesar a trasa cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei discipline.

1.Medicina sociala( igiena sociala)-ramura a stiintei medicale care are ca obiect de studio optimizarea actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea necesitatilor de ocrotire a sanatatii, determinarea unor masuri de imbunatatire a retelei medicale ; se ocupa de analiza statistica a morbiditatii.

2.Sociologia in medicina- se ocupa cu structura organizatorica, relatiile dintre roluri, sistemul de valori al profesiei medicale; presupune intergrarea conceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea lor in medicina; utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei in problemele medicale.3.Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii, boala ca problema sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii.

Printre fondatorii sociologiei medicale se numara Emile Durkheim si Talcott Parsons. Emile Durkheim prin lucrarea Sinuciderea, analizeaza o problema cu conotatii medicale din perspectiva sociala. El pune fenomenul sinuciderii in relatie cu integrarea si coeziunea sociala. Talcott Parsons califica boala ca si comportament deviant, iar sanatatea ca un comportament normal.

Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiinta au fost:

- recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar fi:calitatea relatiilor individului, calitatea mediului de viata;- aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica, cu mijloace eficace de diagnostic si tratament si in acelasi timp un centru de inovatie;- medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii au devenit tot mai numeroase si mai variate prin introducerea unor manifestari ce se afla la limita dintre sanatate si boala;- stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au ajuns sa fie considerate si tratate ca boli;- modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile, homosexualitatea, devianta, alcoolismul, tabagismul si multe altele;- implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici, elaborarea unor legi privind protectia populatiei, precum si analizarea unor probleme cu conotatii juridice si etice cum ari fi: transplantul de organe, clonarea, fecundarea in vitro, etc.;- trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe si institutionalizata;- schimbarea profilului demografic al populatiei; cresterea procentului de varstnici, prelungirea duratei de viata;- schimbarea modului de finantare in medicina;- schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare.

Aspectele sociale ale bolii Conceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului in functie de mentalitatea epocilor. Reprezentarile despre boala si sanatate precum si modul de raportare la acestea au fost influentate de conceptii religioase, de gradul de dezvoltare a stiintelor, de superstitii sau prejudecati, dar si de fenomenele sociale de amploare ce au adus schimbari majore in modul de intelegere al lumii.

Stadii de dezvoltare a medicinei si prin ea, a conceptiilor despre sanatate si boala.

1.medicina primitiva- desi se considera ca bazele actului medical au fost puse cu 2500 de ani in urma de catre Hippocrate, preocupari pentru integritatea corpului au existat intotdeauna; incercarea omului de a intelege si de a se lupa cu boala se concretizeaza in reactia magica; magia, religia si medicina se impleteau in cadrul acestui stadium; boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a indivizilor unui popor-se considera ca incalcarea tabuurilor si a normelor sociale era cauza principala pentru declansarea bolilor si a starilor de infirmitate.; tratamentul aplicat era unul magic cu functie cathartica si de vindecare;boala era extreme de integrate in contextul social iar rolul medicului era jucat de saman sau de vraci; cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo datorita faptului ca tratamentul lua forma unui adevarat spectacol; vraciul era ales din randul celor cu dizabilitati fizice sau psihice deoarece se considera ca el este un intermediar intre zeu si om.2.medicina antica- si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansarea unei boli; acum castiga teren ideea de natural; se dadea o mare importanta dietei, stilului de viata si culturii fizice; medical avea rolul nu numai de a vindeca boala ci si de a cerceta conditiile in care a aparut aceasta; medicina antica aduce reactia confesionala ce presupune caldura umana, sprijinul moral acordat pacientului, incurajarea; Paracelsus spunea ca iubirea este unul dintre cele 4 fundamente ale medicinei; sanatatea este data de echilibrul fiziologic( distribuirea echilibrata a celor 4 umori din organism: sange, flegma, bila galbena si bila neagra);

3.medicina Evului Mediu- conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceea ca ea este o pedepasa data de Dumnezeu pentru pacatele omului; tratamentul se rezuma la acte de purificare( spovedanie, flagelare, post); epoca Evului Mediu se caracterizeaza prin obscurantism si de aceea nici nu se incerca a cauta cauzele care produc bolile umane; Biserica interzicea cu desavarsire cercetarea medicala, astfel ca progresul medical stagneaza; precaritatea masurilor de igiena si prevenire a bolilor au condos la explicarea marilor epidemii din epoca ce au decimat populatia Europei de nenumarate ori; spitalul ia forma azilului(lazaretului), acesta fiind mai degraba o institutie de izolare a bolnavilor decat de tratare a lor; apare reactia religioasa cu privire la boala; boala era considerata a fi rezultatul posesiunii corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul presupunea exorcizarea.4.medicinei stiintifice. Se realizeaza un progres urias prin abordarea rationala, pozitiva si stiintifica a bolii.Acum se produce reactia stiintifica a bolii ce nu mai este o pedeapsa a zeilor, ci un fenomen care poate fi inteles si explicat pe cale stiintifica.

BOALA Notiunea de boala. Consecintele bolii. Atitudini fata de boala.Din punct de vedere biologic, boala este o stare a organismului sau a unei parti din organism, in care functiile sunt afectate sau deranjate datorita unor agenti din mediul intern sau extern. Boala nu reprezinta doar o suma de simptome sau un ansamblu de acuze pur somatice. Ea reprezinta un proces care, chiar daca nu conduce la modificari marcante structurale sau functionale, afecteaza viata psihica a subiectului, ca o reactie a acestuia la boala. Ca stare nedorita, involuntara, boala creeaza sub aspect psihic o anumita anxietate, incertitudine in primele ei stadii, inceritudine atenuata sau suprimata prin diagnostic.Etichetata prin diagnostic, starea de boala este ,,legitimata, iar comportamentul pacientului se structureaza in jurul acestei stari. Constiinta bolii cu anxietatea, nelinistea, supraincarcarea, anticiparea suferintei fizice (la debutul bolii) sau traierea ei directa, ecoul social pe care-l are boala asupra individului, determina la orice pacient aparitia unor stresuri psihice majore si de lunga durata. Aceasta constiinta se exprima oprintr-un registru larg de manifestari si reactii, in functie de natura bolii (altfel se reactioneaza la o raceala si altfel la un infarct) si de trasaturile de personalitate ale pacientului.La un pol avem negarea subiectiva sau nerecunoasterea bolii (anozognozia), iar la celalalt pol avem supraevaluarea subiectiva a simptomelor (hipernozognozia). In primul caz e vorba de ,,fuga de boala, iar cel de-al doilea, de ,,refugiu in boala (Rascanu R., 1997).Consecintele starii de boala depasesc disfunctiile biologice si psihologice, afectand intreaga viata sociala a persoanei. Persoana bolnava pierde controlul activitatii sociale normale, cu particularitati in diferite tipuri de imbolnavire. Ca ,,situatie de impas existential (I. B. Iamandescu, 1997), boala antreneaza o serie de servituti si restrictii, modificand modul de viata al individului. Acestea privesc aspecte ca: restrangerea sau modificarea unor activitati motrice sau fiziologice (alimentare, sexuale); limitarea sau suprimarea unor activitati intelectuale sau profesionale, care pentru unii constituie surse intrinseci de satisfactie, dincolo de obtinerea unor mijloace de existenta; suprimarea, pe diferite durate de timp, a unor activitati extraprofesionale; modificarea relatiilor interpersonale in sensul diminuarii contactelor cu cei apropiati (mai ales in cazul bolnavilor spitalizati); dereglarea raporturilor familiale sau conjugale; pierderea sau reducerea capacitatii de munca si, legat de aceasta, a posibilitatilor de a realiza castiguri economice sau mijloace de subzistenta; dependenta fata de ceilalti, mai ales in cazul aparitiei unor infirmitati.Sub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor gratificatii si a unor moduri de comportament adaptativ.Pacientul nu depune o prestatie sociala optima si constituie izvor de suferinta pentru cei din ambianta imediata. Parsons arata cum pot fi tulburate rolurile familiale datorita imbolnavirii unuia dintre membrii ei, dereglandu-le orarul si marind tensiunea dintre ei. Boala mamei este cea mai perturbatoare, deoarece dezorganizeaza resorturile generale ale vietii familiale. Boala tatalui creeaza reactii discrete din partea celorlalti membri ai familiei, incarcata de tentativa de a-l retine mai mult in stare de dependenta (la pat) si de ai se ,,uzurpa rolul autoritar Prezenta unui batran bolnav intr-o familie nucleara (parinti, copii) poate perturba intr-o masura semnificativa rolurile celorlalti membri din familie, datorita dependentei bolnavului de adulti.Boala si societatea

Efectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii respective. De exemplu, in societatea primitiva, boala insemna pedeapsa dar si mantuire si ea producea coeziunea membrilor comunitatii si facilita exercitarea controlului social.La greci, omul ideal era o fiinta armonioasa, echilibrata, doar boala il putea transforma intr-o fiinta imperfecta asupra careia s-a abataut un blestem.Crestinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor cu privire la boala. Boala era, prin excelenta, o pedeapsa pentru viata dezordonata.

a) Raportul boala-economie este evidentiat, in primul rand, prin aparitia bolilor profesionale. Prima atestare a acestor boli are loc inca din antichitate, iar prima lucrare ce trateaza in mod sistematic aceste boli, apare in jurul anului 1700, o data cu industrializarea. Multe ocupatii de care societatea are nevoie sunt daunatoare sanatatii chiar si in cele mai bune conditii de igiena la locul de munca. Incidenta bolii este mult influentata de factorii economici: conditii de locuire, calitatea hranei, accesul la serviciile medicale. Boala si saracia formeaza un cerc vicios care se adanceste progresiv.b) Raportul boala-stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm lent pentru ca a depins de dezvoltarea celorlalte stiinte. Progresele medicale au la baza descoperirile din domeniul anataomiei. Primele descoperiri in domeniul anatomiei umane au avut loc in renastere, pana atunci fiind prohibita autopsierea corpurilor umane.c) Raportul boala-religie- oamenii primitivi percepeau mediul inconjurator ca fiind guvernat de forte misterioase. Pentru a supravietui ei trebuiaiu sa se supuna unor serii de rituri si regului sociale. Boala putea fi explicate prin magie. In medicina babiloniana se considera ca bolile sunt provocate de zei, iar sarcina medicului-preot era de a interpreta intentiile zeului.Boala si culturaBoala este interpretata diferit in culture diferite. Desi boala, modificarea patologica propriu-zisa este universala, exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in anumite culture. Aceste boli sunt denumite tulburari etnice, specifice unei etnii, cum ar fi amocul, o boala psihica din Malayezia, ce se manifesta printr-o furie puternica ce degenereaza in crima, sau tarantismul, o criza asemanatoare cu isteria, care apare pe un fond muzical si in anumite conditii la femeile din sudul Italiei si din Sicilia.Boala si civilizatiaCauzalitatea oricarei forme de patologie umana se stabileste in functie de 2 factori: 1.zestrea genetica a individului ce poate induce boala 2. mediul fizic si social in care traieste.

Relatia dintre boala si civilizatie este una extreme de complexa. Orice element ce intervine in viata individului influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa vis-a vis de aceasta.

Semnificatii simbolice ale bolii

Boala are pentru fiecare dintre noi o anumikta semnificatie care priveste cauza, evolutia sau deznodamantul ei.Capitalismul era asemanat cu tuberculoza. Homo economicus al sec XIX are comportamente ce tin de consumul excesiv si lipsa de vitalitate. Capitalismul avansat al sec XX va imprumuta metafora cancerului cu referire la expansiunea doctrinei. Metafora cancerului devine deosebit de fertile in idea orasului ca spatiu al decadentei, al prabusirii.Kant spunea despre pasiuni ca sunt asemenea cancerului, adica incurabile.Schopenhauer considera boala ca fiind un produs al vointei.Machiavelli in Principele face o comparative intre arta guvernarii si arta terapeutica, elemental comun celor doua fiind preventia.Sifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul iar sanatatea este incununarea virtutilor.Sub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor gratificatii si a unor moduri de comportament adaptive. Consecintele starii de boala depasesc disfunctiile biologice si psihologice, afectand intreaga viata sociala a persoanei. Ca situatie de impas existential ( Iamandescu, 1977), boala antreneaza o serie de servituti si restrictii, modificand modul de viata al individului.Boala i sntatea. Aspecte socio-medicale.

n prezent, medicii definesc boala n urma aplicrii unor standarde riguroase i a analizrii temeinice a pacientului prin: definind starea de boal, crend rolul su social legitimnd comportamentul bolnavului Exist ns i factori care afecteaz negativ acest proces medico-social: divergene de opinii asupra diagnosticului, prognosticului, profilaxiei i tratamentului anumitor afeciuni, un adevrat fenomen al modei n tratarea unor boli, alte implicri ale socialului i medicalului n actul medical.SANATATEAn domeniul medical, sntatea este privit de ctre patolog ca o stare de integritate, de ctre clinician ca lips de simptome i de bolnav ca o stare de bien-etre Dimensiunile starii de sanatateabsena boliio constituie genetic bun, respectiv un capital biologic nnscuto stare de echilibru a organismului dat de adaptarea individului la mediul de viaFactorii care influeneaz starea de sntate sunt : biologia uman: motenire genetic, procese de maturizare, mbtrnire, tulburri cronice, degenerative, geriatricemediul: apa potabil, medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile, schimbri sociale rapidestilul de viat: hran, activiti fizice, sedentarism, tabagism, alcoolismorganizarea asistenei medicale: cantitatea i calitatea resurselor medicale, accesul la ele, relaia dintre persoane i resurse n asistena medical.DEFINITIE-BIOLOGICDin punct de vedere biologic, sntatea poate fi definit drept acea stare a unui organism neatins de boal, n care toate organele, aparatele i sistemele funcioneaz normal (organism n homeostazie).

DEFINITIE PSIHOLOGICDin punct de vedere psihic, sntatea poate fi neleas drept armonia dintre comportamentul cotidian i valorile fundamentale ale vieii asimilate de individ, reprezentnd starea organismului n care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfura activitile preferate este optim.DEFINITIE SOCIALDin punct de vedere social sntatea este starea organismului n care capacitile individuale sunt optime pentru ca persoana s i ndeplineasc n mod optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetean, so, printe, cetean etc.). Conform OMS (1946), sntatea reprezint starea de complet bunstare fizic, mental i social, care nu se reduce la absena bolii sau a infirmitii. Deinerea celei mai bune stri de sntate de care este capabil persoana uman este unul dintre drepturile fundamentale ale omului.Sntatea pozitiv are dou componente

1.bunstarea fizic, 2.psihic i social forma fizic optim incluznd cei patru S (n englez) for fizic vigoare (rezisten fizic) - suplee fizic ndemnare (abilitate) fizicCONCEPTUL DE BOALAConceptul de boal este i el mai multe dimensiuni. Din punct de vedere biologic, boala este o stare a organismului sau a unei pri din organism n care funciile sunt afectate sau deranjate de factori interni sau externi.Boala reprezint, mai mult dect o o sum de simptome, fiind un proces care chiar dac nu conduce la modificri importante structurale sau funcionale, afecteaz psihicul individului ca o reacie la boal. Starea de boal, legitimat prin diagnostic, conduce la apariia unui comportament structurat n jurul acestei stri. Contiina bolii conduce la manifestarea unor stresuri psihice majore i de lung durat Boala presupune i anumite restricii modificnd stilul de via al individului i implicit afectnd starea sa psihicrestrngerea sau modificarea unor activiti motrice sau fiziologicelimitarea sau suprimarea unor activiti intelectuale sau profesionalesuprimarea unor activiti extraprofesionalemodificarea relaiilor intepersonale n sensul diminurii contactelor cu cei apropiaidereglarea raporturilor familiale sau conjugalepierderea sau reducerea capacitii de munc i, implicit, a posibilitilor asigurrii subzisteneidependena de alte persoane, mai ales n cazul apariiei unor infirmiti Starea de boal depete astfel limita biologicului, fiind o stare social deviant i de nedorit. Prin devian se nelege orice abatere de la regulile de convieuire i imperativele de ordine ale unei forme de via colective, iar comportamentul deviant este supus de obicei coreciei, tratamentului sau pedepsirii de ctre ageniile de control social.Exist astfel mai multe clasificri in functie de:durata episodului de boalprognosticul (posibilitatea tratamentului curativ i ntinderea lui)gradul de disconfort (incapacitate sau handicap provocate de boal)gradul de stigmatizare (potenialul de autodegradare provocat de boal TIPURI DE BOLIboli acute de scurt durat (infecioase: rubeol, rujeol, pneumonie)boli de lung durat nestigmatizante (infarctul de miocard, diabetul zaharat)boli de lung durat stigmatizante (cancer, SIDA, sifilis, scleroz multipl)boli mintale (schizofrenia, isteria, fobiile)Conform OMS (1990), bolile pot fi mprite n 21 de categorii:1.boli infecioase i parazitare2.tumori3.bolile sngelui, ale organelor hematopoietice i tulburri ale mecanismului de imunitate4.boli endocrine, de nutriie i metabolism5.tulburri mentale i de comportament6.bolile sistemului nervos7.bolile urechii i apofizei mastoide8.8.bolile ochiului i anexelor sale9.9.bolile aparatului circulator10.10. bolile aparatului respirator11.11. bolile aparatului digestiv12.12. boli ale pielii i ale esutului celular subcutanat13.13. bolile sistemului osteo-articular, ale muchilor i esutului conjunctiv14.14. bolile aparatului genito-urinar15.15.sarcina, naterea i luzia16.16. unele afeciuni a crr origine se situeaz n perioada perinatal 17.17.malformaii congenitale, deformaii i anomalii cromozomiale18.18. simptome, semne i rezultate imprecis definite ale investigaiilor clinice i de laborator19.19. leziuni traumatice, otrviri i alte consecine ale cauzelor externe20.20. cauze externe de morbiditate i mortalitate21.21. factori influennd starea de sntate i motivele recurgerii la serviciile de sntate

TEMA 7.Rolurile sociale in relatia terapeuticaa.Statusul si rolul social

Statusul reprezinta pozitia ocupata de o persoana sau de un grup de persoane in societate. Aceasta pozitie are doua dimensiuni: orizontala si verticala.Dimensiunea orizontala a statusului se refera la reteaua de contacte si de schimburi reale sau posibile pe care individul le are cu alte persoane situate la acelasi nivel social. Dimensiunea verticala vizeaza contactele si schimburile cu persoane situate in ierarhia sociala intr-o pozitie superioara sau inferioara. Statusul este astfel definit ca un ansamblu de relatii egalitare si ierarhice pe care individul le are cu alti membri din grupul din care face parte.Prin socializare, individul nvata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si ajunge sa ocupe anumite pozitii n cadrul societatii. Astfel spus, n cadrul structurii sociale, indivizii detin anumite statusuri si joaca anumite roluri.Statusul social reprezinta pozitia ocupata de o persoana n societate. n mod obisnuit, statusul este definit drept pozitia sau rangul unui individ n cadrul grupului sau ale unui grup n raport cu alte grupuri.Statusul social este, asadar, treapta pe care se afla un individ ntr-o structura sociala si reflecta tipul de apreciere asupra lui data de catre ceilalti membri din structura. Fiecare om este evaluat n functie de pozitia ocupata n cadrul structurii din care face parte. Recunoasterea status-ului depinde att de personalitatea individului, ct si de normele si valorile specifice structurii sociale din care face parte. (ex. medic/dar si membru al celei mai nalte asociatii stiintifice din lumea medicala). Fiecare individ detine o multitudine de statusuri si trece mereu de la un status la altul. De evidentiat doua tipuri de statusuri sociale: 1.status atribuit sau prescris, care reprezinta pozitia, treapta, recunoasterea data de societate, ca urmare a unor dimensiuni psihosociale (vrsta, religie, sex, rasa, mediu familial etc.) 2. status dobndit, care este pozitia cstigata de o persoana prin nvatare, prin efort. Atribuirea statusurilor se face n raport cu:sexul, vrsta, nationalitatea, rasa, religia clasa sociala. Ex. Socializarea statusurilor prescrise ncepe foarte timpuriu. nca de la nastere, n majoritatea societatilor, copiii sunt socializati diferentiat n raport cu sexul. Prima diferentiere simbolica apare n culoarea cu care sunt mbracati baietii si fetele. Ulterior jocurile pe care le practica fetele, jucariile pe care la folosesc sunt diferite de cele ale baietilor. n mod traditional fetele sunt socializate pentru a detine statusuri de mame, sotii, gospodine, n timp ce baietii sunt socializati n raport cu alte asteptari sociale; ei trebuie sa dea dovada de forta, curaj si fermitate.Atribuirea statusurilor n functie de sex se face pe baza unor modele culturale, n temeiul normelor sociale dominante. Spre exemplu n unele societati, pregatirea hranei este o activitate exclusiv feminina, n altele predominant masculina; n unele societati activitatea agricola este exercitata predominant de catre barbati, n altele, de catre femei; n unele societati din Asia de Sud-Est si din Orientul Apropiat, munca de secretariat este facuta de catre barbati, pentru ca se apreciaza ca femeile nu pot tine un secret si nu pot lucra n acelasi loc cu barbatii. Realizarea statusurilor specifice de sex este supravegheata de catre societate prin diverse mijloace. Un individ care nu-si ndeplineste atributiile statusului sau risca sa fie penalizat social si marginalizat. n general, societatile (mai ales cele moderne, industrializate) au devenit mai tolerante n raport cu prescrierea statusurilor de sex.Atribuirea statusurilor n functie de vrsta se face n societate n raport cu categoriile de vrsta (copii, adolescenti, adulti si batrni). Societatea atribuie fiecarui individ un anumit status n functie de vrsta pe care o are. Importanta statusurilor de vrsta s-a achimbat pe masura modernizarii societatilor. Societatile moderne sunt mult mai putin riguroase, comparativ cu cele traditionale, n prestabilirea statusurilor n functie de vrsta. n societatile traditionale exista o puternica diviziune comunitara a statusurilor n functie de vrsta. Trecerea de la o vrsta la alta era pregatita si marcata prin ceremonii si ritualuri. n societatile traditionale, batrni aveau un status cu prestigiu social ridicat. Ei erau stapnii averii, principalii decidenti si judecatori.n societatile moderne, trecerea de la vrsta de adolescent la cea de adult este mai putin marcata si nu mai constituie obiectul unui control comunitar. n prezent, batrnii sunt marginalizati social n majoritatea societatilor. Dupa iesirea la pensie ei si reduc brusc importanta statusului social. Statusul dobndit se contureaza si se obtine de catre individ n cadrul competitiei cu ceilalti membri ai societatii care aspira la el (exemplu de statusuri dobndite: student, director, actor economist etc.).Dobndirea unui status se face prin eforturi personale si este nsotit de anumite costuri personale, ntruct obliga individul la alegeri multiple: cariera scolara,ocupationala, relatii cu prietenii, loc de rezidenta etc. Un tip special de status este status-ul fundamental. Vrsta, sexul si, n anumite conditii - ocupatia, sunt status-uri fundamentale. n virtutea acestui status, societatea, membrii acesteia, asteapta de la noi un anumit comportament. ntr-un fel se manifesta cerintele legate de actiunile si abilitatile unui copil (conformarea la regulile sociale, inocenta, puritate) si n cu totul alt mod este perceput adultul, judecat, n principiu, prin asumarea responsabilitatilor sociale, competenta profesionala si sociala. Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza ntre ele si formeaza un ansamblu denumit status global. Statusul global poate fi unitar, coerent, daca statusurile care l compun sunt congruente ntre ele. Tendinta generala a oricarui individ este de a asocia statusurile pe care le detine, de a evita orice conflict ntre ele, de ale face congruente. Conflictele sau incongruenta de status se manifesta ntre componentele profesionale, familiale, economice, politice, sociale etc. ale statusului globalEx. Sotul si sotia au , de regula, vrste apropiate. Statusul de sot batrn si de proaspat tata sunt considerate statusuri incongruente.

B.Rolul social al asistentului medicalStatusul social al asistentului medical este perceput de catre masa larga de persoane in asociere cu valori precum: alina suferinta; vindeca boala; salveaza viata pacientului.Rolul social al asistentului medical este asociat statusului sau si este caracterizat de cinci trasaturi principale (T. Parsons, 1956): competenta tehnica determinata de continutul tehnic al stiintei medicale si prioritara in infaptuirea eficienta a actului medical; universalismul care presupune existenta unei relatii cu pacientul bazate pe reguli formale si nu legaturi personale, neputand face nici un fel de discriminare in acest sens; specificitatea functionala privind ingrijirea sanatatii si rezolvarea cazurilor de boala care presupune actiunea cu mijloace si tehnici specifice, fara a interveni in alte aspecte ale vietii pacientului; neutralizarea afectiva care impune existenta unei relatii obiective si fara implicare emotionala; orientare spre colectivitate este obiectivul ideologiei medicale, care pune accent pe devotamentul fata de colectivitate si mai putin pe urmarirea unor profituri materiale.

C.Statusul social al medicului

Medicul fiind elemental cheie in cadrul sistemului sanitar, are un status deosebit si in cultura extramedicala fiind considerat prototipul profesionistului prin excelenta.

Medicii se diferentiaza de alti profesionisti prin faptul ca doar lor le este recunoscut monopolul propriei activitati( ei dewtermina continuturile studiilor medicale, formuleaza regulile codului deontologic si depind de propriile organizatii- Ordinul Medicilor). Controlul care se exercita asupra lor este un autocontrol.

Statusul medicului este asociat cu valori precum:putere, cunoastere, devotement, eroism, putere de sacrificiu.

Medicina curativa s-a impartit in 2 tabere:

1. cea a omnipracticienilor- medicii de familie, medicii generalisti;2. specialistilor.

Rolul social al medicului

Parsons defineste rolul social al medicului prin 5 elemente:

1. competenta tehnica- asimilarea si consolidarea cunostintelor se realizeaza si dupa terminarea facultatii; competenta este aprobata prin examene si concursuri;2. universalism- medical nu poate refuza bolnavul dupa criterii arbitrare(pozitie sociala, sex, rasa, religie, etnie);3. specificitatea functionala- medical este specialist intr-un domeniu bine precizat;dreptul medicului asupra unei persoane nu trebuie sa depaseasca limitele domeniului medical;4. neutralitatea afectiva- medical nu judeca si nu condamna pacientul pentru actele sale ( daca nu au legatura cu tratamentul prescris), nu-si pedepseste bolnavul si nu admite sa devina intim cu acesta; neutralitatea ii asigura medicului obiectivitatea in raport cu pacientul;5. orientarea spre colectivitate- inainte de toate, medicul este preocupat de bunastarea pacientului; ideologia medicului pune accent pe devotament fata de colectivitate, considerand ca in medicina profitul este cel mai putin cautat.

Numai prin respectarea acestor obligatii, caracterul de devianta al bolii este anulat, iar starea bolnavului este una legitima.Relatia medic-pacient

Parsons a definit aceasta relatie ca fiind o relatie intre roluri caracterizata prin asimetrie si consensualitate.

1. asimetrica deoarece medical are o pozitie de superioritate fata de bolnav prin puterea sa de a-l vindeca; 2. consensuala deoarece bolnavul recunoaste puterea medicului dar il si ajuta in actul sau terapeutic relatie de reciprocitate.

Medicul are urmatoarele drepturi:

1 dreptul garantat de a examina fizic pacientii si de a intra in zonele mai intime ale vietii bolnavului;2 i se garanteaza o autonomie in practica profesionala;3. are dreptul sa ocupe o pozitie de autoritate in fata pacientului.

Obligatiile ce-i revin medicului constau in:

1.folosirea cunostintelor profesionale in solutionarea bolii;2.sa actioneze in folosul pacientului si a comunitatii mai mult decat pentru propriul interes;3.sa fie obiectiv si detasat emotional;4.sa se conformeze dupa normele practicii medicale profesionale.Natura relatiilor dintre medic si pacient are o influenta deosebita atat in stabilirea diagnosticului cat si in actul terapeutic.Strategiile de control in relatia medic-pacient pot fi grupate in 4 categorii:1. persuasiunea;2. negocierea;3. incertitudinea functionala;4. comportamentul non-verbal.

Persuasiunea se regaseste de partea ambelor parti: atat de paretea pacientului cat si de partea medicului. Pacientul poate convinge medicul ca un anumit tratament este mult mai eficient pentru problema sa de sanatate decat un altul iar medicul poate convinge pacientul ca experienta sa in aplicarea tratamentului propus este una pozitiva si se bazeaza eminamente pe cercetari stiintifice si experimetale de laborator cu un bun grad de eficacitate pe subiecti umani.Negocierea se refera la procesul prin care medicul si pacientul ajung la un compromis.Incertitudinea functionala intervine doar atunci cand medicul, fiind sigur de evolutia unei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi in mod deliberat incertitudinea pacientuluiComportamentul non-verbal se poate manifesta printr-o variata serie de gesturi realizate atat de catre medic cat si de catre pacient.

d.Rolul social al bolnavuluiSpre deosebire de medic, aflat in general in situatia unui om sanatos, bolnavul este confruntat cu o noua situatie existentiala determinata de afectarea capacitatilor sale fizice, psihice si sociale. Aceasta situatie, noua, de bolnav, s-ar caracteriza prin cinci trasaturi principale:1. Situatia marginala a bolnavului (intre lumea sanatatii si cea a bolii, negand cand una, cand alta), care il face instabil, dominat de stari conflictuale;2. Starea de primejdie care planeaza asupra bolnavului si care il determina sa apeleze la tehnici protectoare spre a face fata pericolului situatiei, fapt care se traduce uneori prin euforie si, mai des, prin sugestibilitate crescuta;3. Restrangerea orizontului (de preocupari, de ambianta);4. Egocentrism;5. Perspectiva temporala indelungata a bolii duce la sporirea anxietatii si potenteaza actiunea factorilor 3, 4.In aceasta situatie, bolnavul apeleaza la institutia medicala in virtutea unui rol social dobandit, rolul de bolnav (cu caracter trmporar sau permanent), rol definit de Parsons prin patru trasaturi:1. Degrevarea de sarcini si responsabilitati normale, in functie de natura si gravitatea bolii. Cand este bolnav, individul nu poate nici munci, nici nu se poate ocupa de familia sa. Daca nu se vindeca, aceasta scutire de sarcini si responsabilitati devine o acceptare definitiva, un drept;2. Bolnavul nu se poate insantosi singur, printr-un act de decizie propriu, de aceea el nu este responsabil de incapacitatea sa. Ca atare, el va primi sprijin din partea acelor membri ai societatii care institutionalizeaza ajutorul acordat bolnavilor. Realizarea rolului poate oscila, in acest sens, intre tendinta de a exagera utilizarea acestui ajutor si tendinta de a-l refuza din diverse motive: exces de zel profesional, altruism familial, teama etc.Cele doua trasaturi constituie privilegii pentru bolnavi, insa ele sunt conditionate de respecarea unor obligatii precizate de celelalte doua trasaturi.3. Boala trebuie considerata ca indezirabila si bolnavul trebuie sa doreasca ,,sa se faca bine. Aceasta este o legitimitate conditionata a rolului de bolna;4. Obligatia bolnavului de a cauta ajutor competent si de a coopera cu cei ce raspund de ingrijirile de sanatate.Se poate adauga ca degrevarea de obligatii nu este generalizata. Legitimitatea conditionata nu se aplica decat pentru bolile grave si nu se aplica pentru anumite malformatii congenitale, de exemplu, sau pentru anumite boli cronice. Obligatia de a cauta un ajutor competent nu este aplicabila bolilor usoare.Parsons afirma ca tipul de rol al bolnavului depinde de mai multi factori:1. Felul bolii;2. Gravitatea bolii;3. Cronicizarea bolii;4. Genul de tratament: ambulatoriu, stationar, spitalicesc.In aceeasi idee, Beckmann (1979) distinge, la un pol, pacienti care adopta rolul de ---bolnavi timizi: bolnavi ce se considera lipsiti de ajutor doresc intens contactul cu medicul si asteapta de la el ocrotire si intelegere pentru orice problema personala sau socio-emotionala. La celalalt pol, se afla pacientii care adopta rolul de suprasanatosi: bolnavi reali (cu tulburari grave psihice sau cu boli de tip neoplazic) care stiu acest lucru, dar refuza sa creada si consulta rar medicul, stiind ca nu se pot insanatosi.Exista si pacienti care nu se incadreaza intr-un tip ideal al rolului de bolnav, persoane care din punct de vedere comportamental si atitudinal nu se inscriu in media de conduita a populatiei si care creeaza dificultati in relatia medic-pacient.Rolul social al bolnavului legitimeaza starea sa vulnerabila si incapacitatea sa, obligandu-l in acelasi timp sa caute vindecarea. Se poate intampla ca pacientul sa incerce sa traga foloase de pe urma starii sale si sa considere boala ca pe un mijloc de a scapa de responsabilitati pe care nu poate sau nu vrea sa si le asume. Medicul trebuie sa pastreze in acest sens un echilibru intre a ajuta bolnavul si a-l refuza. A-l ajuta in relatia terapeutica pentru a-si depasi starea de dependenta cauzata de boala si a-i refuza tentativa de ,,manipulare prin recompense vizand cereri ce nu decurg din starea de boala.

TEMA 8.Tipuri de relatii medic\asistent medical-pacient

In analiza relatiilor medic-pacient, ca relatie sociala, s-au impus 2 puncte de vedere:

1.- primul este cel al lui Parsons care considera aceasta relatie ca fiind una de complementaritate, de intelegere reciproca intre 2 actori sociali;2.- cel de-al doilea punct de vedere este cel al lui E. Friedson(1970)- relatie potential conflictuala.

1. Relatia de complementaritate-Parsons

Atat medicul cat si pacientul isi joaca propriul rol social reprezentand fiecare modele sau tipuri ideale de comportament social. Medicul isi foloseste cunostintele sale pentru a-l ingrji pe bolnav, iar pacientul cere ajutorul medicului si coopereaza cu acesta.

Doi medici psihiatri americani, T. Szasz si M. Hollender(1956) au reevaluat cateva aspecte ale modului parsonian, ideea reciprocitatii relatiei medic-pacient, considerand ca nu exista un singur model de relatie terapeutica.Ei au identificat 4 tipuri de relatii medic-pacient:1.- activitate-pasivitate- medicul este activ iar bolnavul pasiv;2.- conducere-cooperare- medicul aplica tratamentul bolnavului iar bolnavul este capabil de a-si exercita propria judecata in urmarea acelui tratament;3.- participare reciproca ( cooperare mutuala)- bolnavul intalneste ocazional medicul- pacientii sunt bolnavi cronici dar pot fi inca activi din punct de vedere social; in acest caz medicul ii ajuta sa-si mentina tratamentul.Tipul de relatie depinde de conditia pacientului, de terapia pe care medicul o executa, ea putand sa se schimbe in functie de stadiile diferite ale tratamen