EXPERIMENTAL VERSUS NON-EXPERIMENTALPsihologie experimentală

OBIECTIVE:

SĂ ANALIZĂM PLANURILE DE CERCETARE NON-EXPERIMENTALE

SĂ NE FAMILIARIZĂM CU DIFERITELE TIPURI DE CERCETĂRI

Metodele de cercetare pot fi aşezate într-un continuum, întinzându-se de la bogat, larg şi puţin controlabil (observarea) - până la specific, riguros şi precis (experimentarea).

Metoda pe care o utilizează cercetătorii este dictată de natura problemei vizate.

cercetarea prin observaţie -observarea naturii,

iar cea de corelaţie -măsurarea naturii, cercetarea experimentală - manipulează

natura.

STUDIILE EXPERIMENTALE

SUNT CONSIDERATE A FI MULT MAI PUTERNICE DECÂT CELE NON-EXPERIMENTALE ÎN DESCOPERIREA RELAŢIEI CAUZALE, DEOARECE: - REALIZĂM UN CONTROL AL VARIABILELOR ŞI- SELECŢIA ÎNTÂMPLĂTOARE A SUBIECŢILOR

Experimentul este un studiu în care toate posibilele variaţii al unei cauze ce pot produce un efect sunt eliminate cu excepţia uneia singure, care este obiectul investigaţiei (Coolican, 1995).

STUDIILE NON-EXPERIMENTALE:

Studiile corelaţionale stabilesc dacă există sau nu o relaţie între variabile. Este prezent controlul, dar nu implică manipularea.

Studiile comparative presupun realizarea unei comparaţii între subiecţi, în raport cu o variabilă.

TIPURI DE CERCETĂRI (KUMAR, 1999)

1. După aplicabilitatea cercetării:

o cercetare fundamentalăo cercetare aplicativă

2. După obiectivele asumate de cercetare:

ocercetare descriptivăocercetare corelaţionalăocercetare explicativăocercetare exploratorie

TIPURI DE CERCETĂRI (KUMAR, 1999)

3. După tipul informaţiei:

ocercetare calitativăocercetare cantitativă

4. După natura investigaţiei:

ocercetare experimentalăocercetare non-experimentalăocercetare cvasi-experimentală

Kumar (1999) a propus o clasificare a cercetărilor psihologice folosind trei

criterii principale, respectiv, după:

aplicabilitatea cercetăriiobiectivele urmărite de

cercetaretipul informaţiilor căutate

(1) Aplicabilitatea

Din punct de vedere al aplicabilităţii, avem două tipuri de cercetări: cercetare fundamentală şi cercetare aplicată.

În ştiinţele sociale, cercetarea fundamentală presupune dezvoltarea şi testarea teoriilor şi ipotezelor provocatoare pentru cercetător din punct de vedere intelectual, dar fără a avea aplicabilitate practică imediată sau într-un moment viitor (Bailey, 1978).

Cercetarea fundamentală vizează dezvoltarea, examinarea, verificarea şi rafinarea metodelor, procedurilor, tehnicilor şi instrumentelor care alcătuiesc metodologia de cercetare.

dezvoltarea tehnicilor de eşantionare;

dezvoltarea unei

metodologii de evaluare a

validităţii unei proceduri;

dezvoltarea unui

instrument specific care să

măsoare, de exemplu,

nivelul stresului;

găsirea celei mai bune

posibilităţi de măsurare a atitudinilor;

Exemple de cercetare fundamentala

MAJORITATEA CERCETĂRILOR DIN ŞTIINŢELE SOCIALE SUNT APLICATE. ALTFEL SPUS, METODELE, PROCEDURILE ŞI TEHNICILE DE CERCETARE SUNT APLICATE UNUI SET PARTICULAR DE INFORMAŢII DESPRE DIFERITE ASPECTE ALE UNEI SITUAŢII, PROBLEME SAU ALE UNUI FENOMEN ASTFEL ÎNCÂT INFORMAŢIILE REZULTATE SĂ POATĂ FI FOLOSITE ÎN ALTE MODURI

oelaborarea unei politici, oîmbunătăţirea înţelegerii fenomenului studiat

(2) DUPA OBIECTIVE URMĂRITE

CERCETAREA O PUTEM CLASIFICA CA:

odescriptivă, ocorelaţională, oexplicativă oexplorativă.

UN STUDIU CLASIFICAT DREPT DESCRIPTIV ÎŞI PROPUNE SĂ DESCRIE SISTEMATIC O SITUAŢIE, PROBLEMĂ, UN FENOMEN SAU UN SISTEM, SAU SĂ OFERE INFORMAŢII DESPRE UN ANUMIT CONTEXT, SAU SĂ DESCRIE CÂT MAI CUPRINZĂTOR O ATITUDINE. De exemplu o„Descrierea condiţiilor de viaţă dintr-o anumită zonă”, o „Caracteristicile unei campanii de promovare a unui produs”

ÎN STUDIILE CORELAŢIONALE ACCENTUL CADE PE DESCOPERIREA SAU STABILIREA UNEI RELAŢII / ASOCIERI / INTERDEPENDENŢE ÎNTRE DOUĂ SAU MAI MULTE ASPECTE ALE UNEI SITUAŢII.

„Care este relaţia dintre o viaţă stresantă şi incidenţa atacurilor de cord?”,

„ Care este relaţia dintre nivelul de satisfacţie profesională a angajaţilor şi productivitatea acestora?”,

„ Care este legătura între modul în care angajaţii îşi percep şeful şi nivelul lor de satisfacţie în muncă?”.

CERCETAREA EXPLICATIVĂ ÎŞI PROPUNE SĂ CLARIFICE DE CE ŞI CUM SE MANIFESTĂ O RELAŢIE ÎNTRE DOUĂ ASPECTE ALE UNEI SITUAŢII SAU ALE UNUI FENOMEN (CAUZA).

Spre exemplu, o astfel de cercetare va încerca să afle: o„De ce condiţiile de viaţă stresante generează o creştere a atacurilor de cord? ” ,

o “De ce amabilitatea şefilor duce la creşterea productivităţii angajaţilor?”.

STUDIILE EXPLORATORII SUNT REALIZATE PENTRU A DESCOPERI POSIBILITĂŢILE DE ACŢIUNE DE CERCETARE ÎNTR-UN DOMENIU ÎN CARE CERCETĂTORUL ARE PUŢINE INFORMAŢII, SAU DESPRE CARE NU ŞTIE PREA MULTE.

Astfel de cercetări iau forma studiilor - pilot, în care cercetătorul realizează un studiu la scară mică şi, apoi, decide cum anume va realiza investigaţia detaliată.

(3) DUPA INFORMAŢIA CĂUTATĂCERCETĂRILE POT FI CALITATIVE SAU CANTITATIVE.

Caracterul cantitativ sau calitativ al unui studiu depinde de situaţia a trei elemente:•

scopul cercetării•

felul în care sunt evaluate / măsurate variabilele•

modul de procesare a informaţiilor

CERCETAREA ESTE CALITATIVĂ DACĂ: SCOPUL PRINCIPAL ESTE DESCRIEREA UNEI SITUAŢII, FENOMEN, PROBLEMĂ SAU EVENIMENT, INFORMAŢIA ESTE OBŢINUTĂ FOLOSIND VARIABILE MĂSURATE PE SCALE NOMINALE SAU ORDINALE (MĂSURI CALITATIVE), ANALIZA ESTE FĂCUTĂ PENTRU A STABILI VARIAŢII ALE SITUAŢIEI, FENOMENULUI SAU PROBLEMEI FĂRĂ A LE CUANTIFICA.Exemple:

Descrierea unei situaţii observate, enumerarea istorică a unor evenimente, colectarea diferitelor opinii privind o problemă specifică într-un grup de oameni

DACĂ DORIM SĂ MASURAM VARIAŢIILE UNUI FENOMEN, A UNEI SITUAŢII SAU A UNEI PROBLEME ŞI COLECTĂM INFORMAŢII FOLOSIND VARIABILE CANTITATIVE, IAR ANALIZA ÎŞI PROPUNE SĂ PRECIZEZE INTENSITATEA ACESTOR VARIAŢII, PUTEM SPUNE CĂ REALIZĂM UN STUDIU CANTITATIV.

„Cât de mulţi oameni exprimă o anumită atitudine” Este recomandabil să nu ne blocăm într-o anumită

perspectivă, adică să ne dorim să fim exclusiv „cantitativişti” sau exclusiv „calitativişti”.

Ambele perspective au propriile lor avantaje şi limite!

4. DUPA NATURA INVESTIGAŢIEI (DESIGNUL CERCETĂRII)

Din punct de vedere al designului cercetării avem:

oStudii experimentale

oStudii non-experimentale

oStudii cvasi-experimentale

DESIGN EXPERIMENTAL: Presupune existenţa unei relaţii de tip cauză-

efect (Kumar, 1999). Cercetătorul produce intervenţia pe care o

presupune ca fiind cauză, respectiv manipulează variabila independentă (VI), şi aşteaptă până când se produce o schimbare (efect), adică măsoară variabila dependentă (VD).

STUDIILE NONEXPERIMENTALE:

Pun în evidenţă legătura de covariere dintre două sau mai multe variabile.

Se verifica relaţia dintre două variabile, fără să ştim care e cauza şi care este efectul.

În studiile experimentale, variabila independentă poate fi observată, introdusă, controlată sau manipulată.

În studiile non-experimentale acest lucru nu este posibil, deoarece nu putem modifica o cauză a stării prezente, dar cercetătorul stabileşte şi demonstrează legătura între cauze şi rezultate.

STUDIILE CVASI-EXPERIMENTALE:

PREZINTĂ ATÂT CARACTERISTICI ALE STUDIILOR EXPERIMENTALE, CÂT ŞI ALE CELOR NON-EXPERIMENTALE. SELECŢIA SUBIECŢILOR ÎN STUDIILE EXPERIMENTALE ESTE ALEATOARE IAR ÎN STUDIILE CVASI-EXPERIMENTALE SELECŢIA SUBIECŢILOR SE FACE DUPĂ ANUMITE CRITERII:

de obicei, după variabile de tip etichetă: sex, vârstă, nivel de pregătire, nivel de anxietate.

STUDIILE EXPERIMENTALE POT FI REALIZATE ÎN CONDIŢII DE MEDIU NATURAL SAU ÎN CONDIŢII DE LABORATOR (DE MEDIU CONTROLAT).

PENTRU UN EXPERIMENT ÎNTR-UN MEDIU CONTROLAT, POPULAŢIA STUDIATĂ TREBUIE SĂ SE AFLE ÎN CONDIŢII CONTROLATE

EXPERIMENTELE DERULATE ÎNTR-UN MEDIU NATURAL, POPULAŢIA STUDIATĂ SE AFLĂ ÎN MEDIUL PROPRIU.

DESIGNUL CERCETĂRII PENTRU UN GRUP DE SUBIECŢI

oEste non-experimental pentru că nu implică diagnosticarea subiecţilor în funcţie de condiţii.

oExistă trei tipuri de design-uri de bază ce pot fi extinse la forme mai complexe pentru un singur grup.

oSunt populare în ştiinţele sociale pentru că sunt uşor de administrat şi sunt relativ simple.

oSubiecţii servesc la propriul lor control, comparaţiile făcându-se înainte şi după tratament.

oIpoteza poate fi formulată astfel: modificarea pretest-posttest ţine de efectul tratamentului (Winer, 1971).

o Design-ul de tip pretest-post-test

implică două măsurători ale unei variabile, în timp, pe parcursul administrării unui singur tratament

unde O este măsura variabilei înainte/după tratament; X tratamentul

DESIGNUL CORELAŢIONAL ESTE PUR CONSTATATIV

INVESTIGATORUL NU INTERVINE ÎN NICI UN FEL ŞI NU MANIPULEAZĂ NIMIC

SE MĂSOARĂ MAI MULTE ASPECTE (VARIABILE) ALE UNUI GRUP ŞI SE DETERMINĂ RELAŢIILE DINTRE ACESTE MĂSURĂTORIMăsurătorile se fac prin: test, observaţie, chestionar, investigări ale timpului de reacţie.

ACESTE MĂSURĂTORI SE POT FACE O SINGURĂ DATĂ SAU DE MAI MULTE ORI ÎN TIMP:A. DESIGN CORELAŢIONAL (O SINGURĂ MĂSURĂ)B. DESIGN CU MĂSURI MULTIPLE, LONGITUDINAL (DE 2 SAU MAI MULTE ORI)

o Design-ul corelaţional este cel mai simplu design în care toate măsurătorile sunt luate în acelaşi momentostructura design-ului este

ounde O reprezintă toate observaţiile asupra tuturor variabilelor.

o este foarte popular datorită simplităţii administrării sale

DESIGN-UL LONGITUDINAL ESTE O VARIANTĂ A STUDIILOR CORELAŢIONALE CARE IMPLICĂ 2 SAU MAI MULTE MĂSURĂTORI ALE VARIABILELOR ÎNTR-UN STUDIU ASUPRA ACELUIAŞI GRUP DE SUBIECŢI.

Structura designului este: unde O1…n reprezintă măsurări ale tuturor variabilelor

Se observa în timp dacă valoarea unei variabile la un anumit punct poate fi asociată cu o anumită valoare a unei alte variabile la un punct diferit.

Exemplu: educaţia la 25 de ani poate avea un efect la 50 de ani sau există o legătură între educaţia primită la 25 de ani şi performanţa la 50 de ani; perioadele dintre măsurători pot fi foarte lungi.

DESIGN-UL DE TIP EX-POST-FACTO (DUPĂ EVENIMENT) PRESUPUNE STUDIUL COMPORTAMENTULUI CURENT AL SUBIECŢILOR CARE SE RAPORTEAZĂ LA EXPERIENŢA NATURALĂ ANTERIOARĂ.

O caracteristică a acestei cercetări este faptul că cercetătorul poate formula ipoteze verificabile, dar nu de tip cauzal.

Nu sunt manipulate variabile şi, de aici, apare o limită a acestei cercetări.

TOT ÎN CATEGORIA CERCETĂRILOR NON-EXPERIMENTALE, DAR REALIZATE PE DOUĂ GRUPURI DE SUBIECŢI, SE AFLĂ CERCETĂRILE COMPARATIVE.

oPresupun realizarea unei comparaţii între categorii diferite de subiecţii, selectaţi pe baza unei variabile etichetă (vârstă, sex, nivel de pregătire, mediul de provenienţă, statut marital), în raport cu aceeaşi variabilă (cum ar fi, anxietate, rezistenţă la stres, satisfacţie în raport cu partenerul).

Intrebari?