SUPORT DE CURS – IDD Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării Secţia Jurnalism

LIMBAJ JURNALISTIC ÎN RADIO

Titular curs: lector univ. Cristian Zoicaş (zoicascristian@hotmail.com) Tehnoredactare: student Andrei Nicolae Mihai (sickchild@myway.com)

cuprins

Introducere: a gândi în jurnalism ............................................................................................ 4 Definiţie Grila de condiţii care trebuie suprapusă pe orice material jurnalistic Redacterea unui text în limbaj jurnalistic

Genuri jurnalistice ŞTIREA .............................................................................................................................. 5 Definiţie Construcţia ştirii Limbajul folosit în redactarea ştirilor Roluri şi funcţii la camera ştirilor – circulaţia informaţiei Specificul radio: prezentarea la microfon - calităţile prezentatorului de ştiri Paginarea buletinului de ştiri Rolul şi funcţiile camerei de ştiri RELATAREA ................................................................................................................... 9 Definiţie Prezentare Caracteristicile, structura şi forma relatării REPORTAJUL ................................................................................................................. 11 Definiţie Trăsăturile reportajului Tipuri de reportaj INTERVIUL ..................................................................................................................... 13 Clasificare Tehnica interviului – prezentare Tehnica interviului – şapte reguli Psihologia interviului

Structura de program a unui post radio Ore cu audienţă mai ridicată pentru radio ................................................................................... 15

Folosirea informaţiei în mai multe genuri jurnalistice CONCEPTE RADIO ...................................................................................................... 16 Conceptul de EMISIUNE Conceptul de TRONSON

EMISIUNI RADIO ......................................................................................................... 17 Emisiunea radio Tipuri de emisiuni Economia unei emisiuni pe tronsoane orare AUDITORIUL DE RADIO .......................................................................................... 21

ORGANIZAREA INTERNĂ A UNUI POST DE RADIO ................................ 22

NOTĂ: Trebuie precizat că acest curs prezintă în general modalităţi de exprimare şi definiţii ale limbajului jurnalistic folosite mai ales în radio şi că a fost astfel structurat de tehnoredactor cu intenţia de a fi uşor asimilat de către student (de exemplu fiecare capitol este independent de altul). De asemenea, trebuie precizată încercarea tehnoredactorului acestui curs de a oglindi structura de prezentare a domnului profesor Cristian Zoicaş, tehnoredactor care îşi rezerva însă dreptul de a face modificări morfologice sau de vocabular, uneori chiar modificări substanţiale de conţinut, însă absolut nici o modificare de înţeles (în plus precizarea ca toate exemplele de ştiri sunt cele propuse de domnul profesor Zoicaş)! Tehnoredactorul îşi mai rezerva dreptul de a îmbogăţi textul cu note - orice notă marcată cu prescurtarea ”n.t.” reprezintă o notă inclusă în lucrare de către tehnoredactorul textului, notă care se va lua în considerare în funcţie de decizia cititorului; însă orice altă notă existentă pe parcursul textului reprezintă notaţii făcute de titularul acestui curs şi se consideră obligatorie Apar, de asemenea, adăugiri (care nu existau în forma scrisă a cursului), pe care tehnoredactorul le-a surprins în cadrul prezentării din data 25 martie 2006, ţinute de domnul Zoicaş între orele 11:00 – 13:00, în sala ¾ din cadrul Facultăţii de Stiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, UBB, Cluj-Napoca.

Think there is a public! Gândeşte-te că te adresezi unui public!

Moraly strong! Jurnalistul trebuie să pună deasupra oamenilor perceptele!

Imune to everyday rutine! Rutina zilnică poate deveni obositoare, dar nu trebuie să îl demoralizeze pe jurnalist!

Introducere: a gândi în jurnalism

Definiţie: a răspunde tuturor întrebărilor auditoriului. Aşa se ajunge la ceea ce scrie în coduri deontologice: seek the truth and report it! Dacă nu, se ajunge la manipulare (de orice fel).

Grila de condiţii care trebuie suprapusă pe orice material jurnalistic: Write for the public – jurnalistul scrie pentru public; Respectarea regulilor de redactare; K.I.S.S. the listener (Keep It Simple Stupid); Tell me something i don’t know – spune-mi o noutate, ceva ce nu ştiu; Limbaj responsabil; Apel la principii: obiectivitate, fără partizanat; Documentare – fără documentare nu există jurnalism!

Redacterea unui text în limbaj jurnalistic

Limbajul jurnalistic diferă de cel literar prin faptul că se adresează marelui public – The Average Listener. Din acest motiv, limbajul jurnalistic trebuie să fie plin de sens, însă accesibil. Regulile de care se ţine seama la redactarea unui text sunt K.I.S.S. The Listener şi Write As You Speak (scrie ca şi c*m ai vorbi)! Definiţia redactării: redactarea reprezintă exprimarea realitaţii prin idei. Ideile sunt legate între ele prin cuvinte sau fraze menite să facă textul omogen. O redactare impecabilă presupune trei condiţii de bază: firul roşu al povestirii – trebuie să se vadă de unde porneşti şi unde vrei să ajungi. logica internă a textului – o idee merge spre altă idee urmând liniar temporalitatea şi

desfăşurarea evenimentului. alegerea amănuntelor semnificative – ce e mai important? Trebuie evitate revenirile, redundanţele sau catalogările.

Genuri jurnalistice În acest capitol sunt prezentate următoarele genuri jurnalistice: ştirea, relatarea, reportajul şi interviul.

ŞTIREA

Definiţie: ştirea este o relatare a unui eveniment cu impact asupra publicului.

Ştirea se află la confluenţa dintre un eveniment şi un public. Relatarea eveni-mentului, dar şi decodificarea acestuia, semnifică traducerea lui pentru marele public (average listener). De aici apare butada NEWS = PEOPLE, care, însă, nu este completă: NEWS = PEOPLE (IN THEIR ENVIROMENT) .

Construcţia ştirii: adică ce trebuie să conţină fiecare paragraf:

Primul paragraf

Al doilea paragraf

Al treilea paragraf

Trebuie, deasemenea, precizate sursele ştirilor: - directe (agenţia a) - indirecte(agenţia a preluată de agenţia b) - ascunse (surse care au dorit să îşi păstreze anonimatul) Se recomandă verificarea informaţiei cu ajutorul a cel puţin doua surse.

Structura ştirii: Data Ora Sursa Supratitlu Titlu Flash Paragrafe

Limbajul folosit în redactarea ştirilor:

fraze simple, accent pe concizie, pentru o receptare cât mai uşoară de către public şi pentru o citire cât mai uşoară din partea prezentatorului.

De ce este nevoie pentru a scrie ştiri? spirit sintetic (pentru cumulare şi cuprindere în puţin text); spirit analitic (trebuie să apară amănuntele semnificative); spirit critic (întotdeauna poate fi loc de mai bine): - cunoaşterea evenimentului; - cunoaşterea actorilor implicaţi; - cunoaşterea legilor.

Obiectivitatea subiectului: Ştirile sunt oameni (people = news), insă faptele contează: ’’comentariul este sfânt, dar faptele sunt sacre!’’

CE NU SE FACE: - nu se folosesc expresii sau verbe de genul ”intenţionează să”, ”e posibil ca”, ”s-ar putea”; - nu se folosesc termeni tehnici, iar numele de instituţii sunt la început rostite în întregime şi mai apoi -la următoarea apariţie în text- li se spun doar iniţialele; - nu se folosesc multe cifre; - nu se fac comentarii (nici la început, nici la final) şi se recomandă atenţia la clişee.

Roluri şi funcţii la camera ştirilor – circulaţia informaţiei:

REPORTER – culege informaţia primară REDACTOR - redactează ştirea PREZENTATOR – pune în undă EDITOR-COORDONATOR – paginează buletinul de ştiri şi răspunde pentru informaţia difuzată.

Tipologie: Şedinţa de dimineaţă:

redactorul şef enunţă subiectele şi împarte reporterii (specializaţi); reporterul: - comunică cu redactorul pentru s scrie ştirea; - comunică cu redactorul şef sau cu producătorii emisiunilor pentru a trece informaţia prin mai multe genuri jurnalistice. editorul-coordonator comunică cu redactorul de ştiri pentru a nu exista lacune în fondul şi forma ştirilor. editorul pagineză buletinul de ştiri, pune ştirile într-o ordine, în funcţie de anumite criterii.

Specificul radio: prezentarea la microfon - calităţile prezentatorului de ştiri:

Ce este necesar: - dicţia; - timbru impostat ; - intonaţia minimă (la punct şi la virgulă), citirea plată; - frazarea (nuanţarea cuvintelor importante în frază); - prezenţa la microfon; - citirea pe ’e’, ca şi c*m ai zâmbi; - ritmul de citire este acelaşi cu ritmul ochilor; - dicţia cuvintelor lungi: vocalele rostite reprezintă silabe lungite; - respiraţia se face la punct şi virgulă; - conştientizarea că acel mesaj este transmis unui public.

DICŢIA se obţine prin exerciţii de încălzire a muşchilor feţei; deasemenea se fac exerciţii de nuanţare a vocalelor din silabe, pentru rostirea mai bună a cuvintelor lungi. TIMBRUL VOCAL plăcut se obţine prin coborârea vocii mai jos (o voce impostată este mai plăcută un timp indelungat). CITIREA PLATĂ reprezintă o minimă interpretare a textului, intonarea la punct şi virgulă, accentuarea fiecărui cuvânt. PREZENŢA LA MICROFON se realizează prin punerea în evidenţă a cuvintelor cheie din frază. Deasemenea, se doreşte ca cel ce prezintă sa-şi câştige autocontrolul citirii şi să înţeleagă ce citeşte pentru a putea transmite informaţia în mod eficient.

Pericolele care pot aparea sunt următoarele: - accentuarea greşită a cuvintelor; - respiraţia defectuoasă; - cântatul ştirilor; - imposibilitatea impostării.

Paginarea buletinului de ştiri

Se ţine cont de câteva reguli importante - actualitatea, proximitatea, regula celor 5p: ACTUALITATEA – numai evenimentele ce se desfăşoară în aceste momente pot avea loc privilegiat în buletinul de ştiri. O pseudo-ştire, care este de fapt un anunţ sau o intenţie, va avea un loc mai puţin important în buletin, pentru că evenimentul încă nu există. Atunci când va exista va reflecta mai bine în buletinul de ştiri.

PROXIMITATEA – tot ce se întâmplă mai aproape de auditoriu este mai important pentru el. De exemplu, un mort pe strada ta te va afecta mai mult decât 10 morţi în oraşul tău, decât 100 de morţi într-un oraş din ţară, decât 1000 de morţi dintr-un oraş al unei ţări vecine... REGULA CELOR 5 P: - personalităţi (personalities); - preţuri/taxe (prices/payment); - persoane, acţiunile omului (people); - politică (politics); - putere (power). Trebuie reţinut că mai întâi intră în buletinul de ştiri acele ştiri care se referă la personalităţi, adică la oameni care sunt unanim cunoscuţi şi respectaţi, pentru că astfel de oameni pot da un exemplu celorlalţi sau pot reprezenta idei de valoare. Politica şi puterea sunt în preferinţele publicului spre finalul listei, pentru că acţiunile politicienilor sunt prea puţin de înţeles publicului majoritar, adică acţiunile lor nu îi afectează direct.

Rolul şi funcţiile camerei de ştiri:

o EDITORUL – coordonează reporterii, finisează informaţia, verifică sursele, paginează buletinul de ştiri, răspunde pentru orice ştire difuzată. o REPORTERUL – este trimis să aducă informaţia primară; discută în prealabil cu editorul, pentru a găsi cele mai bune date, surse etc. o PREZENTATORUL – va participa la comunicarea cât mai clară a produsului finit, a buletinului de ştiri.

Din cele trei funcţii, cea mai grea este cea a reporterului, datorită implicării sale directe în culegerea informaţiilor. El trebuie să fie bine informat în domeniile pe care le are de acoperit, trebuie să aibă un abil simţ psihologic, trebuie să aibă putere de muncă, consecvenţă, spirit civic şi dorinţa de a fi cât mai obiectiv. Editorul este cel care va alege ce informaţie intră pe post. Trebuie să aibă discernământ. Trebuie să se gândească mereu la auditoriul său, care sunt evenimentele ce îl pot afecta în mod direct. Obiectivitatea trebuie să fie maximă, fără preferinţe politice sau de altă natură. Prezentatorul este cel care va aduce în casele oamenilor ceea ce a decis editorul. Pe lângă calităţi vocale – c*m ar fi impostare, dicţie sau respiraţie – el trebuie să înţeleagă ce îi este dat să citească (deci, trebuie să fie la rândul lui un jurnalist), pentru a putea reda cât mai veridic ştirea; trebuie să ştie care sunt cuvintele cheie în frază. Deasemenea, trebuie să aibă intonaţie, dar şi cultură generală adecvată, trebuie sa fie cunoscător de limbi straine şi să aiba un stil de citire – pentru că prezentatorul trebuie să aibă, in primul rând, credibilitate.

RELATAREA

Definiţie: este o formă intermediară între ştire şi reportaj, reprezentând de fapt o ştire extinsă în paragrafele doi şi trei; adică se încearcă să se răspundă mai bine la întrebările ”de ce?” sau ”c*m?”.

Prezentare: prin acest gen jurnalistic se urmăreşte o prezentare rapidă a evenimentului, însă cu detalierea paragrafelor doi şi trei sau a amănuntelor semnificative care apar în acestea (c*m ar fi cele care nu au putut fi cuprinse sau accentuate în ştire).

Caracteristicile, structura şi forma relatării: - Este cel mai răspândit gen jurnalistic după ştire. - În cadrul relatării apar mai multe amănunte semnificative ca în ştire, detalii de context ce plasează mai bine evenimentul. - Primul paragraf este capul ştirii, iar apoi se porneşte de la faza incipientă a evenimentului spre prezent(în cazul în care evenimentul a început deja) sau se redă cu acurateţe ceea ce se întâmplă(în cazul în care evenimentul are loc ”as we speak”). - În relatare se pot folosi figuri de stil, iar jurnalistul care relatează poate emite păreri sau trage concluzii. - Relatarea se foloseşte în intervalul orar 6-15, atunci când omul este dispus să ”recepteze” un mesaj complex, dar doreşte să se informeze doar la suprafaţa (dar nu superficial). - Durata maximă a unei relatări este de trei minute. - Culoarea evenimentului prezentat trebuie reflectată în limbaj, prin degajare, printr-o prezentare liberă, cu mai puţine pretenţii legate de intonaţie.

Important: atunci când se scrie o relatare, trebuie neapărat să se ţină cont de următorii factori: - de istorie → termenul acesta putând avea multiple semnificaţii, în funcţie de eveniment ( n.t.); - de legi → cunoaşterea noţiunilor legale care au legătură cu subiectul, în cazul în care subiectul are legătură cu aşa ceva; - de poziţiile celor implicaţi;

- de poziţiile altora, care nu sunt direct implicaţi (de exemplu, în cazul unui conflict, de poziţia statului) - de obiectivitate – subiectul trebuie prezentat obiectiv → îndepărtarea de zona emoţională ce poate interveni; în cadrul prezentarii unui conflict sau polemici, ambele părţi trebuie să dispună de minute egale - însă întotdeauna prima poziţie este a celui considerat vătămat. Ca specific radio, relatarea se face doar cu vocea reportelui; însă, aceasta trebuie să cuprindă şi zgomotele de la faţa locului – relatarea trebuie să surprindă atmosfera!

REPORTAJUL

Definiţie: relatarea unui fapt, descrierea unui loc, pe baza unor informaţii culese la faţa locului. Reportajul îmbină cele trei moduri de expunere – descrierea, naraţiunea şi dialogul – reconstituind în amănunt evenimentul. Ca specie jurnalistică, reportajul trebuie să respecte câteva reguli menite să păstreze nota informativă: - prin claritatea relatării şi expunerea faptelor esenţiale, dar şi pe cea de reconstituire veridică a unei întâmplări – unde reporterul poate folosi şi tehnici de compoziţie literară.

Trăsăturile reportajului: actualitatea, autenticitatea, atitudinea şi plasticitatea.

ACTUALITATEA – totul porneşte de la actualitate, ea dă interesul general. AUTENTICITATEA – este o trăsătură ce se cere garantată. Un exemplu în acest sens ne-o dă scriitorul Geo Bogza: ”dacă nu am văzut cu ochii noştri şi totuşi scriem, se cheamă, ca să spun aşa, că măsluim.” ATITUDINEA – valorile morale sunt deosebit de importante în acest caz, unde contează în mod deosebit participarea afectivă a reporterului, poziţia sa faţă de faptele prezentate. Lipsa atitudinii dezumanizează jurnalistul până la transformarea lui într-un obiect. PLASTICITATEA – reporterul face apel la mijloace şi procedee literare ce ţin de compoziţie (naraţiune, dialog, portretizare), de imagine artistică (metaforă, comparaţie) sau de manieră (lirism, ironie, dinamism).

Tipuri de reportaj:

După tema abordată:

reportaj de specialitate - social; - cultural; - politic; - economic; - sportiv; reportaj de informare generală - reportaj de fapt divers; - reportaj de călătorie; - reportaj monografic.

După realitatea pe care o înfăţişează:

reportaj de actualitate – bazat pe realitatea punctuală; - package: un minut-un minut şi jumătate, concizie, zgomote, voci, legături. Prima frază atrage! reportaj features (pe un fenomen) – bazat pe realitatea latentă.

Realitatea imediată : - este oglindită prin fapte, evenimente sau opinii, sau prin poziţii legate de un eveniment anume care s-a întâmplat foarte recent. - este cuprinsă în reportaje gen PACKAGE, tip de reportaj care nu durează mai mult de trei minute; - pentru reportaje de tip package se aleg cele mai relevante opinii şi răspunsuri. Realitatea latentă: - este o prelungire, o consecinţă pe termen lung a primei forme şi se manifestă în special prin fenomene sau stări conflictuale nerezolvate. - poate fi decodificată folosind reportajul FEATURES. - exemple: - integrarea in UE, relaţiile dintre biserici şi stat ş.a.

După modul în care este structurată acţiunea:

Reportajul propriu-zis; Colajul; Eseul; Reportajul povestire; Reportajul anchetă.

Reportajul propriu-zis este reportajul în cadrul căruia relatarea urmează fidel desfăşurarea cronologică a evenimentului.

Reportajul colaj este acel reportaj în care se foloseşte tehnica montajului cinematografic – alcătuirea unor fragmente narative care par de sine stătătoare, dar care prin asociere, întregesc intenţia autorului de a lumina una şi aceeaşi arie problematică.

Reportajul eseu se bazează pe o idee centrală în jurul căreia se grupează şi se ordonează elementele naraţiunii.

Reportajul povestire porneşte de la o idee construită în jurul unui conflict menit să pună în evidenţă şi direcţiile de dezvoltare a evenimentului relatat.

Reportajul anchetă este acela în care naraţiunea urmează logica investigaţiei întreprinse de reporter este pentru a afla adevărul.

IMPORTANT

― Emoţiile nu trebuie să pună stăpânire pe actul jurnalistic, chiar dacă ele exprimă nemulţumiri. Soluţiile oferite de reportaj trebuie să se bazeze pe documente şi respectarea acestora; ― Reportajul trebuie să ofere soluţii, altfel munca jurnalistului este în zadar; ― Subiectul trebuie tratat astfel încât să reflecteze această butadă:

Jurnalistul poate fi considerat ochii şi urechile auditoriului, însă nu şi creierul acestuia! (”The journalist may be the ears and eyes of the listener, but not his brain!”) INTERVIUL

Clasificare:

Interviurile se clasifică în două tipuri: 1. interviu tip listă – în cadrul căruia vrei să obţii răspunsuri din întrebările pe care le-ai gândit. Acest tip de interviu este folosit îndeosebi pentru actualitatea imediată 2. interviu în care se scot întrebări din răspunsuri – pe parcursul căruia ziaristul poate descoperi întrebări din răspunsul interlocutorului. Interviurile pot, de asemenea, fi clasificate în: interviuri focalizate pe o temă ( care poate fi interviu de tip 1 sau 2). interviuri de personalitate – interviuri gen PROFILE – pentru acest tip de interviu se se întocmeşte o listă care să scoată în evidenţă personalitatea celui intervievat. Întrebările se nasc apoi din datele pe care ziaristul le deţine. Dar înainte de orice, ziaristul se documentează despre persoana respectivă (activitate, opinii, fapte etc), interesându-se cu privire la alte interviuri pe care persoana în cauză le-a acordat, deoarece, pentru a putea stârni interesul, întrebările trebuie să fie diferite.

Tehnica interviului – prezentare:

o tehnica clasică, care constă în gradarea întrebărilor şi repetarea într-o altă formă a întrebărilor incomode; o tehnica modernă – interviul de actualitate: interviul se face într-un timp impus, acest fapt având ca principală consecinţă că tehnica de interviu se modifică drastic: - nu se mai ţine cont de gradarea întrebărilor; - întrebările incomode sunt repetate la fel, una după alta, în cascadă, o dată şi a doua oară, iar a treia oară se repetă întrebarea cu o întrebare suplimentară ”de ce nu vreţi să răspundeţi cu DA sau NU?” (”why would you answer me YES or NO?”); - în cazul declaraţiilor fără acoperire, se pune întrebarea ”de ce ar crede oamenii una ca asta?”(”why should people believe it?”), astfel dialogul se tensionează şi apoi se poate bloca sau relansa.

Tehnica interviului – şapte reguli:

1. nu se greşeşte numele sau funcţia persoanei intervievate, se riscă iritarea interlocutorului (decât, poate în cazul în care ne dorim aceasta – n.t.). 2. întrebările se gradează, nu se începe interviul cu cele mai ‚grele’ întrebări, pentru că astfel se riscă crisparea celui în cauză. 3. nu se priveste interlocutorul în ochi, ci se observă expresia feţei acestuia. 4. la întrebările dificile, la care interlocutorul nu mai este atât de sigur (sau se ambalează în peroraţii), se pun întrebările : ”de ce nu vreţi să răspundeţi cu DA sau NU?” sau ”de ce ar crede oamenii una ca asta?”. 5. la întrebările la care interlocutorul ezită sau nu răspunde în întregime se revine mai târziu cu o altă formulare. 6. odată imprimat, interviul nu va putea fi modificat la cererea celui intervievat. 7. odată imprimat, ziaristul va derula caseta - sau orice dispozitiv a folosit pentru a surprinde interviul - câteva secunde înapoi, pentru a vedea dacă nu există vreo eroare de înregistrare a interviului.

Psihologia interviului:

Interlocutorul: a. volubil, tinde să vorbească prea mult → este oprit la finele ideii; b. inhibat → trebuie să creezi atmosferă printr-o întrebare de introducere care să se refere la ceva plăcut din viaţa lui; c. reticent, care ascunde multe şi cu tendinţa de a fi evaziv → se începe cu întrebări din afară şi mai apoi se tensionează, pentru că dacă tensionezi de la început, rişti ca interlocutorul să se închidă definitiv; d. interlocutorul demagog → dacă nu răspunde, se apelează la obiecţia”nu mi-aţi răspuns la întrebare” sau ”de ce nu vreţi să răspundeţi cu DA sau NU?”. Interviul cu mai mulţi invitaţi Moderatorul lansează temele generale şi apoi se apelează la planuri de adâncime ale informaţiei. Adică se ajunge gradat de la general la particular, de la ”the big picture” la detalii. Pentru detalii e bine să existe printre invitaţi un individ care să ştie mai multe despre subiect. Firul roşu al interviului: Adică de unde porneşti şi unde vrei să ajungi, ce informaţie doreşti să descoperi publicului.

Folosirea informaţiei în mai multe genuri jurnalistice:

- ştirea – la buletinul de ştiri; - relatarea – în programe gen varia (altrnarea materialuli vorbit cu cel muzical); - reportajul – la emisiuni de actualităţi sau de dezbatere.

Structura de program a unui post radio:

Construirea unei structuri se face în funcţie de: - public;

- obişnuinţele (publicului) de ascultare; - politica postului. După îndelungi cercetări sociologice, s-a ajuns la concluzia că singura formă de program care poate satisface toate cerinţele este programul orizontal. Programul orizontal: adică în fiecare zi, la aceeaşi oră, aceeaşi emisiune sau aceeaşi rubrică. Numai aşa se pot crea obişnuinţele de ascultare, iar atenţia (auditoriului) poate fi focalizată şi cuantificată în sondaje.

Ore cu audienţă mai ridicată pentru radio: 6 – 7:30 12 – 13 17 – 18 22 – 23 În cadrul unei structuri de program trebuie să existe un echilibru între materialul vorbit şi cel muzical de 50% - 50%.

Folosirea informaţiei în mai multe genuri jurnalistice

CONCEPTE RADIO

Conceptul de EMISIUNE

Ascultarea radioului nu se face sub presiunea telecomenzii, radioul se ascultă un timp mai îndelungat, dar cu o focalizare mai slabă a atenţiei. Ascultarea radioului este o activitate conexă. Atenţia este minimă pentru că este doar auditivă. Preocuparea radiofonistului(a şefului de programe) este crearea punctelor de atracţie care să se identifice cu cerinţele potenţialului ascultător. (sondaj sociologic – ce misiune? când? conţinut)

Identificarea ascultătorului cu un tronson orar şi cu nişte cerinţe specifice se face în funcţie de caracterul emisiunii. De exemplu: emisiune de actualităţi şi muzică (în care există informaţie mai mult sau mai puţin prelucrată) → ascultătorul doreşte o informare rapidă, fără prea multe pretenţii.

→ o emisiune bună este o emisiune ascultată(cantitativ); → o emisiune bună este o emisiune după care ascultătorul a rămas cu ceva(calitativ).

Coceptul de TRONSON

Atenţia nu poate fi menţinută foarte mult timp – atenţia scade după circa un minut, din acest motiv s-au creat tronsoane orare, în care există mai puţine puncte de atracţie; raportul dintre materialul vorbit şi cel muzical s-a modificat ajungând la 70% muzică şi 30% vorbă. De aici apare deplasarea grupelor de vârstă şi a interesului auditoriului.

Radioul public este radioul pentru cei interesaţi mai mult de vorbă şi care acoperă – prin politica postului – şi alte cerinţe de ordin cultural sau educaţional. Radioul privat – este radioul pentru cei care doresc mai multă muzică.

EMISIUNI RADIO

Emisiunea radio reprezintă un complex, o mixtură echilibrată de vorbă şi muzică, ce trebuie să transmită publicului idei, opinii noi, într-o formă cât mai plăcută. Deziderate: Spune publicului lucruri pe care acesta nu le ştie!

Ţine-l aproape cât mai mult timp!

Fii credibil şi sincer!

Tipuri de emisiuni: emisiuni Varia; emisiuni Specializate – de cultură, muzică, divertisment, sport, actualităţi); emisiuni Talk-show; programe Muzicale.

o Emisiuni VARIA

Procedeul constă în alternarea materialului vorbit cu cel muzical, subiectele fiind diferite.

Se pretează în intervalul orar (9) 10 – 15; în acest interval orar, publicul(potenţialul ascultător) este la muncă sau la alte activităţi → TU trebuie sa mergi spre el, să îl atragi! Emisiunile Varia trebuie să conţină şi ştiri, dar şi concursuri cu premii atractive (un grad

mare de interactivitate)

o Emisiuni SPECIALIZATE în actualităţi

Ascultătorul vine spre tine, pentru că are nevoie de informaţii. Se pretează în intervalul orar: (5) 6 – 8; (16) 17 – 18.

Structuri de emisiuni după interval orar:

Cele mai importante informaţii de dimineaţa sunt: ORA METEO ŞTIRI REVISTA PRESEI SPORT SUBIECTUL ZILEI Cele mai importante informaţii de după masă sunt: ŞTIRILE SUBIECTUL ZILEI(pe larg) METEO SPORT EVENIMENTE ANUNŢATE PENTRUA DOUA ZI o Emisiuni TALK-SHOW

Sunt emisiunile în cadrul cărora are loc dezbaterea unui eveniment sau a unui fenomen de actualitate. Sunt prezenţi invitaţi din două tabere diferite.

Ordinea emisiunii este realizată fizic prin comperaj , adică se pun în ordine toate elementele ce compun emisiunea respectivă, atât cele care ţin de vorbă sau muzică, cât şi cele de identificare a postului. Comperajul asigură legătura dintre redactor şi operator, care ştie ce să pregătească.

Economia unei emisiuni pe tronsoane orare

Tronson orar 6 – 9: emisiune de însoţire cu caracter de actualitate.

Conţinut: informaţie puţin prelucrată, scurtă (concisă), fără pretenţii de analiză.

Cele mai importante repere ale emisiunii: ora, meteo, trafic, ştiri, revista presei, sport, horoscop, powerplay. Alte rubrici ce pot fi inserate în emisiunea de dimineaţa şi care se pot programa şi la alte ore ale zilei sunt: - calendarul zilei; - cifra zilei; - personalitatea zilei (foarte pe scurt, urmând ca între 11 – 14 să se detalieze);

- ştirea zilei sau evenimentul zilei, cu câteva informaţii în plus (exemplu – premieră la teatru – unde? cât costă biletele); - câteva date financiare (curs valutar).

Raportul dintre muzică şi vorbă: În prima oră, de la 6 la 7, prezentatorul este mai implicat, rolul său scăzând odată cu apropierea orei 8. La fiecare sfert de oră trebuie să se petreacă ceva în emisiune; se are în vedere creearea obişnuinţelor de ascultare, a punctelor de atenţie. Muzica este aleasă în funcţie de categoriile care ascultă. Astfel: - de la 6 la 7 ascultă radioul în principal cei intre 30-55 de ani, cei care se pregătesc pentru o zi de muncă şi anumite categorii de pensionari – de aceea se recomandă muzica anilor ’70 – ’80; - de la 7 la 7,30 apar şi alte categorii potenţiale ascultătoare de radio, mai ales copii sau tinerii care se pregătesc de şcoală(facultate). Muzica aleasă este cea a nilor ’90 şi aşa numita muzică de actualitate (ultimele hituri). Prezentatorul va alterna ritmurile şi stilurile, iar ponderea muzicii autohtone se va stabili de către directorul de programe cu redactorul muzical. Se foloseşte playlistul.

Începutul emisiunii este foarte important: - se face prezentarea celui de la microfon; - se prezintă câteva repere orare; - se prezintă câteva momente de atracţie ale emisiunii (auto-promotion). Frazele de la început nu trebuie să conţină banalităţi, ele trebuie să îl facă să rămână pe frecvenţa respectivă. În acest scop, se poate apela la stări sufleteşti: ”ce greu e să dechizi ochii la sase dimineaţa – pe noi ne puteţi asculta şi cu ochii închişi – nimic nu se vede, totul se aude pe 57,8 Mhz ”.

Exemple de prezentare – prezentatorul foloseşte multe inflexiuni ale vocii; starea lui psihică este foarte importantă şi de asemenea, tonusul, pentru că ambele sunt ’transmisibile’. Pe lângă informaţiile care sunt furnizate, ascultătorul trebuie să simtă bucuria prezentatorului, bucuria reîntâlnirii cu ascultătorii. În programele de dimineaţă, trebuie folosite la maxim şi calităţi precum spontaneitatea şi naturaleţea.

Tronson orar 11 – 15 – emisiuni de tip magazin (varia)

Conţinut: informaţia rămâne concisă, dar apar alte genuri jurnalistice, ca relatarea, comentariul sau eseul. Nici un material nu va depăşi trei minute, pentru că atenţia este invers proporţională cu activităţile potenţialului auditoriu: cu cât activităţile sunt mai intense, cu atât apropierea de radio este mai estompată.

Dacă la programele de dimineaţa auditoriul este cel care vine spre tine, în acest interval TU, ca prezentator, trebuie să faci tot posibilul ca să îl atragi. Găselniţa radioului în acest tronson orar este interactivitatea. Interactivitatea nu măsoară neapărat audienţa, dar are calitatea de a permite auditoriului să intervină, să îşi exprime opiniile, nevoile, să câştige premii.

În acest interval orar se pot repeta anumite rubrici, mai ales pentru că publicul este diferit, însă, din nou, la fiecare sfert de oră trebuie să se întâmple ceva.

Tronson orar 15 – 17 – spaţiu muzical (cu dedicaţii); timp de odihnă.

Tronson orar 17 – 18 – emisiune de actualitate

Din nou, auditoriul este cel care se îndreaptă spre aparatul de radio pentru a afla ce s-a petrecut în acea zi. Programul este alcătuit la început dintr-un buletin de ştiri - pe scurt sau mai amplu - urmat de reportaje pe evenimentele zilei.

După ora 18, grupele de auditoriu pentru radio se restrâng; mai rămân fideli undelor intelectualii care nu agreează televizorul şi, spre seară sau noapte, tinerii care doresc altfel de programe.

Tronson 22 – 23 – emisiuni în general specializate pe muzică (pe stiluri): program orizontal.

De exemplu: luni disco, marţi rock, miercuri jazz, joi muzică ambientală...

Posibilă structură de program: - 6 – 9 – actualităţi şi muzică; - 9 – 11 – program muzical; - 11 – 15 – emisiune varia(gen magazin); - 15 – 17 – program muzical; - 17 – 18 – actualităţi şi muzică; - 18 – 19 – program muzical; - 19 – 20 – emisiuni specializate de cultură; - 20 – 22 – emisiuni specializate de muzică; - 22 – 23 – emisiuni tip talk-show; - 23 – 03 – emisiuni midnight caller.

Fă ce fac şi alţii, dar la alte ore!

Fă ce nu fac alţii!

Caută acele lucruri care te diferenţiază!

AUDITORIUL DE RADIO

Cel mai credibil auditoriu de radio este cel cuprins între 24 şi 40 de ani. Majoritatea posturilor luptă pentru a câştiga acest auditoriu.

Există un auditoriu specific fiecărui post de radio care e foarte greu de cucerit de alt post de radio şi care reprezintă nucleul auditoriului acelui post de radio. Acest auditoriu este cel mai constant, însă nu cel mai credibil, deoarece se bazează foarte mult pe afectivitate, iar aşteptările lui nu sunt foarte mari.

Credibilitatea nu se bazează doar pe afectivitate, cât pe verificarea proprie (pe propria piele) a informaţiilor auzite la un post de radio.

ORGANIZAREA INTERNĂ A UNUI POST DE RADIO

Cele trei echipe care concură la realizarea unui program sunt: - prezentatorii (cele mai bune voci); - reporterii (specializaţi pe domenii pentru a putea intra în adâncimea subiectului, fiecare reporter având stabilită o categorie de lucru); - rubricatorii (redactorii de rubrică). La acestea trei se adaugă camera ştirilor. Fiecare emisiune are un producător, care girează toată emisiunea, de la dialogul matinal cu reporterii, până la întocmirea sau paginarea emisiunii. Fiecare producător se întâlneşte cu editorul zilei, care face paginarea întregului program al zilei. Redactorul muzical este cel care alege suportul sonor (muzica şi ordinea în program a acesteia în funcţie de conţinut şi categoriile de ascultători de la anumite ore ale zilei).

Din punct de vedere redacţional, există două redacţii: - informativă (actualităţi şi social-economic); - muzical – divertisment – culturală.

Conţinutul emisiunilor este stabilit în funcţie de programul orizontal – creat după obişnuinţele de ascultare.

Think there is a public! Gândeşte-te că te adresezi unui public!

Moraly strong! Jurnalistul trebuie să pună deasupra oamenilor perceptele!

Imune to everyday rutine! Rutina zilnică poate deveni obositoare, dar nu trebuie să îl demoralizeze pe jurnalist!_________________clipa e infinita sau deloc

the moment is eternal or not at allBack to top

 sickchild

Joined: 13 Dec 2005Posts: 9:

Items Posted: Tue Apr 04, 2006 4:19 pm    Post subject: limbaj jurnalistic in radio - anexe

LIMBAJ JURNALISTIC ÎN RADIO Titular curs: Cristian Zoicaş zoicascristian@hotmail.com Tehnoredactare: Andrei Nicolae Mihai sickchild@myway.com

ANEXE

Anexa 1 --------ŞTIREA ............................................................................................................................ 1 Anexa 2 --------RELATAREA .................................................................................................................. 2 Anexa 3 --------REPORTAJUL ............................................................................................................... 3 CONSTRUIREA REPORTAJULUI ....................................................................... 3 TIPURI DE REPORTAJE ....................................................................................... 4 FEATURES Roşia Montană ................................................................................... 6 Anexa 4 -------- INTERVIUL – PROFILE ........................................................................................ 8

Anexa 1 -------- ŞTIREA

Exemplu de ştire:

Supratitlu – accident feroviar – victime Titlu – accident feroviar cu victime lângă cluj Sursa – agentia A sau corespondentul B Ora – 10:22

Pe ruta Cluj-Dej a avut loc, în urmă cu o oră, un grav accident de tren, soldat cu zece morţi si cincizeci de răniţi. [sursa] Trenul accelerat 635 (care circula pe ruta......) a intrat în coliziune cu un marfar, primele vagoane ale acestuia fiind complet distruse. Vina pentru acest accident o poartă persoana (numele persoanei), care a comutat greşit macazul A5. Altă cauza a accidentului o reprezintă furtul de cablu de semnalizare pe o porţiune de 1 km, intre.... şi... . Surse din cadrul regionalei CFR Cluj au anunţat că traficul va fi reluat abia peste trei zile (în ce zi), la ora 15. Alte informaţii despre starea victimelor. Alte informaţii utile despre rute ocolitoare (eventual la aceelaşi preţ).

Anexa 2 -------- RELATAREA

Exemplu de plan al unei relatări

Trei minute de la Odorheiul Secuiesc, de la manifestările prilejuite de ziua de 15 martie, ziua maghiarilor de pretutindeni. Ce trebuie să apară acolo? Când a început? Cine participă? Sunt prezente oficialităţi din capitală sau numai locale? Cine ţine discursuri? Ce idei s-au vehiculat? Ce manifestări s-au întâmplat? În ce limbă s-a vorbit?

Anexa 3 -------- REPORTAJUL

PREZENTARE: Construirea reportajului Primele fraze conţin evenimentul în sine; de exemplu: ”La Ocna Mureş a izbucnit un conflict între credincioşii ortodocşi şi greco-catolici. În seara zilei de 3 martie, cincizeci de ortodocşi au dat năvală în biserică şi cu ajutorul poliţiei au evacuat pe credincioşii greco-catolici.” În continuare se face puţină istorie şi aflăm care este trecutul acestui locaş de cult – cine l-a construit, când; a cui a fost biserica şi când a fost confiscată. Se va trece în cele ce urmează la intervievarea celor implicaţi, în această ordine: 1. preot greco-catolic; 2. preot ortodox; 3. poliţia; 4. prefect; 5. comisia de dialog. Finalul reportajului poate aduce date statistice legate de alte cazuri în care biserica greco-catolică a avut de suferit de pe urma nepunerii în posesie. În final se mai poate vorbi de nepăsarea statului care este principalul vinovat, pentru că nu retrocedează ce a confiscat în 1948. Se poate încheia cu amintirea datei la care va avea loc procesul pentru stabilirea proprietăţii bisericii în litigiu.

Documentare

a. Cine a construit biserica? b. Când? c. Cu ce bani? d. Cui a aparţinut la început? e. Când a fost confiscată? f. Prin ce lege? g. Ce s-a întâmplat cu biserica de atunci şi până în prezent? h. c*m tratează dreptul canonic acest conflict? – diferenţele de drept canonic dintre greco-catolici şi ortodocşi. i. c*m tratează dreptul acest caz, având în vedere faptul că statul a confiscat această biserică? j. Ce înseamnă drept de folosinţă? k. Ce înseamnă drept de proprietate?

Părţile implicate în conflict În reportaj trebuie să apară opiniile tutror părţilor implicate în conflict.

1. opinia preoţilor – ortodox şi catolic. 2. opinia poliţiei, care a separat cele două părţi. 3. opinia primarului. 4. prefectul. 5. jurist (drep şi drept canonic). 6. comisia de dialog interconfesional - întrebări pentru preotul greco-catolic a. c*m a (re)acţionat la intrarea în biserică a credincioşilor ortodocşi? b. Erau aceştia înarmaţi? c. Care a fost reacţia preotului la faptul că poliţia a participat alături de ortodocşi la evacuarea credincioşilor greco-catolici? d. S-au făcut stricăciuni, s-au furat lucruri din biserică, au fost atinse sfintele taine?

- întrebări pentru preotul ortodox a. Ce act a stat la baza intrării dumneavoastră în biserică şi a evacuării credincioşilor greco-catolici? b. Orice imobil aflat în litigiu în instanţă nu poate fi evacuat; ştiaţi acest lucru? Dacă da, de ce aţi intrat? c. De ce aţi chemat politia? d. Cine va rămâne în biserică? Ce va face cealaltă parte; unde îşi va ţine slujbele?

- întrebări pentru poliţie a. De ce aţi intervenit? b. Din ordinul cui aţi intervenit? c. Nu ştiaţi că imobilul este în litigiu? (întrebările a şi c se pot inversa) d. Până când va rămâne poliţia la faţa locului?

- întrebări pentru reprezentatul statului în teritoriu, prefectul

a. Ce va face prefectura pentru aplanarea conflictului? b. c*m este apărată proprietatea în judeţul Alba, dacă cultul greco-catolic are două sentinţe definitive de punere în posesie, iar tribunalul din Alba le pune la îndoială (nu le ia în considerare)? c. Se poate spune că minoritatea religioasă greco-catolică este discriminată?

- întrebări pentru reprezentanţii comisiei de dialog a. ce efect va avea această atitudine a credincioşilor ortodocşi în plan internaţional, mai ales a relaţiilor dintre biserica ortodoxă şi cea catolică?

TIPURI DE REPORTAJE:

Reportajul de actualitate: PACKAGE

În cazul analizat se pot alege răspunsurile la întrebările: - preot greco-catolic – c*m aţi încercat să aplanaţi conflictul iscat? - preot ortodox – ce act aţi avut pentru a putea cere evacuarea? - poliţia – cine v-a dat ordin să interveniţi?; de ce aţi acţionat de partea ortodocşilor? - prefect – c*m este respectată proprietatea în judeţul Alba? De ce nu aţi intervenit?

Reportaj FEATURES

Exemplu: Dictatura sindicatelor din regiile autonome duce la diferite fenomene.

SNCFR, care s-a împărţit în cinci societăţi, are mari pierderi (circa 3 miliarde de lei pe lună), dar acordă facilităţi salariaţilor – doisprezece călătorii gratuite pentru membrii SNCFR şi familiile acestora. De fiecare dată când sindicatele urlă pentru salarii mai mari, guvernul găseşte ”soluţia”: măreşte tariful la călătorii.

Ce se urmăreşte de fapt cu acest reportaj? Răspunsul la următoarele întrebări: - De ce a fost necesară împărţirea SNCFR în cinci societăţi? - c*m poate acorda o societate cu pierderi avantaje salariaţilor? Cine permite acest lucru? - Cât costă aceste avantaje şi cât din pierderile societăţii s-ar putea acoperi fără a se mai acorda aceste avantaje? - Până când se vor mai majora tarifele la CFR călători?

- Majorarea de tarife creează inflaţie. Nu sunt regiile cele care creează artificial inflaţia? - Chiar este statul la cheremul sindicatelor? - Ce ar trebui să facă ca să scape de această presiune socială, care este – până la urmă – una inflaţionistă? - Care este suma cu care statul subvenţionează CFR călători? Din ce bani? De la buget? - Este CFR călători rentabil? - Este acesta un ”exemplu” şi pentru alte societăţi de a face la fel (de a creea presiuni asupra statului)?

Se urmăreşte explicarea fenomenului şi implicaţiile asupra omului şi a economiei. Se caută soluţii reale → întrebarea cea mai importantă fiind: există voinţă de a redresa sistemul? – ştiind fiind faptul că dacă nu se va redresa acum, şansele de a o face mai târziu sunt foarte mici!

FEATURES

Roşia Montană

Expunerea subiectului - cel mai important zăcământ de aur din România va intra în exploatare peste (cât?) timp. Expunerea dilemei - în zonă se află 200 de familii care trebuie evacuate (pentru înce- perea lucrărilor. Expunerea conflictului - acele familii nu doresc să îşi părăsească casele . Părţile implicate: - firma româno-canadiană; - localnicii care se împotrivesc; - localnicii care sunt de acord. Alte opinii: - specialişti ecologi(poluarea apei, a mediului în general); - specialişti geologi(zăcământ bogat); - specialişti arheologi(în zonă există vestigii antice care vor trebui mutate sau sunt în pericol de a se distruge).

Argumentele fiecărei părţi: sătenii (ţărani) – aici au gospodării, nimeni nu le garantează că vor primi bani pentru noile case şi pământ la fel de bun pentru agricultură. Întrebări, chestiuni de atins : - De ce nu aţi pleca din zonă? - Dacă v-ar da casă şi teren altundeva, aţi pleca? - pentru primar: Dacă va ieşi cu scandal, dumneavoastră ce veţi face? firma şi oamenii care vor lucra la acea firmă – se creează locuri de muncă bine plătite şi se revitalizează şi alte industrii pe orizontală . Întrebări, chestiuni de atins: - pentru managerul firmei: - ce veţi face cu cele 200 de familii? Le veţi asigura casă şi pământ în altă parte? Unde? în ce comună? Cam ce primar a fost de acord să dea pământ la 200 de familii?! - Din punct de vedere ecologic, care vor fi consecinţele pe termen lung? Aţi făcut vre-un

studiu? Arheologii – întrebări: – cât de valoroase sunt vestigiile de la Roşia Montană? Ar putea ele fi conservate altundeva?

Concluzii:

În cazul acestei probleme e vorba în esenţă de argumentele economice contra argumentelot umane. Astfel, întrebările la care ar trebui să răspundă acest reportaj sunt următoarele: - progres, dar nu cu orice preţ → cam cât mai valorează omul astăzi? → cam cât mai valorează mediul pentru noi? - NATURA, cât va avea de suferit? - Viitorul la Roşia Montană e cu noi locuri de muncă: majoritatea asta vrea; minoritatea trebuie să se plece (şi să plece) – aceasta este libertatea garantată de democraţie? Asta este democraţia?