Curs de Argumentare si Dezbateri

Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri


1


StructuraI.

1. Prezentare generală2. Structura unui argument 3. Tipuri de dovezi4. Regulile argumentatorului iscusit

II.1. Respingerea unui argument2. Erori de logică

III.1. Moţiunea2. Cazul afirmator3. Rolurile vorbitorilor

IV1. Chestionarea încrucişată2. Criterii de jurizare3. Chestiuni de stil şi etică a dezbaterilor

I.1. Prezentare generală

http://www.idebate.org/, http://www.ardor-deb.ro, http://www.idebate.org/wiki_ro/

How to brush up your debating skills

http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/politics/election_2010/8619277.stm

Filme de văzut:

12 Angry MenErin BrockovichGood Will HuntingThe Devil’s AdvocateYes, Prime MinisterThe Great Debaters

2

http://www.idebate.org/wiki_ro/

http://www.ardor-deb.ro/

http://www.idebate.org/


Ce e argumentul?

Un argument este o încercare de a demonstra adevărul unei afirmaţii, numită concluzie, bazându-ne pe adevărul unei mulţimi de alte afirmaţii, numite premise. Aproape toate clasificările găsite au la bază acelaşi criteriu şi anume modul în care se construieşte raţionamentul. Astfel argumentele pot fi:

o Inductive o Deductive o Prin analogie

Tipul de argument

Exemplu Avantaje Dezavantaje

INDUCTIV

P1. Biologia este plictisitoare.P2.Chimia este plictisitoare.P3.Franceza este plictisitoare.Concluzia: Toate materiile sunt plictisitoare.

- Este uşor de creat- Poate fi uşor de contraargumentat

DEDUCTIV

P1. Doua unghiuri ale unui triunghi măsoară 60 de gradeP2. Un triunghi are 180 de grade Concluzia: Cel de-al treilea unghi are tot 60 de grade

- Este foarte greu de contraargumentat

- Este destul de greu sa creăm un astfel de argument

Prin ANALOGIE

Analogia = o comparaţie care pune accentul de asemănările dintre doua lucruri altfel diferite

- Atrage atenţia- Este uşor de gasit

- Sunt argumente instabile

I.2 Structura de bază a argumentului (ARD)

Pentru ca un argument să fie credibil, el trebuie să conţină câteva elemente importante:

1. AFIRMAŢIE=ideea, exprimată simplu şi concis, pe care vrem să o susţinem în timpul dezbaterii. Aceasta se formulează ca un titlu sau o propoziţie scurtă care enunţă exact esenţa a ceea ce se doreşte a fi demonstrat.

2. RAŢIONAMENTul constă în explicarea în detaliu, pas cu pas, a lucrurilor pe care dorim să le afirmăm. Astfel, raţionamentul se constituie dintr-o înşiruire

3


logică a premiselor de la care pornim, oferă justificarea prin care acele premise duc la concluzia (AFIRMATIA) respectivă. În aceastĂ parte a argumentului se găseşte atât substanţa acestuia-ceea ce vrem să spunem- cât şi logica acestuia- cum ajungem la ceea ce vrem să spunem.

3. DOVADA= un exemplu concret care să ilustreze / să certifice ceea ce se exprimă prin RAŢIONAMENT. Exemplul trebuie să fie îndeajuns de larg încât să confirme ideea sustinută. De asemenea, ORICE dovadă trebuie să fie explicată, nu numai expusă, aratând celorlalţi: 1.ce înseamnă dovada? 2.de ce e relevantă pentru argument? Si 3. că este suficientă pentru a demonstra întreaga afirmaţie.

4. IMPACTARE= o dată ce argumentul alcătuit din primele trei părţi este conturat, este necesar, întotdeauna, să-i arătăm importanţa faţă de tema la care se referă, şi relevanţa (la ce duce argumentul, in ce fel e important pentru discuţia respectivă).

IMPORTANT! DOVADA susţine RAŢIONAMENTUL, iar acestea două împreună susţin AFIRMAŢIA, căreia i se atribuie o IMPORTANŢĂ.

I.3. Tipuri de dovezi

Definiţie

Dovezile pot fi privite în general ca orice formă de sprijin care contribuie la demonstrarea unui argument în mod verificabil, presupus obiectiv. Ele pot consta din studii ştiinţifice, sondaje, declaraţii ale experţilor în domeniu, exemple (studii de caz) etc. Se cuvine menţionat totuşi că majoritatea acestor exemplificări nu sunt argumente ultime şi imbatabile şi sunt supuse unui anumit grad de subiectivitate, fie din cauza unor imperfecţiuni în efectuarea lor, fie din cauza limitărilor ce apar la generalizarea concluziilor, fie pur şi simplu din cauză că fac apel la percepţii umane şi prin aceasta se bazează pe chestiuni subiective. In pofida acestor menţiuni totuşi, dovezile ocupă un loc crucial într-o rundă de dezbateri, pentru că oferă temeiul unui argument.

1. Studiile ştiinţifice

Constau în utilizarea unei serii de metode de investigaţie (observaţia, descrierea, experimentul, studiul legăturilor cauzale etc.) în scopul testării unor ipoteze şi dobândirii unor noi cunoştinţe într-un domeniu specific. Cel mai adesea, studiile sunt întreprinderi ample şi complexe, iar înţelegerea lor necesită cunoştinţe temeinice de statistică, sociologie, psihologie experimentală etc. Sunt în egală măsură dovezile care pot oferi cele mai impresionante rezultate şi concluzii. Se recomandă utilizarea cu moderaţie a concluziilor anumitor studii, din moment ce în majoritatea cazurilor, cei care le vor folosi nu vor fi verificat validitatea tuturor metodelor de investigaţie folosite. Avantajele studiilor, pe de altă parte, constau de multe ori în:

gradul extins de acoperire geografică;

4

http://idebate.org/wiki_ro/index.php/Argument


surprinderea unor fenomene de-a lungul unui număr mare de ani;

o cantitate considerabilă de corelaţii între diversele variabile avute în vedere.

2. Sondajele de opinie

Unele dintre cele mai des întâlnite dovezi în dezbateri, sondajele de opinie sunt expresii ale opiniilor populaţiei dintr-o anumită sferă geografică asupra unui set de chestiuni. Există însă şi o serie de precauţii care trebuie avute în vedere în momentul în care apelaţi la sondaje ca formă de sprijinire a argumentelor:

posibile erori de selectare a subiecţilor;

rata non-răspunsurilor;

răspunsurile părtinitoare;

ordinea întrebărilor afectează de multe ori proporţiile răspunsurilor;

gradul şi proporţionalitatea de acoperire geografică.

3. Declaraţiile experţilor în domeniu

Uneori, o dezbatere interminabilă pe un subiect în care niciunul din cei implicaţi nu este expert poate fi terminată prin aducerea în atenţie a unei declaraţii sau a unei serii de declaraţii ale experţilor în acel domeniu. Bineînţeles, acest tip de dovadă nu este foarte convingătoare de una singură, ci de cele mai multe ori atunci când este coroborată cu alte forme de dovezi (studii ştiintifice, sondaje de opinie, studii de caz). Înainte de a folosi o astfel de declaraţie/opinie, e bine să vă întrebaţi:

- este persoana în cauză cu adevarat expert în domeniul respectiv? Care sunt standardele pe care trebuie să le îndeplinească?

- face parte persoana în cauză dintr-o majoritate în ce priveşte opiniile în domeniul de expertiză sau e mai degrabă reprezentantul părerilor minorităţilor?

- există şi alte dovezi concrete în sprijinul declaraţiilor persoanei în cauză?

4. Studiile de caz

Studiile de caz reprezintă o formă de investigare ştiinţifică ce se bazează nu atât pe aspectul cantitativ al cercetării, cât pe cel calitativ, de studiere în profunzime a unui anumit fenomen. Avantajul acestora este nivelul mult mai atent de explicare a corelaţiilor şi legăturilor cauzale dintre anumite fenomene. Principalul dezavantaj este posibilitatea mult mai mică de a generaliza concluziile unui astfel de studiu. În general este nevoie de un număr foarte mare de studii de caz pentru a putea face o

5


generalizare, şi chiar şi atunci, de cele mai multe ori aceasta trebuie făcută prin raportare la o zonă geografică sau/şi o perioadă de timp.

I.4. Regulile argumentatorului iscusit1. Identificaţi premisele şi concluzia !2. Prezentaţi-vă ideile într-o ordine firească!3. Porniţi de la premize solide!4. Folosiţi un limbaj concret, specific, precis!5. Evitaţi exprimările evaluative!6. Fiţi consecvenţi cu folosirea termenilor!7. Fiţi consecvenţi cu folosirea fiecărui termen!

1) Identificaţi premisele şi concluziaPentru a identifica concluzia unui argument punem întrebarea: Ce anume vrea

să dovedească acest argument? Concluzia este afirmaţia pentru care trebuie oferite motive. Afirmaţiile care ne oferă motive pentru susţinerea concluziei se numesc premise.

Să luăm de exemplu acest citat din Winston Churchill: „Fiţi optimişti. Nici nu are rost să fiţi altceva.” Acesta este un argument, deoarece Churchill ne oferă un motiv să fim optimişti: premisa că nu are rost să fim altceva. Premisa şi concluzia lui Churchill sunt destul de evidente, dar concluziile anumitor argumente s-ar putea să nu fie atât de evidente până când ele nu sunt explicate.

Sherlock Holmes este nevoit să explice una dintre concluziile sale cheie în Întâmplarea cu Fulgerul Argintiu: „În grajduri era ţinut un câine de pază şi totuşi, deşi cineva intrase şi luase un cal, câinele nu lătrase. Evident, vizitatorul fusese cineva pe care câinele îl ştia bine.”

Holmes are două premise: una este explicită: câinele nu l-a lătrat pe vizitator. Cealaltă este un adevăr general despre câine, pe care Holmes presupune că îl ştim: câinele îi latră pe străini. Împreună, aceste premise implică faptul că vizitatorul nu era străin.

Când folosim argumente pentru a afla ceva, putem uneori pleca de la concluzia pe care vrem s-o apărăm. Prima grijă este să o formulaţi clar. Dacă vreţi să luaţi drept adevărată concluzia lui Churchill, şi să susţineţi că că ar trebui să fim optimişti, spuneţi-o limpede. Apoi, întrebaţi-vă ce motive aveţi să susţineţi această concluzie.

Aţi putea recurge la autoritatea lui Churchill: dacă el spune că ar trebui să fim optimişti, cine suntem noi să susţinem contrariul? Totuşi, acest recurs la autoritate s-ar putea să nu ne servească prea mult, pentru că există probabil măcar o altă persoană care a susţinut că ar trebui să fim pesimişti. Trebui să faceţi deci un efort de gândire independent.

Încă o dată: care sunt motivele voastre de a crede că ar trebui să fim optimişti?

6


Poate este motivul vostru acesta: că dacă suntem optimişti, dispunem de mai multă energie pentru a obţine succesul pe când pesimiştii se simt înfrânţi dinainte, şi din această cauză nici măcar nu fac efortul de a încerca să reuşească, Astfel aţi ajuns la o premisă majoră: optimiştii au mai multe şanse de reuşită, de împlinire a scopurilor pe care şi le-au propus. Dacă aceasta este premisa voastră, atunci spuneţi-o limpede.

S-ar putea să fiţi nevoiţi să încercaţi mai multe tipuri de argumente până îl veţi descoperi pe cel care să meargă. 2) Prezentaţi-vă argumentele într-o ordine firească

Argumentele scurte sunt de obicei prezentate într-un paragraf sau două. Începeţi cu concluzia, urmată de motivele voastre, sau începeţi întâi cu premisele şi apoi treceţi concluzia la urmă. Prezentaţi-vă ideile într-o ordine care să dezvăluie felul în care raţionaţi în chipul cel mai uşor de înţeles pentru cel care vă ascultă.

Este posibil să vă vedeţi nevoiţi să rearanjaţi argumentele de mai multe ori pentru a găsi ordinea firească.

3) Porniţi de la premise solide.Indiferent cât de bine aţi argumenta de la premise la concluzie, concluzia voastră

va şi slabă dacă premisele voastre sunt slabe. Uneori este uşor să pornim de la premise solide. Este posibil să aveţi exemple binecunoscute la îndemână sau experţi bine informaţi, care susţin în mod clar aceeaşi idee. Alteori este mai greu. Dacă nu sunteţi siguri de soliditatea unei premise, este probabil cazul să întreprindeţi cercetări suplimentare şi/ sau să creaţi un scurt argument în spijinul premisei. Dacă vedeţi că nu puteţi argumenta premisele cum se cuvine, abandonaţi-le cu totul şi începeţi din altă parte.

4) Folosiţi un limbaj concret, specific, precis.Fiţi limpezi când scrieţi. Evitaţi termenii abstracţi, vagi, generali.

„Am urcat pe munte ore întregi în soare” este de o sută de ori mai bine decât „A fost o îndelungată perioadă de efort susţinut.”

5) Evitaţi exprimările evaluative

Rezistaţi tentaţiei de a vă întări argumentele prin caricaturizarea părţii adverse. În general, oamenii susţin o poziţie sau alta pentru motive sincere şi serioase. Încercaţi să le pricepeţi punctul lor de vedere chiar dacă sunteţi de părere că este complet eronat.

Cineva care se opune folosirii unei noi tehnologii nu este neapărat în favoarea „revenirii la viaţa în caverne” de exemplu, iar persoana care susţine reducerea cheltuielilor militare nu susţine neapărat „predarea în mâinile ruşilor”. Dacă nu sunteţi în stare să vă imaginaţi cum poate susţine cineva punctul de vedere pe care îl atacaţi, nu înseamnă decât că nu îl înţelegeţi încă.

Evitaţi, în general, exprimările a căror unică menire este să antreneze afectiv pe cititorii sau ascultătorii voştri, fie pro, fie contra punctului de vedere aflat în discuţie.

7


Exprimările evaluative sunt o piedică în beneficiul celor deja convertiţi, pe câtă vreme o prezentare imparţială a faptelor poate aduce noi adepţi prin simpla enunţare.

6) Fiţi consecvenţi în folosirea termenilorFolosiţi acelaşi grup de termeni pentru fiecare idee. Folosirea aceloraşi termeni

este cu precădere importantă când argumentul vostru depinde de evidenţierea legăturilor dintre premise.

Ca atare, este important să fim consecvenţi cu folosirea termenilor dacă vrem ca legătura strânsă dintre premise, luate individual, şi cea dintre premise şi concluzie să nu fie pierdute.

7) Fiţi consecvenţi cu folosirea fiecărui termenTentaţia – şi eroare – opusă este aceea de a folosi acelaşi termen în mai multe

accepţiuni. Aceasta este aşa-numita eroare de logică a ambiguităţii (a echivocaţiei)Ex. De ambiguitate: „Femeile şi bărbaţii sunt diferiţi din punct de vedere fizic şi afectiv. Ca atare, sexele nu sunt egale şi de aceea, legea nu ar trebui să pretindă că ele sunt egale.”

Uneori suntem tentaţi să fim ambigui prin utilizarea vagă a unui termen cheie. O metodă bună pentru a evita ambiguitatea este să definiţi cu multă atenţie orice termen cheie atunci când îi introduceţi în discuţie. Mai apoi, nu vă rămâne decât să fiţi convinşi/ siguri că îi întrebuinţaţi doar în sensul în care i-aţi definit. Aplicaţi regula mai des în cazul unor termeni specili sau de natură tehnică.Voltaire: „Dacă vrei să stai de vorbă cu mine, defineşte-ţi termenii!”A defini – a stabili graniţele.

PARTEA II

II.1. Atacarea unui argument

Respingerea unui argument constă în afirmarea explicită a dezacordului cu afirmaţia respectivului argument şi prezentarea unor motive convingătoare pentru care teza argumentului nu poate fi luată în considerare. În cadrul unei runde de dezbateri, respingerea argumentelor echipei adverse este una dintre îndatoririle de bază, atât pentru afirmatori, cât mai ales pentru negatori. Orice argument pentru care nu se propune o respingere, poate fi considerat ca fiind acceptat de către echipa oponentă. Pentru a câştiga dezbaterea, o echipă trebuie să demonstreze nu doar de ce argumentele proprii sunt bine întemeiate, ci şi de ce argumentele celeilalte echipe nu au fost demonstrate într-un mod corect sau convingător.

Există o serie de moduri diferite în care puteţi arăta de ce un argument nu poate fi luat în considerare. Uneori o singură tehnică poate funcţiona, alteori este util dacă acţionaţi atât la nivelul raţionamentului, cât şi al dovezilor.

8


- raţionamentul conţine erori de argumentare: este foarte posibil ca întregul argument să se bazeze pe o legătură cauzală inexistentă, pe un apel la majoritate nedocumentat, sau pe o generalizare pripită; încercaţi să identificaţi aceste erori acolo unde este cazul şi scoateţi-le în evidenţă!

- nu există suficiente dovezi în sprijinul argumentului: fie că argumentul celeilalte echipe nu este susţinut prin dovezi convingătoare, fie credibilitatea surselor poate fi pusă la îndoială, sau uneori pur şi simplu aveţi dovezi mai noi sau din surse mai credibile, care susţin contrariul.

- nu este demonstrat factual: argumentul se bazează doar pe speculaţii, fără să facă trimitere la dovezi, exemple istorice sau studii de caz; chiar dacă este plauzibil, nu poate fi considerat demonstrat dincolo de orice urmă de îndoială.

- prezintă o situaţie care este inclusă într-un argument propriu: poate că argumentul lor nu este decât o excepţie a unui caz general prezentat într-unul dintre argumentele voastre ; în acest caz, impactul argumentului lor în cadrul dezbaterii este mult diminuat sau îşi pierde total relevanţa.

- impactul este minor prin comparaţie cu impactul argumentelor voastre: deşi argumentul poate fi corect construit din punct de vedere logic, implicaţiile acestuia sunt valabile pe o arie foarte restrânsă (din punct de vedere geografic, temporal, al efectelor, al populaţiei afectate etc.)

II.2. Erori de logică

1. Generalizarea pripită

un argument prin exemplificare, incorect utilizat. Un argument prin exemplificare bun include un mare număr de exemple, dar o generalizare pripită este bazata pe doar unul sau două exemple.

Exemplu : Azi dimineaţă am dat peste două şoferiţe care au făcut greşeli elementare de condus. De bună seamă, femeile sunt un pericol la volan.

NOTĂ: o mare parte dintre prejudecăţi sunt exemple de erori de logică.

2. Cauză – Coincidenţa

doar pentru că un eveniment survine după un alt eveniment, nu ne permite să tragem concluzia că primul eveniment a fost cauza celui de-al doilea.

Exemplu : În fiecare dimineaţă, cocoşul cântă înainte să se lumineze de zi. Pesemne că el este cel care provoacă răsăritul soarelui.

9

http://idebate.org/wiki_ro/index.php/Erori_de_argumentare


NOTĂ: o mare parte dintre superstiţii sunt şi ele exemple de erori de logică.

3. Atacul la persoană

se încearcă discreditarea unui argument prin devierea atenţiei asupra caracterului sau particularităţilor persoanei care sprijină argumentul respectiv.

Exemplu: De ce am asculta propunerile privitoare la sistemul de asigurări de sănătate care vin din partea unui bărbat care îşi înşeală soţia?

4. Apelul la autorităţi în diverse domenii

apelul la autoritate nu este greşit în sine, ci doar atunci când autoritatea nu are expertiză în domeniul de discuţie.

Exemplu: Am văzut o reclamă în care celebrul jucător de fotbal Pele recomandă baterii “Energizer”. Cred că de acum încolo numai asta am să folosesc şi eu, doar e Pele cel care le face publicitate.

5. Panta alunecaosă

presupune că săvârşirea unei anumite acţiuni ar provoca un întreg lanţ de evenimente nedorite.

Exemplu: Dacă începeţi să lipsiţi de la cursuri, nu mai e mult până ce o să lipsiţi şi de la seminarii, şi o să ignoraţi complet facultatea, şi nici nu o să vă mai chinuiţi s-o absolviţi, şi o să trebuiască să faceţi tot felul de munci mărunte toată viaţa, fără să reuşiţi vreodată să aveţi un trai decent. Deci, nu lipsiţi de la cursuri, dacă vreţi să aveţi un trai decent.

6. Raţionamentul circular

este un raţionament care se manifestă ca şi cum o întrebare care trebuie pusă a primit deja raspuns .

Exemplu : Cred că ar trebui să facem astfel, deoarece aşa mi se pare corect să facem.

7. Falsa dilema

se creează o situaţie limită în care eşti pus să alegi fără a ţi se da mai multe variante.

Exemplu: Ori mergem la teatru, ori nu mai ieşim din casă.

10


Exerciţii

1. Identificarea unor erori de logică:

David Beckham spune ca Pepsi este cea mai buna bautura, deci asa trebuie sa fie.

Ministrul de externe al Rusiei spune ca tara sa are doar intentii pasnice si ar trebui sa-l credem pe cuvant.

Daca am avea pedepse mai dure pentru infractiunile rutiere nu ar mai fi asa de multe accidente.

In ultimii cinzeci de ani, odata cu imbunatatirea sistemului de educatie a crescut si rata criminalitatii juvenile. Desi educatia are efecte pozitive, se pare ca aduce cu sine si o crestere a criminalitatii.

De ce sa nu acceptam noul proiect de lege cand 90% din populatie e deja de acord cu acesta?

Este de preferat sa interzicem total fumatul in baruri. Singura alternativa este ca peste tot sa se fumeze si sa fie un fum insuportabil.

Experientele paranormale exista pentru ca am avut experiente care nu pot fi explicate decat prin existenta paranormalului.

Nu ar trebui sa il ascultam pe ministrul sanatatii cand ne spune ca fumatul dauneaza grav sanatatii pentru ca si el fumeaza din cand in cand.

Pana acum nimeni nu a reusit sa infirme existenta OZN-urilor, deci acestea trebuie sa existe.

Argumentul tau este absolut irelevant pentru ca stiu sigur ca tu n-ai facut cursul de argumentare, deci nu cunosti reguli elementare de formulare a argumentelor.

Daca alcoolul si fumatul sunt permise, ar trebui sa fie permisa si marijuana, pentru ca nu are efecte negative mai grave decat acestea.

Azi toate soferitele pe care le-am vazut au facut cate o greseala elementara de condus. De buna seama pentru ca femeile nu sunt buni soferi.

De zeci de ani de zile toata lumea face la fel. De ce ar trebui sa schimbam traditia tocmai acum?

Inainte sa demonstrez eu de ce cred ca Pamantul e rotund, mai bine arata-mi tu de ce crezi ca nu e.

Scriitorul Gunter Grass a marturisit recent ca in tinerete a avut de a face cu aparatul de securitate al nazistilor. De acum incolo nu ar mai trebui sa ne interseze cartile sale.

2. SPAR debates (90’, 90’, 60’, 60’)

o In Romania de astazi, merita sa fii corupto Razboiul pentru impunerea democratiei este justificato Tinerii se pot realiza mai bine in tara decat in strainatateo Cenzura este justificata

11


o O strategie preemptiva in lupta cu teroristii este justificatao Televiziunea are, per total, o influenta mai degraba benefica decat

daunatoareo Programele de discriminare pozitiva sunt justificateo Dezvoltarea economica e mai importanta decat protectia mediuluio Dezbaterile sunt o prostieo Libertatea de expresie ar trebui limitatao Statele lumii dezvoltata ar trebui sa ierte datoria statelor lumii a treiao Presa ar trebui sa se autocenzurezeo Uniformele ar trebui reintroduse in scolio Limita de varsta pentru consumul de bauturi alcoolice ar trebui redusao Votul cetatenesc ar trebui facut obligatoriuo Sistemul de educatie romanesc ar trebui sa-si schimbe modalitatile de

examinare finalao Prostitutia ar trebui legalizatao Fumatul ar trebui sa fie permis/interzis in locurile publice

PARTEA III

III.1.MOŢIUNEA

Definiţie: Motiunea este formularea exacta a temei asupra careia se va discuta in cadrul unei runde de dezbateri. Majoritatea afirmatiilor care tin de lumea inconjuratoare au potentialul de a se constitui intr-o motiune (chestiuni care tin de politica, economie, cultura, social, medicina/bioetica, educatie, relatii internationale, filosofie, drepturi si libertati etc.), cu anumite exceptii: afirmatiile truistice, cele tautologice, sau cele dovedite stiintific si acceptate in unanimitate de autoritatile in domeniu ("Apa fierbe la temperatura 100 de grade pe scara Celsius").

Caracteristici: O motiune trebuie sa indeplineasca minim 2 conditii: (1) trebuie sa presupuna existenta unui conflict, trebuie sa permita existenta unei parti care sa se declare de acord cu motiunea si in acelasi timp a unei parti care sa se declare impotriva motiunii; (2) trebuie sa fie echilibrata, sa ofere sanse reale de castig ambelor tabere, atat celei care sustine motiunea, cat si celei care o neaga.

Tipuri: Exista 2 tipuri majore de motiuni, in functie de abordarea dezbaterii:

- de valoare: pun in discutie gradul diferit de acceptare a unei valori - "Televiziunea are mai mult efecte negative decat pozitive " sau creeaza situatii in care doua valori

12


sunt in opozitie - "Dreptul publicului la informare este mai important decat dreptul persoanelor publice la viata privata"

- de strategie: discuta gravitatea unor probleme si oportunitatea implementarii unor schimbari - "Romania ar trebui sa legalizeze consumul de droguri usoare"

Abordarile celor doua motiuni presupun structurari diferite ale cazurilor prezentate si ale liniilor de argumentare pe parcursul dezbaterii.

III.2.CAZUL AFIRMATOR (CAZUL LA PRIMA VEDERE)

In terminologia juridica prima facie (la prima vedere in traducere aproximativa) presupune ca exista suficiente dovezi pentru a demonstra o anumita afirmatie. Aceasta notiune se coreleaza cu "obligatia de a demonstra" (burden of proof) o anumita pozitie, care in dezbateri revine echipei afirmatoare.

Obligaţia de a demonstra moţiunea într-o dezbatere se compune din mai multe obligaţii, sau datorii, pe care un vorbitor sau o echipă trebuie să le îndeplinească pentru a câştiga dezbaterea. Pe de o parte, această obligaţie este mai degrabă o convenţie care priveşte răspunsul la întrebarea „cine ar trebui să îşi prezinte cazul prima oară?” Pe de altă parte însă obligaţia de a demonstra este mult mai importantă, deoarece conţine toate cerinţele logice pentru acceptarea sau respingerea unui caz: obligaţia de a avea conflict (de a propune o schimbare); obligaţia de a avea un caz consistent (de a aduce dovezi în sprijinul afirmaţiilor); obligaţia de a convinge (de a demonstra că argumentele aduse sunt mai bune decât ale echipei adverse).

DEFINITIILE

Definirea termenilor motiunii precum si a altor termeni ce vor fi folositi de catre echipa afirmatoare este una dintre conditiile de baza ale unei bune desfasurari a dezbaterii. De cele mai multe ori cei care dezbat vor trebui sa construiasca definitii clare ale unor termeni specifici ce tin de motiune ("mass-media", "euthanasia", "cenzura", "coruptie", "integrare europeana" etc.), cat si a unor termeni intalniti recurent in formularea motiunilor ("a legaliza", "mai important", "preferabil", "moral" etc.). Este important ca definitiile sa aiba la baza o anumita autoritate in domeniu (Dictionar EXplicativ al Limbii Romane, Dictionar Enciclopedic, dictionare specializate pe domeniul juricid, medical, economic etc.), dar este recomandat de multe ori ca definitiile sa fie modelate in asa fel incat sa corespunda scopurilor echipei afirmatoare. Mai mult, exista cateva principii generale pe care o definitie trebuie sa le respecta in cadrul unei dezbateri:

- sa fie relevanta scopului dezbaterii: desi o definitie din DEX pentru globalizare are o anumita autoritate, e posibil ca intr-o dezbatere despre efectele benefice si cele negative ale globalizarii sa fie mai utila o definitie dintr-o publicatie specializata;

13


- sa nu fie partinitoare: a defini avortul ca "practica imorala de ucidere a unei fiinte umane" intr-o dezbatere despre legalizarea avortului va servi cu siguranta afirmatorilor, insa va lasa foarte putin spatiu de argumentare echipei negatoare;

- sa nu fie prea larga sau prea restransa: in contextul unei motiuni ca "ONU ar trebui sa impuna prevederi internationale mult mai stricte cu privire la poluarea raurilor", afirmatorul nu va avea foarte multe de castigat definind "poluare" drept "deversarea de sticle"; in egala masura, nu ar fi o alegere inspirata pentru bunul mers al dezbaterii sa defineasca "poluare" drept "contaminare cu un corp strain", negatorul putand argumenta ca pana si pestii sau plantele sunt corpuri straine de apa si ca definitia afirmatoare este mult prea permisiva;

- sa nu fie truistice sau tautologice: afirmatorul nu aduce nici o clarificare in dezbatere daca defineste "dreptul la viata privata" drept "libertatea de a avea o viata privata" sau "ineficient" drept "care nu indeplineste standardele de eficienta" si isi creaza toate premisele ca definitiile sa fie puse in discutie de catre negatori.

CRITERIUL

Criteriul unei dezbateri este standardul propus de o echipa din prisma careia se va judeca demersul acesteia. Intr-o dezbatere de valoare, criteriul reprezinta unitatea de masura pentru a judeca efectele pozitive si cele negative ale unei situatii, sau pentru a pune in balanta doua valori care intra in conflict. Intr-o dezbatere de strategie, criteriul - denumit si scop - este valoare catre care se tinde, iar planul propus de afirmator este modalitatea de atingere a respectivei valori/respectivului scop.

Un criteriu bine ales trebuie sa respecte si el anumite principii generale:

- sa fie diferit de o simpla reformulare a motiunii: de multe ori echipele sunt tentate sa aleaga drept criteriu tocmai ceea ce au de demonstrat ca este de dorit. Intr-o dezbatere ca "Siguranta nationala este mai importanta decat protejarea libertatilor individuale", afirmatorii nu aduc nimic nou in dezbatere alegand drept criteriu "siguranta populatiei";

- sa fie specific: o alta tendinta des intalnita este adoptarea unui criteriu cu care toata lumea poate fi de acord si la care se poate ajunge intr-o multime de moduri, nu doar prin cazul afirmator/negator, cel mai cunoscut exemplu in acest sens fiind "bunastarea populatiei";

- sa fie o valoare elementara si de dorit: criteriul sau scopul trebuie sa fie expresia evidenta a unei valori de baza; daca echipa adversa trebuie sa va intrebe de ce doriti "o educatie corecta" in calitate de afirmatori pe motiunea "Cenzura formelor de expresie artistica e justificata", poate e cazul sa va intrebati care e adevarata miza a cazului dumneavoastr; "protejarea copiilor" poate fi in acest sens o valoare mult mai adecvata ce poate fi inteleasa mai usor si de catre echipa adversa.

14


ARGUMENTELE

In cadrul unui discurs, e recomandat ca argumentele sa fie grupate pe o anumita structura, si sa pastreze in orice moment relevanta fata de criteriu. Argumentele specifice pot fi grupate sub "umbrela" unui argument major, numit si contentie. Un exemplu despre construirea unui astfel de caz poate fi urmatorul:

Motiune: Cenzura guvernamentala a formelor de expresie artistica e justificata

Criteriu: Protejarea grupurilor sociale vulnerabile

Contentia A: Accesul grupurilor fara discernamant la anumite forme de expresie le pericliteaza dezvoltarea

Argumentul 1: Efectul violentei in mass-media (muzica, film, multimedia) asupra copiilor este unul demonstrat

Argumentul 2: Limitarea accesului minorilor la materiale pornografice are o sustinere psihologica

Contentia B: Sensibilitatile religioase si etnice pot fi foarte usor declansate in societatea contemporana, cu efecte devastatoare

Argumentul 1: Minoritatile religioase si etnice pot percepe anumite forme de expresie drept sursa de disconfort si marginalizare

Argumentul 2: Reactia minoritatilor la anumite forme de expresie artisitca se traduce cel mai adesea in actiuni concrete .

NOTA: Orice argument adus in discutie trebuie fie contraargumentat, fie aprobat de echipa oponenta (acord strategic) In caz contrar, se considera castigat de echipa care l-a propus in cadrul dezbaterii.

CAZUL DE VALOARE

Dezbaterile de valoare presupun ca, in prima instanta, echipa afirmatoare sa propuna un criteriu prin care apere valoarea din cadrul motiunii. Este de datoria echipei afirmatoare sa explice pertinent legatura dintre motiune, criteriul propus de dansii si argumentele care vin sa sustina respectivul criteriu. Dupa prezentarea cazului afirmator echipa negatoare are la dispozitie mai multe strategii de atac:

a) Poate incerca sa sustina valoarea opusa din cadrul motiunii propunand un criteriu si un caz propriu

b) Poate accepta valoarea echipei afirmatoare dar sa prezinte un criteriu propriu si sa incerce sa demonstreze superioritatea lui fata de cel afirmator

c) Poate incerca sa demonstreze ca intre valoarea si criteriul afirmatorilor nu exista nicio legatura valida, sau lipsa legaturilor intre criteriu si argumentele afirmatorilor;

Oricare va fi strategia aleasa ea va fi prezentata de primul vorbitor al echipei negatoare si nu trebuie schimbata pe durata intregii dezbateri. In cazul in care echipa

15


negatoare nu va prezenta o pozitie argumentata solida de la inceput aceasta va pierde runda. Echipa negatoare se poate declara de accrd cu o parte din argumentele aduse de afirmatori, dar trebuie sa o faca la primul vorbitor si contraargumentarea acestora ulterioara nu mai poate fi facuta.

Exemplu: Dreptul presei la informarea cetatenilor este mai important decat dreptul politicienilor la viata privata.

CAZUL DE STRATEGIE

In cadrul dezbaterilor de strategie se propun si se discuta planuri de actiune referitoare la probleme curente.

Este de datoria echipei afirmatoare sa propuna un caz de strategie care va contine:a) O problema relevanta identificata in starea generala a evenimentelor (status-qvo)b) Un plan care va contine masuri clare, agenti responsabilit pentru implementarea

lor si costurile aferente implementarii masurilor respectivec) Scopul primordial al planului propus este de a rezolva problema identificata;

totodata insa, acesta ar genera si alte avantaje colaterale

Echipa negatoare poate ataca planul propus de afirmatori pe mai multe directii:a) se poate ataca problema ca fiind fie incorect identificata, fie minora fata de

status-qvob) se poate ataca planul (nu rezolva problema, superficial, efecte negative

neprevazute, costuri prea mari, imposibil de implementat)

c) se pot ataca avantajele (minore fata de posibile dezavantaje, minore fata de costurile necesare)

d) se poate propune un contra-plan si sa se argumenteze eficienta superioara a acestuia

Exemplu: Euthanasia ar trebui legalizată.

III.3 Rolurile vorbitorilor

In cele ce urmeaza vor fi evidentiate sarcinile specifice ale fiecaruia dintre vorbitori. Indeplinirea lor va fi primul criteriu dupa care se stabileste echipa castigatoare in respective runda.

Primul vorbitor afirmator are rolul de a deschide dezbaterea,de a prezenta definitiile echipei sale si marea majoritate a cazului afirmator. Practic, acesta stabileste terenul argumentativ in cadrul caruia va avea loc respectiva runda. Odata terminat discursul, el va fi chestionat de al treilea vorbitor negator, iar apoi la randul sau va chestiona pe al doilea vorbitor negator dupa discursul lui.

16


Primul vorbitor negator are sarcina de a contra-argumenta pozitia afirmatorilor. Neindeplinirea acestei sarcini duce automat la pierderea rundei de catre negatori. Totodata, daca va considera necesar va ataca definitiile propuse de afirmatori, orice alta obiectie ulterioara neputand fi luata in considerare. Orice argument prezentat de afirmatori care nu este acceptat de negatori sau atacat de primul vorbitor se va considera castigat de echipa afirmatoare. Dupa respingerea cazului afirmator, el va prezenta cazul negatorilor si in final dupa terminarea discursului va fi la randul sau chestionat si va pune intrebari dupa acelasi model ca si primul vorbitor afirmator.

Al doilea vorbitor afirmator, respectiv negator vor avea sarcini identice, anume de resustinere a pozitiei proprii si de contraargumentare a argumentelor oponentilor. Ei sunt ultimii vorbitori care pot aduce argumente noi in discutie sau dovezi suplimentare. Calitatea indeplinirii rolurilor va fi determinate atat de capacitatea de a acoperi cat mai bine aria argumentativa prezentata cat si de a aduce argumente/contraaargumente valide si cu impact major. La sfarsitul discursurilor ei vor fi chestionati de primul vorbitor afirmator, respective negator.

Ultimii vorbitori (afirmator, respectiv negator) au rolul de a sumariza runda si de a prezenta motivele pentru care arbitrul ar trebui sa voteze cu respective echipa. Ei au trei sarcini majore in cadrul discursului:

sa evidentieze ariile de conflict aparute de-a lungul rundei (adica acele linii de argumentare care au fost discutate pe tot parcursul rundei in cele 4 discursuri constructive)

sa faca o balanta a cazurilor ambelor echipe propunand un etalon dupa care arbitrul sa judece in favoarea lor

sa identifice problema esentiala aparuta in cadrul rundei si sa explice arbitrului de ce daca aceasta va fi acordata echipei lor ei, runda nu poate fi castigate decat de dansiiEste interzis ca ultimii vorbitori sa aduca argumente sau dovezi noi in

cadrul discursurilor lor, ci doar argumente noi sau explicatii suplimentare la problemele discutate. Ei vor fi notati dupa corectitudinea identificarii ariilor de conflict, sumarizarea cazurilor ambelor echipe si in final argumentarea acestora in legatura cu problema central a dezbaterii.

Ordinea şi responsabilităţile vorbitorilor:A1: (3 min): pledoarie constructivă afirmatoareCX1 (2 min): N3 pune întrebări lui A1N1: (3 min): pledoarie constructivă negatoare şi respingere a cazului afirmatorCX2: (2 min):A3 pune întrebări lui N1A2 (2 min): reconstruieşte cazul afirmator şi respinge cazul negatorCX3: (2 min) N1 îi pune întrebări lui A2N2: (2 min): respinge cazul afirmator, reconstruit de A2 şi reconstruieşte cazul negatorCX4 (2 min) A1 pune întrebări lui N2A3: (2 min): pledoarie sumativă afirmatoare

N3: (2 min): pledoarie sumativă negatoare

Exercitii

17


SPAR DEBATES: o echipa Afirmatoare (2 vorbitori) si una Negatoare (2 vorbitori) vor dezbate in discursuri de 3 minute / vorbitor pe una din urmatoarele motiuni:

Evaluarea scrisa a elevilor este mai buna decat cea orala Programul scolar ar trebui modificat Dreptul la exprimare libera pe Internet este mai important decat

restrictiile de continut Pirateria muzicala ar trebui combatuta Dezvoltarea economica este mai importanta decat protectia mediului Tinerii ar trebui incurajati sa se implice in actiuni de voluntariat

PARTEA IV

IV.1.Examninarea incrucisata

Dupa fiecare dintre cele 4 discursuri constructive va urma cate o runda de chestionare in care cel care a tinut discursul este obligat sa raspunda la intrebarile oponentului. Astfel, primii vorbitori din ambele echipe vor fi raspunde intrabarilor vorbitorilor finali din echipele adverse, iar vorbitorii urmatori primilor vorbitori din echipele adverse.

Runda de chestionare va dura maxim 90 de secunde. Nu este permisa transformarea acestui timp pentru un dialog intre membrii echipelor oponente sau de a fi folosit pentru a tine un discurs.

In general, intrebarile adresate au rolul de a: cere o clarificare (problemă confuză, exprimare vagă, definiţie sau chiar

specificul cazului oponentilor) evidenţia o contradicţie ivită în cele afirmate de echipa adversă evidenţia un fapt omis de adversari sau greşit prezentat de ei “injecta” un strop de umor în dezbatere

Totodata, tonul pe care se va discuta va fi unul politicos si volumul folosit va fi unul care sa nu deranjeze mersul dezbaterii. Desi este recomandat ca intrebarile sa genereze raspunsuri scurte pe modelul afirmativ/negative, este interzis ca cel care pune intrebarile sa forteze pe respondent doar la optiunile “da/nu” daca problematica este mai complexa. In aceiasi masura intrebarile au rolul de a viza cele afirmate anterior sau de a clarifica si nu de a chestiona pe cel care a tinut cuvantul despre credibilitatea sa ca si vorbitor, credintele personale fata de motiune sau orice alta informative cu caracter personal.

Intrebarile trebuiesc formulate cat mai clar si concis posibil, iar daca cel chestionat nu a inteles intrebarea va ruga ca aceasta sa fie reformulata sau repetata,

18


dupa aceea fiind obligat sa dea un raspuns. Daca timpul expira in timpul unei intrebari, respondentul poate alege daca sau nu sa raspunda acesteia.

Rundele de chestionare incrucisata sunt singurele pe parcursul intregii dezbateri in care membrii din echipe oponente vor interactiona intre dansii.

IV.2. Criterii de jurizare 3xM (manner, matter, method)

1. Conţinut (matter):- relevanţa argumentelor pentru poziţia susţinută de echipă- măsura în care argumentele au respectat structura argumentului (ARD afirmaţie,

raţionament, dovezi)- substanţialitatea dovezilor (documentarea prealabilă)- adecvarea şi eficienţa definiţiilor propuse2. Strategie (method)- felul în care dovezile susţin raţionamentele, raţionamentele susţin afirmaţiile, iar

argumentele susţin poziţia echipei, din perspectiva criteriului propus- felul în care echipele au urmărit o idee centrală şi au rămas consecvenţi acesteia- afirmatorii vor fi evaluaţi după măsura în care au trasat terenul argumentativ şi s-

au achitat de sarcina de a demnonstra valoarea de adevăr a moţiunii- negatorii, care au sarcina principală de a respinge, vor fi evaluaţi după eficienţa

şi coerenţa strategiei de contraargumentare3. Stil (manner)- menţinerea unui registru formal- respectarea regulilor jocului - modul de organizare a discursurilor- corectitudinea, claritatea, coerenţa discursului- fair-play

Verdictul se dă în baza ariilor de conflict identificate. Arbitrul prezintă fiecare arie de conflict, ce echipă a câştigat-o şi de ce anume. Arbitrul porneşte de la principiul tabula-rasa, luând în considerare numai ce s-a spus, nu ce ar fi vrut el să spună jucătorii. Arbitrul face abstracţie de părerea personală în privinţa moţiunii.

IV.3 Chestiuni de stil şi etică

Regulile polemicii civilizate Stabilite de Universitatea din Oxford în 1890"În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.

19

http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/03/regulile-polemicii-civilizate.html


Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată.

Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine.

Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se abate discuţia de la problema în sine.

Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente.

Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca persoană şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu."

Exerciţii

SPAR DEBATES: o echipa Afirmatoare (3 vorbitori) si una Negatoare (3 vorbitori) vor dezbate in discursuri de 5 minute si chestionari incrucisate de 1 minut/ vorbitor pe una din urmatoarele motiuni:

Masurile de discrimare pozitiva sunt justificate Parintii ar trebui sa aibe acces la conturile copiilor de pe retelele sociale Accesul gratuit in muzee pentru toti vizitatorii Ar trebui impuse praguri financiare fixe pentru salariile si sumele de

transfer ale jucatorilor de fotbal

20

Curs de Argumentare si Dezbateri

Documents

Transcript of Curs de Argumentare si Dezbateri