AUDITProf.univ.dr. Aurelia ŞtefănescuCECCAR, octombrie 2015, BucureştiObiective• Fundamente privind auditul (I).• Reglementări semnificative în audit(II).• Practici de control al conturilor si de examinare a situaţiilor financiare (III).• Raportarea în audit (IV).• Controlul de calitate în audit (V).• Supravegherea publică în auditul în auditul statutar(VI).

• Exemple:• Auditul financiar al clienţilor.• Auditul financiar a situaţiei fiscale.• Auditul financiar al cheltuielilor sociale.• Etc.• Auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate, conform legislaţiei comunitară, transpusă în reglementările naţionale.• Examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei financiare şi a performanţei acesteia.

-Audit statutar-• Elemente fundamentale:• Profesionistul competent şi independent.• Obiectivul examinării: situaţiile financiare.• Scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei financiare precum şi a performanţei entităţii.• Criteriul de calitate pentru examinare şi opinie: standardele de audit şi normele contabile.• Integritatea ^ un auditor trebuie să fie sincer şi onest în desfăşurarea serviciilor profesionale;• Obiectivitatea ^un auditor trebuie să fie impartial, să nu se afle în conflicte de interese sau sub influenţa nedorită exercitată de alte părţi, care să prevaleze asupra raţionamentului professional sau de afaceri;• Competenţa profesională şi atenţia cuvenită ^ unauditor trebuie să desfăşoare serviciile profesionale cu atenţia cuvenită, competenţă şi conştiinciozitate şi are datoria permanentă de a menţine cunoştinţele şi aptitudini e profesionale la nivelul necesar pentru a asigura clientului unu serviciu profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practică, legislaţie şi tehnică;

• Confidenţialitatea ^un auditor trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale şi nu trebuie să dezvăluie nicio astfel de informaţie fără o autorizare corespunzătoare şi specifică, cu excepţia situaţiilor în care există un drept sau o obligaţie legală sau profesională care impune dezvăluirea acelor informaţii, şi să nu utilizeze aceste infoemţii în interesul propriu sau altor părţi terţe;• Comportamentul profesional ^ un auditor trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare reputaţiei profesiei şi trebuie să evite orice comportament care ar putea discredita profesia. Obligaţia de a evita orice comportament care ar putea discredita profesia impune organismului profesional să ia în considerare, în momentul în care elaborează cerinţe etice, responsabilităţile auditorilor financiari profesionişti faţă de clienţi, terţe părţi, alţi membri ai profesiunii de auditor financiar, personal, angajatori şi public în sens larg

• Scepticismul profesional ^ atitudine care include o gândire rezervată din partea auditorului, fiind atent la condiţii care ar putea indica o posibilă denaturare datorită fraudei sau erorii şi o evaluare critică a probelor de audit. Auditorul trebuie să planifice şi să efectueze un audit cu scepticism profesional, recunoscând că ar putea să existe circumstanţe datorită cărora situaţiile financiare să fie denaturate semnificativ.

• Raţionamentul profesional ^ aplicarea pregătirii relevante, a cunoştinţelor şi a experienţei în contextul respectiv de audit, contabilitate şi standarde etice pentru a adopta decizii în cunoştinţă de cauză privind procedura adecvată în contextul circumstanţelor misiunii de audit.• Probe de audit suficiente şi adecvate şi riscul de audit ^ pentru a obţine o asigurare rezonabilă, auditorul trebuie să obţină probe de audit suficente şi adecvate pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut, ceea ce permite auditorului să formuleze conc uzii rezonabile pe care să îşi bazeze opinia.

• Riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit necorespunzătoare, atunci când situaţiile financiare suntdenaturate semnificativ.• Componente:• Riscul inerent• Riscul legat de control• Riscul de nedetectare

• Relaţia dintre riscuri:• Riscul de nedetectare este invers proporţional cu cumulul riscului inerent & riscul legat de control• Riscul inerent & Riscul legat de control ţ ̂ J, Riscul de nedetectare• Riscul inerent & Riscul legat de control J ^ ţ Riscul de nedetectare• Pragul de semnificaţie este invers proporţional cu riscul de audit:• Prag de semnificaţie ţ ^ Risc de audit i• Prag de semnificaţiei^ Risc de audit ţ

Riscul inerent• Susceptibilitatea unei afirmaţii cu privire la o clasă de tranzacţii/sold al contului/prezentare de a fi denaturată semnificativ, individual/cumulat, înainte de a lua în considerare orice controale legate de acestea (datorită unui control insuficient).• Factori:• Experienţa, cunoştinţele managementului• Presiuni exercitate asupra conducerii pentru a determina prezentarea unor situaţii financiare inexacte.• Natura activităţilor derulate de entitate.• Tranzacţii neobişnuite, complexe.• Condiţii economice, concurenţiale.• Inovaţii tehniceRiscul legat de control• O eroare semnificativă în cont/operaţiuni individual/cumulat nu este nici prevenită, nici descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate (riscul ca situaţiile financiare să fie denaturate semnificativ înainte de auditare).• Nu poate fi eliminat integral ^ limitele inerente ale sistemului de controlintern• Nivel ridicat al riscului de controla Sistemele contabile şi de control intern nu sunt aplicate corect/insuficiente.

Riscul de nedetectare• Riscul ca procedurile efectuate de auditor pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut, nu vor fi în măsură să detecteze o denaturare existentă şi care ar putea fi semnificativă, fie individual/cumulat cu alte denaturări.• Nu poate fi elimininat integral.• Depinde de controalele proprii ale auditorilor• Nivelul unei sume peste care auditorul consideră că o denaturare poate afecta fidelitatea situaţiilor financiare, a poziţiei financiare şi a performanţei financiare a entităţii.• Rol:• Îmbunătăţirea orientării şi planificării misiunii de audit.• Evitarea lucrărilor inutile.

• Justificarea opiniei exprimate.• Determinare:• Aplicarea raţionamentului profesional.• Începutul misiunii—^ domeniile şi sistemele semnificative.• În cursul misiunii — orientarea către riscuri.• La sfârşitul misiunii —denaturările constatate să fie corectate sau menţionate în raport dacă entitatea nu le corectează.

• Elemente de referinţă:• Active, datorii, capitaluri proprii, venituri cheltuieli.• Elemente asupra cărora îşi concentrează atenţia utilizatorii( ex: evaluarea performanţei financiare— profit, venituri, active nete).• Natura entităţii, mediul economico-social, sectorul de activitate în care operează, dimensiunea, evoluţia ec-financiară.• Structura de proprietate a entităţii şi modul de finanţare( ex: dacă se finanţează în exclusivitate prin îndatorare active).• Relaţia prag de semnificaţei-risc: invers proporţională: prag desemnificaţiemare — risc scăzut• Consecinţe:• certificare fără rezerve• cu rezerve• refuz de certificare• imposibilitatea certificării

• Etape:• Planificarea profunzimii testelor:• Stabilirea valorii preliminare a pragului de semnificaţie.• Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificaţie.• Evaluarea rezultatelor• Estimarea valorii totale a prezentărilor eronate din segment.• Estimarea valorii cumulate a prezentărilor eronate din segment.• Compararea estimării valorii cumulate cu valoarea preliminară/revizuită a pragului de semnificaţie.

• Documentaţia de audit/documente de lucru —înregistrarea procedurilor de audit efectuate, a probelorde audit relevante precum şi a concluziilor auditorului.• Conform ISA 230 “Documentaţia de audit” documentaţia de audit oferă dovada modului în care s-a fundamentat concluzia auditorului cu privire la atingerea obiectivelor generale ale auditorului dar şi a faptului că auditul a fost planificat şi efectuta în conformitate cu ISA şi reglementările legale aplicabile.

Complementar, rolurile documentaţiei de audit sunt următoarele:• Sprijinirea echipei de audit în planificarea şi efectuarea auditului;• Sprijinirea membrilor echipei de audit responsabili cu supervizarea, în îndrumarea şi supervizarea activităţii de audit şi în îndeplinirea responsabilităţilor de revizuire;• Responsabilizarea echipei misiunii de audit pentru activitatea sa;• Menţinerea unei evidenţe a problemelor cu semnificaţie continuă pentru misiunile viitoare de audit;• Permite efectuarea inspecţiilor şi revizuirilor controlului calităţii, sau cu cerinţele naţionale cu prevederi similare;• Permite efectuarea inspecţiilor externe în conformitate cu cerinţele legale sau de altă naură, aplicabile.• Auditorul ar trebui să pregătească o documentaţie de audit suficientă astfel încât să permită unui auditor cu experienţă ,care nu a avut o legătură anterioară cu auditul să înţeleagă:• Natura, durata şi dimensiunea procedurilor de audit desfăşurate pentru a respecta Standardele Internaţionale de Audit şi cerinţele legale şi de reglementare aplicabile;• Rezultatele procedurilor de audit şi probele de audit obţinute;

• Aspectele semnificative care au apărut pe parcursul auditului, concluziile şi raţionamentelel profesionale semnificative aplicate pentru a ajunge la acele concluzii.• Auditorul trebuie să reunească documentaţia de audit în dosarul de audit şi să finalizeze pocesul de alcătuire a dosarului, în timp util, ulterior datei raportului auditorului.• Termenul de finalizare a dosarului de audit — maxim 60 zile de la data raportului auditorului.• Finalizarea alcătuirii dosarului de audit ulterior datei raportului auditorului este un proces administrativ care nu implică aplicarea de noi proceduri de audit sau formularea de noi concluzii.• Pot fi efectuate modificări în documentaţia de audit în timpul procesului final de alcătuire, dacă acestea sunt de natură administrativă. Ex: eliminarea documentaţiei înlocuite; sortarea, colaţionarea şi stabilirea referinţelor încrucişate pentru foile de lucru, etc.• După procesul de finalizare a dosarului de audit, auditorul nu are voie să elimine documentaţia de audit, înainte de sfârşitul perioadei de păstrare (nu mai mică de 5 ani de la data raportului auditorului).• În cazul în care auditorul consideră că este necesar să modifice documentaţia de audit existentă sau să adauge documentaţie de audit ulterior alcătuirii dosarului de audit, indiferent de natura modificărilor sau adăugirilor, trebuie să documenteze motivele specifice pentru care au fost efectuată, precum şi data şi persoana care le-a efectuat şi revizuit.Dosarul permanent• Include informaţii cu caracter repetitiv de la un exerciţiu la altul;• Impune actualizarea informaţiilor pentru utilizarea ulterioară;• Elimină repetarea în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altul a informaţiilor privind cunoaşterea entităţii.• Componente: fişa de prezentare; istoricul entităţii; organigrame ; situaţiile financiare ale ultimelor ex ; persoanele care angajează entitatea; note privind organizarea sectorului de activitate, privind statutul; procese verbale ale CA, AGA; contracte, listă acţionari,etc.• Actualizat în permanenţă, eliminarea informaţiilor desuete, încorporarea numai a extraselor necesare şi nu a documentelor stufoase

Dosarul permanent• Structură- 7 secţiuni:• Generalităţi• Documente privind controlul intern• Situaţii financiare şi rapoarte privind exerciţiile precedente• Analize permanente• Fiscal şi social• Juridice• Intervenanţi externiDosarul exerciţiului• Include toate documentele unei misiuni de audit;• Utilitatea se limitează la exerciţiul financiar auditat;• Îmbunătăţeşte organizarea şi controlul misiunii;• Asigură documentarea lucrărilor efectuate, deciziile adoptate şi derularea misiunii fără omisiuni;• Facilitează munca în echipă şi supervizarea lucrărilor transferate colaboratorilor;• Justifică opinia exprimată şi elaborarea raportului de audit.• Componente: planificarea misiunii, supervizarea lucrărilor, aprecierea controlului intern, obţinerea de elemente probante.Dosarul exerciţiului• Structură-10 secţiuni• Acceptarea misiunii• Sinteza misiunii şi rapoarte• Orientare şi planificare• Evaluarea riscului legat de control• Controale substantive

• Utilizarea lucrărilor altor profesionişti• Lucrările la sfârşit de misiune• Intervenţii solicitate prin reglementări diverse• Controlul conturilor consolidate

• Informaţiile utilizate de auditor pentru emiterea de concluzii pe care se bazează opinia auditorului.• Includ informaţii incluse în înregistrările contabile ( iniţiale & documentele justificative) pe care se fundamentează situaţiie financiare & alte informaţii.• Condiţii privind calitatea probelor de audit:• Suficiente: cantitate• Adecvate: calitate, relevanţă, credibilitate• Sursele probelor de audit

• Suficienţa şi gradul de adecvare sunt intercorelate.• suficienţa, este măsura cantităţii probelor de audit.• cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de către auditor a riscurilor de denaturare(cu cât sunt mai ridicate riscurile evaluate, cu atât vor fi solicitate mai multe probe de audit) şi de asemenea, de calitatea acestor probe de audit (cu cât calitatea este mai ridicată, cu atât vor fi solicitate mai puţine probe de audit).• obţinerea de mai multe probe de audit, totuşi, nu poate compensa calitatea slabă a acestora• Credibilitatea probelor de audit este influenţată de sursa şi natura lor şi circumstanţele în care sunt obţinute, inclusiv de controalele aferente întocmirii şi păstrării lor, dacă acestea sunt relevante.• Deşi probele de audit obţinute din surse externe entităţii sunt mai credibile, pot exista circumstanţe care efectează credibilitatea lor. De exemplu, informaţiile obţinute dintr-o sursă independentă externă pot să fie limitate din punct de vedere al credibilităţii, dacă expertul din partea conducerii nu este obiectiv. În general, pentru sporirea credibilităţii probelor de audit se au în vedere următoarele aspecte:• Credibilitatea probelor de audit este mai mare atunci când acestea sunt obţinute din surse independente externe entităţii;• Credibilitatea probelor de audit care sunt generate intern este mai mare atunci când controalele aferente, inclusiv cele cu privire la întocmirea şi păstrarea lor, impuse de entitate, sunt eficiente;

• Probele de audit obţinute direct de auditor sunt mai credibile decât cele obţinute indirect sau prin deducţie;• Probele de audit în format documentat, fie în format tipărit, electronic, sau pe alt suprt, sunt mai credibile decât probele obţinute verbal;

• Probele de audit furnizate de documente originale sunt mai credibile decât cele furnizate prin intermediul fotocopiilor sau facsimilelor, sau a celor filmate, transpuse pe suport digital sau transferate pe alt suport electronic, a căror credibilitate poate depinde de controalele asupra întocmirii şi păstrării lor.

• Modalităţi prin care se obţin probele de audit^ Tehnici/proceduri de audit• Inspecţia^ examinare documente/înregistrări.• Observarea• Confirmarea externă• Recalcularea^verif.corectitudinii matematice a doc/înreg• Reefecfuarea^-executarea de către auditor a controalelor iniţiale efectuate ca şi componente ale controlului intern• Proceduri analitice ^evaluarea informaţiilor financiare prin intermediul unui studiu al relaţiilor dintre datele financiare şi nonfinanciare• Interogarea ^ căutarea de inf. fin. şi nonfin. de la persoane din interiorul şi exteriorul entităţii(scrise şi verbale)• SondajulObservarea• Urmărirea unui proces/proceduri care este efectuată de alte părţi.• Oferă informaţii privind existenţa activelor.• Oferă informaţii privind efectuarea unui proces/proceduri.• Limitată la momentul în care observarea se desfăşoarăConfirmarea externă

• Proba de audit obţinută de către auditor în format scris, electronic.• Confirmarea soldurilor conturilor deschise la instituţii de credit.• Confirmarea termenilor acordurilor/tranzacţiilor încheiate de entitate cu terţii.• Confirmarea soldurilor conturilor de furnizori, creditori, clienţi, debitori.• Confirmarea absenţei anumitor condiţii- a unui contract secundar. Sondajul• Selecţionarea unui anumit număr dintr-o mulţime^ aplicarea tehnicilor de obţinere a elementelor probante ^ extrapolarea rezultatelor obţinute la întreaga populaţie.• Definirea obiectivelor şi a mulţimii.• Alegerea tehnicilor,natura controlului de efectuat şi utilizarea/neutilizarea a tehnicilor statistice (talia masei, atingerea obiectivelor, raportul cost/eficacitate).• Determinarea taliei eşantionului.• Selecţionarea eşantionului: reprezentativ,toate elementele masei sunt susceptibile pentru selecţie.• Studiul eşantionului:• Pt a avea caracter probant, toate elementele selecţionate trebuie să fie controlate.• Elemente necontrolate^elementele necontrolate sunt erori, se depăşeşte pragul de erori acceptabi? Da ^ proceduri alternative• Evaluarea rezultatelor^ anomaliile constatate sunt examinate pt a identifica reprezentativitatea.• Concluziile sondajului ^ reuneşte concluzii privind:• Elementele cheie care au făcut obiectul controlului.• Anomaliile/erorile excepţionale constatate.• Restul mulţimii.• Erorile >rata erorilor aşteptate ^ analiza aprecierilor auditorului sau a controlului intern• Fundament pentru misunea de audit.• Standarde Internaţionale de Audit (ISA).^ Se aplică auditului situaţiilor financiare istorice.• Standarde Internaţionale privind Misiunile de Revizuire (ISRE).^ Se aplică în revizuirea informaţiilor financiare istorice.Misiunea de revizuire - misiunea care îi permite unui auditor să stabilească dacă, pe baza procedurilor care nu oferă toate probele necesare unui audit, orice atrage atenţia auditorului îl poate determina pe acesta să considere că situaţiile financiare nu sunt întocmite, sub toate aspectele semificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară aplicabil.

• Standarde Internaţionale privind Misiunile de Asigurare (ISAE).^ Se aplică misiunilor de asigurare, altele decât auditurile sau revizuirile informaţiilor financiare istorice.3Misiune de asigurare - o misiune în care un practician exprimă o concluzie cu scopul de a întări gradul de încredere al utilizatorilor cărora le este destinat, alţii decât partea responsabilă, în legătură cu rezultatul evaluării sau măsurării unui subiect specific, în raport cu anumite criterii.

• Standarde Internaţionale privind Serviciile Conexe (ISRS).^ Abordează responsabilităţile practicianului când acesta este contractat pentru a asista conducerea înîntocmirea si prezentarea situaţiilor financiare istorice fără a obţine vreo asigurare cu privire la respectivele informaţii, si pentru a raporta asupra misiunii, în conformitate cu ISRS.• Standardul Internaţional privind Controlul Calităţii (ISQC).^ Are în vedere responsabilităţile unei firme pentru sistemul propriu de control al calităţii pentru auditurile si revizuirile situaţiilor financiare, precum si a altor misiuni de asigurare si servicii conexe.• Norme naţionale emise de CAFR.

Practici de control al conturilor şi de examinare a situaţiilor financiare.Auditul imobilizărilor (III)• Situaţia imobilizărilor pe fiecare clasă: valoare de intrare, amortizare, ajustări, valoarea netă.• Situaţia intrărilor de imobilizări.• Situaţia iesirilor de imobilizări.• Situaţia activelor finanţate prin leasing/alte forme de finanţare.

• Situaţia valorii amortizării, ajustării în anul respectiv.• Situaţia reevaluărilor.• Situaţia cheltuielilor ulterioare punerii în funcţiune a imobilizărilor.

Practici de control al conturilor şi de examinare a situaţiilor financiare.Auditul imobilizărilor (III)• Verificarea fizică a imobilizărilor.• Examinarea documentelor de proprietate.• Situaţia angajamentelor de capital.Obiective:• Au fost recunoscute în contab complet si corect?• Există si aparţin entităţii?• Sunt prezentate corect în situaţiile financiare?• Sunt prezentate conform reglementărilor?

Practici de control al conturilor şi de examinare a situaţiilor financiare. Auditul stocurilor (III)

• Situaţia stocurilor pe categorii.

• Revizuirea listelor de inventar finale ale stocurilor, verificând adunarea pe verticală si orizontală, precum si elementele neobisnuite.

• Examinarea analitică:compararea vitezei de rotaţie a stocurilor si a clasificării stocurilor din ex auditat cu cel precedent.

• Participarea la inventariere

• Procedura de inventariere.

• Urmărirea listelor de inventar intermediare.

• Identificarea stocurilor aflate la terţi.

• Verificarea stocurilor aflate în tranzit.

• Verificarea principiului independenţei exerciţiilor.

• Identificarea stocurilor cu miscare lentă.Obiective:

• Au fost recunoscute în contab complet si corect?

• Există si aparţin entităţii?

• Sunt prezentate corect în situaţiile financiare?

• Sunt prezentate conform reglementărilor?

• Practici de control al conturilor şi de examinare a situaţiilor financiare. Auditul capitalurilor proprii (III)

• Situaţia capitalului socia subscris si vârsat.

• Compararea soldului capitalului social si al elementelor de capitaluri proprii cu cele din exerciţiul finnaciar anterior.

• Verificarea registrul acţionarilor la entitate/entitatea care îl are. Identificarea părţilor afiliate.

• Verificarea concordanţei dintre mişcările de rezerve si contul de profit si pierdere, situaţia profitului, a pierderilor, dividendele, etc.

• Obţinerea confirmărilor din partea clientului privin numele membrilor consiliului de administraţie, participaţiile membrilor consiliului de administraţie la capitalul social, la începutul si sfârsitul exerciţiului.

• Confirmarea faptului că documentele contabile sunt ţinute la zi.

• Examinarea registrelor proceselor-verbale si copiile minutelor relevante al sedinţelor consiliului de administraţie desfăsurate în cursul exerciţiului finnaciar.

• Obţinerea unei copii a minutei sedinţei în care s-a decis acordarea de dividende si asigurarea că decizia privind acordarea si repartizarea dividendelor este legală.Obiective:

• Au fost recunoscute în contab complet si corect?

• Sunt prezentate corect în situaţiile financiare?

• Sunt prezentate consecvent conform reglementărilor?

• Documentele obligatorii sunt ţinute corespunzător?Creanţe

• Obţinerea unei situaţii sintetice a soldurilor debitoare.

• Obţinerea unei liste cu soldurile finale din jurnalul vânzărilor si asigurarea că suma acestora corespunde totalului de control din cartea mare.

• Investigarea înregistrărilor contabile cu valoare mare sau neobisnuită.

• Investigarea oricărei variaţi mari sau neobisnuită a vînzărilor.

• Verificarea unui esantion de solduri pe baza jurnalului vânzărilor si invers.

• Verificarea adunărilor din lista soldurilor.

• În absenţa unui jurnal al vânzărilor, se obţine o listă a soldurilor finale ale debitorilor comerciali si se confruntă cu evidenţele contabile.

• Verificarea soldurilor debitoare, urmărind: vechimea si încasarea creanţelor la sfârsitul exerciţiului finnaciar.

• Discutatea cu managementul a posibilităţii recuperării creanţelor restante si aspecte privind ajustările.

• Verificarea respectării principiului independenţei exerciţiului pentru vânzări/debitori/încasări.

• Examinarea stornărilor după închiderea exerciţiului financiar.

• Compararea vitezei de rotaţie a debitorilor din exerciţiul curent cu cea din ex precedent si explicarea variaţiilor.

• Compararea listei debitorilor ajunsi la scadenţă cu cea din ex anterioare si notarea oricăror modificări semnificative privind debitorii restanti.

• Verificarea listei sodurilor finale ale debitorilor.Obiective:

• Au fost recunoscute în contab complet si corect?

• Există si aparţin entităţii?

• Sunt prezentate corect în situaţiile financiare?

• Sunt prezentate consecvent conform reglementărilor?

Datorii

• Obţinerea unei situaţii sintetice a creditorilor si a obligaţiilor angajate aferente exerciţiului financiar curent si anterior.

• Obţinerea unei liste cu soldurile finale din jurnalul cumpărărilor si asigurarea că suma acestora corespunde totalului de control din cartea mare.

• Investigarea înregistrărilor contabile cu valoare mare sau neobisnuită.

• Investigarea oricărei variaţi mari sau neobisnuită a cumpărărilor.

• Compararea unui esantion de solduri cu înregistrărirl din jurnalului cumpărărilor si invers.

• Verificarea adunărilor din lista soldurilor.

• În absenţa unui jurnal al cumpărărilor, se obţine o listă a soldurilor finale ale creditorilor comerciali si se confruntă cu evidenţele contabile.

• Verificarea listei soldurilor finale ale creditorilor:

• Verificarea dacă soldurile principalilor furnizori si un esantion din soldurile celorlaţi furnizori concordă cu extrasele de cont ale respectivilor furnizori.

• Revizuirea listei creditorilor din ex anterior pentru a identifica eventualele omisiuni semnificative în exerciţiul curent.?• Investigarea soldurilor debitoare semnificative din listă si înregistrarea facturilor omise.

• Cercetarea sumelor în litigiu.

• Testarea repsectării principiului independenţei exerciţiilor pentru cumpărări/creditori/plăţi.

• Verificarea cheltuielilor angajate examinând registrul de plăţi si facturile/stornările primite după sfârsitul exerciţiului financiarPractici de control al conturilor şi de examinare a situaţiilor financiare. Auditul creanţelor şi datoriilor (III)

• Impozit pe salarii, contribuţii la protecţie socială: verificarea dacă acestea corspund cu evidenţele privind decontările cu personalul, a corectitudinii operaţiunilor privind salariile.

• Asigurarea că soldurile contractelor de leasing sunt corect calculate siprezentate. Obţinerea confirmărilor scrise a soldurilor, ratelor dobânzii si a condiţiilor de rambursare în cazul împrumuturilor de la directori.

• Asigurarea că s-au înregistrat toate obligaţiile, inclusiv cele condiţionate. Obiective:

• Au fost recunoscute în contab complet si corect?

• Există si aparţin entităţii?

• Sunt prezentate corect în situaţiile financiare?

• Sunt prezentate consecvent conform reglementărilor? financiare. Auditul operaţiunilor financiare (III)

• Obţinerea unei situatii cu toate soldurile finale ale conturilor la bănci,

• conturilor de casă, comparative, şi verificarea cifrelor perioadei curente cu extrasele de cont bancare şi registru de casă.

• Analiza încasărilor şi plăţilor:

• Gruparea încasărilor şi plăţilor reconciliate pe posturi care corespund obiectului de activitate al entităţii.

• Verificarea unui eşantion de înregistrări din registrul de casă pe baza documentelor justificative aferente şi verificarea concordantei cu extrasele de cont.

• Verificarea registrului de casă pe parcursul întregului exerciţiu financiar şi verificarea înregistrărilor cu valoare mare sau neobiţnuită.

• Verificarea operaţiunilor în numerar:

• Verificarea numerarului.

• Examinarea registrului de casă pentru a identifica eventuale tranzacţii cu valoare mare sau neobisnuită si revizuirea documentelor justificative aferente.

• Verificarea tranzacţiilor cu managementul.

• Verificarea prezentării soldurilor conturilor la bănci, divizarea datoriilor pe termne lung pe componenta rambursabilă pe termen scurt, respectiv, lung.

• Verificarea soldurilor conturilor la bănci si a conturilor de casă.

• Verificarea contractelor încheiate pe termen lung si scurt cu băncile si modul în care entitatea a respectat prevederile contractualeObiective:

• Au fost recunoscute în contab complet şi corect?

• Există şi aparţin entităţii?

• Sunt prezentate corect în situaţiile financiare?

• Sunt prezentate consecvent conform reglementărilor?

Venituri

• Situaţia veniturilor din vânzări aferente exerciţiului, identificând veniturile

nete pe categorii, precum şi TVA aferent.

• Reconcilierea vânzărilor nete totale aferente exerciţiului cu deconturile de TVA.

• Dacă există un jurnal al vânzărilor (zilnice):

• Verificarea concordanţei dintre un eşantion de facturi şi registrul cartea mare, respectiv jurnalul vânzărilor.

• Verificarea concordanţei dintre un eşantion de vânzări din cartea

mare/jurnalul vânzărilor zilnice şi facturi.

• Dacă nu există un jurnal al vânzărilor (zilnice) se testează încasările din registrul de casă pe baza facturilor aferente şi viceversa, şi încasările prin bancă.

• Selectarea unui esantion de chitanţe/bonuri fiscale si verificarea pe baza jurnalului încasărilor, a jurnalului vânzărilor zilnice si a viramentelor bancare.

• Stornările.

• Compararea veniturilor din vânzări aferente exerciţiului financiar auditat cu cele din ex precedent si cele previzionate în buget.

• Compararea profitului din anul financiar auditat cu cel anterior- supra/subevaluarea veniturilor din vânzări.

• Verificarea mărfurilor vândute pe baza avizelor de expediţie - bunurile/serviciile au fost facturate la preţul corect.

• Examinarea comenzilor restante pentru o perioadă mai mare.Practici de control al conturilor şi de examinare a situaţiilor financiare. Auditul veniturilor şi cheltuielilor (III)Cheltuieli

• Situaţia cumpărărilor aferente exerciţiului, identificând cumpărările nete pe categorii, precum şi TVA aferent.

• Reconcilierea cumpărările nete totale aferente exerciţiului cu deconturile de TVA. ’

• Dacă există un jurnal al cumpărărilor (zilnice): se compară un eşantion de facturi cu registrul cartea mare, respectiv jurnalul cumpărărilor.

• Dacă nu există un jurnal al cumpărărilor (zilnice): se compară un eşantion al cumpărărilor/cheltuielilor din registrul de casă cu facturile aferente, pentru a asigurarea că:

• Sunt adresate entităţii.

• Se referă la bunuri/servicii utilizate în mod normal de societate.

• Au fost aprobate în mod corespunzător.

• Compararea cumpărărilor/cheltuielilor aferente exerciţiului financiar auditat cu cele din ex precedent si cele previzionate în buget.

• Compararea profitului din anul financiar auditat cu cel anterior- supra/subevaluarea veniturilor din vânzări.

• Corelarea valorii cumpărărilor cu cea a veniturilor din vânzări.

• Compararea înregistrărilor din fiecare cont de cheltuieli cu cele aferente ex anterior, rulajele lunare ale ex curent si explicarea variaţiilor semnificative.

• Verificarea unui esantion al bunurilor pe baza notelor de recepţie- bunurile/serviciile au fost facturate la preţ corect si înregistrate cantităţile corecte.Obiective:

• Au fost recunoscute în contab complet şi corect?

• Există şi aparţin entităţii?

• Sunt prezentate corect în situaţiile financiare?

• Sunt prezentate consecvent conform reglementărilor?

Raportarea în auditul statutar/Raportul de audit

• Instrument de comunicare cu utilizatorii informaţiilor financiare ale entităţii auditate.

• Validează încrederea utilizatorilor în situaţiile financiare ale entităţii auditate.

• Instrument de identificare a responsabilităţii pentru auditor şi pentru conducerea entităţii.

• Responsabilităţile auditorului şi conducerii entităţii

• Obiectivele şi natura misiunii

• Situaţiile financiare care se circumscriu auditului

• Opinia

• Coordonatele de identificare ale auditorului

• Titlul ^raport al auditorului independent

• Destinatarul ^ funcţie de circumstanţele specifice misiunii(acţionari, persoanelor însărcinate cu guvernanţa)

• Paragraful introductiv ^trebuie să precizeze:

• Entitatea ale cărei situaţii financiare au fost auditate.

• Faptul că situaţiile financiare au fost auditate.

• Titlul fiecărei cpmponente a situaţiilor financiare.

• Sumarul politicilor contabile semnificative şi la alte informaţii explicative.

• Data/perioada acoperită de fiecare componentă a situaţiilor financiare.

• Responsabilitatea conducerii privind situaţiile financiare^explicatie conform căreia membrii conducerii sunt responsabili de întocmirea situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil şi pentru acel control intern pe care îl consideră necesar pentru a permite întocmirea de situaţii financiare lipsite de denaturări semnificative, cauzate de fraudă/ eroare.

• Responsabilitatea auditorului(Întinderea lucrărilor si natura uneilucrări de audit):

• De a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare.

• Auditul a fost desfăşurat în conformitate cu ISA.

• ISA prevăd ca auditorul: să se conformeze cerinţelor etice; planifică şi efectuează auditul astfel încât să obţină o asigurare rezonabilă a măsurii în care situaţiile financiare sunt lipsite de denaturări semnificative.

• Opinia

• Opinia fără rezerve (nemodificată)

• situaţiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

• „..în opinia noastră, situaţiile financiare prezintă fidel, sub toate aspectele semnificative(oferă o imagine corectă şi fidelă cu privire la) poziţia financiară a entităţii ABC la 31 decembrie 200X şi performanţa sa financiară şi fluxurile sale de trezorerie aferente exerciţiului încheiat la data respectivă, în conformitate cu IFRS.”

• Opinie modificată

• Auditorul concluzionează pe baza probelor de audit obţinute că situaţiile financiare conţin denaturări semnificative, sau

• Auditorul nu poate obţine probe de audit suficiente şi adecvate pentru a concluziona că situaţiile financiare, luate în ansamblu nu conţin denaturări semnificative.

• Este reprezentată de :

• Opinie cu rezerve

• Opinie defavorabilă (contrară)

• Imposibilitatea exprimării opiniei

• Opinia cu rezerve

• În urma obţinerii de probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul concluzionează că denaturările individuale/cumulatesunt semnificative pentru situaţiile financiare; sau

• Auditorul nu poate obţine probe de audit suficiente şi adecvate pe care să îşi fundamenteze opinia, însă concluzionează că efecteleposibile asupra situaţiilor financiare ale denaturărilor nedetectate, în cazul în care există, ar putea fi semnificative.

• Opinia defavorabilă(contrară)

• după ce a obţinut probe suficiente şi adecvate, concluzionează că denaturările, individuale sau cumulate, sunt semnificative.

• „Aşa cum este explicat la Nota X, compania nu a consolidat situaţiile financiare ale filialei XYZ pe care societatea a achiziţionat-o ăn cursul anului 200N, deoarece nu a putut constata valorile juste ale anumitor active şi datorii ale filialei la data achiziţiei. Prin urmare,această investiţie este contabilizată la cost Efectele neconsolidării asupra situaţiilor financiare consolidate nu au fost stabilite.

• În opinia noastră, datorită semnificaţiei aspectului discutat în paragraful aferent Bazei pentru opinia contară, situaţiile financiare consolidate nu oferă o imagine corectă şi fidelă în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil, atunci când se raportează în conformitate cu un cadru general de prezentare fidelă.”

• Imposibilitatea exprimării opiniei

• Auditorul nu poate obţine probe de audit suficiente şi adecvate pe care să îşi fundamenteze opinia, şi concluzionează că efectele posibile aledenaturărilor nedetectate asupra situaţiilor financiare ar putea fisemnficative.

• „Nu am fost numiţi în calitate de auditori ai companiei decât ulterior datei de 31 decembrie 200X şi, prin urmare, nu am asistat la inventarierea fizică a stocurilor de la început şi sfârşit de an. Nu am putut să obţinem informaţii convingătoare prin mijloace alternative, cu privire la cantităţile de stocuri deţinute la 31 decembrie 200N-1 şi 2000N care sunt declarate în situaţia poziţiei financiare la xxx, respectiv la xxx...Din cauza semnificaţiei aspectelor descrise în paragraful aferet Bazei pentru imposibilitatea exprimării unei opinii, nu am putut obţine probe suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru o opinie de audit. În acest sens, nu exprimăm nicio opinie cu privire la situaţiile financiare.”

• Semnătura auditorului

• Data raportului auditorului

• Adresa auditorulu La nivelul organismului profesional

• La nivelul cabinetului• Ansamblul măsurilor adoptate de către organismele profesionale, pentru analiza manierei de organizare şi funcţionare a cabinetului şi aprecierea modului de aplicare a standardelor profesionale emise de către acestea.

• Obiective:

• Încrederea publicului în calitatea serviciilor.

• Organizarea adecvată şi îmbunătăţirea modului în care îşi desfăşoară activitatea cabinetele.

• Convergenţa comportamentelor profesionale ale membrilor.

• Îmbunătăţirea comunicării cu organismele profesionale

• Principii: universalitatea, confidenţialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului, urmărirea.

• Controlarea tuturor auditorilor la intervale de timp regulate.

• Organizarea cabinetului.

• Calitatea probelor de audit.

• Respectarea normelor de audit.

• Respectarea regulilor deontologice.

• Corectitudinea rapoartelor de audit.

• Aplicarea de sancţiuni disciplinare.

• Obiective:

• Exigenţe profesionale ^ membrii cabinetului respectă independenţa, integritatea, obiectivitatea, confidenţialitatatea, profesionalismul.

• Aptitudini şi competenţe ^ cunoştinţele profesionale ale membrilor cabinetului permit acestuia să îşi îndeplinească responsabilităţile asumate în cadrul misiunii.

• Repartizarea lucrărilor ^ membrilor care au dobândit cunoştinţele necesare.

• Delegarea

• conducerea şi supervizarea permit obţinerea unei asigurări rezonabile că lucările efectuate sunt confome normelor de calitate.

• Factori: mărimea entităţii, complexitatea tranzacţiilor, termenul de predare a raporului, etc.

• Nu: plan de audit, supravegherea efectuării misiunii, semnarea raportului, etc.Rol:

• Menţine încrederea publicului în misiunile de audit.

• Orice profesie care se autoreglementează riscă să fie confruntată cu conflicte de interese. Părţi reprezentative ale interesului public - orice părţi interesate în supravegherea în interes public a activităţii de audit statutar, în dezvoltarea şi implementarea standardelor de audit sau de contabilitate (ISA şi IFRS), inclusiv părţile implicate în monitorizarea procesului de implementare a standardelor, în vederea asigurării publicului de faptul că organismele profesionale acţionează în interes public, precum şi alte părţi interesate în rezultatele activităţii de audit sau de aplicare a IFRS.

• Părţi reprezentative ale interesului public: pot fi

• autorităţile publice (Guvern, organisme cu atribuţii de reglementare a unui sector specific de activitate);

• organismele profesionale;

• utilizatori ai situaţiilor financiare (investitorii, analiştii financiari, angajaţii, instituţiile de credit, publicul larg, etc

• Principiile supravegherii publice:

• Toţi auditorii si firmele de audit trebuie să se supună supravegherii publice.

• Sistemul de supraveghere publică trebuie să aibă ca obiectiv supravegherea următoarelor activităţi:

• Agrearea si înregistrarea auditorilor statutari si a firmelor de audit.

• Adoptarea standardelor referitoare la etică, a standardelor de audit si a celor referitoare la controlul intern al firmelor.

• Formarea continuă, asigurarea calităţii si a sistemelor de investigaţie si disciplină.

• Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie transparent (rapoarte de actv, programe de lucru).

• Sistemul de supraveghere publică trebuie să dispună de o finanţare adecvată; finanţarea trebuie să fie sigură si neinfluenţată de auditori statutari/firme de audit.

• Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie abilitat ca, atunci când este necesar, să conducă investigaţiile asupra auditorilor si firmelor de audit si să adopte măsurile corespunzătoare.

• Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie guvernat de nepracticieni care să cunoască problemele relevante în auditul statutar. Procedura de selecţie a persoanelor implicate trebuie să fie transparentă si independentă.

• Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile

• Componenţă: reprezentanţii desemnaţi de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii, respectiv Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, de Ministerul Justiţiei, precum şi de Camera Auditorilor Financiari din România şi Corpul ExperţilorContabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

• Consiliul superior este format din 7 membri şi are următoarea componenţă:

- un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, desemnat de ministrul finanţelor publice;

- un reprezentant al Ministerului Justiţiei, desemnat de ministrul justiţiei;-un reprezentant al Băncii Naţionale a României, desemnat de guvernator;

- un reprezentant al Autorităţii de Supraveghere Financiară, desemnat de preşedintele acesteia;

- preşedintele Camerei sau un reprezentant al Camerei, desemnat de Consiliul Camerei;

- preşedintele Corpului sau un reprezentant al Corpului, desemnat de Consiliul superior al Corpului;- preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României sau un reprezentant desemnat de acesta.Cu excepţia reprezentantului Camerei şi a reprezentantului Corpului, toţi membriii Consiliului superior trebuie să fie nepracticieni.