Curs 5 Igiena PM

8/16/2019 Curs 5 Igiena PM

1/11

PREVENIREA ŞI COMBATEREA AGENŢILOR INFECŢIOŞI

DIN UNITĂŢILE SANITARE

Continuare

1. Întreţinerea spaţiilor şi a suprafeţelor din unitățile sanitare

Suprafeţele şi obiectele pe care se evidenţiază macro- sau microscopic materii organice ori

anorganice se definesc ca suprafeţe şi obiecte murdare. Curăţenia reprezintă rezultatul

oricărei activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică şi anorganică) de

pe suprafeţe.

În spital curăţenia este nu doar un factor de confort, ci şi unul de siguranţă. Prin curăţare

se acţionează asupra tuturor microorganismelor. Aplicarea corectă a metodelor de curăţare a

suprafeţelor, obiectelor şi echipamentelor poate realiza o decontaminare de 95 -98%, foarte

apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie, dar oricât de bine ar fi realizată curăţenia nu

înlocuieşte dezinfecţia.

Reguli fundamentale în activitatea de curăţare

1. Alegerea unei tehnici care să nu fie vector al microorganismelor.

• Programarea operaţiilor de curăţare în concordanţă cu alte activităţi, de exemplu, după

toaleta pacientului şi aranjarea/schimbarea aşternutului şi înainte de schimbarea

pansamentelor;

• Îndepărtarea umedă a prafului de pe suprafeţe. !! Nu este permis măturatul uscat sau

scuturatul în încăperi. Curăţenia prin aspirare este permisă numai cu aspiratoare cu proces

umed, asigurându-se curăţarea şi dezinfecţia lor şi menţinerea uscată după utilizare.

• Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi trebuie întotdeauna asociate cu aerisirea!

• Dinspre zonele mai puţin contaminate, spre zonele cele mai contaminate; trebuie

evitată utilizarea aceloraşi materiale şi aceleaşi soluţii în mai multe localuri. 2. Produse utilizate în procesul de efectuare a curăţeniei – avizate/autorizate de

Ministerul Sănătăţii, respectând recomandările producătorului. Se foloseşte:

- Detergent – conţine agenţi tensioactivi care pun moleculele de materie organică în

suspensie favorizând evacuarea lor în apa de clătire.

- Detergent-dezinfectant – produse care alături de agenţi tensioactivi conţin şi agenţi

dezinfectanţi, asigurând astfel, în aceaşi etapă curăţarea şi dezinfecţia suprafeţei.

3. În fiecare secţie sau compartiment trebuie să existe încăperi special destinatedepozitării produselor şi ustensilelor utilizate pentru efectuarea curăţeniei aflate în rulaj,


2/11

şi pentru pregătirea activităţii propriu-zise. Aceste încăperi trebuie să fie cu paviment şi

pereţi impermeabili şi uşor de curăţat, bine aerisite şi iluminate corespunzător, prevăzute cu

chiuvetă cu apă potabilă rece şi caldă, dotată pentru igiena personalului care efectuează

curăţenia şi bazin cu apă potabilă pentru dezinfecţia şi spălarea ustensilelor folosite la

efectuarea curăţeniei, suport uscător pentru mănuşile de menaj, mopuri, perii şi alte

ustensile, pubelă şi saci colectori de unică folosinţă pentru deşeuri, iar materialele de

întreţinere trebuie să fie aranjate în ordine.

4. Întreţinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei - zilnic, după fiecare

operaţiune de curăţare şi la sfârşitul zilei de lucru, ustensilele utilizate se spală, se

dezinfectează şi se usucă.

5. Respectarea regulilor de protecţie a muncii (purtarea mănuşilor, ochelarilor de

protecţie, echipamentelor impermeabile, etc.).

6. Formarea personalului. Fiecare unitate sanitară este obligată să asigure educarea şi

formarea profesională a angajaţilor responsabili cu întreţinerea spaţiilor. În fiecare încăpere

trebuie să existe un protocol clar de întreţinere a spaţiului, care trebuie respectat.

Metode de efectuare a curăţeniei

Spălarea cu apă caldă şi substanţe tensioactive reprezintă metoda cea mai eficientă.

Condiţii de eficacitate:

- Temperatura şi calitatea apei - apă caldă la 35 – 45 C cu duritate mică şi cu putere de

udare mare. Înmuierea cu apă fierbinte (peste 55°C) are dezavantajul coagulării proteinelor,

pe care le face aderente de suportul tratat.

- Acţiunea chimică - prin adaosul unor cantităţi optime de agenţi tensioactivi;

- Acţiunea mecanică: asocierea spălării cu metode de agitare, periere, frecare.

- Respectarea timpilor de înmuiere şi de spălare.

Spălarea trebuie urmată de clătire abundentă. Temperatura crescută a apei de clătire (60-80°C) favorizează uscarea suprafeţei.

Curăţarea riguroasă este urmată obligatoriu de dezinfecţie (ce poate fi de nivel scăzut,

mediu sau înalt). In funcţie de prezenţa produselor biologice de la pacienţi, întâi se realizează

dezinfecţia de nivel înalt, apoi se curăţă.

Decontaminarea în trei timpi (spălare, clătire, dezinfectie) poate fi înlocuita cu

decontaminarea intr-o singuă etapă prin folosirea produselor detergent -dezinfectante (care

curăță și dezinfectează în același timp). Ştergere umedă a prafului pentru întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări.


3/11

Conform ORDINULUI MINISTRULUI SANATATII 261 / 2007, dezinfecţia curentă

şi/sau terminală efectuată numai cu dezinfectanţi de nivel înalt, este obligatorie în:

a) secţiile de spitalizare a cazurilor de boli transmisibile;

b) situaţia evoluţiei unor focare de infecţii nosocomiale;

c) situaţiile de risc epidemiologic (evidenţierea cu ajutorul laboratorului a

microorganismelor multirezistente / “germeni de spital” la personalul medico-sanitar / asistaţi

/ mediu);

d) secţiile cu risc înalt: secţii unde sunt asistaţi pacienţi imunodeprimaţi, arşi,

neonatologie, prematuri, secţii unde se practică grefe/transplant (de măduvă, cardiace, renale

etc.), secţii de oncologie şi onco-hematologie;

e) blocul operator, blocul de naşteri;

f) secţiile de reanimare, terapie intensivă;

g) serviciile de urgenţă, ambulanţă, locul unde se triază lenjeria;

h) orice altă situaţie de risc epidemiologic identificată.

2. Deşeurile solide rezultate din activităţi medicale

Conform Legii Nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor, deşeul

reprezintă orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia

să îl arunce.

Deşeurile medicale sunt cele rezultate din activităţile de diagnostic, prevenţie, tratament,

cercetare, precum şi de monitorizare şi recuperare a stării de sănătate, care implică sau nu

utilizarea de instrumente, echipamente ori aparatură medicală.

2.1. Clasificarea deşeurilor medicale

În vederea unei bune gestionări a deşeurilor medicale, acestea sunt clasificate în funcţie deriscurile pe care le pot crea pentru starea de sănătate a populaţiei sau consecinţele asupra

mediului, după cum urmează:

1) deşeuri nepericuloase (fără risc) - deşeurile a căror compoziţie este asemănătoare cu

cea a deşeurilor menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană şi pentru

mediu. Reprezintă circa 80% din cantitatea totală de deşeuri medicale şi sunt asimilabile celor

menajere. Aceste deşeuri nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor şi,

ca urmare, se colectează şi se îndepărtează la fel ca deşeurile menajere.


4/11

Deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase când sunt

amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase!

Acestea r ezultă din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de

cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor de distribuire a hranei. Următoarele materiale se

includ în categoria deşeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de

perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul

necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile a limentare (cu excepţia celor provenite de

la secţiile de boli contagioase), sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipientele din

sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice.

2) deşeuri periculoase (cu risc) sunt deşeurile care prezită o ameninţare deosebită pentru

personalul medical şi pentru mediul înconjurător, în cazul în care nu sunt tratate adecvat. În

această categorie intră orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile

periculoase prevăzute în anexa nr. 4 a Legii Nr. 211/2011: "inflamabil", "coroziv", "toxic",

"infecţios", "iritant", "cancerigen", "mutagen", "ecotoxic". Acestea cuprind:

b) deşeurile infecţioase sunt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu

alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele

microorganismelor, de exemplu: perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conţinut sânge

sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică

folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de

material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite, scutece de la pacienţi

internaţi în secţii de boli infecţioase, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de

cercetare etc.;

c) deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu

ac, branule, lame de bisturiu, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, de

unică folosinţă, neîntrebunţată sau cu termen de expirare depăşit. In situaţia în care aceste

deşeuri au venit în contact cu material infecţios, inclusiv recipientele care au conţinutvaccinuri, pe lângă riscul de a produce răniri, prezintă risc infecţios.

a) deşeurile anatomo-patologice cuprind părţi anatomice, fragmente din organe sau

organe umane, lichide organice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie

şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie,

recipiente pentru sânge şi sânge. Pe lângă riscul infecţios, aceste deşeuri prezintă impact

emotional.

d) deşeurile chimice şi farmaceutice - sunt substanţe chimice solide, lichide sau gazoase,care pot fi toxice, corosive ori inflamabile şi medicamente sau reziduuri de substanţe


5/11

chimioterapeutice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene.

Includ reactivii şi substanţele folosite în laboratoare, medicamentele expirate sau rămase

nefolosite de pacienţi, substanţe de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării

lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depăşit.

e) deşeurile radioactive sunt reprezentate de deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate

din activităţile medicinei nucleare, de diagnostic şi tratament, şi cele de cercetare medicală

care conţin materiale radioactive. Acestea sunt gestionate conform normelor şi

reglementărilor naţionale privind securitate ucleară.

5.2.2. Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale

Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale se referă la modul în care se

realizează colectarea, ambalarea, depozitarea temporară, transportul, tratarea şi eliminarea

acestor deşeuri, o atenţie deosebită acordându-se deşeurilor periculoase, pentru asigurarea

igienei mediului spitalicesc, securitatea personalului de îngrijire şi a mediului comunitar.

În ţara noastră modul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală este

reglementat prin Ordinul nr. 1226 din 3 decembrie 2012 al Ministerului Sănătăţii. Este

important de subliniat că producătorii de deşeuri medicale au obligaţia să prevină producerea

deşeurilor medicale sau să reducă gradul de periculozitate a acestora şi să separe diferitele

tipuri de deşeuri la locul producerii/generării şi că toate unităţile medicale sunt responsabile

de tratarea şi eliminarea corespunzătoare a tuturor tipurilor de deşeuri medicale produse.

Gestionarea deşeurilor medicale presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Colectarea

Colectarea şi separarea pe categorii a deşeurilor reprezintă o etapă esenţială în

managementul deşeurilor, făcând posibilă tratarea/eliminarea specifică fiecărui deşeu.

Deşeurile periculoase trebuie strict separate de cele nepericuloase încă de la locul de

producere. De asemenea, nu trebuie amestecate diferite tipuri de deşeuri periculoase. Însituaţia în care nu se realizează separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri

se tratează ca deşeuri periculoase.

2. Ambalarea

Ambalajul este prima măsură de protecţie împotriva expunerii la risc. Pentru a uşura

colectarea deşeurilor pe categorii este necesară folosirea de ambalaje dimensionate după

volumele produse, marcate vizibil cu culori distincte, uşor de recunoscut şi etichetate specific

tipului de deşeu.


6/11

Codur il e de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare din

România sunt:

galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi

farmaceutice);

negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).

Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol

biologic ". Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate

pericolului care le însoţeşte: " Inf lamabil" , " Corosiv" , " Toxic" etc.

Ambalarea deşeurilor trebuie făcută în ambalaj dublu.

Primul ambalaj, care vine în contact direct cu deşeurile rezultate din activitatea

medicală este de unică folosinţă şi se elimină odată cu conţinutul . Acestea sunt marcate cu

pictograma corespunzătoare deşeului conţinut şi etichetate în limba română cu următoarele

informaţii: tipul deşeului colectat, capacitatea recipientului (l sau kg), modul de utilizare, linia

de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului pe secţie,

unitatea sanitară şi secţia care au folosit recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lor,

data umplerii definitive.

Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare- înţepătoare se folosesc cutii

din carton prevăzute în interior cu saci galbeni din polietilenă sau saci din

polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben care se introduc în pubele prevăzute cu

capac şi pedală sau în portsac cu capac. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi

sigur şi să prezinte rezistenţă mecanică mare. La aleger ea dimensiunii sacului se

ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări

succesive ale deşeurilor. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei,

astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul

trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de

umplere a sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul său. Atât cutiile prevăzuteîn interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt etichetaţi şi marcaţi cu

pictograma "Pericol biologic".

Deşeurile înţepătoare- tăietoare, atât cele infecţioase cât şi cele neinfecţioase, se

colectează separat, în acelaşi recipient din material plastic rezistent la acţiuni

mecanice şi care să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu.

Recipientul trebuie prevăzut la partea superioară cu un capac special care să

permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere,fiind prevăzut în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul


7/11

recipientului are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de

bisturiu. Recipientele trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi uşor

transportabile la locul de depozitare intermediară şi, ulterior, la locul de eliminare

finală. Recipientele utilizate pentru deşeurile înţepătoare-tăietoare infecţioase au

culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic".

Deşeurile anatomo-patologice destinate incinerării sunt colectate în mod

obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă de

înaltă densitate, sau în cutii confecţionate din material plastic rigid cu capac ce

prezintă etanşeitate la închidere, cu marcaj galben, special destinate acestei

categorii de deşeuri şi marcate cu pictogr ama "Pericol biologic". La solicitarea

beneficiarului, părţile anatomice pot fi înhumate sau incinerate în condiţiile legii.

Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj

adecvat pericolului ("Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.). Ele se elimină prin

incinerare (după ce, în prealabil, a fost testată reactivitatea termică a acestor

deseuri), tratare chimică sau sunt returnate la furnizor/farmacie, cu acordul expres

al acestuia, în vederea eliminării finale.

Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din

polietilenă de culoare neagră, inscripţionaţi "Deşeuri nepericuloase". În lipsa

acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori.

Al doilea ambalaj în care se depun sacii, cutiile şi recipientele pentru deşeurile

periculoase este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul central de

depozitare temporară. Containerele pentru deşeuri infecţioase, înţepătoare-tăietoare şi

anatomo-patologice au marcaj galben, sunt etichetate "Deşeuri medicale" şi poartă

pictograma "Pericol biologic". Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la

acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistente la acţiunea soluţiilor dezinfectante. Containerul

trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluaredin vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în incinerator. Dimensiunea

containerelor se alege astfel încât să se asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produse

în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se depun deşeuri

periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile celor menajere!.

3. Depozitarea temporară (intermediară)

Depozitarea intermediară se referă la păstrarea pe o perioadă limitată de timp a deşeurilor

ambalate, până la preluarea şi transportul lor pentru neutralizarea finală. În fiecare unitatesanitară trebuie să existe un spaţiu central pentru stocarea temporară a deşeurilor medicale,


8/11

unde se vor respecta normele de igienă şi va fi oprit accesul persoanelor neautorizate. Acest

spaţiu trebuie să prezinte un compartiment pentru deseurile periculoase şi altul pentru

deseurile nepericuloase.

Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor medicale este o zonă cu potenţial septic

motiv pentru care trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de

închidere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de

canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei. În spaţiul de depozitare

trebuie asigurarate temperaturi scăzute care să nu permită descompunerea materialului

organic din compoziţia deşeurilor periculoase şi ventilaţie corespunzătoare. Dezinsecţia şi

deratizarea sistematică a spaţiului de depozitare este indispensabilă, având ca scop prevenirea

apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare).

Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil. Pentru deşeurile periculoase

durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească 48 de ore în incinta unităţii, iar

transportul şi eliminarea finală a deseurilor medicale infecţioase nu trebuie să depăşească 24

de ore. În cazul în care spaţiul de depozitare este prevăzut cu sistem de răcire care asigură

temperatura de 4oC, durata d epozitării temporare poate fi de maxim 7 zile.

4. Transportul deşeurilor

Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face în condiţii

speciale de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi a populaţiei.

Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit

separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor

cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile.

Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de eliminare finală se

face cu cu mijloace de transport autorizate şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare .

Deşeurile medicale, periculoase şi nepericuloase, se predau, pe bază de contract, unoroperatori economici autorizaţi.

Atât autovehiculele, cât şi cărucioarele şi containerele mobile se spală şi se dezinfectează

după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.

5. Tratarea şi eliminarea finală

Procesele şi metodele folosite pentru tratarea şi eliminarea deşeurilor rezultate din

activităţile medicale trebuie să asigure distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţialnociv pentru mediu şi pentru sănătatea populaţiei


9/11

Metode folosite

Deşeurile periculoase:

a) deşeurile infecţioase şi deşeurile înţepătoare- tăietoare sunt neutralizate prin

decontaminare termică la temperaturi scăzute (95-177oC), urmată de mărunţire,

deformare, astfel încât acestea să fie nepericuloase şi de nerecunoscut;

b) După aplicarea tratamentelor de decontaminare termică a deşeurilor infecţioase,

deşeurile decontaminate pot fi depozitate în depozite de deşeuri nepericuloase.

c) deşeurile anatomopatologice, deşeurile farmaceutice şi deşeurile citotoxice şi

citostatice , sunt tratate doar prin incinerare;

d) deşeurile chi mice vor fi ori neutralizate, ori incinerate.

Deşeurile nepericuloase nu necesită tratamente speciale şi sunt predate pe bază de

contract unor operatori economici specializaţi şi autorizaţi, cu excepţia deşeurilor asimilabile

celor menajere, inclusiv rest urile alimentare, provenite de la bolnavii din spitalele/secţiile de

boli contagioase care sunt tratate ca deşeuri infecţioase.

Înregistrarea datelor privind deşeurile periculoase

Fiecare unitate sanitară are obligaţia să cunoască cantităţile de deşeuri p roduse, pe

categorii şi pe secţii şi să se asigure că, pe toată filiera gestionării deşeurilor, de la producere –

transport – până la eliminarea finală, sunt respectate toate măsurile impuse de lege. Controlul

filierei se realizează prin înregistrarea datelor referitoare la cantităţile, calitatea deşeurilor,

data preluării şi neutralizarea acestora. Formularele cu aceste date se păstrează în registre la

nivelul unităţii producătoare.

Educarea şi formarea personalului

Fiecare unitate sanitară este obligată să asigure educarea şi formarea profesională continuă pentru angajaţi, cu privire la gestionarea deşeurilor medicale, în următoarele situaţii:

a) la angajare;

b) la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post;

c) la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente;

d) la introducerea de tehnologii noi;

e) la recomandarea persoanei cu responsabilităţi în gestionarea deşeurilor generate de

unitatea medicală, care a constatat nereguli în aplicarea codului de procedură, precum şi larecomandarea inspectorilor sanitari de stat;


10/11

f) la recomandarea coordonatorului activităţii de protecţie a mediului;

g) periodic, indiferent dacă au survenit sau nu schimbări în sistemul de gestionare a

deşeurilor.

3. Apele reziduale din spital

Apele reziduale evacuate din spital sunt clasificate astfel:

a) ape menajere obişnuite (de la grupurile sanitare),

b) ape menajere cu nisip, pământ şi grăsimi (de la bucătărie şi spălătorie),

c) ape acide (de la laboratoare),

d) ape radioactive (de la laboratoare de medicină nucleară),

e) ape contaminate cu agenţi patogeni (de la secţii de boli infecţioase şi laboratoare de

bacteriologie),

f) ape pluviale.

Gestionarea apelor reziduale din spital

Apele uzate din spital se colectează prin reţele interioare separate şi se evacuează în

reţeaua de canalizare a incintei, după tratarea celor care nu corespund normativelor în

vigoare, după cum urmează:

a) apele uzate cu nisip, pământ şi grăsimi vor fi trecute mai întâi prin separatoare;

b) apele uzate de la secţiile de gipsare vor fi decantate în decantoare locale;

c) apele uzate radioactive vor fi decontaminate în instalaţii de tratare şi rezervoare de

stocare, alcătuite conform prescripţiilor din norme;

d) apele uzate suspect radioactive vor fi dirijate spre rezervoare de retenţie şi, după un

control al radioactivităţii, vor fi evacuate la canalizarea publică sau tratate;

e) apele uzate de la secţiile de boli infecţioase şi/sau de la laboratoarele care lucrează cu

produse patologice sau care prin specificul lor contaminează apele reziduale cu agenţi patogeni se vor dirija spre o staţie de dezinfecţie locală, în care se vor neutraliza agenţii

nocivi, conform normelor Ministerului Sănătăţii Publice.

Pentru evacuarea apelor pluviale s pitalul va dispune de instalaţiile necesare care vor fi

exploatate astfel încât să prevină băltirile favorabile dezvoltării ţânţarilor.

Absenţa în zonă a unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai pentru spitale

mici rurale şi unele aşezăminte de postcură, caz în care unităţile sanitare respective vor fi

prevăzute cu instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea apelor uzate, executateşi exploatate astfel încât să nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.


11/11

Subiecte pentru examen

1. Întreţinerea spaţiilor în unităţile medico-sanitare: reguli fundamentale, metodefolosite, locuri unde este obligatorie dezinfecţia curentă şi/sau terminală numai cudezinfectanţi de nivel înalt

2. Clasificarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală 3.

Gestionarea deşeurilor solide rezultate din activitatea medicală: colectarea şiambalarea.

4. Gestionarea deşeurilor solide rezultate din activitatea medicală: depozitareaintermediară, transportul şi eliminarea finală

5. Clasificarea şi gestionarea apelor reziduale din sectorul sanitar.

Curs 5 Igiena PM

Documents

Transcript of Curs 5 Igiena PM