Curs 30.04.2015

Cruciadele.

Factorii care au iniţializat desfăşurarea evenimentelor- pregătirea psihologică a celei de-a patra cruciadă.

Urmăreşte psihologia colectivă a populaţiei bizantine. 2 factori universali: papalitatea şi imperiul german şi 2

factori cu caracter local: normanzii şi veneţienii.

În 1054 se produce ruptura dintre cele două biserici. La mijlocul secolului, acest fapt nu a fost

conştientizat pe deplin acest fapt. Mihail Pselos nu aminteşte în lucrarea s despre această shismă. O ruptură

pe peste care se putea trece. Relaţiile statului Bizantin cu Roma au fost unele normale. Alexios I Comnenul

încearcă să obţină coroana Occidentului din partea Pontifului, Roma fiind ameninţătă de către Imp. German.

Apoi există o corespondenţă între Petre Venerabilul şi autorităţile bizantine. Împ. Manuel I Comnenul se

aliază cu papalitatea împotriva lui Frederic I Barbarossa şi împotriva normanzilor. Manuel a încercat să

obţină coroana occidentului. Nicetas Choniates ne vorbea despe Manuel I Comnenul că dorea să ducă

frontierele imperiului pănă la coloanele lui ercule (Gibraltar). Împăcarea papei cu Frederic I avea să îi

trădeze pe bizantini. Odată cu trădarea papai au îneput să iasă la iveală şi resentimentele dintre bizantini şi

romani. Contactu direct dintre cele două lumi , cea bizantină şi cea occidentală, acvea să scoată la lumină

diferenţele dintre ele şi abia acum, în sec XII este pe deplin conştientizată ruptura.

În 1203-1204, atunci când armata cruciată se afla la zidurile Constantinopolului, .......

Cel de-al doilea factor universal, Imperiul German... raporturile sunt normale între cele două Imperii,

chiar e apropiere. Ana Comnena vorbeşte despre Henric al IV-lea şi tatăl său. Lupta pentru investitură , a

făcut ca această alianţă să fie menţinură şi chiar întărită printr-o alianţă matrimonială. Lucrurile aveau să se

modifice odată cu ocuparea tronului de către Frederic I Barbarossa. Frederic redescoperă ideea romană

despre imperiul unic şi universal- redescoperă Codul lui Iustinian. Acest lucru avea să ducă la redeschiderea

conflictului dintre cele două imperii, în viziunea lui Frederic Barbarossa, Imp Bizanin era un regat al grecilor

iar Manuel I Comnenul era Rex grecorum. Aceste expresii apar în scrisorile trimise de Frederic la

Constantinopol. Scrisorile trimise sunt amintite în cronica lui Ioan Kinnamos. Conflistul avea să se

accentueze în timpul celei de-a 3-a cruciadă, în urma unui conflict pe care Frederic îl are cu Împăratul

Bizantil Isac al II-le aAngelos, Frederic pune problema cucuririi Constantinopolului. Într-o scrisoare către

fiul său, Henric al VI-lea, Barbarosa îi cere sa faca apel la papă şi la flota veneţiană pentru a porni o cruciadă

împotriva Constantinopolului. După moartea lui Frederic, fiul său ameninţă Bizanţul şi obtine chiar plata

unui tribut din partea împăratului bizantin pentru Împ. German. Moartea timpurie a lui Henric a făcut ca

Imp romano-german să nu mai aibă un rol important în acel secol.

Normanzii au reuşit să cucerească posesiunile bizantine din S Italiei. În vara anului 1081, după

venirea la tron a lui Alexios I Comnenul, sub conducerea lui Guiscar, Normanzii încep expediţia împotriva

bizantinilor. Obiectivul lor era acela de a cucerii Bizanţul pentru a pune bazele unui Imp Mediteraneean.

Prima expediţie se desfăşoară între 1081-1085. Normanzii debarcă în Pen Balcanică la Dyrrachium; cetatea

este asediată şi pe uscat şi pe mare de către normanzi. Alexios nu ave fprţe suficiente şi face apel la ajutorul

flotei veneţiene. Veneţienii intervin şi degajează dinspre mare cetatea, iar pe uscat forţele bizantine sunt

înfrânte iar cetatea este cucerită. Situaţia era complicată pentru statul bizantin. Cel puţin până în momentul în

care Guiscar este nevoit să se întoarcă în Italia, lăsând comanda armatei pe seama fiului său Bohemund de

Tarent. Moartea lui Guiscar avea să îl determine pe Bohemund să părăsească balcanii. Acesta se retrage în

Itlaia pentru a reendica moştenirea. Alexios I Comnenul îi înfrânge pe normanzi, aceştia au fost împinşi spre

M. Adriatică, într-un final alungându-i.

Bohemund refuză să înapoieze Antiohia împ. Bizantin, punând aici bazele unui principat latin a cărei

conducere a şi preluat-o. În anii 1105-1106, el face o călătorie în Occident încercând să demonstreze că Imp.

Bizantin este un trădător iar Bizanţul este principala piedică în calea unui succes major în Orient. Politica

pragmatică a bizantinilor era greu de înţeles pentru Occident, mai ales când era vorba despre apropierea de

arabi.

1107-1108 al dpolea război cu normanzii- forţele conduse de Bohmund sunt înfrânte de către Alexios

I. Acesta este de acord să încheie un tratat cu Alexios,prin care se recunoaşte vasal şi prin care promite să

lase moştenire Antiohia Bizanţului.

Cea de-a 3-a expediţie normandă are loc în 1147, într-un moment în care începe cruciada a II-a.

Împăratul Bizantin îşi mobilizează forţele în zona capitelei şi profitân de a ceastă situaţie, regele normand,

Roger al II-lea, în fruntea flotei sale atacă Grecia, fiind prădate câteva oraşe, mai ales Teba ( era după

Constantinopol cel mai iportant centru de producere al mătăsii). Normanzii au luat de aici uneltele de

producere a mătăsii şi i-a luat în captivitate pe meşteşugari, care au fost duşi în Sicilia.

Ultima expediţie normandă are loc în vara anului 1185. Guiraum al II-lea, debarcă în Pen Balcanică-

principala ţintă a normanzilor era Thesalonic- acesta a fost prădat de către normanzi. Se răspândeşte zvonul

că normanzii se îndreaptă spre Capitală, împăratul Andronic I a fost ucis în urma unei revolte iar noul

Împărat a fost Isac I.

Aceste expediţii au arătat ca Bizanţul nu era de necucerit şi că o mobilizare importantă de forţe puta

aduce un succes important pentru tabăra occidentală.

Veneţia este o aşezare a pescarilor în zona lagubelor Sdriaticii. În sec VI avea să intre sub autoritate

biznatină. În sec IX Veneţia începe să se afirme pe plan politic şi militar. În 827 are loc un eveniment

important, negustorii veneţieni răpesc moaştele Sf. Marcu din Alexandria ,urmând să fie mutate la Veneţia.

Înschimbul ajutorului oferit, bizantinii acordă Veneţiei un privilegiu comercial. Vasile al II-la accceptă

reducerea taxelor comerciale până la 4% din anul 992. În anl 1081 Veneţia intervine şi degajează oraşul

Dyrrachium. Veneţienii vor lupta în continuare alaturi de statul bizantin. În mai 1082, alexion I Conmenul

acordă veneţienilor cele mai mari privilegii comerciale pe care le dăduse până atunci un împ. Bizantin. Sunt

protejaţi de funcţionarii imperiali. Veneţienii primeau un debarcader la Constantinopol şi primesc dreptul de

a construi ateliere la Constantinopol şi dreptul de a forma un cartier în Oraş. Era un tratat care ava conseciţe

importante pentru Bizanţ. Veneţia pune bazele vastlui său Imp. Colonial în Orient. Bizanţul pierdea

importante veniruri în defavoarea Veneţiei. Statul bizantin deshidea o breşă în sistemul sau comercial, breşă

care avea să fie mărită în sec XII prin acordarea unor noi privilegii pentru locuitorii din Pisa. În 1169 Manuel

I avea să îi aducă în imperiul pe genovezi în condiţii asemănătoare pisanilor.

Odată cu schimbarea împăratului, tratatul trebuia să fie reînnoit . Ioan al II-lea Comnenul refuză să

reînnoiască ratatul, ceea ce a dus la deschiderea unui conflict. Veneţienii cuceresc mai multe insule in

arhipeleagul grecesc, ajungând să ameninţe chiar Constantinopolul. Ioan all II-lea Comnenul, neavând o

flotă puternică cedază şi acceptă reînnoirea privilegiilor.acelaşi lucru avea să îl faca şi Manuel I Comneul ,

văzând în Veneţia un aliat împotriva normanzilor.această alianţă reînnoită în 1148, nu avea să funcţioneze

aşa cum credea împ . bizantin. Mai ales în condiţiile în care Veneţienii îşi urmeaza interesele propii în zona

Dalmaţiei. Veneţienii realizează că stabilirea Bizantinilor în Italia ar fi avu aceleaşi consecinţe pe care le

avea şi instalara normanzilor în Balcani. Aşa că încep să dea semne de insubordonare. Manuel I îi aduce pe

Genovezi la Constantinopol. Îi instalează pe genovezi într-un cartier apropiat celui al veneţienilor.

În martie 1171 sunt arestaţi toţi veneţienii din Imperiu. Arestarea a fost urmată de confiscarea

bunurilor. Reacţia Veneţiei- a trimis flota către Constantinopol însă aceasta eşuează din cauza unei epidemii

de ciumă. Ulterior relaţiile au devenit din ce în ce ai calme. În 1182 când are loc o revoltă anti-latină în

Constantinopol nu este menţionată nici o victimă veneţiană.

1177 – se formează o alianţă antibizantină formată din Veneţia, Sicilia şi Sfântul Imperiu Roman de

naţiune germană.

Imp Bizantin îşi acopera slăbiciunile militare prin acordarea de privilegii.