Curs 21.05.2015

Ioan Kinnamos – autor al unei cronici scrisă dupămoartea lui Emanuel I Comnenul, el intenţioeaza să

conbine Alexiada şi acoperă perioada cuprinsă între 1118-1176. Îşi concentrează atenţia asupra lui Manuel I

Comnenul. Era secretar al împăratului, făcea parte din anturajul acestuia . dintr-un singur punt cde edere

Kynnamos nu este de acord cu împăratul în ceea ce priveşte relaţia cu occidentul . emanuel era un admirator

al modului de viaţă occidental. La curtea imperială erau prezenţi foarte mulţi latini. Ce-a de-a doua soţie

venise în capitala însoţită de latini ( care au ocupat şi poziţii importante) . kynnamos este convins de

superioritatea politică, morală şi culturală a bizantinilor şi a Imperiului lor. În viziune alui Kynnamos,

Constantinopolul este centrul politic al întregii lumi iar pretenţiile occidentalilor .. ca şi anna Comnena,

Kynnamos nu poate să înţeleagă fenomenul cruciadelor, nu poate înţelege sentimentele de care sunt animaţi

creştinii occidentali. În ralatarea cu privire la începutul celei de-a doua cruciade, Kynnamos spune că

adevăratul scop al expediţiei era acela de a cuceri teritoriile statului bizantin. Instituţia cruciadei şî

convingerile care îi animau pe latini erau complet de neînţeles pentru spiritul bizantin.

Comportamentul soldaţilor germani, conduşi de regele Conrad şi de nepotul său, Frederic Barbarosa,

pare să justifice temerile bizantinilor. Kynnamos declară că latini au declarat solilor imperiali că ei u

veniseră să jefuiască teritoriile bizantine. Odată ajunşi în teritoriile de câmpie, aceştia au început să îi

jefuiască pe cei care încercau să faca comerţ, dacă cineva încerca să se opună era omorât. Nici conducătorii

germani nu erau prea implicati în controlarea acţiunilor soldaţilor lor, privea acţiunile cu indiferenţă şî insistă

Kynnamos că erau de o aroganţă nemaiântâlnită. A fost nevoie de intervenţia armatei bizantine care îl pune

pe fugă pe frederic Barbarosa împreună cu trupele sale. Nici în faţa musulmanilor nu s-au comportat cu mai

mult curaj, odată atataţi şi surprinşi de tactica militară a musulmanilor, soldaţii occidentali au devenit laşi şi

incapabili sa ia o decizie. Francezii, odată ajunşi la Constantinopol, nu au dat dovadă de aceiaşi aroganţa,

au dovedit că nu vor să se arate lipsiţi de loialitate. Kynamos spune ca francezii au devenit mai înţelepti după

intervenţia lui Conrad, fie pentru ca acesta le era caracterul.

Nikithas Koniates – moare la Nicea în 1215. Îşi începe cariera ca secretar imperial, a fost guvernator

de themă în Pen. Balcanică. Alexios al III-lea Angelos...

Este martor ocular al evenimentelor din 1204, se afla la Constantinopol. După cucerire se refugiază la

Selindia iar în 1207 îl găsim la curtea imperială de la niceea. Lucrarea sa, Historia, ocupă perioada 1118-

1206. În timpul în care s-a aflat la Niceea şi-a rescris o bună parte a lucrării, mai ales partea consacrată

evenimentelor după 1180, căutând să expice dezastrul din 1204 şi chiar sa critice. Despre Emanuel I

Comnenul spune că este ambiţios, diea să pună mâna pe coroana occidentului. Despre Isac al II-lea Angelor

ne spune ca nu a ezitat să ia din tezaurul bisericii pentru a-şi cumpăra veşminte; a pus în vânzare funcţiile şi

demnităţile aşa cum negustorii pun în vânzare fructele şi legumele.despre Alexios al III-lea Angelor aflăm

că era pasionat de vânătoare, astfel a interzis tăierea copacilor de pe domeniul lui, cu toate că flota bizantină

avea nevoie de lemn.

Lucrarea lui Koniates poartă şî aprenta evenimentelor din 1204. Evenimentul prezentat cel mai detaliat

este cucerirea Constantinpololului.

Cauzele dezastrului în viziunea lui Koniates: erorile politice comise de Emanuel I, proasta administrare

a Imperiului, şi resentientele dintre bizantini şi latini. În ceea ce priveşte imagiea occidentalilor, avem o

imagine complexă , colectivă atunci când autorul se referă la latini. Termenul de latini se referea la acei

oameni care erau sub ascultarea papei. Normanzii, veneţienii şi cruciaţii – se insistă mai mult asupra

acestora; erau consideraţi barbari, nu făceau parte din lumea bizantină. E greu să le găseşti calităţi acestor

barbari, setea lor de sânge este mare, sunt duşmănoşi, invidioşi pe bizantini – spune Koniathes. Descrierea

evenimentelor din Tehesalonic după ce acest oraş a fost cucerit, Koniathes ne descrie ororile provocare de

latini. Cucerirea constantinopolului îi oferă lui Koniathes prolejul de a acesa cele mai dure epitete care le

atribuie latinilor.

Cruciada nu avea nimic în comun cu ceea ce s-a întâmplat la Constantinopol în 1204.

Koniathes spune că intre bizantini şî latini apare o prăpastie adâncă; nu mai există nici o cale de

înţelegere între bizantini şi occidentali. Acest lucru avea să se vadă în secolele următoare când unii împăraţi

bizantini au încercat să se apropie de occident însă nu au reuşit. În sec. XIV Contele de Savoya care venea în

sprijinul bizantinilor,... contele se apropie de de oraş iar bizantinii au crezut că vor să cucerească oraşul , aşa

că s-au mobilizat.