RAHITISMUL CARENRAHITISMUL CARENŢŢIAL(IAL(RCRC))

– RC este o boală metabolică generală, proprie

copilăriei, ce apare în perioadele de creştere rapidă, fiind determinată de carenţa de vit D,ce este factorul etiologic determinant ea ducind în special la perturbarea metabolismului P-Ca şi la tulburarea mineralizării normale a osului.

FACTORII FACTORII FAVORIZANŢIFAVORIZANŢI(I)(I)

aplicarea incorectă sau incompletă a profilaxiei cu vit.D

prematuritatea expunerea insuficientă la soare renunţarea la profilaxia cu vit. D după virsta de 1

an anotimpul rece care nu permite o transformare

eficientă a provitaminei D din piele într-un metabolit activ cu acţiune antirahitică

FACTORII FAVORIZANFACTORII FAVORIZANŢI ŢI ((IIII))

dietă neechilibrată, mai ales excesul de făinoase variaţii individuale ale nevoilor de vit D şi

neadaptarea dozei profilactice la acestea (ex. o creştere mai rapidă in G necesită doze profilactice mai mari)

sindroamele de malabsorbţie, indiferent de etiologie, interferind absorbţia lipidelor, afectează absorbţia vit D şi a Ca la niv. tubului digestiv, favorizind apariţia rahitismului

FACTORI FAVORIZANFACTORI FAVORIZANŢŢI(III)I(III)

bolile renale cronice care perturbă activitatea hidroxilazelor ce induc formarea metaboliţilor activi ai vit. D

corticoterapia prelungită, alterînd matricea proteică a osului şi absorbţia intestinală a Ca, constituie de asemeni factor favorizant

unele anticonvulsivante(fenobarbital sau fenitoin) care transformă vit D intr-un metabolit inactiv

nevoia zilnică de vit D în perioadele de creştere a copilului, în regiunile reci este de aprox. 1000 ui/zi.

aceste nevoi zilnice nu pot fi asigurate de sinteza cutanată şi de alimentaţie, nici chiar în cazul alimentaţiei la sîn şi cu atît mai puţin în cea cu lapte de vacă; preparatele moderne de lapte precum şi unele alimente de diversificare sunt îmbogăţite cu vit D, dar nu sunt accesibile pe scară largă , în special din cauza preţului

de aceea pentru prevenirea rahitismului este necesar un aport sistematic suplimentar de vit D sub f. medicament.

METABOLISMUL VIT. DMETABOLISMUL VIT. D

RU

Vit D de aport alimentar vit D endogena provit D

depozitele de vit D

( tesut adipos, muschi, ficat)

FICAT 25-hidroxilare

25 OHCC

RINICHI 1 alfa hidroxilare

1,25 (OH) 2 CC ( METABOLITUL ACTIV AL VIT. D)

ACACŢIUNEA METABOLITULUI ACTIV AL VIT DŢIUNEA METABOLITULUI ACTIV AL VIT D [ [1,25 1,25 ((OH OH ))2 CC2 CC]]

SEDII DE ACŢIUNE

INTESTIN OS RINICHI

absorbţia mobiliz. Ca inhibă excreţia

intest. a Ca din os prin urinară ( reabs. Ca

abs. int. a P ef.permisiv P, Na în TCP)

ptr.PTH

PATOGENIE(I)PATOGENIE(I)

Perturb abs. intest. a Ca hipoCa

stimul ptr. secreţia de PTH ( va mobiliza Ca din os) La niv tubului renal :carenţa de 1,25( OH) 2 CC det.

reabs. Ca şi P fosfaturie şi calciurie HIPOFOSFATEMIE

Dat. niv. al P extracelular încetinirea depunerii Ca la niv. osului şi organismul poate economisi Ca pentru menţinerea calcemiei, dar în detrimentul scheletului

PATOGENIE PATOGENIE ((IIII))

hipoCa şi hipoP

deficit de osificare a matricei osoase şi

acumulare de matrice osoasă proteică,

necalcificată (ţes. osteoid)

rez. mecanică

deformările osoase caract. rahitismului

TABLOU CLINICTABLOU CLINIC

SEMNE OSOASE: leziunile sunt simetrice ( exceptie deformarile

craniene) predomina in regiunile de crestere rapida

( metafizele oaselor lungi)

Localizare predominenta: in I semestru: la niv. craniului si toracelui in sem. II si > 1 an: oase lungi, col vertebr, bazin

SEMNE CRANIENESEMNE CRANIENE

CRANIOTABESUL datorat unei osificari insuficiente a cutiei craniene ( oasele cele mai solicitate din punct de vedere mecanic in primele luni de viata) motiv pentru care au o rezistenta scazuta ,la presiunea digitala dind senzatia de” minge de pinpong”.

Este un semn precoce, fiind considerat semn de evolutivitate pentru rahitism peste virsta de 3 luni.

DEFORMARI CRANIENEDEFORMARI CRANIENE

bose frontale sau parietaleproieminenta occipitalaplagiocefaliefontanela anterioara deschisa peste virsta de

1 ½ ani

MODIF. ALE MASIVULUI FACIALMODIF. ALE MASIVULUI FACIAL

bolta ogivalamaxilar “in trapez”aparitia tardiva a dintilorvicii de implantare a dintilor

SEMNE LA NIVELUL TORACELUISEMNE LA NIVELUL TORACELUI

mătănii condrocostale ( nodozitati vizibile sau palpabile la nivelul articulatiilor condro-costale)

şanţ submamar Harrisonstern înfundat sau proieminent ( ce uneori

afectează respiraţia)deformări ale claviculelor

SEMNE LA NIVELUL MEMBRELORSEMNE LA NIVELUL MEMBRELOR

Leziunile cartilajelor de crestere se manifesta prin prezenta de “brăţări metafizare” ( îngroşări ale metafizelor )la nivelul artic. radiocarpiene şi tibiotarsiene (uneori luînd aspect de maleolă dubla)

DEFORDEFORMĂRI DIAFIZARE MĂRI DIAFIZARE ((în special la membrele inferioareîn special la membrele inferioare))

Genu valgum

Genu varum

SEMNE LA NIV. COLOANEI VERTEBRALE SI BAZINULUISEMNE LA NIV. COLOANEI VERTEBRALE SI BAZINULUI

cifoză dorsală şi lombară micşorarea diametrului anteroposterior şi a celui

lateral al bazinului “coxa vara”: angulare a extremităţii superioare a

femurului, cu deformarea diafizei care se încurbează avînd concavitatea orientată spre interior

Deformările bazinului, sechele ale unui rahitism netratat, se răsfring negativ în evoluţia sarcinii viitoarelor mame.

SEMNE MUSCULO-LIGAMENTARESEMNE MUSCULO-LIGAMENTARE

hipotonie musculară -cu staţionare şi regres în achiziţiile motorii (susţinerea capului, statul în şezut, mers)

laxitate ligamentară

MANIFESTMANIFESTĂRI NEUROMUSCULAREĂRI NEUROMUSCULARE

Hiperexcitabilitate neuromusculară atestată prin manevre specifice ca de exemplu

semnul Chwosteck pozitiv (contractura orbicularului buzelor la percuţia scurtă a obrazului, la mijlocul liniei care uneşte tragusul cu comisura bucală de aceeaşi parte)

ALTE ALTE MANIFESTĂRI DE HIPEREXCITABILITATE NEUROMUSCULARĂMANIFESTĂRI DE HIPEREXCITABILITATE NEUROMUSCULARĂ

tresăriri frecvente, spontane sau la zgomote mici

tremurături ale extremităţilorstridor laringian datorat laringomalacieiconvulsii- semn de gravitate atît prin riscul

imediat, cît şi prin posibilele sechele ulterioare

SEMNE ASOCIATESEMNE ASOCIATE

tendinţa la infecţii respiratorii frecvente favorizate de supletea excesiva a cutiei toracice si hipotonia musculara (“torace rahitic”)

hepatosplenomegalie (uneori)paloaretranspiraţii predominent la ceafă (semn

frecvent)

TABLOUL BIOCHIMICTABLOUL BIOCHIMIC

este variabil, deoarece modificările metabolismului fosfocalcic ţin şi de particularităţile biologice individuale.

După Scriver,datele biochimice pot fi grupate în funcţie de stadiul evolutiv al rahitismului astfel:

Faza I :hipocalcemie, normofosfatemie şi fosfataze alcaline (FA) normale sau uşor crescute

Faza II: normocalcemie, hipofosfatemie şi FA crescute Faza III: hipocalcemie, hipofosfatemie şi FA mult crescute La copiii distrofici, FA pot rămine normale chiar în formele

evolutive datorită scăderii activităţii hepatice inclusiv a celei de sinteză a proteinelor

SEMNELE RADIOLOGICESEMNELE RADIOLOGICE

Sunt patognomonice

Pentru evidentierea cu usurinta a acestora se efectueaza de obicei radiografia de pumn, deoarece leziunile sunt caracteristice la nivelul extremitatii distale a radiusului si cubitusului

MODIFICARILE RADIOLOGICE CONSTAU IN:MODIFICARILE RADIOLOGICE CONSTAU IN:

largirea metafizei spiculi laterali linie metafizara concava cu

margine neregulata, estompata, franjurata ( aspect de “cupusoara radiala”)

demineralizare osoasa intirziere in aparitia nucleilor de

crestere vindecarea radiologica vizibila pe

rgr. de pumn este evidentiata prin aparitia unei linii de calcificare la nivelul extremitatii distale a oaselor antebratului si aparitia nucleilor de osificare.

DIAGNOSTICUL POZITIVDIAGNOSTICUL POZITIV

semnele clinice descrisedatele biologiceradiografia de pumnproba terapeutica: disparitia sau ameliorarea

semnelor de evolutivitate dupa admin. unei doze terapeutice totale de 600 000 u vit. D

DIAGN. DIFERENTIALDIAGN. DIFERENTIAL

Probleme de dg. diferential se pot pune doar cind exista simptome izolate:

CRANIOTABESUL:osteomalacia ( ramolire a boltii craniene in

intregime)osteogeneza imperfecta ( lipsa osificarii craniu papiraceu)craniotabesul din sifilis

CRANIU MARE RAHITIC: hidrocefalia

DEFORMARILE TORACICE: bombarea toracelui din malf. cong. de cord pectus excavatus

CIFOZA RAHITICA: morb Pott ( TBC col. vertebrale) curbura este

ireductibila

DEFORMARILE OASELOR LUNGI DIN RAHITISM:

de tibia “in iatagan” din sifilis boala Blount= prezenta de leziuni osoase,

cistigate, localizate la nivelul tibiei aspect de genu valgum ( similar cu cel din rahitism) dar cu prabusirea platoului tibial vizibila radiologic si care beneficiaza de trat. ortopedic.

RAHITISMELE VITAMINO D-REZISTENTE:

mult mai rarela proba terapeutica nu se obtine

ameliorarea smnelor dupa administrarea de preparate de vit. D.

TRATAMENT TRATAMENT

PROFILACTIC:

antenatal

postnatal

CURATIV

TRATAMENTUL PROFILACTIC ANTENATALTRATAMENTUL PROFILACTIC ANTENATAL

Pentru ca transportul transplacentar al calciului si captarea lui de catre fat sa se faca in conditii bune, majoritatea autorilor sunt de parere ca profilaxia hipovitaminozei D este bine sa se inceapa in perioada prenatala, respectiv in ultimul trimestru de sarcina.

De aceea, se recomanda administrarea la gravida incepind din luna a 7-a de sarcina cite 500-1000 ui/zi de vit.D, zilnic, per os.

ESTE CONTRAINDICATA ADM. PARENTERALA.

PROFILAXIA POSTNATALAPROFILAXIA POSTNATALA

regimul de viata si alimentatia au rol esential in profilaxia rahitismului, chiar daca nu sunt suficiente.

este preferata alimentatia la sin in primele 5-6 luni de viata

alimentatia mamei care alapteaza trebuie sa fie echilibrata si suplimentata cu vit.D, in aceleasi doze ca si pentru gravide.

SUPLIMENTAREA ALIMENTATIEI CU VIT.DSUPLIMENTAREA ALIMENTATIEI CU VIT.D

ESTE OBLIGATORIE IN PREVENIREA RAHITISMULUI IN TARA NOASTRA !

De obicei se incepe chiar din prima saptamina de viata.

SCHEME DE PROFILAXIESCHEME DE PROFILAXIE

De la 7 zile pina la 18 luni: 500-1000 ui zilnic (la sugarii alimentati la sin sunt suficiente 500 ui/zi)

De la 18 luni pina la 12 ani, aceleasi doze dar numai in perioadele reci ale anului

( lunile cu “r”: septembrie aprilie) Preparatele de vit. D,de obicei sunt dozate la 500

ui/pic.Deci se adm. 1-2 pic/zi Preparatul cel mai utilizat la noi este VIGANTOL

PROFILAXIA CU DOZE STOSSPROFILAXIA CU DOZE STOSS sub forma sub forma injectabilainjectabila

Trebuie rezervata numai unor categorii: famillii necompliante la administrarea zilnica a Vigantolului sindroame de malabsorbtie diarei cronice

ADMINISTRAREA DE CALCIU NU ESTE NECESARA IN PROFILAXIA RAHITISMULUI DACA ALIMENTATIA COPILULUI CONTINE MINIM 500 ml LAPTE/ZI! ( este insa obligatorie in tratamentul rahitismului).

TRATAMENTUL CURATIVTRATAMENTUL CURATIV

Aparitia semnelor de rahitism carential impune:

trecerea de la dozele profilactice de vit.D la doze terapeutice

administrarea concomitenta de Ca

SCHEME ORIIENTATIVE DE TRATAMENTSCHEME ORIIENTATIVE DE TRATAMENT

Initierea tratamentului presupune existenta a cel putin doua semne clinice caracteristice.

Investigatiile biologice si radiologice se impun doar in caz de:

diagnostic incert forme grave de rahitism lipsa de raspuns la dozele terapeutice uzuale de

vit.D.

FORMELE USOARE SI MEDIIFORMELE USOARE SI MEDII

Administrarea zilnica a 4000 ui/zi de vit D

( 8 pic. de Vigantol/zi),timp de 6-8 saptamini, apoi se revine la doza profilactica de 2 pic/zi ( 1000 ui/zi)

TRATAMENTUL RECUPERATOR BFT

Principiile şi obiectivele tratamentului BFT: În tratamentul BFT urmărim fixarea calciului pe os cu ajutorul razelor ultraviolete naturale sau artificiale, întărirea structurii osoase şi dezvoltarea musculaturii

Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldură,fapt care conduce la obtinerea principalelor sale efecte si anume: analgezia, hiperemia, hipertermia locala si sistemica, cresterea elasticitatii tesuturilor.

Aceste efecte cumulate ,sunt favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie si masaj.

In tratamentul BFT urmarim accelerarera depunerii de Ca in os cu ajutorul razelor ultraviolete naturale sau artificiale. Este indicata cura heliomarina in care menţionăm helioterapia, terapia cu raze ultraviolete si inrarosii naturale (de origine solara)

Este vorba de o expunere la soare progresiva, foarte strict gradata

Se acopera corpul cu un cearceaf si apoi, regiunile corporale se descopera succesiv si progresiv, in sens cranio-caudal.

Extremitatea cefalica nu se expune (se acopera capul).

orarul optim pentru obtinerea celor mai benefice efecte ale razelor ultraviolete asupra organismului, s-a apreciat a fi intre orele 9.00-11.00 dimineata.

Aceste bai sunt contraindicate la copiii cu afectiuni cardiace.

Tratamentul prin electroterapie

Prin electroterapie urmarim intarirea tesutului osos prin stimularea depunerii de Ca si stmulrea organismului pentru producerea de vitamina D2.

O metoda eficienta de intarire a tesutului osos este ionizarea cu Ca.

Rolul Kinetoterapiei in recuperarea scoliozei din rahitism

Tratarea superficială a scoliozei poate provoca drame, datorate tulburările provocate de toracele deformat şi dezechilibrat, influenţând negativ organele vitale din cutia toracică.

Scolioza poate fi definită ca o boală evolutivă, cu una sau mai multe curburi laterale ale coloanei vertebrale în plan frontal însoţite de rotaţia vertebrală, cu o tendinţă de compensare superioară sau inferioară a curburilor.

Agravarea scoliozei este cu atât mai mare cu cât a fost mai precoce, si se agraveaza mai ales în timpul pubertăţii când procesul de creştere se accentuează fiind însoţit de o hiperlaxitate articulară.

Un studiu realizat în ţările scandinave arată că 30% din timp copilul şi-l petrece la şcoală, în cea mai mare parte în poziţia aşezat, poziție ce determină cifoză lombară, care va produce supraîncărcarea statică continuă şi prelungită cu acţiune nefavorabilă asupra structurilor pasive ale coloanei vertebrale, în mod special pe discurile intervertebrale, dar şi pe corpurile vertebrale.

Astfel s-au observat pe de-o parte tulburări trofice, iar pe de altă parte modificări de înălţime a discurilor. Deteriorările extravertebrale vor produce dezechilibrul mecanic al coloanei vertebrale.

Fie că avem de-a face cu o scolioză cu o singură curbură (scolioza în “C”) sau cu dublă curbură (scolioză în “S”), kinetoterapia are un rol f. important .

Programul de kinetoterapie va avea în vedere stadiul bolii, tipul scoliozei, caracteristicile psihosomatice ale pacientului și va cuprinde exerciţii statice şi dinamice

Obiectivele kinetoterapiei vor urmări :

- redresarea curburilor prin întinderea progresivo-pasivă şi completă a musculaturii concavităţii şi scurtarea musculaturii din convexitate;

- redresarea bazinului şi echilibrarea centurii scapulare;

- dezvoltarea mobilităţii cutiei toracice;

- crearea unui reflex corect de postură.

In general sunt eficiente exercitiile simetrice, angajand abductorii si adductorii coapsei, ca si muschii paravertebrali lombari, vizand mai ales sa ii creeze pacientului simtul pozitiei corecte a bazinuluisi sa tonifice muschii care asigura echilibrarea acestuia.

Modificarea lungimii si tonusului muschilor care mentin echilibrul bazinului este in generalconsecinta, iar nu cauza inclinarii laterale a acestuia in atitudinile scoliotice. Este necesar caodata constituite aceste modificari, sa se corecteze si sa se reechilibreze lungimea si tonusulacestor muschi.

In ceea ce priveste mobilizarea coloanei vertebrale in atitudinile scoliotice, se recurge de obicei la intinderea in lungime prin suspensii (de regula simetrice) la spalier si prin exercitii active de auto-intindere (ca si cand pacientul ar incerca sa devina mai inalt) in pozitiile pe spate culcat, sezand sau stand.

Kinetoterapia atitudinilor scoliotice trebuie completata cu tonificarea complexa, simetrica, a intregii musculaturi a spatelui, abdomenului si membrelor, precum si cu exercitii pentru antrenarea capacitatii generale de efort, ca sporturi si jocuri sportive, indeosebi inot, volei, baschet.

Exercitiile fizice corective, exercitiile analitice si cele pentru conditionare fizica generala trebuie sa asigure formarea simtului tinutei corecte (indeosebi simtului pozitiei corecte a bazinului), sa asigure un tonus si o forta corespunzatoare grupelor musculare care trebuie sa mentina tinuta corecta si pozitia echilibrata a bazinului, precum si sa confere intregului organism vigoarea generala necesara si inlaturarea starii de hipotonie generala.

Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie sa preceada tonificarea musculara, pentru ca aceasta sa se poata face pe un schelet cat se poate de corectat sau de flexibil.

Pentru mobilizarea coloanei vertebrale se folosesc urmatoarele procedee:a) Intinderea in lungime. b) Flexia laterala.c) Derotarea.d) Presiunea directa asupra gibozitatii.

a) Intinderea in lungime actioneaza corectiv atat asupra deviatiei laterale a coloanei, cat si asupra rotatiei vertebrale.

Intinderea se poate realiza in mod pasiv, sub actiunea greutatii corpului, prin:

 —atarnari in brate la spalier sau pe o bara; 

—atarnari prin prindere de cap cu un capastru, de obicei in pozitia culcat pe un plan inclinat,alunecos; 

—se poate efectua de asemenea prin tractiuni simultane de solduri si de cap sau umeri, cu dispozitive speciale.

In mod activ, intinderea se poate realiza prin auto-extensie, cu contractia muschilor paravertebrali.

b) Flexia laterala, corectiva, in directia convexitatii, este usor de realizat in scoliozele cu o singura curbura, in,,C”. In scoliozele cu dubla curbura, corectarea prin inflexiune laterala se poate face prin mai multe modalitati:

 —actionand simultan asupra ambelor curburi, dar in sens invers asupra uneia fata de cealalta;

 —actionand selectiv asupra uneia din curburi, in timp ce

cealalta este fixata in pozitie corecta sau hipercorectata.

Se poate fixa in pozitie corecta o curbura dorsala prin:

 —tractiune asupra bratului din partea concavitatii;

 —presiune directa asupra hemitoracelui din partea convexitatii;

O curbura lombara se poate fixa in pozitie corectata prin:

 —tractiune asupra membrului inferior corespunzator concavitatii;

 —ridicarea fesei de partea convexa prin fixarea unui suport pe scaun in pozitia sezand; 

—flexia pe bazin a coapsei din partea convexitatii.

c) Derotarea vertebrala. In scolioze se produce o rotare a vertebrelor din curbura, care isi deplaseaza fata anterioara a corpului vertebral inspre convexitate, antrenand in aceasta rotare si coastele, ceea ce face sa apara o gibozitate in hemitoracele din partea convexitatii.Derotarea trebuie facuta in sensul invers.

De exemplu, daca este prezenta o scolioza dorsala dreapta, derotarea trebuie sa se faca prin deplasarea umarului drept inainte si a celui stang inapoi.Pentru a fi durabila derotarea trebuie facuta activ, cu participarea contractiilor musculare corective.

d) Presiunea directa asupra gibozitatii se aplica pe hemitoracele corespunzator convexitatii, in directie oblica dinapoi inainte. Ea favorizeaza atat derotarea vertebrelor, cat si reducerea curburii scoliotice. Presiunea se poate face manual, sau cu ajutorul unei pelote aplicata sub gibozitate, pe care apasa greutatea corpului.

Exerciţiile de respiraţie sunt obligatorii şi necesare însoţind fiecare exerciţiu executat, iar exerciţiile din metoda Schroth sunt poate cu rezultatele cele mai notabile în recuperarea scoliozei.

Metoda FED – Fixare, Elongare şi Derotare este o tehnică de lucru cu rezultate extraordinare în recuperarea favorabilă a scoliozei.

Metoda FED : electroterapie cu stimularea

musculaturii de partea convexităţii;

elongare  a coloanei vertebrale (pe masa de elongare);

aparat FED (fixarea şi derotarea coloanei vertebrale).

Programele de kinetoterapie sunt individualizate şi executate sub îndrumarea şi în prezenţa specialistului kinetpoterapeut, realizat în funcţie de tipul scoliozei, vârstă, adaptarea la efort. Tratamentul corectiv trebuie înstituit precoce, imediat după depistarea deviaţiei vertebrale, efectuat continu şi susţinut, iar la nevoie introducerea în planul de tratament a posturărilor corective şi a pocedurilor de electroterapie.

a. Stand in fata oglinzii: corectarea pozitiei globale si segmentare a corpului; intinderi active ale coloanei vertebrale (autoelongare) alternate cu relaxari. 

b. Stand cu mainile inclestate inainte, ducerea bratelor prin inainte sus cu ridicarea pe varfuri si intindere maxima pe verticala, inspiratie; revenire cu bratele intinse prin lateral in pozitie relaxata, cu expiratie.

c. Departat stand, cu fata la oglinda: aplecarea lenta a trunchiului inainte cu spatele in extensie, bratele lateral, revenire: aceeasi miscare cu ducerea bratelor prin inainte sus, revenire cu bratele prin lateral. Se executa cu inspiratii profunde.

d. Mers pe varfuri cu mainile pe cap inclestate si intoarse cu palma in sus, coatele trase inapoi.

e. Mers pe varfuri inapoi, mainile libere pe langa corp, trunchiul drept.

f. Atarnare relaxata cu fata la spalier, trecere in atarnare activa (autoinaltare cu ridicarea gatului dintre umeri, barbia la orizontala, bratele intinse) cu departarea si apropierea ritmica a picioarelor.

g. Sezand calare pe banca, indoirea trunchiului inainte cu bratele intinse incercand sa atinga banca cat mai departe posibil, revenire in pozitia asezat cu genunchii indoiti, talpile pe banca, miinile la ceafa, spatele in usoara extensie, coatele trase inapoi.

i. Inainte culcat cu bratele in prelungirea trunchiului, mainile inclestate, picioarele departate:extensia trunchiului cu ridicarea bratelor inainte sus si intindere voluntara: revenire. 

j. Pe spate culcat, mainile sub ceafa, picioarele ridicate la 45-90* departarea ampla si apropierea picioarelor intinse cu respiratie ritmica.

k. Pe genunchi sprijinit pe palme, deplasare inainte cu o mana si genunchi opus, apoi cu mana si genunchiul de aceeasi parte.

l. Atarnat activ cu spatele la spalier, cu picioarele intinse inainte spre 90* ; departarea si apropierea picioarelor, cu respiratie ritmica.

m. Se repeta exercitiul nr. 1

Kinetoterapia pentru stern Kinetoterapia pentru stern infundatinfundat

este asemanatoare cu programul pentru cifoza.

Exercitii care vizeaza dezvoltarea toracelui: flotari la spalier apoi pe sol cu bratele din ce in ce mai departate; exercitii cu extensorul; exercitii de impins oblic din sezand; exercitii de impins culcat, cu priza cat mai larga; aruncari cu mingea medicinala de la piept, de deasupra capului,

din fata; inot, etc

este o deformare a genunchilor cu deviatia gambei spre exteriorul axei membrului inferior cu proeminenta genunchiului spre interior

Una din cauze este rahitismul.

 Genu valgum duce la deformarea mersului deoarece copilul nu poate merge normal fara a-si lovi genunchii intre ei.

Genu valgumGenu valgum ( genunchi in „X” ) ( genunchi in „X” )

Clasificare :Gradul I : distanta intermaleolara : 2.5 cmGradul II : distanta intermaleolara : 2.5 – 5 cmGradul III : distant intermaleolara : 5 – 7 cmGradul IV : distant intermaleolara : peste 7 cm

 Tratament :Chirurgical pentru formele grave Rolul principal al kinetoterapiei este de a combate laxitatea ligamentara de la nivelul genunchiului.

Genu varumGenu varum

reprezinta o deviatie a genunchilor in plan frontal, cu aspect de ,, picioare in paranteze", in care coapsa cu gamba fac un unghi intern deschis. Amplitudinea varusului, se apreciaza prin masurarea distantei dintre condilii femurali interni din pozitia stand (ortostatism), cu calcaiele lipite.

La copil, genu varum este considerat obisnuit, pana la varsta de 18 luni, insa la copiii trecuti de aceasta varsta, genu varum, poate fi consecinta unei boli osoase (rahitism).

Tratamentul recuperator al acestei afectiuni poate fi realizat prin kinetoterapie, fizioterapie, masaj medical. In unele situatii, este necesar tratamentul ortopedic, iar in cazul formelor grave de genu varum, este necesar tratamentul chirurgical, prin osteotomie (sectionarea osoasa), urmata de o corectie a axei si de o fixare a osului in cauza. Acest act chirurgical nu este obligatoriu sa fie urmat de o imobilizare in aparat gipsat, insa kinetoterapia este absolut esentiala.

Tratamentul de kinetoterapie, are drept scop mobilizarea metodica bazata pe tonifierea in regim de intindere a musculaturii interne a copaselor si tonifierea in regim de scurtare a musculaturii externe a coapselor. Mobilizarea treptata a genunchilor este cea mai mare parte a tratamentului. 

Kinetoterapia utilizeaza exercitii pentru consolidarea musculaturii membrelor inferioare, pentru muschii cvadriceps, pentru muschii fesieri, etc. 

Totodata, terapia prin miscare are rolul de instrui pacientul in ceea ce priveste acest act fiziologic - mersul - de-a invata pacientul care este pozitia corecta a membrelor inferioare atat in timpul mersului, cat si in timpul pozitiei stand, in ortostatism, precum si situatiile de echilibrare in timpul mersului, privind transferul de greutate de pe un membru pe altul.

Fizioterapia utilizeaza electroterapia, sau procedurile terapeutice care genereaza caldura - termoterapie - in scopul ameliorarii durerilor.