CURENTE LITERARE

Curentul literar – grupare sau mişcare artistică dintr-o anumită perioadă de timp, dependentă de un cod ideologic şi estetic;

- exprimă un spirit al epocii;- sunt determinate de un context cultural, istoric, social;caracteristicile unui curent literar:*existenţa unui program estetic şi conturarea unei conştiinţe estetice a creaţiilor;*acoperă o perioadă destul de amplă;*se dezvoltă într-un context geografic şi cultural larg, internaţional;*presupune o evoluţie (de la geneză la dezvoltare), apoi o descendenţă;*există un cod stilistic comun, susţinut prin reviste, cenacluri, societăţi literare;*scriitorii îşi păstrează originalitatea, dar respectă şi o parte din principiile estetice ale curentului respectiv.

ROMANTISMUL

- mişcare literară şi artistică ce apare la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi se dezvoltă în prima jumătate a sec. al XIX-lea;

- reacţie împotriva rigorilor clasicismului, a regulilor sale rigide;- libera expresie a sensibilităţii, a fanteziei;- cultul eului; subiectivitate accentuată;- predominarea sentimentului asupra raţiunii;- aspiraţia spre originalitatea şi libertatea formelor; spargerea barierelor tematice şi formale;- aprecierea şi valorificarea specificului naţional, a datinilor şi a obiceiurilor, a folclorului, a credinţelor

poporului;- antiteza – procedeu artistic fundamental;- eroul excepţional în situaţii excepţionale;- condiţia geniului – abordată din perspectivă filosofică;- fiinţa umană apare în toată complexitatea ei contrastantă, antinomică, sfâşiată de pasiuni, marcată de

întâmplări neprevăzute sau de intervenţii ale hazardului;- psihologic – naturi rare, stranii (demonul, banditul generos, personajul fatal, damnatul etc.);- medii sociale diverse şi contrastante;- natura pitorească, exotică; peisaje nocturne; crepuscul misterios; medii întunecate; depărtări fascinante;- contrastele sufletului romantic: fizic / metafizic; finit / infinit; eros / Thanatos; raţiune / sentiment;- înnoirea limbajului poetic prin valorificarea tuturor registrelor (popular, regional, arhaic, oral etc.);- libertatea genurilor şi a speciilor: meditaţia, elegia, poemul filosofic, teatrul poetic etc.;- stil retoric, exaltat, susţinut de antiteză, hiperbolă, tiradă, în acord cu pasiunile, cu intensitatea conflictelor.Teme romantice:- neliniştea infinitului spaţial şi temporal;- atracţia transcendentului;- condiţia geniului neînţeles;- natura şi iubirea;- marile geneze şi prăbuşiri cosmice;- nostalgia originilor, întoarcerea în illo tempore şi valorificarea tiparelor mitico-magice;- aspiraţia spre absolut şi desăvârşire etc.Reprezentanţi: A. W. von Schlegel, Novalis, L. Tieck, H. Heine, E. T. A. Hoffmann, S. T. Coleridge, W.

Wordsworth, G. G. Byron, P. B. Shelley, J. Keats, Chateaubriand, V. Hugo, A. de Lamartine, A. de Musset, A. de Vigny, G. Leopardi, Puşkin,, M. Lermontov etc.

Etape ale romantismului românesc:*romantismul scriitorilor paşoptişti: Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, B. P. Hasdeu, V. Alecsandri, D.

Bolintineanu, M. Kogălniceanu;*romantismul eminescian;*romantismul posteminescian: G. Coşbuc, O. Goga, Al. Macedonski, B. Şt. Delavrancea

1

REALISMUL

- amplă mişcare culturală apărută în Franţa, la mijlocul secolului al XIX-lea, ca o reacţie antiromantică, având prelungiri până în secolul al XX-lea;

- doctrină bazată pe răsfrângerea obiectivă, veridică a realităţii;- lipsa idealizării;- atitudine critică faţă de societate;- stil impersonal, solemn;- preocupare pentru social;- obiectivitate lucidă, demistificatoare;- verosimilitate;- veridicitate;- interes pentru amănuntul plasticizant;- tipicitatea acţiunilor şi a personajelor;- descrierea amănunţită a mediului în care trăiesc personajele;- prezentarea banalităţii cotidiene;- refuzul trecutului, abordarea cu precădere a subiectelor din contemporaneitate;- manifestări eterogene (realism: mitologic, psihologic, oniric, critic, burghez etc.);- genul preferat: epicul (romanul).Reprezentanţi: Stendhal, Balzac, Flaubert, fraţii Goncourt, L. N. Tolstoi, Dostoievski, Dickens

N. Filimon, I. L. Caragiale, I. Creangă, I. Slavici, L. Rebreanu, G. Călinescu, M. Preda.

PARNASIANISMUL

- termenul provine de la Parnas (munte consacrat lui Apollo şi muzelor);- gruparea poeţilor francezi care, în jurul lui 1850, s-au detaşat de lirismul romantic, cultivând o poezie rece,

impersonală, savantă;- afirmă autonomia esteticului (teoria artei pentru artă);- se izolează de lumea acţiunii, dezamăgiţi de societate şi de inutilitatea angajării revoluţionare;- poezie picturală, rece, obiectivă (lirism impersonal);- intelectualismul, erudiţia textelor, recursul la mituri sau peisaje exotice;- contemplarea detaşată;- meditaţia filosofică;- descrierile de natură surprind pitorescul, puritatea liniilor, transparenţa culorilor, cultul pietrelor preţioase;- aspiraţia spre perfecţiunea formală, corectitudinea versurilor, sonorităţile cuvintelor, rimele rare;- poezie cu formă fixă (sonet, rondel, triolet), pentru a încătuşa în limite rigide efluviile sentimentelor;- vocabular ales, strălucitor; stil rafinat şi elegant.Reprezentanţi: Th. Gautier, Leconte de Lisle, Al. Macedonski, Ion Barbu, Ion Pillat.

2

SIMBOLISMUL

- apărut in Franţa la sfârşitul sec. al XIX-lea, ca reacţie antiromantică si antiparnasiană;- propune o nouă viziune poetică, ce decurge din intuirea complexităţii lumii si a "universalei analogii";- valorifică muzicalitatea cuvântului, a cadenţelor, a rimelor (principiul "de la musique avant toutes choses" al lui Verlaine);- tehnica sugestiei (evitarea rostirii directe, substituirea magică a obişnuitului cu neobişnuitul);- cuvântul poetic -> magic, aluziv, conotativ;- simbolul - instrument prin care se realizează sugestia; - semn (obiect concret, imagine, cifra etc) care substituie un element abstract (idee, concept, trăire);- corespondentele - exprima legăturile universale , ascunse dintre lucruri;- stabilesc raporturi intre senzaţii diferite (culori si sunete, muzica si poezie, parfumuri si trăiri);- sinesteziile;- stări vagi, vaporoase;- spaţii poetice: oraşul de provincie, taverna, parcul solitar, străzile pustii, mahalaua sordida;- motive: singurătatea, tristeţea metafizică, evadarea, ploaia, nevroza, spleen-ul;- obsesia culorilor dublată de sugestia instrumentelor muzicale;- prozodia: versul liber, refrenul obsedant, ritmul interiorReprezentanţi: St. Mallarme, A. Rimbaud, P. Verlaine, R. Ghil, J. Moreas, T.S. Eliot, S. Esenin, Al. Macedonski,St. Petică, D. Anghel, G. Bacovia, I. Minulescu

3

EXPRESIONISMUL

- forma de manifestare a modernismului in artă şi în literatura, apărută în legătură cu tensiunea spirituala a anilor 1911-1915;- manifestat mai ales in pictură (ex Ţipătul lui E. Munch);- intensitatea expresiei;- tendinţa de a da formă trăirii lăuntrice, sentimentelor, neliniştilor omeneşti;- reflecta criza societăţii in preajma primei conflagraţii mondiale, contradicţiile sociale, progresul tehnic, dezvoltarea industriala care au dus la alienarea insului si criza valorilor morale si estetice;- nevoia de absolut, aspiraţia spre ideal;- protestul antiburghez;- negarea artei tradiţionale, refuzul modelelor consacrate;- căutarea ineditului, a originalului;- descătuşarea afectivă, patosul trăirii împins la extaz, la ţipăt;- interesul pentru tradiţii, mituri, credinţe străvechi, folosind modelul artei primitive;- tendinţa de spiritualizare a trăirii;- adâncirea lirismului in viziuni rafinate, de natura cosmica si metafizica;- tragismul condiţiei umane; strigatul profetic;- teme si motive: tristeţea si neliniştea metafizică, disperarea, absenţa, neantul, moartea, dezagregarea eului, natura halucinantă;- categorii estetice: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magicul;- limbaj violent, şocant uneori;Reprezentanti: Georg Trakl, F. Kafka, August Strindberg, L. Blaga, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu

NEOMODERNISMUL

- se manifesta in perioada imediat următoare celui de al doilea război mondial;- generaţie "fără dascăli si fără părinţi spirituali" (Geo Dumitrescu);- nucleul noii mişcări e reprezentat de trei şcoli literare:1. poeţii de la revista Albatros , mişcare ce se caracterizează prin:* nonconformism* contestarea formulei "artă pentru artă"* renunţarea la lirica melancolizantă, idilică şi suavă a tradiţionaliştilor interbelici* trăirea intensă a suferinţei ce angajează întreaga umanitate* depoetizarea, respingerea formelor patetice, grave si căutat metafizice* reconstrucţia ludică şi ironică a poemului, cu umor negru şi sublimată în parodie* Geo Dumitrescu, Dimitrie Chelaru, Ion Caraion, C-tin Tonegaru2)Cercul literar de la Sibiu* se revendică de la T. Maiorescu si "Junimea", apărând ideea primatului esteticului, a raţiunii ce se ascunde în spatele poeticului* propun înnoirea literaturii fără a se uita rădăcinile latine ale poporului român si specificul spiritualităţii româneşti* mută accentul de pe rural pe urban, de pe creaţia populară pe cea cultă* recuperarea creativă a unor modele exemplare, o valorificare a unui trecut ce devine ideal pentru prezentul zbuciumat* tendinţa de asimilare a epicului de către liric (balada)* Radu Stance, St. Aug. Doinaş, Ion Negoiţescu3) Noul val suprarealist* dicteul automat

4

* înnoirea discursului poetic* cultivarea lirismului oniric* crearea unei poezii "dereglate", absolut libere, de o mobilitate şi de un insolit ce exploatează virtuţile arbitrarului* Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca

5