Cultura de tomate

De la tomate se consuma fructele ajunse la maturitate fiziologica dar si cele care nu ajung in aceasta faza sunt folosite pentru prepararea muraturilor.

Tomatele se pot consuma intr-o gama variata de moduri: in stare proaspata,ca salata simpla sau in amestec cu alte legume, sau preparate in ciorbe, ghiveci, sosuri, rosii umplute, prelucrate industrial sub forma de pasta, conserve, bullion, sucuri obisnuite sau picante.

Tomatele au valoare alimentara ridicata datorita continutului fructelor in vitamine, substante minerale, zaharuri, acizi organic si aminoacizi.

In tara noastra tomatele sunt plante anuale, desi in zonele de origine se comporta ca plante perene.In conditii de sera pot sa vegeteze multi ani.

Tomatele cresc si fructifica normal in conditii de mediu asemanator cu cele in care s-au format.

Luand cerintele fata de caldura, tomatele sunt considerate plante termofile, cu cerinte diferite in functie de fenofaza.

Temperatura minima de germinare este de 10 grade Celsius in functie de soi.Temperatura optima este de 24 grade grade Celsius, la temperatura minima germinatia are loc in 10-15 zile iar la cea optima in 5-6 zile.

Temperaturile sub 10 grade Celsius sunt daunatoare plantelor, la temeperaturi de -1 la 3 grade Celsius chiar si o perioada scurta de timp, provoaca inghetul plantei.Peste 30 de grade Celsius plantele nu fructifica, deoarece polenul nu mai germineaza, la temperatura de peste 35 grade Celsius plantele isi opresc cresterea iar peste 40 grade Celsius mor.

Temperatura optima pentru germinarea polenului este de 21-26 grade Celsius iar pentru dezvoltarea fructelor temeperatura este de 18-24 grade Celsius.

Lumina are un rol important in cresterea si fructificarea tomatelor.Tomatele au cerinte mari fata de intensitatea luminii.

Perioada cand plantele necesita o iluminare mai puternica incepe in a 8-10-a zi de la rasarire.Insuficienta luminii in aceasta faza duce la alungirea tinerelor plante si la obtinerea unor rasaduri firave.

Umiditatea solului si a atmosferei prezinta o deosebita importanta pentru cresterea si dezvoltarea culturilor de tomate.Tomatele au pretentii moderate fata de umiditate, deoarece coeficientul de transpiratie este redus.

La tomatele semanate direct in camp, sistemul radicular patrunde mai adanc in sol si plantele se pot aproviziona cu apa din straturile profunde, motiv pentru care se precizeaza ca tomatele rezista destul de bine la seceta.

In cazul tomatelor cultivate prin rasad sistemul radicular este mai superficial, plantele nu se pot aproviziona cu apa din straturile profunde ale solului, ceea ce presupune asigurarea apei prin irigare.

In primele faze de crestere, nivelul umiditatii din sol este de 68-70 % din capacitatea de camp, iar in perioada de fructificare, incepand cu cresterea intensiva a fructelor din prima inflorescenta este de 78-81 %.

Consumul zilnic prin evapotranspiratie este de 0,5 l in zilele noroase si de 2 l in zilele cu cer senin.Aceste date sunt utile pentru aplicarea irigarii culturilor.

Umiditatea in exces este daunatoare rasadurilor, in mod deosebit in primele faze de crestere.In faza de coacere a fructelor nu trebuie sa oscileze perioadele de seceta cu cele cu umiditate abundenta deoarece acestea crapa, iar continutul in substanta uscata este mai mic.

Solurile recomandate pentru cultura de tomate sunt cele mijlocii.Trenurile nisipoase (usoare) sunt recomandate pentru culture timpurii cu conditia asigurarii elementelor minerale si apei.

Tomatele cresc si rodesc bine pe sol bine lucrat, afanat, bogat in substante fertilizante, cu continut ridicat de humus, permeabil pentru apa si aer si care se incalzeste usor.

Tehnologia culturii tomatelor.

Cultivarea tomatelor este diferentiata in functie de sistemele de cultura practicate.In vederea asigurarii productiei proaspete pe o perioada cat mai lunga din an, tomatele se cultiva in camp (cultura timpurie, de vara si de toamna), in sere-solarii (ciclul scurt si ciclul lung), in sere (ciclul I si ciclul II) si in rasadnite.

Cultivarea tomatelor in camp.

Cultura tomatelor timpurii are o importanta destul de mare, aceasta cultura urmareste asigurarea de fructe proaspete la sfarsitul lunii iunie si toata luna iulie.

Plante bune premergatoare sunt: fasolea, cucurbitaceele, bulboasele, mazarea si unele radacinoase.Revenirea tomatelor pe aceeasi sola se face dupa 3-4 ani.

Pregatirea terenului pentru cultura de tomate in camp.

Pregatirea terenului se face cu multa grija din toamna. Dupa desfiintarea culturii anterioare se executa mobilizarea terenului in vederea nivelarii de exploatare.

Fertilizarea de baza trebuie efectuata in functie de datele furnizate de cercetarea agrochimica. Orientativ se pot aplica 30-40 tone pe hectar gunoi de grajd nefermentat, 250-300 kg pe hectar superfosfat si 100-150 kg pe hectar sulfat de potasiu.

Ingrasamintele sunt incorporate in sol prin aratura adanca de 28-30 cm, care se lasa in brazda cruda.

Primavara dupa ce terenul s-a zvantat, se intretine aratura pana la plantare, cu grapa sau cultivatorul si se administreaza 150 kg pe hectar azotat de amoniu, 150 kg pe hectar superfosfat si 75 kg pe hectar sulfat de potasiu.

Amintim cateva erbicide folosite in cultura tomatelor.

Erbicidarea se poate face cu erbicidul Dual Gold 960 EC care are actiune asupra buruienilor monocotiledonate anuale si unele dicotiledonate, se aplica preemergent in cantitate de 0,25 ml/mp la producerea de rasad si 1,0 l/ha preemergent la tomate transplantate, tomate semanate in camp direct.

Erbicidul Fusilade Forte se uitilizeaza in combaterea buruienilor monocotiledonate anuale si monocotiledonate perene cu aplicare postemergenta la doza de 0,8 l/ha la buruienile monocotiledonate anuale si 1,3 l/ha la buruienile monocotiledonate perene la tomate transplantate.

La tomatele semanate in camp direct Fusilade Forte actioneaza asupra buruienilor monocotiledonate anuale si monocotiledonate perene aplicata postemergent in doza de 0,8 l/ha la cele monocotiledonate anuale si 1,0 l/ha la cele monocotiledonate perene.

Erbicidul Pantera 40 EC se poate folosi la tomete transplantate, cu aplicare postemergenta cu actiune asupra buruienilor monocotiledonate anuale inclusiv costrei in doza de 0,75 l/ha.

Un alt erbicid folosit este Sencor 70 WG care se poate folosi la tomate transplantate si tomate semanate, combate buruienile dicotiledonate anuale si unele monocotiledonate cu aplicare pre si postemergenta in cantitate de 0,3-0,4 kg/ha.

Erbicidul Stomp 330 EC se poate folosi la tomatele transplantate are actiune asupra buruienilor monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale, aplicat preemergent la doza de 5,0 l/ha.

Terenul se modeleaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 104 cm.

Rasdurile se produc in sere inmultitor, sere de plastic incalzite, rasadnite calde in functie de posibilitati.

Semanatul se face cu 45-60 de zile inainte de plantare, calendaristic intre 20 februarie si 1 martie, norma de samanta utilizata este de 250 g pentru infiintarea unui hectar de cultura.Pentru a mari precocitarea, semintele se trateaza cu Atonik in concentratie de 1:2000 timp de 12 ore.

Pentru producerea rasadurilor necesare plantarii a unui hectar se vor insamanta 40 m2 de spatiu, cu 6-7 grame samanta/m2.

Rasadurile se repica in cuburi nutritive de 7x7x7 cm sau se produce prin semanat direct in ghivece.

Pentru evitarea alungirii rasadurilor in faza de 3-4 frunze adevarate, se fac tratamente cu Cycocel 400 SL in concentratie de 0,1 % ,10 l la 100 m2.

Inainte de plantrea rasadurilor cu 10-12 zile se face calirea acestora prin scaderea umiditatii si a temperaturii.

Plantarea in camp se face in momentul in care temperatura in sol la adancimea de 10-15 cm, se stabilizeaza o temperatura de 12 grade Celsius, si cand pericolul brumelor tarzii a trecut (15-25 aprilie in sudul tarii si 1-10 mai in zonele mai nordice).

Pe stratul inaltat se planteaza 2 randuri la distante de 60 cm, 70 cm sau 80 cm, iar intre plante pe rand distanta este de 25 cm, 30 cm sau 40 cm, astfel se realizeaza o densitate cuprinsa intre 40 de mii si 50 de mii de plante pe hectar.

Plantarea se face manual sau mecanizat cu masina de plantat rasaduri.Adancimea de plantare este pana la prima frunza adevarata.Dupa plantare la fiecare planta se aplica 1-2 l apa pe suprafete mai mici, sau pe rigole cu norme de 150-200 m3/ha pe suprafete mari pentru a asigura prinderea plantelor.

Lucrarile de ingrijire consta din: completarea golurilor dupa 3-5 zile, cu rasad de calitate, din aceeasi soi si de aceeasi varsta cu cel folosit initial la plantare.

Afanarea solului se realizeaza prin prasile mecanice si manual de 3-4 ori, cu aceasta ocazie se combat si buruenile necombatute de erbicide.

Irigarea culturii este corelata cu fazele de crestere si dezvoltare a acestora. Dupa udarea de la plantare, urmatoarea udare se face la 4-5 zile, a treia dupa infloritul primelor inflorescente, a patra si urmatoarele la interval de 8-10 zile.Udarile sunt mai dese in fazele de formare si crestere a fructelor.Normele de udare sunt de 200-400 m3/ha de apa.

Se aplica doua fertilizari, prima imediat dupa aparitia pimelor fructe cu 50 kg/ha azotat de amoniu si 50 kg/ha sulfat de potasiu, iar a doua la 15-20 de zile dupa prima, se aplica 120 kg/ha azotat de amoniu, 100 kg/ha superfosfat si 75 kg/ha azotat de potasiu.

Lucrarile de ingrijire cu caracter special, de dirijare a cresterii fructificarii cuprind: copilitul care se face radical, lasandu-se doar tulpina principal, carnirea tulpinii dupa dupa 3-4 inflorescente, la 2 frunze deasupra ultimei inflorescente.

Sustinerea plantelor se realizeaza cu ajutorul aracilor sau spalier cu o sarma la 40-45 cm.

Recoltarea are loc dupa 15-20 iunie, relizandu-se manual si esalonat la 3-5 zile pana la sfarsitul lunii iulie, chiar inceputul lui august.

Cultura tomatelor de vara-toamna.

Prin acest sistem de cultura se asigura necesarul de tomate incepand de la jumatatea lunii iulie si pana la sfarsitul lunii septembrie inceputul lunii octombrie, atat pentru consumul in stare proaspata cat si pentru industrializare.

Bune premergatoare pentru tomatele de vata-toamna sunt: legumele radacinoase, bulboasele, mazarea etc.

Infiintarea culturii se face dupa 1 mai, sola destinata tomatelor se poate folosi total sau partial cu culturi anticipate cum ar fi: salata, ceapa verde, ridichi de luna, spanac cu conditia ca acestea sa fie recoltate pana la sfarsitul lunii aprilie.

Rasadurile necesare infiintarii culturii sunt produse in solarii sau rasadnite calde si semicalde.In rasadnite semicalde semanatul are loc intre 1-20 martie, iar pentru tomate destinate industrializarii din 5 martie, in trei epoci la interval de 10 zile pana in 25 martie.

Semanatul se face rar la 8-10 cm intre randuri si 2-3 cm pe rand, norma de samanta folosita pentru un hectar de cultura este de 300-350 g.

Pentru culturile de vara se poate face repicatul direct in stratul nutritiv la 10 cm intre randuri si 3-4 cm pe rand.La culturile de toamna rasadul nu se mai repica.Varsta rasadului la plantare trebuie sa fie in jur de 45 de zile.

Pentru prevenirea alungirii rasadurilor se poate utiliza Cycogan 400 SL in concentratie de 0,1 %,10 l la 100 m2.

Pentru a permite plantarea rasadurilor cu masina acestea trebuie sa fie scurte, viguroase si bine calite.Rasadurile nerepicate se scot grupate, cu mai mult pamant pe radacina, si se transporta ferite de soare si vant la locul de plantare.Pentru a asigura o prindere cat mai buna, inainte de plantare se face mocirlirea.

Plantarea in camp a rasadurilor se realizeaza esalonat intre 1-25 mai.Pe terenul modelat se planteaza doua randuri la 60 cm, iar intre plante pe rand la 30-35 cm.

In cazul utilizarii soiurilor nedeterminate, plantarea se face pe teren nemodelat iar sustinerea plantelor se face pe spalier inaltat, distantele de plantare fiind de 100 cm intre randuri si 20 cm pe rand.Pentru a asigura prinderea cat mai buna a rasadurilor dupa plantare se uda bine terenul.

Completarea golurilor se realizeaza dupa 3-5 zile, cu rezerve de rasad, iar solul se mentine afanat si curat de burueni.

Tomatele pentru industrializare sunt fertilizate de 2 ori iar tomatele de vara-toamna sustinute pe spalier inalt se fertilizeaza de 6 ori.

Dupa prinderea rasadurilor, se efectueaza palisatul la culturile pe spalier inalt, cu ajutorul sforilor care se leaga in partea de jos de tulpina iar cu capatul de sus de sarma spalierului.Pe masura ce cresc plantele acestea se rasucesc in jurul sforilor de sustinere.

Soiurile cu crestere determinata nu se sustin si nu se copilesc, acestea se dezvolta viguros, umbresc bine solul si datorita acestui fapt umiditatea se pastreaza mai bine, dar productia este mai putin intarziata fata de cele sustinute pe araci sau spalier.

Soiurile nedeterminate sustinute p espalier inalt se conduc cu tulpina principala si 1-2 copili preflorali, sustinuti la randul lor pe sfori, ceilalti copili se elimina.Carnitul se face dupa 5-6 inflorescente lasand 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescente.

Recoltarea se face esalonat la maturitatea fiziologica, de la jumatatea lunii iulie si pana la inceputul lunii octombrie.

Recoltarea se face cel mai adesea manual, la interval de 3-5 zile.Inaintea venirii primelor brume se recolteaza fructele verzi care se folosesc pentru murat.Fructele verzi ajunse la marimea normal si cu o usoara nuanta galbuie pot fi postmaturate in incaperi incalzite la 20-23 grade Celsius timp de 10-16 zile.

Cultura tomatelor in solarii.

In solarii se practica doua sisteme: ciclul scurt, care tine de la 20 martie-5 aprilie, pana la 15-20 iulie si ciclul lung care se infiinteaza la aceeasi data cu ciclul scurt dar desfiintarea culturii se face in jur de 15-20 septembrie.

Pregatirea terenului se incepe din toamna cu defrisarea culturii anterioare. Se strang si se scot din solar toate resturile vegetale, spalierul etc.

Fertilizarea de baza se face cu 50-70 t/ha gunoi de grajd descompus, aplicat odata la 2-3 ani, cu 300-500 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha sulfat de potasiu.

Mobilizarea solului se face la 28-30 cm.O data la 3-4 ani este bine sa se faca subsolajul la adancimea de 40-50 cm.

Pentru dezinfectarea solului se poate folosi Nemathorin 10 G care actioneaza asupra nematozilor din genul Globodera, Heterodera, Meloidogyne, Radopholus.

La tomatele din solarii se aplica pentru nematodul galicol al radacinilor in doza de 15 kg/ha.

Pentru sterilizarea solului un produs foarte bun este Basamid Granule cu efect nematocid, insecticid, erbicid si fungicid.

Basamid Granule are efect asupra multor agenti patogeni cum ar fi: mana de sol a tomatelor (Phytophtora parasitica ) in doza de 3-5 kg/100 mp, caderea rasadurilor(Pythium debaryanum) in doza de 3-5 kg/100 mp, mana salatei (Bremia lactucae) in doza de 3-5 kg/100 mp, putregaiul bazei tulpinii (Didymella licopersici) in doza de 3-5 kg/100 mp,rizoctonia la legume(Rhizoctonia solani) in doza de 3-5 kg/100 mp,si nematozi cum ar fi nematod al plantelor de sera (Meloydogine sp.) in doza de 3-5 kg/100 mp, nematod al plantelor de sera (Heterodera sp.) in doza de 3-5 kg/100 mp, nematod al plantelor de sera (Dithylenchus sp.) in doza de 3-5 kg/100 mp.

Basamid granule se aplica la suprafata solului si se incorporeaza in sol.

Timpul de pauza intre ultimul tratament si semanat sau plantat se asigura un timp de pauza de 10-30 zile in functie de o temperatura solului, cu cat este mai scazuta (minim 6 C) cu atat timpul de asteptare este mai lung (peste 30 de zile).

Daca solul este infestat cu burueni se pot aplica tratamente pre si postemergente cu erbicide cum ar fi : Dual Gold 960 EC,Fusilade Forte,Pantera 40 EC,Sencor 70 WG,Stomp 330 EC.

Rasadurile se produc in sere inmultitor, in rasadnite calde in sere incalzite, acoperite cu plastic.

Semanatul se incepe din a treia decada a lunii ianuarie, se seamana in ladite sau pe strat nutritiv folosind circa 250 g samanta pentru un hectar de cultura.

Rasadurile se ripica in ghivece de plastic de 8 cm sau cuburi nutritive de 7x7x7 cm, la aparitia primei frunze adevarate.Pentru prevenirea alungirii plantelor se utilizeaza Cycogan 400 SL in concentratie de 0,1 %.

O deosebita atentie trebuie acordata calirii rasadurilor cu 10-12 zile inainte de plantare, tinand seama ca in solar temperaturile sunt mult mai reduse.

Pentru ambele cicluri plantarea se face intre 20-25 martie in zonele sudice si pana in 5 aprilie in zonele nordice, cand in sol temperature se mentine constanta la 10-12 grade Celsius.

Plantarea se face manual la distante de 70 cm intre randuri si 30 cm pe rand la ciclul scurt si 35 cm pe rand la ciclul prelungit. Dupa plantare rasadul se uda local cu 0,5 l apa pe fiecare planta,pentru a nu raci solul.

Lucrarile de ingrijire consta din: completarea golurilor dupa primele 10 zile de la plantare cu aceeasi rasad pastrat in acest scop, solul se mentine afanat curat de burueni, prin prasile repetate aplicate manual sau mecanic.

Primul prasit manual se face dupa 10-12 zile de la plantare, urmatoarele prasile se repeta la interval de 10-15 zile in functie de nevoie.

Se aplica doua fertilizari faziale: la legarea fructelor in prima inflorescenta si la a doua inflorescenta.

La ciclul scurt se aplica o fertilizare cu 300 kg/ha azotat de amoniu la legarea fructelor din etajul al treilea, care se repeta la legarea celei de a cincea inflorescenta, dar la ciclul prelungit.

Irigarea in solar se face diferentiat, la ciclul scurt se fac 10-12 udari iar la ciclul prelungit 14 -16 udari. In prima faza normele de udat sunt mici, 200-250 m3/ha pentru a nu raci solul, iar pe masura ce vremea se incalzeste si plantele cresc, se maresc si normele de udare la 350-400 m3/ha.

Rezultate bune se obtin prin folosirea irigarii prin rigole dar se pot obtine rezultate mult mai bune prin folosirea irigarii prin picurare, care asigura o distributie mai uniforma a apei de udare si reduce cu 25-40 % norma de irigare.

Sustinerea plantelor se face la circa 20 de zile de la plantare, pe spalier cu o singura sarma la ciclul scurt sau cu sfori mai lungi, sustinute de sarme fixate pe scheletul solarului la ciclul prelungit.

Copilitul se realizeaza saptamanal, cand copilii au maxim 5 cm lungime. Carnitul la ciclul scurt se face dupa 3-4 inflorescente iar la cel prelungit dupa 7-8 inflorescente.

Pe masura ce frunzele de la baza se ingalbenesc acestea se indeparteaza, defolierea se face repetat imediat dupa prinderea rasadurilor, indepartand 1-2 frunze de baza.

Dirijarea factorilor de mediu este foarte importanta in special temperatura si umiditatea se realizeaza prin aerisire.

Aerisirea se realizeaza prin deschiderea usilor de la capete, iar in zilele mai calduroase se aeriseste si prin zona de mijloc a solariilor prin ridicarea apoi indepartarea complete a foliei pe o lungime de 6-8 m.

Din ciclul scurt tomatele se recolteaza calendaristic in jurul datei de 20 mai in zonele favorabile, iar in zonele mai putin favorabile in jur de 5-10 iunie.

Recoltarea se face manual, zilnic sau la 2-3 zile, la ciclul I recoltarea se face pana in decada a treia a lunii iulie, iar pentru ciclul prelungit pana in septembrie.

Cultivarea tomatelor in sere.

Cultura in sere se realizeaza in doua cicluri: ciclul I din ianuarie pana la sfarsitul lunii iunie si ciclul II din prima decada a lunii iulie pana la jumatatea lunii decembrie.

Pregatirea serelor se face diferentiat la cele doua cicluri de cultura.Pregatirea serelor pentru ciclul I se realizeaza prin: evacuarea resturilor vegetale ale culturii precedente, mobilizarea adanca a solului la 28-30 cm, frezarea solului la adancimea de 15 cm, dezinfectia chimica cu Basamid Granule in cantitate de 3-5 kg/100 mp, Nemathorin 10 g in cantitate de 15 kg/ha, fertilizarea de baza cu ingrasaminte chimice conform rezultatelor analizelor agrochimice, frezarea pentru incorporarea acestora si modelarea terenului.

Pentru ciclul II se administreaza ingrasaminte organice in cantitate de 80-100 t/ha.

Rasadurile se produc in sere inmultitor, se seamana pe strat sau direct in ghivece.Semanatul are loc in a treia decada a lunii octombrie, norma de samanta utilizata fiind de 200-250 g samanta pentru un hectar de cultura.

Rasadurile se repica dupa 8-12 zile, in cuburi nutritive cu latura de 10 cm sau in ghivece din plastic cu volum de 1 litru.

Pentru ciclul II semanatul se realizeaza in prima decada a lunii iunie.

Lucrarile de ingrijire a rasadurilor consta din: dirijarea temperaturii in functie de luminozitate, temperaturile fiind cuprinse intre 20-22 grade Celsius in zilele senine, 16-18 grade in zilele noroase si 14-16 grade Celsius noaptea, rarirea ghivecelor la 20 de zile de la repicat, fetilizarea cu solutii de ingrasaminte complexe sau foliare, asigurarea umiditatii, aerisirea periodica, tratamente cu Cycocel 400 SL in concentratie de 0,1 % cand plantele au 3-4 frunze.

Infiintarea culturii pentru ciclul I se face intre 1 ianuarie-15 martie in functie de posibilitatile asigurarii energiei.

Pentru ciclul II plantarea are loc in jurul datei de 15 iulie. Distantele de plantare sunt de 80 cm intre randuri si 37-50 cm intre plante pe rand, in functie de cerintele hibrizilor, realizandu-se densitati cuprinse intre 24 de mii di 34 de mii de plante pe hectar.

Lucrarile de ingrijire consta din: afanarea solului care se poate face manual sau mecanic, mulcirea se executa cu paie de grau sau secara, dupa 50-60 de zile de la plantare, prin asternerea unui strat gros de 5-10 cm paie pe intervalul pe care se circula.Mulcirea se poate efectua si cu folie de polietilena neagra cu o grosime de 0,05 mm.

Completarea golurilor se face in primele doua saptamani de la plantare, cu rasad din rezerva de rasad, de buna calitate si din acelasi hibrid.

Sustinerea plantelor se face cu sfori legate cu un capat de sarma spalierului cu celalat de baza tulpinii plantei, legatura se face mai larg pentru a permite ingrosarea tulpinii.

Legarea plantelor se face dupa 15-20 de zile de la plantare, cand plantele sunt deja bine inradacinate.Pe masura ce plantele cresc se paliseaza prin rasucirea pe sfoara.

Copilitul se efectueaza saptamanal si consta din suprimarea tuturor lastarilor ce cresc la subsuoara ferunzelor, cand au 4-5 cm.

Defolierea incepe inainte de intrarea in parga a fructelor din prima inflorescenta si se poate continua pana sub etajul de fructe din care se recolteaza, nu se elimina mai mult de trei Frunze pe saptamana.

Carnitul plantelor la ciclul I se executa dupa 8-12 inflorescente, iar pentru ciclul II dupa 4-8 inflorescente, lucrarea se efectueaza cu circa 60 de zile inainte de incheierea culturii, lasand 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescente.

Recoltarea tomatelor din ciclul I incepe la sfarsitul lunii martie in functie de data plantarii si dureaza pana la sfarsitul lunii iunie.

Recoltarea ciclului II incepe in ultima decada a lunii septembrie si ajunge pana la jumatatea lunii decembrie.Recoltarea se efectueaza manual la diferite grade de maturare in functie de destinatia fructelor la interval de 2-3 zile.Fructele din ultimele recoltarii pot fi supuse postmaturarii la temperature de 22-27 grade Celsius.

Decrierea si combaterea bolilor la cultura de tomate.

Descrierea si combaterea caderii plantutelor la tomate.

Caderea plantutelor (Pythium spp.) este o boala extrem de periculoasa pentru rasaduri, apare la orice specie de plante.

Caderea plantutelor (Pythium spp.) se datoreaza unei ciuperci Pythium ultimum si provoaca putrezirea plantutelor de rasad. Pythium apare de la colet (zona dintre radacina si tulpina) spre radacina si spre tulpina.

Odata instalata boala, plantutele atacate sunt distruse desi ele sunt verzi dar radacina si o zona din colet si tulpina este putrezita si macerata.In locul unde ataca ciuperca raman doar niste firisoare albe.Plantulele atacate se culca sau se prabusesc la pamant.

Boala apare din momentul in care plantulele au rasarit si pana planta ajunge la 3-4 frunze adevarate.

Conditiile care favorizeaza aparitia bolii sunt: temperatura de peste 20 de grade Celsius, substrat umed si umiditate mare in sol in jurul plantei.

Masuri de prevenire si combatere pentru aparitia bolii.

Se evita udatul excesiv, asigurati-va ca dupa ce a-ti udat substratul acesta se va zvanta rapid. Se verifica periodic zona coletului (prin sondaj) intrucat boala nu apare la toate rasadurile ci pe zone (vetre), daca observati boala incepeti tratamentele de combatere reprezentate tot prin udarea substratului cu solutie de Tachigaren 30 L in concentratie de 0,1 % sau Previcur Energy in concentratie de o,1 % (100 ml in 100 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp).

Descrierea si combaterea manei de sol (Phytophtora parasitica) la tomate.

Mana de sol (Phytophtora parasitica) este o boala extrem de periculoasa pentru rasaduri apare la orice specie de plante.

Mana de sol se datoreaza unei ciuperci Phytophtora si provoaca putrezirea plantutelor de rasad. Mana de sol apare de la colet (zona dintre radacina si tulpina) spre radacina si spre tulpina.

Odata instalata boala plantutele atacate sunt distruse si pierdute ele sunt verzi dar radacina si o zona din colet si tulpina este putrezita si macerate.In locul unde ataca ciuperca raman doar niste firisoare albe.Plantulele atacate se culca sau se prabusesc la pamant.

Boala apare din momentul in care plantulele au rasarit pana cand planta ajunge la 3-4 frunze adevarate.

Conditiile care favorizeaza aparitia bolii sunt: temperatura de peste 20 grade Celsius, substrat umed si umiditate mare in sol in jurul plantei.

Masuri de prevenire si combatere pentru aparitia bolii.

Se evita udatul excesiv, asigurati-va ca dupa ce a-ti udat substratul acesta se va zvanta rapid.

Se verifica periodic zona coletului (prin sondaj) intrucat boala nu apare la toate rasadurile ci pe zone (vetre) daca observati boala incepeti tratamentele de combatere prin udarea substratului cu solutie de Previcur Energy in concentratie de 0,1 % (100 ml in 100 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp).

Descrierea si combaterea rizoctoniozei (Rhyzoctonia solani) la tomate.

Rizoctonioza se manifesta inca din faza de rasad, ataca si plantele care au peste 4-6 frunze. Coletul plantelor se atrofiaza in diferite masuri care provoaca ofilirea plantei.

Prevenirea aparitiei rizoctoniozei se paote realize prin: asolament rational (dupa o cultura infectata nu se infiinteaza o noua cultura cu plante care fac parte din cercul de plante gazda al ciupercii), plantarea optima si in soluri usoare, sistem de nutriie echilibrat in NPK.

Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % ( 15 g in 10 l apa pe 2 mp), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,1% (15 g in 10 l apa), Tachigaren 30 L in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l apa).

Descrierea si combaterea manei (Phytophtora infestans).

Mana (Phytophtora infestans) apare atat in camp cat si in solarii si sere.

Atacul apare pe organele aeriene, pe frunze petele mari, verde-cenusii, au puful lax, albicios de conidiofori si conidii pe fata inferioara. Pe tulpini si petioluri petele cafenii formate nu sporuleaza.Pe inflorescente atacul produce caderea florilor dupa brunificarea acestora.

Atacul pe fructe apare sub forma unor pete mari, galbene-verzui, apoi brune, in jurul pedunculuilui.Suprafata petei este tare, uscata si denivelata.Infectia patrunde in pulpa, unde brunifica samanta, care-si pierde germinatia.

Transmiterea bolii se realizeaza prin fructele de tomate infectate, ramase in sol. Modul de viata al patogenului este determinat de temperatura joasa a aerului si durata de mentinere a peliculei de apa pe suprafata aeriana a plantelor. Temperatura intre 12-15 grade Celsius a aerului este favorabila pentru producerea infectiilor. Dupa infectie, temperaturile mai ridicate, de 18-22 grade Celsius sunt cele mai favorabile pentru intesificarea proceselor de patogeneza.Mentinerea umiditatii pe partea aeriana a plantelor, provenite din ploi, roua sau irigare prin aspersiune, timp de cateva ore, sunt suficiente pentru producerea infectiilor.

Nu exista metoda eficienta de prognoza tratamentele au cel mai mare succes, daca sunt aplicate preventiv, incepand din a doua jumatate a lunii mai si continuate pana la inceputul lunii iulie (in camp).

Prevenirea si combaterea manei se poate realiza prin asolament rational, amplasarea la distanta a tomatelor fata de lanurile de cartofi.

Combaterea manei pe cale chimica in perioada de vegetatie se poate realiza cu fungicide sistemice si de contact.

Produsele sistemice se recomanda a se utiliza in conditii de pericol al extinderii rapide a infectiilor, cand conditiile ecologice devin foarte favorabile pentru infectii.

Amintim cateva produse fitosanitare care se pot utiliza in combaterea manei: Ridomil Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g la 10 l/100 mp), Ridomil Gold Plus 42,5 WP in concentratie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g la 10 l/100 mp), Bravo 500 SC in concentratie de 1,5-2,0 l/ha,(20 ml in 10-13 l/100-130 mp), Dithane M-45 in concentratie de 2,0-2,5 kg/ha(20 g la 8-10 l apa/80-100 mp), Dithane Neotec 75 WG in concetratie de 0,2 % (20 g la 10 l apa), Equation Pro in concentratie de 0,4 % (6 g in 15 l/150 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa) , Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Manzate 75 DF in concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) , Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % ( 15 g in 10 l/100 mp), Ortiva 250 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Shavit F 72 WDG in concentratie de 0,2 % ( 2 kg/ha).

Ofilirea bacteriana la tomate (Corynebacterium michiganense).

Ofilirea bacteriana ataca mai frecvent in sere si solarii dar in conditii favorabile pentru infectie, se poate intalni si in culturile din camp deschis. Datorita pierderilor mari, a posibilitatii de raspandire si dificultatea combaterii, patogenul a fost trecut pe lista de carantina.

Ataca radacinile si partea aeriana in toate fazele de dezvoltare, pe plantute apar pete albicioase, rotunde, de 1-3 mm, in dreptul carora tesutul se necrozeaza.

La plantele mai dezvoltate, ofilirea apare in timpul infloritului, simtomele infectiei fiind: ofilirea, care incepe de la frunzele bazale si cuprinde intreaga planta. La inceput plantele isi revin in timpul noptii, apoi ofilirea este definitiva.Tulpina si petiolul sectionat arata brunificarea vaselor. Pe tulpina si petiol apar pete alungite, negricioase si in dreptul lor apar crapaturi (ulceratii).

In cazul infectiilor prin peduncul, fructele au aspect normal, dar sectionand un fruct se observa brunificare vaselor din interior, iar semintele sunt si ele brune sau negre.

In cazul infectiilor locale fructele afectate prezinta la exterior un simptom caracteristic ochi de pasare (un punct negricios inconjurat de un inel de culoare albicioasa si usor proeminenta).

Agentul patogen se numeste Corynebacterium michiganense si se transmite prin: samanta, in timpul vegetatiei prin picaturile de apa sau chiar si prin mainile muncitorilor cand sunt facute lucrari de copilot si defoliat, mai ales cand plantele sunt umede. Bacteria patrunde prin rani, perisorii rupti ai frunzelor si ajunge in vasele conducatoare, pe care le optureaza provocand ofilirea.

Conditiile optime pentru infectie sunt de 24-28 grade Celsius ziua, si 16-18 grade noaptea, si umiditate relative ridicata a aerului.

Prevenirea aparitiei ofilirii se poate realiza prin: strangerea si distrugerea resturilor vegetale infetate, culturile de tomate se amplaseaza pe terenuri neinfestate sau nu s-au observant plante cu aceste simptome, in sere si rasadnite este necesa dezinfectarea solului pe cale termica (prin aburi), se recolteaza semintele numai de la plante sanatoase, in perioada de vegetatie plantele atacate se smulg si se ard.

Combaterea pe cale chimica se poate realize prin tratamente cu fungicidele: Topsin M 70 in concentratie de 0,1 % (10 g in 10 l apa), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2% (20 g in 10 l apa).

Descrierea si combaterea la patarea cafenie (Fulvia fulva).

Patarea cafenie este specifica mai ales tomatelor cultivate in spatii protejate.

Primele simptome apar pe frunzele batrane de la baza plantelor, sub forma de pete mici, de culoare galbuie, care se maresc in diametru si devin galbene. Pe partea interioara a frunzelor, in dreptul petelor, apare un puf de culoare cafenie.In conditii favorabile, petele conflueaza, tesuturile atacate se brunifica si se necrozeaza iar plantele se defoliaza treptat datorita uscarii frunzelor.Datorita infectiei plantele stagneaza in crestere la fel si fructele.

Factorii care favorizeaza aparitia acestei boli sunt: temperaturile de peste 22 grade Celsius, corelata cu umiditatea ridicata si circulatia redusa a aerului la nivelul plantelor.

Prevenirea aparitiei patarii cafenii se realizeaza prin: utilizarea de seminte tratate, se defoliaza etajele inferioare ale plantelor pentru a asigura o ventilatie cat mai buna a aerului la nivelul solului, irigarea prin brazde sau prin picurare reduce atacul, cultivarea de soiuri hi hibrizi rezistente.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamenta la aparitia primelor pete cu: Antracol 70 WP in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 Sc in cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10 13 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Dithane M -45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Dithane Neotec in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Topsin M 70 in concentratie de 0,1 % (10 g la 10 litri apa).

Descriere si combaterea patarii albe (Septoria Lycopersici).

Boala este frecventa la culturile cultivate in camp, apare indeosebi in anii ploiosi, boala apare rar la cele cultivata in solarii si nu se gaseste la cele cultivate in sera.

Atacul apare pe frunze ,tulpini, pedunculi, sepale si mai rar pe fructe.Pe frunze apar pete mici, brune, cu centrul albicios, in care apar punctisoare negre, picnidiile cu picnosporii ciuperci. Frunzele atacate puternic, se usuca, incepand cu cele de la baza plantei.Pe tulpini petele sunt cenusii, adancite, pe care deasemenea apar picnidiile.

Patogenul afecteaza in special frunzele mici, in primele faze de vegetatie.Daca in perioada plantarii in camp, in mai-iunie se inregistreaza ploi frecvente sau roua, care mentin umiditatea sub forma de pelicula pe suprafata plantelor pe perioade indelungate, iar temperaturile se mentin in jurul temperaturii de 25 grage Celsius, atunci posibiliatea aparitiei unei infestari puternice este foarte probabila.

Prevenirea aparitiei patarii albe (septoriozei) se poate realziza prin: adunarea si arderea resturilor vegetale, rotatia culturilor (tomatele nu trebuie sa revina pe aceeasi teren timp de 3 ani).

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie cu: Dithane M -45 in concentratie de 0,2 % (20 g la 10 litri apa), Dithane Neotec 75 EG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Antracol 70 WP in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,4 % (20 ml in 5 litri apa/50 mp), Topsin 500 SC in concentratie de 0,07 % (0,7 l/ha).

Desctierea si combaterea patarii brune sau alternarioza (Alternaria solani).

Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare. In rasadnite atacul se manifesta prin pete alungite, cu aspect neregulat, brune inchis, care cuprind partea bazala a tulpinii, de jur-imprejur.

Pe frunze apar pete brune-cenusii, la inceput mici de 5-10 mm, care apoi cresc si prezinta cercuri concentric. Dupa formarea gazonului de conidia, petele devin pulverulente. Suprafata frunzei din jurul petelor se ingalbeneste si se usuca. Pete necrotice apar si pe tulpina, adancite in tesut.

Atacul pe fruct apare pornind de la petiol, sub forma unor pete asimetrice la inceput, care sunt de culoare bruna-inchisa si sunt adancite in tesut.Pe ele se formeaza gazonul de cinidii de culoare neagra.In sectiune tesutul fructului are culoare bruna.

Patarea cafenie sau alternarioza se raspandeste prin samanta infectata, precum si prin conidia in timpul vegetatiei. Resturile de plante bolnave reprezinta de asemenea o sursa importanta de inocul.

Ciuperca are pretentii ridicate fata de temperatura, avand optimul termic de 26-28 grade Celsius.Anii secetosi, caldurosi sunt foarte favorabili infectiilor.Sunt suficiente perioadele scurte, de roua pe suprafata plantelor, pentru a se realiza infectii puternice.

Prevenirea aparitiei bolii se poate realize prin: strangerea si arderea resturilor vegetale infestate, dezinfectia termica sau chimica a solului.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza in timpul peioadei de vegetatie la interval de 7-10 zile cu: Bravo 500 SC in concentratie de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13 litri apa/100-130 mp), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Ridomil Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 %( 2,5 kg/ha), Rovral 500 Sc in concentratie de 0,1 % ( 1,l/ha), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha), Score 250 SC in concentratie de 0,05 % (0,5 l/ha).

Descrierea si combaterea patarii frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas vesicatoria).

Apare mai frecvent in camp, in anii cu ploi frecvente.Pe frunze, petele galbene- verzui apar dealungul nervurilor, avand o zona translucida in jur in jur si picaturi de exsudat pe fata inferioara. Simptomul apare pe frunzele verzi, sub forma unor vezicule numeroase in cavitatea pedunculara, de 2-4 mm, usor proeminente, pline de exsudat. Odata cu ruperea epidermei, lichidul se scurge, iar petele se usuca, ramanand adanciturile care depreciaza fructele.

Temperaturile inalte de 27-30 grade Celsius precum si umiditatea ridicata mai multe ore pe suprafata plantelor sunt favorabile pentru patogen.

Prevenirea aparitiei bolii se realizeaza prin: utilizarea semintelor tratate, adunarea si distrugerea resturilor vegetale.

Combaterea pe cale chimica se poate realize prin tratamente cu: Alcupral 50 Pu in concentratie de 0,5 % (4-5 kg/ha), Equation Pro in concentratie de 0,4 % ( 6 g in 15 l/150 mp), Melody Compact 49 WG in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha), Dithane M-45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Dithane Neotec in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa).

Descrierea si combaterea fainarii (Leveillula solanacearum).

Pe fata superioara, frunzele prezinta la inceput pete decolorate (galbui) care se pot uni in conditii favorabile dezvoltarii bolii. Pe fata inferioara a limbului, in dreptul petelor se formeaza o pasla fina, cenusie albicioasa, care in timp devine prafoasa si presarata cu puncte brune-negricioase. Datorita atacului are loc ingalbenirea si uscarea frunzelor in totalitate, fructele de pe plantele puternic atacate raman mai mici si nu se dezvolta normal.

In sera condiitiile prielnice pentru dezvoltarea bolii sunt temperaturile de 18-24 grade Celsius si umiditatea relative a aerului ce variaza intre 70-82 % .

Ciuperca se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale.

Prevenirea aparitiei bolii se poate realiza prin: strangerea si distrugerea resturilor vegetale, se respecta rotatia culturilor (se exclude vinetele si ardeii care se pot imbolnavi), in sera dupa aparitia bolii se ridica temperaturile cu 2-3 grade Celsius (peste 24 grade Celsius), iar umiditatea relative se reduce sub 25 grade Celsius, se recomanda utilizarea de hibrizi rezistenti genetic.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente cu: Tilt 250 EC in concentratie de 0,02% (4 ml in 20 l apa), Topas 100 EC in concentratie de 0,035 %, Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Ortiva 250 EC in concentratie de 0,75 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 10 l apa), Kumulus DF in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Thiovit Jet 80 WG in concentratie de 0,3-0,4 % (3-4 kg/ha).

Descrierea si combaterea putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea).

Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor.Primele simptome apar, de regula, pe frunzele batrane de la baza plantelor, sub forma unor pete verzui sau galbui-verzui, care se necrozeaza si uneori prezinta o zonare concentrica. La suprafata tesuturilor atacate apare un puf abundent, de culoare cenusie, format din conidioforii si conidiile ciupercii, care reprezinta o sursa de infectie pentru celelalte organe ale plantelor (petiolurile frunzelor, tulpini, fructe). Pe tulpini atacul se manifesta la baza plantelor prin aparitia unor zone depresionare, eliptice, zonate concentric, care pot cuprinde tulpina de jur-imprejur si care determina moartea prematura a plantelor.Pete asemanatoare pot aparea la diferite niveluri ale tulpinii, plantele se ofilesc deasupra zonei de atac.

Atacul cel mai pagubitor si caracteristic apare pe fructe sub forma unui putregai umed si moale la locul de insertie al pedunculuilui, la suprafata caruia se dezvolta din abundenta sporii ciupercii de culoare cenusie.Fructele bolnave se desprind cu usurinta si cad la suprafata solului.

Ciuperca se transmite prin resturi vegetale ale diferitelor plante, iar in cultura se raspandeste prin conidii. Umiditatea peste 95 % si temperatura de 16-20 grade Celsius sau mai ridicate, favorizeaza extinderea infectiilor.

Prevenirea aparitiei putregaiului cenusiu se poate realize prin: adunarea si distrugerea resturilor vegetale, in timpul irigarii nu stropiti frunzele cu apa.

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie, cu fungicide cum ar fi: : Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha) (10 ml in 10 l/100 mp), Teldor 500 SC in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha) (10 ml/12,5 l apa), Signum WG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha).

Descrierea si combaterea fusariozei (Fusarium oxysporum).

Boala este una din cele mai grave boli la legume. Apare in sere, solarii, dar si in camp, in anii cu precipitatii abundente. Daca nu se efectueaza tratamentele cu fungicide specifice, afectarea culturii poate ajunge si la 40-50% din plante.

Ofilirea petiolului frunzelor si decolorarea nervurilor reprezinta simptome de debut care apar in sera la plantele tinere. In camp, atacul incepe prin ingalbenirea frunzelor bazale, care se necrozeaza si se usuca, iar boala progreseaza treptat spre varful plantelor. In sere, in conditii favorabile atacului, ofilirea are o evolutie rapida, caracterizata prin vestejirea, uscarea si moartea plantelor, fara ca frunzele sa-si piarda culoarea normala verde. In primele zile de la debutul ofilirii, plantele atacate isi revin pe timpul noptii, insa ziua cand insolatia este puternica, ofilirea se intensifica. Atacul se poate manifesta pe o singura ramura sau pe mai multe ramuri. Mai intai sunt afectate foliolele de pe o parte a frunzei, apoi ofilirea si ingalbenirea se extind pe toata frunza. Plantele atacate sunt debilitate treptat, iar cresterea si fructificarea acestora sunt reduse. In sectiuni din tulpina plantelor bolnave se observa brunificarea peretilor vaselor conducatoare, care se poate identifica si in petiolul frunzelor ofilite.

Prevenirea aparitiei bolii se poate realize prin: rotatia culturilor (pe aceeasi sola sa nu revina tomatele timp de 4 ani), adunarea si distrugerea resturilor vegetale, cultivarea de soiuri rezistente, pe terenurile infectatate se evita irigarea pe rigole.

Combaterea boli se poate realize prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie cu: Topsin M 70 in concentratie de 0,05-0,10 % (0,5 l/planta), Tachigaren 30 L in concentratie de 0,1 % (200 ml solutie/planta).

Caderea florilor la tomate.

Exista situatii in care rosiile nu reusesc sa produca o cultura normala de fructe deoarece florile se scutura inainte de maturizarea complete a cestora.

Cauzele care pot duce la scuturarea florilor pot fi: umiditatea solului este scazuta,temperaturi ridicate sau schimbari bruste de temperatura, lipsa sau surplusul de azot din sol, infectarea cu bacteria sau ciuperci parazite, lipsa polenizarii, producerea unui numar prea mare de fructe pe o singura planta.

Masuri de prvenire si combatere.

Se utilizeaza soiuri potrivite climatului in care se infiinteaza cultura de tomate, fertilizarea solului cu azot se face in functie de necesitatea plantelor (se incearca folosirea in exces), plantele se uda cel putin odata pe saptamana, in profunzime, in zilele insorite se incearca efectuarea polenizarii cu mana, prin scuturarea usoara a plantelor care au dezvoltat flori.

Formarea crapaturilor la tomate.

Crapaturile aparute sunt rezultatul unei perioade de crestere si dezvoltare rapida a fructelor ,determinate de ploi abundente urmate de perioade cu temperaturi ridicate sau invers, atunci cand dupa o seceta prelungita urmeaza o perioada cu ploi abundente.

O alta cauza care poate duce la craparea fructelor este variatia mare intre temperaturile din timpul zilei si cele din timpul noptii, acest lucru duce la dilatarea respective contractia celulelor epidermei si provoaca aparitia crapaturilor.

Crapaturile apar prima data pe pedunculul fructelor si se extend treptat, ranind fructele si favorizand atacul ciupercilor si bacteriilor.

O alta cauza este soarele direct, daca fructele nu sunt protejate de frunze sunt maipredispuse la aparitia crapaturilor decat cele care sunt umbrite de frunzis.

Pentru a preveni aparitia crapaturilor se incerca irigarea culturii la interval de timp regulat si fara fluctuatii mari privind cantitatea de apa, la defolierea plantelor aveti grija sa nu lasati in totalitate fructele expuse razelor solare, se patreaza cateva frunze deasupra fructelor, utilizarea de soiuri mai rezistente la aparitia crapaturilor, dar aceste soiuri au coaja mai groasa.

Descrierea si combaterea daunatorilor din cultura de tomate.

Daunatorii la cultura de tomate pot aparea atat in spatii protejate (sere si solarii) cat si in camp.Acestea pot aparea pe toata perioada de vegetatie. Necombatute pot produce pagube importante in cultura.

Descrierea si combaterea la musculita alba de sera (Trialeuroides paporariorum).

Musculita alba este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri ale plantelor, iar dejectiile ei, care contin multe glucide, favorizeaza aparitia unor ciuperci patogene precum Alternaria sau Fusarium.

Musculita alba este o insecta mica, culoarea corpului este alb-galbuie si este acoperit cu o secretie alba de consistenta ceroasa.Aripile sunt albe si cand sunt deschise au dimensiunea de pana la 5 mm. Adultii au ochii de culoare neagra. Se inmulteste foarte rapid, are 3-4 generatii pe an in aer liber, iar in sere pana la 12 generatii.

Femele depun intre 100-500 oua, pe partea inferioara a frunzelor, grupate inelar.Incubatia oualor dureaza intre 10-14 zile, la o temperatura constanta de 20-23 grade Celsius. Larvele sunt de culoare galbui, ovale, cu ochii rosii, care se transforma in pupariu, dupa 10 zile. In stadiul de pupariu insecta traieste 12 zile, perioada dupa care apare musculita adulta, si ciclul se reia.

Combaterea musculitei albe de sera este destul de dificila.Se intampla ca generatiile se suprapun si pe aceeasi planta pot exista oua, larve, pupe si adulti, eficienta insecticidelor scade.

Combaterea chimica a musculitei albe de sera se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,025% (0,25 l/ha),Actara 25 WG in concentratie de 0,02 % (0,2 kg/ha),Confidor Energy in concentratie de 0,13 % (1,3 l/ha),Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025 % (1,5 g in 6,0 l apa),Nuprid 200 SC in concentratie de 0,075 % (4 ml in 6 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele verde (Myzodes persicae).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, se hranesc prin sugerea sevei plantelor. Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc, formand pseudocecidii. Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea productiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui sau roscat. Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,03 % (2 ml in 6,6 l/apa), Confidor Energy in concentratie de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % ( 1,5 g in 12 l/apa), Nuprid 200 SC in concentratie de 0,04 % (4 ml in 10 l apa).

Descrierea si combaterea la paduchele solanaceelor (Macrosiphum euphorbiae) (afide).

Paduchele verde al solanaceelor poate sa apara atat in spatii protejate (sere si solarii) cat si in camp liber. Acesta ierneaza ca ou, in urma ecloziunii, in primavara, aparand femelele. Prin inmultire asexuata rezulta numeroase generatii de adulti nearipati.

In luna mai apar si adulti aripati, care migreaza pe alte plante gazda, prin acelasi tip de inmultire rezultand alte generatii de adulti aripati si nearipati.Toamna apar si adultii sexuati care se imperecheaza, femelele depunand oua, de regula pe plante din flora spontana.

Ataca si colonizeaza varfurile de crestere ale plantelor. Se hranesc prin intepare si sug sucul celular din tesuturi. In cazul unor atacuri puternice, varfurile de crestere se ofilesc, iar plantele stagneaza in crestere.

Paduchele solanaceelor este un vector important in raspandirea multor virusuri patogene de aceea combaterea lui este foarte importanta.

Combaterea chimica se poate realiza cu urmatoarele substante: Confidor Energy in concentratie de 0,06 % (0,6 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,2 % (2,0 L/ha), Mavrik 2 F in concentratie de 0,05 % (0,5 l/ha in 1000 l solutie/ha), Nuprid 200 SC in concentratie de 0,04 % ( 0,4 l/ha) (4 ml in 10 l apa).

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura. In conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie. Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei. Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa depuna in jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele,care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori. Larvele patrund in sol la adancimea de 15 cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha),, Laser 240 Sc in concentratie de 0,05 %, Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG in concentratie de 0,02% (0,2 kg/ha).

Descrierea si combaterea paducelui lat (Polyphagotarsonemus latus).

Paduchele lat (Polyphagotarsonemus latus) traieste indeosebi in spatii protejate (sere si solarii).Se inmulteste pe tot cursul anului in conditii optime are 18-20 generatii pe an.

Adultii si larvele ataca prin intepare si sugere, colonizand diferite organe ale plantelor (lastari, boboci florali, fructe) si indeosebi frunzele. Simptomul caracteristic este depigmentarea, brunificarea si suberificarea tesuturilor, mai evidenta la fructe si frunze.In urma atacului plantele raman mici, pipernicite si, cu timpul, se usuca.

Prevenirea atacului se poate realiza prin eliminarea plantelor cu simptome de atac si distrugerea lor prin ardere.

Combaterea chimica se poate realiza cu Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha) (10 ml in 10 litri apa),Vertimec 1,8 % EC in concentratie de 0,1 %(10 ml in 1- l apa).

Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura. In conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm. Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie. Larvele sunt de culoare galbena sau verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa depuna in jur de 100 de oua. Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele, care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de 15 cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha).

Descrierea si combaterea la musca miniera (Liriomyza trifolii).

Musca miniera (Liriomyza trifolii) se intalneste pe legume dar si pe plantele din flora spontana.Apare atat in camp cat si in spatii protejate (sere si solarii).

In conditii de camp prezinta 1-2 generatii pe an iar in sera 3-4 generatii.Ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului, sau suspendata pe frunze, la locul de iesire din tesuturile cu care se hraneste. Ataca numeroase plante cultivate si spontane.Doar larvele dauneza adulti nu.

In prima faza, pe frunze sau cotiledoane, se observa puncte mici, decolorate, ce prezinta locul unde insecta a depus ouale.Larvele rezulate dupa ecloziune traiesc, se hranesc si se dezvola rozand parenchimul frunzelor dintre cele doua epiderme sub forma unor galerii (de unde si denumirea de miniere).

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin dezinsectia serelor inainte de semanat, strangerea resturilor vegetale ramase in sere dupa desfintarea culturilor si distrugerea lor prin ardere, ratamente preventive si curative efectuate inaintea de transplantarea rasadurilor in sere si solarii, pentru distrugerea surselor de infestare.

Combaterea chimica se poate realiza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Actara 25 WG in concentratie de 0,05 % (0,250 kg /100 m patrati) aplicat la sol preventiv si curativ inainte cu 4-5 zile de plantarea rasadurilor, sau in concentratie de 0,02 % (0,2 kg /ha) prin stropiri, Confidor Energy in concentratie de 0,13 % (1,3 l/ha pc) administrate foliara, Laser 240 SC in concentratie de 0,05 % (0,5 L/ha), Vertimec 1,8 % EC in concentratie de 0,08 % ( 100 ml in 125 litri apa).

Descrierea si combaterea la omida fructelor (Helicoverpa armigera).

Omida fructelor (Helicoverpa armigera) este o specie polifaga cu circa 120 de plante gazda din flora spontana si de cultura.Poate sa apara in camp liber cat si in spatii protejate (sere si solarii).

La tomate, o singura larva poate ataca toate fructele de pe un racem floral, acestea devenind necomerciale. Larvele tinere de varsta I si II se dezvolta pe aparatul foliar, iar incepand cu varsta a III-a ele patrund in interiorul fructelor, tratamentele de combatere devenind practic ineficiente. Larvele de 15 - 18 mm lungime, de culoare variabila, de la verde galbui la brun inchis, prezinta dorsal o dunga longitudinala si doua dungi laterale mai inchise la culoare.

Combaterea chimica se poate realiza prin stropiri foliare cu insecticide cum ar fi : Confidor Energy in concentratie de 0,0 8 % (0,8 l/ha) larve L1-L2, Mavrik 2F in concentratie de 0,05 % (0,5 l/ha in 1000 l solutie/ha) larve L1-L2.

Descrierea si combaterea la coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa).

Coropisnita are o generatie la doi ani si ierneaza ca larva sau ca adult in sol. Adultul este de 50-70 mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci. Capul este rotunjit, pronot globulos. Picioare anterioare adaptate pentru sapat. Femela depune ouale intr-un cuib la adancime de 30 40 cm in sol, in numar de 400-600 oua.Larva este asemanatoare cu adultii, la aparitie este de culoare alba.

Modul de daunare.

Adultii si larvele rod partile subterane ale plantelor, radacinile subtiri sunt retezate. Uneori ataca si semintele in curs de rasarire. Prezenta daunatorilor se recunoaste cu usurinta dupa galeriile practicate in stratul superficial al solului, precum si dupa plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafata solului. Pagubele produse de coropisnita poate ajunga pana la 40 %.

Prevenirea si combaterea coropisnitei se poate efectua prin araturi adanci de toamna, pentru scoaterea la suprafata solului a coropisnitelor intrate la iernat in vederea distrugerii lor prin ger, toamna pe terenurile puternic infestate, se efectueaza gropi cu dimesiuni de 50x50x50 cm, umplute cu gunoi activ de grajd, care este mediul preferat de coropisnite pentru iernare si desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie, pastrarea gunoiului de grajd in locuri protejate si transportarea lui in camp pe parcursul iernii,cernerea amestecului de sol folosit la semanat care trebuie repicat printr-o sita deasa, pentru retinerea si eliminarea coropisnitelor.

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamentul solului cu Mesurol 2 RB in concentratie de 5 kg/ha (5 g/10 mp), se aplica prin imprastiere uniforma la suprafata solului cu incorporare in sol, Mesurol 4 G in concentratie de 3-6 kg /ha se aplica prin imprastiere uniforma la suprafata solului si incorporarea in sol, Sintogrill Super in cantitate de 30 kg/ha (1 kg/340 mp), se aplica prin incorporare in sol la lucrarile de pregatire a solului.

Descrierea si combaterea limaxului cenusiu (Agriolimax agreste).

Limaxul cenusiu este un daunator polifag foarte vorace.Poate atinge la maturitate 30-40 mm lungime. Corpul este lunguiet, ingustat posterior, asemenea unui picior musculos, colorat in galben-albicios pina la cafeniu-deschis, este brazdat de numeroase dungi si/sau pete negricioase.Aparatul bucal prezinta o piesa zimtata.

Ataca frunzele la care distruge tesuturile dintre nervuri.De obicei ataca in vetre bine delimitate cu aspect de pasunat.Limaxul cenusiu este un daunator nocturn, frecvent in anii cu primaveri si veri umede si racoroase, se retrage ziua in sol, pentru a se apara de uscaciune. In timpul deplasarii, lasa pe sol o secretie vascoasa care, in contact cu aerul, devine pergamentoasa, simptom dupa care atacul poate fi depistat si in lipsa daunatorului.

Combaterea chimica se poate realiza cu Mesurol 4 G prin administrare pe sol in doza de 3-6 kg/ha, doza fiind dependenta de gradul de infestare a culturilor, se mai poate utiliza Mesurol 2 RB in concentratie de 5 kg/ha (5 g/10 m) prin imprastierea si incorporarea in sol.