Criza Rcahetelor Din Cuba

7
7.3 Criza rachetelor din Cuba Răsturnarea de la putere a generalului Fulgencio Batista y Zaldívar, ce instituise un regim dictatorial în Cuba, şi intrarea triumfală în Havana, la 1 ianuarie 1959, a revoluţionarilor conduşi de Fidel Castro-Ruz şi Ernesto „Che” Guevara, a creat panică în rândurile Administraţiei americane. Casa Albă, preşedintele american Dwight Eisenhower personal, se temeau că „microbul” comunist avea să se răspândească în întreaga Americă Latină. Încă cu mult timp înainte ca să fie adoptată legea privind reforma agrară (17 mai 148 1959), ca Fidel Castro să se declare marxist, să stabilească legături diplomatice cu Moscova (7 mai 1960) şi să treacă la naţionalizarea întreprinderilor aparţinând SUA (iulie- octombrie 1960), Consiliul de Securitate Naţională al SUA a decis, la 10 martie 1959, schimbarea regimului politic din Cuba. Având acordul preşedintelui Eisenhower, Agenţia Centrală de Investigaţii (CIA) a început să organizeze, finaţeze, înarmeze şi antreneze exilaţii cubanezi în vederea unei răsturnări prin forţă a regimului Castro. Pe lângă sabotaje, se avea în vedere chiar asasinarea preşedintelui cubanez – după cum a relevat-o în 1975 o anchetă a Senatului american. Seria atacurilor şi sabotajelor gherilelor teroriste cubaneze a început la 21 octombrie 1959, când două avioane americane au deschis focul asupra Havanei, provocând 2 morţi şi 50 de răniţi. Incidentul a fost prezentat în detaliu Consiliului de Securitate al ONU la 18 iulie 1960, de către ministrul cubanez al Afacerilor Externe, Raul Roa. Cum însă ambasadorul SUA la ONU a negat existenţa vreunei intenţii agresive a Statelor Unite faţă de Cuba, Consiliul de Securitate s-a abţinut să acţioneze. În septembrie 1960, Castro însuşi s-a deplasat la New York, pentru a prezenta detaliile afacerii în faţa Adunării Generale a ONU. Ceea ce nu ştia preşedintele Cubei era faptul că prin intermediul unui memorandum ultrasecret, omologul său american decisese finanţarea de către SUA a creării pe teritoriul Guatemalei a unei tabere de antrenament pentru exilaţii cubanezi anticastrişti ce urmau a invada Cuba. Pregătită, la 15 aprilie 1961, prin raiduri aeriene ale avioanelor americane B-26 (camuflate în avioane cubaneze) asupra aeroporturilor Santiago de Cuba şi San Antonio de los Baños, încercarea de debarcare şi invazie a mercenarilor anticastrişti în Golful Porcilor (Bahia de Cocinos), derulată în perioada 17-20 aprilie, s-a încheiat printr-un dezastru militar pentru americani.

description

fdfd

Transcript of Criza Rcahetelor Din Cuba

7.3 Criza rachetelor din Cuba Rsturnarea de la putere a generalului Fulgencio Batista y Zaldvar, ce instituise un regim dictatorial n Cuba, i intrarea triumfal n Havana, la 1 ianuarie 1959, a revoluionarilor condui de Fidel Castro-Ruz i Ernesto Che Guevara, a creat panic n rndurile Administraiei americane. Casa Alb, preedintele american Dwight Eisenhower personal, se temeau c microbul comunist avea s se rspndeasc n ntreaga Americ Latin. nc cu mult timp nainte ca s fie adoptat legea privind reforma agrar (17 mai 148 1959), ca Fidel Castro s se declare marxist, s stabileasc legturi diplomatice cu Moscova (7 mai 1960) i s treac la naionalizarea ntreprinderilor aparinnd SUA (iulie-octombrie 1960), Consiliul de Securitate Naional al SUA a decis, la 10 martie 1959, schimbarea regimului politic din Cuba. Avnd acordul preedintelui Eisenhower, Agenia Central de Investigaii (CIA) a nceput s organizeze, finaeze, narmeze i antreneze exilaii cubanezi n vederea unei rsturnri prin for a regimului Castro. Pe lng sabotaje, se avea n vedere chiar asasinarea preedintelui cubanez dup cum a relevat-o n 1975 o anchet a Senatului american. Seria atacurilor i sabotajelor gherilelor teroriste cubaneze a nceput la 21 octombrie 1959, cnd dou avioane americane au deschis focul asupra Havanei, provocnd 2 mori i 50 de rnii. Incidentul a fost prezentat n detaliu Consiliului de Securitate al ONU la 18 iulie 1960, de ctre ministrul cubanez al Afacerilor Externe, Raul Roa. Cum ns ambasadorul SUA la ONU a negat existena vreunei intenii agresive a Statelor Unite fa de Cuba, Consiliul de Securitate s-a abinut s acioneze. n septembrie 1960, Castro nsui s-a deplasat la New York, pentru a prezenta detaliile afacerii n faa Adunrii Generale a ONU. Ceea ce nu tia preedintele Cubei era faptul c prin intermediul unui memorandum ultrasecret, omologul su american decisese finanarea de ctre SUA a crerii pe teritoriul Guatemalei a unei tabere de antrenament pentru exilaii cubanezi anticastriti ce urmau a invada Cuba. Pregtit, la 15 aprilie 1961, prin raiduri aeriene ale avioanelor americane B-26 (camuflate n avioane cubaneze) asupra aeroporturilor Santiago de Cuba i San Antonio de los Baos, ncercarea de debarcare i invazie a mercenarilor anticastriti n Golful Porcilor (Bahia de Cocinos), derulat n perioada 17-20 aprilie, s-a ncheiat printr-un dezastru militar pentru americani. Noua agresiune a fost adus la cunotina ONU de ctre ministrul cubanez de Externe, dar i de aceast dat acuzaiile au fost respinse de ctre ambasadorul american, susinut de 149 ctre cel britanic. ns faptele nu mai puteau fi negate mult timp. ntr-o declaraie fcut la Casa Alb la 24 aprilie, noul preedinte american, John Fitzgerald Kennedy, a trebuit s recunoasc evidena acestora i a preluat asupra preediniei ntreaga lor responsabilitate. ndat dup aceast declaraie, Washingtonul a impus un embargou total asupra produselor americane ce se exportau n Cuba. ntre timp Kremlinul, care urmrise cu atenie evoluia evenimentelor, s-a decis c era momentul s fac ceva mai mult pentru Cuba dect s lanseze, n van, proteste n plenul ONU. Alternativa cea mai ieftin i mai rapid la instalarea giganticelor rachete balistice intercontinentale era instalarea unor rachete cu raz medie de aciune n apropierea Statelor Unite. Aflat la doar aproximativ 150 de kilometri de coasta Floridei, Cuba era opiunea fireasc pentru o atare desfurare dup intrarea insulei caraibiene n lagrul socialist. Rachetele SS-4, cu o raz de aproximativ 1.900 kilometri puteau atinge capitala american, iar rachetele SS-5 puteau acoperi cea mai mare parte a teritoriului SUA. Asupra genezei aciunii sovietice este important mrturia lui Fyodor Burlatsky, unul din apropiaii lui Hruciov din acea perioad care dup criza rachetelor a redactat scrisoarea liderului sovietic ctre Fidel Castro, prin care i explica acestuia raiunea amplasrii rachetelor n Cuba. Eram mpreun cu ministrul Aprrii, marealul Malinovsky la Varna, n Bulgaria. Ne plimbam pe plaja Mrii Negre i marealul Malinovsky mi-a spus, i explica Hruciov lui Castro, uite, pe partea cealalt a Mrii Negre, n Turcia, se afl rachete nucleare americane care pot distruge n ase minute toate oraele din sudul Uniunii Sovietice. Este ngrozitor. i atunci, continua Hruciov, l-am ntrebat pe Malinovsky, de ce nu putem face la fel ca Statele Unite? De ce nu am putea plasa arme, de exemplu, n Cuba? Malinovsky a rspuns c probabil aceasta era o idee bun 10. Aa s-a nscut operaiunea Anadir (al crei nume, 10 Gabriel Partos, The World That Came In From The Cold: Perspectives from East and West on the Cold War, Royal Institute of International Affairs, BBC World Service, London, 1993, pp. 65-66. 150 evocnd o mic localitate siberian, a fost ales n mod deliberat pentru a escamota inta sa caraibian). Declanat oficial n mai 1962, operaiunea Anadir a nsemnat transportul transatlantic, n perioada iulie-octombrie 1962, la bordul a 85 de nave maritime sovietice, a 42 de rachete nucleare cu raz medie de aciune SS-4 (cele de tip SS-5 n-au ajuns niciodat), a personalului de deservire a acestora, de circa 43.000 de militari, i a unui impresionant arsenal (tancuri, rahete antiaeriene, etc) i echipament militar auxiliar. Prin proiecia acestei fore impresionante n mica insul aflat n coasta Statelor Unite, liderul sovietic Nikita Hruciov dorea s sublinieze hotrrea sprijinirii efective a aliatului su caraibian, s corecteze poziia de inferioritate strategic n care se gsea Uniunea Sovietic n raport cu SUA n sfera armelor nucleare prin amplasarea n Turcia (1961), n apropierea graniei sovietice, a rachetelor americane Jupiter, s obin o poziie strategic cheie n raport cu principalul su adversar i un avanpost naintat n emisfera vestic, i s fac o demonstraie de for ale crei inte erau deopotriv Washingtonul i Beijingul. ntreaga operaiune s-a desfurat n cel mai strict secret. Comandanilor sovietici li s-a comunicat destinaia final Cuba numai dup trecerea navelor aflate sub comanda lor prin strmtorile Bosfor i Dardanele. Iar militarii sovietici care au participat la descrcarea impresionantului arsenal nuclear, au fost iniial mbrcai n civil, pentru ca mai apoi, pe teritoriul Cubei, s primeasc uniforme ale armatei cubaneze i s nu li se permit s vorbeasc rusete, pentru a nu trezi suspiciunea populaiei indigene. Preparativele instalrii rachetelor nucleare sovietice pe teritoriul cubanez erau n toi cnd, la 14 octombrie 1962, un avion american de recunoatere la nalt altitudine U-2 le-a fotografiat. Fotografiile au fost trimise centrului de interpretare fotografic al CIA (CIA Photo Interpretation Center), care a confirmat c este vorba de instalarea unor rachete nucleare. 151 tirea a provocat un oc la Casa Alb. Drept urmare, la 15 octombrie, a fost convocat de urgen o reuniune secret a Comitetului Executiv (ExComm) al Consiliului Naional de Securitate. Reuniunea a evideniat hotrrea preedintelui american de a face ca rachetele nucleare sovietice, amplasate mult prea aproape de rmurile Floridei, s fie evacuate de pe teritoriul Cubei. Secretarul aprrii Robert McNamara i-a recomandat preedintelui s nu aduc afacerea n atenia ONU. O dat angajat n aceast abordare politic argumenta McNamara , nu cred c vei avea nici cea mai mic ans de a ntreprinde o aciune militar. Soluia Pentagonului era trecerea nentrziat la bombardarea i invadarea Cubei. Ea se baza pe faptul c la apogeul crizei cubaneze SUA deinea o putere nuclear de nou ori mai mare dect a arsenalului sovietic. n pofida unei snti serios ubrezite, care ar fi putut s-i altereze limpezimea judecii (n timpul crizei Kennedy lua zilnic 8 medicamente diferite!), preedintele american a luat hotrrea neleapt de a nu ceda presiunilor Departamentului Aprrii. Alegerea a fost cu att mai fericit cu ct s-a aflat ulterior forele terestre sovietice staionate n Cuba dispuneau de rachete nucleare tactice, ce urmau a fi folosite pentru respingerea unei invazii americane. Iar o atare ripost ar fi declanat, fr doar i poate, primul (i ultimul!) rzboi atomic ntre superputerile american i sovietic. n locul unei atari soluii militare extreme, preedintele Kennedy a optat pentru instituirea unei blocade maritime n jurul insulei, menite a mpiedica introducerea de noi rachete pe teritoriul su (denumirea oficial a acestei msuri preventive era aceea de carantin, dorindu-se evitarea conotaiilor asociate episodului nefericit al blocadei Berlinului). Ceea ce nu tia ns preedintele Kennedy la acea dat era c n acel moment patru submarine sovietice, dintre care unul dotat cu torpile nucleare, se ndreptau deja ctre Caraibe, iar dou dintre ele aveau s se ntlneasc fa n fa cu trei nave americane din compunerea blocadei maritime. Retroactiv, preedintele american a catalogat acest episod drept unul dintre cele mai periculoase din istoria derulrii crizei rachetelor. 152 La 22 octombrie 1962, o nou misiune a avioanelor de recunoatere U-2, condus de William Ecker, confirma n mod indubitabil, prin fotografii detailate, existena rachetelor nucleare sovietice pe teritoriul micii insule caraibiene. n aceeai zi, la orele 19,00, o lume ntreag afla stupefiat din discursul televizat al preedintelui american c n dispreul flagrant i deliberat al Cartei Naiunilor Unite, Uniunea Sovietic instalase rachete nucleare pe teritoriul Cubei. Cel mai mare pericol ar fi fost s nu facem nimic, sublinia el, explicnd c ordonase instituirea unui embargo strict pentru ntreg echipamentul militar ofensiv a crui destinaie era Cuba. n acelai timp, o rezoluie american solicita dezmembrarea prompt i retragerea tuturor armelor ofensive staionate n Cuba...sub controlul observatorilor Naiunilor Unite, n caz contrar, Washingtonul rezervndu-i dreptul de a recurge la o lovitur de rspuns (full retaliatory strike). n memoriile sale, secretarul general de atunci al ONU, Sinth U Thant, originar din Birmania, avea s noteze n legtur cu acest episod: Puteam cu greu s-mi cred ochilor i urechilor. Tehnic, aceasta nsemna nceputul rzboiului mpotriva Cubei i Uniunii Sovietice. Att ct mi amintesc, era discursul cel mai funest i mai grav pronunat vreodat de un ef de stat. Pentru a mpiedica escaladarea n continuare a crizei, U Thant a rugat statele membre al ONU de a se abine de la orice aciune militar i a iniiat discuii cu Kennedy, Hruciov i Castro. La 25 octombrie, ambasadorul american la ONU, Adlai Stevenson, a prezentat fotografiile rachetelor nucleare sovietice din Cuba n faa unui public perplex i a omologului su sovietic, Valerian Zorin, care, dei vdit jenat, continua s nege evidena, susinnd c fotografiile sunt trucate. ntre timp, pregtirile de rzboi continuau, gradul de alert al forelor militare americane fiind ridicat de la Defcon 3 la Defcon 2. Bombardiere americane cu ncrctur nuclear ce vizau inte de pe teritoriul Uniunii Sovietice au fost ridicate de la sol, n sudul 153 Statelor Unite au fost operate concentrri de trupe, iar forele NATO din Europa Occidental au fost puse n stare de alert. Pe de alt parte, n zona Caraibelor vapoare i submarine sovietice executau manevre militare, iar n Cuba militarii sovietici, dimpreun cu cei cubanezi, lucrau zi i noapte pentru a face operaionale rachetele nucleare, poziionate de aa manier nct s dea o ripost ferm unei eventuale invazii americane. n cele din urm, negocierile diplomatice purtate n culise au ndeprtat pericolul declanrii dezastrului nuclear. Un rol important n aceste negocieri l-a avut ntlnirea conspirativ (petrecut ntr-un restaurant din Washington, DC) dintre spionul rus Aleksandr Fomin (pe numele su adevrat Alexandr Feklisov) i un oficial al Departamentului de Stat, Scali, care n numele preedintelui american, a oferit Kremlinului anularea blocadei maritime i abinerea de la atacarea Cubei, n schimbul retragerii rachetelor nucleare sovietice de pe teritoriul acesteia. n seara zilei de 26 octombrie, traducerea scrisorii personale pe care liderul sovietic o adresase omologului su american parvenea pe masa preedintelui Kennedy. n esen, scrisoarea confirma acceptul Kremlinului de a pune n aplicare propunerea Washingtonului. Nu mic ns le-a fost mirarea oficialilor de la Casa Alb cnd au constatat, a doua zi diminea, c menionnd nelegerea sovieto-american, ageniile internaionale de tiri pomeneau ntre termenii ncheierii sale i retragerea din Turcia a rachetelor americane Jupiter condiie ce nu fcuse parte iniial din deal. Pe acest fundal, cnd o parte a oficialitilor americane se ntrebau, cu ngrijorare, cine conducea, de fapt, Uniunea Sovietic, a explodat o alt bomb mediatic: vestea c la 27 octombrie 1962, un avion de recunoatere U-2 fusese dobort de ctre sovietici deasupra Cubei, iar pilotul su, maiorul Rudolf Anderson, ucis (nregistrndu-se astfel prima victim a crizei rachetelor). 154 Faptul c Washingtonul presupunea (dup cum se va dovedi ulterior, nentemeiat) c ordinul fusese dat de Moscova, a fcut ca ziua de 26 octombrie s fie supranumit smbta neagr (Black Saturday). A urmat o nou rund a contactelor diplomatice, Bobby Kennedy ntlnindu-l pe ambasadorul sovietic la Washington, Anatoly Dobrnin, cruia i-a comunicat acceptul preedintelui american de a retrage rachetele Jupiter din Turcia, cu condiia ca sovieticii s pstreze secretul asupra acestei operaiuni. Iar la 28 octombrie SUA au promis s se abin de la orice nou agresiune mpotriva Cubei. La nceputul lui noiembrie1962, lumea rsufla uurat, ameninarea celei mai periculoase crize a rzboiului rece de a se transforma n rzboi cald fiind ndeprtat. n urmtoarele cteva luni, 60 de rachete i 134 de focoase nucleare vor fi dezasamblate i transportate de pe teritoriul Cubei, napoi, pe teritoriul sovietic. Prin modul derulrii sale, criza rachetelor a devenit un studiu de caz pentru ceea ce n teoria jocului se numete jocul laului (chicken game sau coward game). n forma clasic a jocului, doi juctori, fiecare la volanul automobilului si, se ndreapt unul ctre altul, iar cel dinti care schimb direcia mainii sale, pierde ntrecerea, fiind declarat chicken. n mod similar, pe parcursul crizei rachetelor, SUA i Uniunea Sovietic au jucat un soi de rulet ruseasc la nivel global. Administraia Kennedy a mizat pe retragerea de ctre sovietici a rachetelor din regiunea caraibian, n vreme ce Moscova a mizat pe faptul c Washingtonul va renuna la solicitarea sa. Miza jocului implica, pe lng prestigiu i avantaje strategice n competiia nuclear, un imens risc pentru ntreaga planet. Cu toate acestea, ambii competitori au optat pentru calea riscant a confruntrii directe. n cele din urm, juctorul cu determinarea cea mai mare a ctigat11 . 11 Detalii asupra aplicrii modelului alegerii raionale la criza rachetelor din Cuba la Graham T. Allison, Essence of Decision: Explaining the Cuban Missile Crisis, Little, Brown and Co., Boston, 1971. Pentru detalierea fazelor crizei i caracterizarea sa drept o criz perfect, construit n maniera unei tragedii clasice, 155 Din punct de vedere geopolitic, trei sunt urmrile mai importante ale crizei rachetelor: renunarea de ctre cele dou superputeri la capetele de pod pe care le reprezentau amplasamentele strategice din Turcia spre Caucaz i Asia Central (pentru SUA) i, respectiv, Cuba spre America de Nord i America Latin (pentru URSS); canalizarea tensiunilor intra-sistemice dintre superputeri ctre alte regiuni de la periferia sistemului bipolar Vietnam, Etiopia, Somalia, Yemen, Angola Mozambic, Afganistan, etc; i ascendentul de care se va bucura regimul lui Fidel Castro asupra marii majoriti a micrilor de orientare marxist din America Latin i de Sud, ca urmare a sprijinului primit din partea sovieticilor dup criza din 1962 (instruirea armatei cubaneze, instalarea unei baze de spionaj pentru interceptarea i descifrarea comunicaiilor, etc) 12 .