Facultatea de Stiinte si Litere.

Specializarea: Relatii Internationale si Studii Europene.

REFERAT

Disciplina: Razboiul rece.

Tema: “Criza rachetelor din Cuba”.

Coordonator: Student:

Pârâinau Razvan Mardari Nicolai

Anul 3, Grupa 1

Targu Mures2012

1

Cuprins

1. Introducere.2. Apararea Cubei.3. Politica Razboiului Rece

4. Puterea rachetelor

5. Berlin-castig,schimb sau capcana

6. Presiunile Politice7. O apropiere secreta de Castro8. Invazia9. Lovitura aeriana10.Blocada11.Bibliografie

2

Introducere.

Criza rachetelor din Cuba este considerata un eveniment important.Istoria nu ofera nici un eveniment asemanator cu cele 13 zile de octombrie din 1962,cand Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica s-au aflat in fata unui dezastru nuclear.Niciodata nu a mai existat o asemenea probabilitate ca atat de multe vieti sa sfarseasca brusc.Daca ar fi izbucnite razboiul,ar fi putut duce la moartea a 100 de milioane de americani,a mai bine de 100 de milioane de rusi si de asemenea a milioane de europeni.In fata acestor cifre, alte calamitati naturale si cruzimi care au avut loc in istorie ar fi devenit nesemnificative.Data fiind probalitatea dezastrului-pe care presedintele Kennedy a estimate-o ca fiind üna din trei”-salvarea noastra pare extraordinara.Acest eveniment simbolizeaza un fapt important,chiar daca doar partial imaginabil,despre existenta noastra in era nucleara. In vara anului 1962, toata lumea stia ca Uniunea Sovieica,transporta mari cantitati de arme si trimitea trupe in Cuba, spre a o proteja de un atac american.Intrebarea era daca aceste transporturi sovietice puteau include si arme nucleare.Moscova nu mai amplasase niciodata arme nucleare strategice in afara granitelor sale teritoriale-nici in statele comuniste pe calre le controla in Europa de Est, care erau sateliti ai Imperiului sovietic, nici chiar in China, cat timp aceasta tara comunista a fost un aliat apropiat al Uniunii Sovietice. Pe 11 septembrie, guvernul sovietic a emis o declaratie publica lunga si finala cu privire la activitatiile sale in Cuba.Desi isi afirma angajamentul in Cuba si avertiza SUA sa nu atace nici insula si nici navele sovietice care p aprovizionau, reafirma si politica privind transferul armelor nucleare catre terte state cu urmatorul anunt: Guvernul Uniunii Sovietice a autorizat agentia de stiri TASS sa declare ca Uniunea Sovietica nu are nevoie sa-si deplaseze armele,cu scopul respingerii unei agresiuni sau pentru o riposta in orice alta tara, de exemplu, Cuba. Armele noastre nucleare au o forta exploziva atat de mare iar Uniunea Sovietica are rachete atat de puternice, capabile sa poarte aceste focoase nucleare, incat nu are nevoie sa caute amplasamente pentru ele in afara frontierelor proprii.

O asemenea declaratie publica,formala,parea sa rezolve problema.In mod natural, toti oficialii sovietici au preluat aceasta asigurare in conversatiile cu oficialii americani. Semnalul sovietic era clar.La fel de limpede era si avertismentul american.Princanale publice si private,Casa Alba a avertizat guvernul sovietic ca Statele Unite nu vor tolera arme ofensive in Cuba, ambele parti intelegand ca americanii defineau rachetele balistice drept arme “ofensive”.Acest punct a fost facut clar si public, in declaratia Casei Albe din 4 septembrie, cat si in particular.Statele Unite si-au riscat prestigiul prin aceasta avertizare.Pe 7 septembrie, Congresul a acordat presedintelui autorizatia prealabila de a mobiliza rezervisti suplimentari pentru fortele armate.Pe 13 septembrie , presedintele Kennedy a sustinut o conferinta de presa si, pentru prima data, a vorbit direct americanilor despre concentrarea sovietica din Cuba.Kennedy a promis ca nu va ordona o invazie a Cubei daca aceasta tara nu va ameninta alte natiuni din America Latina sau daca nu va devenii o baza ofensiva pentru Uniunea Sovietica. Daca,totusi, Cuba devenea “ o baza militara ofensiva cu o capacitate semnificativa pentru Uniunea Sovietica ,atunci [America] va face tot ceea ce trebuie pentru a proteja securitatea sa si a aliatilor sai. Hrusciov a auzit cu certitudine avertismentul.Din cauza acestuia s-a plans manios lui Kennedy, intr-o scrisoare particulara, trimisa pe 28 septembrie. “Trebuie sa va spun direct, domnule presedinte, ca declaratia dumneavoastra, care cuprinde amenintari la adresa Cubei,

3

este pur si simplu de neconceput.” Mobilizarea rezervistilor a “infierbantat si mai mult atmosfera si a turnat gaz peste foc.Aceste amenintari la adresa Cubei seamana mai mult cu comportamentul briganzilor din Evel Mediu, scria Hrusciov. Pe 15-16 octombrie ,cand Kennedy si consilierii sai au fost informati ca Statele Unite au descoperit rachete balistice in Cuba, presedintele si majoritatea celor prezenti au fost socati.Discutiile la aceasta intalnire si la cele ce au urmat au generat patru ipoteze:

Ipoteza 1 : Apararea Cubei

Una dintre primele note apartinant CIA, dupa ce rachetele au fost descoperite in Cuba, a explicat: “Decizia liderilor sovietici de a desfasura rachetele balistice in Cuba dovedeste hotararea lor de a descuraja orice interventie americana care li s-ar parea probabila sau iminenta si ar avea ca scop slabirea sau inlaturarea regimului Castro”. Desi efortul din 1961 de a invada Cuba cu o forta alcatuita din exilati cubanezi antrenati de CIA esuase dezastruos, Uniunrea Sovietica avea un motiv sa creada ca Statele Unite ar putea repeta actiunea, de data asta cu succes.Episodul din Golful Porcilor demonstrase ca Statele Unite puteau actiona.Dupa ce Kennedy a facut publica desfasurarea de rachete, replica sovietica a accentuat ca orice ajutor sovietic catre Cuba “este exclusiv destinat imbunatatirii capacitatii defensive a Cubei”.Aceasta a ramas pozitia sovietica pe tot parcursul crizei.In memoriile sale Hrusciov nota:” Intr-o vizita oficiala in Bulgaria [intre 14 si 20 mai 1962] , ma gandeam intruna: Ce se va intampla daca vom pierde Cuba?” Din punct de vedere sovietic, apararea Cubei era o problema serioasa.Autoproclamat stat socialist, Cuba era singura reprezentanta a comunistiilor in lumea occidentala.Acum stim, ca relatiile sovieto-cubaneze erau mai profunde si mult mai complexe decat realiza America.Sovieticii au inceput sa furnizeze in secret asistenta regimului Castro inca din primavara anului 1959 si au aranjat tot in secre primele vanzari de armament din toamna anului 1959,cu mult inainte ca un asemenea ajutor sa fie detectat de Guvernul Statelor Unite, care inca nu se decisese sa-l considere pe Fidel Castro prieten sau dusman. In iunie 1960, Castro s-a gandit ca decizia sa de a nationaliza rafinariile americane de petrol (care refuzasera sa rafineze pacura sovietica) ar putea provoca o iminenta invazie americana.Hrusciov a tinut un discurs aratand ca Uniunea Sovietica ar putea lansa un atac nuclear asupra Americii daca Washingtonul alegea sa invadeze Cuba.Discursul nu a avut nici un efect asupra unor planuri americane inexistente, dar i-a incantat pe liderii cubanezi, care au crezut ca rusii au descurajat un atac american.A mai existat o alta teama de invazie , in octombrie 1960,Cuba se temea de un atac din partea exilatilor cubanezi antrenati de catre CIA in Guatemala.Astfel de antrenamente au avut loc , intr-adevar, dar ar fi durat luni intregi inainte ca o asemenea forta sa fie gata sa invadeze Cuba.Cu toate acestea cele doua guverne,cel sovietic si cel cubanez, au crezut in mod eronat , ca un atac era iminent. Moscova a facut din nou aluzie la armele sale nucleare .Cand invazia nu s-a produs ,cubanezii au crezut din nou ca amenintarea sovietica a descurajat-o.( De fapt CIA abia incepea planificarea operationala pentru invazia pe care cubanezii credeau ca tocmai o descurajasera.) Atat cubanezii cat si sovieticii au fost luati prin surprindere cand exilatii cubanezi au descins cu adevarat in Golful Porcilor, in aprilie 1961.Hrusciov a acordat intregul sau sprijin Cubei si l-a avertizat pe Kennedy ca orice “asa numit <mic raboi> poate provoca o reactie in lant in toate colturile lumii”.Soarta Cubei devenea un test pentru puterea si credibilitatea sovietica globala.Daca aceasta tara ar fi fost pierduta,remarca Hrusciov, “stiam ca ar fi fost o lovitura teribila pentru marxism-leninism.Ar fi redus dramatic pozitia noastra in lume dar mai ales in America Latina.”

4

In noiembrie 1961, Statele Unite au autorizat operatiunea Mongoose, un plan condus in secret de CIA, cu scopul de a provoca o revolutie interna in Cuba.Mongoose a fost supervizata prin intermediul unui grup format din reprezentanti ai mai multor agentii, prezidat de Robert Kennedy.Mai multe incercari de a-l asasina pe Castro au fost intreprinse cel putin din 1960, unele cu stiinta si sprijinul SUA, altele fara. Mongoose a suferit totusi de un defect tipic acestui gen de operatiuni sub acoperire.Desii puteau trimite agenti in Cuba si pune la cale cateva operatiuni de sabotaj la nivel scazut,cei mai multi oficiali au considerat ca o revolta interna nu va reusii niciodata pe contr propiu.Rebelii ar fi trebuit sa fie salvati printr-o invazie americana.Armata SUA a initiat planuri pentru o asemenea invazie, dar, in primavara lui 1962, multi din consilierii lui Kennedy, nu numai ca se opuneau unei invazii, ci se opuneau si provocarii unei revolte suficient de puternice, incat sa oblige SUA sa ia in calcul o invazie.Sovieticii aveau o vaga banuiala ca se producea o operatiune sub acoperire de mica intensitate, de infiltrare si sabotaj in Cuba.Ei aveau de asemenea informatia despre un plan care trebuia sa pregateasca fortele americane pentru o posibila invazie.Ginerele lui Hrusciov, directorul cotidianului Pravda, a relatat, de asemenea, despre o conversatie particulara cu Kennedy in care acesta facea o analogie intre cuba si invazia sovietica din Ungaria din 1956. In februarie 1962, dupa raportul ginerului lui Hrusciov , Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a aprobat , in sfarsit, costisitorul pachet de masuri de livrare a rechetelor de aparare antiaeriana SA-2 , luand decizia politica importanta de a expedia Cubei un transport de rachete care fusesera anterior promise Egiptului.Pe 12 aprilie Prezidiul a confirmat decizia de a furniza Cubei aproximativ 180 de rachete SA-2 si o baterie de rachete de croaziera pentru apararea de coasta, insotite de instructori, precum si desfasurarea unui regiment de trupe sovietice regulate.O misiune militara a fost de asemenea trimisa in Cuba pentru a analiza nevoile suplimentare.Daca apararea Cubei a fost obiectivul sovietic, actiunea, in aparenta a reusit . L-a finalul crizei rachetelor , presedintele Kennedy promitea ca in cazul in care Cuba nu-si ameninta vecinii nu va fii invadata de catre SUA sau de oricare alta tara din emisfera vestica.

Ipoteza 2: Politica Razboiului Rece

Trasatura definitorie a Razboiului Rece a fost competitia globala intre Statele Unite, dintre interesele si valoriile pe care le reprezentau, pe de o parte, si agenda comunista a Uniunii Sovietice pe de alta parte. In 1962, liderii americani au vazut Raboiul Rece ca pe o lupta pe termen lung pentru superioritatea globala.Decizia lui Kennedy de a lasa sa esueze invazia in Golful Porcilor a fost interpretata ca lipsa de vointa, iar Hrusciov a incercat sa-i forteze mana liderului american in singura intalnire intre patru ochi pe care au avut-o, la Viena in 1961.Intr-un sens general, scria mai tarziu Arthur Schlesinger Jr., istoricul si consilierul lui Kennedy, desfasurarea rachetelor nucleare in Cuba de catre Hrusciov “evident ca a reprezentat supremul test sovietic al intentiilor americane”.Facut in secret si prin duplicitate, succesul planului lui Hrusciov cerea un fait accompli.Confruntate cu rachetele operationale, Statele Unite puteau reactiona nehotarat.Protestele diplomatice ar fi dovedit slabiciunea Washingtonului si inutilitatea amenintarilor lui Kennedy.Prin dezvaluirea unei Americi nehotarate , Uniunea Sovietica ar reduce drastic credibilitatea angajamentelor luate de SUA fata de alte natiuni.Daca n-au actionat in Cuba, cine s-ar mai astepta ca SUA sa actioneze in alta parte? Desi era in mod clar,o actiune riscanta victoria ar demonstra ca vantul bade din cealalta directie in Razboiul Rece.

5

Kennedy constientiza aceste mize globale.Pe 21 octombrie cand Schlesinger l-a intrebat de ce sovieticii au amplasat rachetele in Cuba , Kennedy a indicat potentialele castiguri sovietice:1. apropierea Rusiei de China, din nou, ajutand astfel la vindecarea unei fisuri care devenise din ce in ce mai vizibila din 1959 sau, cel putin la intarirea pozitiei sovietice in lumea comunista, aratand ca Moscova era capabila de o actiune indrazneata in sprijinul unei reveolutii comuniste; 2. redefinirea radicala a cadrului in care problema Berlinului putea fi redeschisa dupa alegerile americane pentru Congres din noiembrie; si 3. administrarea unei puternice lovituri politice Statelor Unite.

Ipoteza 3: Puterea rachetelor

In mod concret, Uniunea sovietica a facut fata in 1962 unor circumstante in care Statele Unite ar fi putut avea, ori ar fi putut crede ca au, capacitatea “unei minunate prime lovituri”impotriva Uniunii Sovietice.Asa cum este descrisa de catre Herman Kahn in best-sellerul sau din 1960, On Thermonuclear War, capacitatea unei prime lovituri exista atunci cand statul A poate, lovind primul , sa distruga capacitatea statului B de a riposta impotriva teritoriului statului A. Cea mai mare parte a capacitatii nucleare sovietice consta nu din amenintari nucleare cu raza lunga de actiune, ci mai degraba din rachete balistice cu raza de actiune medie sau intermediara (MRBM si IRBM).Aceste rachete functionau bine si fusesera produse cu stele.De pe teritoriul Uniunii Sovietice, ele puteau lovi aliatii Statelor Unite, dar nu America. Mai erau bombardierele cu raza mai mica de actiune, purtatoare de bombe nucleare, dar la fel puteau lovi numai alitii SUA.

Poza 1: Bombardier cu raza mica de actiunein timpul incarcarii cu rachete de croaziera.

Cu aceste echipamente, in 1962, liderii sovieticii s-au confruntat cu un arsenal nuclear strategic militar de cel putin 180 de ICBM-uri(reprezentate prin Poza nr 2,in care se afla o racheta ICBM tip TITAN),12 submarine Polaris (fiecare purtator a 12 rachete) si 630 de bombardiere strategice , stationate nu numai in in SUA, ci si in intraga Europa si ASIA, de unde puteau ataca tintele sovietice din toate punctele cardinale.In plus pentru a face fata amenintarilor nucleare sovietice cu raza scurta si intermediara la adresa Europei si Asiei, Sua si NATO au mentinut sute de avioane inarmate cu rachete nucleare la bazele din Europa si Asia , si

6

desfasurasera in Marea Britaniei, Italia si Turcia IRBM-uri mai vechi, de tip Thor si Jupiter,de acum depasite.(Poza 3 Racheta Clasa Jupiter)

Americanii au obtinut informatii mult mai clare despre progresele militare efective ale Uniunii Sovietice prin supravegherea aeriana efectuata cu parate U-2(poza 4 alaturata),incepand din 1956, iar mai tarziu- dupa ce un astfel de parat a fost doborat,iar zborurile directe pe deasupra teritoriului sovietic au fost suspendate – prin programul CORONA, care incepuse sa foloseasca sateliti pentru a fotografia din spatiu, teritoriul sovietic, in vara anului 1961.Primele imagini din satelit au furnizat o mai mare acoperire decat facusera toate zborurile cu U-2 de pana atunci. Desi s-a vazut efortul sovietic pentru noile ICBM-uri , imaginile au furnizat si dovada ca arsenalul de ICBM-uri existent era mic.Dovada a fost confirmata de rapoartele unui ofiter sovietic, Oleg Penkovski, care

spiona pentrul serviciul de informatii american. Singur printre consilierii de varf ai lui Kennedy, John McCone, director al CIA, a anticipat desfasurarea rachetelor, existand inregistrarea declaratei sale.Avea o banuiala, bazat nu atat pe calcule abstracte de tipul celor de mai sus, cat pe marimea si caracterul armelor sovietice furnizate Cubei.Semnificative pentru el, erau cele mai moderne rachete antiaeriene sol-aer (SAM).”Este dificil pentru mine sa explic sistemele de aparare foarte costisitoare stabilite in Cuba”spune el, “cu exceptia cazului in care sovieticii vor instala MRBM-uri dupa ce faza actuala va fi terminata, iar tara va devenii protejata de zborurile de supraveghere U-2”. Pe masura ce intraga dimensiune a desfasurarii sovietice avea sa devina evidenta in zilele urmatoare,dezacordurile privind semnificatia sa militara au iesit din discutie.Ipoteza puterii rachetelor a fost sustinuta de catre experti de rang inferior din guvernul SUA.Ei au observat abilitatea de a lansa 40 de rachete impotriva SUA din Cuba(cu o capacitate de reincarcare pentru un nou atac) ar creste cu cel putin 50% puterea sovieticilor de a lovi SUA cu rachete.

Ipoteza 4: Berlin-castig,schimb sau capcana

In 1945, Berlinul a fost divizat in zone de ocupatie intre americani,britanici, francezi si sovietici.Dupa ce Germania ocupata a devenit o Germanie divizata , sectoarele vestice ale Berlinului au devenit o metropola capitalista democratica, din nefericire blocata in inima statului comunist est-german.Est-germanii considerau Berlinul de Vest o amenintare mortala la adresa fragilei lor creatii. Din aceasta cauza, dar si din altele , Hrusciov a decis, in 1958, sa transforme Berlinul de Vest in campul de lupta central al Razboiului Rece.El a remis un ultimatum, cerand , de fapt retragerea Occidentului din Berlin.Dupa o perioada de confruntare intensa cu Administratia Eisenhower, Hrusciov a fost de acord sa retraga ultimatumul inainte de summitul din 1960 cu Eisenhower.Pana la ruma, summitul a fost anulat dupa ce un avion de recunoastere U-2 a fost doborat deasupra Uniunii Sovietice.Hrusciov si a inoit ultimatumul catre Kennedy cand s-au intalnit la Viena in iunie 1961.Trupele occidentale trebuie sa iasa din Berlin pana la sfarsitul anului , a anuntat el.Kennedy a raspuns cu o intarire majora a fortelor americane, dar stia ca nu erau destul. In termeni militari, faptele erau clare. Statele Unite si aliatii NATO nu puteau apara Berlinul cu forte conventionale.Cand Hrusciov s-a intalnit cu un membru al cabinetului Kennedy, secretarul Afacerilor Interne, Stewart Udall, pe 6 septembrie, el a avertizat ca intentiona sa rezolve chestiunea Berlinului odata pentru totdeauna.Daca americanii doreau sa inceapa un

7

razboi nuclear, aceasta va fi alegerea lor.Hrusciov era aspru si direct. “A trecut mult timo de cand ne puteati plesni ca pe un baietel – acum putem sa va lovim. Asa ca sa nu vorbim despre forta.Suntem egali in forta.Vreti Berlinul. Accesul la el trece prin Germania de Est.Noi suntem in avantaj.Daca vreti sa faceti ceva, trebuie sa porniti razboiul.” Pentru Kennedy , manevra lui Hrusciov avea sens, pusa in relatie cu o victorie la Berlin.Daca americanii nu ar fi facut nimic, Hrusciov ar fi fortat plecarea americanilor occidentali din berlin, increzator ca rachetele din Cuba i-ar fi descurajat pe americani.sa porneasca un razboi.Daca americanii ar fi incercat sa negocieze , schimbul ar fi implicat Cuba si Berlinul.Pentru ca Berlinul era mult mai important decat Cuba, aceasta negociere ar fi fost de fapt un castig pentru Hrusciov.Daca americanii ar fi recurs la o blocada sau la un atac asupra Cubei, Hrusciov ar fi putut folosi aceasta ca pe o scuza pentru o blocada sau un atac echivalent asupra Berlinului. “Prin urmare, orice am face cu privire la Cuba”remarca Kennedy , “ii dadea sansa de a face la fel in ceea ce priveste pierderea Berlinului pe seama Statelor Unite, pentru ca nu vor intelege de ce America a simtit nevoia sa atace Cuba.Alianta ar fi divizata de o amenintare sovietica serioasa si din nou Moscova ar fi castigatorul final.” Cu un an inainte , in septembrie 1961, dupa ce fuses ridicat Zidul Berlinului, Hrusciov stabilise un canal confidential, privat,de corespondenta cu Kennedy, despre subiecte in termeni pe care nici unul dintre ei nu se simtea obligat sa le impartaseasca cu ceilalti membrii ai guvernului.Dar in primavara anului 1962, din perspectiva lui Hrusciov, el a lasat inca o data sa-i scape un termen-limita privind rezultatele, termen care fusese deja facut public.Pozitia politica a lui Hrusciov acasa si in lumea comunista era deja in pericol din cauza esecului sau a retragerii unora dintre cele mai importante initiative in politica fiscala si agricola,Americanii pareau sa creada ca erau destul de puternici pentru a ameninta in mod credibil ca ar incepe un razboi nuclear, daca sovieticii si-ar folosii superioritatea militara locala pentru a captura pozitiile occidentale din Berlin.Pentru Hrusciov, disponibilitatea Washingtonului de a ameninta cu un asemenea razboi “poate avea la baza – iertata fie-mi judecata aspra – numai megalomania, intentia de a actiona de pe o pozitie de forta.” Pe 12 mai, intr-un moment critic al analizei lui Hrusciov privind trimiterea rachetelor in Cuba, liderul sovietic a avut oportunitatea sa vorbeasca cu cineva de la Casa Alba.El a profitat de ocazie si a petrecut 14 ore in doua zile vorbind cu secretarul de presa a lui Kennedy, Pierre Salinger.Subiectul principal a fost Berlinul, care parea o obsesie, dar a fost abordata si problema puterii rachetelor.Kennedy tocmai daduse un interviu in care recunoscuse ca Statele Unite s-ar putea sa fie nevoite sa foloseasca primele armele nucleare cu scopul de a apara zone vitale de interes.Kennedy se referise la Berlin si la sporirea graduala ,nu la un atac preemtiv general, Hrusciov stia asta. Dar era suparat din cauza remarcilor facute de Kennedy in presa. “Nici un nebun nu vrea sa lupte pentru Berlin”. Statele unite au nevoe de Berlin asa cum “un caine are nevoie de cinci picioare”. Hrusciov a spus:”Cheia se afla in mainile presedintelui Kennedy, pentru ca va trebui sa apese primul pe tragaci”. Uniunea sovietica , adaugat el , cu convingere, era “gata sa primeasca aceasta lovitura”.Poate ca Hrusciov nu era atat de increzator.A doua zi, el a plecat intr-o vizita in Bulgaria, in timpul careia s-a decis, potrivit propriei relatari, sa trimita rachete in Cuba.Noua zile mai tarziu, Consiliul de Aparare al Kremlinului a ratificat aceasta decizie. In martie 1962, in timp ce noul sau ambasador pleca la Washington, Hrusciov ii spunea lui Dobrinin ca problema Berlinului era o chestiune principala in relatiile sovieto-americane.Increderea SUA in presupusa lor superioritate nucleara le facea sa actioneze, asa cum s-a exprimat Hrusciov “deosebit de arogant”.Hrusciov a concluzionat ca “este timpul ca bratele lor lungi sa fie scurtate”. Ii placea de Kennedy si il considera un om de caracter.Cu toate acestea, isi aminteste Dobrinin, Hrusciov “nu si-a ascuns convingerea ca, punand presiune asupra lui Kennedy, am putea sa obtinem un oarecare succes”.

8

In Caraibe superioritatea americana era coplesitoare: putea fi initiata la un nivel redus, in paralel formulandu-se cu mare credibilitate amenintarea unei succesiuni ascendente de pasi fara a se stinge pragul nuclear.Tot ceea ce se cerea era ca Statele Unite sa-si foloseasca superioritatea strategica si locala intr-un mod care sa demonstreze hotararea americana de a vedea rachetele mutate, in acelasi timp oferind Moscovei timp si spatiu de retragere fara a fii umilita.Blocada navala( eufemistic numita carantina, pentru a specula subtilitatile dreptului international) a permis tocmai acest lucru.Statele Unite s-au gandit la contramiscarile logice ale sovieticilor, in special la Berlin.Neatacand Cuba, Statele Unite au evitat provocarea unui atac impotriva Berlinului.Presedintele Kennedy a respins sugestiile conform carora blocada ar fi trebuit extinsa pana la a afecta necesitatiile vietii in Cuba,motivand ca astfel sovieticii ar avea mai putin motive sa raspuna cu o blocada identica asupra Berlinului, iar pericolul unei escaladari pana la razboi ar fi redus.O blocada sovietica pentru a impiedica intrarea armelor si materialelor nucleare in Berlin ar fi fost fara sens, din moment ce Statele Unite nu trimiteau astfel de arme la Berlin. Primele cinci zile dupa descoperirea rachetelor sovietice au fost petrecute dezbatand toate variantele posibile si cantarind argumentele pro si contra.Sase categorii de actiuni majore au fost luate in considerare ,inainte de a se alege o solutie mixta.

<-Primul sit de rachete IRBM in constructie,Guanjay,17.10.1962

Sagua la Grande-> Situl de lansare al rachetelor MRBM 23.10.1962

Presiunile Politice

Doua tipuri de presiuni politice au fost luate in considerare.Fostul ambasador in Uniunea Sovietica Charles Bohlen si Thompson au propus un ultimatum secret adresat lui Hrusciov, in care sa ceara retragerea rachetelor, dandu-i posibilitatea sa se conformeze fara o confruntare publica sau o actiune militara. O alta versiune diplomatica sugerata de Adlai Stevenson, ar fi fost un apel la Natiunile Unite sau la Organizatia Statelor Americane pentru efectuarea unor inspectii in Cuba,precum si un efort de ambele parti de a negocia retragerea rachetelor, posibil in cadrul unui summit.Intelegerea finala ar fi putut include transformarea Cubei in stat neutru, cu retragerea Statelor Unite de la baza din Guantanamo sau retragerea rachetelor americane Jupiter din Turcia sau Italia sau ambele.

O apropiere secreta de Castro

9

Criza oferea posibilitatea de a desparti Cuba de comunismul sovietic, oferindu-i-se lui Castro doua variante: “rupi relatiile sau esuezi”.Prezentand ideea, Rusk credea ca exista o “sansa la o suta”, dar Castro poate ca ar rupe relatiile cu Moscova “daca ar sti ca se afla intr-un pericol de moarte”.Cu toate acestea, grupul nu a crezut ca Fidel Castro va fi tentat de oferta.O asemenea oferta putea fi si un avertisment cu privire la intentiile americane, in acelasi timp producand aceleasi complicatii diplomatice care dadusera peste cap si ideea ultimatumului adresat lui Hrusciov.Intr-un final, desigur, era vorba de rachete sovietice aflate sub un control sovietic ferm.

Invazia

Statele Unite puteau folosi aceasta ocazie nu numai pentru indepartarea rachetelor, ci si pentru a scapa de Castro.Planuri de urgenta cara vizau o invazie fusesera intocmite si exersate.in prima zi a deliberarilor din timpul crizei, Kennedy remarca faptul ca descoperirea rachetelor in Cuba “arata ca tot ce s-a intamplat in Golful Porcilor a fost justificat. “

Planurile de invazie a Cubei

Locul de parasutare a divizie 101 Aeropurtata in cazul unei

invazii.Fabrica de procesare a focoaselor nucleare de langa pista Mariel.

Invazia a fost considerata ultima solutie.Era o operatiune masiva,costisitoare, care ar fi scufundat America in ceea ce Taylor numea “noroiul adanc”al

Cubei.Ar fi pus trupele americane si sovietice in prima situatie de confruntare directa a fortelor celor doua superputeri din timpul Razboiului Rece.O asemenea politica pe muchie de cutit ar fi putut duce la un dezastru nuclear, inclusiv la o miscare echivalenta a sovieticilor la Berlin.

Tabara trupelor sovietice de laHolguin.

10

: Lovitura aeriana

Mult mai curata decat o invazie ar fi fost distrugerea siturilor rachetelor printr-un atac aerian conventional.Aceasta era contraactiunea efectiva,ferma,pe care o merita actiunea sovietica.O astfel de lovitura ar fi indepartat rachetele inainte ca acestea sa devina operationale si sa poata lansa focoasele nucleare impotriva americanilor.Pusa in practica imediat , ar fi eliminat riscul ca sovieticii sa realizeze descoperirea americana si sa actioneze primii, ascunzand rachetele si facand imposibila o lovitura usoara, si initiind contramiscari diplomatice si militare.O lovitura aeriana ar fi asigurat avantajul surprizei.

Kennedy a preferat aceasta optine de la inceput si a ramas tentat de ea.Totusi patru probleme i-au schimbat parerea initiala. In primul rand era posibil ca lovitura sa fie concentrata foarte strict si sa nu ia amploare?Chiar daca locurile in care erau amplasate rachetele ar fi fost distruse, bombardierele sovietice MIG-21 si IL-28 ar fi putut ataca sud-estul Statelor Unite.In al doikea rand, un atac aerian surpriza ar fi ucis rusii aflati in zonele in care erau amplasate rachetele -, dar si din alte locuri, daca atacul ar fi fost masiv.Un atac asupra trupelor si civililor unei superputeri nu poate fi tratat cu usuratate.Kennedy se temea ca rachetele ar fi putut fi lansate impotriva Statelor Unite si a ordonat de urgenta un plan de aparare civila fara precedent pentru a proteja si evacua orasele importanet.

<- Raza de actiune a rachetelor amplsate in Cuba

In al treilea rand, era problema avertizarii anticipate.Un atac surpriza, a spus Ball grupului, ar fi fost “asemanator cu Peal Harbor.Este tipul de atitudine la care te poti astepta din partea Uniunii Sovietice, nu a Statelor Unite”. In nici un fel nu poate fi solutionata problema avertizarii anticipate.Atacul fara avertizare este respingator.Rusk l-a numit “o actiune care te va face sa porti semnul lui Cain pentru tot restul vietii.”In al patrulea rand, atacul putea sa nu afecteze toate rachetele, asa incat nu exista o garantie in ceea ce priveste viitoarele desfasurari sovietice.De la inceput JCS a sustinut ideea unei invazii, in parte pentru a-si indeplini misiunea riguros.Dar Taylor nu a fost de acord.Dupa ce serviciile de informatii din JCS spunand ca atat o lovitura aeriana, cat si o invazie ar fi necesare pentru a rezolva definitiv desfasurarea sovietica.

11

Blocada

Actiunea militara indirecta, sub forma unei blocade , optinue prezentata de McNamara pe 16 octombrie, a devenitdin ce in ce mai interesanta pe masura ce presdintele si consilierii sai analizau celelalte variante.Un embargo asupra transporturilor militare navale spre Cuba, impus printr-o blocada navala, nu era totusi lipsit de probleme. In primul rand, inclusiv termenul prezenta o formidabila dificultate.Cei mai multi consilieri au aratat ca o blocada era un act ostil care, spuneau ei, trebuia insotit de o declaratie de raboi impotriva Cubei.Pana pe 19 octombri, totusi, expertii Departamentului de Stat si a Departamentului de Justitie au ajuns la concluzia ca o asemenea declaratie poate fii evitata, dar o alta justificare legata, bazata pe Tratatul de la Rio pentru apararea emisferei vestice, nu poate fi obtinuta decat cu o rezolutie care necesita doua treimi din voturile Organizatiei Statelor Americane. Posibilele consecinte ale blocadei semanau cu cele luate in considerare in cazul unui atac aerian.Daca transporturile sovietice nu conteneau , Statele unite ar fi fost fortate sa traga primul foc de arma, invitand la riposta.Mai mult Castro putea ataca navele americane care i-ar fi inconjurat insula.Aceasta posibilitate, plus cea a ripostei sovietice l-au facut pe Kennedy sa spuna liderilor Congresului, pe 22 octombrie, ca inclusiv in cazul unei blocade, “raboiul ar putea izbucni in urmatoarele 24 de ore”.

27.10.1962-Nava sovietica Grozny,trece de linia de carantina,dar se opreste dupa ce Marina Americana trage obuze lumi-noase inspre prova ei.

Blocada avea mai multe avantaje: 1. constituia o cale de mijloc intre inactiune si atac, destul de agresiva pentru a cominuca fermitatea intentiei,dar nici atat de precipitata ca un atac; 2. plasa asupra lui Hrisciov povara alegerii urmatorului pas. Putea evita o ciocnire militara directa daca isi tinea navele departe de aceea zona ; 3. nici o alta confruntare militara nu ar fi fost mai acceptabila pentru Statele Unite decat o confruntare navala in Caraibe.La usa americanilor, o blocada navala era de neinvins;4. o blocada permitea Statelor Unite sa-si arate muschii, din punct de vedere al fortelor conventionale si sa-si valorifice posibilitatea de a ameninta cu noi masuri( fara a ajunge la pragul nuclear), in toate aceste situatii Statele Unite beneficiind de o semnificativa superioritate locala. Blocada a fost aleasa, totusi numai dupa ce optiuna a constat intr-o combinatie intre blocada si ultimatum pe 20-21 octombrie. Adica blocada trebuia sa fie insotita de o cerere de retragere a rachetelor.

12

Kremlinul a demarat propriile deliberari privind criza pe 22 octombrie,dupa ce s-a aflat ca Kennedy intentiona sa se adreseze americanilor.Spre deosebire de Kennedy, Hrusciov a continuat sa se bazeze pe procesul normal de politica externa,consultand un mic grup de mebrii ai Prezidiului ajutati de ministrii Apararii si de Externe, precum si de expertul pe probleme internationale din Comitetul Central al PCUS.Cand era nevoie de o decizie formala, Hrusciov convoca intregul Prezidiu. Hrusciov era ingrijorat ca americanii ar putea ataca Cuba.La un moment dat, el a luat in considerare cedarea armelor nucleare cubanezilor, astfel incat sa-i lase pe acestia sa raspunda.Dar ulterior si-a asigurat colegii, care probabil erau ingrijorati de sugestia sa, ca nu l-ar lasa pe Castro sa foloseasca rachetele MRBM impotriva Statelor Unite. Dupa discursul lui Kennedy in care acesta anunta descoperirea rachetelor si blocada, guvernul sovietic a oftat usurat.Americanii nu au atacat Cuba.Fiind un raspuns slab, blocada lasa loc pentru manevre politice.Prin urmare, guvernul sovietic a emis o respingere aspra, categorica, a cererilor americane a doua zi, pe 23 octombrie.Hrusciov si Prezidiul au decis sa opreasca cele mai multe dintre cele 30 de nave care se aflau in drum spre Cuba.Dar au dat indicatii celor patru nave care transportau IRBM si celei de a cincea , care transporta focoase nucleare pentru rachete, sa-si continuie drumul, impreuna cu patru submarine dotate cu torpile nucleare.

Primul submarin sovietic iesit la suprafata aproape de linia de carantina

Asa cum s-a asteptat Kennedy, sovieticii au luat in considerare si o contramasura impotriva Berlinului.Vasili Kuznetov, prim-adjunct al ministrului Afacerilor Externe, a propus ideea de a raspunde la blocada cu presiuni impotriva Berlinului de Vest, o initiativa care a fost sugerata si de ambasadorul Dobrinin.Unul din cei prezenti isi aminteste ca ideea “a provocat o reactie taioasa si as spune chiar violenta din partea lui Hrusciov”, ca s-ar putea lipsi de un asemenea sfat...nu avem nici o intentie de a alimenta conflictul.”

Tensiunea a crescut pe 24 octombrie.Fortele armate sovietice au sporit gradul de pregatire pentru o actiune militara internationala.In aceea zi a sosit o alta telegrama din partea lui Dobrinin, raportand despre intalnirea din 23 octombrie cu Robert Kennedy si facand clar faptul ca americanii vor opri navele sovietice si le vor controla.In acest moment cele 36 de MRBM-uri erau in Cuba,impreuna cu focoasele lor nucleare.Aproape 100 de de alte focoase nucleare se aflau in Cuba, pentru rachetele destinate apararii de coasta, rachetele cu raza scurta si bombardierele IL-28.Cele 24 de focoase nucleare ce urmau sa fie plasate pe IRBM-uri erau de asemenea in Cuba, dar rachetele IRBM erau pe mare, indreptandu-se sprea linia de carantina.Hrusciov isi permitea sa sfidere public.In particular insa, se pare ca anula decizia Prezidiului luata cu o zi inainte. Navele care purtau IRBM-uri s-au oprit,Cateva care aveau incarcaturi mai inofensive inlcusiv Bucuresti si Groznii, si-au continuat drumul, pentru a testa carantina

13

americana.Nava care transporta focoasele nucleare ajunsese deja intr-un port cubanez.Din punct de vedere procedural, deciziile erau bizare. In dimineata de 25 octombrie , conducerea sovietica a primit o replica dura, concisa la declaratia sfidatoare din ziua precedenta. Kennedy scria: “Nu eu am fost cel care am lansat primul provocarea in acest caz”si si-a subliniat “speranta ca guvernul dumneavoastra va lua masura necesara pentru a permite revenirea la situatia de dinainte”. Hrusciov a convocat din nou Prezidiul. El a spus membrilor sai ca nu doreste sa mai faca schimb de replici caustice cu Kennedy.In schimb, dorea sa intoarca patru nave care transportau rachete catre Cuba – fara sa le spuna ca deja daduse ordin ca acestea sa fie oprite.Hrusciov le-a mai spus colegilor sai ca era dispus sa “demonteze rachetele pentru a face Cuba o zona a pacii”. Hrusciov a sugerat o noua oferta adresata americanilor : “Dati-ne o garantie ca nu veti invada Cuba si vom indeparta rachetele”. Era de asemenea pregatit sa permita inspectorilor Natiunilor Unite sa verifice amplasamentele rachetelor.Prezidiul a aprobat planul sau in unanimitate de voturi, ca de obicei. Totusi, Hrusciov a spus ca dorea sa mai astept putin, pentru a fi convins ca presedintele Kennedy este hotarat.Hrusciov astepta mai multe stiri.El aflase ca navei Bucuresti i se permisese sa se indrepte spre Cuba.Nu exista nici o dovada ca Hrusciov si colegii lui aveau probleme, cum aveau Kennedy si cei din ExCom, gandindu-se la ceea ce se putea intampla in urma unei ciocniri pe linia de carantina. Hrusciov a trimis o scriosare lunga, personala, lui Kennedy, pe 26 octombrie, sugerand termenii unei intelegeri.Daca SUA promiteau sa nu invadeze Cuba, “necesitatea prezentei specialistilor nostri militari in Cuba ar disparea”. Era mai mult o aluzie decat o propunere concreta. In timp ce ambasadorul sovietic la Natiunile Unite isi declina autoritatea de a negocia orice intelegere, americanii au avut confirmarea dorintei de negociere a lui Hrusciov atunci cand agentul KGB rezident la Washington,Alexander Fomin , l-a abordat pe ziaristul John Scali, transmitandu-i mesaj in termeni similari.Convergenta mesajului lui Fomin cu dorintele lui Hrusciov a fost o coincidenta.Omul KGB-ului aparent a actionat pe cont propriu,fara instructiuni de la Moscova, probabil impins de propriile temeri legate de un razboi nuclear.

David Parker arata dovezile fotografice, in timp ce Adlai Stevenson(in dreapta) descrie fotografiile in fata Natiunilor Unite

Sambata a fost cea mai lunga si mai dificila zi din intreaga criza.In timp ce membrii Excom s-au adunat inca de dimineata pentru a da o forma raspunsului la scrisoarea de vineri, ei au primit vestea ca lui Kennedy i se inmanase un buletin informativ care rezuma un mesaj special din partea lui Hrusciov.Acesta cerea retragerea rachetelor din Turcia ca pret pentru retragerea celor sovietice din Cuba.Cand a fost primit si analizat intregul text de catre ExCom, in cursul orelor urmatoare, membrii grupului au speculat cu privire la mai multe posibilitati, inclusiv aceea ca Hrusciov sa fi fost dominat de colegii de la Moscova.

14

Dupa ce au dictat noul mesaj lui Kennedy, oferind schimbul cu rachetele din Turcia, Hrusciov si colegii sai au chibzuit mai bine asuprea distribuirii de catre Pliev a armelor nucleare.Acesta a primit un nou ordin, prin care se reitera faptul ca nu trebuie sa foloseasca armele nucleare fara autorizatia clara a Moscovei.Hrusciov a trimis un mesaj si la Havana, insistand pe langa Alexeev sa-l avertizeze pe Castro cu privire la orice actiune pripita. Castro ordonase deja fortelor sale de aparare antiaeriana sa inceapa sa traga asupra avioanelor americane care ar fi survolat spatiul aerian cubanez.El discutase planul cu comandantii sovietici aflati in Cuba.Alexeev a raportat problema Moscovei, iar comandantii au raportat si ei pe canale militare.Pe 27 octombrie, Hrusciov i-a trimis instructiuni lui Alexeev , recomandand ca Fidel Castro sa anuleze ordinul, dar era deja prea tarziu chiar daca liderul cubanez ar fi vrut sa urmeze sfatul. In stare completa de alarma din cauza atacului asteptat, cubanezii au deschis focul primii asupra avioanelor de recunoastere americane care zburau in misiune la mica altitudine in raza de actiune a antiaerienei cubaneze.Cel putin unul dintre avioane a fost atins dar nu a fost doborat.

Artileria antiaeriana cubaneza deschizand focul asupra unui avion american de recunoastere

Cand un U-2 a zburat dincolo de raza de actiune a tunurilor cubaneze, a fost perceput gresit ca o amenintare. Autorizatia de a deschide focul fusese delegata comandantilor sovietici din teren, in cazul unui atac american.Ofiterii sovietici din fortele de aparare antiaeriana , neputand sa se consulte cu Pliev, au ales sa interpreteze instructiunile in mod liber si sa-i ajute pe tovarasii lor cubanezi.Ca urmare, a fost lansata o racheta sovietica sol-aer, iar aceasta a lovit tinta, un avion U-2, si a ucis pilotul, maiorul Rudolph Anderson.A doua zi, Hrusciov i-a trimis lui Castro un mesaj in care spunea ca “ai doborat”un avion militar

15

provocator si il avertiza ca asemenea pasi “vor fi folositi de agresori in avantajul lor, pentru a-si atinge scopurile”. In cele 635 de zile de cand era presedinte , Kennedy traise cu convingerea ca ,in orice moment, va trebui sa ia singur o decizie care va pune in pericol jumatate de lume. In fiecare zi, aceasta respnsabilitate ii impovara gandurile si somnul. Experienta acestei poveri l-a indepartat pe el si nevoile lui de cei din jur, chiar si de cei mai apropiati colaboratori.Acestia ii puteau intelege intelectual povara, insa el o purta emotional.Asa cum marturisea intr-un interviu dat la finele anului 1962, “presedintele poarta povara responsabilitatii.Consilierii se pot orienta catre alta activitate de consiliere.” Pana in 1962, aceasta povara a atarnat de gatul sau ca o potentiala responsabilitate. Acum, evenimentele au fortat toreadourl nuclear sa intre in arena.Ceea ce a simtit el in acele zile nu putem doar imagina.Povara existentiala a responsabilitatii de a lua decizii care ar putea cauza moartea a milioane de oameni trebuie sa fi fost coplesitoare.Desi ii putea implica si pe altii in luarea deciziei, numai el era responsabil pentru rezultat.Poate numai liderul partii sovietice stia cum este sa fii, folosind expresia lui Richard Neustadt, “ultimul arbitru”.Declaratiile lui Hrusciov despre criza erau, in mod caracteristic , mai dramatice decat cele ale lui Kennedy.El isi amintea “mirosul de ars plutind in aer”. L-a avertizat pe Kennedy ca, daca nu “dam dovada de intelepciune...ne vom ciocni precum cartitele oarbe, si atunci exterminarea reciproca va incepe”.Scrisoarea sa din 26 octombrie se incheia cu cea mai patrunzatoare metafora a crizei:

Daca, totusi, nu v-ati pierdut autocontrolul si sunteti constient spre ce ne indreptam, atunci, domnule presedinte, dumneavoastra si cu mine nu trebuie sa tragem de capetele franghiei cu care ati legat nodul razboiului, deoarece, cu cat vom trage mai tare, cu atat mai strans va fi nodul.Si ar putea veni un moment in care nodul sa fie atat de strans, incat chiar si cel care l-a facut sa nu aiba putere sa-l desfaca, si atunci va fi necesar ca nodul sa fie taiat , si nu eu sunt cel care trebuie sa va explic ce inseamna acest lucru, pentru ca dumneavoastra intelegeti perfect ce forte teribile au tarile noastre la indemana.

Criza nucleara pare sa fi accentuat conceptiile ambilor conducatori privind consecintele razboiului si constientizarea de catre fiecare a responsabilitatilor sale.Aceasta responsabilitate nu numai ca l-a tinut pe fiecare departe de asociatii sai, dar ii tinea deoparte intr-un mod in care i-a apropiat. Fiindca erau la fel de subjugati de responsabilitatea consecintelor ireparabile: fiecare putea cauza caderea amandurora; ambii trebuiau sa coopereze daca doreau sa castige.Intr-adevar, o trasatura centrala a acestei crize a fost parteneriatul dintre acesti doi barbati, pe care nu ei l-au ales, intr-un joc impotriva dezastrului nuclear. Kennedy nu avea nici o dificultate in a accepta termenii propusi de Hrusciov in scrisoarea de vineri: sa garanteze ca nu va invada Cuba daca rachetele erau indepartate.Asa cum spusese ministrul sovietic de externe Gromiko, cu o saptamana in urma , Statele unite nu aveau “nu aveau nici o intentie de a invada Cuba”.Dar cum sa raspunzi propunerii de sambata: rachetele NATO din Turcia contra rachetelor sovietice din Cuba – aceasta era problema.Statele Unite puteau pur si simplu sa refuze, asa cum staruisera multi dintre membrii ExCom.Dar Kennedy a considerat acest lucru inacceptabil.Asa cum nota un membru al grupului: “ Zi si noapte am vorbit despre asta.Si am spus ca am fi incantati sa dam la schimb rachetele din Turcia pentru cele din Cuba”. Daca pe de alta parte, Statele Unite ar negocia rachetele NATO din Turcia pentru cele din Cuba, care vor fi consecintele pentru alianta NATO si pentru angajamentele americane de oriunde din lume? Dupa cum s-a exprimat Bundy: o negociere de acest fel va arata clar “ca incercam sa ne vindem aliatii pentru propriile interese.Acesta va fi parerea

16

tuturor membrilor NATO. Este irational si nebunesc, dar este un fapt extraordinar de important.” Lupta pentru a iesii din aceasta dilema a facut ca deliberarile de sambata sa fie cele mai intense si mai dificile din timpul crizei.In discutia de sambata, grupul a fost de acord foarte repede asupra unei concluzii: trebuie sa puna capat imediat grabei sovieticilor de a incheia amplasarea rachetelor.Astfel rachetele lor operationale ar deveni un fait accompli.Vestile de sambata dupa-amiaza privind doborarea unui avion U-2 si deschiderea focului asupra avioanelor de recunoastere care zburau la mica altitudine au fortat Statele Unite sa faca urmatoarea miscare acum. Daca ar fi ripostat la adresa dispozitivelor care atacasera, ar fi ucis un mare numar de soldati rusi si cubanezi. Daca ar fi anulat zborurile de recunoastere, n-ar mai fi avut informatii privind evolutiile rapide de la bazelre rachetelor, esentiale in vederea distrugerii lor.Astfel primul punct al raspunsului Statelor Unite a cerut ca lucrarile sa inceteze.Cu atat mai iritanta a fost cererea lui Hrusciov , ca Statele Unite sa-si sacrifice rachetele din Turcia.Cativa membri ai ExCom au considerat ca presedintele este convingator.Cel mai ingenios sprijin a venit de la McNamara, care a propus ca Statele Unite sa faca “inoperabile”rachetele din Turcia pentru a “minimaliza raspunsul sovietic impotriva NATO in urma unui atac american asupra Cubei”.Intr-o prezentare extraordinara, in mijlocul unei dezbateri, si-a facut cunoscut argumentul printr-o serie de afirmatii : 1. sovieticii au doborat un avion U-2 si au deschis focul asupra avioanelor de recunoastere americane de deasupra Cubei – Statele Unite vor trebui sa raspunda prin atacarea rachetelor sol-aer si a artileriei de la sol; 2. “acest lucru inseamna minimum 500 de zboruri operative” 3. “daca facem asta si lasam acele rachete in Turcia, Uniunea Sovietica le poate ataca, iar eu cred ca o va face”; 4. “daca Uniunea Sovietica ataca rachetele din Turcia, trebuie sa raspundem; raspunsul minim al NATO la un atac sovietic asupra rachetelor Jupiter din Turcia ar fi un atac, cu armament conventional al fortelor NATO din Turcia”; si 5. “singurul mod de a evita asta este de a scapa de rachetele din Turcia inainta sa atacam Cuba”. La ora 20, textul de raspuns la mesajul public catre Hrusciov, facut de Robert Kennedy si Sorensen a fost transmis simultan catre Moscova si catre presa.Conform acelei scrisori, “primul lucru care trebuie facut este incetarea lucrului la bazele de rachete ofensive din Cuba si toate sistemele armate din Cuba care pot avea utilizari ofensive sa devina inoperabilem , scrisoarea spunea numa ca, “daca prima propunere ar fi acceptata, efectele unei asemenea intelegeri, de reducere a tensiunii pe plan mondial, ne-ar da posibilitatea sa urmarim un acord mai general privind alte forme de armament, asa cum ati specificat in a doua scrisoare pe care ati facut-o publica.”

17

Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_rachetelor_cubaneze

http://www.descopera.ro/cultura/9141763-vasili-arhipov-omul-care-a-salvat-omenirea-de-la-un-razboi-nuclear

Prezentarea relatiilor internationale din perioada Razboiului Rece

Graham Allison Philip Zelikow -ESENŢA DECIZIEI O explicaţie a crizei rachetelor din Cuba

http://www.descopera.ro/cultura/930585-criza-fierbinte-a-razboiului-rece

Axelrod, Alan (2009). The Real History of the Cold War: A New Look at the Past. New York:

Sterling Publishing

Marfleet, B. Gregory. "The Operational Code of John F. Kennedy During the Cuban Missile

Crisis: A Comparison of Public and Private Rhetoric". 

 "Briefing Room". Fourteen Days in October: The Cuban Missile Crisis. ThinkQuest. 1997..

18