Vorbind de criza preadolescentei, nu avem ca precedent o crestere masiva si o transformare a corpului, exceptie facand primul an de viata. Doar primul an de viata poate fi asemanat cu aceasta perioada. Vedem la copil transformari de la o luna la alta. Un proces similar se intampla la preadolescenta, cand corpul copiilor nostri se transforma pur si simplu: nasul se lungeste, apar cosurile, vocea baietilor se schimba, au loc diverse schimbari hormonale. Aceste transformari hormonale si biologice sunt justificari pentru toata nebunia psihoemotionala, pentru ca de fapt dificultatea parintilor in aceasta perioada tine de sfera psihoemotionala. Cand debuteaza preadolescenta. Cam care ar fi varstele?La fete 9-10 ani. La baieti 10-11 ani. Copiii incep sa puna la indoiala orice mesaj care vine de la adult, isi exprima cu mai multa vehementa parerile. Temperamentele sunt foarte importante in aceasta perioada. Exista temperamente usoare si temperamente dificile. Sunt copii cu tolerante scazute fata de orice stimuli din jur, care au reactii intense, rapide, genul de reactie ca focul, si cu siguranta aceasta perioada va fi traita mult mai intens si mult mai dramatic. Avem copilul cu un temperament usor, linistit, care rezista cu usurinta si la stresori din mediul social, care are acea detasare, care este foarte importanta. Pentru acesti copii lucrurile se vor desfasura cu mult mai multa liniste. In mica masura ne putem modifica temperamentul. Putem ajunge la niste forme social acceptate, dar el in sine ramane acelasi: reactia la furie, sau intensitatea furiei ramane aceeasi. Invat sa nu mai urlu, ci sa ma linistesc si sa ma duc in alta camera. Asta pot modifica. Acesta ar mai fi un factor care ar putea sa explice diferentele intre drama intensa din unele familii si calmul intens din alte familii. Putem sa-i controlam?In momentul in care am investit valoare, calitate si am construit incredere cu copilul meu, probabil la 16 ani cand va proba cum e sa fumezi, nu-si va asuma fumatul ca pe un stil de viata. Sunt sanse destul de mari sa nu faca asta. Dar lucrurile acestea dau rod si se intampla daca eu am fost langa copilul meu intr-adevar pana la 13, 14, 15 ani. Daca prezenta mea in viata lui a constat doar in o excursie, sau un cadou sau alt fel de lucruri si eu nu am stat de vorba cu copilul meu ori de cate ori a avut nevoie, atunci da, nu o sa stiu ce o sa se intample cu el la 16 ani, o sa-l controlez nebuneste si o sa fiu bulversat de tot comportamentul lui.Nu exista o solutie anume, nu exista o reteta, insa in momentul in care decid sa fac un copil si sa il cresc, trebuie sa-mi asum acest lucru zi de zi in viata mea. Fiecare zi din viata copilului meu e importanta.Lucrurile cu adevarat grave de genul consumului de droguri, fuga de acasa, riscul de delicventa se cam incheie pe la 15 ani. Daca nu s-a intamplat pana atunci, inseamna ca acest copil a inteles nuanta de gri a vietii, a ajuns la acea maturitate care imi permite chiar un dialog de la egal la egal. Sansa ca el de la 16 ani incolo sa-si asume aceste comportamente de risc extrem, scade. Pana atunci nu intrati in conflic, comunicati, nu intrati in concurenta cu prietenii copiilor.Trebuie sa existe supraveghere, observatie, insa nu trebuie sa intram cu picioarele in viata copiilor. Respectati nevoia de intimitate, tineti cont de faptul ca va iubesc si ca inca sunteti cele mai importante repere in viata lor, fiti aproape de ei si trenul nu va fi pierdut.