Criza orientala
4
Criza orientala Transformările social-politice înregistrate de clasa politica românească in a doua jumatae a secolului al XIX-lea au determinat intensificarea eforturilor pentru realizarea idealului naţional şi pentru obţinerea Independentei statale Demersurile fn acest sens începute incâ din primele decenii ale secolului si continuat de revolutiile de la 1848 au dus la realizarea Unirii din 1859, prin dubla alegere a iui Al I. Cuza atât in Moldova cât şi In Muntenia, care devine primul domnitor al Principatelor Unite. Această acţiune politică a fost pregătită de redeschiderea „problemei orientale” prin izbucnirea Războiului Crimeii (1853-1856) purtat de Imperiul Otoman, Anglia, Franţa pe de o parte si Rusia pe de altă parte. Incheiat cu Congresul de pace de la Paris din 1856, acest razboi a deschis drumul câtre realizarea statului român modern. Astfel, In cadrul Congresului, s-a discutat despre problema românească şi s a hotărât prmtrt altele ca Principatele sâ fie puse sub garanţia colectivâ a Marilor Puteri, iar populaţia si fie consultată cu privire la dorinţa sa de unire. Acest lucru s-a realizat prin intermediul adunarilor ad-hoc din Moldova şi Muntenia, care. întrunite in 1857, ajung la aceeaşi hotărâre unanimi de unire, lucru adus la cunoştinţa Marilor Puteri In 1858, cu ocazia Convenţiei de la
description
Isorie
Transcript of Criza orientala
Criza orientala
Transformrile social-politice nregistrate de clasa politica romneasc in a doua jumatae a secolului al XIX-lea au determinat intensificarea eforturilor pentru realizarea idealului naional i pentru obinerea Independentei stataleDemersurile fn acest sens ncepute inc din primele decenii ale secolului si continuat de revolutiile de la 1848 au dus la realizarea Unirii din 1859, prin dubla alegere a iui Al I. Cuza att in Moldova ct i In Muntenia, care devine primul domnitor al Principatelor Unite.Aceast aciune politic a fost pregtit de redeschiderea problemei orientale prin izbucnirea Rzboiului Crimeii (1853-1856) purtat de Imperiul Otoman, Anglia, Frana pe de o parte si Rusia pe de alt parte. Incheiat cu Congresul de pace de la Paris din 1856, acest razboi a deschis drumul ctre realizarea statului romn modern.Astfel, In cadrul Congresului, s-a discutat despre problema romneasc i s a hotrt prmtrt altele ca Principatele s fie puse sub garania colectiv a Marilor Puteri, iar populaia si fie consultat cu privire la dorina sa de unire. Acest lucru s-a realizat prin intermediul adunarilor ad-hoc din Moldova i Muntenia, care. ntrunite in 1857, ajung la aceeai hotrre unanimi de unire, lucru adus la cunotina Marilor Puteri In 1858, cu ocazia Conveniei de la Paris.Aici s-a hotrt unirea formal a celor dou Principate, care trebuiau s-i aleag fiecare cita un domnitor, un guvern i o adunare reprezentativ. Oamenii politici, profitnd de unele neclariti ale textului Conveniei, care nu impunea obligativitatea alegeri a dou persoane drite ca domni in Principate, au recurs la alegerea aceleai persoane ca domn att in Moldova (5 ianuarie 1859), ct i in Muntenia (24 ianuarie 1859), nfptuind o adevrat unire i punnd astfel puterile europene n faa faptului mplinit.Cuza a fost cel care a nscris statul romn pe calea modernitii prin reformele pe care le-a adoptat n timpul domniei sale (1859-1866).Dup abdicarea lui Cuza i venirea pe tronul Romniei a lui Carol I, n 1866, scopul politicii externe romneti a fost obinerea independenei de stat prin renunarea la suzeranitatea otoman. Aceasta s-a realizat n contextul desfurrii unei alte etape a Chestiunii orientale" din decursul sec. al XIX, iniiat de rscoalele antiotomane din Bosnia-Heregovina (1875) i Bulgaria (1876) i de atacarea otomanilor de ctre Serbia i Muntenegru (1876).
In aceste condiii, Romnia a ncercat obinerea independenei pe cale diplomatic, fr succes, Poarta socotind Romnia o provincie privilegiat" n constituia pe care a adoptat-o in decembrie 1876. In consecin, Romnia s-a orientat spre Rusia, care avea propriile interese n a ataca Poarta (pentru obinerea controlului asupra strmtorilor, expansiunea n Balcani) i a ncheiat cu aceasta pe 4 aprilie 1877 o convenie militar la Bucureti. Prin aceast Convenia romn-rus s-a reglementat trecerea armatelor ruseti pe teritoriul statului romn ce aveau obligaia s respecte integritatea teritorial a acestuia. Dup izbucnirea rzboiului ruso-turc din acelai an, Romnia a fost rugat de Rusia s-i acorde sprijinul militar, lucru acceptat de principele Carol. Ajutorul militar romnesc a fost unul meritoriu, cu un rol hotrtor n victoria final asupra turcilor i n acapararea redutelor turceti Grivita, Rahova, Plevna, Smrdan.
Dup terminarea rzboiului, n 1878 au avut loc Congresul de pace de la San Stefano i apoi cel de la Berlin, n urma crora Romniei i era recunoscut independena, dar ntr-un mod condiionat (potrivit Tratatului de la Berlin); totodat, Romnia primea din partea Imperiului Otoman Dobrogea i Delta Dunrii, fiind nevoit s cedeze n schimb Rusiei sudul Basarabiei.
Obinerea independenei a determinat creterea prestigiului internaional al Romniei, care o dat cu 1881 se proclam regat. Pentru c situaia din Balcani rmnea n continuare tensionat chiar i dup rzboiul ruso-turc de la 1877-1878, i asta datorit n special preteniilor hegemonice ale Rusiei, Romnia a cutat s gseasc o alian care s-i garanteze noul statut de ar independent i suveran. Astfel s-a produs apropierea Romniei de Tripla Alian, format la 1879, (n componena sa intrnd Germania, Austro-Ungaria i Italia), cu care ara noastr a semnat un tratat de alian n 1883. Aderarea la aceast alian a dus la scoaterea Romniei din izolarea diplomatic n care se afla i a asigurat securitatea extern, cu toate c pe termen lung aliana era n contradicie cu interesul legat de desvrirea unitii naionale i contravenea sentimentelor majoritii populaiei romneti.
Aadar rolul participrii romnilor la criza oriental" n decursul secolului al XlX-lea a fost acela de a ndeplini dou obiective majore: realizarea idealului naional i obinerea independenei statale. Formarea statului romn modern i ctigarea independenei au dus apoi la afirmarea Romniei ca factor de stabilitate n Peninsula Balcanic, fapt confirmat i de rolul jucat de aceasta n cadrul rzboaielor balcanice din 1912 i 1913.
