copiute..filosofia

3
1. Expuneţi esenţa filosofiei ca concepţie despre lume. Filosofia este un tip de conceptie despre lume,aceasta din urma fiind un ansamblu de viziuni ,evaluari,norme ce determina atitudinea omului fata de lumea i nconjuratoare ,si intr-o masura oarecare reglementeaza comportamentul acestuia.Filosofia,apare ca o conceptie depre lume ce incearca sa explice tot ce exista.Conceptia filosofica despre lume are un caracter teoretic,ea nu numai ca proclama principii,dar le demonstreaza ,le deduce in mod logic.Filosofia este o conceptie despre lume formulata in termeni conceptuali si organizati intr-un sistem,potrivit unor reguli metodologice. Filozofia se ocupă cu formarea concepţiei despre lume la oameni. Concepţia despre lume este totalitatea de idei despre lume în întregime, despre om, locul lui în această lume, este totalitatea de cunoştinţe despre natură, societate şi om şi raportullui faţă de această lume. Concepţia despre lume este baza tabloului general al lumii şi ne dă cunoştinţe generalizate despre coţinutul, structura, esenţa şi legităţile apariţiei şi dezvoltării lumii înconjurătoare. Ştiinţa cu ajutorul cunoştinţelor formează tabloul lumii, filozofia este exprimarea teoretică a concepţiei despre lume unde tabloul lumii este numai o amprentă, un moment al realităţii indiferent către om. Concepţia despre lume in afară de tabloul lumii exprimă şi atitudunea omului faţă de acestă lume. Filozofia este nucleul concepţiei despre lume. Concepţia despre lume constă din totalitatea de diferite cunoştinţe (ştiinţifice, politice, juridice, etice, estetice, ateiste şi religioase, filozofice ş.a.), convingeri, principii a cunoaşterii şi activităţii, orientări valorice. Avînd aşa cunoştinţe despre lume în întregime şi locul său în ea, omul organizează activitatea sa şi determină scopurile sale în dependenţă de concepţia despre lume. Omul realizează activitatea sa în dependenţă de reprezentările lui despre bine şi rău, datorie, idealuri, care la rîndul lor depind de cunoştinîe despre sine, natură şi societate. Pentru individ ea este ca un orientir în lumea asta extrem de complicată. În societate există diferite concepţii despre lume. Însă orice concepţie trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Ce prezintă lumea înconjurătoare? Pentru ce noi trăim? Cum trbuie să trăim? Fiecare om nu numai că trebuie să aibă o concepţie despre lume, dar ea trebuie să fie bine argumentată şi fundamantată. Fundamentarea concepţiei despre lume şi este filozofie. Filozofia este şi nucleul concepţiei despre lume şi procesul de formare a ei. În aspectul istoric deosebim următoarele concepţii despre lume: mitologică, religioasă şi filozofico-ştiinţifică. 2. Care este obiectul de studiu al filosofiei? Filosofia studiaza concepte generale precum existenta,bunatatea,cunoasterea sau frumusetea.Pune intrebari precum”Ce este existenta?”,”Este posibila cunoasterea?”.Filosofia este studiul critic ,speculativ,sau analitic al exteriorului si interiorului in plus fata de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte. Problema fundamentala a filosofiei are 2 laturi:latura ontologica/existentiala(consta in raspunsul la intrebarea:ce este primar:materia sau spiritul?);latura gnoseologica care tine de cognosibilitatea lumii.Tine de cautarea rs.lai ntrebarea :este oare posibila cunoasterea?mai ales a esentei lucrurilor? Filozofia este nucleul concepţiei despre lume, ea trebuie se dee într-o formă maximal generalizată tabloul lumii, omului şi interacţiunii lor. Obiectul filozofiei este generalul în sistemul “lume – om”. La rîndul său acest sistem este compus din două subsisteme – “lume” şi “om”. Fiecare din ele are nivelurile sale, iar interacţiunea laturilor – patru aspecte: ontologic, gnoseologic, axiologic şi spiritual-practic. Filozofia este o ştiinţă complexă, care trebuie să dee răspuns la multe probleme. De aceea în filozofie întră aşa discipline ca ontologia, gnoseologia, antropologia, sociologia, etica, estetica ş.a. filozofia este ştiinţa despre cele mai generale însuşiri şi relatii a realităţii obiective, legităţi a funcţionării şi dezvoltării ei. Filozofia trebuie să evidenţiieze structura generală a oricărui obiect, legităţile generale a funcţionării şi dezvoltării lui pentru a trasa orientire de a le cunoaşte şi transforma. Filozofia este un sistem de concepţii asupra lumii în întregime şi a raportului omului cu această lume. În obiectul filozofiei întră cele mai generale legităţi a existenţei materiale şi existenţei omului. Însă obiectul filozofiei se deosebeşte de obiectul ştiinţelor concrete prin aceea că el prezintă raportul omului cu lumea, lumii cu omul. În obiectul filozofiei întră nu tot generalul din existenţa materială, dar acel general care este legat de raportul omului, atitudinii lui cu lumea. Obiectul filozofiei conţine acele cunoştinţe care omul le foloseşte pentru a construi tabloul universal al lumii sub unghiul de vedere a Adevărului, Frumuseţei, Binelui şi Echităţii. Cu alte cuvinte, obiectul filozofiei conţine acel general din realitatea materială care îi ajută omului în formarea concepţiei despre lume. Filozofia este un sistem de răspunsuri desfăşurate la problemele conceptuale. Şi dacă problemele conceptuale sunt specifice (”ce prezintă lumea în întregime?”, “ce este omul?”, “ce este adevărul?”), atunci şi răspunsurile la ele sunt deosebite. Cunoştinţele filozofice sunt specifice şi nu se reduc la cunoştinţele concret-ştiinţifice. Cunoştinţele filozofice au trăsături specifice atît cunoştinţelor naturalistştiinţifice, cît şi cunoştinţelor ştiinţelor sociale, umanitare, artistice, cunoştinţelor obişnuite. Cunoştinţele filozofice sunt cunoştinţe integrale, sistematizate, generalizate, este concepţia raţionalizată despre lume a epocii. Filozofia este şi ştiinţă şi formă a conştiinţei sociale. Filozofia ca ştiinţă are toate criteriile ştiinţifice (obiectivitate, raţionalitate, sistemicitate, verificabilitate, orientare spre esenţă şi legitate), are obiectul său, categoriile, legităţile şi metodele sale. Ca formă a conştiinţei sociale filozofia reflectă existenţa socială prin înţelepciune, manifestă o anumită influenţă asupra existenţei sociale. În acest sens (filozofia ca formă a conştiinţei sociale) ea este ideologizată. Filozofia tinde spre cunoaşterea ştiinţifică a lumii şi în acelaşi timp de a exprima maximal interesele subiectului (clasei). În istoria filozofiei aceste două tendinţe (ca ştiinţă şi formă a conştiinţei sociale) se manifestau în diferit mod, predominînd ori una ori alta. 3. Numiţi şi caracterizaţi succint domeniile reflecţiei filosofice. Ontologia -teoria generala a existentei - studiul esenţei fiinţei*, ceea ce face ca o fiinţă să fie; ea ar reprezenta studiul temeiului* ordinii lucrurilor; Gnosiologia -teoria generala a cunoasterii - este teoria filosofica a cunoasterii ca raspuns la intrebarea cum ar fi daca omul poate sa cunoasca sau nu lumea, cum o cunoaste, pana unde este adevarul.; Antropologia -stiinta despre om - condiţiile de posi- bilitate ale cunoaşterii sale şi ale unei vieţi armonioase; Metodologia -stiinta despre metodele de obtinere a cunostintelor; Logica -stiinta despre formele gindirii si legile gindirii corecte; Axiologia -stiinta despre valori - studiu sistematic şi riguros - având ca obiect valorile morale.; Etica -stiinta despre morala; Estetica -stiinta despre arta si frumos. 4.. Caracterizaţi succint esenţa conceptuală a religiei. Concepţia religioasă apare pe baza celei mitologice, generalizează diferite mituri şi credinţe primitive formulînd o teorie integrală despre toată realitatea. Ea reesă din dedublarea lumii în două părţi: naturală şi supranaturală. Specific pentru această concepţie este nu numai admiterea existenţei unei forţe supranaturale, dar şi atribuirea ei unui sens specific: că lumea supranaturală este adevărata lume, că ea este primordială şi determină lumea naturală şi socială. Lumea supranaturală, ori divină, dirigează cu dezvoltarea naturii, vieţii umane. Toate fenomenele şi procesele realităţii erau explicate de pe poziţiile acestei concepţii. Religia este astfel definită în mod curent ca un ansamblu de credinţe şi de rituri comportând un aspect subiectiv (sentimentul religios sau credinţa) şi un aspect obiectiv (ceremonii, instituţii, eventual o biserică). Atitudinea religioasă prin excelenţă este deci credinţa*. Aceasta este, «încredere». Credinciosul se încredinţează lui Dumnezeu pentru că se vede limitat şi pentru că Dumnezeu este putere infinită. Actul de credinţă este deci legat de adevăruri* considerate esenţiale, însă misterioase, situate dincolo de ceea ce raţiunea poate înţelege («adevărurile inimii», potrivii lui Pascal) şi care sunt obiectul unei revelaţii 5. În ce constă problema fundamentală a filosofiei? Problema fundamentala a filosofiei consta in raportul dintre gîndire şi existenţă, conştiinţă şi materie. Lumea înconjurătoare prezintă o totalitate de procese şi fenomene materiale şi spirituale. P.f. este problema priorităţii unei laturi din conexiunea material şi spiritual. Această problemă este fundamentală fiindcă fără precizarea raportului dintre material şi spiritual nu poate exista nici un fel de filosofare, nici o filosofie adevărată. Toate celelalte probleme (ontologice, gnoseologice, etice ş.a.) devin filosofice numai dacă le privim prin prisma problemei fundamentale. În dependenţă de rezolvarea P.f. se rezolvă şi celelalte probleme filozofice. Problema fundamentală avea diferită formulare pe parcursul istoriei. În antichitate ea se formula ca raportul dintre eu şi nou-eu, om şi lume, om şi cosmos. În epoca medievală ea se formula ca raportul dintre trup şi suflet, natural şi supranatural. F.Bacon socotea că problema fundamentală este problema dominaţiei omului asupra naturii prin diferite invenţii. Pentru Helveţius problema fundamentală este problema fericirii omeneşti, iar pentru J.J.Russo este problema inegalităţii sociale şi căile depăşirii ei. A,Camus avea în vedere sub problema fundamentală problema sensului vieţii, problema sinuciderii. Filosoful romîn Lucian Blaga socotea că problema fundamentală este Universul ca tot întreg. Alt filozof român Ion Petrovici considera că raportul dintre spiritual şi corporal este problema cheie a oricărei filozofii. L.Feuerbach reducea problema fundamentală la problema omului, la problema corelaţiei dintre psihic şi fizic. Problema fundamentală are două laturi - ontologică şi gnoseologică. Prima latură trebuie să răspundă la întrebarea - care-i factorul prim, cine pe cine determină (materia determină conştiinţa ori invers - conştiinţa materia)? În dependenţă de aceia ce se ia ca factor primordial- materia sau ideia - toate sistemele filosofice se împart în materialism şi idealism. 6. Enumeraţi şi caracterizaţi succint funcţiile filosofiei. Fiindcă filozofia este o teorie despre lume în întregime, om şi raportul lui cu realitatea ea îndeplineşte mai multe funcţii: ontologică, gnoseologică, metodologică, antropologică, sociologică, etică, estetică, axiologică, praxiologică ş.a. Toate aceste funcţii pot fi reduse la trei momente: Sinteza cunoştinţelor şi crearea tabloului lumii unic ce ar coincide nivelului de dezvoltare a ştiinţei, culturii şi experienţei istorice. Fundamentarea, justificarea şi analiza concepţiei despre lume. Formularea metodologiei generale a cunoaşterii şi activităţii omului în lumea înconjurătoare. 7. Caracterizaţi succint specificul gândirii filosofice orientale antice. Filozofia antică care apare în Egiptul, China, India şi Grecia antică în sec.VII – VI î.e.n. şi a existat pînă în sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric şi se baza ca regulă pe ştiinţă.Filozofia antică coincide cronologic cu societatea sclavagistă. Filozofia în India antică apare în primul mileniu î.e.n. Societatea indiană foarte timpuriu se diferenţiază în caste şi grupuri sociale: brahmani, cşatrii, vaişi şi şudri.primele idei filozofice găsim în literatura religioasă – Vede (cunoştinţe sacre). Vedele au apărut în sec.XV î.e.n. şi conţin diferite imnuri şi cunoştinţe religioase.Ele se împart în samhite, brahmane, araniachi şi upanişade. Ultimile şi conţin cunoştinţe filozofice, comentarii la Vede. 8. Daţi o caracteristică succintă a „Vedelor”. Numiţi cărţile principale ale „Vedelor”. Cele patru Vede au fost compuse în limba vedică – cea mai veche limbă savantă din India, precedând sanscrita clasică, fiind o variantă a acesteia. Grupul vedic conţine aşa-numita doctrină vedică, o doctrină religioasă arhaică, specifică Indiei. Constituind cele mai vechi monumente de mitografie religioasă şi literatură sanscrită, sunt considerate, în tradiţia Indiei, opere necreate și sacre, existând dintotdeauna, dobândite prin revelaţie, adică auzite în vechime de câţiva rişi (înţelepţi primordiali), care le- au transmis posterităţii: de aceea întregul corpus vedic e numit şi Cruti (sancr. cruti „ceea ce s-a auzit”). Vedele au început să fie transcrise numai după cel puţin un mileniu de circulaţie liberă. Sunt patru culegeri tradiţionale, completate apoi de o vastă literatură vedică adiacentă de comentarii, exegeze, mituri. 1. Rig-Veda (Veda Imnurilor), primul document de limbă sanscrită, cuprinde 1028 de imnuri către marile divinităţi primordiale. 2. Sāma-Veda (Veda Melodiilor), conţinând 1549 de imnuri, nu are autonomie propriu-zisă, fiind mai mult un tratat de muzică vocală. Aici se impun imnurile familiale şi cântecele legate de sacrificiile pentru Soma (divinitate care guvernează fazele lumii). 3. Yajur-Veda (Veda Invocaţiilor de sacrificiu) este alcătuită din Yajur-Veda albă (sau tânără) şi Yajur-Veda neagră (sau bătrână), conţinând formulele rituale ce se rosteau la sacrificiile legate de cultul focului, la sacrificiul calului. În Yajur-Veda este inclus şi un codex medical antic de practică yoga pentru diferite boli. 4. Atharva-Veda (Veda Descântecelor sau a Vrăjilor) e divizată în 20 de cărţi care conţin 731 de imnuri. Esenţa o constituie descântecele contra duşmanilor, demonilor, bolilor şi şerpilor, ca şi descântecele pentru viaţă lungă, sănătate, prosperitate, dar mai ales materialul magic direct. Sunt însă şi imnuri filosofice – imnuri ale presimţirilor. Din punct de vedere religios, Atharva-Veda este un izvor incomparabil pentru studiul vechilor credinţe ale indo-europenilor. Upanișadele (sanscr. upa-ni-șad „a şedea lângă”) sunt comentarii filosofice sanscrite, constituind scrierile anexă ale ciclului Veda. Upanișadele sunt primele texte din cultura Indiei care sistematizează marile întrebări, se ocupă de natura sufletului universal, de opera iluziei divine, dar şi de rezultatul ignoranţei omenești. Upanișadele sunt dialoguri cu caracter psihologic, ce conţin întrebări despre natura psihologiei, destinul sufletului, dar şi interpretări mistice şi spirituale ale Vedelor. 9. Numiţi direcţiile şi şcolile filosofice din India Antică. Descrieţi succint esenţa Budismului. Deosebim două grupe de şcoli: ortodoxale (care recunosc autoritatea Vedelor) şi neortodoxale (ce nu recunosc autoritatea Vedelor). Majoritatea din ele sunt ortodoxale şi religioase (şcolile vedanta, mimansa, yoga, vaişeşica, nyaya, samkhya). Mai progresive sînt şcolile neortodoxale – jainism, buddhism, lokayata (carvaka). Jainismul a apărut în sec. VI î.e.n. ca concepţie etică care indica calea salvării sufletului de supunerea ei pasiunilor. Scopul filozofiei jainiste – sacralitatea, modul de comportare specific ce duce la realizarea salvării. Buddhismul apare în sec. VI –V î.e.n. şi era orientat contra brahmanismului, sacerdoţilor. Ideile principale sînt sistematizate în “Tripitaca” (trei corzine). Buddhismul este răspîndit în India, China, Birma, Ceylon, Tibet, Japonia. Buddhismul este religia supuşeniei. Conţinutul ei sînt patru adevăruri sfinte. Existenţa omului este legată de suferinţe. Cauza suferinţelor este că omul are prea multe dorinţe. Lichidarea suferinţelor trebuie să fie în lichidarea dorinţelor. Calea spre lichidarea suferinţelor trece prin cele opt căi nobile – ideile drepte, intenţiile drepte, cuvîntul drept, acţiunea dreaptă, viaţa dreaptă, efortul drept, atenţia dreaptă şi meditaţia dreaptă. Viaţa dreaptă costă în respectarea moralităţii, a nu dăuna fiinţelor vii, a se reţine de la contactele sexsuale interzise, a nu fura, a nu folosi băuturi alcoolice. Scopul cunoaşterii – de a elibera omul de suferinţe nu iî viaţa de apoi, ci viaţa actuală. Întreruperea şi lichidarea suferinţelor se numeşte nirvana – o linişte netulbutată, o abţinere de la totul lumesc ce se atinge prin meditare. Nirvana pune capăt lanţului de veşnice reîncarnări, guvernate de sansara şi karma. Morala buddhistă predică compasiunea şi asceza, pasivitatea şi neîmpotrivirea la rău. Există două ramuri ale buddhismului – hinayana şi mahayana. Locayata (cearvaka) este o şcoală materialistă care apare în sec. VIII – VII î.e.n. Ei negau existenţa oricărei alte lumi în afară de cea materială. Credinţa în existenţa lui Dumnezeu, a sufletului, a lumii de apoi este falsă.La baza existenşei stau elementele primare materiale. Ei considerau că lumea este compusă din patru elemente primordiale: apa, aerul, focul şi pămîntul. După moarte organismul (inclusiv şi sufletul) se descompun în elemente primordiale. Etica acestei şcoli afirmă, că omul retrăieşte şi plăceri şi suferinţe, lichidarea lor completă este imposibil. 10.. Descrieţi succint esenţa confucianismului şi a legismului. In China antică se evidenţiază şcoala lui Confucius (Cung Fu-dzi , 551 – 479), creatorul unui sistem original filozofic, etic şi social-politic. El afirma, că cerul ca realitate supremă dictează omului voinţa sa, că viaţa oamenilor depinde de soartă, iar bogăţia şi nobilitatea depind de cer. In centru filozofiei lui Confucius stă problema educaţiei. El afirmă că oamenii sînt apropriaţi şi seamănă unii cu alţii după natura sa, iar se deosebesc după educaţie. Educaţia omului trebuie să fie în spiritul atitudunii cu stimă şi respect faţă de mediu şi societate. In alt loc Confucius afirmă, că pentru a cunoaşte noul e necesar de a cunoaşte vachiul. Invăţătura fără gîndire este inutilă, iar gîndirea fără invăţătură este oarbă. Etica lui Confucius concepe omul in relaţii cu funcţia lui socială, el este personalitate nu pentru sine, ci pentru societate, iar educaţia este formarea comportamentului omului pentru executarea cuvenită a acestei funcţii. Relaţiile sociale trebuie să se formeze după analogie cu relaţiile familiale – cîrmuitor şi supus, sudaltern şi şef, aşa ca şi relaţiile dintre fecior şi tată, fratelui mai mic către cel mai mare. Pentru respectarea subordonării şi ordinii Confucius formulează principiul echităţii, punctualităţii şi conştiinciozităţii. Omul trebuie să procedeza aşa cum cere ordinea şi situaţia. Comportamentul punctual este comportament cu respectarea ordinii şi umanităţii. Legism, un curent filosofic, doctrină socială şi o practică a dreptului reprezentată de doi mari gânditori: Han Feizi şi Li Si, Shang Yang – suveranitatea legilor in conducerea statului. Examina problemele de ordin etico-politic, de dirijare a activitatii omului, statului si societatii in ansamblu. Legismul s-a incadrat in lupta impotriva confucianismului timpuriu. Se pronunta impotriva dominatiei aristocreatiei, priveau scaptic ritualurile si traditiile menite sa reglementeze conduita omului. Pledind pt un stat puternic legistii considerau ca el poate fi condos numai datorita legii, acesta fiind unicul factor efficient si necesar in stare de a asigura existenta sociala 11. Expuneţi succint esenţa teoriei daoismului. Daosismul (taoismul) apare în sec. VI î.e.n., fondatorul ei este Lao-dzi. În centrul acestei concepţii se găseşte natura, cosmosul, omul. Lumea materială se găseşte într-o mişcare naturală legică. Totul se supune DAO (cale, lege) şi Dao este izvorul tuturor. Omul trebuie să se contopiască cu natura, să trăiască în conformitate cu legile ei. Răul şi nefericirea în viaţa oamenilor apare de aceea, că oamenii se implică în mersul natural al lucrurilor şi încalcă legea DAO. 12.. Numiţi perioadele dezvoltării filosofiei în Grecia Antică. - Etapa presocratica- sec VII-V i.Hr - Etapa socratica (clasica) mij sec. V- sf. Sec. IV i.Hr - Perioada elenista – sf sec. IV- sec II i.Hr - Perioada romana – sec I i.Hr – sec V d.Hr 13.. Ce este temeiul ultim în filosofia greacă antică? Caracterizaţi temeiul ultim în filosofia pitagoreică. Prin ce se deosebeşte acesta de temeiul ultim în şcoala din Milet şi la Heraclit? Pentru prima dată se pune problema elementelor primordiale a întregii existente, problema esenţei lumii de catre reprezentanţii Thales, Anaximandros şi Anaximene . Temelia lumii ei o concepeau ca un anumit principiu material. Aşa principiu Thales socotea apa, Anaximene – aerul, Anaximandros – apeironul. Ei încercau de pe poziţiile materialismului să explice lumea şi fenomenele ei, aşa orientare poate fi caracterizată ca naturfilozofie. Heraclit sustine ideea unitatii principiului. In viziunea lui „Recele devine cald, caldul rece, umedul uscat, uscatul umed” Heraclit vede peste tot o coexistenta a contrariilor, fapt ce conduce la armonie. Descopera totusi un temei al lumii, comn tuturor lucrurilor, identificandu-l cu focul. El exista dintotdeauna si are menirea sa fundamenteze unitatea universului. . Lumea este aceeasi pt toti.Stingindu-se focul trece in aer,din aer in apa,din apa in pamint,dar el n u se transforma ca principii ci ramine foc vesnic viu, prin urmare apa aerul pamintul nu sunt forme de instrainare a focului ci modalitati de manifestare a lui.El se aprinde si se stinge dupa masura. Pentru el temeiul este o sinteza a mai multor elemente originare si anume:apa aerul pamintul si focul.Aceasta sinteza o numeste apeiron,care in traducere ar insemna nelimitatul,ndefinitul.. Thales din Milet a trait la cca. 624-546 i.Hr. si este socotit primul ganditor care incearca intuirea unui principiu originar al tuturor lucrurilor. In urma observatiilor pe care le face, ca tot ce este viu este umed, si tot ce moare se dezhidrateaza, el identifica acest principiu originar cu apa. Thales identifică principiul lumii cu apa, ca origine, esenţă, substrat permanent al întregului univers în mişcare, ca şi al fiecărui lucru în parte. Astfel, Thales revendica un temei care este inceput al tuturor lucrurilor, dar fara ca el sa aiba un inceput, fiind etern. Pentru Pythagoras principiul lumii este numarul, care are insa expresie corporala prin punct. Tot ceea ce este in lume este numar, un corp oarecare, o structura a universului sau chiar cosmosul in totalitatea lui sunt niste expresii ale numerelor. 14. În ce constă dialectica lui Heraclit? Reprezentantul dialecticii spontane este Heraclit din Efes. El considera că focul este elementul primordial al existenţei. Lumea, cosmosul sunt fără început şi sfîrşit,nu-s create de nimeni, nici de zei, nici de oameni, dar a fost, este şi va fi foc veşnic permanent aprinzînduse şi stîngînduse. Nucleul filozofiei heraclitiene este principiul “totul curge”(panta rei). Mersul permanent al dezvoltării el îl compara cu curgerea unui rîu în care nu se poate întra de două ori. Totul este dirijat de soartă ori necesitate. De ultima este legată noţiunea lege, legitate, logos. Logosul este tot aşa de veşnic ca şi lumea necreabilă şi indestructibilă. Heraclit face deosebire între înţelepciune şi cunoştinţe, cunoştinţele încă nu-l fac pe om înţtlept. Înţelepciunea constă în a cunoaşte natura şi proceda conform legităţilor ei. Dialectica spontană se întîlneşte deasemenea la sofişti şi Socrate (ca dialog filozofic, discuţie, eristică). 15. Cum argumentează eleaţii imposibilitatea atât a mişcării, cât şi a caracterului multiplu al Universului? Parmenides face parte dintre acei filosofi care sustin despre Univers ca ar consta dintr-o singura natura, care considera ca ceea-ce- este este Unu, dar care nu fac sa existe o generare din Unu, pretinzand astfel imobilitatea. Parmenides a abordat Unu conceptual, si de aceea el susţine ca este limitat. Parmenide spunea ca lumea in care traim este compusa dintr-o multime de lucruri fiecare dintre acestea"fiind" el insusi,nefiind altul.Aceste"existe"in acelasi timp.multitudinea lucrurilor este doar aparenta si opinie.Zenon dei Elena a elaborat 40 de aporii.prima aporie este impotriva miscarii"pt ca un corp sa ajunga la tinta el trebuie mai intii sa ajunga la jumatatea drumului.dar pt aceasta trebuie sa parcurga jumatati,si asa mai departe pina la infinit"-inseamna ca mobilul sta pe loc.II.a doua aporie se intituleaza Ahilesi broasca testoasa;"zabavnicul nu va fi ajuns nicicind in fuga de al;tul mai iute de picior,deoarece cel ce urmareste trebuie sa ajunga mai intii in mod obligatoriu acolo unde a aparut cel ce fuge asa ca in mod obligatoriu zabavnicul se va gasi de fiecare data inainte. Eleatii spuneau ca materia e de fapt constanta si nemiscata in esenta sa, doar aparent ea se schimba. In esenta, nimic nu se schimba, doar in aparenta, doar formele. Lumea este vazuta unitar, ca un intreg in care se contopesc unitatea temeiului (ascunsului) si intemeiatelor (dezvaluitelor). 16.. Care este temeiul ultim în viziunea lui Democrit? Prin ce se caracterizează el? Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matematica ce dirijeaza atomii in miscarea lor cu o necesitate inexorabila. Pentru Democrit (460-370 î.e.n.) din Abdera, elementele principale ale lumii, ireductibile, necompuse şi deci de nedescompus, sunt atomii, care se deosebesc între ei doar prin formă, ordine şi poziţie. Cei de formă sferică, "foarte mobili şi foarte subtili" alcătuiesc "sufletul" omului, singurul capabil să dea viaţă trupului. Atât senzaţiile, cât şi gândirea sunt explicate prin anumite prefaceri ale corpului 17.. Cui îi aparţine expresia: „Omul este măsura tuturor lucrurilor”? În ce constă subiectivismul şi relativismul filosofiei sofiste? Venirea demos-ului la putere în Atena (443 î.e.n.) şi formularea de către Protagoras, cel mai important dintre sofişti a ∗ maximei "Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, precum că sunt, a celor ce nu sunt, precum că nu sunt", teză puternic controversată, dar rămasă celebră pentru umanismul ei, conferă mişcării intelectuale din acea perioadă a istoriei ateniene, orientarea către un domeniu insuficient explorat până atunci, dar nu de mai mică importanţă, – cel al conştiinţei, al vieţii interioare –. Sunt schiţate noile sensuri ale înţelepciunii ca şi posibilitatea unui alt centru de interes al filosofiei: fiinţa umană. 18.. Numiţi şi caracterizaţi principiile de bază ale filosofiei socratice. Formulată de Socrate, prin deviza "cunoaşte-te pe tine însuţi", preluată din templul lui Apollo, calea sophiei, presupune detaşarea totală de simpla surprindere a particularităţilor lumii, de ansamblul

description

..............................................................................................................................

Transcript of copiute..filosofia

1

1. Expunei esena filosofiei ca concepie despre lume.

Filosofia este un tip de conceptie despre lume,aceasta din urma fiind un ansamblu de viziuni ,evaluari,norme ce determina atitudinea omului fata de lumea i nconjuratoare ,si intr-o masura oarecare reglementeaza comportamentul acestuia.Filosofia,apare ca o conceptie depre lume ce incearca sa explice tot ce exista.Conceptia filosofica despre lume are un caracter teoretic,ea nu numai ca proclama principii,dar le demonstreaza ,le deduce in mod logic.Filosofia este o conceptie despre lume formulata in termeni conceptuali si organizati intr-un sistem,potrivit unor reguli metodologice.

Filozofia se ocup cu formarea concepiei despre lume la oameni.

Concepia despre lume este totalitatea de idei despre lume n ntregime, despre om, locul lui n aceast lume, este totalitatea de cunotine despre natur, societate i om i raportullui fa de aceast lume. Concepia despre lume este baza tabloului general al lumii i ne d cunotine generalizate despre coinutul, structura, esena i legitile apariiei i dezvoltrii lumii nconjurtoare. tiina cu ajutorul cunotinelor formeaz tabloul lumii, filozofia este exprimarea teoretic a concepiei despre lume unde tabloul lumii este numai o amprent, un moment al realitii indiferent ctre om. Concepia despre lume in afar de tabloul lumii exprim i atitudunea omului fa de acest lume. Filozofia este nucleul concepiei despre lume.

Concepia despre lume const din totalitatea de diferite cunotine (tiinifice, politice, juridice, etice, estetice, ateiste i religioase, filozofice .a.), convingeri, principii a cunoaterii i activitii, orientri valorice. Avnd aa cunotine despre lume n ntregime i locul su n ea, omul organizeaz activitatea sa i determin scopurile sale n dependen de concepia despre lume. Omul realizeaz activitatea sa n dependen de reprezentrile lui despre bine i ru, datorie, idealuri, care la rndul lor depind de cunotine despre sine, natur i societate. Pentru individ ea este ca un orientir n lumea asta extrem de complicat. n societate exist diferite concepii despre lume. ns orice concepie trebuie s rspund la urmtoarele ntrebri: Ce prezint lumea nconjurtoare? Pentru ce noi trim? Cum trbuie s trim? Fiecare om nu numai c trebuie s aib o concepie despre lume, dar ea trebuie s fie bine argumentat i fundamantat. Fundamentarea concepiei despre lume i este filozofie. Filozofia este i nucleul concepiei despre lume i procesul de formare a ei. n aspectul istoric deosebim urmtoarele concepii despre lume: mitologic, religioas i filozofico-tiinific.2. Care este obiectul de studiu al filosofiei?

Filosofia studiaza concepte generale precum existenta,bunatatea,cunoasterea sau frumusetea.Pune intrebari precumCe este existenta?,Este posibila cunoasterea?.Filosofia este studiul critic ,speculativ,sau analitic al exteriorului si interiorului in plus fata de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte.

Problema fundamentala a filosofiei are 2 laturi:latura ontologica/existentiala(consta in raspunsul la intrebarea:ce este primar:materia sau spiritul?);latura gnoseologica care tine de cognosibilitatea lumii.Tine de cautarea rs.lai ntrebarea :este oare posibila cunoasterea?mai ales a esentei lucrurilor?

Filozofia este nucleul concepiei despre lume, ea trebuie se dee ntr-o form maximal generalizat tabloul lumii, omului i interaciunii lor. Obiectul filozofiei este generalul n sistemul lume om. La rndul su acest sistem este compus din dou subsisteme lume i om. Fiecare din ele are nivelurile sale, iar interaciunea laturilor patru aspecte: ontologic, gnoseologic, axiologic i spiritual-practic. Filozofia este o tiin complex, care trebuie s dee rspuns la multe probleme. De aceea n filozofie ntr aa discipline ca ontologia, gnoseologia, antropologia, sociologia, etica, estetica .a. filozofia este tiina despre cele mai generale nsuiri i relatii a realitii obiective, legiti a funcionrii i dezvoltrii ei. Filozofia trebuie s evideniieze structura general a oricrui obiect, legitile generale a funcionrii i dezvoltrii lui pentru a trasa orientire de a le cunoate i transforma. Filozofia este un sistem de concepii asupra lumii n ntregime i a raportului omului cu aceast lume.

n obiectul filozofiei ntr cele mai generale legiti a existenei materiale i existenei omului. ns obiectul filozofiei se deosebete de obiectul tiinelor concrete prin aceea c el prezint raportul omului cu lumea, lumii cu omul. n obiectul filozofiei ntr nu tot generalul din existena material, dar acel general care este legat de raportul omului, atitudinii lui cu lumea. Obiectul filozofiei conine acele cunotine care omul le folosete pentru a construi tabloul universal al lumii sub unghiul de vedere a Adevrului, Frumuseei, Binelui i Echitii. Cu alte cuvinte, obiectul filozofiei conine acel general din realitatea material care i ajut omului n formarea concepiei despre lume. Filozofia este un sistem de rspunsuri desfurate la problemele conceptuale.

i dac problemele conceptuale sunt specifice (ce prezint lumea n ntregime?, ce este omul?, ce este adevrul?), atunci i rspunsurile la ele sunt deosebite. Cunotinele filozofice sunt specifice i nu se reduc la cunotinele concret-tiinifice. Cunotinele filozofice au trsturi specifice att cunotinelor naturalisttiinifice, ct i cunotinelor tiinelor sociale, umanitare, artistice, cunotinelor obinuite. Cunotinele filozofice sunt cunotine integrale, sistematizate, generalizate, este concepia raionalizat despre lume a epocii.

Filozofia este i tiin i form a contiinei sociale. Filozofia ca tiin are toate criteriile tiinifice (obiectivitate, raionalitate, sistemicitate, verificabilitate, orientare spre esen i legitate), are obiectul su, categoriile, legitile i metodele sale. Ca form a contiinei sociale filozofia reflect existena social prin nelepciune, manifest o anumit influen asupra existenei sociale. n acest sens (filozofia ca form a contiinei sociale) ea este ideologizat. Filozofia tinde spre cunoaterea tiinific a lumii i n acelai timp de a exprima maximal interesele subiectului (clasei). n istoria filozofiei aceste dou tendine (ca tiin i form a contiinei sociale) se manifestau n diferit mod, predominnd ori una ori alta.

3. Numii i caracterizai succint domeniile refleciei filosofice.

Ontologia-teoria generala a existentei - studiul esenei fiinei*, ceea ce face ca o fiin s fie; ea ar reprezenta studiul temeiului* ordinii lucrurilor;

Gnosiologia-teoria generala a cunoasterii - este teoria filosofica a cunoasterii ca raspuns la intrebarea cum ar fi daca omul poate sa cunoasca sau nu lumea, cum o cunoaste, pana unde este adevarul.;Antropologia-stiinta despre om - condiiile de posibilitate ale cunoaterii sale i ale unei viei armonioase;

Metodologia-stiinta despre metodele de obtinere a cunostintelor;

Logica-stiinta despre formele gindirii si legile gindirii corecte;

Axiologia-stiinta despre valori - studiu sistematic i riguros - avnd ca obiect valorile morale.;

Etica-stiinta despre morala;

Estetica-stiinta despre arta si frumos.

4.. Caracterizai succint esena conceptual a religiei.

Concepia religioas apare pe baza celei mitologice, generalizeaz diferite mituri i credine primitive formulnd o teorie integral despre toat realitatea. Ea rees din dedublarea lumii n dou pri: natural i supranatural. Specific pentru aceast concepie este nu numai admiterea existenei unei fore supranaturale, dar i atribuirea ei unui sens specific: c lumea supranatural este adevrata lume, c ea este primordial i determin lumea natural i social. Lumea supranatural, ori divin, dirigeaz cu dezvoltarea naturii, vieii umane. Toate fenomenele i procesele realitii erau explicate de pe poziiile acestei concepii.

Religia este astfel definit n mod curent ca un ansamblu de credine i de rituri comportnd un aspect subiectiv (sentimentul religios sau credina) i un aspect obiectiv (ceremonii, instituii, eventual o biseric).Atitudinea religioas prin excelen este deci credina*. Aceasta este, ncredere. Credinciosul se ncredineaz lui Dumnezeu pentru c se vede limitat i pentru c Dumnezeu este putere infinit. Actul de credin este deci legat de adevruri* considerate eseniale, ns misterioase, situate dincolo de ceea ce raiunea poate nelege (adevrurile inimii, potrivii lui Pascal) i care sunt obiectul unei revelaii

5. n ce const problema fundamental a filosofiei?

Problema fundamentala a filosofiei consta in raportul dintre gndire i existen, contiin i materie. Lumea nconjurtoare prezint o totalitate de procese i fenomene materiale i spirituale. P.f. este problema prioritii unei laturi din conexiunea material i spiritual. Aceast problem este fundamental fiindc fr precizarea raportului dintre material i spiritual nu poate exista nici un fel de filosofare, nici o filosofie adevrat. Toate celelalte probleme (ontologice, gnoseologice, etice .a.) devin filosofice numai dac le privim prin prisma problemei fundamentale. n dependen de rezolvarea P.f. se rezolv i celelalte probleme filozofice.

Problema fundamental avea diferit formulare pe parcursul istoriei. n antichitate ea se formula ca raportul dintre eu i nou-eu, om i lume, om i cosmos. n epoca medieval ea se formula ca raportul dintre trup i suflet, natural i supranatural. F.Bacon socotea c problema fundamental este problema dominaiei omului asupra naturii prin diferite invenii. Pentru Helveius problema fundamental este problema fericirii omeneti, iar pentru J.J.Russo este problema inegalitii sociale i cile depirii ei. A,Camus avea n vedere sub problema fundamental problema sensului vieii, problema sinuciderii. Filosoful romn Lucian Blaga socotea c problema fundamental este Universul ca tot ntreg. Alt filozof romn Ion Petrovici considera c raportul dintre spiritual i corporal este problema cheie a oricrei filozofii. L.Feuerbach reducea problema fundamental la problema omului, la problema corelaiei dintre psihic i fizic.

Problema fundamental are dou laturi - ontologic i gnoseologic. Prima latur trebuie s rspund la ntrebarea - care-i factorul prim, cine pe cine determin (materia determin contiina ori invers - contiina materia)? n dependen de aceia ce se ia ca factor primordial- materia sau ideia - toate sistemele filosofice se mpart n materialism i idealism.

6. Enumerai i caracterizai succint funciile filosofiei.

Fiindc filozofia este o teorie despre lume n ntregime, om i raportul lui cu realitatea ea ndeplinete mai multe funcii: ontologic, gnoseologic, metodologic, antropologic, sociologic, etic, estetic, axiologic, praxiologic .a. Toate aceste funcii pot fi reduse la trei momente:

Sinteza cunotinelor i crearea tabloului lumii unic ce ar coincide nivelului de dezvoltare a tiinei, culturii i experienei istorice.

Fundamentarea, justificarea i analiza concepiei despre lume.

Formularea metodologiei generale a cunoaterii i activitii omului n lumea nconjurtoare.

7. Caracterizai succint specificul gndirii filosofice orientale antice.

Filozofia antic care apare n Egiptul, China, India i Grecia antic n sec.VII VI .e.n. i a existat pn n sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric i se baza ca regul pe tiin.Filozofia antic coincide cronologic cu societatea sclavagist.

Filozofia n India antic apare n primul mileniu .e.n. Societatea indian foarte timpuriu se difereniaz n caste i grupuri sociale: brahmani, catrii, vaii i udri.primele idei filozofice gsim n literatura religioas Vede (cunotine sacre). Vedele au aprut n sec.XV .e.n. i conin diferite imnuri i cunotine religioase.Ele se mpart n samhite, brahmane, araniachi i upaniade. Ultimile i conin cunotine filozofice, comentarii la Vede.

8. Dai o caracteristic succint a Vedelor. Numii crile principale ale Vedelor.

Cele patru Vede au fost compuse n limba vedic cea mai veche limb savant din India, precednd sanscrita clasic, fiind o variant a acesteia. Grupul vedic conine aa-numita doctrin vedic, o doctrin religioas arhaic, specific Indiei.

Constituind cele mai vechi monumente de mitografie religioas i literatur sanscrit, sunt considerate, n tradiia Indiei, opere necreate i sacre, existnd dintotdeauna, dobndite prin revelaie, adic auzite n vechime de civa rii (nelepi primordiali), care le-au transmis posteritii: de aceea ntregul corpus vedic e numit i Cruti (sancr. cruti ceea ce s-a auzit). Vedele au nceput s fie transcrise numai dup cel puin un mileniu de circulaie liber. Sunt patru culegeri tradiionale, completate apoi de o vast literatur vedic adiacent de comentarii, exegeze, mituri.

1. Rig-Veda (Veda Imnurilor), primul document de limb sanscrit, cuprinde 1028 de imnuri ctre marile diviniti primordiale. 2. Sma-Veda (Veda Melodiilor), coninnd 1549 de imnuri, nu are autonomie propriu-zis, fiind mai mult un tratat de muzic vocal. Aici se impun imnurile familiale i cntecele legate de sacrificiile pentru Soma (divinitate care guverneaz fazele lumii).

3. Yajur-Veda (Veda Invocaiilor de sacrificiu) este alctuit din Yajur-Veda alb (sau tnr) i Yajur-Veda neagr (sau btrn), coninnd formulele rituale ce se rosteau la sacrificiile legate de cultul focului, la sacrificiul calului. n Yajur-Veda este inclus i un codex medical antic de practic yoga pentru diferite boli.

4. Atharva-Veda (Veda Descntecelor sau a Vrjilor) e divizat n 20 de cri care conin 731 de imnuri. Esena o constituie descntecele contra dumanilor, demonilor, bolilor i erpilor, ca i descntecele pentru via lung, sntate, prosperitate, dar mai ales materialul magic direct. Sunt ns i imnuri filosofice imnuri ale presimirilor. Din punct de vedere religios, Atharva-Veda este un izvor incomparabil pentru studiul vechilor credine ale indo-europenilor.

Upaniadele (sanscr. upa-ni-ad a edea lng) sunt comentarii filosofice sanscrite, constituind scrierile anex ale ciclului Veda. Upaniadele sunt primele texte din cultura Indiei care sistematizeaz marile ntrebri, se ocup de natura sufletului universal, de opera iluziei divine, dar i de rezultatul ignoranei omeneti. Upaniadele sunt dialoguri cu caracter psihologic, ce conin ntrebri despre natura psihologiei, destinul sufletului, dar i interpretri mistice i spirituale ale Vedelor.9. Numii direciile i colile filosofice din India Antic. Descriei succint esena Budismului.Deosebim dou grupe de coli: ortodoxale (care recunosc autoritatea Vedelor) i neortodoxale (ce nu recunosc autoritatea Vedelor). Majoritatea din ele sunt ortodoxale i religioase (colile vedanta, mimansa, yoga, vaieica, nyaya, samkhya). Mai progresive snt colile neortodoxale jainism, buddhism, lokayata (carvaka).

Jainismul a aprut n sec. VI .e.n. ca concepie etic care indica calea salvrii sufletului de supunerea ei pasiunilor. Scopul filozofiei jainiste sacralitatea, modul de comportare specific ce duce la realizarea salvrii.

Buddhismul apare n sec. VI V .e.n. i era orientat contra brahmanismului, sacerdoilor. Ideile principale snt sistematizate n Tripitaca (trei corzine). Buddhismul este rspndit n India, China, Birma, Ceylon, Tibet, Japonia. Buddhismul este religia supueniei. Coninutul ei snt patru adevruri sfinte. Existena omului este legat de suferine. Cauza suferinelor este c omul are prea multe dorine. Lichidarea suferinelor trebuie s fie n lichidarea dorinelor. Calea spre lichidarea suferinelor trece prin cele opt ci nobile ideile drepte, inteniile drepte, cuvntul drept, aciunea dreapt, viaa dreapt, efortul drept, atenia dreapt i meditaia dreapt. Viaa dreapt cost n respectarea moralitii, a nu duna fiinelor vii, a se reine de la contactele sexsuale interzise, a nu fura, a nu folosi buturi alcoolice. Scopul cunoaterii de a elibera omul de suferine nu i viaa de apoi, ci viaa actual. ntreruperea i lichidarea suferinelor se numete nirvana o linite netulbutat, o abinere de la totul lumesc ce se atinge prin meditare. Nirvana pune capt lanului de venice rencarnri, guvernate de sansara i karma. Morala buddhist predic compasiunea i asceza, pasivitatea i nempotrivirea la ru. Exist dou ramuri ale buddhismului hinayana i mahayana.

Locayata (cearvaka) este o coal materialist care apare n sec. VIII VII .e.n. Ei negau existena oricrei alte lumi n afar de cea material. Credina n existena lui Dumnezeu, a sufletului, a lumii de apoi este fals.La baza existenei stau elementele primare materiale. Ei considerau c lumea este compus din patru elemente primordiale: apa, aerul, focul i pmntul. Dup moarte organismul (inclusiv i sufletul) se descompun n elemente primordiale. Etica acestei coli afirm, c omul retriete i plceri i suferine, lichidarea lor complet este imposibil.

10.. Descriei succint esena confucianismului i a legismului.

In China antic se evideniaz coala lui Confucius (Cung Fu-dzi , 551 479), creatorul unui sistem original filozofic, etic i social-politic. El afirma, c cerul ca realitate suprem dicteaz omului voina sa, c viaa oamenilor depinde de soart, iar bogia i nobilitatea depind de cer. In centru filozofiei lui Confucius st problema educaiei. El afirm c oamenii snt apropriai i seamn unii cu alii dup natura sa, iar se deosebesc dup educaie. Educaia omului trebuie s fie n spiritul atitudunii cu stim i respect fa de mediu i societate. In alt loc Confucius afirm, c pentru a cunoate noul e necesar de a cunoate vachiul. Invtura fr gndire este inutil, iar gndirea fr invtur este oarb. Etica lui Confucius concepe omul in relaii cu funcia lui social, el este personalitate nu pentru sine, ci pentru societate, iar educaia este formarea comportamentului omului pentru executarea cuvenit a acestei funcii. Relaiile sociale trebuie s se formeze dup analogie cu relaiile familiale crmuitor i supus, sudaltern i ef, aa ca i relaiile dintre fecior i tat, fratelui mai mic ctre cel mai mare. Pentru respectarea subordonrii i ordinii Confucius formuleaz principiul echitii, punctualitii i contiinciozitii. Omul trebuie s procedeza aa cum cere ordinea i situaia. Comportamentul punctual este comportament cu respectarea ordinii i umanitii.

Legism, un curent filosofic, doctrin social i o practic a dreptului reprezentat de doi mari gnditori: Han Feizi i Li Si, Shang Yang suveranitatea legilor in conducerea statului. Examina problemele de ordin etico-politic, de dirijare a activitatii omului, statului si societatii in ansamblu. Legismul s-a incadrat in lupta impotriva confucianismului timpuriu. Se pronunta impotriva dominatiei aristocreatiei, priveau scaptic ritualurile si traditiile menite sa reglementeze conduita omului. Pledind pt un stat puternic legistii considerau ca el poate fi condos numai datorita legii, acesta fiind unicul factor efficient si necesar in stare de a asigura existenta sociala11. Expunei succint esena teoriei daoismului.

Daosismul (taoismul) apare n sec. VI .e.n., fondatorul ei este Lao-dzi. n centrul acestei concepii se gsete natura, cosmosul, omul. Lumea material se gsete ntr-o micare natural legic. Totul se supune DAO (cale, lege) i Dao este izvorul tuturor. Omul trebuie s se contopiasc cu natura, s triasc n conformitate cu legile ei. Rul i nefericirea n viaa oamenilor apare de aceea, c oamenii se implic n mersul natural al lucrurilor i ncalc legea DAO.

12.. Numii perioadele dezvoltrii filosofiei n Grecia Antic.

- Etapa presocratica- sec VII-V i.Hr

- Etapa socratica (clasica) mij sec. V- sf. Sec. IV i.Hr

- Perioada elenista sf sec. IV- sec II i.Hr

- Perioada romana sec I i.Hr sec V d.Hr

13.. Ce este temeiul ultim n filosofia greac antic? Caracterizai temeiul ultim n filosofia pitagoreic. Prin ce se deosebete acesta de temeiul ultim n coala din Milet i la Heraclit?

Pentru prima dat se pune problema elementelor primordiale a ntregii existente, problema esenei lumii de catre reprezentanii Thales, Anaximandros i Anaximene . Temelia lumii ei o concepeau ca un anumit principiu material. Aa principiu Thales socotea apa, Anaximene aerul, Anaximandros apeironul. Ei ncercau de pe poziiile materialismului s explice lumea i fenomenele ei, aa orientare poate fi caracterizat ca naturfilozofie.

Heraclit sustine ideea unitatii principiului. In viziunea lui Recele devine cald, caldul rece, umedul uscat, uscatul umed Heraclit vede peste tot o coexistenta a contrariilor, fapt ce conduce la armonie. Descopera totusi un temei al lumii, comn tuturor lucrurilor, identificandu-l cu focul. El exista dintotdeauna si are menirea sa fundamenteze unitatea universului. .

Lumea este aceeasi pt toti.Stingindu-se focul trece in aer,din aer in apa,din apa in pamint,dar el n u se transforma ca principii ci ramine foc vesnic viu, prin urmare apa aerul pamintul nu sunt forme de instrainare a focului ci modalitati de manifestare a lui.El se aprinde si se stinge dupa masura. Pentru el temeiul este o sinteza a mai multor elemente originare si anume:apa aerul pamintul si focul.Aceasta sinteza o numeste apeiron,care in traducere ar insemna nelimitatul,ndefinitul..

Thales din Milet a trait la cca. 624-546 i.Hr. si este socotit primul ganditor care incearca intuirea unui principiu originar al tuturor lucrurilor. In urma observatiilor pe care le face, ca tot ce este viu este umed, si tot ce moare se dezhidrateaza, el identifica acest principiu originar cu apa. Thales identific principiul lumii cu apa, ca origine, esen, substrat permanent al ntregului univers n micare, ca i al fiecrui lucru n parte. Astfel, Thales revendica un temei care este inceput al tuturor lucrurilor, dar fara ca el sa aiba un inceput, fiind etern.Pentru Pythagoras principiul lumii este numarul, care are insa expresie corporala prin punct. Tot ceea ce este in lume este numar, un corp oarecare, o structura a universului sau chiar cosmosul in totalitatea lui sunt niste expresii ale numerelor.

14. n ce const dialectica lui Heraclit?

Reprezentantul dialecticii spontane este Heraclit din Efes. El considera c focul este elementul primordial al existenei. Lumea, cosmosul sunt fr nceput i sfrit,nu-s create de nimeni, nici de zei, nici de oameni, dar a fost, este i va fi foc venic permanent aprinznduse i stngnduse. Nucleul filozofiei heraclitiene este principiul totul curge(panta rei). Mersul permanent al dezvoltrii el l compara cu curgerea unui ru n care nu se poate ntra de dou ori. Totul este dirijat de soart ori necesitate. De ultima este legat noiunea lege, legitate, logos. Logosul este tot aa de venic ca i lumea necreabil i indestructibil. Heraclit face deosebire ntre nelepciune i cunotine, cunotinele nc nu-l fac pe om ntlept. nelepciunea const n a cunoate natura i proceda conform legitilor ei. Dialectica spontan se ntlnete deasemenea la sofiti i Socrate (ca dialog filozofic, discuie, eristic).

15. Cum argumenteaz eleaii imposibilitatea att a micrii, ct i a caracterului multiplu al Universului?

Parmenides face parte dintre acei filosofi care sustin despre Univers ca ar consta dintr-o singura natura, care considera ca ceea-ce-este este Unu, dar care nu fac sa existe o generare din Unu, pretinzand astfel imobilitatea. Parmenides a abordat Unu conceptual, si de aceea el susine ca este limitat.Parmenide spunea ca lumea in care traim este compusa dintr-o multime de lucruri fiecare dintre acestea"fiind" el insusi,nefiind altul.Aceste"existe"in acelasi timp.multitudinea lucrurilor este doar aparenta si opinie.Zenon dei Elena a elaborat 40 de aporii.prima aporie este impotriva miscarii"pt ca un corp sa ajunga la tinta el trebuie mai intii sa ajunga la jumatatea drumului.dar pt aceasta trebuie sa parcurga jumatati,si asa mai departe pina la infinit"-inseamna ca mobilul sta pe loc.II.a doua aporie se intituleaza Ahilesi broasca testoasa;"zabavnicul nu va fi ajuns nicicind in fuga de al;tul mai iute de picior,deoarece cel ce urmareste trebuie sa ajunga mai intii in mod obligatoriu acolo unde a aparut cel ce fuge asa ca in mod obligatoriu zabavnicul se va gasi de fiecare data inainte. Eleatii spuneau ca materia e de fapt constanta si nemiscata in esenta sa, doar aparent ea se schimba. In esenta, nimic nu se schimba, doar in aparenta, doar formele. Lumea este vazuta unitar, ca un intreg in care se contopesc unitatea temeiului (ascunsului) si intemeiatelor (dezvaluitelor).16.. Care este temeiul ultim n viziunea lui Democrit? Prin ce se caracterizeaz el?

Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matematica ce dirijeaza atomii in miscarea lor cu o necesitate inexorabila. Pentru Democrit (460-370 .e.n.) din Abdera, elementele principale ale lumii, ireductibile, necompuse i deci de nedescompus, sunt atomii, care se deosebesc ntre ei doar prin form, ordine i poziie. Cei de form sferic, "foarte mobili i foarte subtili" alctuiesc "sufletul" omului, singurul capabil s dea via trupului. Att senzaiile, ct i gndirea sunt explicate prin anumite prefaceri ale corpului

17.. Cui i aparine expresia: Omul este msura tuturor lucrurilor? n ce const subiectivismul i relativismul filosofiei sofiste?

Venirea demos-ului la putere n Atena (443 .e.n.) i formularea de ctre Protagoras, cel mai important dintre sofiti a

maximei "Omul este msura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, precum c sunt, a celor ce nu sunt, precum c nu sunt", tez

puternic controversat, dar rmas celebr pentru umanismul ei, confer micrii intelectuale din acea perioad a istoriei ateniene, orientarea ctre un domeniu insuficient explorat pn atunci, dar nu de mai mic importan, cel al contiinei, al vieii interioare . Sunt schiate noile sensuri ale nelepciunii ca i posibilitatea unui alt centru de interes al filosofiei: fiina uman.

18.. Numii i caracterizai principiile de baz ale filosofiei socratice.

Formulat de Socrate, prin deviza "cunoate-te pe tine nsui", preluat din templul lui Apollo, calea sophiei, presupune detaarea total de simpla surprindere a particularitilor lumii, de ansamblul discuiilor despre lucruri i ncercarea de aflare a adevrului prin sondarea insistent a propriei persoane, a simirii i gndirii cu care aceasta este nzestrat. Socrate afirm alctuirea corp-suflet a omului, dar consider drept unic esen uman sufletul , singurul care ndeplinete toate condiiile de legitimitate ale principiului, cel care este nenscut i nepieritor, necompus i mereu identic cu sine, necondiionat i nelimitativ.

Principiul-suflet nu invit ns numai la o simpl introspecie de natur psihologic, ci urmrete ntemeierea esenei umane i a procesului, care duce la cunoaterea ei.

n ceea ce privete cunoaterea, Socrate, apreciat ca primul logician al civilizaiei europene, formuleaz urmtoarele concluzii: tiina este posibil i necesar pentru viaa omului, pentru c pleac de la uniti stabilite, conceptele diviziunii, sintezei, induciei i se sprijin pe principiul contradiciei, deci pe logic; cutarea adevrului se ndreapt spre lumea interioar, adevrata tiin fiind tiina omului, fiindc i confer cel mai mare bine, att pentru el ct i pentru societate;

nelepciunea socratic se contureaz aadar, n exerciiul sistematic al formrii eu-lui, a contiinei de sine i o dat cu aceasta a autonomiei interioare, pe care filosoful o identific cu temelia libertii veritabile. Realitatea i aciunea logosului nu mai sunt cutate n afara omului, ci, n interioritatea lui, natura recontopindu-se astfel cu fiina uman.

Socrate ncearc s dezvluie semnificaiile pozitive ale refleciei: actul svrit de om n afara

refleciei, afirm el, constituie o negare a unitii i realitii eu-lui,iar incoerena interioar este semn i factor de disoluie. Omul care vorbete fr s cread n ceea ce spune, sau care acioneaz ntr-un fel diferit de convingerile sale, se situeaz, prin aceast duplicitate, n afara liniei morale de conduit. Socrate, concepe filosofia, ca fiind studiul omului asupra lui nsui, n scopul de a-i cunoate natura intelectual i moral.19.. Prin ce se deosebete filosofia lui Socrate de filosofia sofist?

Intre filosofia lui socrate si fanfaroandele sofistilor exista totusi o deosebire fundamentala.caci in timp sofistii,patrunsi de un scepticim ucigator relativizau si problematizau orice cunoastere si orice moralitate.socrate traieste din convingerea nestramutata ca trebuie sa existe un adevar absolut ce este independent atit de parerile insilor cit si de parerile maselor de oameni.Fata de relativismul sofistilor,dupa care fiecaruia in fiecare moment ii este adevarat ceea ce i se pare,fata de lipsa de convingere,ce nu se fundamenteaza pe argumente,ci cauta sa determine numai prin vorbe,socrate este patruns de intreaga lui fiinta de adevarul ca exista un adevar,care are valabilitate peste toate parerile asadar o masura dupa care trebuie judecata si examinata orice afirmatie.Socrate crede in valabilitatea adevarului si dreptul critic al acestuia.Aceasta convingere nu poate fi dovedita din pricina ca ea este conditia oricarei argumentari.

20. Existena, n viziunea lui Platon, se divizeaz n:

Delimiteaza dou planuri ale existenei (existena efemer a obiectelor i existena real a Ideilor esena)Doua lumi : una nevazuta, vesnica, netrecatoare si neschimbatoare, - lumea imateriala a Ideilor - si o alta lume vazuta, ce se afla intr-o continua schimbare, o lume de umbre si pareri, amestecata in existenta ei cu non-existenta ; lumea materiala; a corpurilor si a miscarilor acestora

Ca entitate inteligibil, Ideea este, n timp ce fenomenele, lucrurile nu sunt, ci devin i redevin; Ideea este absolut, n timp ce fenomenele depind de altceva; Ideea este imuabil, n timp ce fenomenele sunt supuse curgerii venice.21.. Sufletul, n opinia lui Platon, este compus din:

Platon, din trei facultati sau puteri : Ratiunea (conducatorul) vointa, curajul, calul cel bun si poftele, calul cel rau care este partea cea mai rea a sufletului. Asadar sufletul are trei facultati : 1. Facultatea de a gandi, ratiunea, care se afla in cap ; 2, Facultatea afectelor si a sentimentelor, care isi are locul in piept si 3. Facultatea poftelor ce se afla in pantece.

1.constienta sau rationala(constituind baza intelepciunii)

2.infocata sau volitiva(e virtutea bunei cuviinte)

3.doritoare sau sezoriala

Acestor trei elemente corespund urmtoarele caliti morale:

virtutea intelepciunii

virtutea bunei cuviinte

virtutea dreptatii

22. Gnoseologia, din perspectiva lui Platon, include:

amnezii,dialectica si teoria ideilor

23.. Existena, n viziunea lui Aristotel o constituie:

Denumirile de baza a existentei si notiunile logice principale care sunt legate de denumirile existentei

24.. Ce este forma n opinia lui Aristotel? Cum determin Aristotel forma formelor?

Forma are acelai neles de concept, ce exprim generalul, esena, totalitatea nsuirilor de structur i funcionale, ce confer specificitate obiectului sau clasei din care acesta face parte. Anume forma confera lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerate esenta primara. Este factorul activ,creativ.

25.. Ce este materia n viziunea lui Aristotel?

Materia este tot un concept, referitor la substratul comun tuturor lucrurilor, la ceea ce exist n ele ca posibilitate (potent) i care se transform n realitate (n act) sub aciunea formei (esen).

26.. Numii i descriei etapele principale ale filosofiei medievale.

n spaiul european, ncepnd cu secolele IV-V, evul mediu filosofic este pregtit, chiar dac numai n parte, de dou mari momente, cu puternic coloratur teologic: Apologetica i Patristica. Amndou legitimeaz i sistematizeaz n mod doctrinar cretinismul, printr-o argumentare, menit s-i asigure superioritatea deplin ca religie, filosofie i moral.

APOLOGTICSistem(adeseanentemeiat)deapraresaudejustificareauneiidei,doctrineetc.Parteateologieicareareca

scop aprareareligieicrestine.

PATRISTICA Doctrinteologic

HYPERLINK "http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=UT" -

HYPERLINK "http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=FILOZOFIC" filozoficprincares

HYPERLINK "http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=UT" -

HYPERLINK "http://www.archeus.ro/lingvistica/Gramatica?query=au" aupusbazeledogmaticiisi cultuluicrestin,completndBibliasistudiindviata,operasiconceptiaprintilorBisericii27.. Ce este scolastica? De ce filosofia medieval este numit astfel?

Scolastica filozofia medieval cretin care domina n coli i dependea n ntregime de teologie. Dac patristica avea scopul de a sistematiza dogmatica cretin din ceea ce se coninea n crile sfinte i a o ntroduce n mase (a duce lupta cu pgnismul), atunci scolastica trebuia s fac aceste dogme accesibile pentru oamenii neinstruii i s duc lupta cu eterodoxia i falsificarea religiei cretine. Scopul scolasticii consta nu n cercetarea i studierea realitii, ci n a gsi ci raionale de a demonstra adevrurile declarate de credin. Filozofiei i se atribuia rolul de slujanc a religiei. Ea nu trebuia s caute adevrul, el era dat deacum n revelaia divin, filozofia trebuia s expun i demonstreze acest adevr cu ajutorul raiunii i limbajul accesibil a ei. Reprezentanii scolasticii au fost Ioan Scot Eriugena (810-877), Ioan Roscelin, Anselm de Canterburi (1033-1109), P. Abelard (1079-1142), Toma d'Aquino (1225-1274), Ioan Duns Scot (1265-1308), Albertus Magnus (1207-1280), W.Occam (1281-1274) .a. Toi ei argumantau unitatea credinei i raiunii, filozofiei i teologiei, c natura este creat de Dumnezeu, c el este esena suprem, nceputul i scopul tuturor lucrurilor, c Dumnezeu este nceputul, centrul i sfritul cosmosului. Eriugena considera, c adevrul este ascuns n crile sfinte sub acoperiul imaginilor care trebuie interpretate de raiune. n tlmcirea crilor sfinte raiunea trebuie s se conduc de prerile i concepiile autoritilor bisericeti. Anselm de Canterburi afirma, c credina catolic trebuie s fie denezdruncinat i s se gseasc n afar de orice dubiu, nu de aceea trebuie s nelegi ca s crezi, dar dimpotriv, trebuie s crezi ca s nelegi.

28. Explicai de ce filosofia medieval poate/sau nu poate fi considerat antropocentrist.

Antropocentrism, orientarea spre om. n centrul cercetrilor filozofice se gsete omul. Dac filozofia medieval era teocentrist, mai nti se vorbea despre Dumnezeu i peurm despre om, atunci n filozofia Renaterei pe primul plan se pune omul iar apoi se discuta despre Dumnezeu. Se preuiete omul cu capacitile lui individuale, activitatea lui de ntreprinztor, apare necesitatea n munca intelectual.

Antropocentrism este o conceptie filosofica idealista potrivut careia omul este centrul si scopul universului.In evul mediu timpuriu s_a petrecut ,realmente, o mare depreciere a valorilor umaniste si a muncii paralel cu exaltatea virtutilor nobile si a corpului cavaleresc.Institutia bisericeasca avea controlul asupra intregii vieti sociale,economice,politice,spirituale exercitindu-si puterea cu mijloace in cadrul carora violenta ocupa unul din primele locuri.Atunci,ca si mai tirziu,in secolele urmatoare cu toate conflictele dintre papalitate si monarhii,biserica a fost legata de clasele suprapuse ale societatii.Deci,filosofia medievalanu poate fi considerata antropocentrista

29.. Numii trsturile caracteristice ale filosofiei renascentiste.

Trasaturile caracteristice ale filosofiei renascentriste sunt:-are caracter antiscolasti;-este umanista,orientata spre studiul omului si a naturii;-se caracterizeaza prin apelul la experienta,care ca,cercetarea naturii sa se faca fara de prejudecati;-se caracterizeaza prin proclamarea libertatii de gindire.Pentru filozofia Renaterei este caracteristic:

Antropocentrism, orientarea spre om. n centrul cercetrilor filozofice se gsete omul. Dac filozofia medieval era teocentrist, mai nti se vorbea despre Dumnezeu i peurm despre om, atunci n filozofia Renaterei pe primul plan se pune omul iar apoi se discuta despre Dumnezeu. Se preuiete omul cu capacitile lui individuale, activitatea lui de ntreprinztor, apare necesitatea n munca intelectual.

Concepia despre lume din acea perioad avea un caracter umanist, omul se nelegea ca fiin liber, creatorul de sine nsi i a lumii nconjurtoare. Umanism este concepia coform crei omul este valoarea suprem i trebuie de creat condiii umane pentru dezvoltarea multilateral i armonioas a fiecrei personaliti. Dac n epoca medieval omul se asemna cu Dumnezeu, era creat de el dup chipul i nfiarea lui, atunci in filozofia Renaterei omul este zeificat, maximal se apropie de Dumnezeu dup activitatea sa creatoare. Dumnezeu i-a dat omului libertatea voinei iar mai departe el singur i rezolv soarta sa. Omul este nu numai ofiin natural, ci i creatorul de sine nsi i stpn asupra ntregii naturi. n sens ngust umanism nseamn o micare ideologic coninutul crei este studierea i popularizarea limbilor, literaturii, artei i culturii antice. Cu umanismul este legat i alt trstur specific a filozofiei Renaterei panteismul concepie care consider c Dumnezeu i natura sunt identice, c Dumnezeu este peste tot locul. Dumnezeul cretin nu se neag, ns eli pierde caracterul su supranatural. Dumnezeu este cobort din cer i dizolvat n natur, el se contopete cu natura, iar natura se zeific. Dumnezeu i natura coincid. Calitile care se atribuiau lui Dumnezeu acum se refer la natur (puterea, creaia .a.).

Pentru filozofia Renaterii este caracteristic secularizarea eliberarea treptat a vieii spirituale i societii de sub tutela i dominaia religiei i bisericii, trecerea la o via mai laic.

Filozofia Renaterei se dezvolt mpreun cu arta, se renate cultul frumuseii. Dac n filozofia medieval omul avea o natur dubl (el era i creaia lui Dumnezeu i fiin pctoas) i tot ce era corporal se nega i suprima, atunci n gndirea Renaterei are loc reabilitarea trupului uman. Trupul nu-i pctos, viaa trupeasc este o valoare n sine. Arta din acea perioad (Botticelli, Leonardo da Vinci, Rafael) zugrveau chipul i corpul uman, proslveau frumuseea omului.

30.. Care sunt principalele curente gnoseologice din epoca modern?

Paradigma gnoseologic era consecina necesitii cptrii cunotinelor adevrate i avea ca scop fundamentarea metodei tiinifice, metodologiei cunoaterii .a. n rezolvarea acestor probleme se formuleaz dou curente: empirism i raionalism.

Empirism (gr.empeiria - experien) - doctrin n filosofie cu referire la domeniul cunoaterii ce afirm c experiena senzorial este unica sau principala surs a cunoaterii. Toate cunotinele se bazeaz pe experien sau se dobndesc prin intermediul experienei. Coninutul cunotinelor se reduc direct la experien ori este o descriere a acestei experiene. n dependen de faptul ce coninut se ntroduce n noiunea de experien se distinge empirism materialist i idealist. Empirismul materialist reprezentant de F.Bacon, Th.Hobbes, I.Locke, materialismul francez din sec.18 consider c sursa experienei senzoriale este lumea exterioar, care exist obiectiv. Empirismul idealist n persoana lui G.Berkeley, D.Hume, reduce experiena la totalitatea senzaiilor sau reprezentrilor negnd faptul c la baza experienei se afl lumea obiectiv. Empirismul este aproape de sensualism i opus raionalismului. Contradicia dintre empirism i raionalism rezid n faptul c empirismul deduce caracaterul general i necesar al cunotinelor nu din minte, ci din experien. Empirismul subevalua rolul abstraciilor tiinifice, negnd independena relativ a gndirii.Raionalism(reprezentanii R.Descartes, G.W.Leibnitz, B. Spinoza, I.Kant, L.G.Fichte, F.W.Schelling, G.W.Fr.Hegel) - curent filosofic cu referin la problema cunoaterii care recunoate contiina drept baz a cunoaterii i comportrii umane, adevrul, deci, se afl numai prin raiune. Izvorul cunotinelor i criteriul verdicitiilor se gsete n raiune, dar nu n lumea exterioar cum cosidera empirismul. Este contrar empirismului i sensualismului. Raionalitii supraapreciaz excesiv rolul contiinei n cunoatere, delimitnd-o de experiena senzorial. Totodat cunoaterea senzorial (empiric) ori se neag, ori se privete ca imperfect. Numai raiunea poate da cunotine veridice. Momentul iniial al cunoaterii este, dup R.Descartes, intuiia i gndirea. Toate ideile el le considera aprute din senzaii i nnscute (ideea despre Dumnezeu, axiomele matematice .a.). numai ultimile el le socotea adevrate. Unica metod veridic de cunoatere este ndoiala M ndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist (Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum).

Raionalismul se manifest n diverse domenii ale cunoaterii. Astfel n psihologie pune pe primul loc funciile psihice intelectuale, n etic - motivele i principiile raionale ale activitii morale, n estetic - caracterul raional (intelectual) al creaiei, n teologie - orientarea spre acceptarea acelor dogme pe care mintea le consider armonioase cu logica i cu argumentele raiunii. Raionalismul este n opoziie cu iraionalismul (vezi). }n filosofia sec.19 i 20 credina n fora nemrginit a raiunii a deczut (pozitivismul, neopozitivismul etc.). Se dezvolt o critic a raionalismului clasic de pe poziiile curentelor iraionaliste (freudism, intuitivism, pragmatism, existenialism)

Sensualismul doctrina filosofica ce reduce toate continuturile si toate actele de cunoastere la senzatie sau mai prcis la modificarile simtirii (Hobbes si Gasendi insista asupra originii sensibile a tuturor datelor cunoasterii umane, punind in relief activitatea de organizare a subiectului)

31. n aspect ontologic n filosofia modern deosebim urmtoarele curente:

Principalele curente gnosiologice??? din epoca moderna sunt: scepticizmul-conceptia ce refuza sa accepte idei considerate in general adevarate.Dogmatizmul-orientarea care considera ca exista idei absolute in cunoastere si ca deasemenea exista o metoda sigura de cunoastere;Relativismul-conceptie idealist-subiectiva care exagereaza relativitatea cunoasterii umane ,negind caracterul obiectiv al adevarului ,vazut doar ca o convenctie,o fictiune;Irationalismul-conceptie care neaga sau supraapreciaza posibilitatea cunoasterii lumii pe care rationala postulind primatul revelatiei,intuitiei,trairii asupra cunoasterii rationale;Gnosiologia existentiala,Constructivismul dialectic.

32. Expunei esena empirismului lui F. Bacon.

Empirismul lui Bacon are ca esenta conceptia ca simturile ne dau cunostinte cere si constituie izvorul tuturor cunostintelor,iar stiinta adevarata se dobindeste prin prelucrarea metodica rationala a datelor senzoriale.Nucleul metodei stiintifice moderne,potrivit careia teoriile trebuie sa se bazeze pe observatie mai degraba decit pe intuitie sau credinta adica:cercetarea empirica si rationament inductiv aposteriori mai degraba decit logica deductiva pura. sau Francis Bacon este un reprezentant de baza al curentului empirism.El considera ca principalele metode a cunoasterii este metoda inductiva punind accent puternic pe experiment.Inductia presupune cercetarea unor cazuri particulare si obtinerea unei concluzii despre toata clasa de obiecte.Cunoasterea impirica presupune obtinerea cunostintelor in procesul activitatii practice a omului.Bacon considera ca studierea lumii era impiedicata de 4 idoli:idolii pesterii,idolii teatrului,idolii forului si idolii tribului

Trebuie de menionat deosebit conceptia lui F.Bacon care foarte nalt aprecia tiinele experimentale, observaia i experimentul. n lucrarea sa Noul organon F.Bacon propune noi metode de cunoatere tiinific experimentul i inducia. Pn la F.Bacon n tiin domina deducia, care n principiu nu d noi cunotine ci numai le precizeaz. tiina trebuie s fie orientat spre cunoaterea naturii, s se bazeze pe experiment i s mearg de la singular la general, de la fapte spre teorie. Raiunea trebuie s fie curit de diferite superstiii i erori (cele 4 fantome peterii, pieii, teatrului i genului). Cunoaterea este o reflectare pasiv a activitii lumii nconjurtoare n creerul uman, cunoaterea n ntregime depinde de obiect, de precizia ntipririi lui n memorie.33.. Caracterizai succint principiul de baz al filosofiei lui Descartes Cogito, ergo sum. n ce const esena acestuia?

Aplicat n filosofie, prima regul a metodei, ntemeiaz ndoiala, mpins deliberat pn unde nu mai poate n nici un chipavansa. "n cutarea adevrului, spune Descartes, m-am gndit s resping ca absolut fals, orice lucru, despre care a fi putut imagina cea mai mic ndoial ... dar mi-am dat ndat seama c n timp ce voiam s gndesc astfel, i anume c totul era fals, trebuia n mod necesar ca eu, care gndeam, s fiu ceva; i remarcnd c acest adevr: gndesc deci exist (cogito ergo sum), era att de ferm i sigur, nct toate propunerile cele mai extravagante ale

scepticilor nu erau capabile s-l zdruncine, am socotit, c puteam s-l accept, fr ezitare, ca primul principiu al filosofiei pe care o cutam".

ndoiala total, folosit ca tactic, conduce la un adevr etern, care nu ofer cunotine despre lucruri existente, ci reprezint singurul "teren solid", pe care se putea ridica edificiulunui sistem unitar de gndire filosofic, sau altfel spus, prima idee clar i distinct, primul adevr indiscutabil, punctul arhimedic al problemelor care-l frmntau pe filosof: existena eu-lui gnditor.

"Dubito ergo cogito, cogito ergo sum", arat c ne putem ndoi de orice, numai de faptul nsui al ndoielii nu, iar ndoiala,chiar metodic, fiind un act al gndirii, ntemeiaz existena acesteia. Din ndoial se nate contiina cugetrii, iar din cugetare,

certitudinea existenei eu-lui cugettor.34.. Cui i aparine expresia: Tabula rasa? n ce const esena ei?

Tabula rasa - A nimici totul, a trece cu buretele peste tot ce s-a petrecut.Tabula rasa (din latin - Tabl tears) este caracterizarea intelectului uman la natere, dup empiriti. Originea ajunge la Aristotel care reia o imagine a lui Platon (din Theaetetus) i caracterizeaz psihicul naintea unui act de cunoatere. Expresia este folosit i de Albertus Magnus i Toma d'Aquino. Consacrarea expresiei se produce mai trziu prin dialogul dintre Locke i Leibniz n legtur cu ideile nnscute; se dezvolt teoria conform creia, la natere, mintea este o tabula rasa, n ateptarea ideilor ce provin din experien (n Nouveaux essais). Expresia, provenit din traducerea latin a lucrrii De Anima a lui Aristotel, nu se gsete la Locke, ns teoria poate fi identificat aici. Prelund de la scolastici ideea asociat c nu exist nimic n intelect care nu a fost mai nti n simuri, Gassendi i Locke au fcut din aceasta o pies important a empirismului lor. Expresia Tabula rasa este folosit i n psihanaliza lui Sigmund Freud. n viaa cotidian, expresia are sensul de stare de ignoran cras, de incultur sau ntr-o locuiune verbal: a terge cu buretele trecutul

35.. Ce este substana n filosofia lui Spinoza?

Substana, noiune preluat din filosofia scolastic, nu are o realitate material, ci o esen metafizic, fiind dotat cu atribute infinite, din care inteligena uman nu poate cuprinde dect dou: lumea obiectelor materiale i manifestrile gndirii

El susine c nu exist dect o singur substan i aceea este Dumnezeu. Aceast identificare a lui Dumnezeu cu universul fizic I-a ocat profund pe contemporani. Totui, dac substana este, prin definiie, ceea ce e independent de orice alt lucru, atunci a proclama universul creat drept o substan distinct de creatorul lui nseamn s generezi o contradicie. De aceea, subliniaz Spinoza, creatorul i ntreaga sa creaie trebuie s fie o singur substan. Dumnezeu i Natura sunt una; Dumnezeu este imanent i nu transcendent i Dumnezeu ori Natura, ca ntreg, se autocreeaz, ca atare, se bucur de total libertate.36.. Statul n viziunea lui Hobbes este rezultatul... (continuai gndul).

ca fiind ideea aprrii fericirii omului. Prin intermediul statului se exprim in cel mai inalt grad necesitatea pcii sociale, prin stat se aduce linitea fiinei umane.

Statul este un simplu instrument pe care oamenii si l-au creat asociindu-se, pentru mai buna satisfacere a intereselor individuale ale fiecaruia dintre membrii comunitatii civile, acesta fiind de altfel si singurul motiv pentru care ei consimt sa incheie "contractul social".

37.. n ce const nvtura lui Leibniz despre monade?

1. Leibniz pune la baza existenei "monadele", elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, nzestrate cu o for activ. n consecin, materia nu este dect manifestarea exterioar a monadelor. Fiecare monad oglindete ntregul univers; concordana dintre activitatea monadelor este asigurat de "armonia prestabilit", creat de monada suprem, Dumnezeu. Pe baza acestei teze, Leibniz consider, n spiritul unui optimism conformist, c lumea noastr, creat de Dumnezeu, este "cea mai bun dintre toate lumile posibile"

2. In conceptia lui Leibniz, monadele sunt unitati simple, fara parti, materiale sau spirituale, care intra in tot ceea ce este compus, adica in alcatuirea lumii.Monadele au inscrise in sine din eternitate ceea ce li se va intampla, sunt programate ca niste veritabile automate sa execute anumite instructiuni.

In functie de gradul si felul perceptiei fiecareia, Leibniz a ierarhizat monadele intr-un sistem monadologic al naturii care cuprinde trei mari grupe:a) monadele pure;b) monadele sufletului;c) monadele spirituale.

38.. Numii principalii reprezentani ai Iluminismului. Unde apare filosofia Iluminismului i prin ce se caracterizeaz ea?

Iluminismul are urmatorii reprezentanti:Voltaire,Rousseau,Montesquieu in Franta;Hender,Kant,Goethe in Germania; John Locke,Hume in Anglia;Carlo Coldoni in Italia; Lomonosov in Rusia. Filosofia iluminismului Apare n rile Europei, ale Americii de Nord i ale Americii de Sud i avnd drept scop crearea unei societi raionale, prin rspndirea culturii, a luminilor n mase

39.. Numii reprezentanii filosofiei clasice germane.

1. I.Kant

2. I.Fichte

3. F.Schelling

4. Hegel

5. L.Feuerbach

40. Apriorismul lui Kant const n:

...faptul ca subiectul cunoasterii dispune de anume forme de cunoastere,care s-au stabilit inca pina la el.Insa apriorismul acesta nu este identic cu notiunea de idei innascute:apriori-nu-s ideile innascute,ci formele insusite de om in procesul deprinderii sale cu formele culturii,care s-au stabilit pina la el.

Considera spatiul si timpul ca forme subiective ale sensibilitatii si perceptiunii externe, si anume spatiul ca forma pe care o imbraca senzatiile tactile, musculare si vizuale, iar timpul ca forma subiectiva a tuturor senzatiilor, durata fiind o forma chiar a tuturor modificarilor din constiinta.

41.. Explicai noiunile de fenomen i lucru n sine la Kant.

Fenomen creatie subiectiva si obiect al cunoasterii;

Lucru in sine lumea exterioara necunoscuta(onticul).Aceste lucruri nu depind de constiinta omului,actioneaza asupra organelor de simt si trezesc senzatii

Prin lucru n sine el nelege lucrurile cum ele exizst de la sine(sau n sine) spre deosebire cum el se prezint pentru noi n cunoaterea noastr.

Prin fenomen el nelege aceea ce este dat n senzaiile omului, ce poate fi cunoscut i atunci cnd Kant admite c reprezentrilor le corespunde ceva n afara noastr, anumite lucruri n sine. El este materialist, dar cnd afirm c acest lucru n sine incognoscibil transcendent de cealalt parte a cunoaterii el se pronun ca agnostic.42.. Ce este imperativul categoric n opinia lui Kant?

Kant formuleaz principiul "imperativului categoric", considerat ca fundament al moralei: "Acioneaz n aa fel, nct maxima aciunilor tale s poat fi impus ca lege universal".

Kant considera ca imperativul categoric orienteaza omul sa procedeze astfel incit faptele sale sa poata servi drept baza si principiul calauzitor pentru legislatia universala. Imperativul caregoric cuprinde o cerinta ce obliga pe oricine sa actioneze cu neoesitate intr-un anumit fel.Conform adevaratei moralitati trebuie sa vrei sa faci un lucru,fiindca asa iti cere constiinta si atita tot.Prin notiuneaimperativul categoric kant a sesizat specificul formal al imperativului moral,forma sub care se exprima datoria,dar,pe de alta parte,el a opus in mod rigid datoria intereselor si a existentei empiricea omului.

43.. Idealismul lui Hegel este un idealism absolut. Cum nelegei aceast afirmaie?

Pentru Hegel filosofia este obligata sa legitimeze existenta absolutului in fata constiintei,sau sa fundamenteze deschiderea constiintei catre cuprinderea lui.Scopul filosofiei este acela de a prinde ideea in adevarata ei forma de generalitate, adica, de a intelege procesul istoric al cunoasterii umane

HEGEL GEORG WILHELM FRIEDRICH (1770-1831) - filosof idealist obiectiv i dialectician, cel mai mare reprezentant al filosofiei clasice germane. La nceputul activitii sale filosofice Hegel a fost adeptul lui Kant i Fichte ca mai apoi, sub influena lui Schelling, s treac de la idealismul transcendental, subiectiv la cel absolut, obiectiv.

Hegel a creat sistemul idealismului obiectiv original la temelia cruia a pus teza despre identitatea dintre existen i gndire, despre lume ca o manifestare a ideii absolute. Iar aceasta nseamn, c existena este gndire, c tot ce-i real este raional i tot ce-i raional este real. Conform concepiei lui Hegel baza lumii o constituie ideea absolut, spiritul universal care dup natura sa e contradictoriu i de aceea se afl ntr-o permanent automicare, autodezvoltare. Ideea absolut, potrivit lui Hegel , nu-i altceva dect raiunea, gndirea, substana ce formeaz esena i baza primordial a tuturor lucrurilor, ea exist venic i conine n sine n form potenial toate determinrile fenomenelor naturale, sociale i spirituale.

44.. Ce este dialectica hegelian?

Momentul progresiv n filosofia lui Hegel este metoda dialectic, interpretat de el ca teorie universal a dezvoltrii i conexiunii universale. Hegel a formulat legile cele mai generale ale dezvoltrii, principiile fundamentale i categoriile dialecticii. Dar dialectica lui Hegel purta un caracter idealist, deoarece la temelia dezvoltrii i conexiunii universale, potrivit lui Hegel , se afl ideea absolut.

Unul dintre fundamentele lui Hegel in filosofie este dialectica. Ea proclama dezvoltarea generala si la baza ei se afla ideea ca sursa oricarei dezvoltari este autodezvoltarea notiunii,adica ca dezvoltarea are natura spirituala.Dialectica notiunilor determina dialecteca lucrurilor.

44. Care sunt legile dialecticii?

1.Legea Interdependenteidintre transformarile cantitative si calitative;

2.Legea Negarii care presupune ca teza devine antiteza si peurma are loc sinteza

45.. Numii principalele curente ale filosofiei contemporane.

pragmatismul(Charles S. Peirce,William James,John Dewey)

pozitivismul(Auguste Comte)

Arthur Schopenhauer Friedrich Nietzsche Henri Bergson filozofia analitic(Ludwig Wittgenstein)

Bertrand Russel fenomenologia(Franz Brentano,Edmund Husserl,Max Scheler,Hannah Arendt,Maurice Merleau-Ponty,Dietrich von Hildebrand,Emmanuel Levinas.)

Martin Heidegger Ayn Rand existenialismul(Soeren Kierkegaard,Jean-Paul Sartre,Gabriel Marcel,Karl Jaspers)

hermeneutica(Paul Ricoeur,Hans-Georg Gadamer)

filozofia politic(John Stuart Mill,Friedrich Hayek,Karl Popper,Isaiah Berlin,John Rawls)

teoria critic(coala de la Frankfurt:Theodor W. Adorno,Herbert Marcuse,Walter Benjamin,Erich Fromm,Jrgen Habermas,Max Horkheimer)

structuralismulipost-structuralismul(Claude Lvi-Strauss,Louis Althusser,Gilles Deleuze,Michel Foucault,Pierre Bourdieu)

deconstructivismul(Jacques Derrida)

46.. Ce este iraionalismul? Numii principalii reprezentani.

Irationalismul este un curent n filozofie care neag posibilitatea de a cunoate realitatea pe cale raional, postulnd primatul intuiiei, instinctului, credinei.Principalii reprezentanti sunt: A.Schopenhauer, S.Kierkegaard, F.Nietzsche47. Numii etapele principale ale dezvoltrii Voinei Mondiale n opinia lui A. Shopenhauer.

Schopenhauer susine c Voina st la baza reprezentrii lumii, avnd o puternic for lipsit de raiune i de scop. Voina st nu numai la baza aciunilor omului, ci determin ntreaga realitate, organic sau anorganic. Voina se manifest n lumea animal ca for vital i ca impuls spre procreare. Aceast teorie asupra "primatului voinei" reprezint ideea central a filozofiei lui Schopenhauer i a avut, ncepnd cu a doua jumtate a secolului al XIX-lea pn n actualitate, o influen crescnd asupra gndirii filozofice

48.. Ce este voina spre putere n opinia lui Nietzsche?

Voina de putere, aa cum apare n concepia lui Nietzsche, are o dublsemnificaie. Mai nti, una ontologic, ntruct voina de putere constituie o for afirmativ intrinsec existenei n ansamblul ei. Exist, apoi, o semnificaie uman, care arat c voina de putere constituie expresia ntregii viei instinctuale i reprezint manifestarea ramificat, n plan intern, a unei forme fundamentale i unice a voinei de putere, care acioneaz la nivelul existenei.

Conceptul de "voin de putere" joac un rol central n gndirea lui Nietzsche, n msura n care este pentru el - n sens metafizic - un instrument pentru nelegerea lumii: "esena cea mai intim a existenei este voina de putere". Proiectul lui de reevaluare a conceptelor tradiionale ale metafizicei va antrena abolirea valorilor idealiste, n special ale cretinismului. Voina de putere este analizat ca relaie intern a unui conflict, ca structur intim a devenirii, ca pathos fundamental, i nu numai ca dezvoltare a unei fore. Aceast concepie permite depirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli i a speranei ntr-o lume de dincolo, acceptarea vieii n ceea ce comport ea ca aspiraie spre putere.

49. Cum este conceput omul n filosofia existenialist?

In filosofia existentiala omul inseamna libertate pentru a-i construi viaa, el trebuie s opteze, s aleag n permanen, s se angajeze n raport cu destinul su i cu al celorlali. Omul constat c n realitate nu este singur: el este o fiin alturi de cei cu care e nevoit s existe; fiina uman este fiina-mpreun

50. Caracterizai succint pozitivismul i formele principale ale acestuia.

. Pozitivismul este un curent filozofic al crui tez principal este c singura cunoatere autentic este cea tiinific, iar aceasta nu poate veni dect de la afirmarea pozitiv a teoriilor prin aplicarea strict a metodei tiinifice.Se disting 2 forme ale pozitivismului:-pozitivismul social cu caracter predominant practic;-pozitivismul evolutiv cu caracter teoretic.


Copiute Pentru Examenul La Marketing Semestrul II.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examenul La Marketing Semestrul II.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examenul de Stat La Teoria Economica.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examenul de Stat La Teoria Economica.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examen - Teoria Economica.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examen - Teoria Economica.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examen La Psihologia Social Economica.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examen La Psihologia Social Economica.[Conspecte.md]

Filosofie - WordPress.com · Web viewTA Filosofia culturii 7.01 FILOSOFIA ARTEI TG Artă TA Filosofie 340.12 FILOSOFIA DREPTULUI TG Drept TA Filosofie 37.013.73 FILOSOFIA EDUCAŢIEI

Filosofie - WordPress.com · Web viewTA Filosofia culturii 7.01 FILOSOFIA ARTEI TG Artă TA Filosofie 340.12 FILOSOFIA DREPTULUI TG Drept TA Filosofie 37.013.73 FILOSOFIA EDUCAŢIEI

Tot Cursul Varianta Mini Copiute

Tot Cursul Varianta Mini Copiute

Copiute - Sanitaria Si Igiena Produselor Alimentare.[Conspecte.md]

Copiute - Sanitaria Si Igiena Produselor Alimentare.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examenul de Stat La md

Copiute Pentru Examenul de Stat La md

Copiute Pentru Examen La Drept Civil.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examen La Drept Civil.[Conspecte.md]

Copiute Drept Constitutional

Copiute Drept Constitutional

Copiute Pentru Examen La Comportamentul Consumatorului.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examen La Comportamentul Consumatorului.[Conspecte.md]

Filosofia dreptului

Filosofia dreptului

Doctrine Economice Copiute Pe Subiecte Pentru Examen.[Conspecte.md]

Doctrine Economice Copiute Pe Subiecte Pentru Examen.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examen La Asigurari Si Reasigurari.[Conspecte.md]

Copiute Pentru Examen La Asigurari Si Reasigurari.[Conspecte.md]

copiute la dreptul notarial

copiute la dreptul notarial

Copiute Senzori Si Traductoare

Copiute Senzori Si Traductoare

subiecte copiute

subiecte copiute

Copiute Pentru Examen La Merceologia Marfurilor md

Copiute Pentru Examen La Merceologia Marfurilor md

Microeconomie - Copiute Pentru Examen.[Conspecte.md]

Microeconomie - Copiute Pentru Examen.[Conspecte.md]

Contabilitatea Financiara - Copiute Pentru Examen.[Conspecte.md]

Contabilitatea Financiara - Copiute Pentru Examen.[Conspecte.md]