Introducere

Cartea de faţă este o analiză despre limitele dreptului. Analiza are două direcţii de desfăşurare: una teoretică, dinspre categori-ile consacrate de ştiinţa dreptului, alta practică, pornind de la apli-carea şi interpretarea unor instituţii juridice, iar la capătul acestor direcţii încerc să determin măsura şi modalităţile în care rezistă sistemele statale de aplicare imparţială a legii (administrativ şi ju-diciar), la presiunile politice, ideologice, mediatice ale momentu-lui. Întregul demers este circumscris conceptului generos şi fl uid al „statului de drept”, devenit o noţiune centrală a organizării sta-tele şi supra-statale europene.

Îmi aduc aminte că, în anii 2000, Guvernul a adoptat în mare grabă o Ordonanţă de urgenţă privind modifi carea Codului penal, drept răspuns la întâmplarea nefericită că un câine muşcase un om.

E o imagine emblematică pentru modul românesc, contempo-ran de a concepe legiferarea. Metoda legislativă a „tratamentului muşcăturilor prin lege” ne urmăreşte în materia reformelor în justi-ţie, cel puţin în ultimii 15 ani, în privinţa cărora pot emite o opinie în cunoştinţă de cauză. De aceea, majoritatea măsurilor mult clama-tei „reforme a justiţiei”, adoptate în 2005, au căzut secerate de de-ciziile Curţii Constituţionale. Acelaşi lucru se întâmplă, într-un proces afl at în plină desfăşurare, cu noile Coduri penal şi de pro-cedură penală, adoptate prin asumarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, aşadar fără dezbatere în forul legislativ. Evident, studiile de impact au fost făcute după adoptarea Codurilor.

Această abordare superfi cială, pentru efecte de imagine publică, infl uenţată decisiv de constrângerile politice ale momentului şi, mai grav, nefundamentată ştiinţifi c, a stat şi la baza reglementărilor re-unite sub umbrela aşa-numitei „lupte anticorupţie”, între care şi cele referitoare la integritatea publică, analizate în continuare. Multe din-tre ele sunt rodul unor inovaţii juridice nefericite, care încalcă grav

2 Controlul averilor, incompatibilităţilor şi confl ictelor de interese

drepturile fundamentale ale omului. Uneori, improvizaţiile din planul legislativ se prelungesc şi în planul aplicării şi interpretării legii[1].

Am meditat ceva timp dacă să scriu sau nu această carte. M-am gândit că experienţa acumulată în această materie – în executiv, în legislativ, în sălile de judecată, în bibliotecă – merită să fi e îm-părtăşită. M-am hotărât să o fac mai ales condus de speranţa că mărturia mea asupra unui timp, asupra unor legi, asupra unor in-stituţii, poate determina schimbarea în bine nu numai a legilor şi instituţiilor, dar chiar a oamenilor care le întrupează.

În fi ne, traiectoria intelectuală a acestei cărţi n-ar fi descrisă în mod complet dacă nu aş aminti numele a doi dintre profesorii mei. Profesorului Gheorghe T. Zaharia îi datorez descoperirea dreptului administrativ, care mi-a oferit multe din instrumentele de analiză folosite în prezenta carte. De la profesorul emerit Grigore Theodo-ru sper că am reuşit să deprind, pe de o parte, rigoarea intelectu-ală, pe de altă parte, suprema complexitate, care e concizia.

Conţinutul lucrării este rezultatul reunirii a trei blocuri teoretice.Primul (capitolele I şi al II-lea) analizează aspectele de conformitate

cu Constituţia, respectiv cu dreptul Uniunii Europene, ale legislaţiei na-ţionale privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.

Cel de-al doilea (capitolul al III-lea) abordează aspecte de drept administrativ substanţial, identifi că şi analizează cele trei tipuri de răspundere administrativă consacrate în domeniul asigurării inte-grităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice: răspunderea administrativă specială privind dobândirea averii, răspunderea disciplinară specială în materia incompatibilităţilor şi răspunderea disciplinară specială în materia confl ictelor de interese.

Cel de-al treilea domeniu abordat (capitolele al IV-lea şi al V-lea) este circumscris dreptului procedural, analizând procedurile ad-ministrative în materia integrităţii în exercitarea funcţiilor şi dem-nităţilor publice, corespunzătoare celor trei domenii supuse con-trolului (avere, incompatibilităţi, confl icte de interese), respectiv procedura judiciară în cadrul căreia se exercită controlul judecă-toresc asupra actelor emise în materie.

[1] Vezi, pentru exemple concrete în acest sens, în materie penală, V. Cioclei, Opinii juridice în cauze penale controversate, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2015.

Capitolul IAspecte de cons tuționalitate

în materia legislației privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice

1.1. Legea nr. 144/2007 – primul act legisla v privind organi-zarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate

Prin Legea nr. 144/2007[1] a fost reglementată organizarea şi funcţionarea unei autorităţi ad ministrative autonome şi unice, cu personalitate juridică şi activitate permanentă, Agenţia Naţională de Integritate (denumită în continuare şi „ANI” sau „Agenţia”).

Potrivit art. 14 din Legea nr. 144/2007, ANI avea atribuţii refe-ritoare la verifi carea declaraţiilor de avere şi declaraţiilor de inte-rese şi controlul depunerii la termen a acestora.

În vederea îndeplinirii acestor atribuţii, Legea nr. 144/2007 sta-bilea următoarele reguli de procedură: Agenţia îşi îndeplineşte atribuţiile de verifi care din ofi ciu sau, după caz, la sesizarea ori-cărei persoane fi zice sau juridice interesate (art. 4).

Repartizarea cauzelor se face în mod aleatoriu, în sistem in-formatizat [art. 17 alin. (1)]; cauzele se redistribuie altor inspectori de integritate în caz de incompatibilitate, de confl ict de interese sau de admitere a declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuza-re a inspectorului de integritate [art. 17 alin. (2)].

În termen de 30 de zile de la primirea sesizării, inspectorul de integritate efectuează verifi carea prealabilă a documentelor de-puse prin sesizare, inclusiv declaraţia de avere şi declaraţia de interese ale persoanei în cauză [art. 5 alin. (1)]. Actele şi lucrările efectuate de către inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei nu sunt publice, cu excepţia actului de constatare [art. 5 alin. (8)].

[1] Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată în M. Of. nr. 535 din 3 august 2009.

4 Controlul averilor, incompatibilităţilor şi confl ictelor de interese

Agenţia poate solicita tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice implicate, precum şi altor persoane juridice de drept public sau privat documentele şi informaţiile necesare întocmirii actului de constatare (art. 6). Conducătorii autorităţilor, instituţiilor sau soci-etăţilor publice ori private, cei ai regiilor autonome sunt obligaţi să comunice inspectorului de integritate, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, datele, informaţiile, înscrisurile şi documentele prevăzute la art. 6, indiferent de suportul acestora, precum şi date, informaţii sau documente pe care le deţin, care ar putea conduce la soluţionarea cauzei (art. 7).

Inspectorul de integritate poate dispune efectuarea unei ex-pertize pentru lămurirea neconcordanţelor dintre valoarea decla-rată şi valoarea reală a bunurilor menţionate în declaraţie [art. 8 alin. (1)]. Persoana verifi cată are dreptul să îşi aleagă un expert asistent, pe cheltuială proprie [art. 8 alin. (3)].

Inspectorul de integritate poate solicita persoanei verifi cate in-formaţii şi dovezi suplimentare [art. 5 alin. (2)].

Inspectorul de integritate întocmeşte acte de constatare şi pro-cese-verbale [art. 9 alin. (2)]. Actele întocmite în cursul cercetării prealabile sau al procedurii de verifi care pot constitui mijloace de probă, potrivit legii [art. 9 alin. (5)].

Soluţiile legale care puteau fi dispuse de către Agenţie erau următoarele:

– sesizarea instanţei competente şi solicitarea confi scării unei părţi din averea dobândită sau a unui bun determinat, în cazul în care inspectorul de integritate constată că între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi pe-rioadă sunt diferenţe vădite, iar dobândirea unei cote-părţi din ave-re sau a anumitor bunuri determinate este nejustifi cată (art. 46);

– sesizarea organului de urmărire penală dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau organului fi scal competent în vederea stabilirii obligaţiilor fi scale, potrivit legii (art. 46);

– sesizarea autorităţilor competente în cazul în care inspecto-rul de integritate constată existenţa unui confl ict de interese sau a unei stări de incompatibilitate (art. 46);

I. Aspecte de constituţionalitate 5

– clasarea lucrării [art. 5 alin. (7)]; – constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute de Le-

gea nr. 144/2007 (art. 56).

1.2. Decizia Curții Cons tuționale nr. 415/2010[1] și declara-rea ca fi ind necons tuțională a celei mai mari părți din Legea nr. 144/2007

Prin încheierea din 16 iunie 2009, modifi cată prin decizia nr. 4.710 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ şi fi scal, prin care s-a admis recursul de-clarat împotriva acesteia, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constitu-ţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 6, art. 7, art. 12, art. 16, art. 37 alin. (2) lit. e), f) şi g), art. 44 şi art. 54 din Legea nr. 144/2007 privind înfi inţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicată de A.Ş.B. într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de confi scare a averii nejustifi cate a acestuia, cerere formulată, în baza Legii nr. 144/2007, de către Agenţia Na-ţională de Integritate printr-un act de constatare.

Prin decizia pronunţată, Curtea a reţinut, în principal, că anu-mite activităţi desfăşurate de inspectorii de integritate au caracter jurisdicţional, din cauza faptului că inspectorul de integritate – pe baza liberei sale aprecieri în administrarea probelor, printr-o pro-cedură care nu respectă contradictorialitatea, decide că o parte din avere este nejustifi cată şi, prin urmare, dă un verdict, „spune dreptul” (iuris dictio), activitate permisă numai instanţelor de jude-cată, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală[2], conform

[1] Decizia nr. 415/2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Cap. I. Dispoziţii generale (art. 1-9), ale art. 11 lit. e), f) şi g), ale art. 12 alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit. c), d), e) şi f), ale art. 17, ale art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h), ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4), ale Cap. VI. Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor (art. 45-50) şi ale art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, M. Of. nr. 294 din 5 mai 2010.

[2] Constituţia României din 1991, republicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.

6 Controlul averilor, incompatibilităţilor şi confl ictelor de interese

căruia „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Jus-tiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

Prin urmare, având în vedere, pe de o parte, statutul constitu-ţional al justiţiei, iar, pe de altă parte, activităţile de anchetă şi de judecată desfăşurate de Agenţie, autoritate administrativă auto-nomă, prin care inspectorii de integritate – ce deţin funcţii publice cu statut special – analizează şi decid dacă există diferenţe vădi-te între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veni-turile realizate în aceeaşi perioadă şi dacă dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate este justifi cată sau nu, în vederea sesizării instanţei de judecată, solicitându-i aces-teia confi scarea averii, sau a organelor de urmărire penală, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 144/2007 contravin prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi” şi celor ale art. 126 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei.

O altă critică reţinută de instanţa constituţională a fost cea rapor-tată la art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie, potrivit cărora „averea dobândită licit nu poate fi confi scată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”, iar „bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţi-uni ori contravenţii pot fi confi scate numai în condiţiile legii”.

Curtea a reţinut că prin consacrarea atribuţiei inspectorului de integritate de a solicita instanţei de judecată competente – în ipo-teza nejustifi cării dobândirii unei cote-părţi din avere sau a unor bunuri determinate – confi scarea acestei părţi sau a bunului de-terminat, prevederile art. 46 din Legea nr. 144/2007 extind măsu-ra confi scării de la bunurile dobândite ilicit şi cu privire la bunurile nejustifi cate, încălcând astfel prevederile art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie.

În sprijinul acestei constatări, Curtea şi-a invocat jurisprudenţa anterioară, şi anume Decizia 453/2008[1], prin care instanţa de contencios constituţional a decis că:

„Este evident că măsura confi scării unor bunuri constituie o excepţie de la principiul constituţional, consfi nţit de art. 44 alin. (8)

[1] M. Of. nr. 374 din 16 mai 2008.

I. Aspecte de constituţionalitate 7

din Constituţie, potrivit căruia caracterul licit al dobândirii bunuri-lor se prezumă. Astfel, confi scarea nu face decât să aducă atin-gere prezumţiei de dobândire licită a unor bunuri, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege care îngăduie o astfel de atingere adusă averii unei persoane. De aceea, o asemenea măsură este reglementa-tă constituţional doar în cazul săvârşirii unor infracţiuni sau con-travenţii, adică în situaţii constatate, în condiţiile legii, ca repre-zentând fapte cu un anumit grad de pericol social”.

De asemenea, Curtea a subliniat că principiul constituţional al prezumţiei dobândirii licite a averii trebuie să se aplice şi în cazul persoanelor cercetate potrivit Legii nr. 144/2007, iar cei ce pretind că averea unei persoane a fost dobândită ilicit trebuie să dove-dească acest lucru. Contrar acestui principiu, instanţa de conten-cios constituţional a reţinut că, din dispoziţiile Legii nr. 144/2007, reiese că persoana cercetată este ţinută să dovedească proveni-enţa licită a tuturor bunurilor dobândite în perioada supusă con-trolului, având loc, aşadar, o răsturnare a sarcinii probei, ceea ce contravine prezumţiei dobândirii licite a bunurilor, consacrată con-stituţional prin art. 44 alin. (8).

Totodată, Curtea a stabilit că dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 144/2007, prin posibilitatea inspectorilor de integritate de a solicita instanţei de judecată competente confi scarea unei părţi a averii sau a unui bun determinat, pronunţându-se asupra vi-novăţiei unei persoane, încalcă şi prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie referitoare la prezumţia de nevinovăţie, deoare-ce confi scarea averii se solicită în absenţa unei hotărâri jude-cătoreşti definitive, prin care să se stabilească vinovăţia, penală ori contravenţională. Curtea a invocat în sprijinul acestei teze principiul de drept procesual penal, potrivit căruia nimeni nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia, sarcina probaţi-unii revenind acuzării, iar situaţia de dubiu îi profi tă celui acuzat (in dubio pro reo), pe când, în cazul constatărilor făcute de că-tre inspectorii de integritate, în baza cărora se cere confi scarea averii, persoana cercetată trebuie să îşi dovedească nevinovă-ţia.

8 Controlul averilor, incompatibilităţilor şi confl ictelor de interese

În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 46 din Le-gea nr. 144/2007 contravin prevederilor art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) şi (9), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) din Legea fun-damentală, precum şi celor ale art. 1 alin. (3) şi (4) din Constitu-ţie, potrivit cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt garantate, iar orga-nizarea statului are loc potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor.

Ca urmare a constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 144/2007, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992[1], potrivit cărora, „în caz de admi-tere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionali-tăţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare”, Curtea şi-a extins controlul de constituţionalitate şi s-a pronunţat şi asupra dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale Cap. VI „Veri-fi carea averilor, a confl ictelor de interese şi a incompatibilităţilor” (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007, dispoziţii de care, în mod ne-cesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile art. 46 din aceeaşi lege.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f), Agenţia con-stată că între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă există o diferenţă vădită care nu poate fi justifi cată şi sesizează instanţa competentă pen-tru stabilirea părţii de avere dobândită sau a bunului determinat dobândit cu caracter nejustifi cat, a cărui confi scare o solicită; con-stată nerespectarea dispoziţiilor legale privind confl ictul de inte-rese şi regimul incompatibilităţilor; dispune clasarea sesizării, când diferenţa între averea dobândită şi veniturile realizate nu este vă-dită sau bunurile sunt justifi cate sau, după caz, când nu se dove-deşte conflictul de interese ori starea de incompatibilitate; sesizează organul de urmărire penală dacă există probe sau in-dicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea

[1] Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în M. Of. nr. 807 din 3 decembrie 2010.

I. Aspecte de constituţionalitate 9

penală. Totodată, întregul Cap. VI, din care face parte art. 46, re-glementează procedura de verifi care a averilor, confl ictelor de in-terese şi a incompatibilităţilor.

Prin urmare, având în vedere ceea ce s-a reţinut prin conside-rentele sus-menţionate, că tocmai aceste atribuţii exercitate de către Agenţie contravin prevederilor constituţionale, Curtea a con-statat că şi dispoziţiile art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale Cap. VI „Ve-rifi carea averilor, a confl ictelor de interese şi a incompatibilităţilor” (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înfi inţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt, la rândul lor, neconstituţionale, încălcând prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) şi (9), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Totodată, ţinând cont de aceleaşi prevederi ale art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi având în vedere că nici dispoziţiile cu-prinse în cap. I „Dispoziţii generale” (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 nu pot fi disociate în mod necesar şi evident de prevederile art. 46 din aceeaşi lege, deoarece instituie norme de procedură, Curtea s-a pronunţat şi asupra acestora.

Astfel, Curtea a constatat că, pentru aceleaşi considerente, dispo-ziţiile Cap. I „Dispoziţii generale” (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 privind înfi inţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţiona-le de Integritate sunt neconstituţionale, în măsura în care pre-văd competenţa Agenţiei de a efectua acte de cercetare şi de a întocmi acte de constatare referitoare la verifi carea averilor, a confl ictelor de interese şi a incompatibilităţilor şi de a sesiza, pe baza acestora, instanţele competente şi organele de urmărire penală.

În fi ne, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 142 alin. (1), „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei”, iar, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, supremaţia Legii funda-mentale este obligatorie, Curtea a decis să se pronunţe şi asupra dispoziţiilor din Legea nr. 144/2007 care prevăd obligativitatea publicării declaraţiilor de avere şi de interese pe pagina de inter-net a instituţiilor, precum şi transmiterea lor către Agenţie în ve-derea publicării lor pe pagina de internet a acesteia.

10 Controlul averilor, incompatibilităţilor şi confl ictelor de interese

În legătură cu aceste atribuţii, Curtea a reţinut că, potrivit art. 26 alin. (1) din Constituţie, autorităţile publice trebuie să respecte şi să ocrotească viaţa intimă, familială şi privată. Totodată, libera dezvoltare a personalităţii umane şi demnitatea omului, valori con-sacrate în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu pot fi concepute fără respectarea şi ocrotirea vieţii private. Dreptul la respectul şi ocro-tirea vieţii intime, familiale şi private face parte din categoria drep-turilor şi libertăţilor fundamentale, fi ind expres prevăzut şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevedere ce impune, în principal, obligaţia nega-tivă din partea autorităţilor statului de a nu face nimic de natură a stânjeni exerciţiul dreptului la viaţa privată.

În acest sens, Curtea a constatat că obligaţia prevăzută de lege de a se publica declaraţiile de avere şi de interese pe pagi-nile de internet ale entităţilor unde persoanele care, în conformi-tate cu prevederile legale, au obligaţia de a le depune, precum şi transmiterea acestora către Agenţie în vederea publicării pe pa-gina de internet a acesteia nesocotesc dreptul la respectul şi ocro-tirea vieţii private, consacrat prin art. 26 din Legea fundamentală, precum şi prin art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin expunerea nejustifi cată în mod obiectiv şi raţional, pe pagina de internet, a datelor referi-toare la averea şi interesele persoanelor ce au, potrivit legii, obli-gaţia de a depune declaraţii de avere şi de interese.

Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 11 lit. e), f) şi g), ale art. 12 alin. (2) şi ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 144/2007 privind înfi inţarea, organizarea şi funcţionarea Agen-ţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale, în măsura în care prevăd obligativitatea transmiterii declaraţiilor de avere şi de interese Agenţiei, în vederea publicării pe pagina de internet a acesteia, precum şi obligativitatea publicării lor pe pagina de in-ternet a entităţilor unde persoanele care, în conformitate cu pre-vederile legale, au obligaţia de a le depune.

Curtea a decis că, referitor la dispoziţiile art. 13, art. 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h) şi art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind în-fi inţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Inte-

Cuprins

Introducere _____________________________________________1

Capitolul I. Aspecte de constituţionalitate în materia legislaţiei privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice ________________________________________________3

1.1. Legea nr. 144/2007 – primul act legislativ privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate ____31.2. Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2010 şi declararea ca fi ind neconstituţională a celei mai mari părţi din Legea nr. 144/2007 __________________________________________51.3. Cauza Diaconu ___________________________________12

1.3.1. Rămânerea defi nitivă a Raportului de evaluare privind existenţa unei incompatibilităţi _________________________121.3.2. Confl ictul de natură constituţională generat de refuzul Senatului de a aplica decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ___________________________________________16

1.4. Cauza Mora (Decizia Curţii Constituţionale nr. 460/2013) __191.5. Cauza Cătăniciu (Decizia Curţii Constituţionale nr. 418/2014) şi efectul de bumerang al excepţiei de neconstituţionalitate ___________________________________25

Capitolul al II-lea. Aspecte privind conformitatea legislaţiei naţionale privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice cu dreptul Uniunii Europene ____________31

2.1. Decizia 2006/928/CE – temeiul legal originar al înfi inţării Agenţiei Naţionale de Integritate _________________________312.2. Lipsa de bază legală în dreptul comunitar a Deciziei MCV __322.3. Decizia MCV şi competenţele Uniunii Europene post-Lisabona ________________________________________342.4. Efectele jurisprudenţei recente a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia protecţiei datelor cu caracter personal asupra evaluărilor efectuate de Agenţia Naţională de Integritate ________________________________________37

XII Cuprins

2.4.1. Trimiterea preliminară în cauza C-201/14 Bara şi alţii ________________________________________372.4.2. Hotărârea CJUE în cauza C-201/14 Bara şi alţii ______402.4.3. Cadrul legislativ intern privind evaluările de integritate efectuate de ANI ___________________________________452.4.4. Respectarea dreptului UE în materia protecţiei datelor cu caracter personal în desfăşurarea activităţii de evaluare a ANI _____________________________________________46

Capitolul al III-lea. Felurile răspunderii administrative în mate-ria integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice __53

3.1. Răspunderea administrativă specială în materia dobândirii averii de către persoanele care exercită funcţii sau demnităţi publice _____________________________________________53

3.1.1. Elementele răspunderii administrative _____________533.1.2. Sancţiuni aplicabile ____________________________58

3.2. Răspunderea disciplinară specială în materia incompatibilităţilor. Defi niţie şi elemente constitutive __________603.3. Răspunderea disciplinară specială în materia confl ictelor de interese. Defi niţie şi elemente constitutive. Lămuriri privind defi niţia conţinută de art. 70 din Legea nr. 161/2003 __________653.4. Sancţiunile aplicabile în cazul incompatibilităţilor şi confl ictelor de interese _________________________________723.5. Stări de incompatibilitate privind funcţiile şi demnităţile publice _____________________________________________77

3.5.1. Incompatibilităţi cu calitatea de deputat sau senator ___773.5.2. Incompatibilităţi privind funcţia de membru al Guvernului şi alte funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală __________________833.5.3. Incompatibilităţi privind aleşii locali ________________863.5.4. Incompatibilităţi privind funcţionarii publici __________913.5.5. Incompatibilităţi privind pe membrii autorităţilor administrative autonome din administraţia publică centrală __943.5.6. Incompatibilităţi privind persoanele ce ocupă funcţii de demnitate publică în cadrul Administraţiei Prezidenţiale _____953.5.7. Incompatibilităţi privind magistraţii ________________96

3.6. Probleme de aplicare şi de interpretare a legii apărute în legătură cu regimul incompatibilităţilor _____________________98

Cuprins XIII

3.6.1. Reţinerea greşită a uneia dintre cele două funcţii incompatibile ______________________________________98

3.6.1.1. Reţinerea unei incompatibilităţi în legătură cu o funcţie care nu a fost deţinută de persoana vizată ____98

3.6.1.2. Incompatibilitatea nu este prevăzută de lege în forma reţinută de raportul ANI ___________________101

3.6.1.3. Lipsa legăturii dintre funcţii sau calităţi, care potrivit legii, dă naştere incompatibilităţii ___________101

3.6.1.4. Expirarea duratei mandatului de administrator __1043.6.1.5. Dizolvarea societăţii la care deputatul îndeplinea

funcţia de cenzor supleant _____________________1043.6.1.6. Insolvenţa societăţii şi ridicarea dreptului de

administrare ________________________________1053.6.1.7. Caracterul limitativ al incompatibilităţilor stabilite

de lege. Imposibilitatea extinderii unei incompatibilităţi la alte situaţii, funcţii, calităţi ____________________106

3.6.1.8. Renunţarea la una dintre calităţile incompatibile în termenul prevăzut de lege ____________________107

3.6.1.9. Raportarea la momentul efectuării formalităţilor privind societăţile în Registrul Comerţului __________108

3.6.2. Suspendarea raportului juridic care dă naştere situaţiei de incompatibilitate ________________________________109

3.6.2.1. Suspendarea activităţii societăţii la care persoana vizată era administrator ________________109

3.6.2.2. Suspendarea din funcţia care generează situaţia de incompatibilitate __________________________110

3.6.3. Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice nu poate da naştere unei incompatibilităţi _______________112

3.7. Categorii de situaţii de confl ict de interese _____________1133.7.1. Confl ictul de interese în exercitarea funcţiei de membru al Guvernului şi a altor funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală ______________1143.7.2. Confl ictul de interese privind aleşii locali __________1163.7.3. Confl ictul de interese privind funcţionarii publici _____1173.7.4. Confl ictul de interese privind pe membrii autorităţilor administrative autonome din administraţia publică centrală _ 1183.7.5. Confl icte de interese privind deputaţii şi senatorii ____119

XIV Cuprins

Capitolul al IV-lea. Procedura administrativă de evaluare în materia integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice ______________________________________________125

4.1. Declaraţiile de avere şi de interese ___________________1254.2. Aspecte comune privind evaluarea averii, incompatibilităţilor şi confl ictelor de interese _______________129

4.2.1. Obiectul şi limitele evaluării. Principiul „o funcţie – o evaluare – un raport” _______________________________1304.2.2. Activităţi specifi ce de evaluare desfăşurate de inspectorii de integritate ____________________________135

4.3. Procedura administrativă a cercetării averii de către Comisia de cercetare a averilor _________________________137

4.3.1. Aspecte de constituţionalitate privind Comisiile de cercetare a averilor ________________________________1394.3.2. Posibilitatea contestării ordonanţei de clasare pronunţate de Comisia de cercetare a averilor ___________142

Capitolul al V-lea. Procedura judiciară în materia asigurării integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice ____147

5.1. Contenciosul administrativ special în materia incompatibilităţilor şi confl ictelor de interese _______________147

5.1.1. Contestaţia împotriva rapoartelor de evaluare emise de Agenţia Naţională de Integritate. ___________________147

5.1.1.1. Observaţii generale _______________________1475.1.1.2. Instanţa competentă ______________________1485.1.1.3. Termenul de exercitare al contestaţiei ________1495.1.1.4. Părţile. Alte persoane care pot lua parte la

judecată ____________________________________1505.1.1.5. Regularizarea cererii ______________________1515.1.1.6. Reintroducerea contestaţiei, în caz de anulare a

cererii în cadrul procedurii de regularizare _________1575.1.1.7. Judecarea contestaţiei ____________________158

5.1.2. Recursul. Motiv special de revizuire ______________1605.2. Procedura judiciară în materia controlului averii dobândite de persoanele ce exercită funcţii şi demnităţi publice ________161

Concluzii _____________________________________________163

Cuprins XV

ANEXA NR. 1. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei _____________________________________________167

ANEXA NR. 2. Legea nr. 144/2007 privind înfi inţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate ______________195

ANEXA NR. 3. Legea nr. 176/2010 privind integritatea în ex-ercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modifi carea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfi inţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modifi carea şi completarea altor acte normative ______________219

ANEXA NR. 4. Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu fu ncţii de con-ducere şi de control şi a funcţionarilor publici _________________251