UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA”

FACULTATEA: ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZARE: CIG-ID

REFERAT

CONTABILITATE INTERNATIONALA

Prof.Conf.Dr. Sava Raluca

Studenti:

Enescu (Burlacescu) Ioana-Andreea

Burlacescu Marian

2016

IAS 2 – OMFP 1802/2014 1. INTRODUCERE

Contabilitatea stocurilor, este o tematică actuală, de mare interes, pentru multe entitǎţi datoritǎ

semnificaţiei sale asupra poziției financiare și a performanței. In principal, Contabilitatea

stocurilor trebuie privitǎ cu interes și responsabilitate de douǎ categorii de entitǎţi și anume:

a. entitatea de distribuție (comercialǎ), adicǎ un vânzǎtor cu amǎnuntul sau un vânzǎtor

en-gros, care are un singur cont de stocuri – stocul de marfǎ (bunuri avute la dispoziţia

sa, pe care le-a achiziţionat pentru a le revinde), și

b. producǎtorul, care are de regulă trei categorii de stocuri: materii prime, producţie în

curs de execuţie și produse finite.

Vom prezenta convergențele, dar și divergențele între IAS 2 - Stocuri și tratamentul contabil al

acestora în norma națională OMFP 1802/2014.

2. MOTIVELE REVIZUIRII IAS 2

Reduce sau elimină alternativele privind evaluarea stocurilor, redundanțele și aduce

îmbunătățiri;

Clarifică domeniul de aplicare în sensul că unele stocuri pentru care nu se aplică IAS 2, iar

alte stocuri aflate în aria de aplicare fac excepție numai în ceea ce privește evaluarea;

Unele stocuri nu sunt cuprinse în aria sa de aplicabilitate. Din aceastǎ categorie fac parte:

plantele, animalele sau produsele agricole recoltate, obţinute din aceste plante și animale. De

asemenea, Standardul Internaţional exclude contractele de construcţii ( IAS 11 – Contracte de

constructii) și instrumentele financiare (IAS 39), însǎ, principiile standardului pot fi aplicate

asupra acestor douǎ categorii, atunci când „se decide asupra modului de implementare a anumitor

aspecte ale standardelor excluse”.

Derogări de la aria de aplicabilitate

IAS 2 nu se aplică:

a. evaluarea următoarelor stocuri la valoarea realizabilă netă

a1. pentru stocurile deținute de producătorii de produse agricole și forestiere, produse

agricole după recoltare, minereuri și alte produse minerale dacă acestea sunt evaluate la

valoarea realizabilă netă;

VC = VRN

a2. stocurile deținute de brokeri-traderi de la bursele de mărfuri în condițiile în care sunt

evaluate la valoarea justă – costuri de vânzare;

b. costul stocurilor

b1. Nu se permite în costul de achiziție, recunoașterea diferențelor de curs valutar care rezultă

direct la achiziționarea stocurilor în valută, prin eliminarea tratamentului alternativ permis de

IAS 21 Efectele variațiilor de curs valutar;

Exemplu: Se cumpără în 01.07.N. un stoc de ambalaje în valoare de 10.000 Euro, 1Euro = 4,1323

lei cu decontare la 30.07.N. 1 euro = 4,3815

01.07.N Achiziția stocului de ambalaje în condiții normale de creditare

381 401 141.323 lei

Ambalaje Furnizori

30.07.N Plata stocului de ambalaje cu decontare amânată

٪ 143.815 lei

5124

Conturi la bănci în valută

401

141.323 lei

Furnizori

665 2.492 lei Cheltuieli cu diferențe de curs valutar

b2. Atunci când stocurile sunt achiziționate cu decontare amânată , diferența dintre prețul de

cumpărare pentru condițiile de creditare normală și suma plătită este recunoscută drept

cheltuială cu dobânda pentru perioada de finanțare.

Exemplu: Se cumpără în condiții de creditare normală la 01.07.N. un stoc de marfă în valoare de

100.000 lei cu decontare la 30.07.N. Decontarea se amân ă pentru data de 30.11.N,

pentru care s-a achitat suma de 102.667 lei.

01.07.N Achiziția mărfii în condiții normale de creditare

371 401 100.000 lei

Stocuri de

mărfuri Furnizori

30.11.N Plata stocului de marfă cu decontare amânată

٪ 5121 102.667 lei

Conturi la bănci în lei

401 100.000 lei

Furnizori

666 2.667

Cheltuieli cu dobânzile

b3. Consecvența formulelor de determinare a costurilor entitate trebuie să utilizeze aceeași formulă de determinare a pentru toate stocurile care au

natură și utilitate similară [IAS 2,IN11], Astfel SIC 1a fost înlocuit și introdus în IAS 2.

Interzicerea LIFO ca formulă de determinare a costului.

OMFP 1802/2014 permite aplicarea LIFO în determinarea costului aferent stocurilor la

ieșire.

b4. Recunoaștere drept cheltuială

IAS 2 elimină principiul corelării cheltuielilor cu veniturile, pentru situațiile în care intervine

o stornare a valorii stocurilor recunoscute înt-o perioadă anterioară.

Prezentarea informațiilor

Stocuri înregistrate la valoarea justă minus costurile de vânzare, trebuie prezentate în note.

Reducerea valorii contabile a stocurilor

Elimină prezentarea informațiilor despre stocuri înregistrate la valoarea realizabilă netă;

Prezentarea informațiilor cu privire a diminuarea valorii stocurilor recunoscute ca o cheltuială

a perioadei.

3. OBIECTIV

Descrie tratamentul contabil pentru stocuri. Oferă îndrumări referitoare la determinarea

costului si la recunoasterea ulterioară a acestuia ca și cheltuială inclusiv ajustările de valori pân ă la

valoarea realizabilă netă.

4. ARIA DE APLICABILITATE

Se aplică tuturor stocurilor cu excepția IAS 11 Contractele de construcție, IAS 32 și IFRS 9

Instrumente financiare și IAS 41 Agricultura.

Nu se aplică la evaluarea stocurilor deținute de:

producătorii de produse agricole, forestiere, minereuri și alte produse minerale, în

măsura în care acestea sunt evaluate la valoarea realizabilă netă. Modificările acelei

valori sunt recunoscute în profit si pierdere;

Exemplu: culturile agricole au fost recoltate sau minereurile au fost extrase; vânzarea este

asigurată printr-un contract forward sau există o garanție de stat sau când exist ă o

piață activă, iar riscul este minim în ceea ce privește producția nevândută.

Brokeri-traderi de la bursa de mărfuri care își evaluează stocurile astfel:[IAS 2, ,4].

Mărfurile sunt cumpărate în scopul vânzării cu o lichiditate rapidă, care generează un plus de

valoare din variațiile de preț sau din marja brokerilor traderi.[IAS 2,5].

Valoarea contabilă = Valoarea justă – costurile de vânzare

Brokeri-traderii sunt cumpărătorii sau vânzătorii de mărfuri pentru sine sau alții. Standardul nu

precizeazǎ clar dacǎ brokeri-traderii beneficiazǎ de opţiunea de a aplica valoarea justǎ sau IAS

2, sau dacǎ este obligatorie evaluarea la valoare justǎ. În practicǎ, pe baza formulǎrii din

standard, brokerii au opţiunea de a alege între valoarea justǎ și IAS 2.

Modificările valorii juste minus costurile de cedare se recunosc în contul 121..

5. REGULI DE DEFINIRE ȘI RECUNOAȘTERE A STOCURILOR

Atât norma naţionalǎ, cât și Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 2 Stocuri ne

oferǎ urmǎtoarea definiţie privind definirea stocurilor:

Definiție Stocurile sunt active:

• de ţinute pentru a fi vândute pe parcursul desf ăşurării normale a activităţii; sau

• în curs de producţie în vederea vânzării; sau

• sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în

procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

IAS 2, definire – Pentru furnizorii de servicii:

Bunuri cumpărate și deținute în vederea revânzării, inclusiv :mărfuri

cumpărate en-detail și deținute în vederea revânzării sau terenurile și alte proprietăți imobiliare

deținute în vederea revânzării; produsele finite, producția în curs de execuție, materiale

consumabile destinate utilizării în procesul de producție. [IAS 2, 8 ] costul serviciilor, pentru care

nu a recunoscut venitul aferent.

OMFP 1802/2014, definire:

Mǎrfurile sunt bunurile achiziţionate de o entitate cu scopul revânzǎrii sau produsele

predate spre vânzare magazinelor proprii;

Materiile prime reprezintǎ stocurile care participǎ direct la fabricarea produselor și

se regǎsesc în produsul finit;

Materialele consumabile care ajutǎ la procesul de fabricaţie însǎ nu sunt regǎsite în

produsul finit (combustibil, piese de schimb, ambalaje, ș.a)

Materialele de natura obiectelor de inventar – echipamente de protecţie, mobilier

ș.a

Produse sub formă de: semifabricate, produse finite și rebuturi, materiale

recuperabile, deșeuri.

Animalele și pǎsǎrile crescute și folosite pentru reproducţie, la îngrǎșat pentru a fi

valorificate sau pentru producţie – lânǎ, lapte, blanǎ;

Ambalajele refolosibile care pot fi pǎstrate de terţi temporar, cu obligaţia restituirii.

Producţia în curs de execuţie

Serviciile și studiile în curs de execuţie sau neterminate;

Bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi;

mașinile folosite numai ca material de demonstraţie cu durata de utilizare mai micǎ

de un an;

Stocuri cumpǎrate pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar

care sunt în curs de aprovizionare.

Activele cu ciclu lung de fabricaţie destinate vânzǎrii. Exemplu: ansambluri sau complexuri de locuinţe etc.

Concluzii, opinii, IAS 2 și OMFP 1802/2014

Atunci când vorbim de stocuri nu ne gândim doar la activele cu o valoare mică și cu

un ciclu scurt de fabricație, ci ținem cont în recunoașterea acestor elemnte și de obiectul de

activitate al intreprinderii în cauză. O situație specială pe care OMFP 1802/2014 o tratează,

este aceea în care un teren poate fi recunoscut ca stoc: dacă un teren este achiziționat cu

scopul construirii pe acesta de clădiri destinate vânzării atunci va fi înregistrat la stocuri,

convergent cu IAS 2;

Analizǎ comparativǎ a modului în care sunt definite stocurilor în cadrul standardului

de contabilitate IAS 2 Stocuri și în norma naţionalǎ, se observǎ cǎ, cea din urmǎ oferǎ o

prezentare mult mai detaliatǎ și mai complexǎ a elementelor ce pot fi cuprinse în categoria

stocurilor

6. IAS 2 ȘI OMFP 1802/2014 ÎNTRE ACORDURI ȘI DEZACORDURI CU

PRIVIRE LA DEFINIREA ȘI RECUNOAȘTEREA STOCURILOR

Convergență pentru definire. Definirea stocurilor, reprezintǎ o caracteristicǎ comunǎ a celor douǎ

cadre de raportare financiarǎ, ambele menţionând c ǎ acestea reprezintǎ bunurile deţinute în

vederea vânzǎrii, în curs de producţie sau pentru a fi folosite în procesul de fabricaţie.

Dezacord pentru recunoaștere – vezi schema nr.1

În cazul recunoașterii stocurilor, apar unele diferenţe între Standardul Internaţional de

Contabilitate – IAS 2 „Stocuri” și OMFP 3055/2009. Aceste diferenţe sunt analizate în schema

urmatoare:

Dezacord pentru recunoaștere

IAS 2 exclude contractele de construcţii din aria sa de aplicabilitate, acestea fiind definite în cadrul IAS 11

Contractele de construcții.

Contractele de construcții OMFP 1802/2014 recunoaște “ansamblurile sau complexurile de locuinţe

realizate de entitatǎţile ce au ca obiect principal de activitate obţinerea și

vânzarea de locuinţe” ca fiind stocuri ”.

Dezacord pentru recunoaștere IAS includ aceste tipuri de active în a ria de

aplicabilitate al standardului IFRS 5

„Active imobilizate de ținute în vederea

vânzării și activități întrerupte destinate

vânzǎrii”

Activele destinate vânzării

OMFP 1802/2014 precizea zǎ cǎ atunci când se decide ca o imobilzare corporalǎ sǎ fi e îmbunǎtǎţitǎ iar apoi vândutǎ, aceasta va fi transferatǎ în categoria stocurilor

7 .METODE DE EVALUARE A STOCURILOR ȘI PRODUCŢIEI ÎN CURS DE

EXECUŢIE PRIN IAS 2

IAS 2 Stocuri se preocupǎ de valoarea la care stocurile sunt recunoscute :

la intrare,

valoarea la care stocurile sunt descǎrcate din gestiune în momentul în care sunt realizate;

valoarea la care sunt recunoscute la încheierea fiecǎrui exerciţiu financiar dacǎ se

constatǎ o pierdere de valoare.

7.1. EVALUAREA INIŢIALĂ:

La intrare, stocurile sunt evaluate la cost. Acest cost poate îmbrǎca douǎ forme în funcţie de

modul de intrare al stocurilor în entitate, și anume:

Cost de achiziţie pentru stocurile achiziţionate;

Cost de producţie pentru bunurile obţinute în cadrul entitǎţii.

1. Costul de achiziţie este format din materii prime, materiale, mǎrfuri și cuprinde preţul

de cumpǎrare precum și „ alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care

se gǎsesc în prezent”. Aceste costuri sunt reprezentate de taxe de import, costuri de transport, taxe

nerecuperabile, costuri de manipulare ș.a. Se cunoaște faptul cǎ în costul de achiziţie nu este

inclusǎ taxa pe valoare adaugatǎ corespunzǎtoare. Însǎ excepţia de la aceastǎ regulǎ apare atunci

când sunt achiziţionate stocuri de cǎtre o entitate neplǎtitoare de TVA. În acest caz, întreprinderea

în cauzǎ va include în costul de achiziţie al stocurilor și valoarea TVA. Urmǎtoarele elemente nu trebuie incluse în costul stocurilor:

valori neobișnuite ale deșeurilor, manoperei și regiilor generale, costurile de

depozitare, decât dacǎ acestea se referǎ la procesul de fabricaţie înaintea începerii

unei noi faze de producţie, regiile de administraţie precum și costurile de desfacere.

2. Costul de producţie este aferent produselor finite și producţiei în curs și cuprinde:

manopera directǎ,

costurile aferente regiei de producţie

regia variabilǎ de producţie și regia fixǎ de producţie alocate capacitǎţii normale de

producţie, precum și alte costuri cum ar fi cele de proiectare și îndatorare. Costul de producţie cuprinde douǎ tipuri de cheltuieli: directe și indirecte.

Cheltuielie directe sunt aferente consumului de materii prime în

procesul de producţie și manoperei.

Cheltuielile indirecte sunt cheltuieli aferente întregului volum al producţiei care

pot fi repartizate pe fiecare tip de produs urmând o grilǎ de repartiţie. 7.1.2 Metoda costurilor standard

IAS 2 o recomandă ca utilă pentru simplificare dacă rezultatul aproximează costul.

Prima metoda care ia în considerare nivelurile normale ale materialelor consumabile,

manoperă, eficiența și utilizarea capacității de producție. Prin această metodă se determină calculul

anticipat al costurilor de producție, monitorizarea și controlul abaterilor de la aceste costuri. Pe

parcursul desfășurării procesului de producție, orice abatere de la ele poartă denumirea de abatere

de la real, de la condițiile normale de fabricație și se trece pe seama rezultatelor finale (profit si

pierdere) ale entității.

7.1.3. Metoda prețului cu amănuntul – Divergență cu OMFP 1802/2014 , Coeficient de repartizare a adaosului comercial, IAS 2 – nu prescrie coeficientul de repartizare

Este utilizată de entitățile care au ca obiect de activitate distribuția stocurilor cu un volum

mare de articole și cu mișcare rapidă. Metoda recomandată de IAS 2, prevede această tehnică de

evaluare atunci când articolele au marje similare și nu este facil în astfel de situații să se utilizeze

alte metode de determiare a costului. 7.1.4. Metoda identificării specifice a costului

Atunci când elementele de stoc sunt destinate pentru un anumit proiect și se pot atribui

costuri specifice fiecărui element de stoc, costul se determină prin identificarea specifică a

costurillor individuale. De regulă, costul acestor stocuri care nu sunt fungibile și a bunurilor

produse sau servicii fabricate sunt destinate anumitor proiecte.

Tratamentul contabil nu se recomandă atunci când stocurile cuprind o varietate mare de

elemente, care sunt de regulă fungibile. Este interesant de analizat în astfel de situații, metoda de

selecție a elementelor de stoc rămas pentru a estima efectul asupra performanței prin contul de

profit și pierdere.

Costul stocului este calculat prin deducerea din prețul de vânzare al stocului al procentului

corespunzător de marjă brută. Procentul utilizat este unul mediu pe fiecare grupă de stoc. 7.2. EVALUAREA ULTERIOARĂ IAS 2 Stocuri , precizeazǎ faptul cǎ, dupǎ momentul recunoașterii iniţiale, stocurile și producţia în

curs de execuţie se evalueazǎ la cea mai micǎ valoare dintre cost si valoarea realizabilǎ netǎ.

Valoarea realizabilǎ netǎ reprezintǎ preţul de vânzare estimat, mai puţin costurile estimate pentru

finalizarea bunului și costurile necesare vânzǎrii. Aceste estimǎri sunt luate pe baza celor mai

credibile dovezi din momentul în care are loc estimarea.Totodatǎ, în momentul estimǎrii trebuie luat

în calcul și scopul pentru care sunt deţinute stocurile. Amintim că norma nu se aplicǎ pentru

evaluarea stocurilor deţinute de produse agricole, forestiere și minereuri, în cazul în care acestea

sunt evaluate la valoarea realizabilǎ netǎ, pe baza unor practici bine stabilite în aceste sectoare.”

Este important de menţionat cǎ, orice diminuare a stocurilor pânǎ la valoarea realizabilǎ netǎ,

precum și orice pierdere a stocurilor trebuie recunoscutǎ drept cheltuialǎ în perioada în care are loc

diminuarea sau pierderea. 7.3. EVALUAREA LA IEŞIRE – IAS 2 Evaluarea la ieșire a stocurilor, așa cum menţioneazǎ IAS 2, se realizeazǎ fie prin:

metoda costului mediu ponderat (calculat la sfarșitul lunii sau dupǎ fiecare intrare), fie

prin metoda „primul intrat, primul iesit”(FIFO).

Un aspect important pe care dorim sǎ-l amintim, este interzicerea de cǎtre IAS 2 a metodei

de evaluare a stocurilor „ultimul intrat, primul iesit” (LIFO). Standardul nu perrmite utilizarea

acestei metode deoarece nu prezintǎ cu fidelitate fluxurile stocurilor, și mai mult decât atât s-a

observat cǎ folosirea formulei LIFO are la bazǎ considerente fiscale și prin urmare nu este

adecvatǎ ca tratament contabil. Impactul utilizǎrii celor douǎ metode este prezentatǎ în tabel nr.3:

Elementul din

situațiile financiare

LIFO FIFO

Costul bunurilor Mai ridicat deoarece sunt utilizate preţurile Mai scǎzut

vândute mai recente (în perioade inflaţioniste)

6 3 121 6 3 121

Venit Mai scǎzut deoarece costul bunurilor Mai ridicat

vândute este mai ridicat

Flux de numerar Mai ridicat deoarece impozitele sunt mai Mai scǎzut

mici

Capital curent Mai scǎzut deoarece activele circulante au Mai ridicat

(circulant) valoare mai scǎzutǎ.

Tabel nr.3, Impactul celor două metode asupra contului de profit sau pierdere și a poziției financiare

O scurtă privire a tabelului prezentat, și cum am arătat anterior anterior, LIFO nu reflectǎ

fidel performanţa întreprinderii, iar companiile tind sǎ utilizeze aceastǎ metodǎ pentru a obţine un

profit inferior cu scopul plǎţii unui impozit mai mic.

Evaluarea stocurilor și a producţiei în curs de execuţie reprezintǎ un proces foarte important

din cadrul entitǎţii, deoarece poate influenţa performanţa și fluxurile de numerar ale acesteia.

Modalitǎţile în care unele erori în evaluare pot influenţa fidelitatea situaţiilor financiare:

Eroare la evaluare Efect asupra performanței și poziției

financiare

Stoc iniţial supraevaluat cu 10. 000 lei Profit supraevaluat cu 11.000 lei

Stoc final subevaluat cu 17. 000 lei Profit subevaluat cu 17. 000 lei

Recunoaștere prematurǎ a veniturilor Subevaluarea stocurilor 3

aferente unei vânzǎri

Supraevaluarea creanţelor 41

Supraevaluarea profitului 121

Tabelul 4, Impactul erorilor de evaluare și estimare asupra poziției financiare și a performanței

8. METODE DE EVALUARE A STOCURILOR ȘI PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE

8.1. Evaluarea inițială – Convergență cu IAS 2

La valuarea iniţialǎ, costul stocurilor cuprinde toate sumele aferente achiziţiei și prelucrǎrii, precum

și alte cheltuieli necesare aducerii stocurilor în forma și locul în care se gǎsesc. Funcţie de

modalitatea de intrare în entitate, Costul stocurilor, îmbracǎ urmatoarele forme:

cost de achiziţie pentru stocurile cumpǎrate sub formă de: materii prime, materiale

consumabile, obiecte de inventar, mǎrfuri etc.

cost de producţie pentru stocurile fabricate: produse finite, producţie în curs de execuţie;

valoare de aport pentru stocurile primite ca aport la capital;

valoare de utilitate pentru stocurile primite cu titlu gratuit;

8.2. Evaluarea la bilanț – Convergență cu IAS 2

La întocmirea bilanţului, stocurile din entitate sunt evaluate la cea mai micǎ valoare dintre cost si

valoarea realizabilǎ netǎ, adicǎ valoarea ce ar putea fi obţinutǎ prin valorificarea acestora.

8.3. Evaluarea la ieșire – Divergență cu IAS 2

Evaluarea la ieșire a stocurilor conform normei naţionale se realizeazǎ prin una dintre urmǎtoarele

metode:

· costul mediu ponderat (CMP);

· primul intrat - primul ieșit (FIFO);

· ultimul intrat - primul ieșit (LIFO).

Conform OMFP 1802/2014, cele trei metode de evaluare a stocurilor la iesire pot fi descrise astfel:

Metoda FIFO presupune faptul cǎ bunurile ieșite din entitate sunt evaluate la costul de achiziţie sau

de producţie al primului lot de produse similare intrat în entitate.

Metoda LIFO presupune faptul cǎ bunurile ieșite din entitate sunt evaluate la costul de achiziţie sau

de producţie al ultimului lot de produse similare intrat în entitate.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune faptul cǎ, bunurile ieșite din entitate sunt

evaluate la un cost calculat ca medie ponderatǎ între costurile bunurilor similare aflate in stoc la

începutul perioadei și costurile bunurilor similare care au intrat în entitate pe parcursul perioadei.

8.4. Metode de evaluare a producției în curs de execuție – Convergență cu OMFP

Orice entitate care produce trebuie să-si previzioneze costul printr-o antecalculație de preț, pentru a

planifica costul unitar de producție.

Cunoașterea costului produselor realizate de întreprindere, este esenţialǎ din mai multe cauze:

pentru a evalua stocurile;

fixarea preţurilor de vânzare;

pentru analiza rentabilitǎţii produselor;

evaluǎrii capacitǎţii de a controla și reduce costurile.

Se disting douǎ tipuri de produse în analiza costului producţiei:

Produse finite realizate în serie;

Produse realizate la comandǎ.

Este motivul pentru care cheltuielile întreprinse de entitate pentru producerea acestor

douǎ categorii de bunuri trebuie alocate corespunzǎtor.

Cheltuielile generate de producţia de bunuri în cadrul entitǎţii, reflectǎ consumul de resurse

necesar acestui proces – materii prime, manoperǎ, cheltuieli administrative ș.a, și au fost

prezentate și analizate anterior, în analiza evaluǎrii iniţiale a producţiei în curs de execuţie.

Pentru evaluarea costului de producţie, este nevoie de analiza cumulativǎ a

cheltuielilor implicate în procesul de fabricaţie, natura acestora, a ponderii lor în produsul

finit, dar și a destinaţiei produselor obţinute.

Atât Standardul Internaţional de Contabilitate – IAS 2 „Stocuri”, cât și OMFP

1802/2014 prevǎd evaluarea producţiei în curs de execuţie la un cost ce reflectǎ fidel totalitatea

resurselor consumate în producerea respectivului produs.

9. DIVERGENȚE EXISTENTE ÎNTRE EVALUAREA STOCURILOR CONFORM

IAS 2 ȘI OMFP 1802/2014

Diferenţele existente între cele douǎ cadre de raportare financiarǎ cu privire la evaluarea

stocurilor, se regasesc în toate cele trei momente în care întreprinderea este nevoitǎ sǎ evalueze

stocurile și producţia în curs de execuţie. Astfel, diferenţele existente sunt evidenţiate în Tabelul

nr.5

Elementul supus

comparării IAS 2 STOCURI OMFP 1802/2014

ACTIVE BIOLOGICE

IAS 2 nu se aplicǎ pentru evaluarea stocurilor de produse agricole, forestiere, minereuri și producţie agricolǎ care aparţin producǎtorilor, acestea fiind evaluate pe baza practicilor stabilite în acel sector

OMFP 1802/2014 se aplicǎ tuturor animalelor, plantelor crescute și folosite pentru producţie și reproducţie

BROKERI - TRADERII

IAS 2 nu se aplicǎ brokeri – traderilor care achiziţioneazǎ marfǎ în vederea obţinerii de profit datoritǎ fluctuaţiilor preţului pe piaţǎ. Aceștia evalueazǎ stocurile la valoare justǎ minus costurile de vânzare

OMFP 1802/2014 nu face nici o precizare referitoare la aceastǎ situatie

EVALUAREA

STOCURILOR LA

IEŞIREA DIN

ENTITATE

IAS 2 a exclus utilizarea metodei de evaluare a stocurilor la ieșire – ultimul intrat, primul ieșit (LIFO)

OMFP 1802/2014 permite utilizarea tuturor celor trei metode de evaluare a stocurilor la ieșire: FIFO, LIFO și costul mediu ponderat (CMP)

REDUCERI

COMERCIALE

IAS 2 nu face distincţie între diferitele tipuri de reduceri de preţ, toate diminuând costul de achiziţie

În 1802/2014 se face distincţie atât între natura reducerilor (finaciare, comerciale), tipul acestora (rabat, remizǎ, risturn), cât și între momentul acordǎrii acestora (la momentul facturǎrii sau ulterior). Reducerile financiare nu sunt deduse din costul de achiziţie, ci sunt recunoscute ca venituri financiare. De asemenea, reducerile comerciale primite ulterior ajusteazǎ cheltuielile din exploatare