Consecintele traumelor din copilarie asupra dezvoltariiemotionale si sociale a adultului

Trauma psihologic este un tip de deteriorare a psihicului care se produce ca urmare a producerii unui atac asupra psihicului uman. Psihologii au definit trauma ca un eveniment de o intensitate foarte mare, eveniment care apare n viaa individului i care depete posibilitile sale de adaptare.

CAUZELE TRAUMEI Abuzurile din copilrie sunt o surs foarte ampl de traume la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai puin echipai n a face fa factorilor stresori. Cauzele tipice i pericolele de traume psihologice sunt:Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hartuirea, violenta domestica sau amenintarile verbale. Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele i eruptiile vulcanice, razboiul sau alte violene n mas , de asemenea, pot provoca traume psihologice.Expunerea pe termen lung la situaii extreme, cum ar fi saracia sau formele mai uoare de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizant. n cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potenial traumatic deosebit, doar ntr-un singur eveniment. De asemenea chiar i violenele relativ uoare, acceptate nc de societatea romneasc ca parte a mecanismului de disciplinare a copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai ales c ele vin din partea unor persoane din interiorul familiei. Traumele psihologice pot nsoi traume fizice sau pot exista independent.

ABUZURILE ASUPRA COPIILOR Abuzurile asupra copiilor se refera la orice forma de maltratare fizica, sexuala sau emotionala la care este supusa o persoana in copilarie, acasa, la scoala, in comunitate sau in grupuri sociale. Exista mai multe tipuri de abuzuri care isi pun amprenta definitiv asupra psihicului unei victime- Abuzurile fizice. Implica agresiunile fizice exercitate de un adult asupra unui copil, soldate cu vatamarea corporala a victimei. - Abuzurile sexuale. Reprezinta abuzul fizic al unui copil in vederea obtinerii stimularii sexuale sau a profitului material. - Abuzurile emotionale. Se refera la producerea de defecte psihologice si sociale in dezvoltarea unui copil, in urma unor comportamente precum rastitul, atitudinea dura si ostila, privarea de atentie, criticile exagerate sau denigrarea personalitatii unui copil. - Neglijarea. Se refera la esecul unui parinte sau tutore in a asigura unui copil hrana, imbracaminte, adapost, ingrijiri medicale sau supraveghere, pana in punctul in care sanatatea, siguranta si bunastarea minorului sunt amenintate. Aici se clasifica si privarea de atentie, afectiune si grija. Toate tipurile de abuz asupra copiilor prezinta consecinte emotionale, intelectuale, cognitive si comportamentale, care stau la baza instalarii tulburarilor de personalitate observate in conduita viitorului adult.

EFECTELE TRAUMELOR DIN COPILARIE LA VARSTA ADULTAStatisticile medicale arata ca pana la o treime din copiii neglijati sau maltratati ajung sa manifeste acelasi comportament abuziv atunci cand devin la randul lor parinti, profesori sau tutori legali. Acest ciclu vicios al violentei nu poate fi eliminat, daca victimele nu beneficiaza de ajutor psihiatric pentru a-si controla traumele trecutului.Printre posibilele consecinte ale abuzurilor din copilarie, indiferent de natura lor, se numara: - autoblamarea; - cosmarurile recurente; - insomnia; - teama fata de lucrurile asociate cu abuzul (obiecte, mirosuri, locuri etc.); - stima de sine scazuta; - disfunctiile sexuale; - durerile cronice; - dependenta de substante; - autovatamarea; - tulburarile somatice; - sindromul de stre post traumatic; - anxietatea; - tulburarile de personalitate; - tulburarile alimentare; - comportament pasiv-agresiv; - victimizarea; - deficientele functiilor neuropsihologice (atentie, gandire, limbaj, memorie si socializare).

STUDIU DE CAZMaria (26ani)solicita suport psihologic datorita traumelor care i-au afectat viata si pentru ajutor de specialitate in detasarea de trecut. Este studenta in ultimul an la o facultate cu profil umanist. Vorbeste puin, are o agresivitate ascunsa, i e frica de singuratate, se considera nici frumoasa, nici urta.

ISTORIA TRAUMELOR SALE:

Prinii Mariei au avut o relatie vulcanica, tatal era pseudoprezent, iar mama agresiva. Pentru c era preferata tatalui, mama o considera calul ei de bataie pentru zilele ei proaste.La 5 ani mama a pus-o cu mainile pe fierul de calcat incins deoarece a crezut ca a furat niste bani din casa; batai numeroase si alte maltratri fizice ulterioare. La 8 ani parintii au divortat, iar tatal a rupt relatia parentala cu ea. Maria este a doua din cele doua fiice, iar sora ei, mai mare decat ea cu apte ani, a contribuit la cresterea ei, dupa divortul prinilor. Sora mai mare a fost tot timpul preferata si protejata mamei.Cele dou surori erau adesea lasate singure, responsabilizate n pastrarea ordinei in casa si in a-si pregati singure de mancare sau a-si face lectiile.La 18 ani si-a inceput viata sexuala cu un derbedeu. S-au despartit amiabil, apoi a fost violata de acesta. Dupa acest eveniment, Maria a inceput sa consume alcool si tutun Timp de 6 ani nu a putut avea o relatie cu un barbat. Dupa aceea a avut un prieten 3 luni si altul 11 luni. Amandoi erau agresivi. Acum se simte deprimat si nonasertiva.

Rezultatul agresiunii i umilintei a fost ca Maria s-a convins ca era proasta, ca spunea doar lucruri nepotrivite, n timp ce altii erau mult mai detepti dect ea. Decizia ei a fost s nu vorbeasca, sa nu-i exprime opinia, ceea ce concorda cu recomandarile surorii ei : tu sa taci si sa faci ce zic eu. Sentimentul de ruine prindea forma ca urmare a acordarii cu parerile pe care mama ei le avea despre ea: tu eti de vin pentru tot.

OBIECTIVELE TERAPIEI:

Obiectiv principal: schimbarea perspectivei de viata si a opiniilor gresite Obiective secundare: a. Ajutarea pacientei sa identifice problemele care ii creeaza stari afective negative b. Ajutarea acesteia sa constientizeze resursele adaptative pe care le are la dispozitie pentru a face fata dificultatilor c. Invatarea unor metode simple de depasire a momentelor dificile d.Formarea unor deprinderi de autoajutorare. e. Intarirea eului si a imaginii de sine; acceptarea trecutului traumatic .

CONCLUZIILE SCENARIULUI N RELAIILE CU CEILALI

Dorinta de a se face puin vizibila si de a fi ignorata intretineau convingerea ei ca nu este OK. Mai mult dect att, din punct de vedere fiziologic, vocea ei a fost ,, blocata de trauma si a ramas vocea unei fetie de 5 ani, de la care nu s- ar fi putut pretinde nelepciune i inteligen. Vocea ei de copil era de fapt o somatizare a memoriei implicite. Terapia i-a permis s integreze aceast traum si fixatia fata de ea insasi, iar cuvintele psihologului de validare a experientei ei, i-au permis sa-si restituie valoarea si intelegerea de sine. Maria a inteles ca nu este invizibila si nici nu este atacata, si, ca de fapt, nevoia de impact il solicita pe celalalt sa aiba grija de nevoile ei. A invatat ca este normal si acceptabil sa fie diferita de ceilalti, sa aiba gnduri, sentimente i comportamente diferite, fr a fi respinsa sau atacata.