Conceptia despre originea si rolul profitului doctrinei mercantiliste

Conceptia despre originea si rolul profitului doctrinei mercantiliste Izvorul profitului i deci al cumulrii de bogie, de capital, era, dup aceiai apreciere, comerul, circulaia mrfurilor, mijlocite de bani i n mod deosebit, comerul exterior. Fr s intre n prea multe detalii privind mecanismul de funcionare a economiei de pia, mercantilitii au considerat c sporul de bani pe care-l ncasa negustorul, comparativ cu cheltuielile fcute pentru a aduce produsele respective pe pia, rezulta din diferena de pre , din faptul c acestea erau vndute la un pret mai mare dect preul la care au fost achiziionate. Astfel, s-a ajuns la concluzia c sfera economic n care se creeaz i se realizeaz profitul ar fi circulaia mrfurilor, comerul, pierznd din vedere faptul c dac lucrurile sunt privite, nu n mod individual, ci la scara ntregii societi, atunci fiecare negustor apare pe pia n dubla ipostaz, att de vnztor, ct i n calitate de cumprtor, ceea ce nu mai poate explica surplusul de valoare obinut, deci nici profitul, nici sporirea avuie naionale. Aceast slbiciunii teoretic a mercantilitilor va fi explorat din plin de adversarii i criticii lor de mai trziu, economitii liberali clasici.

Totui, se poate afirma cu certitudine c, prin trecerea la economia de schimb, avuia este eliberat din limitele valorii de ntrebuinare i ncadrat n spaiul valorii de schimb. Aceast mutaie va permite amplificarea continu a bogiei i a posibilitilor de acaparare a ei. Comerul de mrfuri i de bani devine astfel, cea mai profitabil sfer a economiei.Cu toate c mercantilismul a fost contestat i vehement criticat de ctre adepii liberalismului clasic i neoclasic n ceea ce privete rolul esenial pe care acetia l acord statului n susinerea economiei intervenie socotit drept o piedic n calea afirmrii liberei iniiative a agenilor economici i a funcionrii economiei de pia, totui, acest curent de gndire economic are meritul de a fi mbinat n mod eficient teoria cu practica, de a fi pus politicul n slujba economicului. Statul i politica sa devin eficiente, susin mercantilitii, doar n msura n care se sprijin pe bogie ct mai mare i n continu cretere. Profitul poate creste prin marirea volumului tranzactiilor si prin asigurarea deplinei lor libertati; regimul de protectie nu este necesar; se poate cumpara si scump daca se revinde cu surplus. Grija este aceea a asigurarii pe termen lung a unui sold activ al balantei globale, exportand masiv produse fabricate si importand strictul minim necesar consumului national. Mercantilitii au fost gnditori pragmatici. n centrul ateniei lor au stat problemele economice practice, cu precdere msurile de politic economic pe care trebuia sa le ia statul pentru desfurarea eficient a afacerilor, creterea profitului oamenilor de afaceri i sporirea avuiei naionale. Temelia politicii economice mercantiliste este ideea prezenei i interveniei active a statului n economie, att ca agent economic de sine stttor, ct i, mai ales, pe plan extern, printr-o minuioas i sever politic protecionist n favoarea ntreprinztorilor naionali, limitnd concurena ntreprinztorilor strini.

Mercantilismul in Franta

Unul dintre cei mai mari mercantilisti francezi a fost Antonie de Montchrestien.Lui A. Montchrestien ii revine meritul de a fi elaborat termenul de economie politica.El a scris in anul 1615 Tratat de economie politica dedicat regelui si reginei , in care apare ca un mare aparator al celei de-a treia stari, dup aparerea sa, in cea mai mare parte din negustori si comercianti.Negustori afirma el sunt foarte utili statului.

Montchrestien doreste ca Franta sa devina stat puternic si bogat.Doctrina sa se bazeaza pe principiile interesului individual ca motor al activitatii economice pe ideea ca diviziunea muncii contribuie la cresterea productivitatii muncii,ca productivitatea muncii industriale este superioara celei agricole. Filozofii scria el - sustin ca scopul este cauza, iar comertul este intr-un anume fel scopul principal al diferitelor meserii.Aici se observa ideea, sustinuta de el. ca circulatia are primat fata de productie.el apara din toate punctele de vedere profiturile negustorilor.Daca nu ar exista la ei setea de castig, care-i obliga sa ignore riscul si pericolele, scrie el, ei ei nu s-ar fi hotarat sa se supuna atator pericole pe uscat ca si la pericolele de scufundari pe mari.

Montchrestien stia ca profitul este rezultat al instrainarii, dar foloseste, aceasta teorie mercantilista impotriva negustorilor straini.In comertul interior pierderea unuia este egalata de castigul altuia si astfel tara in intregime nu pierde. In comertul exterior negustorii straini scot avutia din tara, saracind-o.

Colbert (1616-1683) a pus in opera o politica economica care i-a purtat numele.Colbertilismul reprezita un amestec de etatism, liberalism si nationalism.

Pe plan intern el a practicat interventia masiva a statului pentru a edifica si intari industria si pentru a reglementa activitatea economica.Prima directie a urmarit crearea in mod nemijlocit, de catre stat, a unor manufacturi sau acordarea de facilitati pentru construirea lor : prime pentru instalare si punerea in functiune, imprumuturi cu dobianda mica, fiscalitate redusa.Cea de-a doua viza o reglementare minutioasa, dar mai ales cu caracter tehnic, si organizatoric; ea se refera la drumul parcurs de produs, care trebuie sa fie de inalta calificare, sa aiba aspect comercial.

Pe plan extern, Colbert a impus restrangerea importurilor si stimularea exporturilor, pentru a obtine o balanta comerciala activa. De asemenea a promovat un comert agresiv, sprijinit de o politica de cucerirecare, uneori, a transformat competitia comerciala in razboaie.Colbert si opinia franceza a vremii sale pornea de la ideea ca francezii pot sa produca totul, iar strainii nu.Acestia trebuie siliti sa importe de la francezi.