Teorie, ipotez, variabil

CONCEPTE SI TERMENIIPOTEZA

Ipoteza este o supoziie, o presupunere, o conjectura sau o explicaie provizorie enunata pe baza unei fapte, conexiuni si legi cunoscute cu privire la anumite legturi dintre probleme, fcut in scopul de a explica un fenomen, de a explica o problema, fiind exprimata de regula prin raionamente logice. In sens logic nseamn o supoziie, o premisa sau un punct de plecare a unui argument. O ipotez este o propoziie specific de predicie. Ea descrie n termeni concrei ceea ce ne ateptm s obinem n studiul nostru.

Etimologic, termenul de ipotez deriv din limba greac veche: termenul de hupothesis, desemnnd aciunea de punere (thesis, these) dedesubt (hupo). Ipoteza presupune construcii ale gndirii inventive pentru a modela ceea ce nu se cunoate nc dar se bnuiete datorita prefigurrii. A crea ipoteze consta in a imagina necunoscutul pe baza cunoscutului adic a raiona prin analogie in prefigurarea cunoscutului. Astfel neleasa ipoteza apare ca o explicaie verosimila dar provizorie a faptelor, o construcie destinata verificrii. Ea nu este nici supoziie in ntregime gratuita nici principiu categoric. Prin natura ei, ipoteza este o interpretare problematica. Punctul de plecare in cercetarea tiinifica l constituie o teza provizorie ce urmeaz a fi verificata. Aceasta ipoteza de plecare trebuie evaluata sub aspectul gradului de probabilitate. Operaia este pur raional. Formularea unei ipoteze este o anticipare a unui rspuns posibil. Ipoteza poate fi generat de faptele aprute n cursul observaiei sau dedus din teorii, legi, principii, etc.

Elaborarea unei ipoteze presupune trecerea n revist a unei cantiti mari de informaii cu privire la problema studiat. Acesta este momentul creator n cercetarea experimental, traducerea ideii ntr-o propoziie testabil. Valoarea unei ipoteze const n faptul c ea asigur progresul cercetrii i ofer explicaia unui ansamblu de date.

Nu toate studiile au ipoteze. Uneori studiul poate fi unul explorativ. Acesta nu are o ipotez formulat, scopul lui fiind de a explora mai adnc un anumit fenomen pentru a formula ulterior o ipotez sau o predicie ce va fi verificat prin alt cercetare.

Ipoteza odat formulat trebuie verificat. Verificarea se face n contextul unei cercetri. Un set de ipoteze se constituie ntr-o teorie. Exist o serie de motive pentru care ipotezele sunt necesare:

- necesitatea determinrii i delimitrii domeniului de cercetare;- o ipotez ghideaz colectarea datelor, analiza i interpretarea lor.

n cele mai multe cazuri, ipotezele se refer la verificarea unor relaii care se stabilesc ntre dou variabile, ceea ce ne permite s spunem c ipoteza respectiv conine o posibil soluie la problema aflat n studiu.

Kerlinger (1964) definea ipoteza ca fiind un enun conjunctural despre relaia dintre dou sau mai multe variabile. Legtura dintre variabile propus prin ipoteze este o relaie posibil, nu una cert; ipoteza este deci o explicaie plauzibil care urmeaz a fi verificat n cercetare prin datele care se obin.

Ipoteza, ca judecat de posibilitate, cuprinde n sine o ntrebare i un rspuns. O ntrebare, pentru c se imagineaz o corelaie ntre dou variabile i un rspuns pentru c se intuiete legtura ce urmeaz s fie confirmat sau nu n urma cercetrii.

Formele ipotezei sunt: Dac X atunci Y sau Cu ct X cu att Y. Din punct de vedere logic, ipotezele sunt implicaii materiale. Ipoteza este fals daca antecedentul (X) este adevrat, iar consecventul (Y) este fals. Exemple de ipoteze sunt: Dac dou colectiviti sunt n conflict, atunci coeziunea membrilor n interiorul colectivitii creste. i Cu ct poziia n ierarhia organizaional este mai mare, cu att satisfacia profesional este mai mare.

Valoarea de adevr a ipotezei implicaia poate fi redat prin intermediul unei matrici. ns, n sociologie, deducerea unor ipoteze din teorie poate fi o cale mai puin folosit. Din ea pot fi deduse ipoteze confirmate cu nivel maxim de generalitate, din acestea pot fi deduse ipoteze de nivel intermediar, iar din ultimele ipoteze de nivel minim (ipoteze de lucru). Numai prin intermediul ipotezelor de lucru, de nivel minim, pot fi testate ipotezele de nivel intermediar i cele de nivel maxim, deoarece prin intermediul celor dinti poate fi verificat (pe cale empiric) valoarea lor de adevr.Ipotezele trebuie s fie testabile, specifice i precise, s conin formulri clare, s numeasc variabile i s descrie relaiile care se stabilesc ntre ele.

Potrivit lui S. Chelcea (2001), ipotezele trebuie s ndeplineasc 10 condiii pentru a fi valide:

generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea,predictivitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea i utilitatea.

1. Generalitatea se refer la faptul c o ipotez trebuie formulat astfel nct relaiile dintre variabile s fie adevrate indiferent de condiiile spaio-temporale.

2. Complexitatea se refer la numrul de variabile care sunt cuprinse ntr-o ipotez. Ipotezele de nivel 1 au doar dou variabile corelate, ipotezele de nivel 2 au trei variabile corelate; se poate merge pan la ipoteze de nivel 3, cu patru variabile corelate.

3. Specificitatea privete numrul de valori pe care le pot lua variabilele respective.

4. Determinarea privete obiectivitatea ipotezei respective, n sensul c nu putem enuna o relaie ntre dou variabile dintre care una este imposibil de evaluat.

5. Falsificabilitatea privete formularea enunului ipotetic. n aceast privin vorbim despre ipotezele de tipul "i da, i nu".

6. Testabilitatea se refer la condiiile de verificare a ipotezei, n sensul c, cu ct o ipotez este mai concret, cu att ea poate fi verificat mai uor.

7. Predictivitatea se refer la faptul c o ipotez are funcia de a descrie i explica anticipativ procesele, relaiile, evenimentele psihice.

8. Comunicabilitatea privete formularea enunului: enunul unei ipoteze trebuie s ndeplineasc condiii de inteligibilitate, astfel ca ea s fie decodificat identic att de cel ce o formuleaz, ct i de cel ce o citete.

9. Reproductibilitatea se refer la posibilitatea de a repeta un demers de cercetare, adic posibilitatea de re-validare a ipotezei de ctre ali cercettori.

10. Utilitatea se refer la faptul c o ipotez, prin confruntarea cu realitatea, poate fi total validat, parial validat sau invalidat. Infirmarea unei ipoteze nu nseamn neaprat c acea ipotez este eronat.

O ipotez poate avea numai un succes limitat n ndeplinirea acestor cerine. Gradul de succes este o cale de a determina dac o ipotez este valoroas din punct de vedere tiinific. O ipotez valoroas este, n general, considerat a fi una care este precis formulat, raional i economicos asociat la nelegerea noastr, la un larg ir de comportamente, i care poate fi testat i verificat n multe situaii.

Tipuri de ipoteze:

Ipoteza de cercetare i ipoteza de nul.

Ipoteza de cercetare este presupunerea formulat de cercettor, pe care dorete s o testeze. Spre exemplu, investigm efectele unui nou program de lucru pentru angajai i formulm ipoteza c acest program va reduce absenteismul angajailor.

Ipoteza statistic sau de nul susine opusul ipotezei de cercetare, adic noul program de lucru nu va reduce absenteismul angajailor.

Din moment ce aceste dou ipoteze susin lucruri opuse, doar una din ele va fi confirmat. Infirmarea ipotezei de nul echivaleaz cu confirmarea ipotezei specifice.

Ipoteza general i ipotezele operaionale sau de lucru

Ipoteza general este de fapt momentul stabilirii ipotezei cercetrii i ea exprim relaia dintre variabilele investigate. Ipoteza general este rodul observaiilor noastre sau provine dintr-o teorie. Are mai mult un caracter constatativ. Ipoteza general transcrie ntr-o relaie (destul de general prezentat) problema de via pe care noi am observat-o sau ne-a fost sugerat. De ex. Personalitatea profesorului se asociaz cu performanta lui didactic.

Ipotezele operaionale sau de lucru sau specifice vin s aprofundeze relaiile stabilite n ipoteza general. n ipoteza operaional trebuie s anticipm tipul relaiei dintre variabile. De ex. Extraversia, ca factor de personalitate, se asociaz pozitiv cu modul n care profesorul relaioneaz cu studenii.

Avnd n vedere nivelul de complexitate al studiului sau numrul de variabile cu care operm, numrul ipotezelor specifice poate fi mai mare (n limitele rezonabile 2 4). Un studiu bine coordonat ar trebui s ne conduc la confirmarea ipotezelor, dar este ct se poate de normal ca unele ipoteze s nu se confirme i asta este oricum un ctig pentru cunoatere.

Sursele ipotezelor pot fi urmtoarele: opiniile noastre, observaiile sau experimentele; cercetarea nsi; teoriile.

Exemple de ipoteze cu mai multe variabile:

Ipoteza cu doua variabile: "cu cat o mama este mai protectoare cu att ansa copilului de a dezvolta disfuncii afective la maturitate este mai mare"

Ipoteza cu trei variabile apare cnd la ipoteza cu doua variabile se mai adaug si variabila "timp: cu cat o mama este mai protectoare si pe o perioada mai mare de timp cu att ansa copilului de a dezvolta disfuncii afective la maturitate este mai mare."

Ipoteza netestabila: "relaiile interpersonale depind de influenta planetara din galaxia noastr." Ipoteza testabila: relaiile interpersonale depind de gradul de agresivitate al efului."

Pentru a conduce la rezultate valide ipoteza de cercetare trebuie sa fie:

- operaionala - sa precizeze operaiile concrete care trebuiesc efectuate in sensul valid.

- riguros tiinifica - sa nu se fac precizri cantitative cu privire la evoluia unor variabile in timpul studiului.

- originale - sa surprind relaii noi intre variabile.

- sa fie validabile - sa poat fi confirmata pe parcursul studiului.Formularea ipotezei

Formularea ipotezei presupune gsirea rspunsului la cteva ntrebri corelate:

1. care este problema si ce tim si ce nu tim despre ea?

2. cum putem ptrunde in intimitatea faptelor pe care le reflecta?

3. pe ce cale o putem verifica?

Ipoteza odat configurata devine teorie si pe un alt plan practica nemijlocita. Cercetarea are un "sfrit deschis" pentru ca noile informaii si date la care s-a ajuns prin verificarea ipotezelor aplicate in practica sugereaz alte ipoteze pe baza crora se iniiaz alte cercetri. (o ipoteza valida dezvolta o ramificaie de alte ipoteze.

Modaliti 1.observarea faptelor inclusiv a faptelor aprute intr-un experiment. in acest caz ipoteza are un caracter inductiv.

2.prin deducerea din relaii cunoscute deja, dintr-un principiu si in acest caz are un caracter deductiv. Inducia completa = formularea corecta a ipotezeiInducia incompleta = nsctoare de noi ipoteze

Se poate elabora prin deducie:

raionament deductiv condiional: daca A este adevrat si B este adevrat raionament deductiv disjunctiv: ori A ori B este adevrat raionament deductiv relaional: ce relaie este intre x si y in condiiile z?

raionament deductiv .... : "cu cat .... cu att"

In procesul elaborrii ipotezei studiul trece in revista un numr mare de cunotine, le compara, le confrunta, le organizeaz descoperind similaritatea dintre ele. Astfel ipoteza elaborata va servi drept ghid in organizarea studiului propriu-zis.

nafara acestei modaliti logice ipoteza mai poate fi exprimata prin afirmaii, negaie, naraie, povestire, punerea problemei in multiplele ei variante. Dar din toate acestea trebuie sa reias "ceva" care nu este cunoscut si se vrea cunoscut pentru a gsi in cel mai bun caz cauzele fenomenului respectiv. Dup formularea ipotezei urmeaz verificarea ei prin experiment, prin calcul statistic prin parametrii de baza iar apoi prin teste statistice specifice: test t, z, F...

Cerine implicate in ipoteza:1. noncontradicia - sa fie in acord cu teoria, faptele, cu practica.

2. sa aib capacitate explicativa.

3. sa sugereze un cat mai mare numr de consecine care pot fi verificate.

4. sa aib un bun coninut ca informaie.

5. sa permit previziuni de noi evenimente si fapte.

Caracteristicile ipotezei: 1. ipoteza se nate dintr-o problema care se vrea rezolvata.2. implica un proces de gndire si reflectare asupra fenomenului pus sub observaie.3. are un caracter probabil. 4. justeea posibila si amploarea presupunerii rezulta din integritatea ipotezei intr-un sistem de cunotine si transformarea ei in explicarea fenomenului. Dezvoltarea ipotezei Ipoteza se nate dintr-o problema si tinde ctre o explicaie cat mai buna. Ea se desfoar ca un proces dinamic de la anticiparea unui adevr spre consolidarea lui. Se deosebesc patru faze ale unui proces de dezvoltare a ipotezei:

1.observarea fenomenului, faptului, problemei pentru care nc nu aveau o explicaie satisfctoare.2. elaborarea unei conjecturi si a unei ipoteze.3.analiza ipotezei, examinarea consecinelor ipotezei. 4. verificarea ipotezei care are loc in urmtoarele condiii:

a) cnd ipoteza nu contrazice principiile logice

b) cnd concorda cu datele experienei si ale tiineic) cnd nu este contrazisa de datele anterioare deja demonstrate

Ipoteza, pana la verificarea ei completa si transformarea ei in adevr cert, indubital rmne o probabilitate.

Condiiile verificrii ipotezei se fac prin procedee empirice si sau teoretice:

- Principiile empirice reprezint confruntarea ipotezelor cu faptele, cu realitatea empirica.

- Principiile teoretice reprezint verificarea concordantei logice a ipotezei cu celelalte componente ale teoriei.

Procedeele empirice de verificare a ipotezei sunt:

observaia naturala realizata pe baza experienei de zi cu zi. - observaia tiinifica care presupune culegerea sistematica a datelor empirice relevante.

- experimentul tiinific reprezint ncercarea de a determina realitatea pentru a se comporta in condiiile preconizate de ipoteza de la care s-a pornit.

Procedeele teoretice: procedee intra-teoretice care presupun compararea ipotezei cu celelalte elemente ale teoriei. - procedee inter-teoretice adic compararea ipotezei dintr-o tiina cu teoria din tiine nvecinate, limitrofe.

Ipoteza se verifica prin cazuri particulare. Se recomanda verificarea pe cat mai multe cazuri in condiii cat mai variate pentru a oferi un nivel mai ridicat de ncredere in ea.

Verificarea ipotezei poate fi directa sau indirecta.

Verificarea directa se face prin observaie si au experiment.

Verificarea indirecta se face prin intermediul altor mijloace de cercetare. Verificarea ipotezei se face cu ajutorul ipotezei nule.

Hc -> Ho ( Ho - ipoteza statistica ) In cercetarea experimentala verificarea ipotezei se face cu ajutorul ipotezei nule si prin calcul statistic al testelor de semnificaie si apoi prin compararea rezultatului cu tabelul lui Fisher. Concluzionnd n legtur cu rolul ipotezelor n cercetarea sociologic, considerm c formularea i testarea ipotezelor, n diferite moduri, constituie o preocupare central att n cercetrile cantitative, ct i n cele calitative.

PAGE 1