Concepte fundamentale în ştiinţa politică

Sistemul politic

„Ansamblul interacţiunilor prin care obiectele de valoare sunt repartizate pe cale

autoritară într-o societate” (David Easton)

- un schimb constant de fluxuri interne şi influenţe externe (input-output).

Regimul politic

Este un subsistem al sistemului politic, reprezentând forma de organizare şi

funcţionare a puterii politice.

Puterea politică

Max Weber: „Puterea este şansa de a face să triumfe în sânul unei relaţii sociale

propria voinţă, chiar în ciuda rezistenţelor; puţin contează pe ce trebuie să se

sprijine această şansă”.

Puterea politică e puterea exercitată de o persoană sau un grup de persoane la

nivelul unei întregi societăţi.

Autoritatea politică

Autoritatea politică este o modalitate concretă de exercitarea a puterii.

E definită ca putere + legitimitate.

Legitimitatea politică

Este convingerea celor supuşi puterii politice că cei care o exercită sunt

îndreptăţiţi să o facă.

Max Weber: 3 tipuri:

- tradiţională;

- charismatică;

- legal-raţională.

Cultura politică

Gabriel Almond & G. Bingham Powell:

“Cultura politică este un model de atitudini intelectuale şi de orientări faţă de

politică, manifestate în rândul membrilor unui sistem politic. Ea este un

domeniu subiectiv care stă la baza acţiunilor politice şi care le conferă

importanţă. Astfel de orientări individuale cuprind câteva elemente: orientări

cognitive, exacte sau mai puţin exacte, pe tema subiectelor şi convingerilor

politice; orientări emoţionale, sentimentul ataşării, angajării, respingerii în

raport cu subiectele politice şi orientări estimative, aprecieri şi opinii pe tema

unor subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea unor standarde

apreciative privind subiectele şi evenimentele politice”.

Mai simplu:

Cultura politică reprezintă întreaga reţea de orientări, atitudini, convingeri

şi valori prin care individul se raportează la sistemul politic.

Gabriel Almond & Sidney Verba:

- parohială – indivizii nu au conştiinţa sistemului politic ca obiect general;

- dependentă – indivizii au conştiinţa sistemului şi a output-urilor sale, dar

nu şi pe cea a input-urilor şi, mai ales, nu au conştiinţa propriului rol în

cadrul sistemului;

- participativă – indivizii au conştiinţa sistemului cu input-urile şi output-

urile sale şi, mai ales, au conştiinţa propriului rol.

DEMOCRAŢIA

Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită

(direct sau indirect) puterea.

Distincţiile:

- democraţie procedurală/formală – democraţie substanţială;

- democraţie antică – democraţie modernă;

- democraţie directă – democraţie indirectă/reprezentativă.

Giovanni Sartori: democraţia = o denumire pompoasă pentru ceva care nu

există.

Poliarhia (Robert Dahl)

Formă de organizare politică în care puterea este exercitată de cât mai mulţi

indivizi.

Cele două componente:

- participare – a cărei creştere duce la apariţia unor hegemonii

cuprinzătoare;

- contestare/liberalizare – a cărei creştere duce la apariţia unor oligarhii

concurenţiale.

Din creşterea celor două rezultă POLIARHIA.