Inca de la inceputul prezentarii conceptului de consultanta, se observa ca I se pot atribui mai multe definitii precum:-reprezintă o formă de a acorda ajutor cu privire la conţinutul, desfăşurarea şi structura unei activităţi;-reprezintă un serviciu profesional de consiliere şi, la cerere, de implicare, realizat de către specialişti sau organizaţii autorizate, având ca scop sprijinirea persoanelor interesate de un anumit domeniu, pentru rezolvarea unor probleme sau atingerea unor obiective;-reprezinta o profesie in sine, care a apărut din necesitatea de a se asigura asistenţă de specialitate (tehnică, tehnologică, economică, managerială, juridică sau cu caracter social) celor care activează in anumite domenii, în vederea eficientizării activităţii acestora;-poate constitui la un moment dat o metodă de lucru, care poate fi folosită pentru rezolvarea problemelor ce apar în desfășurarea unei activități sau pentru a fi atinse anumite obiective.

Din acest motiv este clar ca formele de consultanta difera mai ales de domeniul ce necesita consultant, dar bineinteles ca divesitatea pe care o prezinta depinde si de alti factori.

Principalele forme de consultanta difera in functie de grupul tinta, astfel diferentiandu-se urmatoarele tipuri de consultanta:1.Consultanta Individuala2.Consultanta de Grup3.Consultanta in Masa

Consultanţa individualăReprezintă forma cea mai intensivă de comunicare în cadrul serviciului de consultanta, aceasta

se bazează, de fapt, pe o discuţie dintre consultant şi beneficiarul serviciului de consultanţă, avându-se în vedere următoarele obiective:-rezolvarea unor probleme ale beneficiarilor;-sprijinirea acestora pentru atingerea anumitor obiective specifice;-sprijinirea acestora pentru a ieşi din situaţii neprevăzute;-sprijinirea în luarea deciziilor;-transmiterea de informaţii către beneficiari;-solicitarea de informaţii curente şi specifice de la beneficiari.

Discuţiile individuale sunt eficiente dacă consultantul este pregătit să ajute beneficiarul în luarea deciziilor fundamentale.

În cadrul discuţiei individuale de consultanţă, nu se recomandă în nici un caz constrângerea beneficiarului, în sensul acceptării soluţiei recomandate de către consultant.

Consultantul nu trebuie să fie tentat să impună soluţii beneficiarului, chiar dacă se află într-o poziţie în care ar putea face acest lucru, datorită cunoştinţelor sale de specialitate şi a puterii sale de înţelegere şi de exprimare.

Discuţiile individuale de consultanţă sunt foarte costisitoare, dar acestea constituie una dintre metodele cele mai importante de consultanţă.

Acestea permit consultantului să combine informaţiile lui cu cele ale beneficiarului, pentru rezolvarea unei anumite probleme, dar în acelaşi timp îl fac conştient pe beneficiar de rolul său în luarea deciziei finale.

Discuţiile individuale reprezintă un instrument cheie al activităţii de consultanţă, mai ales dacă trebuie luate decizii importante, în vederea rezolvării unei probleme specifice beneficiarului consultanţei.Discuţiile individuale de consultanţă sunt insă mari consumatoare de timp. Dacă sunt utilizate ca singur instrument de consultanţă, acestea obligă consultantul să

colaboreze în mod corespunzător cu toţi beneficiarii de consultanţă, iar când aceştia sunt în număr mare, diferitele forme ale consultanţei de grup sunt mult mai eficiente.

Totuşi, beneficiarii preferă discuţiile individuale de consultanţă ca metodă de lucru specifică serviciului de consultanţă, de aceea multe centre de consultanţă din lume alocă acestora cea mai mare parte din timpul de consultanţă.

Avantaje:-reprezintă o cale eficientă şi practică de obţinere a informaţiilor necesare rezolvării unei anumite probleme.-discuţiile individuale de consultanţă dau posibilitatea consultantului să cunoască partenerul de discuţie -dă posibilitatea integrării informaţiilor de la beneficiar cu cele ale consultantului.

Consultantul îl poate ajuta pe beneficiar să-şi clarifice sentimentele şi să aleagă soluţia optimă, din mai multe soluţii posibile.

Prin discuţia individuală de consultanţă se dă beneficiarilor ocazia de a vorbi despre subiecte (probleme) pe care aceştia nu le-ar aborda în prezenţa altora.

Consultantul poate contribui la creşterea încrederii beneficiarului în forţele sale proprii, prin interesul pe care-l manifestă faţă de acesta ca persoană, precum şi faţă de situaţia, preocupările şi ideile sale.

Dezavantaje:-costuri ridicate cu privire la timpul consumat de consultant şi la călătoriile ocazionate de vizitele la beneficiari, respectiv la firmele acestora;-un consultant care are ca obiect de activitate în principal discuţiile individuale şi vizitarea firmelor nu poate veni în contact decât cu o parte din grupul potenţial de beneficiari ai serviciului de consultanţă.

Consultanta de grupReprezintă activitatea de consultanţă care se desfăşoară cu grupuri de beneficiari ce pot varia de

la câteva persoane, la zeci şi chiar sute de persoane (de exemplu, în cazul zilelor de informare şi a zilelor în teren).

Necesită aptitudini organizatorice şi metodologice specifice din partea consultantului, acestea fiind determinate de următoarele motive:

-în cazul în care nu există deja un grup de beneficiari bine definit, este destul de dificil să se formeze grupuri omogene de beneficiari, consultantul având sarcina de a îmbunătăţi coeziunea grupurilor prin oferirea de sfaturi şi sugestii;-necesită o bună planificare cu privire la programul de desfăşurare a activităţii, precum şi cu privire la selectarea şi invitarea participanţilor;

Prezenţa specialiştilor şi a reprezentanţilor organizaţiilor profesionale este adeseori necesară, dar aceasta presupune o bună planificare şi aranjamente în avans;

Utilizarea mijloacelor şi tehnicilor didactice face metodele de grup mai atractive şi mai eficiente, dar acestea necesită experienţă şi pregătire din partea consultantului;

Formarea grupurilor informale este, adeseori, cea mai potrivită pentru consultanţa de grup, cu atât mai mult cu cât prin evitarea unor ierarhii prestabilite, membrii grupului sunt stimulaţi să participe la acţiunile de consultanţă de pe poziţii egale.

Astfel de grupuri se pot dezvolta treptat până devin structuri permanente şi preiau mai multe responsabilităţi precum: -răspândirea mesajelor de consultanţă, -preluarea independentă a inovaţiilor.

Pentru consultanţa de grup este de dorit să se lucreze cu grupuri în care este încurajată comunicarea şi care se bazează pe interese similare între membrii grupului.Avantaje:-permite transmiterea de informaţii şi rezolvarea problemelor, în acelaşi timp, pentru un număr mare de beneficiari;-permite obţinerea unui bun feedback, ceea ce face posibilă diminuarea neînţelegerilor care pot apărea în transferul de informaţii dintre consultant şi beneficiar;-permite realizarea unei interacţiuni între consultant şi beneficiari, pe de o parte, şi între beneficiari între ei, pe de altă parte; -această interacţiune oferă oportunitatea realizării unui schimb de experienţă şi integrarea informaţiilor consultantului cu cele ale beneficiarilor;-puterea de convingere este mai mare, deoarece informaţiile, ideile, sfaturile, soluţiile transmise şi propuse de către consultant pot fi evaluate mai minuţios la nivelul grupului decât la nivelul fiecărui individ, iar grupul este dispus să accepte asumarea unui risc mai mare decât un individ;-este mai eficientă din punct de vedere al costurilor decât consultanţa individuală; -necesită un timp de lucru mai redus comparativ cu consultanţa individuală;-consultantul poate modifica conţinutul mesajului de consultanţă, astfel încât să vină în întâmpinarea intereselor şi nevoilor specifice ale beneficiarilor;-consultantul poate adapta mesajul de consultanţă corespunzător nivelului educaţional al beneficiarilor;-consultanţa de grup permite o observare atentă a performanţelor consultantului de către beneficiari, ceea ce îl poate stimula pe consultant să facă eforturi mai mari pentru pregătirea sa profesională.Dezavantaje:-acoperire relativ mică pentru unele probleme, cu caracter general, ale beneficiarilor;-necesită timp şi eforturi mai mari din partea consultantului pentru pregătirea acţiunii de consultanţă.

Consultanta de MasaConsultanţa de masă urmăreşte transmiterea de informaţii utile unui număr mare de persoane,

care nu se găsesc în mod obligatoriu în contact unele cu altele.

De obicei, consultanţa de masă se realizează cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă şi se caracterizează prin transmiterea unidirecţională a unui flux de informaţii de la consultant la beneficiarii consultanţei (agricultori).Consultanţa prin intermediul mass-mediei

Mass-media, respectiv ziarele, revistele şi cărţile de specialitate, radioul şi televiziunea constituie modalitatea cea mai ieftină de transmitere a mesajelor către un număr mare de persoane.

În prezent, se consideră că impactul pe care îl are mass-media asupra populaţiei nu poate fi neglijat.

Alegerea tipului de masss-media care să fie utilizat în activitatea de consultanţă este o problemă importantă pentru consultanţi.ALTE FORME DE CONSULTANŢĂ DE MASĂ

Scrisorile cu ştiri Pot fi foarte folositoare, în special atunci când consultanţii au acces la o listă de adrese a

agricultorilor şi la un sistem adecvat de transmitere a scrisorilor către agricultori.Afişele şi fluturaşii Sunt mijloace relativ ieftine prin care se transmite unui grup ţintă un anumit mesaj scurt şi, de

obicei, codificat prin imagini.

Așadar, există o multitudine de similitudini, însă și diferențe între cele trei forme ale consultanței. Consultanța individuala nu permite decât consultarea unui individ pe când cea în masă permite acest lucru unui volum mult mai mare de persoane, iar cea în grup atâtor persoane, încat nu se contorizează.De asemenea apar diferențe cu precădere din cauza costurilor, mai ales a celor de timp, consultanța individuală necesitând mai mult timp din partea consultantului, pe când celelalte forme mult mai puțin. De asemenea și pregatirea și verificarea consultantului deliberează anumite diferențe, astfel că forma de consultanță în grup permite o verificare mult mai amănunțită de către beneficiari, asupra consultantului, așadar acesta trebuie să se pregătească mai mult, pe când consultanța individuală îi permite consultantului chiar să interacționeze mai mult cu clientul și să iși exercite meseria și prin alte metode, pe care nu le poate aplica unui grup, gradul de certificare fiind mai greu de observat.

Universitatea de Știinte Agronomice si Medicină Veterinară BucureștiFacultatea de Management, Inginerie Economică și Dezvoltare Rurală în Agricultură

Facultatea de Inginerie și Management în Alimentație Publică și Agroturism

Comparații între principalele forme de

consultanță

Student: Tianu Andrei TiberiusGrupa 8317

Bucuresti 2015