Clasificarea marfurilor alimentare

Necesitatea clasificarii marfurilor alimentare a aparut ca o consecinta a diversificarii lor explozive, indeosebi in ultimele decenii, cit si datorita complexitatii sistemelor de reglementari nationale si internationale.

Scopul urmarit prin realizarea clasificarilor consta in sistematizarea (gruparea, ordonarea) marfurilor alimentare intr-un mod unitar, logic, sinoptic.

Clasificarea merceologica clasica a marfurilor alimentare foloseste diverse criterii, mai frecvent intilnite fiind cele prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1 Clasificarea merceologica a produselor alimentare

Criteriul Grupa aferenta

1)Originea produselor - produse vegetale

- produse animale

- produse minerale

- produse de sinteza (chimica, biotehnologica)

2)Gradul de prelucrare tehnologica - materii prime

- semifabricate (“semipreparate”)

- produse finite

3)Modul de ambalare

- produse prezentate in vrac

- produse prezentate in semivrac

- produse preambalate

4)Scopul utilizarii - produse nutritive

- produse gustative (condimente, stimulente, bauturi)

- produse tehnologice (concentrate alimentare, aditivi alimentari)

5)Functia nutritionala de baza - produse energetice (preponderent glucidice / lipidice)

- produse proteice

- produse echilibrate energo-proteic

- produse dietetice

- alimente / suplimente nutritionale etc.

Clasificarea merceologica stiintifica (folosita in mare parte si pe plan international) grupeaza produsele alimentare in 10 categorii:

1. Cereale, leguminoase si produse rezultate din prelucrarea lor;

2. Legume, fructe proaspete si produse de prelucrare;

3. Produse zaharoase (materii prime si produse de prelucrare);

4. Produse gustative: condimente, stimulente, bauturi nealcoolice si alcoolice;

5. Grasimi alimentare (vegetale, animale, mixte);

6. Carne si produse rezultate din prelucrarea carnii ;

7. Lapte si produse rezultate din prelucrarea laptelui

8. Oua si produse din oua;

9. Peste si alte produse acvatice (inclusiv produse derivate);

10. Concentrate alimentare.

In mod uzual in activitatea de productie si comercializare, clasificarile sunt realizate ierarhic, pe niveluri de detaliere intre care exista relatii de subordonare. Fiecare treapta contine un numar de trepte inferioare, purtind diverse denumiri: sector (ex.: “carne si produse din carne”), grupa (raion, ex.: “preparate din carne”), subgrupa (ex. “salamuri”), sortiment (ex. “salamuri crude uscate”), articol (ex. “Salam de Sibiu”, “Salam Moldova”, “Salam Banatean” etc.).

Clasificarea merceologica a mărfurilor

Înainte de a trece la clasificarea merceologica a mărfurilor, cred că ar fi util să clarificăm câţiva termeni implicaţi în această clasificare, cum ar fi:

Sortimentul Sectorul

Grupa Subgrupa Articolul Sortul

Sortimentul de mărfuri reprezintă ansamblul de mărfuri produse sau comercializate de către o firmă.

În funcţie de tipul de firmă care propune oferta de mărfuri consumatorilor, putem spune că avem:

Sortimentul comercial, reprezentând mărfurile vândute în diverse spaţii comerciale (magazin, supermarket, hipermarket, depozit en-gros etc.). În sens restrâns, sortimentul comercial reprezintă oferta unei firme comerciale.

Sortimentul industrial, reprezentând produsele realizate de către diverse firme producătoare. În sens restrâns, sortimentul industrial reprezintă oferta unei firme producătoare.

Există două mari sectoare de mărfuri, din punct de vedere merceologic, şi anume:

Mărfuri alimentare Mărfuri nealimentare (industriale)

Pentru a putea urmări si gestiona evidenţa mărfurilor cu uşurinţă s-a conceput un sistem de clasificare mărfurilor denumit Clasificarea unitară a mărfurilor.

Clasificarea unitară a mărfurilor cuprinde:

Sectorul (familia), reprezentat de mărfurile care au caracteristicile fundamentale asemănătoare, cum ar fi: produsele alimentare şi produsele nealimentare, fiecare reprezintă un sector aparte, Mărfurile alimentare, reprezintă sectorul de mărfuri alimentare. Mărfurile nealimentare (industriale), reprezintă sectorul produselor nealimentare (industriale).

Grupa, reprezintă o parte a sectorului, fiind alcătuit dintr-un ansamblu de mărfuri similare, în principal, după materia primă pe care o conţin şi destinaţia acestora. De exemplu, carnea şi produsele din carne.

Subgrupa, la rândul ei, este o parte din grupă. De exemplu, preparatele din carne. Articolul, reprezintă mărfurile care se diferenţiază prin caracteristici, proprietăţi. De exemplu,

salamuri. Sortul, reprezintă o marfă care se distinge printr-o singură proprietate. De exemplu, lapte cu

3% grăsime, cu 1,5% grăsime, lapte degresat cu 0,1% grăsime.

Modelele practice oficiale de clasificare a marfurilor la nivel national sau international poarta denumirea de “nomenclaturi”.

Se apreciaza ca, cu cit aceste nomenclaturi sunt mai detaliate si mai precise, cu atit sunt mai utile in practica activitatii comerciale.

In comertul international cu produse alimentare, cele mai utilizate nomenclaturi sunt nomenclaturile vamale (ex: Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamala – NCCV) si cele destinate analizelor economice care sunt adaptate acestui scop (ex: Clasificarea Tip pentru Comertul International – CTCI). Tara noastra utilizeaza pentru activitatea de import, Tariful vamal de import al Rominiei, in care produsele alimentare sunt incadrate in 4 sectiuni si 24 de capitole in volumul “Produse agricole”).

Bibliografie:

1. C.I. Postovei, V. Ştefania, D. Vişan, L. Modreanu, R. Matei – COMERŢ, Manual clasa a XI-a2. T. Petre, G. Iordache, G. Simionescu, T. Stănescu – COMERŢ, Manual clasa XI-a3. www.protlc.net