Chestionarul

Instrumentul de investigare:• Pentru elaborarea chestionarelor, anchetelor sociale,

interviurilor etc. este necesar ca în prealabil să fie identificaţi în mod riguros indicatorii şi variabilele necesari cercetării de teren.

• Indicatorii au rolul de a clasifica datele în categorii bine structurate, oferind o imagine globală asupra domeniului cercetat.

• Categorii de indicatori şi variabile:

• 1. Indicatori demografici: sex, vârstă, status marital, naţionalitate, rasă, caracteristici ale familiei (câţi membri conţine, tip, genealogie) etc.;

• 2. Indicatori socio-economici: ocupaţie, calificare profesională, nivel de instruire, venituri (status socio-economic), apartenenţă de grup, vechime în muncă, origine socială etc.;

Instrumentul de investigare:• Categorii de indicatori şi variabile:

• 3. Variabile care vizează mentalitatea persoanelor investigate: atitudini, opinii, cunoştinţe, motivaţii, valori individuale sau de grup etc.;

• 4. Variabile comportamentale – sunt definite în raport cu declaraţiile indivizilor despre propriile comportamente trecute, actuale sau viitoare şi nu cu observaţii ce privesc comportamentele efective;

• 5. Indicatori ecologici: au în vedere proprietăţi ale ecosistemelor, aspecte de ecologie urbană sau rurală, modalităţi de localizare socio-geografică a zonei/regiunii/localităţii analizate etc.

Definiţia chestionarului; Tipuri de eşantion

• Alex Mucchielli defineşte chestionarul ca fiind “o suită de propoziţii, având o anumită formă şi o anumită ordine, pe baza cărora se solicită părerea, judecata sau evaluarea unui subiect interogat”.

• Chestionarele ce constau în serii de întrebări de opinie, de atitudine şi de luări de poziţie faţă de probleme ale vieţii cotidiene sunt administrate unor eşantioane reprezentative ale populaţiei care măsoară între 1000 şi 1500 de indivizi.

• Există numeroase tehnici de stabilire a acestor eşantioane reprezentative: tehnicile probabiliste – eşantionul probabilist (persoanele sunt trase la sorţi în mod aleator din totalul populaţiei de referinţă); eşantionul stratificat (selecţia persoanelor are în vedere apartenenţa la anumite grupuri: după vârstă, sex, ocupaţie, categorie socială, regiune etc.); eşantionul în ciorchine (selecţia indivizilor urmăreşte modul în care aceştia sunt integraţi în diverse locuri: familii, instituţii/organizaţii/firme, asociaţii etc.).

Tipuri de eşantion:

• O altă metodă de a stabili un eşantion reprezentativ este aceea a tehnicii prin cote, ce are în vedere urmărirea unui principiu de proporţionalitate.

• În acest caz, eşantionul reproduce în miniatură caracteristicile socio-demografice ale populaţiei de referinţă.

• Această tehnică nu are un caracter aleator; odată stabilit tipul de schemă, operatorul este acela care decide să selecteze persoanele care intră în cota sa (pe cine intervievează şi pe cine refuză).

• În acest sens, au fost stabilite aşa-numitele criterii de cote, şi anume stratificarea pe sexe, vârste şi clase sociale, ce sunt folosite universal, fiind factori utili în realizarea oricărei anchete.

Elaborarea chestionarului:• În primul rând se impune distincţia dintre întrebările de

fapt şi cele de opinie. De ex. în primul caz: Câte lucrări de sociologie aţi citit? faţă de Cât de utilă consideraţi că este sociologia pentru formarea dvs.? – Indiferent de gradul de orientare către latura obiectivării în sociologie, trebuie spus că orice chestionar trebuie să conţină şi întrebări de opinie.

• Mai mult decât atât, e posibil ca în timpul cercetării unele întrebări de fapt să primească răspunsuri care ţin mai degrabă de exprimarea opiniilor şi aceasta din mai multe motive:

- din teamă sau ruşine-atunci când declari că posezi un obiect (o maşină, de ex.) doar pentru că nu vrei să fi considerat a fi o persoană strâmtorată d.p.d.v. financiar, sau când declari că intenţionezi să mergi la vot pentru că lumea consideră că a participa la vot e o datorie civică (deşi, în realitate, nu doreşti să mergi).

Elaborarea chestionarului:- de multe ori oamenii răspund prin aproximare chiar şi la întrebări de fapt. De ex., la întrebarea Din câte cărţi este alcătuită biblioteca dvs.?, cel mai adesea respondenţii oferă răspunsuri estimative de natură subiectivă (în care cifra oferită ca răspuns – de cele mai multe ori – este sensibil mai mare decât realitatea).

• Întrebări deschise vs. Întrebări închise

• În cazul întrebărilor deschise respondenţii sunt liberi să răspundă aşa cum doresc, în timp ce întrebările închise presupun variante de răspuns de tip standard, enunţate de persoana/persoanele care au elaborat chestionarul.

• Întrebările închise prezintă avantajul economisirii resurselor: ele costă mai puţin deoarece codarea răspunsurilor se face rapid; în plus cercetarea de teren consumă timp mai puţin.

Elaborarea chestionarului:• Dar şi întrebările deschise au anumite avantaje:

• Libertatea respondentului de a se exprima într-un limbaj cât mai familiar;

• Informaţiile culese au o încărcătură de noutate/originalitate/spontaneitate infinit mai mare decât în cazul întrebărilor închise;

• Acordă o importanţă crescută categoriilor mentale/lingvistice prin care oamenii percep realitatea socială în care trăiesc.

Dezavantajele utilizării întrebărilor deschise:

• Calitatea informaţiilor depinde în mai mare măsură de anchetator, care poate elimina detalii semnificative;

• Datele culese pot avea o natură fragmentară, ele pot furniza elemente inutilizabile în raport cu obiectivele cercetării.

Elaborarea chestionarului:• În ceea ce priveşte chestionarele de opinie, George Horace

Gallup a stabilit o schemă de ordonare a întrebărilor în chestionar intitulată Planul în cinci dimensiuni de alcătuire a întrebărilor:

• Întrebări filtru închise, cu răspunsuri multiple pentru a afla dacă respondentul cunoaşte problema aflată în discuţie;

• Una sau mai multe întrebări deschise referitoare la părerea persoanei faţă de problema respectivă;

• Un sistem de întrebări închise, cu răspunsuri multiple despre părţi ale problemei cercetate;

• Întrebări deschise referitoare la motivaţia opiniilor respondenţilor;

• Întrebări închise, cu răspunsuri multiple pentru a măsura intensitatea (puterea) opiniilor exprimate.

Elaborarea chestionarului:• Reguli formale necesare pentru buna elaborare a

chestionarului:

• Nu folosiţi întrebările formulate în mod negativ: Ex: Nu credeţi că guvernul ar trebui să-şi dea demisia? – se sugerează încă din întrebare că respondentul ar trebui să răspundă afirmativ. De asemenea, trebuie evitate întrebările care conţin duble negaţii.

• Întrebările trebuie să conţină o singură întrebare: Ex: Vă plac câinii sau pisicile?

• Nu supralicitaţi memoria respondenţilor: Ex: La câte spectacole aţi participat în ultimii doi ani? sau, în cazul întrebărilor închise, nu oferiţi o listă interminabilă de variante de răspuns pentru că oamenii au tendinţa de a favoriza primele sau ultimele variante oferite.

Elaborarea chestionarului:• Reguli formale necesare pentru buna elaborare a

chestionarului:

• Utilizarea filtrelor trebuie făcută cu moderaţie; trebuie evitate filtrele mari şi de asemenea folosirea unui număr mare de filtre. Ex: Sunteţi căsătorit? Pentru cei care răspund afirmativ se continuă: Aveţi copii? etc.

• Nu trebuie plecat de la premisa că oamenii au întotdeauna păreri despre orice, prin urmare e recomandat ca unele întrebări să conţină ca variantă de răspuns: Nu am nici-o părere.

• În cazul întrebărilor închise e obligatoriu să existe un echilibru între variantele pozitive şi cele negative de răspuns: părere foarte bună, bună, indiferent, proastă, foarte proastă.

Elaborarea chestionarului:• Reguli privind formularea întrebărilor:

• Întrebările trebuie să fie formulate în strânsă relaţie cu obiectivele propuse. Ex.: întrebarea Sunteţi mulţumit de pantofii pe care îi purtaţi? este irelevantă dacă ne propunem să investigăm părerea oamenilor despre preţurile produselor de încălţăminte.

• Trebuie evitate cuvintele vagi sau întrebările ambigue. Ex.: o universitate din Anglia adresa următoarea întrebare femeilor indiferent dacă ele aşteptau sau nu un copil: Munca dvs. a devenit mai dificilă din cauză că aşteptaţi un copil? – răspunsul “NU” poate să însemne atât faptul că “nu aştept un copil”, cât şi “nu, munca mea nu a devenit mai dificilă...”.


• În cazul întrebărilor închise trebuie evitat ca ordinea răspunsurilor să poată fi asimilată unei dispuneri de tip ierarhic a valorilor. Ex.: întrebarea referitoare la petrecerea timpului liber deschide lista variantelor cu spectacolele de muzică clasică sau expoziţii artistice şi se finalizează cu telenovelele şi dansul pe ritm de manele.

• Anumite contexte sociale pot fi defavorabile utilizării unor termeni. Ex.: în statele cu orientare liberală cuvântul a interzice provoacă în mod direct o reacţie de respingere; la întrebarea Credeţi că SUA ar trebui să interzică discursurile publice împotriva democraţiei? se obţin mult mai puţine răspunsuri de tip “DA” decât “NU” la întrebarea opusă Credeţi că SUA ar trebui să autorizeze discursurile publice împotriva democraţiei?


• Sociologul francez Jeannine Richard-Zappella a demonstrat că următoarele cinci întrebări nu sunt deloc echivalente:

• Funcţionarii sunt privilegiaţi?

• Gândiţi că funcţionarii sunt nişte privilegiaţi?

• Găsiţi că funcţionarii sunt nişte privilegiaţi?

• Estimaţi că funcţionarii sunt nişte privilegiaţi?

• Aţi spune că funcţionarii sunt nişte privilegiaţi?

• Prima întrebare dă senzaţia că respondentul cunoaşte foarte exact situaţia funcţionarilor; următoarele trei întrebări solicită o opinie personală, dar plecând de la premise diferite, iar ultima are în vedere modul condiţional, ceea ce dă impresia că răspunsul se poate modifica în funcţie de alte elemente.


• Într-un alt exemplu oferit de acelaşi sociolog se arată că întrebarea Credeţi în Dumnezeu? obţine 81% din răspunsuri “DA”, în timp ce întrebarea Credeţi, oare, în Dumnezeu? obţine doar 66%.

• Ordinea întrebărilor într-un chestionar necesită o atenţie deosebită – există un set de tehnici:

• Tehnica pâlniei: trecerea de la o întrebare de nivel general la una cu caracter particular. Ex.: Sunteţi sau nu de acord ca medicii de la spitalele de stat să primească bani de la pacienţi pentru tratamentul medical? urmată de întrebarea Dv. aţi dat vreodată bani medicului?

• Tehnica pâlniei răsturnate: trecerea de la particular la general.


• Blind effect: constă în furnizarea unei multitudini de informaţii inutile pentru a deturna atenţia de la detaliile semnificative. Ex. Test Harvard: Dacă

• 1 = 5;

• 2 = 25;

• 3 = 325;

• 4 = 4.325;

• 5 = ?

• În elaborarea chestionarului, “efectul” sau “fenomenul de orbire” se realizează prin introducerea unor întrebări nesemnificative pentru ca persoanele investigate să nu-şi dea seama care este problema luată în discuţie.


• Halo effect: constă în tendinţa de “iradiere” a aprecierii unei calităţi particulare a unei persoane către întreaga personalitate a acesteia. Ex.: de cele mai multe ori, oamenii îşi imaginează că persoanele frumoase sunt întotdeauna şi inteligente.

• Atunci când se referă la chestionar, efectul Halo are în vedere faptul că “persoana anchetată poate fi influenţată, în mod mai mult sau mai puţin conştient, de răspunsurile pe care le-a dat la întrebările precedente” (G. Ferreol)

Elaborarea chestionarului:• Scalele de apreciere:

• Sunt utilizate cu scopul de a permite o măsurare mai precisă a intensităţii părerii respondenţilor, precum şi a frecvenţei unor comportamente sau a gradului de acord faţă de anumite probleme ale realităţii sociale;

• Cele mai utilizate scale măsoară între 7 şi 11 trepte;

Deloc de acord 1 2 3 4 5 6 7 Complet de acord

Deloc de acord -3 -2 -1 0 +1 +2 +3 Complet de acord

Elaborarea chestionarului:• Bernard Hennessy în lucrarea sa Opinia Publică

argumentează că existe patru motive esenţiale care-i determină pe oameni să nu spună ceea ce cred:

• Nu sunt siguri pe ceea ce cred şi în loc să răspundă “Nu ştiu” oferă un răspuns oarecare, ce nu reprezintă însă decât o inspiraţie de moment, nu un răspuns veritabil;

• Unii oameni nu au capacitatea să exprime cu uşurinţă ceea ce cred şi de aceea se grăbesc să răspundă “Nu ştiu”;

• Din diverse motive de natură psihologică (timiditate, neîncredere în sine, teamă etc.), anumite persoane nu doresc să se afle opinia lor despre anumite probleme abordate de ancheta socială;

• Unele persoane conştientizează existenţa unei presiuni de natură socială pentru ascunderea adevărului şi preferă să declare altceva decât ceea ce cred.

Chestionarul

Documents

Transcript of Chestionarul