CERCETAREA ÎN NURSING

Cercetarea științifică este o formă de investigare bazată pe raționament sistematic, necesară în toate compartimentele activității umane, o manieră științifică de cunoaștere caracterizată prin autocorectare, specifică îngrijirii pacientului. Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidența clinică și dovezile științifice presupune mai mult: informare continuă, cunoașterea raționamentelor ce stau la baza activității zilnice având drept rezultat îmbunătățirea calității îngrijirilor acordate. Cercetarea în nursing are anumite caracteristici care o diferențiază de alte domenii; este o cercetare a aspectelor activității profesionale în strânsă legătură cu sarcinile, atribuțiile și responsabilitățile asistentelor medicale cu studii superioare, având drept obiectiv îmbunătățirea cunoștințelor și adoptarea unei atitudini academic. Toate acestea se vor reflecta în atingerea unui standard înalt de profesionalism în serviciile de nursing. Dezvoltarea profesională, clinică și dezvoltarea în plan personal sunt motive ce ar trebui să stea la baza înțelegerii și aplicării rezultatelor cercetării științifice. Ce reprezintă cercetarea pentru nursing? - constituie baza de selectare a cunoștințelor transmise de educatorul/ formatorul în nursing; - este un model cadru pentru procesul de nursing; - este un impuls și o direcţie pentru conceptualizare în nursing (ghiduri, protocoale); - este o reprezentare conceptuală a realităţii, o formă clar abstractă ce reconstituierealitatea. Metodele de cercetare în nursing sunt specifice scopului pe care cercetătorul / autorul îl vizează; metodologia include aspecte referitoare la dimensiunea, tipul lotului de studiu, mijloacele de cercetare, colectare, prelucrare și analiză a datelor . Cea mai practică clasificare a metodelor de cercetare: - Studiu descriptive; - Studiu experimental; a. grup experimental și de control; b. variabile independente și dependente; c. trial randomizat de control; - Studiu participativ / de acțiune. Studiile pot fi deasemenea: - studiile cantitative; - studiile calitative; - studiile mixte (cantitative și calitative).

1

Caracteristicile cercetării: - direcţionată spre rezolvarea problemei; - bazată pe dovezi empirice și observaţionale; - implică observaţia precisă și descrierea corectă; - pune accentul pe dezvoltarea de teorii, principii, generalităţi; - utilizează tehnici sistematice, obiective și logice; - trebuie făcută cu calm și curaj.

Cercetătorul trebuie să aibă cunoştinţe/experienţă în ceea ce priveşte problemele studiate, precum și abilitate în prezentarea datelor. Mijloacele de cercetare în nursing includ: chestionare, înregistrări audio și video, interviul (structurat, semistructurat și nestructurat ), tehnici de observaţie (comportamentală sau fiziologică, directă sau indirectă; pasivă - nonparticipativă sau activă – participativă). Modelul de cercetare caută să scoată în evidenţă idei / ipoteze, ducând la formarea viziunii și a scopului global. Funcţia atribuită modelului de cercetare este de a: - genera ipoteze - da directive pentru dezvoltarea cercetării - ghida (orienta) culegerea datelor Având în vedere apariţia unor cerinţe crescute privind informaţiile, profesorii de nursing orientează studenţii să-și însuşească metodele de studiu, folosirea gândirii, căile de selectare a informaţiilor, să aplice cunoştinţele în practică și deasemenea să formuleze ipoteze pentru viitoare studii de cercetare. Importanţa cercetării în nursing Cercetarea în nursing dezvoltă cunoştinţe noi care au darul de a îmbunătăţii practica nursingului în beneficiul pacienţilor, comunităţilor și chiar al nurselor. Prin aceasta cercetare poate fi evaluată relevanţa și eficienţa abordărilor în domeniul îngrijirii pacientului și al promovării sănătăţii. Toate sistemele de îngrijiri trebuie să amelioreze îngrijirea sănătăţii menţinând costurile constante. Astfel nursingul este supus unei presiuni crescânde pentru a-și demonstra și justifica cost-eficienţa. Scopul final al nursingului este să asigure o înaltă calitate a îngrijrii pacienţilor. Practica clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără validare științifică. Cercetarea trebuie să identifice modalităţile eficiente de îngrijiri, să evalueze impactul acestora în starea de sănătate a pacienţilor sau să testeze alte teorii. Pentru a întâmpina provocările sociale și nevoile indivizilor, practica nursing trebuie să aibă la bază cercetarea. În contextul îngrijirilor de sănătate, schimbărilor datorate serviciilor farmaceutice și progresului tehnologic, nursele și alţi profesionişti ai îngrijirilor de sănătate au nevoie să fie

2

pregătiţi profesional, să răspundă la provocări și să acţioneze clinic bazându-se pe dovezi științifice. Teoriile în nursing sunt utilizate să descrie, să explice, să prevadă. a)Teoria descriptivă -identifică caracteristicile și componentele unei discipline b)Teoria explicativă -identifică caracteristicile și componentele legate una de alta și răspunde pentru cum funcționează disciplina. -identifică, descrie scopurile și observațiile. c)Teoria predictivă -prevede relațiile dintre componentele unui fenomen și incomponențele unui fenomen, prevede în ce condiții se va produce acesta. d)Teoria prescriptivă -se adresează nursingului terapeutic și consecințelor nursingului terapeutic și intervențiilor.

Scop comun: -îmbunătățirea îngrijirii pacientului; -furnizează judecați raționale; -dau necesarul de cunoștințe de baza pentru acțiunile potrivite; -ajută la rezolvarea unor chestiuni curente în nursing; -pregătesc asistentele pentru asumarea, adresarea întrebărilor și valorilor; -servesc cercetarea, educația și practica.

Pași în cercetare: -descrierea problemei; -formularea întrebării;  -studierea literaturii; -stabilirea obiectivelor; -formularea ipotezelor; - identificarea variabilelor, eșantionului; -selectarea unui model(tip) de cercetare; -definirea caracteristicilor populației studiate; -selectarea eșantionului; -operaționalizarea și măsurarea variabilelor; -colectarea datelor; -organizarea pentru analiza; -analizarea datelor; -interpretarea rezultatelor; -comunicarea rezultatelor;   

3

-utilizarea rezultatelor.

Scopurile cercetării în nursing Cercetarea în nursing este orientata către înțelegerea mecanismelor fundamentale care susțin capacitatea indivizilor si a familiilor de a funcționa optim si de a reduce la minim efectele negative ale stării de boala fiind critică pentru calitatea cost-eficiență a îngrijirilor de sănătate. Scopul cercetării în nursing este la fel de larg ca și scopul nursingului focalizându-se în special pe client/pacient și poate fi prezentat sub următoarea definiție: nursingul cuprinde - promovarea sănătăţii - prevenirea bolii - îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental sau cu infirmități/deficiențe, de toate vârstele, în toate unitățile de îngrijire a sănătăţii precum și în alte unități ale comunității. Cercetarea în nursing este focalizată în principal pe dezvoltarea cunoștințelor referitoare la nursing și la practica sa, incluzând îngrijirea persoanelor în stare de sănătate sau boală. Cercetarea în nursing este orientată către capacitatea indivizilor și a familiilor de a funcționa optim și de a reduce, la minim, efectele negative ale stării de boală , asigurarea calității și eficienței îngrijirilor nursing. Cercetarea în nursing caută să înțeleagă natura comportamentului uman, în stare de sănătate sau boală și să identifice intervențiile pe care le pot folosi nursele pentru a îmbunătăţii rezultatele (de ex. auto-îngrijirea) sau pentru a le modera (ex alinarea durerii). Cercetarea în nursing poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale, clinici, cămine, ş.a. Ea este de asemenea o componentă importantă atât a educației cât și a managementului în nursing. În concluzie, cercetarea în nursing caută să răspundă întrebărilor sau rezolvă probleme ale activității nursing prin identificare, descriere, explorare, explicare, predicție și control. Deci scopurile cercetării în nursing sunt:

- înțelegerea propriei profesii;- înțelegerea problemelor de sănătate;- sprijinirea deciziilor;- îmbunătățirea calității îngrijirilor; - scăderea costurilor și utilizarea eficientă a resurselor;- studiul indivizilor și al procesului de nursing;- îmbunătățirea educației;- dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor de etică;- dezvoltă autonomia nursingului și întărește profesia;- furnizează informații pentru nursingul clinic bazat pe dovezi.

4

Cercetarea în nursing dă posibilitatea asistentelor să:- descrie situațiile particulare în nursing care sunt mai puțin cunoscute;- explice fenomenul care trebuie luat în considerare în planificarea îngrijirilor nursing;- prevadă rezultatele probabile ale deciziilor luate în nursing legate de îngrijirea individului;- controleze producerea unor rezultate nedorite;- inițieze activități sigure, confidențiale, capabile să respecte dorința persoanei îngrijite.

La ce este bună cercetarea în nursing ? pentru a răspunde acestei întrebări vom considera pe scurt motivele profesionale, clinice și personale pentru care înțelegerea și aplicarea rezultatelor cercetării în nursing este importantă. În concluzie, cercetarea în nursing este utilă pentru înțelegerea conceptelor, modelelor specifice nursingului, a mediului de acțiune și complexitatea situațiilor de nursing în practica profesională.

5

Bibliografie:

1. Beldean L.- Procesul de Nursing, Editura Univesităţii, Lucian Blaga, Sibiu, 1999; 2. Chelcea, Septimiu - Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative, Editura Economică, București, 2007; 3. E. Gulie, M Manea - Cercetarea in nursing, Editura Reprograph, 2008; 4. Kader Parahoo - Nursing research, Palgrave Macmillan, second edition 2006; 5. Manea M. - Curs de nursing general – volumul I, Editura Craiova Medicală, 2003; 6. Titircă L. - Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucuresti, 1999.

PETCU CLAUDIA III E AMG

6