CERCETAREA JUDECĂTOREASCĂ ÎN CAZUL RECUNOAȘTERIIÎNVINUIRII

În această etapă se folosesc procedee probatori i ca audierea părți lor, a persoanelorvătămate, a martori lor ș i experți lor, se obțin înscrisuri , „ancheta judecătorească” fiindcondusă de către instanța de judecată care o ș i efectuează, dar la care par�cipăprocurorul , părți le, cei la l ți subiecți procesual i principa l i , par�cipanți i la procesulpenal , cadru în care principiul contradictoria l i tăți i se mani festă ș i funcționeazăplenar.

Dispozi ți i le art. 374 a l in. (5)‑(10) NCPP reglementează măsuri le procedura le pe care ledispune instanța în vederea începeri i cercetări i judecătoreș� (art. 376 NCPP), măsuricare vizează materia probațiuni i .

As�el , președintele întreabă procurorul , părți le ș i persoana vătămată dacă propunadministrarea de probe, în împrejurarea în care, parcurgându‑se procedura de camerăprel iminară , probele administrate în cursul urmări ri i penale ș i necontestate de cătrepărți nu se readministrează în cursul cercetări i judecătoreș�, fiind numai puse îndezbaterea contradictorie a părți lor ș i eva luate de către instanță la momentuldel iberări i .

De asemenea, în cazul în care se propun probe, se impune ca cei care le sol ici tă spreîncuvi ințare ș i administrare să arate faptele ș i împrejurări le ce urmează a fi dovedite,mi jloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află acest mi jlocde probă, iar în ceea ce privește martori i ș i experți i , iden�fică ș i adresa acestora .

Se poate observa că legiui torul a menținut în noua reglementare vizând desfășurareajudecăți i în primă instanță , în varianta sa clas ică , guvernată de regul i le de dreptcomun, obl igația ce le revine părți lor de a oferi o serie de elemente prin care să‑ș ifundamenteze cereri le de probe, as�el încât administrarea lor să nu întâmpine piedicicare să țină în loc derularea judecăți i .

Aceasta înseamnă că probele care nu au fost excluse pe rațiuni de nelega lă orineloia lă administrare în procedura de cameră prel iminară nu se vor mai readministraîn cursul cercetări i judecătoreș�, cu o s ingură excepție însă , anume ipoteza în careasemenea probe vor putea fi administrate din oficiu de către instanță dacă apreciazăcă este necesar pentru aflarea adevărului ș i justa soluționare a cauzei [art. 374 a l in.(8) NCPP].

Prin urmare, probele neexcluse în procedura camerei prel iminare nu se vorreadministra pe parcursul cercetări i judecătoreș� decât ca urmare a dispozi ției datede instanță , în urma propriei aprecieri cu privi re la neces i tatea administrări i lorpentru aflarea adevărului , lămuri rea tuturor împrejurări lor.

S‑ar impune totuș i observația că părți le pot contesta anumite probe sub a l te aspectedecât cele privi toare la lega la lor administrare în cursul urmări ri i penale, asupralega l i tăți i nefiind pos ibi l a se reveni atâta �mp cât ea a fost confirmată prin hotărârede judecătorul de cameră prel iminară , așa încât nu poate fi repusă în discuție.Apreciem că as�el de probe contestate din a l te puncte de vedere, excluzând aspectullega l i tăți i , pot fi administrate în cursul cercetări i judecătoreș�.

DESPRE

- Administrarea probelor

- Noitatea probelor față de cauză

- Ci�rea actului de sesizare

- Ordinea cercetării judecătoreș�

Prevederea care permite procurorului , persoanei vătămate ș i părți lor să cearăadmiterea de probe noi în cursul cercetări i judecătoreș� poate configura s i tuația încare probele administrate în cursul urmări ri i penale ș i excluse în procedura camereiprel iminare pot fi administrate din nou, cu respectarea legi i de către instanță.

Des igur, din această perspec�vă, va trebui sa�sfăcută exigența de noutate a probei ,așa cum o cere legiui torul în cuprinsul normei , însă , într‑adevăr, probele, odatăexcluse, nu se mai înscriu în s fera probațiuni i cauzei , nu mai sunt câș�gate cauzei , așaîncât informați i le pe care acestea le‑ar fi putut aduce sunt înlăturate cu consecințaimpos ibi l i tăți i eva luări i la judecata cauzei .

Ar rezul ta , pe l inia acestui raționament, că o probă care, din cons iderentele expuse,nu ar mai aparține cauzei , ar fi nouă în raport cu aceasta [2].

Păstrăm rezerve însă cu privi re la o asemenea pos ibi l i tate, deoarece pare impropriutotuș i ca probe care într‑o anumită fază procesuală au fost excluse în cons iderareafaptului că nu au fost lega l sau loia l administrate să poată fi administrate din nou înfața instanței , la cerere, tocmai în temeiul faptului că , odată excluse, devin stră inecauzei ș i , totodată , dobândesc caracterul de noutate cerut de lege [3].

În fine, legiui torul a consacrat administrarea de probe necesare aflări i adevărului ș ijustei soluționări a cauzei ș i atunci când instanța dispune aceasta din oficiu, însă ș i oasemenea prevedere este cri�cabi lă , prin prisma faptului că regândirea rolului ș ilocului judecătorului în a veghea cu preponderență ca proceduri le ce se desfășoară înfața sa să a ibă caracter echi tabi l face ca pos ibi l i tatea de a dispune din oficiuadmiterea de probe să reflecte mai degrabă un rol ac�v a l instanței , trăsătură as istemului procesual anterior, ridicată la rang de principiu, însă la care legiui torulnoului Cod de procedură penală a renunțat.

Aparent divergentă ș i în ușor dezacord cu viziuni le noului Cod de procedură penală , oas�el de prevedere este menită – dincolo de disputa privind regândirea roluluijudecătorului – să as igure aflarea adevărului în cauză. Într‑un context procesual nou,reformat (noul Cod de procedură penală), instanța de judecată nu putea fi exclusă dela atributul de a aprecia ș i dispune cu privi re la neces i tatea administrări i de probe,a l tele decât cele indicate de acuzare sau apărare.

Des igur, vechi le norme privi toare la probatoriu (art. 320 C. pr. pen. anterior) aveau uncaracter extens iv, în sensul că ele configurau cadrul procesual în care procurorul ș ipărți le puteau formula excepți i , cereri ori propune probe, în condiți i le în care aveauaceeaș i obl igație de a arăta faptele ș i împrejurări le ce urmează a fi dovedite,mi jloacele prin care se pot administra probele. Mai mult decât atât, procurorului ș ipărți lor le era recunoscut dreptul de a cere administrarea de probe ș i în cursulcercetări i judecătoreș�.

Legat de debutul cercetări i judecătoreș�, este de remarcat că , spre deosebire denormele precedente, acest moment procesual semnifica�v nu mai este cons�tui t dinci�rea actului de ses izare, ci din audierea inculpatului .

As�el cum arătam în precedent, ci�rea actului de ses izare sau, după caz, a celui princare s‑a dispus începerea judecăți i [art. 374 a l in. (1) NCPP] reflectă începutul fazei dejudecată , iar dis�nct, cercetarea judecătorească – etapă esenția lă a judecăți i – începeodată cu audierea inculpatului , cele două acte procedura le nefiind obl igatoriu a seproduce la acelaș i termen de judecată .

Modificarea intervenită este sa lutară , deoarece, în s i tuația în care debutul cercetări ijudecătoreș� ar fi constat în ci�rea actului de trimitere în judecată ori a actului princare s‑a dispus începerea judecăți i , s‑ar fi ridicat în con�nuare semne de întrebare înlegătură cu momentul procesual la care inculpatul ar fi trebuit să fie încunoș�nțat decătre instanță cu privi re la dreptul că poate sol ici ta ca judecata să a ibă loc numai pebaza probelor administrate la urmări rea penală ș i a înscrisuri lor prezentate de părți

sub condiția impera�vă a recunoașteri i integra le a faptelor reținute în sarcina sa .

Potrivi t reglementări i Codului de procedură penală anterior, prin ci�rea actului deses izare a instanței debuta cercetarea judecătorească, așa încât mani festarea devoință în plan procesual a inculpatului în sensul recunoașteri i vinovăției s‑ar fi impusa se s i tua la un moment anterior debutului cercetări i judecătoreș�, însă dispozi ți i leprin care instanța avea obl igația de a‑l încunoș�nța pe inculpat cu privi re la aceastăpos ibi l i tate erau edictate, în succes iunea lor s i stema�că, dar ș i potrivi t ordini icronologice, după ci�rea actului de ses izare.

Prin noi le dispozi ți i asemenea aspecte controversate par a‑ș i fi găs i t rezolvarea, încontextul în care cercetarea judecătorească începe după ci�rea actului prin care s‑adispus trimiterea în judecată ori , după caz, a celui prin care s‑a dispus începereajudecăți i ș i , pe ca le de consecință , după derularea proceduri i vi zând aducerea lacunoș�nța inculpatului a învinuiri i , a drepturi lor sa le, precum ș i a a l terna�vei de carepoate beneficia , în condiți i le legi i , pentru incidența proceduri i abreviate de judecată .

Ordinea cercetări i judecătoreș� – reglementată în vechiul Cod de procedură penală înart. 321, iar în actua lul Cod în art. 376 – prevede, în funcție de cri teriul cronologic,ordinea în care instanța efectuează actele de cercetare judecătorească, statuând căinstanța poate dispune schimbarea ordini i , când aceasta este necesară .

As�el cum precizam, dis�nct de reglementarea anterioară , cercetarea judecătoreascănu mai începe cu ci�rea actului de ses izare a instanței – act care marchează însădebutul fazei de judecată –, ci cu audierea inculpatului .

Dacă primele două a l ineate a le ar�colelor ce reglementau anterior ș i care prevăd înprezent ordinea cercetări i judecătoreș� sunt iden�ce, a l in. (3) a l art. 376 NCPPstabi lește de o manieră expresă că administrarea probelor încuvi ințate, adică a celorsol ici tate de părți ș i admise de instanță , se va face după audierea inculpatului , apersoanei vătămate, a părți i civi le ș i a părți i responsabi le civi lmente.

Ca excepție, probele pe care instanța din oficiu le apreciază ca fiind necesare în scopulaflări i adevărului ș i pentru justa soluționare a cauzei se pot administra oricând, fără ase impune respectarea ordini i evocate.

Așadar, actua la ordine de cercetare judecătorească constă în audierea inculpatului , apersoanei vătămate, a părți i civi le, a părți i responsabi le civi lmente, administrareaprobelor încuvi ințate în condiți i le descrise anterior, adică a probelor sol ici tate depărți ș i admise, probelor cons iderate de instanță , din oficiu, ca fiind necesare spreadministrare putând fi încuvi ințate oricând, fără respectarea ordini i cercetări ijudecătoreș�.

[1]M. Iordache, Judecata în primă instanță în noul Cod de procedură penală, Ed. UniversulJuridic, Bucureș�, 2014, p. 154.

[2]Ibidem.

[3]Ibidem.

RECOMANDĂRI

RIL: art. 431 alin. (1) NCPP, art. 215 alin. (8) NCPP, art. 50 alin. (2) Legea 10/2001, art. 285^1 O.U.G. nr. 34/2006

Noul Cod de procedură penală. RIL: art. 348 și art. 347

Autoritatea de lucru judecat în cadrul aceluiași li�giu

21 Ian 2015

10 Dec 2014

10 Feb 2015