1

2014 * nr.1 Liceul Teoretic „Ion

Luca”

Vatra Dornei

2

ă-i putere omului să scrie, să creeze și te va lăsa să te

bucuri tu singur de operele sale de neuitat. Eu, ea, ele.. noi. Ne-am

adunat ca să creăm, să așternem pe hârtie talentul ce ni l-a lăsat

Dumnezeu, căci doar așa putem arăta de ce suntem în stare.

Poezii, pagini de jurnal, câteva rânduri rătăcite cândva printr-un

caiet rupt, printr-o agendă cu nimicuri, le-am adunat pe toate aici,

în revista noastră. Aceasta vrea să ne reflecte viața de elev, ajuns

la vârsta adolescenței pașnice și armonioase. Fiecare cuvânt e

scris cu dragoste, fiecare imagine înseamnă ceva, iar fiecare gând

transmis e din inimă... inima noastră de adolescente cu capul în

nori.

3

4.Ce iubesc pe lumea asta?

4.Un gând ce mă definește

5.Despre mine

6.Cine sunt eu...?

6.Cuvinte despre mine

7.Liceul nostru

7.Ora pământului la „Ion Luca”

8.Balul Bobocilor 2013

9.Comenius

10.„Ion Luca” împreună cu

Asociația Tășuleasa

11.Educația este dobândirea artei

de a utiliza cunoștințele

Gândurile sufletului

14.Am încheiat o copilărie

16.Pagină de jurnal

17.Pagini din vacanță

18.Momentul meu cel sincer

19.Amintire

20.Ani de liceu

21.Început de toamnă, sfârșit de

amăgiri

22.Idealul meu

22.D.A.L.V.

23.Iubesc

23.Rugă

24.Les vacances

24.Importanța religiei în școli

25.Beneficiile religiei în viața

adolescenților

26.Moda pentru mine

4

Dacă vreodată cineva m-ar întreba ce iubesc cel mai mult pe

lumea aceastra, probabil ar dura câteva minute pentru a înşirui tot

ceea ce ador. Sunt multe lucruri...pot însă să amintesc că iubesc să

fiu iubita, să visez, să mă amuz, să petrec timpul cu persoanele dragi.

Desigur, acestea însă sunt doar câteva. Lista mea este imensă.

Totuşi, dacă ar fi să uităm de chestiile puerile, aş spune că

seriozitatea mi se pare pentru maturi (uneori). Îmi place să călătoresc

şi să descopăr lucruri noi. Sunt dispusă să risc pentru a face lucruri

excepţionale, ocazionale sau chiar unice. Îmi place să trăiesc viaţa în

roz!

Pihureac Laura

Ungureanu Oana

Fericirea mea o vei găsi acolo

unde sunt cărți, acolo unde e muzică și

dans, unde se adună oameni ce nu-mi

vor răul. Fericirea mea înseamnă o

foaie și un creion, o pereche de căști

cu muzică bună strecurată în urechile

mele. Fericire este arta de a scrie o

poezie atunci când lacrimile și tristețea

nu mă lasă să mă exprim, dar și atunci

când banca goală din vârful parcului

mă inspiră să-mi scriu sentimentele în

versuri. Îmi place să trăiesc fericire,

iubire, aventură și distracție.

Sensibilitatea mea cere afecțiune,

dragoste. Și o primesc, atâta timp cât

sunt și eu în stare să o ofer cui merită.

5

Hobby-uri, pasiuni? Singurul

lucru de care sunt atrasă cel mai mult

este sportul şi când spun sport mă

refer la lucrurile care îmi plac cel mai

mult. Începând cu motociclismul, schiul

şi plimbarea cu bicicleta, până la

patinaj, sala de sport şi dansul. Fără

sport, nu ai o viaţă sănătoasă şi cum

spune Seneca “Este un drum lung dar

te duce la înălţimi nemaiîntâlnite”.

Principalele hobby-uri sunt desenul în

mod ocazional şi fotografia. Combin

aceste două lucruri pentru că una fără

cealaltă nu ar exista ar fi în zadar. Nu

lipsesc plimbările şi ieşirile cu prietenii.

Despre mine ar fi multe de spus, dar e

de ajuns şi atât!

Am decis că acesta este momentul pentru a mă prezenta. Numele

meu e Ioana şi îmi plac schimbările atâta timp cât sunt în bine. Lucrez la

asta. M-am născut într-un mic oraş din nordul patriei, la munte, unde

aerul proaspăt şi rece e pretutindeni. Locuiesc aici oameni ospitalieri,

cumsecade şi mai ales sunt gazde călduroase. În micul meu oraş în care

locuiesc, sunt multe atracţii turistice începând cu anotimpul vara şi până-

n iarnă, depinde de diferite activităţi.

Ciobanu Ioana

6

Eu mă numesc Aneci Lupescu

Cornelia Lenuţa şi sunt elevă în

clasa a XI-a F la Liceul Teoretic ”Ion

Luca” din Vatra Dornei.

Eu am 18 ani şi nu sunt o

fire prea vorbăreaţă, dar cu toate

acestea sunt o persoană de

încredere şi cu bun simţ. Îmi place

să-mi fac prieteni noi şi să mă

distrez în compania lor. În timpul

liber ies cu prietenii, îmi place să

citesc şi să ascult muzică. Pe lângă

aceste lucruri aproape în fiecare

duminică şi sărbătoare merg la

Sfânta Biserică, unde mă rog pentru

familie şi prieteni apropiaţi şi îmi

găsesc liniştea sufletească.

Unii poate mă citică sau nu

mă suportă, dar asta sunt eu...

Aneci Lenuța

Vă salut dragi cititori! Numele meu este Ioana, sunt o liceană ambițioasă,

creativă și comunicativă. Îmi place să îmi petrec timpul alături de prieteni si

familie, să cânt și să citesc. Desigur, din programul meu nu lipsește timpul

acordat învățăturii. Îmi doresc să ajung întotdeauna acolo unde mi-am propus,

iar pentru asta trebuie depus un anumit efort. Desigur, viața de adolescent nu

este lipsită de prietenii veritabile, de dragoste și sentimente. Sunt fericită și

norocoasă să am alături o prietenă adevărată!

Bențan Ioana

7

Benţan Ioana

Ora Pământului este un eveniment internațional, organizat în

ultima sâmbătă a lunii martie a fiecărui an, care are ca scop sensibilizarea

consumatorilor de energie electrică.

La acest proiect au participat şi elevii de la liceul Ion Luca, elevii

din clasa a XI-a F. Pe data de 23 martie noi şi nu numai, ne-am strâns în

faţa liceului şi primăriei oraşului. Aici am imortalizat într-o poza de grup

acest moment important.

La ora 20:30 luminile oraşului s-au stins. Cu toţii am aprins

lampioane, apoi le-am înălţat în aer. Priveliştea a fost nemaipomenită!

Clasa a XI-a F susţine acest proiect şi vă îndeamnă şi pe voi să participaţi

la îngrijirea Terrei !

Benţan Ioana

Ne mândrim cu liceul «Ion Luca»! Timp de patru ani aici este a

doua casă a noastră. Ne pregătim pentru viață din toate punctele de

vedere. Aici învățăm, comunicăm și suntem instruiți în diferite domenii. Pe

lângă asta, avem o mulțime de alte activități care se desfășoară

majoritatea cu inițiativa elevilor.

În fiecare an elevii claselor a XII-a se ocupă de boboci,

organizându-le un bal (pag.8). De 1 martie, Dragobete, Crăciun și sfârșitul

anului școlar au loc serbări, unde elevii talentați au diferite numere în

spectacol. De asemenea, elevii liceului participă și organizează diverse

evenimente caritabile, de voluntariat (pag.10). Cu ajutorul profesorilor ne

implicăm și în proiecte multinaționale, cum ar fi Comenius (pag.9). În

fiecare lună se organizează dezbateri pe diferite teme, avem un club de

teatru, un club de lectură și unul de dezbateri. Ne mândrim și cu elevii

ale căror rezultate școlare și extrașcolare sunt deosebite, ei participând la

diverse olimpiade, concursuri, etc.

Anii de liceu sunt cei mai frumoși ani ai adolescenței și trebuie să îi

valorificăm prin toate activitățile specifice vârstei.

8

Ciobanu Ioana

Însă.. E ușor să hotărăști pe hârtie

cum se va desfășura un bal, dar mai greu

este să te apuci de treabă. Cu adevărat, a

fost de muncă... mai ales cu bobocii, care au

fost selectați trecând prin niște probe de

aptitudini, iar mai apoi au fost ajutați să își

învingă timiditatea și au fost îndrumați în

mișcări și gesturi.

În final, rezultatele au fost

satisfăcătoare – bobocii s-au transformat în

tineri frumoși, siguri pe ei, spontani și cu un

dezvoltat simț al umorului.

A fi licean înseamnă, fără îndoială și a

participa la diverse evenimente festive.

Evenimentele “mondene” la nivel de liceu

încep cu faimosul Bal al Bobocilor și se

sfârșesc cu Balul Absolvenților. La noi, la “Ion

Luca” este o mare tradiție legată de aceste

evenimente. Să vorbim acum despre primul

bal, desfășurat în octombrie 2013.

Totul începe cu discuții pentru tema

balului, unde organizatorii vor trebui să

contribuie cu diverse activități, prin stabilirea

locației sau solicitarea unor eventuali sponsori.

Va fi adoptat cel mai bun proiect, bineînțeles,

perfectibil și el. Grupul de organizatori

stabilește programul serii, care, în afară de

concursul de Miss și Mister Boboc va avea și

câțiva invitați surpriză.

9

Benţan Ioana

Comenius este un proiect al

liceului «Ion Luca», realizat în

parteneriat cu Italia, Insulele Canare,

Polonia și Franța. În cadrul acestuia se

desfășoară mai multe activități la care

putem participa și de asemenea prin

intermediul cărora primim puncte

pentru deplasările în țările mai sus

precizate. În luna ianuarie a anului

2012 am avut plăcerea de a fi gazdele

proiectului. Așadar, am luat parte la o

serie de activități plăcute, dar și din

care am avut de învățat, cum ar fi… Work-shop:

Aici mulți dintre elevii noștri și-au pus în aplicare talentele, învățându-i pe elevii străini

ceea ce știu ei să facă. S-au organizat ateliere de pictură, de modelaj cu plastelină Fimo,

abilități practice și încondeierea ouălor.

Seară românească:

În această seară am socializat, am împărțit păreri despre diferite lucruri, iar Clubul

Copiilor ne-a încântat cu o serie de dansuri specifice zonei noastre. De asemenea, nu poate fi

trecut cu vederea aspectul culinar al serii, care a fost specific românesc și pe placul noilor

prieteni.

Excursie:

Nu am putut lăsa elevii străini să plece de la noi fără să le arătăm câteva frumuseți ale

Bucovinei. Așadar, am vizitat împreună câteva mănastiri, Muzeul etnografic, Muzeul Ouălelor și

alte atracții turistice din zona noastră.

10

Bențan Ioana

Odată ce am aflat de acest

proiect, am hotărât să ne

mobilizăm cu toții, elevii liceului

nostru și să participăm la

eveniment. Orice ocazie în care

putem fi voluntari, nu este ratată

de noi, așadar ne-am alăturat

colectivului „Tășuleasa”, într-o zi

prielnică pentru astfel de treabă!

Bineînțeles, am legat noi prietenii,

ne-am amuzat, distrat, iar la

sfârșitul zilei ne-am putut bucura

cu toții de minunatul rezultat și de

faptul că am ajutat natura.

Vă sfătuim să participați și

voi la astfel de activități!

E întotdeauna uimitor să vezi cum locul

viran plin de buruieni și bolovani, pe care nu-ți

făcea plăcere să îl privești cu doar câteva ore în

urmă, se transformă, sub mâinile elevilor de la

liceul „Ion Luca” și reprezentanți ai Asociației

Tășuleasa, într-o pădure nouă, de toată

frumusețea. Asta s-a întâmplat și în comuna

Dorna Candrenilor, Poiana Negrii, unde a fost

coordonată a treia acțiune de împădurire din

această primăvară. Astfel, cei 350 de voluntari au

plantat 10.000 de puieți de molid și larice pe 2,5

hectare de teren.

11

Prin educație se urmărește formarea unei

personalități în concordanță cu cerințele obiective ale

societății, dar și ale individului. Unii copii iubesc

competiţia şi fiecare rezultat obţinut îi stimulează să

înveţe şi mai mult, să se informeze continuu în

domeniul respectiv, dorind să afle cât mai multe

lucruri despre ceea ce le face plăcere. Alţi copii

moştenesc de la părinţii lor o predispoziţie pentru o

anumită materie sau o curiozitate a cunoaşterii

pentru un anumit domeniu. În acest caz, a participa

la olimpiadă reprezintă pentru ei o modalitate de a

pune în valoare aptitudinile pe care le-au moştenit.

Recompensele au rolul de a motiva o persoană să

persevereze în activităţile pe care le desfăşoară.

Clasa a XI-a F se mandrește cu elevi

conștiincioși! Drept dovadă stau rezultatele excelente

la concursuri și olimpiade. Printre elevii care s-au

întors glorioși de la competiții, îi amintim:

Dobrincu Sorin - olimpiada de religie, faza

județeană - locul II

Aneci Lupescu Lenuța Cornelia - olimpiada de

religie, faza județeană - locul II

Bențan Ioana & Pihureac Laura

Cicu Daniela - consursul „Tinere condeie’’ - locul II

Pihureac Laura - consursul „Tinere condeie’’ - locul III

Bențan Ioana - concursul „Tinere condeie’’ - mențiune

Ungureanu Oana Corina - concursul „Elena Șimon’’ - locul I

Ciobanu Ioana Petronela - Campionatul Național de Sanie-bob -

locul I

Pușcașu Cornelia - Campionatul Național de Atletism - locul I

12

„De când am început să practic acest sport, părinţii mei mi-au

spus că indiferent ce s-ar întâmpla, să merg mai departe, că ei mă

vor susţine. Eram mică şi nu mi-era frică de nimic, totdeauna unde

era ceva mai periculos, eu eram prezentă, săream peste tot, eram

plină de energie. Jucam fotbal, mă urcam prin copaci, numai lucruri

de fete nu făceam. M-am gândit că dacă aş începe să fac un sport,

mi-ar ocupa din timpul pe care îl iroseam cu copiii la joacă şi aşa

puteam acumula mai multă experienţă în practicarea unui sport care

mi-a ajuns la suflet: Sania. Antrenorul meu, mi-a propus să muncesc

mai mult pentru a da roade unor rezultate, deoarece a văzut prin

ochii mei ambiţia şi chiar puterea de a lupta pentru a fi o

învingătoare. Aşa am şi făcut, în urma mea am lăsat numai lucruri

de bine şi de laudă, mi-am făcut părinţii să fie mândri de mine, dar

mai ales antrenorul, care şi-a pus toată speranţa în mine.

Pe lângă toate rezultatele obţinute, pot spune că am muncit

din greu, nu lipseam de la niciun antrenament. Chiar mi-a făcut

plăcere să practic un asemenea sport şi le mulţumesc părinţilor şi

antrenorului pentru tot sprijinul şi că au avut răbdare să mă înveţe şi

să mă înţeleagă.”

Ciobanu Ioana

13

14

Ne naștem plângând, căci cineva îndrăznește să ne atingă puritatea, corpul nostru mic și

fraged. Plângem pentru că acela e primul contact cu cineva din jur, cu cineva care are

înfățișarea unui om. Dar unde și cum începe copilăria?

Chiar dacă încă ne simțim copii, încă ne comportăm ca unii, la 17 ani încep să apară

unele probleme, începem să ne facem unele griji, mai mult sau mai puțin importante. Dar

pentru vârsta noastră, avem impresia că sunt cele mai mari probleme de pe pământ. Ne e dor

să nu facem nimic, să nu ne pese, să zâmbim, doar pentru că nu știm ce altceva să facem.

Copilăria poate fi percepută în multe feluri. Cu toții am avut una, dar am așteptat și ne-

am dorit să ,,creștem mari”. Nu înțelegem, fiind copii naivi, cât de grea poate fi viața și câte

obstacole se află la fiecare pas. Avem impresia că viața de adult este mai frumoasă, mai

simplă, fiind oameni mari putem avea mai multe activități. Lucrurile astea ni se par interesante,

fără să gândim dincolo de ele. Cu cât ne implicăm în mai multe activități, relații, apar

sentimente, greutăți, care nu pot fi tot timpul depășite, împlinite. Dar copii... ne iubim părinții

pentru că așa trebuie, așa ni s-a spus că e normal, îi iubim necondiționat pentru că datorită lor

existăm. Iubim jocurile, ne iubim jucăriile, totul pare simplu, iar sentimentele nu ne provoacă

dureri. Adulții sunt triști, urâți, mereu asaltați de griji care nu se mai termină. Adulții iubesc

altfel, ei urăsc, neînțeleși uneori sunt chiar demni de milă.

Copilăria înseamnă să ai prieteni

care nu țin cont de unele aspecte ale

existenței tale și vor doar să se joace.

Certurile copilăriei durează doar câteva

minute, căci e mai important să ai un

partener, decât să ții ură și să te joci

singur.

Sufletele de copii sunt, poate,

prea puțin dezvoltate ca să simtă tot.

Ele sunt pure, dar societatea, oamenii

reușesc să le distrugă. Faptul că ne

transformăm treptat în adulți triști, ne

face să realizăm că am greșit în tot acel

timp când ne-am dorit să creștem.

15

Mă-ntreb uneori de ce văd

copiii un joc în tot ceea ce fac. Și eu

eram la fel, plină de energie. Nu

înțelegeam de ce, pe stradă, mama

călca pe liniile de la pavele, în timp ce

eu mă chinuiam să le evit. Nu doar

eu. De ce facem asta? Sunt singura

care zâmbește prostesc când își aduce

aminte de cum era acum 13 ani?

Uneori mi-e dor, uneori chiar îmi dau

lacrimile și mă gândesc că o să-mi

pară rău că mi-am dorit cândva ,,să

cresc mare”. Nu poți să le spui copiilor

de acum să nu se gândească la

maturitate, să nu și-o dorească.

Oricum, majoritatea ne dorim ceva ce

nu avem. ,,Ai grijă ce-ți dorești că s-ar

putea să se îndeplinească”. Cred că

uneori uităm că trebuie să ocolim

liniile dintre pavele și ne gândim la

viața de adult. Păcat.

Ungureanu Oana

Mi-e dor să fiu mică, cred că tuturor ne e. Nu doar pentru că acum suntem mai

aproape de sfârșit, ci pentru că totul doare. Nu mai are nimeni grijă de noi, oamenilor începe

să le pese din ce în ce mai puțin de alții. Oamenii folosesc oameni. Eram copil și nu știam

lucrurile astea. Mama, tata mă iubeau, credeam că asta face toată lumea, că e sinceră.

Timpul trece și devenim și noi ca ei, cei maturi. Amintirea unui copil care se juca iarna

în zăpadă, de parcă nu simțea deloc frigul, o să rămână undeva în mintea noastră. Nu avem

voie să regretăm, căci așa ne-am face rău singuri. Privesc și acum bunici cu nepoți în brațe și

mă gândesc că toți au fost așa, dar au îmbătrânit. Chiar dacă timpul trece atât de repede, ar

trebui să profităm că ne oferă momente frumoase.

Copilăria nu este destul de lungă ca să îi înțelegem semnificația. Singurul lucru pe care

trebuie să-l știm e că nu vom mai avea niciodată ocazia să o retrăim. Odată cu trecerea

anilor pierdem zâmbetele, frumusețea, răbdarea și într-un final rămânem doar cu amintirea a

ceea ce am fost odată: un copil simplu, fără griji, care știa să iubească și să râdă.

16

10.03.2011

Dragă jurnalule,

Ȋţi sunt foarte recunoscătoare pentru simplul fapt că, deşi nu eşti o fiinţă ȋnsuflețită,

eşti cel mai bun prieten al meu. Mă simt ofensată cȃnd trec zile, iar timpul nu ȋmi permite să

consemnez cele mai importante evenimente petrecute anterior. Mă simt mai bine atunci când

ȋmi asculţi ofurile sau fericirile, de aceea sunt datoare faţă de ţine să ȋţi ȋmpărtăşesc trăirile şi

experienţele mele. Tu eşti singurul care mă ȋnţelege fără a-mi reproşa sau a-mi atrage

atenţia asupra eventualelor greşeli.

Astăzi, marţi, ziua a trecut destul de greu. M-am trezit la ora 8 a dimineţii. De ce? Mi-a

sunat telefonul. Era Codrin, prietenul meu. Beată de somn fiind, l-am întrebat “Ce-ţi trebuie

la ora asta? Lasă-mă să dorm. N-ai somn şi vrei să trezeşti lumea?”. Dorea să servească

cafeaua, ȋnsă cu mine şi cu cea mai bună prietenă a mea…pe motiv să mai rȃdem, mai

glumim. (Sabrina) Fiind singură acasă, mi-am spus “De ce nu? S-aşa ai mei sunt plecaţi la

muncă şi mă voi plictisi ȋntreaga dimineaţă.” Am pus repede mȃna pe telefon…”Alo,

Sabrina?! Bună dimineaţă, hai la cafea…te aştept ȋntr-un sfert de ceas.” Răspunsul a fost

clar: “Bună dimineaţă. Abia m-am trezit, dar e ok…mă ȋmbrac şi vin.”

Cȃt timp eu preparam somnoroasă cafeaua, cei doi stăteau tolăniţi confortabil pe

canapeaua din camera mea. Din bucătărie, auzeam chițăielile şi rȃsetele lor pline de viaţă;

păreau foarte energici. M-am abţinut de la comentarii, nu am spus nimic…am adus numai

ceştile şi le-am aşezat pe masă. Ne-am uitat la nişte poze mai vechi şi am ascultat muzică.

Fără să ne dăm seama ce repede trece timpul, ceasul a bătut ora 12 la amiază. Era o zi de

şcoală, aşa că ne-am pregătit ȋn grabă şi am pornit spre liceu, conduse fiind de Codrin.

La ora 18:50, când clopoţelul a sunat, am ieşit din incinta şcolii şi…ce să vezi?! Codrin era

acolo; stătea rezemat de gardul ce înconjura curtea. Şi-a motivat prezenţa, spunȃndu-mi că

a dorit să mă surprindă plăcut.

Plăcut, plăcut…dar de ce până acum nu a mai făcut asta?

Ȋn fine, ne-a condus (suntem vecine), ȋnsă ȋn faţă Sabrinei a făcut un gest ciudat: mi-

a sărutat obrajii (parcă cu dispreţ) şi nu buzele, cum făcea de fiecare dată. Am tăcut, nu

sunt firea care să izbucnească.

Acum mă aflu ȋn casă…indignată şi gȃnditoare la evenimentele neobişnuite din

această zi.

Este tȃrziu (23:07), de aceea vreau să mă pun ȋn pat, dragul meu jurnal.

Somn uşor!

Pihureac Laura

17

Pagini de vacanță

Dragă jurnalule, încerc cu resemnare să deschid din nou paginile îndoite ale acestui

carneţel şi să iscălesc iarăşi notificarile de peste zi.

E vineri seara... stau cufundată în fotoliu, ascult radioul şi consemnez în jurnal. Picurii

grei ai ploii de toamnă lovesc fereastra. Pe stradă, nici ţipet de om. Eu încerc să îmi înec

amarul într-o cană de ceai de mentă. Sufletul îmi este atât de uscat... probabil că ţi-ai dat

seama: este vorba despre el, despre acel băiat ce l-am iubit enorm. Băiatul căruia i-am dat

jumătate din viaţa şi inima mea, băiatul care mi-a dovedit că Soarele şi Luna se pot iubi!

Infamul! Aş vrea să ard aceste amintiri! Obtuzitatea din ultima vreme m-a făcut să văd

contrastul dintre noi. Până acum am fost supusa unui joc copilăresc, unui joc prostesc. Această

subjugare, acum a luat sfârşit şi vreau să cunosc uitarea. Vacanţa îmi va da timp să îmi pun

toate gândurile în ordine, să revin la cursul normal al vieţii. Obida pe care m-ai provocat-o, a

pus amprenta şi asupra aspectului meu. Parcă nu mă mai recunosc! Cearcănele de sub ochii ce

odată sclipeau de fericire, nu le mai pot acoperi. Parcă am slăbit atât fizic, cât şi moral.

Zâmbetul s-a şters de pe faţa mea, acum uscăţivă.

Puterile îmi sunt sleite... Abia aştept să îl văd cum se zbate în lanţurile iubirii, să îl simt

cum se stinge. Ah, ce n-aş da să îl văd chiar acum! Să îmi simtă mâinile reci, să mă privească

în ochii tulburi! Nu mai vreau, nu mai accept nicio şansa! Vreau doar să mor înecată în valurile

dragostei; sentimentele ascunse ale inimii mele să ajungă pe fundul mării, iar vasul pe care

ne-am aflat să se scufunde odată cu ele. Călătoria s-a terminat aici. Valurile vieţii ne-au adus

pe fundul mării pe amândoi. Acum trupurile noastre vor putrezi unul lângă altul, în ciuda

ostilităţii lui faţă de mine. Un lucru împotriva firii lui... vom rămâne legaţi pe veci, nici însuşi

moartea neputând să despartă firul nostru epic.

În ultimă instanţă îi voi spune: „La revedere, iubirea mea, la revedere, prietenul meu; ai

fost unicul pentru mine. Mi-ai atins inima, mi-ai atins sufletul, ai scos din mine esenţa iubirii.

Ţi-am sărutat buzele, ţi-am strâns mâna, ţi-am păstrat visele, am fost o parte din tine!’’

Vreau să mă crezi, iubite jurnal, că sunt atât de îngrozită... Repulsurile petrecute nu îmi

dau pace. Încerc să mă descos de vis, de fantezie, iar gândul meu să fie curat.

Încă nu m-am mişcat din fotoliul meu. În şemineu, focul s-a stins. Mă simt rebegită.

Începe să îmi fie frig...aşa se întâmpla şi acum câteva zile , însă răsuflarea şi atingerea lui mă

făceau nu doar să mă încălzesc, ci să mă topesc. Nu! Nu vreau să îmi mai aduc aminte! Vreau

să dorm; îmi iau cămaşa purpurie de noapte şi mă învelesc cu cerga atât de fină. Gata

jurnalule, acum mă culc. Am încredere că noaptea va fi un sfetnic bun. Noapte bună!

Bențan Ioana

18

Mi-e greu să fac asta, dar îmi doresc atât de mult.

Simt pentru el.. tot. Îl iubesc cu tot sufletul, mă enervează, îl urăsc. Și totuși, sunt

așa fericită că pot să le fac pe toate. Lângă el am învățat să zâmbesc, să-mi pese, să nu

mai fiu egoistă. Am învățat să urăsc, să iubesc, să-l iubesc pe el mai mult decât pe mine,

ceea ce mulți spun că nu-i chiar bine. Sunt conștientă, dar nimeni nu simte ce simt eu

pentru el. Sunt nebună sau am înnebunit între timp. Mi se pare că asta face parte din

dragostea adevărată. Cum să uiți pe cineva care e totul pentru tine, cu care ți-ai petrecut

cele mai frumoase moment din viață, căruia i-ai dăruit un an și ceva și tot ce-și putea dori?

Nici dacă m-aș trezi în fiecare zi cu o memorie nouă, tot nu aș putea. Cel mai mult îmi

plăcea să mă trezesc lângă el, aș fi renunțat la orice pentru asta.

I-am strecurat destinul meu în palme fără să-și dea seama. Și n-a știut ce să facă cu

el, cred că l-a pierdut. În sufletul meu e doar un loc calduț. Al lui. Și nu va ști nimeni cum

să stea acolo, în afară de el. Probabli îl voi umple cu lacrimi. Plâng mult.

Azi l-am luat în brațe. Era cald, tăcut, am început să plâng, dar nu știam ce să-i zic.

Mi-a venit în minte primul sărut, prima dată când m-a luat de mână și m-a strâns în brațe.

Primul „te iubesc”.. scris greșit. A uitat „c”-ul de la final. Toate mesajele, prima dimineață

în care m-am trezit lângă el, prima ceartă și prima poza cu noi doi.. e ciudat cum poți să-ți

amintești de toate într-un minut. Îmi amintesc chestii banale, ce n-au rost pentru alții, dar

care mă duc cu gândul la el: o cană spartă, un ursuleț cu nume ciudat, un delfin fără

copilărie, o sectă de caini, un sărut ca surdo-muții. De ce? Ce știu eu în afară de el? Ce pot

să fac să nu-mi aduc aminte? Era calm, îmi vorbea frumos, aveam încredere în el, vedeam

că-și dorește multe. Mi-a zis: „și dacă mori mâine, și dacă mori peste 100 de ani, voi fi

acolo să te țin de mână”. Și acum? Are rost să plâng pentru că nu mă mai recunosc fără el?

Mi-am greșit drumul și n-am avut de unde să știu că se vor întampla toate. L-am prețuit,

căci nu am mai avut niciodată așa ceva. Mă purtam urât cu toată lumea, dar când venea

vorba de el, eram cea mai simpatică persoană din lume. M-a dus în cel mai frumos loc: în

brațele lui. M-a lăsat să stau acolo cât am vrut. Mi-a dăruit cele mai prețioase lucruri:

atenție, dragoste, mângâieri, amintiri. Mă săruta în palmă, mă făcea să tremur. Ce nu i-am

dat?

Altora le-am spus să plece, să-și găsească iubirea într-un loc mai bun. Lui nu pot să-i

doresc asta, nu e nicăieri mai bine decât cu mine. Și nimeni n-o să poată să-l iubească cu

adevărat. Îmi e dor de el, chiar dacă nu contează.

Momentul meu cel sincer

Ungureanu Oana

19

Amintire

Dacă imaginile ar putea vorbi, probabil aș fi la granița dintre inimă și durere. Maschez

durerea care o am pe suflet, cu o joacă intelectuală. Recunosc că în mintea mea tot ea a

rămas; cu toate că o iubesc, am lăsat-o să plece, iar amintirile cu ea au rămas ca o amprentă

pe sufletul meu.

Am știut că niciodată nu voi găsi dragostea pământeană care să-mi ofere împlinire

sufletească și atunci voi visa, voi avea aspirații doar la perfecțiunea care nu o pot avea. În

mintea mea era o scuză, eram un băiețel care iubea o femeie ca pe o fetiță, dar dezamăgirea

și ultima iubire niciodată nu au însemnat regrete.

Îmi este dor de ea, când nu era lângă mine, timpul trecea atât de greu, abia așteptam

să o revăd, să-mi aduc aminte de râsul ei, de căldura sufletului ei, de iubirea ei, dar devenea

atât de greu când trebuia să plece... Și acum îmi doresc atât de mult să fie aici cu mine,

mereu cu mine, să-mi mențin speranțele vii și sufletul împăcat.

Orice făcea, orice spunea, mă lăsa în gândurile mele; odată ce intra în inima mea nu exista

cale pentru a ieși.

Aș vrea să te poți întoarce să te învăț ce este iubirea cu adevărat, dar timpul trece, iar

tu ai plecat și eu am rămas doar cu aceste cuvintele ale tale: “ prezentă sau nu, voi fi mereu

lângă tine”. Mă joc cu mintea mea înțelegând ce se întâmplă de fapt, dar toate drumurile duc

la tine.

Cât de mult îmi doresc să te țin în brațe...

Cred că am început să te iubesc, iar ochii tăi verzi spuneau atât de multe chiar dacă

liniștea domina, ne înțelegeamvorbind doar din priviri. Nopțile erau atât de grele când te

căutam și nu te găseam, totul era în imaginația mea, pentru că te aflai mereu lângă mine...

Aici, în sufletul meu!

Ciobanu Ioana

20

Ani de liceu...

„Viaţa de licean este foarte frumoasă!”. Mereu am auzit această frază în

jurul meu... Mereu mi-am dorit să ajung şi eu la această etapă.

...Şi în sfârşit am ajuns şi pot confirma că mare dreptate au cei care

spun că anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani din viaţă. Pot spune că sunt

norocoasă că am ales Liceul Teoretic „ION LUCA” din Vatra Dornei, pentru că

este unul din liceele de elită din judeţul Suceava. La acest liceu am întâlnit o

mulţime de persoane de încredere, politicoase şi de ajutor. De asemenea, tot

aici se află cadre didactice cu o pregătire superioară şi cu un nivel mult mai

ridicat decât al altor cadre didactice din jurul oraşului Vatra Dornei. De

asemenea, în acest liceu se află elevi buni şi foarte buni la învăţătură, elevi

care mereu obţin locuri bune la diferite olimpiade şi elevi care au mers în

diferite ţări în urma unei contribuţii bine meritate în diferite proiecte

Comenius.

Sunt norocoasă că fac

parte din colectivul clasei a XI-a

F pentru că este un colectiv

minunat, unit şi la bine şi la

rău, şi mereu cu rezultate bune

şi foarte bune la învăţătură.

Datorită acestui liceu şi

colectivului în care mă aflu, pot

spune că o să-mi aduc mereu

aminte cu plăcere de anii de

liceu şi de momentele frumoase

petrecute alături de cei dragi...

Aneci Lenuța

21

Ciobanu Ioana

Început de toamnă, sfârşit de amăgiri..

Vreau să avem parte de toamna cea mai frumoasă a

sufletului nostru. O toamnă caldă şi senină, o toamnă în care să

nu ne mai repetăm la nesfârşit amintirile spectaculoase ale verii, o

toamnă fără rămas-bun, o toamnă fără despărţiri şi suferinţe în

iubire, o toamnă fără eşecuri profesionale.

Ştiu.. este septembrie, o zi ca oricare alta. O zi banală şi cu

soare, o zi ruptă din peisajul interminabil al zilelor de vară cu

miros înţepător de caniculă, o zi fără picături reci de ploaie

spontană scurgându-se din nori, fără nostalgia desprinsă din oraş,

fără mirosul greu şi răcoarea umedă a ploii interminabile, o zi fără

amintiri dureroase trosnindu-ţi prin oase.

Mi-am propus ca în această toamnă să-i rezerv vieţii mele

un bilet cu dus-întors spre călătoria mulţumirii de sine şi a

împlinirii. Vreau să avem parte de toamna cea mai frumoasă a

sufletului nostru. Îmi doresc o toamnă în care să nu mai acceptăm

sfârşiturile, o toamnă cu început, o toamnă primită cu zâmbetul

pe buze şi adulmecată cu sufletul.

22

Pihureac Laura

Să mă aplec să te sărut

Pe ochii limpezi de cristal,

Să murmur dorul meu nevrut

În geamătul paradoxal,

Să te dezmierd ca pe-un iubit

În dulcea clipă de sudoare,

Să fim doar noi şi-un asfinţit

Sau chiar un răsărit de soare,

Să te iubesc la nesfârşit,

Să te alint cu-a mea petală

Când toate pe pământ au adormit...

Dorinţa mea crucială.

A ta iubită vreau să fiu,

Să uiţi de celelalte mii.

Să ne plimbăm doar noi,

nebunii;

Doar noi, cu pantalonii vii.

Să îţi dezvălui cât de tare

Tu mi-ai lipsit în fiecare zi,

Chiar de ne ştim de-o viaţă-

ntreagă

Acum e timpul pentru a ne iubi.

Mirosul tău atât de dulce

Şi ochii tăi aşa căprui

Fac parte acum din a mea minte

... Şi hanoracul tău verzui.

Şi ştii că roşul nu îmi place

Şi poate că nici galbenul..

Ungureanu Oana

23

Iubesc atunci când noaptea

În sufletu-mi și-aşterne liniştea;

Mă face să uit de tot şi de toate:

Să uit de gânduri, de ploaie udate,

Să uit de tristeţi, de lacrimi, de toate.

Iubesc atunci când dimineața

În trupu-mi revarsă roua şi viaţa;

Mă face să simt orice cuvânt îmi şopteşte,

Să simt că trăim, de iubire poveste,

Să simt că respir, şi că ea mă iubește.

Iubesc atunci când iubita mea dragă

Culori pe ceru-mi alb-negru încheagă.

Mă face să uit de tot şi de toate:

Să uit de viaţă, de vise visate;

Să uit de iad, de rai și de moarte.

Doar tu mă faci să uit de tot şi de toate!

Ciobanu Ioana

Ungureanu Oana

Priveşte-mă în ochi...

Te rog să nu te pierzi.

Ştiu...poţi simţi căldura

Şi poţi să mă şi crezi.

... ce vezi?

Privirea-mi piere când te văd

plângând

Şi glasul tău parcă e altul.

Simt cum se-opreşte timpu-n loc

Însă, te rog,

Să ţinem pasul.

E greu,

Greu pentru amândoi,

Durerea ne apasă,

Însă te rog,

Te rog eu, vino,

Nu mă lăsa să cad în plasă.

Te rog,

Nu vreau să fiu a lui,

Chiar dacă poate-ar fi

plăcut.

Şi dacă pierzi de data asta

N-o mai luăm de la-nceput.

Nu vreau să mor...

Nu mă lăsa să sufăr.

Nu vreau să cred că nu mai

poţi să lupţi.

Te rog,

Ascultă-mi simpla rugă

Şi-am să te las să mă

seduci.

24

Tout le monde rêve pour une vacances exotiques. Nous voulons au moin une semaine

qu’en nous oublions les problèmes. Je crois que la Côte d’Azur est le lieu parfait pour une

vacances. Cette ville se trouvée au rivage de la France à côté de la Mer Tirenianne. Içi les

montagnes Alpes s’enffondrent dans le mer, créer un décor impressionnant. La Côte d’Azur

est nommé « le petit Las Vegas ». On pouvons visiter nombreux des musées, des châteaux,

des vestiges historiques et des vieilles rues où se trouves maisons-monuments.

Dans ce domaine il y a plusierus des villes. Par exemple, Nice est un lieu où vous

pouvez profiter des vagues merveilleuse, du soleil. Dimanche vous povez admirez le lever du

soleil, mais aussi la cocher du soleil.

Une autre ville est Cannes, la ville du film. Cette se trouvée à trente-cinq km de Nice.

Içi sont plusierus des magasins où vous povez fait des achats. Je vous recommande la Côte

d’Azur !!

Bențan Ioana

În cadrul orei de religie, pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă,

reguli, tradiţii şi evenimente religioase ale Bisericii Ortodoxe, elevii dobândsc şi

deprinderi, obinuinţe spirituale, care îi înalţă, îi fac mai buni, mai respectuoşi, mai

responsabili.

Cel mai bun mijloc de a cnoaşte creaţia lui Dumnezeu, lumea în care trăim,

este şcoala, predarea religiei în şcoală fiind considerată o adevărată punte spre

împlinirea menirii de om, pe calea mântuirii. Ora de religie conduce pe om la scopul

suprem al existenţei: trăirea comuniunii cu Dumnezeu. Prin educaţia moral-religioasă,

viaţa omului se înalţă şi se edifică pe temelia adevărată, care este Domnul Iisus

Hristos.

Importanţa religiei în şcoli este foarte mare, nu doar pentru cultura noastră

generală, dar şi pentru sufletul nostru. Religia este o psihologie de suflet şi un

profesor de religie adevărat va şti cum să se apropie de tineri astfel încât să-i ajute,

nu doar să-i educe.

Religia predată în şcoli va forma un tânăr nou, perfect

conştient de pericolele din exterior şi capabil să facă faţă

problemelor care pot apărea la maturitate. Nu trebuie să trăim

religia ca pe o simplă materie, ci să o luăm ca pe o oră de

relaxare, de întâlnire cu Dumnezeu.

Religia nu trebuie scoasă din programa şcolară cu niciun

chip şi ar trebui să fie îmbrăţişată de elevi cu mult drag.

Părerea personală: M-a ajutat spiritual. Consider religia

foarte importantă în viaţa mea, ea chiar trebuie abordată, fiindcă

este interesantă. Orele de religie mă relaxează, mă calmează, scap

de tot stresul de la alte materii. Îmi place să mă educ, să ştiu

mai multe despre Dumnezeu.

Aneci Lenuța

25

Religia face parte din cultura noastră;

Religia educă tâneri şi îi îndeamnă să fie cu bun simţ;

Religia implementează noţiunea de bine şi rău în sufletul şi în mintea tinerilor;

astfel încât ei vor ştii mai bine de ce anume să se ferească;

Religia îndeamnă la bunătate şi face ca adolescenţii să se gândească de două oi

înainte să comită o nedreptate sau o răutate;

Religia creşte copilul cu frică de Dumnezeu, ceea ce nu este deloc rău, pentru

că astfel viitorul adolescenţilor va fi mai ponderat şi mai atent la acţiunile pe

care le înteprind;

Religia aduce în viaţa copiilor o stare de siguranţă şi e speranţă. Dacă

Dumnezeu este lumina şi adevărul, tinerii vo şti că cineva acolo îi iubeşte şi îi

protejează în ciuda tuturor lucrurilor neplăcute pe care le îndură;

Relgia învaţă tânerii despre iubirea adevărată şi despre adevăratele valori şi

virtuţi ale omului şi astfel se evită ca adolescenţii să se mai simtă atât de

confuzi;

Religia oferă răsunsuri la întrebările pe care şi le pun adolescenţii de-a lungul

tinereţii lor despre: moarte, sinucidere, naştere, avort, destămarea familiilor,

evenimente traumatizante şi aşa mai departe;

Religia conştientizează tinerii de liberul albitru şi iî îndeamnă să îşi asculte

conştiinţa, pentru că doar conştiinţa călăuzeşte pe drumul cel bun;

Religia susţine învăţământul bazat pe principii moral-creştine, ceea ce duce la

formarea unor oameni maturi poate chiar fără cusur.

Aneci Lenuța

26

Moda reprezintă, pentru mine, un mod de viaţă . Unii dintre noi sunt dependenţi de

ea, dar nu toţi reuşesc să fie într-adevăr în pas cu moda. Unii cred că se îmbracă la modă,

dar în realitate ei sunt „pe lângă modă".

Personal, nu pot să spun că mă îmbrac după tendinţe neapărat, ci pur și simplu port

şi îmi achizitionez ceea ce îmi place. Nu ţin cont de criteriul acela conform căruia trebuie să

investeşti o căruţă de bani pentru a fi fashion. Consider că poţi oricând să ai o apariţie wow

şi dacă te îmbraci cu un lucru poate nu foarte scump şi celebru.

MODA ESTE CEEA CE ADOPŢI

CÂND NU ŞTII CINE EŞTI!

Cât despre machiaj...nu obişnuiesc să mă

machiez foarte des, doar atunci când întâmpin

anumite evenimente speciale. Sunt de părere că

un gloss de buze şi un rimel nu strică, dar

acestea trebuie folosite cu limită, deoarece în

caz contrat impactul poate fi „wow”.

P.S: Nu uitaţi, puteţi să fiţi remarcate prin

frumuseţea naturală, nu doar prin haine scumpe

şi machiaj!

Pihureac Laura

27

28