ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTIFACULTATEA DE COMERŢ

Eficienta ambalarii si etichetarii produselor alimentare

- Ceaiul-

Coordonator:Prof. Magdalena Bobe

Masterand: Uta Ana MariaGrupa: 503

Bucureşti, 2012

1

CUPRINS

Pag.

I. Introducere ...............................................................................................................................2

II. Ambalarea.................................................................................................................................3

2.1 Ambalarea alimentelor ........................................................................................................3

2.2 Importanta ambalajului .......................................................................................................3

2.3 Promovarea produselor si informarea consumatorului ........................................................4

III. 3.1Etichetarea produselor alimentare .......................................................................................5

3.2 Etichetarea referitoare la conţinutul de substanţe nutritive..................................................7

IV. Ceaiul..........................................................................................................................................8

4.1 Istoric.....................................................................................................................................8

4.2 Importanta ceaiului in alimentatie........................................................................................9

V. Tipuri de ceai............................................................................ ..............................................9

5.1 Ceaiul negru.........................................................................................................................10

5.2 Ceaiul verde.........................................................................................................................10

5.3 Ambalarea, marcarea si păstrarea ceaiului .......................................................................12

VI. Studiu de caz -LIPTON................................................... ...........................................................13

6.1 De unde provine?.................................................................................................................13

6.2 Gama de produse.................................................................................................................14

6.3 Lipton Green Mandarin Orange...........................................................................................16

6.4Analiza Swot..........................................................................................................................17

VII Concluzii..................................................... ..............................................................................18

IX Bibliografie.................................................................................................................................20

2

I. Introducere

Ambalarea şi ambalajul în industria alimentarâ au un efect cu o importanţă deosebitä asupra calităţii, conservării şi valorii comerciale a unui produs alimentar pe toatä filiera de producere a acestuia cuprinsä între realizarea materiilor prime, procesarea acestora, condiţionarea şi conservarea produsului finit, distribuţia, comercializarea şi consumul acestuia.. Etichetarea are rolul de a oferi informatii despre produs. Etichetarea modernă a produselor alimentare presupune existenţa unui mesaj ce contine informaţii utile atât pentru agenţii economici cât şi pentru consumatori, un rol important avându-l informaţiile de ordin nutriţional. În acest sens, etichetarea corectă şi cuprinzătoare a produselor alimentare reprezintă o bază utilă de date pentru consumator, ajutându-l în alegerea corectă a unui produs în funcţie de necesităţile sale, în educarea lui în calitate de cumpărător, respectiv în conştientizarea efectului pe care alimentul îl are asupra sănătăţii organismului său.Dezvoltarea si diversificarea productiei si a consumului de bunuri, promovarea formelor eficiente de comert au determinat evolutii spectaculoase in domeniul ambalajelor.Ambalajul insoteste produsul in fiecare etapa a circulatiei sale, de la producator la consumator, avand un rol important in protejarea acestuia si promovarea vanzarilor.Ambalarea produselor alimentare prezintă importanţă deosebită pentru toţi participanţii la circuitul tehnico-economic, fapt demonstrat de frecvenţa de înnoire a ambalajului care a fost mai mare decât cea de înnoire a produselor, în ultimii 20 de ani. Această tendinţă se explică prin impactul pe care îl are ambalajul asupra consumatorului la luarea deciziei de achiziţionare a produsului.

II. Ambalarea alimentelorAmbalajul prezinta un sistem cu funcţii complexe, destinate să asigure protecţia temporară a produselor din punct de vedere fizic, chimic, biologic în scopul menţinerii calităţii si integrităţii acestuia în decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii – pană la consumator sau pană la expirarea termenului de garanţie.Exista mai multe criterii de clasificare a ambalajelor, din care retinem:

• După materialul constituent: ambalaje din hârtie si carton; ambalaje din sticla; ambalaje din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn si împletituri; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe, in componente ale produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat).

• Dupa sistemul de confectionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliabile.• Dupa tip: plicuri, pungi, sacose, cosuri, tavi, lazi, cutii, stelaje, alveole, flacoane, borcane,

butelii, bidoane, damigene, butoaie, canistre, tuburi.• Dupa destinatie: ambalaje de transport; ambalaje de desfacere si prezentare.• Dupa specificul produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare; ambalaje pentru

produse nealimentare; ambalaje pentru produse periculoase; ambalaje individuale; ambalaje colective.

• Dupa gradul de rigiditate: ambalaje rigide, ambalaje semirigide, ambalaje suple.• Dupa durata de utilizare si tipul circulatiei: ambalaje recuperabile; (ambalaje reciclabile si

ambalaje refolosibile); ambalaje nerecuperabile.

2.1 Importanta ambalajuluiImportanta ambalajului este evidentiata de principalele functii pe care acesta trebuie sa le indeplineasca pe parcursul circuitului strabatut de produs intre furnizor (producator) – distribuitor – reteaua comerciala en detail – consumatorul final.

3

Aceste functii sunt: • conservarea si protectia proprietatilor produselor;• facilitarea manipularii, depozitarii si transportului produselor;• promovarea produselor si informarea consumatorului.

Conservarea si protectia proprietatilor produselor este considerata functia de baza a unui ambalaj si se refera la mentinerea in parametrii initiali a produsului ambalat, care trebuie protejat de influentele mediului exterior ambalajului. (Natura fizica – apa, praf, substante nedorite; Natura biologica – insecte microorganisme )

2.2 Promovarea produselor si informarea consumatoruluiIntrucat majoritatea produselor se vand ambalate este evident ca ambalajul are si un dublu rol de promotor al vanzarii si de purtator al informatiei catre consumator. Amblajul reprezinta o interfata cu care consumatorul vine in contact direct, de aceea ambalajul trebuie gandit pentru a atrage cumparatorii si pentru a declansa actul de cumparare. De altfel, ambalajul a fost denumit si „vanzator mut” al produsului, pornind de la urmatoarele considerente:

• identifica si prezinta produsul si producatorul/distribuitorul;• stimuleaza si atrage atentia cumparatorului;• informeaza consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de baza ale produsului;• comunica date legate de modul de utilizare al produsului si a naturii ambalajului etc.

Elementele care contribuie la realizarea functiei ambalajului de promovare a vanzarilor si informare a consumatorului sunt modul de confectionare, sistemul de marcare si etichetare, dar mai ales estetica ambalajului, adica aspectele referitoare la forma, culoarea si armonia cromatica, grafica ambalajului. Aceste elemente trebuie sa sugereze destinatia produsului si sa scoata in evidenta denumirea produsului, marca, recomandarile privind utilizarea, etc.

III. Etichetarea produselor alimentare 3.1 Aspecte generaleÎn ţara noastră, conform Hotărârii Guvernului nr. 106 din 7 februarie 2002 eticheta este:“orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.”Scopul etichetării produselor alimentare este de a garanta accesul consumatorilor la informaţii complete cu privire la conţinutul şi compoziţia produselor, pentru a proteja sănătatea şi interesele acestora. Alte informaţii pot oferi detalii despre o caracteristică specifică a produsului, cum ar fi originea sau procedeul de fabricaţie. Unele produse alimentare, cum ar fi organismele modificate genetic, alimentele alergenice, alimentele destinate sugarilor sau chiar diverse băuturi fac, de asemenea, obiectul unor reglementări specifice.

Pe etichetele produselor alimentare, in afara cazului cand exista exceptii expres mentionate, trebuie sa apara urmatoarele informatii (cerinte obligatorii de etichetare): numele produsului; numele ingredientelor si cantitatea anumitor ingredienti caracteristici sau categorii de ingredienti;data durabilitatii minime sau data „a se folosi înainte de o anumita data care este inscrisa pe ambalaj.Aceasta data poate sa difere de la produs la produs, astfel ca mezelurile au ce-a mai mica perioada de valabilitate, in timp de bauturile au o peroada mare de valabilitate pana chiar la 2 ani, cantitatea neta; conditiile de depozitare sau conditii de utilizare, daca este cazul; numele sau numele

4

comercial si adresa producatorului sau a celui care a ambalat produsul sau comerciantului stabilit pe teritoriul Comunitatii; detalii referitoare la origine sau provenienta, dupa cum este cazul; indicarea tariei pentru bauturile alcoolice, pentru bauturile la care concentratia alcoolica este mai mare de 1,2 % in volum.Principalele elemente ce trebuie sa se regaseasca pe eticheta unui produs:Numele produsului alimentar : o denumire care sa respecte reglementarile specifice alimentului respectiv, cu respectarea urmatoarelor conditii:

• In lipsa reglementarilor specifice, denumirea sa fie cea obisnuita in Romania;• In lipsa denumirii obisnuite, denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a

acestuia si daca este necesar, a utilizarii sale care sa fie suficient de clara pentru a permite cumparatorului sa cunoasca natura produsului si sa-l deosebeasca de alte produse cu care poate fi confundat;marca de fabrica,marca comerciala sau denumirile atractive nu pot inlocui denumirea sub care este vandut alimentul;

• Utilizarea de termeni precum „mod” „tip” „gen” impreuna cu denumirea sub care este vandut produsul este interzisa;

• Denumirea sub care este vandut alimentul trebuie sa includa sau sa fie insotita de informatii privind starea fizica a acestuia sau tratamentele la care a fost supus, de exemplu: refrigerare, congelare, afumare, concentrare, etc. ;

• Alimentele care au fost tratate cu radiatii ionizate trebuie sa poarte mentiunea „tratat prin ionizare”sau „tratat cu radiatii ionizate” .

Lista de ingrediente :Toate alimentele trebuie insotite de o lista in care sunt precizate ingredientele folosite, toate acestea trebuind declarate in lista de ingrediente, in afara cazului cind exista exceptii exprese de la aceasta cerint conform H.G. nr.685/2009 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor. Lista trebuie sa inceapa cu termenul „ingrediente” sau sa aiba un titlu care sa includa acest cuvant.In general, ingredientele trebuie enumerate in ordine descrescatoare a cantitatii utilizate pe parcursul prelucrarii alimentului; totusi, apa si substantele volative trebuie enumerate in ordinea cantitatii din produsul finit.Denumirile ingredientelor trebuie sa fie numele pe care acestea le-ar avea daca ar fi vandute ca alimente si trebuie sa fie insotite de toate indicatiile referitoare la denumire, daca lipsa acestora ar putea induce in eroare; denumirea utilizata in orice lista de ingrediente pentru orice produs care a fost iradiat trebuie sa includa sau sa fie insotita de cuvantul „iradiat” sau expresia „tratat cu radiatii ionizate”.

AditiviiAproape fără excepţie, alimentele din comerţ conţin aditivi (cunoscuţi sub denumirea generică de „E“-uri), a căror menire este, se spune, aceea de a conserva, de a da culoare, formă, de a spuma, îngroşa şi mai ales de a da aromă în mod artificial, făcând astfel produsul atrăgător pentru clienţi şi vandabil timp îndelungat, uneori aproape nelimitat. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Forestiere, consideră că incidenţa alarmantă a unor forme de cancer este strâns legată de avalanşa produselor alimentare bogate în E-uri nocive, consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt „vinovate“ de răspândirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor.În cazul în care consumul de alimente cu E-uri este iresponsabil, problemele de sănătate pot fi deosebit de grave, iar acest lucru nu este greu de realizat. Fiecare aliment din masa de zi cu zi poate conţine E-uri. Unele tipuri de pâine aşa-zis integrală sînt fabricate din făină înnegrită cu E-uri din familia

5

caramelurilor. În cazul unor paste făinoase, oul a fost înlocuit cu un E – 102. Consumul prelungit de astfel de aditivi afectează ficatul, pancreasul şi stomacul, însă pot provoca şi tumori tiroidiene.1

Daca nu exista o categorie adecvata de denumiri, trebuie utilizat numele specific al aditivului. Ingredientele care trebuie inscrise cu denumirea categoriei lor, urmata de numele specific sau de codul numeric E :

AromaLegislatia Europeana, prevede ca aromele trebuie enumerate utilizand termenul „arome/aromele” sau o denumire sau o descriere specifica a acestora. Directiva 91/72/EEC prevede ca termenul „aroma naturala” sau un termen similar poate fi folosit numai pentru a descrie aromatizanti ale caror componente aromatizante contin substante aromatice naturale sau preparate aromatice, asa cum sunt ele descrise de Directiva 88/388/EEC referitoare la aromatizanti – prevedere preluata si in legislatia romana. In plus, se mentioneaza ca in cazul in care denumirea aromei contine o referinta la natura vegetala sau animala, ori la originea substantelor incorporate, termenul „natural” sau alta expresie cu aceeasi semnificatie se utilizeaza numai pentru aroma la care componenta aromatizata a fost izolata

1 http://www.ecolife.ro/articole/sanatate/aditivii-alimentari-un-pericol-pentru-sanatate.html6

1 Coloranţi2 Conservanţi3 Conservanţi secundari4 Antioxidantţi5 Antioxidanşi secundari6 Agenţi de intensificare a

efectului antioxidantilor (Complelentari)

7 Texturanţi8 Alginaţi9 Emulsificator10 Agent de ingrosare11 Stabilizator12 Potentiator de aroma13 Gelifiant14 Corector de aciditate15 Acidifiant16 Antiaglomerant17 Amidon modificat18 Indulcitor19 Agent de afinare20 Antispumant21 Agent de glazurare22 Saruri de topire23 Ameliorator de faina24 Agent de intarire25 Agent de umezire26 Agent de incarcare27 Gaze propulsoare

prin procedee fizice corespunzatoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedeele de preparare traditionala a alimentelor obtinute in totalitate sau aproape de totalitate din alimentul sau din sursa aromatizata respectiva.

Ingredientele compuseDenumirile constituentilor trebuie dat fie in locul, sau in completarea denumirii ingredientului compus. Totusi,nu este necesara enumerarea constituentilor in cazul in care , vandut ca atare, nu necesita o lista de ingrediente.In plus, constituentii nu trebuie enumerati daca ingredientul compus este identificat in lista de ingrediente printr-o denumire generica sau daca ingredientul nu depaseste 25% din produsul finit, totuşi in acest ultim caz, este necesara enumerarea ingredientelor compuse care au efecte tehnologice semnificative asupra produsului finit.

ApaTrebuie menţionat daca apa adăugata depaseste 5% din produsul finit . Nu trebuie menţionata in următoarele cazuri: este utilizata pe parcursul procesului de fabricaţie in exclusivitate pentru reconstituirea unui ingredient utilizat sub forma concentrata sau deshidratata ; sau este utilizata cat sau ca parte a unui mediu care in mod normal nu se consuma. Cantitatea neta :Produselor alimentare preambalate trebuie declarate in unitati de volum in cazul lichidelor si in unitati de masa in cazul altor produse. Exista cerinţe specifice stabilite pentru marcarea cantităţii pachetelor cu mai multe bucati preambalate, a produselor alimentare vândute la număr si a greutăţii in forma uscata.

Taria alcoolica : - pentru băuturile cu un conţinut in alcool mai mare de 1,2% din volum trebuie declarata taria alcoolica efectiva raportata la volum. Directiva Comisiei 87/250/EEC se refera la indicarea tariei alcoolice in raport su volumul bauturilor alcoolice cu un continut mai mare de 1,2% alcool raportat la volum.

Lotul : - legislatia romana si Directiva 89/386/EEC cer indicarea lotului pe un aliment daca nu exista exceptii.In unele cazuri data poate constitui si indicarea lotului.Sunt exceptate inghetata portionata, unele produse agricole si produsele care nu sunt preambalate ; regulile UE cer producatorilor sa-si asume intreaga responsabilitate pentru natura si plasarea produselor in limitele cunostintelor stiintifice si tehnologice actuale.

3.2 Etichetarea referitoare la conţinutul de substanţe nutritive

Directiva 94/496/EEC ajuta consumatorul prin prezenta datelor nutritive cheie intr-un format standardizat astfel incat alegerea sa fie făcuta in cunoştinţa de cauza iar produsele similare sa poata fi comparate cu uşurinţa .Etichetarea referitoare la conţinutul nutritiv este deosebit de importanta avand in vedere creşterea interesului pentru legăturile dintre menţinerea unei sanatatii bune si o dieta sanatoasa ca si necesitatea ca persoanele care trebuie sa respecte o anumita dieta sa poata alege tipurile de alimente potrivite necesitaţilor lor. Etichetarea referitoare la continutul de substante nutritive trbuie sa cuprinda cantitatea de subsatanta nutritiva pentru care a fost făcuta declaraţia.Exista o lista suplimentara opţionala de substanţe nutritive (amidon, grasimi monosaturate, polinesaturate, colesterol, vitamine si minerale prezente in cantitati semnificative) care pot fi declarate. Se considera vitamine si minerale in cantitati semnificative numai cele a caror cantitate reprezinta minimum 15% din doza zilnica recomandata, furnizata de 100 g sau de 100 ml ori per pachet daca pachetul contine numai o portie de produs.

7

• Alimentele noi si etichetarea referitoare la modificările genetice: In cazul comercializării si utilizarii alimentelor noi sau a ingredientelor noi in interiorul Comunitarii Europene exista trei reglementari care sunt in mod direct aplicabile si obligatorii in toate statele membre.Reglementarea comunitara referitoare la alimentele noi Reglementarea (CE) nr. 258/97 care include produsele alimentare modificate genetic si ingredientele care intra sub incidenta sa. Reglementarea (CE) nr.113/98 se refera la etichetarea anumitor produse alimentare si a ingredientelor fabricate din soia si porumb. Reglementarea referitoare la etichetarea alimentelor care contin aditivi si aromatizanti care sunt, contin sau au fost produşi din organisme modificate genetic (GMO).

• Alimentele utilizate in anumite scopuri nutriţionale : alimentele care intra sub incidenta acestei directive sunt acelea a căror compoziţie si pregătire sunt destinate in mod special indeplinirii unor anumite necesitaţi nutriţionale ale persoanelor cărora le sunt destinate in principal. Aceste alimente trebuie sa se deosebească in mod clar de alimentele destinate consumului normal, in raport cu compozitia lor si cu procesul de fabricatie ca si cu modul de etichetare si comercializare.Directiva cadru se refera la problemele generale in timp ce cerintele specifice referitoare la compozitie si etichetare pentru categoriile recunoscute de alimente su destinatie speciala intra sub incidenta altor directive specializate .

• Formule pentru sugari si copii mici : are ca scop sa protejeze sanatatea sugarilor care utilizeaza formule care satisfac in totalitate cerintele lor alimentare pe parcursul primelor catorva luni de viata, prin indeplinirea conditiei ca numai produsele conforme sa fie comercializate sub mentiunea ca sunt potrivite sugarilor.

• Alimente pe baza de cereale prelucrate si alimente pentru copii : - se refera la alimente pe baza de cereale si alimente pentru copii utilizate ca parte a dietei diversificate si care nu constitue singura sursa de hrana. Sunt stabilite cerinţe de etichetare, inclusiv virsta la care utilizarea unui produs este adecvata, având in vedere compoziţia, textura si alte proprietati legate de compozitie. Informatiile referitoare la conţinutul energetic si nutritiv, instructiunile pentru prepararea adecvata si de un interes deosebit, informatii referitoare la prezenta sau absenta glutenului daca virsta indicata de la care se poate utiliza produsul este sub 6 luni.

• Alimentele pentru reducerea greutatii in diete limitative de energie : - se refera la alimentele special formulate care , atunci cand sunt utilizate de consumator , inlocuiesc complet sau partial dieta zilnica.

• Alimentele utilizate in scopuri medicale speciale : - acopera alimentele preparate special sau a caror formula este destinata controlului dietei pacientilor care le utilizeaza sub control medical.Asemenea produse pot fi complete sau incomplete din punct de vedere nutritiv.Sunt stabilite cerintele detaliate referitoare la compozitie si etichetare.

IV.Ceaiul

4.1 IstoricCeaiul este original din Asia si a ajuns in Europa pentru prima data in 1610 adus de o companie din Olanda. Cea mai veche legenda despre descoperirea ceaiului e legata de imparatul chinez Shen Nung care ca o precautie igienica, bea numai apa fiarta fierbinte. Legenda spune ca intr-o zi cand imparatul intra in bucatarie sa bea apa un vant puternic aduse in incapere frunze si crengute din gradina si au cazut in vasul cu apa clocotita. Imparatul si-a pus servitorii sa guste din apa ce-si schimbase culoarea dar care emana o aroma necunoscuta si vazand ca acestia au ramas in viata a gustat si el licoarea nascandu-se astfel era ceaiului (2700 i.H. Ceaiul - considerat de secole a avea proprietati curative- este astazi promovat ca o bautura

sanatoasa, naturala, dietetica si ieftina. Ceaiul se obtine prin prelucrarea frunzulitelor si frunzelor arborelui de ceai (Thea

8

chinensis) sub forma de ceai negru (fermentat), ce ocupa circa 80% din productia mondiala si mai mult de 90% din comertul mondial cu ceai si sub forma de ceai verde (nefermentat si semifermentat), folosit cu precadere in consumul casnic.Productia globala de ceai este amplasata ferm pe o curba de crestere, datorita cresterii suprafetelor plantate, rentabilizarii suprafetelor cultivate si cresterii generale a productivitatii prin imbunatatirea mijloacelor de tratare. Productia mondiala a ajuns la 3 mil. tone anual, cele mai mari producatoare de ceai fiind: India, China,Sri-Lanka, Kenya, Indonezia.

Ceaiul face parte din grupa produselor alimentare numita stimulente. In aceasta grupa sunt cuprinse produsele alimentare neurotonice si cardiotonice, deoarece contin substante farmacologice active, ce actioneaza asupra sistemului nervos central, asupra sistemului circulator si dezvolta o actiune diureticaactioneaza asupra sistemului nervos central, asupra sistemului circulator si dezvolta o actiune diuretica.

Denumirea de ceai ca stimulent se atribuie frunzelor arborelui de ceai Thea Chinensis L din familia Theaceae, care au fost supuse unei prelucreari speciale.

4.2.Importanta in alimentatie a ceaiului Antioxidanţii prezenţi în ceai sunt substanţele chimice care au ca principal rol protejarea celulelor

organismlui. Antioxidanţii neutralizează substanţele periculoase din corp, precum radicalii liberi de oxigen, care atacă celulele organismului, dereglându-le funcţionarea şi favorizând apariţia bolilor. Ceaiul verde şi ceaiul negru conţin multe vitamine şi săruri minerale, dintre care cea mai importantă fiind vitamina C. Un consum zilnic de 2 - 3 ceşti, asigura un aport important de vitamine precum: B1, B2, B6, acid folic, plus urme de elemente minerale (printre care si fluorul, ce ii confera calitati cariopreventive) si uleiuri aromatice. In afara de fluor, cel mai bine reprezentate in ceai sunt: potasiul (5-6 cesti de ceai zilnic asigura 75% din necesarul zilnic de potasiu, intr-o dieta cu 2.000 kcal) si manganul (5-6 cesti de ceai pe zi asigura 45-50% din necesarul zilnic, raportat la un aport de 2.000 kcal).

Frunzele de ceai au forma eliptica , culoare verde inchis, peduncul scurt si gros,sunt crestate pe margini, cu nervura mediana mai pronuntata, iar nervurile secundare sunt mai fine si unite la marginea frunzei.

Elementele structurale caracteristice frunzelor de ceai sunt: perisorii, celulele ideoblaste si cristalele de oxalat de calciu in forma de stea, care servesc la identificarea naturii ceaiului si a puritatii lui.(cand se adauga alte frunze).

Frunza de ceai

9

V.Tipuri de ceai In comert ceaiul se gaseste sub trei forme:ceai negru, ceai verde si amestec.

5.1 Ceaiul negru

Se obtine prin urmatoarele operatiuni :recoltare, ofilire, rasucire, fermentare, uscare, sortare si ambalare.

Prin ofilire , operatiune ce se desfasoara la 28..40 grade C, frunzele de ceai pierd o cantitate importanta de apa continuta, pierd elasticitatea, aproximativ 1/3 sin clorofila se oxideaza, o parte din proteine se hidrolizeaza, iar substantele tunante incep sa se oxideze.

Rasucirea –se face mecanic si afecteaza structura frunzelor , favorizand astfel eliberarea uno substante solubile, substante implicate in desfasurarea normala a fermentatiei ceaiului.

Fermentatia-are un rol hotarator asupra caracteristicilor organoleptice ale ceaiului.Se realizeaza in lazi de lemn ce se tin in incaperi ce au temperaturi de 18-20 grade C si umiditatea relativa a aerului in jur de 95 %.Fermentatia trebuie intrerupta brusc in stadiul cand frunzele au dobandit ele insusirile optime,tipice ceaiului negru.

Uscarea-se realizeaza in cuptoare cu aer cald la temperatura de 90-95 grade C si continua pana cand umiditatea frunzelor atinge 4%

5.2 Ceaiul verde

Ceai verde Gunpowder Se obtine din frunzele tratate ca abur la temperaturi de 85-90 grade C, timp de cateva

minute pt a distruge enzimele.Apoi frunzele se trec in cuptoare de uscare pt reducerea umiditatii frunzelor pana la 18% dupa care urmeaza rasucirea si uscarea pana la umiditatea de 3 %.

Caliatea ceaiului negru si verde este influentata de calitatea frunzelor.Din cele 4 recolte de ceai(intre sfarsitul lunii aprilie si safarsitul lunii septembrie) cel mai bun ceai este obtinut din frunzele primei recolte.Sunt apreciate varfurile tinere care au 2..5 frunze cu petiolul cat mai mic.

Compozitia chimica a ceaiului variaza in limite relativ mari , in functie de sort, perioada de recoltare si starea frunzelor, modul de prelucrare etc..Astfel, continutul de

10

apa poate varia intre 7-9 %, continutul de cofeina 1-3 %, continutul de tanin 5-26 %, continutul de ulei esential 0,6 -1%, continutul de saruri minerale 3-8%.

Din analiza numeroaselor sortimente de ceai se poate desprinde media compozitiei chimice ce se prezinta in tabelul urmator:

Componentii CeaiApa, % 8,0Substante azotate, % 23,0Cofeina (teina) ,% 3,0Substante solubile in eter,% 8,0Substante extractibile libere in azot, % 30,0Tanin, % 12,0Celuloza, % 10,0Saruri minerale, % 6,0

Sursa:G.Ghimicescu

Ceaiurile de calitate superioara care se comercializeaza pe plan inrernational contin: apa 7-9%, teina 2-3 %, tanin 10-14 % la ceaiul negru, aproximativ 19 % la ceaiul verde.

Calitatea ceaiului este determinata de proprietatile senzoriale ale ceaiului ca atare , ale infuziei de ceai si de proprietatile fizico- chimice.

Ceaiul de calitate superioara se obtine din frunzele din recolta I, are culoare neagra-argintie, gust aromat, placut si infuzie galbena.

Ceaiul de calitatea a II-a se obtine din recolta a II-a , are culoare neagra-inchisa, gust usor dulceag si formeaza infuzie galbena deschisa.

Ceaiul de calitatea a III-a se obtine din recoltele a III-a si a IV-a , este alcatuit din frunze mari si are o culoare neagra-cenusie.

Continutul ridicat de parti mai putin valoroase (proportia ridicata a cozilor)sau nevaloroase (impuritati) reduce calitatea ceaiului.

Dintre proprietatile fizico-chimice selectionate drept caracteristici de calitate mentionam: apa maximum 8,5%, teina minimum 1,2 %, cenusa insolubila in HCI 10 % maxim 1 % ,Pb in mg/kg maximum 1, coloranti artificiali –lipsa, extract apos min. 32%.

Clasele de calitate pe care le prezentam sunt bazate pe tipul de frunza;ceaiurile negre obtinute din frunze cat mai mici si cat mai tinere sunt cele mai apreciate. Ceaiul negru se fabrica in urmatoarele clase de calitate :

Calitate superioara –denumit Pekole-din prima recolta, cu frunzulite negre-argintii, gust fin aromat, da o infuzie galbena

Calitatea I- denumita Souchong-provenit din a doua recolta, are culoarea negru-inchis,gust dulce, placut aromat ,da o infuzie galbena deschis.

Calitatera a II-a –denumita Congo-cu frunze mari din a treia recolta, de culoarea neagra-cenusie,gust si miros normala.

Ceaiul verde se comercializeaza in urmatoarele clase de calitate:

11

Hyson-provenit din prima recolta, are frunze mici,rasucite, de culoare verde –albastruie,da o infuzie galbena aromata.

Gunpowder-obtinut prin a doua recolta, frunzele sunt rulate sub formă de granule, asemănătoare cu cele de praf de pușcă. , de culoare verde-negricioase, da o infuzie galbena.

Tonkay-provenit din a treia recolta,prezinta frunze rasucite neregulate, de culoare verde-galbuie, da o infuzie intens colorata.

Conform recomandărilor standardului ISO 3720. Ceaiul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: Umiditatea (maximum 9%), conţinutul de teină (minimum 2%), conţinutul de substanţe tanante (maximum 7%), extractul (minimum 32%), cenuşa totală (maximum 6,5%).De mare importanţă sunt cerinţele normelor de igienă pentru alimente privind conţinutul în metale grele, de pesticide sau alte substanţe de poluare.

5.3 Ambalarea si pastrarea ceaiului

Până în 1826, ceaiul era întotdeauna vândut neambalat. Era o invitaţie pentru vânzătorii nescrupuloşi să dilueze ceaiul cu aditivi. În 1826 John Horniman a dezvoltat linia principală de pachete pre-sigilate, care nu a intrat imediat în graţiile băcăniilor. Ei preferau să-şi crească profitul într-o manieră lipsită de onoare. Horniman a încercat o altă metodă de promovare. A pus mesaje medicinale pe ambalaje şi şi-a vândut ceaiul farmaciilor şi farmaciştilor. Aceştia şi clienţii lor erau mult mai receptivi la abordarea lui.

Tomass Sallivan – autorul ceaiului în pliculeţPrimul pliculeţ cu ceai a fost din mătase şi a fost cusut manula de un tînăr comerciant new yorkez, Tom Sallivan.El distribuia ceai restaurantelor din New York şi-şi dorea foarte mult să se îmbogăţească. Presupunînd că, vînzînd ceai ambalat în pacheţele, poţi cîştiga mai mulţi bani, în 1904 le propune clientilor săi pliculeţe de mătase. A nimerit în ţintă: restauranrelor le-a plăcut ideia. Frunzele de ceai făceau atîta gunoi la bucătărie!Noua ideie s-s răspîndit ca fulgerul. În restaurante, cafeneleşi ceainăriile din New York au început să fiarbă ceaiul în pliculeţe de tifon – erau mai ieftin.În1914 ceaiul în pacheţele a fost apreciat şi în Europa: pentru soldaţii primului război mondial acesta s-a dovedit a fi util. Şi pacheţelul de ceai şi-a inceput marşul glorios prin lume

12

In prezent, ceaiul se ambaleaza in plicuri sau pungi de hartie pergaminata sau in folie complexa ,in pachete de carton duplex velin, in cutii metalice vernisate etc.

Deoarece ceaiul este un produs higroscopic,inainte de ambalare pastrarea se face in incaperi uscate , curate, cu posibilitati de aerisire, la o umiditate relativa a aerului de max 75% si o temperatura ce nu depaseste 20 grade C.

Trebuie evitata vecinatatea condimentelor sau a altor produse aromate,deoarece imprumuta cu usurinta mirosurile altor produse.In aceste conditii de ambalare si pastrare calitatea ceaiului se garanteaza 12-24 luni(termen de valabilitate).

In prezent se produce si se comercializeaza ceaiul la pliculete sub forma de pulbere(1,5g/pliculet) cate 25 ..100 plicuri la cutie(37,5 g e;75 g e; 150 g e), cu termen de valabilitate 1-2 ani.

Pe cutie se inscriu luna si anul expirarii.

VI LIPTON Lipton este marca de ceai numărul 1 în lume, deţinând poziţia de lider global pe piața ceaiurilor

calde. În spatele succesului mondial al mărcii Lipton – datorat calităților sale și experienței experților Lipton în cultivarea ceaiului și amestecul frunzelor de ceai - se află o istorie de peste 100 de ani. Lipton, prima marcă de ceai de renume internațional, a fost creată la sfârșitul secolului XIX de către întreprinzătorul britanic Thomas Lipton. În acea vreme, când ceaiul era o băutură rară și exclusivistă, Thomas Lipton a avut viziunea de a face din ceai un produs accesibil tuturor, la un preț acceptabil și de o calitate garantată. Pentru a aduce ceaiul "de pe plantație, direct în ceașca", el a început producția de ceai Lipton în 1893, selectând cele mai bune varietăți de ceai din lume. În 1895, a devenit furnizorul oficial de ceai al Curții Angliei, iar după numai câțiva ani de la începerea producției de Lipton, ceaiurile sale aveau deja un mare success în Marea Britanie și SUA.

6.1 De unde provine?

Ceaiul Lipton e facut numai din frunzele din vârful plantei. Aceste Frunze tinere, fragede şi aromate dau cel mai bun şi parfumat ceai. Cele mai bune Frunze sunt obţinute din propriile plantaţii de ceai. Lipton îşi creşte ceaiul în Kenia şi Tanzania, folosindu-se de programe de cercetare pentru a îmbunătăţi tehnicile de creştere şi recoltare a ceaiului.

Unicitatea ceaiului Lipton vine din faptul ca are propriile plantaţii de ceai incă din 1890 cand Sir Thomas Lipton a cumparat prima plantaţie în Ceylon. Ceaiul obținut pentru producerea Lipton provine atât de pe aceste plantații care au o suprafață însumată de peste 18.000 de hectare – cât și din alte 30 de locații, amplasate în țări precum Sri Lanka, Keniași India.

Secretul gustului

Având în spate peste 100 de ani de descoperiri și inovații, marca le oferă consumatorilor săi o gamă foarte largă de ceaiuri, cu gusturi și arome cât mai diferite și mai interesante. Pentru Lipton lucrează o echipă de 40 de degustători profesioniști de ceai, care fac peste 40.000 de degustări pe săptămâna. Lipton reușește să atingă o performanță impresionantă din punct de vedere al constanței gustului:

13

fiecare cană dintr-o anumită varietate de ceai Lipton are de fiecare data când este consumată, același gust.

6.2 Din gama de produse:

Lipton Green Intense Mint Lipton Green Mandarin Orange

Lipton White Pomegranate Lipton White Raspberry

Lipton Yellow Label Lipton Temptation Summer Fruits

Lipton CharMing Rosehip Lipton Delight Citrus

Lipton Earl Grey Lipton Gold

14

Lipton Green Lipton Red

In 1998, cand Lipton a fost lansat in Romania - unde ceaiul nu este o bautura traditionala – piata ceaiurilor era foarte mica si nu parea sa reprezinte o oportunitate de afaceri. Totusi, consumul de ceai si valoarea pietei au inceput sa creasca. Iar in ultimii ani, piata ceaiului a primit un impuls puternic, datorita formarii si dezvoltarii unui segment de consumatori – educati, cu venituri medii si ridicate – care si-au schimbat preferintele de consum in favoarea bauturilor non-alcoolice naturale. Datorita acestei schimbari, Lipton – una dintre putinele marci premium de pe piata ceaiului din Romania - are o pozitie privilegiata, cu atat mai mult cu cat portofoliul sau de produse include si o gama larga de amestecuri pe baza de plante sau fructe pentru infuzie. De altfel, Lipton este lider de piata pe segmentul ceaiului negru si este un jucator-cheie pe piata bauturilor calde.

Actualul slogan al Lipton, "Tea can do that", sintetizeaza dorinta Lipton de a le arata consumatorilor sai tot ceea ce poate face ceaiul pentru sanatatea si starea lor de bine. Lipton se adreseaza unor consumatori cu spiritul tanar, care stiu sa se bucure de viata dar, in acelasi timp, sunt constienti de faptul ca mancarea si bautura pe care le consuma au consecinte asupra sanatatii lor si a starii de bine a organismului lor. De aceea, sunt dispusi sa faca mici modificari benefice in obiceiurile lor de consum, dar fara a renunta la placerea de a bea o bautura cu un gust bun. Or, Lipton le ofera atat ceea ce le face placere, cat si ceea ce este benefic pentru starea lor de bine.

6.3 Lipton Green Mandarin Orange

Ceaiul este ambalat in pliculete tip piramida (realizate din material biodegradabil)create special pentru a oferi ingredientelor mai mult spatiu de infuzie, astfel incat ceaiul sa

capete o aroma mai puternica si un gust mai intens. Continutul fiecarei piramide:.

Cutia contine de 20 plicuri-piramida cu snur a cate 1,8 gr fiecare. Cantitatea neta 36 gr.

15

Termenul de valabilitate 24 luni de la data ambalarii.

Nu este etichetat nutritional

Ambalajul este de culoare verde si este folosit pentru a simboliza natura. Prin corelatie simbolizeaza si viata, tineretea, sanatatea, speranta si vigoarea. Porocala de pe ambalaj vine in completare pt a sugera prospetimea si dar si aroma ceaiului.

6.4 Analiza SWOT Lipton

Puncte forte Puncte slabe

Valorile etice puternice (cultură și patrimoniu)

Poziția financiară solidăSuccesul sloganului-“Bei sanatos. Traiesti sanatos” este sloganul prin care Lipton isi promoveaza nu doar propriile branduri, ci si consumul de ceai, in general. “Strategia de marketing urmeaza esenta brandului Lipton, punand accent pe beneficiile pe care ceaiul le ofera consumatorilor (antioxidanti, teanina) necesare unui mod de viata echilibrat si sanatos

Preocuparile pt sanatate

Calitate si varietate

Retea de distributie diversificată si puternică în zonele urbane

Costuri mari de publicitate; Necesitatea încă de educare

aconsumatorilor pe anumite segmente;

Prezenta scazuta in mediul rural;

Aromele sintetice; Pret relativ ridicat.

Oportunitati Amenintari

Extinderea portofoliului de produse-In ianuarie 2011, Lipton a lansat pe piata din Romania o inovatie in gama de ceai verde si alb: doua noi game de ceaiuri care, pe langa faptul ca ofera

Concurenţa puternică a brandurilor locale: Fares,dar si a celorlalte branduri consacrate-Twinings(proaspat

16

toate beneficiile ceaiului verde si alb, au un gust delicat, lipsit de obisnuita tenta amaruie a ceaiului verde si alb

Parteneriate cu alte companii puternice Lipton este partener în foarte multe evenimente-

Agentiile DDB Bucuresti si Media Direction au implementat impreuna un proiect special pentru marca Lipton, si anume amplasarea in fata Cercului Militar National din Bucuresti a unui tunel cu stropi de apa, care ii ajuta pe pietoni sa se racoreasca in aceste zile toride de vara.

Campanii de educare a consumatorilor in ceea ce priveste beneficiile ceaiului pt sanatate

intrat pe piata din Romania )al doile mare producator de ceaiuri din lume.

Competitorii substituenţi :Cafea;

Competiţia pentru preţ;

Criza economica-Vanzarile de ceai au scazut anul trecut in Romania cu 5%, la 30 milioane euro, consumul de pe piata locala fiind unul dintre cele mai scazute din Europa;

Concluzii

În țara noastră familia nu se adună la ceaiul de la ora 17.00, mai ales că o parte din populație se află la serviciu la această oră, iar acei aflați acasă sunt mai puțin dispuși de a urma tradițiile englezești. Pentru consumatorul urban de ceai, aceasta este o băutură de dimineață. Dimineața ceaiul trezește și dă puteri, iar seara, are un efect advers, consumându-l la cină după o zi de lucru

Cel mai recent studiu privind consumul de ceai verde in Romania, coordonat de Prof. Univ. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, a aratat ca majoritatea romanilor nu cunosc beneficiile ceaiului verde si nici compozitia acestuia, asociind in mod gresit ideea de ceai cu infuziile de plante medicinale sau aromatice si nu cu bautura provenita din frunzele arbustului de ceai. Studiul releva ca obiceiurile de consum ale romanilor in ceea ce priveste ceaiul sunt in favoarea infuziilor din plante, fapt ce denota o abordare de tip curativ, in timp ce cresterea consumului de ceai verde ar favoriza preventia. Ceaiul verde reprezinta o importanta sursa naturala de hidratare, fiind un aliat al sanatatii, cu rol in prevenirea unor afectiuni cronice.

Infuziile de plante medicinale (50%) si infuziile aromatice (44%) sunt cele mai populare tipuri de ceai pe care le beau romanii, 19% dintre respondenti spunand ca au obiceiul de a bea ceai verde cald si doar 6% declarand ca beau ceai verde rece.

Studiul a relevat faptul ca 17% dintre romani considera ceaiul verde ca fiind o alternativa mai sanatoasa comparativ cu alte tipuri de bauturi.

Conform studiului, principalele motive pentru care romanii sunt dispusi sa consume mai mult ceai verde sunt problemele de sanatate (15%) si dieta (9%).

17

BIBLIOGRAFIE

1. A. Purcarea, Ambalajul atitudine pentru calitate,, Editura: Expert 1999, 2. . Dima Dumitru; Pamfilie Rodica, Merceologia si expertiza marfurilor alimentare de export-import, Editura BUCURESTI, 20043.Ion,Diaconescu;Dorina,Ardelean;Merceologie alimentara-Calitate si siguranta, Ed. Universitara,Bucuresti, 2007, p. 1994. Ordin al ministrului sanatatii pentru aprobarea Normelor de igiena privind productia,prelucrarea,depozitarea,pastrarea,transportul si desfacerea alimentelor Nr. 976/19985. Turtoi, M., Ambalaje şi tehnici de ambalare: îndrumar de lucrări practice şi aplicative, Editura Academica, 2006 320 p.6. Turtoi, M. Materiale de ambalaj şi ambalaje pentru produsele alimentare, Editura Alma,Galaţi, 2000, 352 p 7. http://www.unilever.ro/marcilenoastre/alimente/lipton/.

18