Compozitie ceai antitumoral

1.Napraznic:

O iarba de leac enigmatica: NAPRAZNICUL

Cata delicatete, si cata forta de vindecare!

 (Geranium Robertianum)

L-am vazut pentru prima oara acum vreo 20 de ani, in masivul Ceahlau: o planta mica, furisandu-se printre pietre, intr-un covor de flori de un roz liliachiu. Crestea atat de abundent, incat mi-am zis ca, la asa bogatie, bine ar fi sa aiba si o utilizare terapeutica. Si avea! De-a lungul anilor, am avut prilejul sa-i constat proprietatile medicinale de exceptie, regretand ca este asa de putin studiat de catre stiinta moderna. Primul si cel mai important "cercetator" care a studiat aceasta planta a trait cu 1000 de ani in urma si era un... sfant. El traia intr-o mica manastire din Franta, la Molesme, si spunea despre napraznic ca poat

e vindeca orice boala. Blandetea si puterea duhovniceasca a preacuviosului Robert, precum si harul sau tamaduitor cu adevarat iesit din comun au facut ca miile de credinciosi pe care i-a ajutat sa-l priveasca, inca din timpul vietii, ca pe un sfant. De altfel, dupa moartea sa, Vaticanul i-a si recunoscut inaltimea spirituala si morala, trecandu-l oficial in randul sfintilor. Relativ putine invataturi consemnate in scrierile vremii au ramas de la Sfantul Robert. In schimb, el a lasat oamenilor, pe care i-a iubit atat de mult, o iarba cu care el facuse multe minuni terapeutice in timpul vietii: napraznicul. Sfantul spunea despre aceasta iarba ca reda tineretea si puterea, vindeca fara gres tumorile, ajuta trupul si spiritul sa lupte impotriva raului din interior si din exterior. De atunci, in limba franceza, la fel ca si in engleza, aceasta planta a fost denumita "iarba sfantului Robert". Sa o cunoastem in continuare mai bine.

Descrierea plantei

Napraznicul este raspandit din Europa, unde creste spontan, pana in America si in Australia. Este o planta ierboasa, anuala (uneori bi-anuala), cu tulpina rosiatica acoperita cu peri fini, inalta de 30-40 cm. Frunzele, ca si tulpinile, sunt moi la atingere si se rup usor. Florile sunt roz-violacee, asezate cate doua la varful pedunculelor. Fructul este in forma de cioc, lung de 2 cm, si seamana cu un cioc de barza, de unde si numele de ciocul-cocorului, o denumire raspandita in Romania.Creste mai ales in zonele submontane si montane, preferand solul bine afanat si umed, de la marginile de drum, de pe malul paraielor de munte, din rupturile de mal.

Recoltarea

Se culeg tulpinile inflorite, cu tot cu frunze, dar fara radacini, pentru ca planta sa se poata regenera dupa culegere. Tulpinile sunt foarte moi si se rup cu multa usurinta, asa incat nu este nevoie de cutit la cules. Planta se poate folosi proaspata (din frunze si tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, uscata. Uscarea se face in strat subtire, in locuri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca in locul de uscare aerul nu circula suficient. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani.

Mod de administrare

In medicina populara romaneasca, existau odinioara nenumarate leacuri pe baza de napraznic ("ciocul-berzei", "ciocul-cucoarei"), planta fiind renumita in zonele de munte, mai ales pentru puterea sa revigoranta, deopotriva la femei cat si la barbati. In Vrancea, barbatii fara putere erau imbracati mai mu

lte zile la rand cu camasi inmuiate in fiertura de napraznic; in Bistrita, sucul proaspat de napraznic era combinat cu lapte (de capra, mai ales) si era baut de femeile sterpe si de barbatii fara vigoare; in Neamt, din napraznic era facut un decoct, baut de femeile cu ciclu prelungit, lipsite de vlaga ori care raceau usor la rinichi. In manastirile din Moldova, napraznicul era folosit mai ales pentru bolile intestinelor, pentru bolile organelor genitale la femei si contra cancerului uterin. In unele zone de munte, cu decoct concentrat de napraznic, aplicat extern, se vindeca herpesul, in timp ce sucul era folosit pentru intremarea tuberculosilor. Sucul si fiertura se mai consumau cu credinta ca opresc orice scurgere de sange si alunga orice fel de junghi. Iata, pe scurt, cateva modalitati de preparare si de administrare ale napraznicului, mai apropiate de zilele noastre:

Infuzia combinata

Doua linguri de frunze si flori uscate nemacinate (doar maruntite putin) se pun cu o cana (250 ml) de apa la inmuiat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa. Se lasa sa se raceasca vreme de o jumatate de ora la temperatura camerei, apoi se filtreaza. La sfarsit, se combina maceratul cu infuzia racita. Se beau 3-4 cani pe zi, pe stomacul gol. Infuzia combinata se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura).

Vinul de napraznic

Se pun 20 de linguri de napraznic uscat si maruntit (sau doua maini de napraznic proaspat) intr-un litru de vin rosu. Se lasa vreme de doua saptamani la macerat, dupa care amestecul se filtreaza. Se administreaza cate 3 linguri pe zi, cu 10-15 minute inainte de masa. Are efecte tonice digestive, antispastice, afrodiziace (atat pentru femei, cat si pentru barbati), antidepresive.

Pulberea de napraznic

 Planta uscata se marunteste bine cu o rasnita electrica, dupa care se face o cernere cu sita pentru faina alba. Se ia cate o lingurita rasa de pulbere, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Inainte de a inghiti pulberea cu putina apa, ea se tine timp de cateva minute sub limba. Pentru vindecarea cancerului, in medicina populara franceza si engleza, exista o reteta in care se combina pulberea de napraznic cu galbenus proaspat de ou (vom vorbi despre ea).

Comprimate cu napraznic

Sunt un amestec dintre o baza neutra (numita excipient) si planta extrem de fin macinata. Ele constituie forma de administrare cea mai frecvent folosita in prezent, deoarece sunt foarte usor de ingerat, sunt bine tolerate de organism si au un efect puternic, mai ales in timp. In farmaciile si in magazinele naturiste de la noi din tara, se gasesc comprimatele produse de firma "Dacia Plant", care sunt un amestec de frunze, tulpini si flori de napraznic, amestec ce si-a dovedit eficienta in foarte multe cazuri.

Actiuni preventive

* Infectii virale - administrarea napraznicului are efecte stimulente imunitare, dar si o actiune antivirala directa, fenolii din compozitia sa inhiband multiplicarea virusilor si prevenind infectarea celulelor sanatoase. Se recomanda cura cu napraznic, din care se iau cate 4-6 comprimate pe zi, vreme de minimum 30 de zile. Are efecte de prevenirea a eruptiilor herpetice, a infectiilor gripale, ajuta la tinerea sub control a hepatitelor virale. * Afectiuni produse de expunerea la radiatii - napraznicul este una dintre cele mai rezistente plante din lume la actiunea radiatiilor, fie ca este vorba de banalele ultraviolete, de undele electromagnetice emise de statiile de transformare sau de liniile de inalta tensiune, ori chiar de radiatiile ucigatoare provenite din deseurile de uraniu. Pornind de la aceste observatii, mai multi cercetatori considera aceasta planta, administrata intern, ca un excelent mijloc de prevenire a unor afectiuni produse de radiatii, cum ar fi: eruptiile cutanate, migrenele, tulburarile nervoase, diferite forme de cancer. Se administreaza comprimatele de napraznic, cate 6 pe zi, in cure de 3 luni, cu o luna de pauza.

 * Boli care apar pe fondul stresului psihic accentuat si al surmenajului - napraznicul este considerat in prezent una dintre cele mai bune plante adaptogene, sporind rezistenta la stres, marind in timp imunitatea organismului, neutralizand radicalii liberi. Este eficient, ca atare, pentru a preveni bolile datorate tensiunii psihice in exces si factorilor de mediu stresanti, fiind recomandat intr-o gama foarte larga de afectiuni, de la bolile infectioase (herpes, infectii gripale) la dezordinile hormonale (disfunctii ale gonadelor si ale glandelor cortico-suprarenale) si problemele de metabolism (diabet, obezitate). Se administreaza sub forma de pulbere (3-4 lingurite pe zi) sau de comprimate (4-6 tablete pe zi), in cure de minimum o luna.* Boala canceroasa - administrarea acestei plante activeaza sistemul imunitar, care este o "armata" de

celule si de anticorpi ce distrug celulele canceroase. Fiecare om sanatos are in fiecare moment in organism intre 200 si 1000 de celule canceroase, care insa nu pot prolifera peste anumite limite, producand cancerul, datorita acestei actiuni a sistemului imunitar. Astfel se explica, in parte, actiunea de prevenire a cancerului exercitata de catre napraznic, prin faptul ca anumite principii active pe care le contine stimuleaza imunitatea. Pe de alta parte, substantele care dau mirosul neplacut napraznicului (numite terpene) au, conform unor cercetari recente, o actiune antitumorala directa. Se recomanda curele cu napraznic, in care se iau cate 6 comprimate pe zi, vreme de 3 luni, urmate de o luna de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

Tratamente interne

* Impotenta - se administreaza napraznicul sub forma de comprimate, din care se iau cate 4-8 pe zi, in cure de 12 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza. Este un puternic stimulator hormonal, ale carui efecte sunt resimtite in timp. Se recomanda acest tratament cu precadere in impotenta hormonala si in impotenta psihica (mai putin in cea vasculara). Adesea, napraznicul se asociaza cu un extraordinar succes cu o alta planta romaneasca celebra, branca-ursului, cele doua facand un tandem redutabil, atat in tratarea impotentei, cat si a sterilitatii masculine, despre care vom vorbi in continuare:

Medicamentul de pe marginea drumului

 * Sterilitate la barbati - se tin 4-6 cure cu napraznic, administrat sub forma de comprimate, cate 8 pe zi. O cura dureaza vreme de 3 luni, fiind urmata de o luna de pauza, dupa care se reia. De regula, impreuna cu napraznicul se iau si comprimate de branca-ursului (cate 4-6 pe zi), cele doua plante administrate intern marind, in timp, concentratia de spermatozoizi si imbunatatind motilitatea acestora. De-a lungul timpului, am vazut multe cazuri de barbati care s-au vindecat de forme grave de oligospermie si astenospermie, cu ajutorul acestei combinatii redutabile de plante romanesti. * Sterilitate la femei - se administreaza napraznicul sub forma de infuzie combinata, cate un pahar (200 ml), de 4 ori pe zi, baut pe stomacul gol. Daca nu suportati ceaiul, puteti lua napraznicul sub forma de comprimate, cate 4-6 pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza. Terapeutul austriac Rudolf Breuss relata ca a folosit ceaiul de napraznic pentru a trata opt cupluri care nu puteau avea copii. Ambii parteneri au baut zilnic 3 cani de napraznic si, dupa mai putin de un an, toate femeile erau insarcinate, ulterior nascand copii sanatosi.* Tulburari de ciclu menstrual (sangerari prelungite, amenoree) - se administreaza pulberea de napraznic, cate 2-3 lingurite pe zi, in cure de 28 de zile, urmate de una-doua saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Contra amenoreei, napraznicul se asociaza foarte bine cu branca-ursului (din care se iau cate 4 comprimate pe zi), in timp ce contra menstrelor abundente si prelungite, napraznicul se asociaza foarte bine cu iarba de cretisoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau 3 lingurite de pulbere pe zi.* Cancer pulmonar, mamar, uterin - un medic spaniol, V. Ferrandiz, a urmarit mai multe cazuri de cancer cu diverse localizari, tratate exclusiv cu napraznic. Iata unul din cazurile pe care le-a consemnat intr-o revista de specialitate: "Anna Cruz Caridade avea un cancer de plaman, neoperabil, cu ramuri intinzandu-se catre gat si brate. Ea a auzit de virtutile vindecatoare ale napraznicului si l-a incercat. Foarte curand, in mai putin de trei luni, a avut loc o imbunatatire, si dupa un an si jumatate, ea era complet vindecata. Ceva mai tarziu, i-au aparut noduli la sani, pe coaste si pe umeri, iar medicii au sfatuit-o sa urmeze o serie de tratamente de radioterapie. Dar ea si-a amintit de ce se intamplase cu

cancerul de plaman si din nou a incercat aceeasi planta. Treptat, nodulii au inceput sa se retraga si sa scada in dimensiuni, pana cand au disparut total". In Spania si Portugalia, zone in care napraznicul este foarte popular, s-au inregistrat numeroase cazuri de cancer vindecate cu aceasta planta. In mod traditional, se administreaza dimineata o lingurita cu varf de pulbere de napraznic amestecata cu un galbenus de ou crud, iar pe parcursul zilei, se ia de inca trei ori cate o lingurita de pulbere de napraznic pe stomacul gol. Tratamentul se asociaza cu regim vegetarian cu foarte multe cruditati, durand minimum un an. Se poate asocia si cu alte plante si remedii, neexistand incompatibilitati in acest sens.* Cancer intestinal - se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, bauta in mai multe reprize. Tratamentul dureaza 10-12 saptamani, urmat de 2-3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. O fitoterapeuta din Australia, Isabell Shipard, a consemnat numeroase cazuri de cancer intestinal, unele foarte avansate, intrate in remisie dupa aproximativ un an de tratament facut cu napraznic sub forma de infuzie. Acest tratament este un excelent ajutor si contra cancerului vezicii urinare si a cancerului de prostata.* Cancerul bucal, laringian - se tin cure de 3 luni, timp in care se administreaza cate 8 comprimate de napraznic zilnic, dupa care se face o pauza de 3-4 saptamani, apoi tratamentul se reia. Suplimentar, se face cate o gargara (cu o durata de minimum 5 minute) cu infuzie combinata de napraznic, de 2-3 ori pe zi. * Cancerul de piele (carcinom bazo- si spinocelular, melanom malign) - se aplica acelasi tratament intern ca la cancerul bucal. In plus, se prepara o cataplasma din 3-5 linguri de pulbere de napraznic, amestecate cu apa calduta, pana se formeaza o pasta, care se intinde pe un tifon subtire pe locul afectat. Se tine aceasta cataplasma vreme de 2 ore, apoi locul tratat se lasa sa se usuce la aer vreme de alte 30 de minute. In timpul sezonului, cand se gaseste napraznic proaspat, cataplasma se prepara din tulpinile crude, tocate bine si intinse direct pe zona afectata.* Fibrom uterin, chisturi ovariene, tumori benigne in general - cercetari de laborator au pus in evidenta faptul ca napraznicul contine germaniu, un oligoelement cu efect de stimulare a oxigenarii celulare deosebit de puternic. Or, se pare ca aceasta intensificare a oxigenarii celulare este cheia vindecarii tumorilor, atat maligne, cat si benigne. Se fac cure indelungate (minimum 3 luni) cu napraznic administrat sub forma de comprimate, cate 6 pe zi.

 * Iradiere, sechele dupa iradiere - ceaiul de napraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum si pentru a indeparta ulterior anumite sechele. Se bea infuzie combinata de napraznic, minimum un litru pe zi. Este eficient in combaterea bolilor de piele datorate expunerii excesive la soare, a diferitelor afectiuni tumorale ce apar in urma contaminarii radioactive. * Sindromul de oboseala cronica - se tine o cura de 2 luni, timp in care se administreaza cate 6 comprimate de napraznic pe zi. Acest tratament are efecte sedative usoare, favorizeaza regenerarea nervoasa, ajuta la imbunatatirea gradata a tonusului psihic. Tratamentul este eficient ca si adjuvant contra depresiei si a asteniei de primavara.* Adjuvant in diabet - se administreaza infuzia combinata de napraznic, cate 2-3 cani pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 10-14 zile de pauza. Acest tratament are efect usor hipoglicemiant (datorat principiilor active amare din compozitia napraznicului), mareste diureza, previne aparitia problemelor vasculare specifice diabetului, datorita efectului sau antioxidant. * Diaree, colita de fermentatie - pentru efecte rapide, se foloseste infuzia combinata de napraznic, din care se bea un litru. Pentru tratarea bolilor intestinale cronice se administreaza comprimate: cate 4-5 pe zi, in cura de 45 de zile. Efecte foarte bune se obtin prin asocierea napraznicului cu scoarta de stejar (Quercus species), administrata sub forma de pulbere, cate 2 lingurite pe zi. Acest tratament este un excelent adjuvant contra dizenteriei. * Adjuvant in hemoragii interne, in ulcere hemoragice - se administreaza infuzia combinata de

napraznic, cate patru cani pe zi. In medicina populara romaneasca, napraznicul se mai numeste si "inchegatoare", deoarece administrat in doze mari opreste hemoragiile, favorizand coagularea sangelui si formarea tesuturilor cicatriceale.

Utilizari externe

* Herpes, herpes genital - se fac spalaturi locale cu un decoct concentrat de napraznic. Se prepara ca si infuzia combinata, dar din 4 linguri de pulbere de napraznic, care nu se oparesc cu apa, ci se fierb vreme de 5 minute. * Herpes ocular - un studiu facut de un colectiv de patru medici romani si publicat in revista "Oftalmologia" din 1999, a verificat pe un numar de 52 de pacienti cu keratita herpetica (cea mai frecventa forma de herpes ocular) efectele unei combinatii de napraznic, galbenele (Calendula officinalis) si brusture (Arctium lappa). Pacientii au fost impartiti in doua loturi: primul a fost tratat cu aciclovir si combinatia de plante mentionata, iar al doilea lot a fost tratat doar cu aciclovir. La sfarsitul studiului, s-a putut observa ca timpul de vindecare a fost mai scurt si simptomele au fost mult atenuate la lotul tratat cu combinatia de napraznic, galbenele si brusture, fata de lotul tratat cu aciclovir simplu. Contra herpesului ocular, se prepara o infuzie combinata din cele trei plante (cate 2 lingurite din fiecare la o cana de apa), infuzie combinata cu care se fac de 2-3 ori pe zi comprese, care se pun pe ochii cu pleoapele inchise si se pastreaza vreme de 30-60 de minute.

I se mai spune si ciocul-cucoarei

 * Epistaxis (curgerea sangelui din nas) - intr-o cana de decoct concentrat de napraznic se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas, cu ajutorul unei pipete sau al unui tampon de vata. * Conjunctivita, blefarita, cataracta - se fac spalaturi oculare cu infuzie de napraznic. Iata relatarea unei paciente din Australia, care a folosit acest remediu: "Am cataracta la ambii ochi, ochiul stang fiind complet orb. Din cauza unor probleme de sanatate nu suport operatia, asa ca am facut un ceai din frunze de napraznic, amestecat in proportii egale cu aloe vera. Mi-am spalat ochii cu acest amestec, de doua ori pe zi. Dupa aproape trei saptamani, am inceput sa am un pic de lumina in ochiul meu stang, iar vederea ochiului drept s-a imbunatatit".* Stomatite, afte - se fac de 3 ori pe zi clatiri indelungate (de minimum 5 minute) ale gurii cu un decoct combinat de napraznic. Aceasta aplicatie externa are efecte cicatrizante, antiinflamatoare, calmeaza senzatia de durere si de usturime. Acest tratament este valabil si contra micozei bucale. * Hemoroizi, hemoroizi sangeranzi - se fac bai de sezut cu decoct combinat de napraznic cu o durata de minimum 20 de minute (se adauga un litru din acest preparat la cinci litri de apa normala). Acest tratament are efect antiinflamator puternic, cicatrizant.

Precautii si contraindicatii

Desi e o planta atat de puternica, napraznicul este aproape lipsit de reactii adverse. Singurele probleme care s-au constatat in timpul administrarii lui sunt agravarea inflamatiei prostatei la barbatii care deja aveau probleme de aceasta natura. Este un efect advers care apare arareori si se elimina in cateva zile, prin administrarea de tinctura de ghimpe (Xanthium spinosum) si de pufulita (Epilobium alba, Epilobium montana).

Ceaiurile si comprimatele cu napraznic sunt produse la noi de catre firma romaneasca "Dacia Plant". Le gasiti in farmaciile sau in magazinele naturiste, ori puteti sa le comandati direct la tel. 0268/28.30.43 sau 0744/37.47.56 sau prin internet, la www.daciaplant.ro  

Plantele lunii iulie

NAPRASNICUL si MARUL-LUPULUI

(Doi adversari redutabili ai cancerului)

Se spune ca Dumnezeu a lasat pentru fiecare boala si suferinta cate o planta de leac. Miile de vindecari realizate in ultima vreme la noi in tara cu ajutorul lor sustin intru totul aceasta afirmatie. Iata de ce acum, in miezul verii, cand noua recolta de plante medicinale umple lumea de farmec si de culori, e cazul sa ne intoarcem privirea asupra lor. In flora medicinala a tarii noastre sunt in jur de o mie de plante, din care doar o suta sunt folosite in mod curent, vreo doua sute sunt folosite doar de cativa vindecatori populari, restul fiind aproape necunoscute. Cele doua plante pe care le prezentam erau, pana cu putina vreme in urma, scufundate in anonimat. Repuse in circulatie prin paginile “Formulei AS”, naprasnicul si marul-lupului sunt astazi adevarate vedete, campioane in lupta cu cancerul. Forta lor tamaduitoare este insa cu mult mai extinsa, acoperind o arie larga de boli. Un motiv important pentru a face in continuare o scurta si necesara recapitulare a proprietatilor lor, acum cand ele se afla in plina perioada de recoltare.

NAPRASNICUL (Geranium robertianum)

(Ciocul cucoarei, iarba sangelui, inchegatoare, priboi, sovarf)

Proprietati terapeutice (exceptionale)

Dupa doi ani de observatii asupra acestei plante, au iesit in evidenta cateva proprietati ale sale, exceptionale in tratamentul urmatoarelor afectiuni: cancer, stari precanceroase, tumori benigne, sterilitate masculina si feminina, afectiuni inflamatorii ale intestinului. El s-a dovedit si un adjuvant pretios in tratarea diabetului, herpesului (mai ales genital), a diverselor disfunctii hormonale, a epistaxisului, a bolilor pulmonare asociate cu o puternica devitalizare. Un secret al puterii tamaduitoare a naprasnicului este actiunea sa vitalizanta foarte puternica, fiind extrem de eficient mai ales la pacientii slabiti de boala, cu resurse vitale scazute, cu un sistem imunitar deprimat. O alta trasatura importanta este actiunea sa reglatoare hormonala deosebita, el avand un efect asemanator progesteronului. In plus, este un adevarat balsam pentru tubul digestiv, taninurile pe care le contine in tulpinile sale cicatrizand leziunile, reducand inflamatiile, inactivand focarele de infectie. Un alt element important este ca naprasnicul are o toxicitate foarte redusa, el putand fi folosit practic fara risc. Asa cum s-a afirmat anterior, o calitate foarte importanta a naprasnicului este efectul sau revigorant. Din vremea dacilor, el este folosit contra sterilitatii feminine si masculine, contra impotentei, pentru reintinerire. Un terapeut austriac, Rudolf Breuss, povesteste ca a tratat simultan opt cupluri, care nu puteau avea copii si incercasera toate tratamentele hormonale posibile. Dupa o cura cu ceai de naprasnic timp de patru luni, toate cele opt femei ramasesera insarcinate. Recent, am vazut un caz de sterilitate

masculina vindecat spectaculos cu ajutorul acestei plante. Pacientul, in varsta de 30 de ani, a tinut mai intai un regim de dezintoxicare (alimentatie fara carne, fara aditivi sintetici, fara zahar, fara alcool si tutun) de 45 de zile, dupa care a trecut la o cura cu ceai de naprasnic de trei saptamani. Analiza facuta ulterior a pus in evidenta faptul ca numarul de spermatozoizi crescuse de la 70 de milioane la 100 de milioane pe centimetru cub, iar motilitatea acestora se imbunatatise extraordinar, medicii constatand uluiti ca pacientul (tratat fara efect vreme de 4 ani cu medicamente clasice) era complet vindecat dupa doar doua luni de tratament cu alimentatie vegetariana si naprasnic.

Preparare si administrare

Pulberea de naprasnic: se macina fin planta uscata, in piua sau cu rasnita electrica, dupa care se cerne prin sita pentru faina alba; din pulberea fina rezultata se iau 1-2 lingurite de trei ori pe zi; planta se tine sub limba vreme de un sfert de ora, dupa care se inghite cu apa. Cu aceste remedii s-au obtinut rezultate extraordinare in cancer (mai ales uterin si ovarian, de prostata, al vezicii urinare, mamar, pulmonar, intestinal), adenofibrom uterin si mamar, chist ovarian (ovare polichistice), leucemie, sechele ale iradierii, lichen plan oral. Unii terapeuti folosesc in cancer naprasnicul si ca un remediu complementar spanzului - naprasnicul opreste diareea (unul din efectele neplacute ale spanzului), revigoreaza organismul si anihileaza partial toxicitatea spanzului. Ceaiul de naprasnic: o mana de frunze si flori uscate nemacinate se pun cu o cana (250 ml) de apa la inmuiat de seara pana dimineata; dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa se fierbe unu-doua minute. Se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura camerei acest decoct, apoi se filtreaza; la sfarsit, se combina maceratul cu decoctul racit; se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura). Este extrem de eficient in tratarea sterilitatii (la barbati si la femei), a impotentei, frigiditatii, diabetului, afectiunilor pulmonare (pneumonie, tuberculoza, mai ales asociate cu o stare de slabiciune generala), reumatismului. Extern, se fac spalaturi cu acest ceai in tratarea leucoreei si a herpesului genital. Pentru tratarea epistaxisului (curgea sangelui din nas), intr-o cana de ceai concentrat de naprasnic se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas, cu ajutorul unei pipete sau al unui tampon de vata.

Descriere si recoltare

Naprasnicul (Geranium robertianum) creste in padurile umbroase de molid, de fag, in locuri umede si numai la umbra. Planta are tulpina frageda, inalta de 25-40 cm, frunze acoperite pe ambele fete de perisori si flori roz, de nuanta violacee, cu miros neplacut, de oaie. Dupa ce floarea se scutura, ramane fructul, in forma de cioc de barza, plin de seminte marunte. Se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunze si flori. Planta se taie de la baza cu foarfeca (nu o smulgeti din radacina). Uscarea ei se face in strat subtire, in poduri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca locul de uscare nu este prea bine aerisit. Se pastreaza in punga de hartie. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani. Pentru cei care nu au posibilitatea de a merge sa culeaga aceasta planta, punem la dispozitie cateva numere de telefon ale unor culegatori din zona Brasovului: 068/14.07.11, 093/92.84.23, 094/97.96.71.

2.Orzul Verde:

 Exista plante despre care poti crede ca Dumnezeu le-a creat in mod special, ca sa ne intoarca inapoi de pe drumul mortii. Printre ele se afla si orzul verde.

Elixiruri de primavara

Desi multi il considera o cereala autohtona, cultivata de mii de ani in Carpati, orzul are o descendenta neasteptata, avandu-si originea in Tibet, la poalele Muntilor Himalaya. Crescut in semi-salbaticie, era un soi de iarba inalta, cu boabe gustoase si foarte energizante, aliment ideal pentru iernile friguroase si aspre. Devenit foarte repede "painea celor saraci", el a trecut din Tibet in China si in Egipt, unde a fost cultivat pe suprafete intinse. Dar in vreme ce egiptenii preparau din el o bautura alcoolica asemanatoare cu berea, dandu-l, adesea, si animalelor, ca furaj, chin

ezii il considerau planta sfanta, apreciata nu doar ca hrana, ci si ca medicament. Virtutile terapeutice ale orzului au fost egal pretuite de greci si de daci, care il cultivau nu doar ca materie prima pentru paine (in combinatie cu faina de grau), ci si ca leac pentru o multime de boli. Cu o biografie asa de spectaculoasa, nu e nici o mirare ca astazi, orzul este o planta indelung studiata, pentru virtutile sale terapeutice. Iar surprizele nu au intarziat sa apara. Cercetari de ultima ora confirma faptul ca mai ales primavara, cand planta este in faza de dupa rasarire, in tulpinile ei sunt secretate substante cu efecte vindecatoare uimitoare, chiar si in boli aparent fara leac: cancer, hepatite, pancreatite, anorexie, anemie, diabet, tuberculoza etc. In cele ce urmeaza vom cauta sa deslusim cate ceva din misterele acestui elixir de primavara.

Preparate din orz Orzul germinat

Cand boabele de orz incoltesc, compozitia lor chimica se schimba si devin foarte bogate in vitamine (A, Pp, intreg complexul B), in saruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) si in hormoni (in special de crestere). Aceasta explica de ce germenii de orz au un potential revigorant si stimulent al proceselor de constructie si refacere, foarte mare. Iata metoda de obtinere a lor: - se ia un borcan de 800 ml si se umple pe un sfert cu boabe de orz bine spalate si se mai adauga pana la trei sferturi apa calduta. - se leaga apoi borcanul foarte bine la gura cu un tifon, astfel incat sa putem sa il umplem si respectiv sa scurgem apa din el, fara sa atingem germenii cu mana. - se lasa timp de 12 ore boabele de orz la macerat, dupa care se scurge apa, lasand borcanul pe un suport langa chiuveta, inclinat la 45 de grade, pentru mai multe ore. - vreme de 2-5 zile, pana cand semintele germineaza, boabele de orz se vor spala de 2-4 ori pe zi, dupa care se vor pune la scurs (asezand borcanul cu gura in jos), asa incat boabele sa fie mereu umede, dar sa nu stea inmuiate in apa. - atunci cand au facut coltisori de 1-2 centimetri, scoatem germenii din borcan, indepartam cojile ramase, precum si boabele care nu au germinat sau alte resturi, si ii depozitam la frigider. Germenii astfel obtinuti nu trebuie sa aiba gust amar (aceasta indica faptul ca au fost lasati prea mult in apa si s-au stricat), nu trebuie tinuti in lumina directa si la temperaturi mai mari de 4 grade. De regula,

depozitarea germenilor la frigider se face vreme de cel mult 7 zile. Se administreaza ca atare sau dati prin masina. Se pot pune in salate, se amesteca cu miere de albine sau cu sucuri de fructe. Doza zilnica de germeni de orz este de maximum 3 linguri rase pe zi.

Sucul de orz verde

Intr-o tavita de plastic se pune un strat de pamant fertil de flori, netratat chimic, cu o grosime de doi-trei centimetri, si se insamanteaza cu boabe de orz, asezate des (la 1-2 cm unul de celalalt). Tavita se aseaza pe pervazul ferestrei si se uda la un interval de timp de 2-4 zile. In cateva saptamani, orzul verde va ra

sari si va creste la o inaltime de 15-20 cm. Atunci este momentul potrivit pentru recoltare. Se taie tulpinile (radacinile care raman, daca sunt udate, vor mai rasari de 1-2 ori), se spala bine, dupa care se dau prin masina de tocat. Tocatura se pune apoi in storcatorul electric centrifugal si se obtine sucul de orz verde - un adevarat elixir de sanatate. Administrarea acestui suc se face in cure de 10-21 de zile, timp in care se ia cate un sfert de pahar (50 ml) de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. In bolile grave, ajunse in faza avansata, doza se poate mari, pentru a favoriza obtinerea unor efecte foarte rapide.

Pudra si maceratul de orz verde

 Se obtine, de obicei, pe cale industriala, prin evaporarea sucului proaspat de orz verde pana cand ramane un praf fin, verde la culoare, foarte bogat in clorofila si saruri minerale, dar mai sarac in enzime decat sucul. Pudra de orz verde se gaseste in magazinele naturiste si in Plafaruri sub forma de capsule, drajeuri ori ambalata ca atare in cutii inchise ermetic. Din acest produs se administreaza de regula cate o lingurita dizolvata in 100 ml de apa rece, de 3 ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de mesele principale. Praful se lasa la macerat in apa 2-3 ore. Se poate bea ca atare sau strecurat.

Un medicament fabulos

Cercetarile facute in laboratoare si clinici din Japonia, China, Statele Unite au aratat un lucru uimitor: extractele de orz verde (in special sucul) au o actiune puternic detoxifianta si echilibranta asupra tuturor sistemelor si organelor importante din corp. O cura de 2-3 saptamani, in care se bea cate un sfert de pahar de suc cu 30 de minute inainte de fiecare masa, dreneaza ficatul si bila, curata tubul digestiv si reface flora normala a acestuia, favorizeaza eliminarea infectiilor respiratorii, echilibreaza activitatea endocrina si nervoasa, imbunatateste chiar starea psihica. Cum este posibila o actiune atat de puternica si complexa la o singura planta? Ei bine, in ciuda descoperirilor biochimice importante facute cu privire la componentii orzului, raspunsul la aceasta intrebare ramane invaluit in mister. Cert este insa ca o cura de primavara cu acest medicament verde previne o multime de neplaceri ale anotimpului cald, cum ar fi alergiile, bolile cardiovasculare, dezordinile digestive, anumite boli de piele. Mai mult, cura cu orz verde reda tonusul psihic si optimismul, avand un efect pozitiv asupra emotiilor, pe cat de greu explicabil, pe atat de real si benefic. Sa vedem, insa, in continuare si cateva din utilizarile medicale ale acestui elixir in tratarea bolilor deja instalate.

Germenii de orz, sucul si pudra de orz in tratarea unor boli

Cancer - consumarea zilnica, vreme de o luna, a sucului de orz (100 ml pe zi, 50 ml dimineata si 50 ml seara, diluat cu apa plata) incetineste procesul de dezvoltare a tumorilor si previne formarea lor. (Se administreaza cu 30 de minute inainte de mesele principale.) Efecte de remisie s-au constatat in cazul

tratamentului cu suc de orz verde al cancerului de piele, al cancerului pancreatic, al diverselor forme de leucemie. Medicul american Ann Wigmore a obtinut rezultate exceptionale in tratarea cancerului la san si ovarian, cu clisme cu suc de orz verde, facute o data la 3 zile. La fel de eficienta este si administrarea a 2 linguri de germeni de orz pe zi sau a unui macerat obtinut din 1 lingurita pudra de orz verde la 100 ml apa rece. Se lasa la macerat 2 ore. Se strecoara, se bea cu 30 minute inainte de masa.

Gastrita, ulcer, pancreatita, colita - se face un tratament de primavara in care se consuma un sfert de pahar de suc de orz diluat cu apa, de 3-4 ori pe zi. Clorofila din compozitia acestui suc ajuta la refacerea mucoasei si a peretilor gastrici, in timp ce substantele sale alcaline reduc aciditatea. Alt remediu: se mananca 2 linguri de orz incoltit pe zi sau se administreaza macerat din pudra de orz (1 lingurita pudra la 100 ml apa rece). Se ia de trei ori pe zi.

Anemie, demineralizare, avitaminoza - se consuma germeni de orz, cate 2-3 linguri pe zi adultii si 1-3 lingurite copiii. Din germenii de orz tocati amestecati cu fructe si miere se face un delicios desert, care are proprietati revigorante exceptionale.

Boli de ficat - se bea suc de orz verde in cure indelungate. De regula, se bea un pahar pe zi, dar in fazele acute ale hepatitelor virale, precum si in hepatita cronica evolutiva, se pot bea pana la doua pahare pe zi, vreme de o saptamana. Orzul verde favorizeaza drenarea si regenerarea ficatului, activeaza sistemul imunitar, ajutand la combaterea virusului hepatic.

Varice, hemoroizi - la venirea caldurii, cand circulatia venoasa are foarte mult de suferit, se fac cure de cate o saptamana, timp in care se consuma cate un pahar de suc de orz pe zi. Substantele sale active favorizeaza circulatia sanguina, ajuta la redobandirea elasticitatii si tonusului vaselor de sange. Efect bun au si cataplasmele cu faina de orz umectata cu apa calda. Se aplica local, 1-3 ore.

Sterilitate, impotenta - o cura de o luna, in care se consuma suc de orz cu miere, cate un pahar pe zi, relanseaza activitatea hormonala atat la barbati, cat si la femei. Mai mult, orzul verde imbunatateste considerabil circulatia sanguina din zona genitala, chiar si la persoanele in etate sau care au fumat. Contra sterilitatii feminine, efecte foarte bune are cura cu orz germinat: 1-3 linguri de germeni pe zi, in cure de 3 luni.

Tuberculoza, bronsita cronica, diabet, cardiopatie ischemica, post infarct, artrita, flebita, insomnii, nevralgii - se mananca, in cure de o luna, cate 2 linguri de orz incoltit pe zi.

Schizofrenie - studii facute in Japonia si Statele Unite au pus in evidenta o ameliorare la unii dintre bolnavii de schizofrenie tratati cu suc de orz verde (1-2 pahare consumate zilnic, in cure de 2-4 saptamani, reluate la intervale de 10 zile). De asemenea, efectele adverse ale medicamentelor psihotrope au fost mult mai putine si mai slabe ca intensitate la pacientii care au consumat un pahar de suc de orz pe zi, fata de cei din grupul martor. Fara a fi asadar un remediu exclusiv si infailibil, sucul de orz poate fi de un mare ajutor in aceasta boala, inca foarte dificil de tratat prin mijloacele actuale.

 Orzul verde si frumusetea

Acnee, eczeme - tenul se curata si devine luminos dupa o cura de cateva saptamani in care se administreaza intern suc de orz verde, cate un pahar pe zi. Secretul acestui tratament consta in efectul detoxifiant al acestui remediu, precum si in capacitatea sa de reglare a activitatii hormonale.

Pistruii se estompeaza daca se pun in fiecare seara comprese cu suc de orz verde sau chiar cu tulpini proaspete de orz, zdrobite, asa incat sa-si lase sucul.

Parul si unghiile sunt consolidate si capata un aspect sanatos dupa un tratament intern cu germeni de orz (1-2 linguri pe zi). Bogati in minerale si continand hormoni care stimuleaza procesele de crestere si regenerare, acesti germeni sunt deosebit de eficienti in tratamentul acestui tip de probleme.  

3.Cucurbetica:

MARUL-LUPULUI (Aristolochia clematitis)

(Curcubetica, boasele popii, remf, lapadatoare)

Spre deosebire de naprasnic, marul-lupului este o planta cercetata intens din punct de vedere stiintific. In tari cum ar fi Spania, Ungaria, Germania, Cehia, aceasta planta este tot mai mult folosita, in timp ce la noi a fost scoasa din nomenclatorul plantelor medicinale uzuale, in urma cu mai bine de un deceniu. Utilizata intern si extern, marul-lupului este un adevarat elixir, intr-o multitudine de boli. In tratamentul cancerului, ea concureaza indeaproape spanzul, avand o eficienta extraordinara si o toxicitate considerabil mai mica, fara a da efectele secundare greu suportabile ale acestuia. Marul-lupului este in primul rand un stimulent si reglator de exceptie al sistemului imunitar (dupa parerea multor specialisti - fara egal in flora europeana). Apoi, marul-lupului este un extraordinar cicatrizant si antiinfectios, fiind de neinlocuit in tratarea sechelelor de dupa interventiile chirurgicale complexe (de exemplu, cele facute pentru extirparea tumorilor). Un alt efect remarcabil al acestei plante este cel antitoxic - in Egiptul Antic el era numit si “iarba cobrei”, deoarece era singurul remediu valabil in cazul muscaturilor mortale ale acestui sarpe. Pe Internet, veti gasi nenumarate informatii despre efectele exceptionale ale acestei plante, studiata in mai toate marile centre universitare cu profil farmaceutic din Europa, Orientul Apropiat si chiar din America de Nord. In continuare, vom face o scurta sinteza a indicatiilor acestei plante extrem de pretioase.

Retete de sanatate cu marul-lupului

– Cancer intestinal, genital, de rect, de prostata - se recomanda clismele si irigatiile cu marul-lupului, facute o data la 1-2 zile, cu urmatorul extract: 1 lingura rasa de pulbere de marul-lupului, 1 lingura de radacina de tataneasa si 1 lingura de floare de musetel se lasa la inmuiat in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in jumatate de litru de apa, pana cand scade la jumatate. Se lasa la racit decoctul, dupa care se

combina cu maceratul. Cu preparatul astfel obtinut se fac clisme cu ajutorul irigatorului. Lichidul se tine in intestin vreme de 10 minute, inainte de a fi eliminat. In cancerul genital la femei, se fac alternativ: o zi clisma si o zi irigatii vaginale cu acest extract. – Cancer pulmonar - se fac 7 zile la rand clisme, dupa care se face o pauza de trei zile si se continua intern cu ceai de marul-lupului, preparat dupa aceeasi metoda de mai sus, dar fara tataneasa. Se beau de trei ori pe zi cate 60 ml (aproximativ 12 linguri) din acest ceai, pe stomacul gol. Daca va confruntati cu o inapetenta puternica, puteti adauga in ceai putina menta si macris iepuresc (Rumex acetosa). Este foarte important sa nu depasiti dozele la acest ceai, deoarece in cantitate de peste 1 gram pe zi marul-lupului poate avea efecte toxice. – Cancer esofagian, la limba etc. - in afara tratamentului descris la cancerul pulmonar se face gargara cu ceaiul de marul-lupului, tataneasa si musetel, preparat intocmai ca si cel pentru clisme. – Cancerul de piele - se face tratamentul de la cancer pulmonar si in plus se aplica extern o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului. Cele doua plante se macina bine (cu rasnita electrica de cafea), iar apoi se iau doua linguri din fiecare, se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta. Aceasta pasta se intinde pe locul afectat printr-un tifon si se lasa vreme de 2-3 ore. Aplicatia se repeta pana la disparitia totala a leziunii. – Cicatrici dupa interventii chirurgicale care se vindeca greu - se aplica zilnic cataplasme cu marul-lupului si tataneasa, facute intocmai ca si cele de la cancerul de piele. – Infectii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spalaturi vaginale cu un ceai preparat la fel ca cel pentru clisme (descris la cancerul intestinal). Tratamentul se face vreme de 7-10 zile, cu doua saptamani de pauza, pentru refacerea florei vaginale. In infectiile cu chlamidya si in cele bacteriene, va fi respectat cu strictete tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele doua terapii mergand foarte bine in paralel. – Abcese, furuncule, rani purulente - cu urmatoarea reteta, foarte multi oameni au scapat de infectii greu vindecabile, de interventii chirurgicale si chiar de amputari. Tinctura de marul-lupului: intr-un borcan cu filet se pun frunze uscate de marul-lupului bine pisate ori macinate cu rasnita de cafea, pana se umple borcanul. Apoi se adauga rachiu natural de minimum 40º cat cuprinde, amestecand din cand in cand, ca sa fie bine patrunsa planta. Se inchide borcanul si se lasa la macerat vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Se pun comprese pe locurile infectate cu tinctura obtinuta astfel. Am vazut mai multe cazuri cu pacienti carora trebuia sa le fie amputat degetul, salvat ca prin minune, doar tinandu-l la inmuiat intr-un vas cu aceasta tinctura, vreme de cateva zeci de minute pe zi. In cazul in care nu aveti timp sa lasati tinctura la macerat, folositi cataplasma descrisa la cancerul de piele. – Hepatita virala (A, B, C) - se ia de trei ori pe zi, pe stomacul gol, un varf de cutit de pulbere de marul-lupului (aproximativ 0,25 g) impreuna cu cate o lingurita de pulbere de anghinare (Cynara scolymus) sau iarba de tintaura (Centaurea umbellatum).

Unde gasim marul-lupului

Este o planta pe care o gasim in zonele de campie, printre semanaturi, la margine de paduri, pe dealuri (in vii), de-a lungul sinelor de cale ferata. Creste inalta de vreo jumatate de metru, are tulpina destul de tare si infloreste de la sfarsitul lui mai pana la inceputul toamnei, facand niste flori mici si galbene, cu un miros neplacut. Se recolteaza planta aeriana: tulpina, frunze, flori (deci fara radacina). Planta se usuca la umbra, in locuri bine aerisite. Pana nu demult, era folosita in farmacii sub denumirea de REMF. Puteti cere si aceasta planta prin posta, de la culegatori. Iata cateva numere de telefon: 068/14.07.11, 093/92.84.23, 094/97.96.71

ILIE TUDOR

ATENTIE, MARUL-LUPULUI ESTE TOXIC!

Este important de stiut ca administrarea orala de marul-lupului poate fi foarte periculoasa pentru organism. In doze mai mari de 8 grame (la adulti), administrat intern, duce la intoxicatii cu aparitia unor simptome ca: greata, varsaturi, scaune numeroase (uneori sangviolente), urinari dese, inflamatii severe ale rinichilor, tulburari circulatorii. Utilizat extern, nu prezinta nici un fel de inconveniente, cu conditia sa fim atenti la manipularea si depozitarea sa corecta. Toate tratamentele interne vor fi facute sub directa indrumare si supraveghere a unui medic. In caz de intoxicatie, de la primele simptome adresati-va de asemenea medicului curant. Tratamentul consta in voma terapeutica (spalaturi gastrice), administrarea de carbune medicinal, producerea unei purgatii puternice. Nu faceti tratamente interne cu remf (marul-lupului) fara indrumare medicala. Daca aveti in casa plante toxice, atunci pastrati-le in dulapiorul de medicamente bine inchis si puneti la indemana si antidotul elementar - carbunele medicinal, care trebuie administrat imediat, pana ajungeti la cea mai apropiata unitate sanitara.

4.Tataneasa:

TATANEASA - o minune a naturii

 Plante anticancerigene din flora romaneasca

Pentru majoritatea cititorilor nostri tataneasa (Symphytum officinale) nu mai are nevoie de prezentare. Planta inaltuta, prezenta mai ales in zonele umede, de pe marginea santurilor, a paraielor si in zavoaie, are florile rosii-violacee, cu frunze aspre, de un verde pal, si tulpina paroasa. Infloreste din luna mai pana in august, intreaga planta - radacina, frunze si flori - avand proprietati terapeutice extraordinare, folosite atat in medicina umana, cat si in cea veterinara.Printre numeroasele virtuti ale tatanesei, la loc de frunte se afla capacitatea ei de a diminua inflamatiile, de a vindeca rapid ranile, de a opri dezvoltarea t

umorilor. Veritabila planta-medicament, marele secret al tatanesei il reprezinta alantoina, o substanta cu proprietati antitumorale si anticancerigene, ale carei principii vindecatoare au fost dovedite prin experiente de laborator.Recoltarea: radacinile se recolteaza acum, toamna, in octombrie si noiembrie, sau la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, in lunile februarie-martie-aprilie. (In intervalul cuprins intre lunile ianuarie si martie, radacinile secreta maximum de alantoina.) Frunzele si florile se recolteaza in timpul infloririi (mai-august), pe timp frumos, dupa ora 10.00, cand planta secreta maximum de principii active.

Tataneasa in medicina populara

Planta este cunoscuta din antichitate, utilizata pe scara larga de vindecatorii daci, care o numeau pojarne sau taciune. Folosirea tatanesei in medicina populara este mentionata de etnobotanisti in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac contra fracturilor, scrantiturilor, a durerilor de toate felurile. Era unul din cele mai eficiente remedii contra herniei (vatamaturii). Daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate

amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani. Proprietatile vitalizante ale tatanesei erau la mare pret, de altfel una din denumirile populare ale plantei este aceea de iarba intaritoare.* Pentru fracturi la maini si picioare, radacina se scotea din pamant, se spala, se taia in rondele foarte subtiri, se fierbea intr-o oala cu apa pana scadea la jumatate, se amesteca cu faina de orz, se aseza pe o bucata de panza cat sa cuprinda fractura, se indreptau oasele si apoi se aplica pe zona afectata. Peste panza cu tataneasa se puneau lopatele din lemn, care fixau zona fracturata, si se lega cu o alta panza. Legatura se tinea 48 de ore, udandu-se cu decoct de tataneasa. Se schimba apoi. Procedeul continua pana se vindeca fractura. * Radacina rasa si fiarta in lapte dulce se punea calda pe locul durerilor de pantece, de splina, de rinichi. * Decoctul radacinilor se administra lehuzelor, ca sa le aline durerile, iar plantele fierte se puneau pe abdomen. * Radacina pisata si fiarta se folosea in legaturi contra durerilor de mitra (uter). * In ulcer de stomac, se bea decoctul radacinii in loc de apa. Se mai lua impotriva diabetului. * Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului, radacina de tataneasa se plamadea in rachiu si se bea contra urdinarii (diaree) sau se lua cate un paharut in fiecare dimineata, de catre cei debili, ca sa se intremeze. Radacina rasa si amestecata cu miere se lua, cate o lingura, contra suspinului (astm) si hepaticei (tuberculozei). (Constantin Parvu, "Enciclopedia plantelor".)

Tataneasa in medicina moderna

Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerat actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Planta e continuta, insa, si in preparate interne, mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in diverse amestecuri. Ceaiurile Cicatrizant gastric, Calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara, de peste 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratamentul gastritei hiperacide si al ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani, existand peste 200 de preparate farmaceutice care o contin in formula lor.

Tataneasa si cancerul

Judecand dupa rezultatele obtinute, tataneasa este unul dintre cele mai puternice remedii anticancerigene din plante, alaturi de spanz si de marul-lupului. Este utilizata ca anticancerigen atat intern, cat si extern, cu rezultate de exceptie. Intern, este de preferat sa fie folosita in forme cat mai apropiate de cea natur

ala: pulbere, macerat la rece combinat cu decoct, mai rar - tinctura. Extern, se foloseste in forme cat mai concentrate si, eventual, asociata cu alte plante anticancerigene si antitumorale puternice: rostopasca (planta care avand efecte caustice permite patrunderea in profunzime), marul-lupului, muguri de plop, piperul-lupului, iedera, cimisir. In cele ce urmeaza va punem la dispozitie cateva retete extrem de eficiente pe baza de tataneasa.

Preparate din tataneasa

Pulberea de tataneasa

Radacinile uscate se macina fin, cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copii sub 2 ani se aduce la o treime.

Maceratul la rece

La o cana de apa, se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, dar si expectorante, deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.

Decoctul de tataneasa

Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.

Tinctura de tataneasa

Considerata de multi "buruiana", intra in peste 200 de preparate farmaceutice

 

Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75gr. (3 parti alcool alimentar 96gr. si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare. (Preparatul poate fi cumparat si in magazinele naturiste, sub licenta "Dacia Plant" Sebes, Alba.)

Extractul fluid de tataneasa

Din tinctura astfel obtinuta se pun intr-o farfurioara curata 4-5 lingurite, si se lasa vreme de 4-6 ore la evaporat, pana cand volumul scade de circa trei ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte vascoasa, cu efecte antitumorale si cicatrizante cu totul deosebite.

Tratamente interne

* Cancer - tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, fiind folosita intern, drept remediu principal in vindecarea spectaculoasa a unor cazuri de cancer la intestin, prostata, stomac. Se administreaza decoctul, 1 - 1,5 litri pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la sculare, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict interzis consumul de carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure lungi: de la 6 luni, la doi ani. Acelasi tratament ne-a fost semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.

* Gastrita hiperacida si ulcer - se combina pulberea de tataneasa in parti egale cu pulbere de flori de tei. Se ia o lingurita din acest amestec, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu putina apa.

Tratamente externe

* Cancerul de piele - Se aplica extract fluid de tataneasa de trei ori pe zi, pe locul afectat. Pentru a spori aderenta pe tesutul tratat, se adauga in extract, inainte de aplicare, 10-20 de picaturi de tinctura de propolis. Extractul fluid se intinde cu o bucatica de vata pe toata suprafata, care anterior a fost curatata cu apa fiarta si racita sau cu apa de tarate (obtinuta prin macerarea a doua linguri de tarate proaspete intr-un pahar de apa 4-5 ore.* Alunitele care tind sa se transforme in formatiuni tumorale. Se amesteca tinctura de tataneasa cu tinctura de rostopasca (o gasiti in comert, preparat "Dacia Plant") si se evapora dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se fac aplicatii pe locul afectat, de patru ori pe zi, apoi se lasa sa se usuce fara bandaj, in aer liber (locul sa nu fie acoperit de imbracaminte) macar 20 de minute (de preferat ar fi 1-2 ore). Aceste formatiuni dispar in 2-4 saptamani.* Entorse, luxatii, fracturi - pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tataneasa sau se face un masaj foarte usor, cu extract fluid de tataneasa. Pe fracturile care se consolideaza cu intarziere, se aplica extract fluid, de doua ori pe zi.* Rani pe col - se pune decoctul de tataneasa in irigator si se fac spalaturi zilnice, timp de doua saptamani. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. O alta metoda de tratament este combinarea in proportii egale a tincturii de tataneasa, de coada-soricelului (se gaseste in comert) si de propolis, si evaporarea lor dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se iau cu o seringa fara ac 5-8 ml din acest extract si se introduc in vagin, dupa care vreme de 15 minute faceti lumanarea, cu picioarele sprijinite pe un perete ("statul pe umeri" cu spatele ridicat, de la orele de gimnastica) sau in alta pozitie, cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de unu-doua ori pe zi, dureaza doua saptamani si este foarte eficient.* Hemoroizi - se aplica extract fluid de doua ori pe zi pe zonele afectate. Suplimentar, se fac clisme cu 200 ml de decoct de tataneasa - o data la trei zile (cel putin). Se folosesc plante laxative si se introduc cruditati in alimentatie, pentru marirea tranzitului intestinal. In locul extractului fluid, se pot folosi cu succes si unguentele de tataneasa din comert: unguentul cu tataneasa de la "PlantExtrakt" Cluj, crema Radex de la "Plantavorel" Piatra-Neamt etc.

 * Arsuri de gravitate mica, rani vechi ori care se vindeca greu, cicatrice inestetice - se trateaza eficient, prin pensulari facute de doua ori pe zi pe locul afectat cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu extract fluid.* Boli venerice - tataneasa, mai ales extractul fluid, este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, care este un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de Papiloma virusuri) si al herpesului. Aplicata la cateva ore dupa solutiile topice, pe baza de podofilina, are capacitatea de a reface rapid tesuturile lezate, fara a diminua efectul terapeutic al acesteia. Pentru igiena normala a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala, fapt care ar duce la cronicizarea unor afectiuni in aceasta zona. Extractul fluid obtinut din partile aeriene ale rostopascai este un anticandidozic puternic.

Tataneasa - pericol cancerigen?

In ultimii ani, se aud tot mai multe voci care sustin ca anumite plante medicinale traditionale, printre care la loc de frunte se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Nu vom trata problema global, ci ne vom opri deocamdata la cazul tatanesei.Asa cum precizam, planta este utilizata inca din timpuri imemoriale. "Enciclopedia de etnobotanica romaneasca" precizeaza ca este una din cele mai importante si mai folosite plante medicinale de la noi din tara, consacrandu-i un spatiu foarte amplu. Jumatate din retetele descrise in aceasta lucrare de referinta sunt pentru uz intern. Este un fapt obisnuit ca un produs farmaceutic folosit vreme de un deceniu sa-si dovedeasca in acest timp toxicitatea, dar o planta atat de larg utilizata ca tataneasa, sa se dovedeasca toxica, dupa doua-trei mii de ani de utilizare, este cu adevarat neobisnuit. Din acest motiv, am mers pe firul studiilor prin intermediul carora s-a ajuns la concluzia ca tataneasa este cancerigena.Iata care sunt, pe scurt, argumentele in baza carora s-a ajuns la aceasta concluzie.1. Animalele hranite cu cantitati mari de tataneasa au prezentat tulburari hepatice. La autopsierea unor exemplare din loturile experimentale, unele dintre ele prezentau tumori hepatice.2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei - asa numitii alcaloizi pirolizidinici - al caror efect mutagen si cancerigen a fost demonstrat prin teste de laborator.In baza acestor doua fapte s-a facut o campanie furibunda, prin care tataneasa a fost declarata "planta toxica", cu efect nociv asupra sanatatii. Preluata de mediile de presa, problema a devenit "catastrofica" si asa a ramas, desi n-a fost... nici pe departe elucidata. Iata doar cateva intrebari la care acuzatorii n-au fost pusi sa raspunda, desi sunt fundamentale:1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram corp, care au fost administrate animalelor din experimente? Daca le-au fost administrate 20 grame pe kilogram corp, timp de 3-6 luni, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz, ar trebui sa-i administram unui adult de 75 de kilograme 1,5 kg tataneasa pe zi, asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate. Daca doza cancerigena ar fi de doar 2 g/kilogram corp, atunci un adult ar risca doar daca ar lua 150 grame de tataneasa (trei pungi de la Plafar!) pe zi. Neasteptat de multe substante pe care le consumam zilnic au un potential cancerigen extrem de ridicat: zaharina produce cancer al vezicii si al prostatei, carnea de porc consumata in cantitati mari produce cancer al colonului, nitratii din mezeluri produc cancer al ficatului, glutamatii (conservanti alimentari intalniti in preparatele tip Vegeta) produc cancer al ficatului etc. De aici se deduce foarte clar ca ceea ce conteaza mult in estimarea riscului cancerigen al unei substante este doza. Or, tocmai doza nu a fost luata in calcul in cazul tatanesei.

 2. De ce se pune semnul egalitatii intre alcaloizii pirolizidinici (cu efect demonstrat cancerigen) si alte substante antitumorale, cum ar fi alantoina, care se afla in stare naturala in tataneasa? In farmacognozie este cunoscut efectul sinergic al substantelor active existente intr-o planta medicinala. Desprinsi de "contextul" plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar, alcaloizii in cauza au efect cancerigen. "Problema" este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga. Semne de intrebare ar putea aparea doar in cazul unor produse de semisinteza sau a unor extracte la care ar fi schimbata compozitia naturala a tatanesei.3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Sunt anumite substante, printre care la loc de frunte se afla, paradoxal, medicamentele de sinteza anticancerigene, care au o toxicitate extrem de mare. Exista, insa, si o lista de cateva sute de substante, dintre care multe sunt consumate de noi zilnic, care au un potential cancerigen suficient de redus, asa incat sa nu prezinte riscuri majore. De exemplu, nitritii din mezeluri sunt substante cancerigene binecunoscute, totusi sunt tolerate in anumite doze. Acelasi lucru se aplica si la anumiti stabilizatori de aroma, indulcitori, conservanti etc. pe care-i consumam zilnic, fara sa stim. Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell - "Ghid naturist de prim ajutor" (Editura "Colosseum", 1996) unde se spune negru pe alb: "In cercurile

fitoterapeutice internationale se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina". Va lasam sa trageti singuri concluziile.4. Avand in vedere ca tataneasa a fost si este una din cele mai folosite plante la nivel mondial, ce spun statisticile medicale, privitoare la utilizarea ei?Intr-o disputa privitoare la toxicitatea unui procedeu sau a unui remediu, intotdeauna ultimul cuvant il are statistica. Din '85-'89, cand au luat nastere curentele de opinie "anti-tataneasa", nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa, utilizata in doze normale, este cancerigena si mutagena. Vor aparea insa studii statistice care sa arate ca tataneasa este un anticancerigen redutabil. Ca un argument in acest sens, numai la redactia noastra au aparut zeci de scrisori, din toate colturile tarii, in care oamenii relateaza ca s-au vindecat de cancer, folosind tataneasa, intern, ca remediu de baza. Multi din acesti oameni si-au dat numarul de telefon si adresa, asa incat aceste date experimentale, concrete, pot fi verificate.Fara a raspunde la aceste intrebari, nici un specialist nu poate fi credibil atunci cand afirma ca tataneasa este cancerigena, cel putin atunci cand ne referim la doze normale (4-10 grame zilnic). Din pacate, marile concernuri farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar amuti orice concurenta. Si, tot din pacate, farmacistii nostri, care isi vad din ce in ce mai ingradita munca (pana la a comercializa, pur si simplu, medicamente), se confrunta in ultimii ani cu o noua problema: intoxicarea cu informatii false sau, ca sa fim mai exacti, partial adevarate. Faptul ca aceasta meserie implica o onestitate si o corectitudine care nu au fost incalcate vreme de decenii a creat un climat de incredere care a fost exploatat de cei interesati, pentru a "vinde" informatii incomplete, verificabile prin studii indoielnice, desi destul de ample si costisitoare. Timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp trece in defavoarea celor in suferinta.  

Ilie Tudor

 6.Dragaica:

Dragaica-Sanzienele

Denumirea plantei: Lipicioasa (lat. Galium aparine), Dragaica (lat. Galium verum), Sanzienele (lat. Galium mollugo)

Familia: Rubiaceae

Lipicioasa (lat. Galium aparine) – Asprisoara, Cornatel, Iarba-lipitoare, Turita

Denumiri populare:Dragaica (lat. Galium verum) – Floarea lui Sf. Ion, Inghegatoare, Sanziene galbene, SmantanicaSanzienele (lat. Galium mollugo) – Dragaica, Peteala reginei, Sanziana alba

Ecologia si raspandirea:Lipicioasa (lat. Galium aparine) – este raspandita pe ogoare, campii si de-a lungul gardurilor, fiind combatuta de tarani cu erbicide. Atinge o inaltime de 60-160 cm, are radacina frunzelor verticilata (asezata in jurul unei axe la acelasi nivel) si umbele alb-verzui pendunculate. Datorita tulpinii cu par aspru, aceasta planta este o “cataratoare”, fiind numita si “lipicioasa” sau “iarba-lipitoare”.Dragaica (lat. Galium verum) – prefera inaltimile, se tine drept, ajunge la o inaltime de 30-60 cm si are flori galben-aurii cu mireasma de miere. Planta inflorita este culeasa in iulie.Sanzienele (lat. Galium mollugo) – au florile delicate, de culoare alb-galbuie, asemanatoare florii-miresei, un parfum amintind usor mierea si se intalnesc foarte des pe povarnisuri si margini de drum, mai mult culcate la sol decat in picioare in timpul infloririi.

Perioada de vegetatie: Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.

Perioada de recoltare: Se face in timpul infloririi, in lunile mai-septembrie, prin taiere la 3-5 cm deasupra solului, plantele sunt lasate apoi sa se usuce in pod.

Calitati curative si actiune farmaceutica:Depurative (curatirea sangelui), diuretice, colagoge (favorizeaza secretia bilei), astringente, cicatrizante, antiinflamatoare si vulnerare (grabeste vindecarea ranilor), sudorifice (mareste secretia glandelor sudoripare).

Afectiuni pentru care se recomanda:Nevroze, epilepsie, isterie, insomnie, icter, calculoza biliara, curata ficatul si pancreasul de toxine, plagi canceroase pe piele, limba si laringe, elimina calculii, nisipul si piatra din rinichi si vezica urinara, edeme, afectiuni ale uterului, efecte afrodisiace, rani, furuncule, pecingine, ulceratii, eczeme zemuinde, raie, acnee, psoriazis, afectiuni ale glandelor tiroide si ale coardelor vocale, dureri reumatice, obezitate, anemie.

Recomandari:

- uz intern -Ceai din flori impotriva tumorii canceroase de pe laringe

- uz extern -Sanzienele galbene sunt extrem de eficiente in infectiile pielii, a caror vindecare treneaza. Unguentul de sanziene mai este indicat pe cicatricile vechi, inestetice, precum si in cazul petelor ramase pe piele in urma infectiilor ori a contactului cu diferite substante chimice.

Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.

Mod de administrare:- uz intern -Ceaiul de sanziene curata rinichii, ficatul, pancreasul si splina de factori patogeni. Cei ce sufera de tulburari ale sistemului limfatic ar trebui sa bea zilnic din acest ceai.Este indicat si in cloroza, hidropizie si junghiuri intercostale.Ceaiul este foarte bun in cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi). Ceaiul din amestec de dragaica, splinuta-de-padure si urzica-moarta-galbena in parti egale, are un efectul foarte rapid, cam in 14 zile. – se face infuzie si se bea 1/2 ceasca pe stomacul gol, 30 minute inainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. In caz de boala grea trebuie consumate 4 cesti pe zi.

- uz extern -Ceaiul folosit extern, ajuta foarte repede in toate bolile de piele, in rani, furuncule si comedoane. Spalaturile calde ajuta la intinderea tenului ofilit.Sucul proaspat stors da rezultate bune, daca se ung zilnic cu el portiunile de piele bolnave si se lasa sa se usuce.Gargara si clatitul cu ceai de dragaica sunt de un rapid ajutor in cazurile de paralizie a corzilor vocale si in cancerul limbii.Pentru bolile maligne de piele care se manifesta sub forma unor pete intunecate, bine conturate si aspre, se recomanda tratamentul cu suc proaspat de dragaica si alifie de galbenele (filimica). Simultan trebuie folosit neaparat ceaiul depurativ de galbenele, urzica si coada-soricelului.Preparare:Ceai: Se foloseste o lingurta cu varf de dragaica la 1/4 litru de apa, se opareste, se lasa sa stea putin.Suc proaspat: Se spala dragaica proaspata, si se stoarce, cat este inca in stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic.Alifie: Sucul proaspat este amestecat cu unt la temperatura camerei pana se formeaza o pasta alifioasa care se pastreaza la frigider.

Tags: dragaica - sanzienele

7.Galbenele:

Galbenelele (Calendula officinalis)

 Planta anului 2008

Cu decenii in urma a fost fondata "Organizatia Internationala de Promovare a Plantelor", o societate non-profit cu un scop nobil, acela de a readuce lumea vegetala in atentia publicului. O lume a plantelor cazuta in dizgratia societatii de consum, societate care se indeparteaza tot mai mult de natura si, implicit, de o viata dusa in armonie cu ea. Anii au trecut, intre timp oamenii au inceput sa inteleaga ca nu se mai poate trai fara a respecta si a intelege natura, iar sus-numita organizatie a capatat o popularitate tot mai mare. Incepand din 1995, ea a luat initiativa de a alege cate o planta medicinala care sa fie declarata "

;planta anului". Aceasta initiativa copiata din lumea marketingului modern are o menire foarte precisa: familiarizarea publicului larg cu ierburile de leac pentru a le putea folosi ulterior ca medicamente. Anul acesta, "PLANTA ANULUI" au fost declarate galbenelele si, ca atare, in intreaga lume s-a declansat o intensa campanie de promovare a acestui leac vegetal. Zeci si sute de studii despre galbenele ale diferitelor laboratoare si spitale din lume sunt facute cunoscute publicului, la fel ca si modul in care pot fi cultivate si folosite. In ton cu aceasta initiativa laudabila, ne-am gandit sa va punem si noi la dispozitie un mic ghid practic de folosire a acestei plante medicinale exceptionale:

Unde gasim si cum culegem galbenelele

Galbenelele (Calendula officinalis) (denumite popular si filimica) sunt o planta de cultura, adusa la noi cu mii de ani in urma din India. Este o planta anuala (nu rasare in fiecare an din aceeasi radacina), care se cultiva din samanta, fiind foarte pretentioasa la soare, de care are nevoie din plin, dar adaptabila si la celelalte conditii de mediu. Cu florile sale de un galben-portocaliu viu colorat, crescand in asociatii dese si inflorind tot timpul anului (daca ii sunt culese florile la timp), este adesea prezenta si in spatiile verzi, ca planta decorativa. Este foarte vitala, si daca a fost insamantata o data, apoi se inmulteste singura de la an la an, devenind chiar usor invaziva. Se culeg numai florile, prin rupere cu mana, in zilele uscate si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri bine aerisite, in strat foarte subtire. Dupa uscare florile se pastreza in pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina. Iata si cateva retete de preparare a galbenelelor:

Preparate pe baza de galbenele

Pulberea de galbenele

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a florilor. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Infuzia combinata de galbenele

Se pun 3-4 linguri de galbenele maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore,

dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de galbenele, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi) sau extern.

Tinctura de galbenele

In astrologia plantelor, galbenelele sunt asociate cu Soarele

 

Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant. Substantele antiseptice, cicatrizante si antiinflamatoare prezente in galbenele sunt cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de flori de galbenele, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Cataplasma cu galbenele

O mana de flori maruntite de galbenele se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se obtine o pasta de galbenele cu apa, care se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Uleiul de galbenele

In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan se pun 10 linguri de flori de galbenele uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Unguentul de galbenele

In comert se gasesc zeci de feluri de creme de galbenele, insa majoritatea au procentaje atat de mici de extract de planta, incat nu se pot incadra nici macar in categoria produselor homeopate, neavand ca atare efecte terapeutice. De aceea, va recomandam sa cautati doar unguentele in care se specifica proportia de extract de galbenele, proportie care trebuie sa fie de cel putin 10%. Iata in continuare si o reteta de obtinere casnica a unguentului de galbenele, care nu este steril si nu poate fi folosit pe rani deschise, in schimb este excelent pentru tratarea afectiunilor minore si pentru

intretinerea pielii. Se prepara din sapte linguri de unt, trei linguri de flori proaspete marunt tocate si cate o lingurita de miere zaharisita si ceara de albine (ambele le gasim in piete la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas, la foc mic, untul si se lasa pana devine lichid, dupa care se adauga cele doua linguri de planta fin tocata, mierea si ceara. Se lasa combinatia pe foc vreme de 10 minute, se amesteca cat sa se dizolve complet, dupa care se ia vasul de pe foc si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald se filtreaza preparatul printr-o strecuratoare curata si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni.

Tratamente interne cu galbenele

Crampe abdominale - se administreaza pulbere de galbenele, cate o jumatate de lingurita inainte si dupa masa. Mai multe experimente de laborator au aratat ca substantele active din galbenele inhiba spasmele tubului digestiv, refac epiteliile digestive lezate de afectiuni cum ar fi colita de fer

mentatie sau colita de putrefactie, reduc iritabilitatea colonului.

Atonie gastro-intestinala, constipatie atona - se fac tratamente cu o durata de 12 zile, timp in care se administreaza infuzie combinata de galbenele, 0,5-1 litru pe zi. Experimentele au aratat ca, sub actiunea principiilor active din galbenele, musculatura neteda a tubului digestiv este stimulata sa-si intensifice miscarile, fiind astfel accelerat procesul digestiei, dar si cel de eliminare a materiilor fecale.

Gastrita si ulcer gastric - un studiu facut de un colectiv de medici francezi a testat efectele galbenelelor asupra unui grup de 137 de pacienti cu probleme gastrice. Dintre acestia, 78 sufereau de ulcer gastroduodenal si 59 de gastrita hiperacida. Tratamentul a durat opt saptamani, iar la sfarsitul sau, aproape 90% dintre pacienti au raportat o diminuare semnificativa a durerilor, pana la disparitia completa a acestora. Interesant este ca aceste rezultate au aparut in conditiile in care aciditatea gastrica a scazut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia ca galbenelele actioneaza in aceste afectiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adica a acelui strat de protectie a stomacului care este lezat de boala. Mai mult, la gastroscopie a fost pusa in evidenta, la mai mult de 28% dintre pacientii cu ulcer, reducerea nisei, ca urmare a tratamentului cu galbenele. Se administreaza infuzie combinata de galbenele, cate un litru pe zi, in cure de 8 saptamani.

 

Dismenoree (ciclu menstrual dureros si, eventual, neregulat) - principiile active din galbenele au darul de a tempera activitatea hormonala la femei. Tratamentul cu aceasta planta intarzie in multe cazuri menstruatia, cu pana la 3-4 zile, reduce hemoragia, amelioreaza crampele si are efecte de eliminare a spasmelor. Se face un tratament cu galbenele cu o durata de trei luni, timp in care se administreaza cate patru lingurite de pulbere pe zi.

Dispepsie, colecistita - se face un tratament cu tinctura de galbenele, din care se ia cate o lingurita diluata in apa, cu 20 de minute inainte de fiecare masa. O cura dureaza trei saptamani si are efect antiinflamator asupra colecistului, normalizeaza secretia de bila si ajuta la varsarea sa in duoden. De asemenea, are efecte de stimulare a digestiei.

Colita de fermentatie si de putrefactie - se face un amestec in proportii egale de pulberi (obtinute prin macinare cu rasnita electrica de cafea) de flori de galbenele si de iarba de sunatoare. Se ia cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7 zile de pauza. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice: reface peretii intestinali lezati de infectia bacteriana, elimina spasmele si, in timp, reduce durerea, normalizeaza tranzitul intestinal, ajuta la refacerea florei intestinale.

Boala canceroasa - un studiu facut in 2006 la laboratoarele Spitalului universitar din Granada, Spania, a pus in evidenta o foarte puternica actiune antitumorala a extractelor de galbenele. Tesuturi cu celule maligne care determina aparitia melanomului, a cancerului de san, de prostata, de pancreas, colo-rectal, ovarian etc. au fost tratate cu galbenele. Rezultatul a fost clar: sub actiunea galbenelelor, dezvoltarea tuturor acestor tipuri de celule maligne este inhibata, iar celulele sistemului imunitar (limfocitele) sunt stimulate sa atace formatiunile tumorale. Cercetarile privind modalitatea cea mai eficienta de a lupta contra bolii canceroase cu ajutorul acestei plante sunt in curs de desfasurare, dar deja cateva concluzii practice pot fi trase. Pulberea de galbenele administrata in cure de 2 luni, timp in care se iau cate 4 lingurite pe zi, este un excelent ajutor contra bolii canceroase. Contra tumorilor maligne situate in abdomenul inferior, se recomanda clismele cu infuzie combinata de galbenele (se folosesc 200-600 de ml), cate o serie de 12 aplicatii pe luna.

Aplicatii externe

Leziuni produse de radioterapie - un studiu francez efectuat intre anii 1999 si 2001 a verificat efectele unguentului de galbenele pe 254 de paciente supuse la radioterapie, dupa interventii chirurgicale in cancerul de san. Pacientele au facut trei aplicatii pe zi cu unguentul de galbenele (care a fost comparat cu unguentul alopat pe baza de trolamina, cel mai frecvent recomandat de radiologi). Pacientele tratate cu galbenele au prezentat leziuni ale pielii simtitor mai reduse ca dimensiuni si frecventa, au avut mai putine dureri, au suportat mai bine tratamentul radioterapeutic si l-au intrerupt intr-un procent mult mai mic decat cele care au folosit unguentul cu trolamina.

Rani de gravitate mica si medie - se spala bine rana cu tinctura de galbenele, care se va aplica apoi sub forma de compresa de 3 ori pe zi, cate jumatate de ora. Tinctura de galbenele stimuleaza cicatrizarea estetica, mareste viteza de vindecare, previne infectia.

Contuzii (vanatai) - in primele 36 de ore se pun comprese cu tinctura de galbenele pe locul afectat, care se tin cat mai mult timp posibil. In urmatoarele zile, se fac aplicatii cu unguent de galbenele. Timpul de vindecare va fi mai scurt, contuzia va fi mai putin evidenta si mai putin dureroasa.

Ulcer varicos, rani care se vindeca greu - comisia germana "E", care da avizul pentru folosirea in terapie a produselor naturale, considera tinctura si unguentele sterile de galbenele un medicament foarte eficient pentru tratarea acestor afectiuni. Se fac spalaturi si se pun comprese cu tinctura de galbenele, pentru a preveni infectia si extinderea ulceratiilor, iar unguentul se foloseste pe termen lung, pentru o vindecare completa.

Campioana in afectiunile pielii

 

Infectii cu ciuperci parazite (boala piciorului de atlet, eczeme etc.) - se tin comprese cu tinctura de galbenele pe locul afectat. Aplicatia dureaza o ora si se face de doua ori pe zi (dupa-amiaza si seara), pana la vindecarea completa. La o aplicare indelungata (de minimum 3 ore pe zi, vreme de 2 saptamani), galbenelele distrug majoritatea tipurilor de ciuperci parazite.

Alaptare - se ung sanii, in special zona areolei mamare, cu unguent de galbenele dupa fiecare alaptare. Acest tratament simplu are o valoare foarte mare, pentru ca impiedica aparitia crapaturilor si a inflamatiilor sanilor, previne infectia sfarcurilor, amelioreaza eventualele dureri de sani care apar in timpul alaptarii.

Afte bucale, inflamatii ale gingiilor - specialistii germani recomanda clatirea gurii de 3-4 ori pe zi cu infuzie combinata de galbenele. O clatire dureaza cinci minute si are ca efect reducerea inflamatiei gingiilor, vindecarea mai rapida a infectiilor, previne sangerarile gingiilor si retragerea acestora.

Interventii chirurgicale - un studiu italian realizat in anul 2001 arata ca o combinatie de extracte de galbenele si de sunatoare, in proportii egale, mareste viteza de vindecare a operatiilor, favorizand o cicatrizare estetica si lipsita de complicatii. Studiul a fost facut asupra femeilor care au avut nasteri prin operatii de cezariana, iar participantele au fost mai mult decat multumite de efectele tratamentului. Se fac zilnic spalaturi si se aplica comprese cu tinctura de galbenele si de sunatoare (combinate in proportii egale), diluata cu apa distilata, in proportia de 1:5.

Precautii si contraindicatii

Galbenelele administrate intern sunt practic netoxice, neexistand contraindicatii in acest sens. Se vor administra totusi cu prudenta, atat intern, cat si extern, celor care au sensibilitate alergica la polenul plantelor, celor care iau medicamente sedative (amplifica, se pare, efectul sedativ) sau hipotensoare (amplifica si efectul hipotensiv). Dozele mari (peste 15 grame zilnic) de galbenele administrate intern pot duce la puseuri de hipotensiune, mai ales la femei si batrani. Femeile insarcinate nu vor lua mai mult de 5 grame de galbenele zilnic.

Galbenelele si frumusetea

Depigmentari - crema de galbenele aplicata de doua ori pe zi ajuta la recapatarea pigmentatiei normale, dupa contactul cu substante chimice sau cu radiatii, care provoaca aparitia unor pete pe piele.

Arsuri solare - se foloseste uleiul de galbenele care ajuta la vindecarea rapida, reduce senzatia de durere si usturime. Pentru cicatrizarea estetica a arsurilor de gravitate mica si medie se folosesc compresele cu tinctura de galbenele diluata cu apa distilata in proportie de 1:3 - 1:5.

 

Ilie Tudor

 7.Vasc:

VASCUL - invingator in lupta cu cancerul

 Dr. EDUARD TOGOREANU medic primar chirurg, specialist in terapii complementare si psiho-oncologie

"Extractul de vasc este benefic in orice tip de cancer"

- Stimate domnule doctor, sunteti unul dintre initiatorii tratamentului cu ISOREL - un extract de vasc cu puternice proprietati antitumorale. Pentru un medic chirurg, pare o alegere "excentrica". Ce v-a determinat sa porniti in aceasta "aventura" terapeutica?

- Totul a inceput prin 1988, cand am descoperit conceptul de medicina antroposofica al lui Rudolf Steiner, care mi-a starnit interesul si am inceput sa aprofundez cu seriozitate domeniul. Mie mi s-a p

arut interesant de aplicat in oncologie, fiindca aveam deja o practica chirurgicala in urma careia mi-am dat seama ca bisturiul, chimioterapia si radioterapia nu prea dau rezultate. Astfel ca am acceptat oferta si am plecat la o bursa in Elvetia, la "Lukas Clinic", o institutie medicala impresionanta, finantata partial de statul elvetian, partial din donatii, unde bolnavii de cancer se trateaza intr-un mod mai putin conventional. Acolo am invatat, pas cu pas, alte abordari ale terapiei oncologice: terapia cu vasc, terapia prin modelaj, terapia cu muzica, terapia prin desen, terapia cu bai si turnari de apa, masajul ritmic, terapia prin euritmie (un fel de dans, dar mult mai complex) etc. Practic, dupa ce bolnavii erau tratati in

sistemul medical alopat, veneau la acest sanatoriu si-si completau tratamentul. Iar rezultatele erau pur si simplu fantastice, bolnavii avand o rata de vindecare impresionanta!... Marea calitate a medicinei antroposofice este personalizarea stricta a tratamentului in functie de o serie intreaga de parametri fizici si psihici, care orienteaza medicul spre cea mai eficienta terapie, compatibila cu particularitatile bolnavului. Tot acolo am inteles si formidabila oferta terapeutica a vascului, motivata de studii stiintifice foarte laborioase. Am facut un curs suplimentar, unde am invatat cum sa-l administrez, in functie de particularitatile bolnavului. Prin 1998, am adus ISOREL-ul in Romania, l-am omologat si chiar am organizat o serie de congrese, prin care am dorit sa instruim cat mai multi medici cum sa-l utilizeze in tratament, dar interesul a fost destul de slab, costurile prea mari, asa ca am renuntat.

- In ce consta succesul terapiei cu vasc?

- Vascul a fost obiect de studii aprofundate pentru cercetatorii din Elvetia, in baza indicatiilor lui Rudolf Steiner. Rezultatele acestor cercetari au fost preluate si de alte centre medicale din Germania, Austria si Franta, demonstrandu-se foarte clar doua aspecte: efectul anticancerigen este dat de actiunea directa asupra celulelor canceroase, indiferent de natura cancerului; imbunatatirea starii generale, prin stimularea metabolismului normal (dereglat in cancer atat din cauza bolii in sine, cat si a tratamentelor conventionale invazive), stimularea imunitatii prin cresterea producerii de limfocite T, normalizarea numarului de leucocite, trombocite si hematii, stimularea regenerarii tesuturilor (utila in refacerile distrugerilor tisulare produse de radioterapie si chimioterapie), normalizarea metabolismului sistemului nervos si diminuarea durerilor.

 

- ISOREL poate fi utilizat ca terapie unica, ori se recomanda asocierea lui cu tratamentul antitumoral clasic?

- Este timpul sa terminam cu legendele monoterapiei cu vasc, spanz, marul-lupului, regimuri alimentare restrictive etc. Tratamentul bolii canceroase este foarte complex si trebuie sa includa atat tratamentele antitumorale clasice, cat si pe cele naturale. Si noi recomandam extractul de vasc in asociere cu terapia clasica, dar (atentie!), in functie de starea generala a pacientului, fiecare bolnav fiind considerat un caz special!

- Cum se administreaza ISOREL si pentru cat timp?

- Administrarea extractului de vasc este particularizata la fiecare pacient in functie de starea generala de sanatate, de parametrii biochimici si de stadiul afectiunii, durata unui tratament fiind in general de un an si jumatate.

Sperante de viata

- In ce tipuri de cancer s-au observat cele mai bune rezultate ale terapiei cu ISOREL?

- Practic, extractul de vasc este benefic in orice tip de cancer. Prin aceasta terapie, eu nu sunt preocupat sa ajung la organul atins de cancer, ci vizez boala manifestata in intregul organism. Nu atacam efectiv cancerul, ci ridicam gradul de rezistenta al organismului, pentru a-si gasi singur calea de vindecare. Cancerul este o boala a intregului organism, iar ISOREL - prin distrugerea selectiva a celulelor canceroase, prin stimularea metabolismului si a sistemului imunitar - este util in sustinerea functiilor vitale ale organismului si diminuarea efectelor secundare ale tratamentelor oncologice clasice.

- Ce doze de medicament foloseste un bolnav in tratamentul lunar si cat costa acestea?

- Dozele sunt diferite de la un pacient la altul, iar costurile sunt mai mici decat fumatul a doua pachete de tigari pe zi. Singurul impediment este ca se administreaza injectabil.

- In ce forme de cancer nu are efect tratamentul cu Isorel?

- Extractul de vasc nu are efecte terapeutice in cancerele depasite clinic, in care tumora-mama, primara, nu s-a extirpat si exista deja metastaze generalizate, in starea finala. In aceste cazuri, se poate obtine doar prelungirea vietii pacientului, concomitent cu o calitate mai buna a ei - doar atat, din pacate, dar pentru un bolnav acestea inseamna foarte mult!...

 

- Recomandati bolnavilor si alte produse naturale destinate "imblanzirii" acestei boli groaznice?

- In primul rand, punem accent pe componenta psihica a bolnavului de cancer. Intotdeauna, bolile canceroase au o puternica determinare psihica, deci modificarea sufleteasca este fundamentul pe care se adauga, una peste alta, caramizile celorlalte terapii. Orice pacient, pentru a putea lupta eficient cu boala, trebuie sa beneficieze de o atmosfera plina de iubire in mediul familial si sa-si reevalueze conceptiile despre viata. Psiho-oncologia se ocupa de acest aspect important in procesul de vindecare, ajuta pacientul sa-si constientizeze starea si prioritatile, sa dea valoare fiecarei clipe, ceea ce face ca bolnavul sa se implice efectiv in tratament, sa lupte in mod real cu afectiunea, sa nu capituleze...Apoi, sustinem tratamentul cu o serie intreaga de suplimente alimentare: vitamine, oligoelemente (seleniu, zinc, cupru, fier, mangan, magneziu, argint, aur, nichel etc.) - prezente in doze scazute in boala canceroasa, antiinflamatoare naturale, de tipul resveratrolului, antioxidanti, enzime si fermenti digestivi etc. De asemenea, recomandam praf de coral, care este un produs foarte usor asimilabil si alcalinizeaza intens organismul, ceea ce reduce efectul nociv al aciditatii (aceleasi efecte se obtin prin utilizarea sucului de sfecla rosie, morcov si varza, dar acest praf de coral este mai usor de administrat). Folosim si anumite tincturi din plante medicinale, dar diluate in doze homeopatice, pentru ca efectul lor sa fie cu adevarat benefic. Atentie, nici o tinctura de baza nu se consuma nediluata!

"Am depistat peste 100 de probleme de ordin psihic si afectiv care pot duce la declansarea bolii canceroase!"

- Dupa atatia ani de experienta in acest domeniu, priviti cancerul cu mai multa detasare? Credeti ca bolnavii au sanse mai mari de vindecare?

- Nu pot privi cancerul cu detasare, ci mai degraba cu intelegere. In conditiile actuale, de nesiguranta sociala si economica, de modificare si subminare a va

lorilor sociale clasice, de abordare artificiala a modului de trai, personalitatea individului se dizolva in norme sociale, pe care nu mai are cum sa le inteleaga. Ca sa fiu mai explicit, consider ca boala canceroasa este declansata in special de marile conflicte interioare ale unui individ cu o personalitate slaba, neproductiva, la introvertitul cu nesfarsit dialog interior.

 Toti mancam prost, toti traim intr-o atmosfera poluata, toti suntem stresati, supusi noxelor si iradierilor, dar numai o parte din noi vor face cancer. Oare de ce?

- Cat de importanta este psiho-oncologia in tratamentul bolnavului de cancer?

- As putea spune ca este esentiala, atat timp cat depisteaza marile frustrari sau nelinisti ale pacientului, care pot fi chiar cauzele declansarii bolii canceroase! Intotdeauna, vindecarea este posibila numai daca relatiile sufletesti ale bolnavului cu lumea s-au schimbat in bine. Psiho-oncologia este strict necesara, pentru ca bolnavul de cancer trebuie sustinut si psihic, nu numai fizic. Dar, pentru a face acest lucru, medicul trebuie sa stie foarte bine cine este acest om, ce asteptari are el de la viata, ce s-a intamplat cu el pana sa se imbolnaveasca. Exista ideea gresita ca boala se declanseaza peste noapte. "Pana acum ma simteam bine" - spun unii. "Dintr-o data, m-am imbolnavit!". Aceasta este o idee falsa! Intotdeauna, o boala fizica isi are radacinile intr-o suferinta a sufletului! Toti acesti bolnavi au avut evenimente psihice majore in viata, care de alfel nu le sunt straine nimanui... Toti avem decese in familie, toti am avut pierderi financiare sau am suferit schimbari in viata profesionala. Multi dintre noi divortam sau suferim sentimental pe parcursul vietii, ori ne insusim vina unui esec de orice natura. Insa nu toti reactionam in acelasi mod!... Asta-i marea problema! Inventariind toate aceste cazuri, am depistat peste 100 de probleme de ordin psihic si afectiv care pot duce la declansarea bolii canceroase! Insa acelasi eveniment poate avea impact diferit asupra mai multor persoane. Psiho-oncologia inventariaza si analizeaza starile sufletesti si psihice ale pacientului inainte sa faca boala si dupa aceea, pentru a gasi calea optima de tratament. Dar unii pacienti incearca sa isi ingroape atat de adanc suferinta, incat este dificil sa o mai descoperi. In acest sens, va pot povesti un caz interesant. O femeie necasatorita, mama unei adolescente de liceu, vine cu metastaze vertebrale dupa o operatie pentru o tumora de san. A urmat tratamentul oncologic clasic. Incepem tratamentul cu ISOREL, care nu da rezultate spectaculoase, dar de bine, de rau, boala nu se agraveaza. Oare unde este problema?... O rog sa-mi modeleze, din plastilina, un subiect la alegere. Vine cu un cos format din doua conuri unite la varf, unul mai mare si celalalt mai mic, care continea mai multe figuri similare, mai mici. Este greu sa va explic ce insemnatate au aceste detalii, insa mi-am dat seama ca ceva nu este in regula cu personalitatea ei. Descopar din discutii ca la intrarea in facultate s-a aflat ca parintii ei au facut parte dintr-un anume partid politic, condamnat de comunisti. A fost obligata sa-si schimbe identitatea, fiind adoptata de un unchi, viata ei suferind o torsiune dramatica. Tehnic, aceasta metoda a devenit un obicei de viata, pe care l-a adoptat ulterior in relatiile cu cei din jur. In tot ceea ce facea isi ascundea identitatea, modelandu-se dupa cerinte.

 Din momentul in care a devenit constienta de comportamentul ei, tratamentul a inceput sa dea rezultate. Dupa ce a invatat sa "puna piciorul in prag", traieste linistita, complet vindecata!Unii pacienti sunt atat de reticenti la acest tip de "destainuire", incat nu poti sa scoti la suprafata nimic din trecutul lor. Refuza, pur si simplu, sa vorbeasca, fara sa-si dea seama ca acest lucru le poate aduce vindecarea. Spun ca evenimentele din viata lor nu sunt importante, chiar daca eu incerc sa-i conving de contrariu! Alti bolnavi nu vor sa se stie ca sufera de cancer, considerandu-l o boala rusinoasa... Este cu atat mai complicat atunci cand ai de lucrat cu familia pacientului, care nu constientizeaza ce importanta are un mediu in care bolnavul sa aiba parte de intelegere, de dragoste, sa simta efectiv ca se poate bizui pe sprijinul celor dragi. De multe ori, atunci cand boala devine chinuitoare si invalidanta, bolnavul simte ca este o povara pentru familie. Stiu destule cazuri care s-au sfarsit dramatic, pentru ca bolnavii nu au simtit nici un sprijin din partea celor dragi. Mai mult, pacientii au nevoie de medicamente si de suplimente alimentare care sa le sustina activitatea organismului, iar costurile acestora nu sunt deloc de neglijat. Insa nu de putine ori, bolnavii isi pierd serviciul, pentru ca sefii sau patronii lor considera ca sunt irecuperabili si se grabesc sa angajeze pe altcineva in loc, temandu-se ca ei nu ar mai putea face fata cerintelor postului. Si atitudinea unor medici este condamnabila: se uita compatimitor la bolnavul de cancer si ii spun ca, din pacate, nu mai au ce-i face, ca mai are de trait nu stiu cate luni... Nu se poate asa ceva! Pentru ca, uneori, suferinta si lipsa sperantei pot impinge un om la gesturi necugetate...Psiho-oncologia se bazeaza pe principalul suport din familie, cel care sustine bolnavul in lupta cu boala, pe care-l invata noile nevoi si asteptari ale pacientului, astfel incat acesta sa se simta inteles, iubit, implinit si ingrijit. Un lucru e sigur: nici pentru apropiatii bolnavului nu este usor sa-i accepte nelinistea continua, frustrarile si starile depresive. Marea arta este sa gasesti acea cale de mijloc, de armonie intre bolnav si familia sa, intre tratamentul alopat si cel natural. In succesul tratamentului, conteaza enorm componenta psihica a bolnavului! Cu cat este mai optimist, mai jovial, mai increzator in viata, cu atat tratamentul are mai multe sanse de reusita!

D-l dr. EDUARD TOGOREANU poate fi contactat la tel. 0722/70.73.06 sau la e-mail: togoreanu_eduard@yahoo.comDetalii despre tratamentele cu extract de vasc puteti gasi pe site-ul www.togoreanu.ro  

9.Coada soricelului10.Pedicuta

Tratament complex pentru ciroza hepatica

 

Am suferit multa vreme de ciroza hepatica, fiind intr-o stare extrem de grava, dar datorita leacurilor pe care vi le prezint in continuare, acum ma simt foarte bine, analizele sunt perfecte, merg de un an si jumatate la serviciu.

Pe cei care se vor hotari sa le urmeze, ii sfatuiesc sa inceapa cu pedicuta, care contine radium si este un miracol.1 Ceai de pedicuta - 1 lingurita de planta, tocata nu prea marunt, se pune intr-o cana, peste care se toarna un sfert de litru de apa in clocot. Se lasa sa stea 5 minute acoperita, se strecoara si se bea caldut, inghititura de inghititura, de trei ori pe zi, inainte de mese cu 20-30 minute.

2 Ceai de armurariu - Il gasiti la Plafar si il macinati in moara de cafea (rasnita). O lingurita si jumatate de faina de armurariu se opareste cu o cana de apa in clocot, se lasa acoperita sa se infuzeze 5 min

ute, se bea caldut, inghititura de inghititura (puteti sa-l indulciti cu putina miere).3 Polen - Se cumpara de la Plafar. Sunt granule din care se iau zilnic 1-3 lingurite inainte de mese.4 Tinctura de propolis - 30 de picaturi in ceai sau in apa (un pahar), de trei ori pe zi, inainte de mesele principale.5 Bitter suedez - Comprese pe ficat. Se unge pielea cu putin ulei sau untura, apoi se pune o co

mpresa de tifon umezita cu bitter suedez. Peste compresa se pune un prosop si o punga de plastic, ca sa nu devina rece. Se aplica seara si se doarme cu ea peste noapte.6 Comprese calde cu coada-calului (se pun alternativ cu cele cu bitter suedez, dimineata coada-calului, seara bitter). Se iau doua maini bune de planta proaspata (se gaseste pana in septembrie) care se baga intr-un saculet de tifon, se aseaza intr-o sita, pusa peste aburii unei oale cu apa care fierbe. Cand planta se-nmoaie si e aproape fierbinte, o aplicati pe ficat, invelind-o cu un prosop. Aplicatiile cu comprese pot dura de la 30 de minute la 2-3 ore. Cu cat mai mult, cu atat mai bine. Dupa o saptamana de comprese, ficatul se dezumfla, ajungand la forma normala.7 Ceai de obligeana - Radacina uscata (la Plafar). Se pune o lingurita de planta intr-o cana de apa si se lasa sa stea peste noapte. Dimineata se strecoara si lichidul obtinut se pastreaza in frigider. Se ia de trei ori pe zi, cate doua linguri, inainte si dupa mesele principale.8 Ceai din radacini de patrunjel - Se pun 3 radacini la 1/2 l apa. Se fierb pana ce apa ramane la jumatate (un pahar). Se bea caldut, inainte de masa de dimineata.9 Tratament Reiki, care este foarte important si cu rezultate vizibile imediat.Iata procedeele:a) Mana dreapta (centrul palmei) se pune in epigastru (cosul pieptului), iar mana stanga (centrul palmei) pe buric, timp de 30 de minute (obligatoriu). Prin acest procedeu se va face un echilibru de energie in organism. Veti simti in ficat o caldura care va creste in intensitate si va scadea treptat, iar sub palmele dvs. veti simti ca un curent cald.b) Mana stanga se pune pe ficat (centrul palmei), iar mana dreapta se pune pe epigastru, timp de 5-30 de minute, dupa cum doriti.c) Mana dreapta se pune pe ficat, iar stanga pe splina. Le lasati acolo intre 5 si 30 de minute, la alegere.

Important:

Puteti face sedintele culcat sau pe scaun, in pozitie relaxata. Daca nu puteti dormi dupa ce faceti prima sedinta de 30 de minute, aplicati palmele peste fata, acoperindu-va ochii cu degetele. Veti adormi rapid si va veti relaxa foarte usor.

Aveti nevoie de multa odihna si de regim alimentar. Faceti acum o cura de dovlecei si fasole verde (ciorba, mancare, salata); contin substante care refac celula hepatica.

Consumati multa urda si lapte batut; contin metionina, importanta in refacerea celulei hepatice (carne de vita si pasare, mai putin).

CRACIUNESCU DUMITRA - Turnu-Severin  

Cititor Formula AS

11.Rostopasca   :

Rostopasca

Se spune ca forta ei este egala cu a soarelui

 Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca .

Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie s

i secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat. Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".

Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.

Patru retete de preparare a rostopascai:

1. PulbereaSe obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula

, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol. 2. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa. 3. Infuzia combinata Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai. 4. Cataplasma cu rostopasca O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.

Tratamente de uz intern

Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.

Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.

Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol,

in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in

Rostopasca pictata de A. Durer

 aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.

Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte

imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.

Tratamente de uz extern

Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.

Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.

Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

Sucul de rostopasca

Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce

 are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute,

apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata. Contraindicatii Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.

Precautii in utilizarea rostopascai

Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace. In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei. Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare.  

Ilie Tudor

 

12.Urzica alba moarta   :  

Denumire stiintifica: Lamium album

Denumire populara: urzica moarta alba; fata matei, mierea ursului cu flori balai, sugel alb, urzica alba, urzica creata, urzica surda, urzici mortarete

Descriere: Planta erbacee perena, inalta de 20-50 cm, cu tulpina in patru muchii pe care sunt dispuse frunze opuse, dintate, triunghiular-ovale si flori albe labiate, dispuse ca un guler la subsuoara frunzelor.

Habitat: Santuri umede si margini de paduri.

Partile utilizate: Frunze, flori, tulpina si radacina.

Actiune: Diuretic, astringent, depurativ, emolient, expectorant, sedativ usor, cicatrizant, antiinflamator,

Indicatii terapeutice: Hipertrofii de prostata, inflamatia uterului, anexita, dureri menstruale, afectiuni urinare si genitale, nefrita, diaree, insomnie, afectiuni ale cailor respiratorii. Exterior - abcese, varice, arsuri, ulceratii ale pielii, leucoree, inflamatii gutoase.

Preparare si administrare: Infuzie - se pun 2 lingurite de flori si frunze intr-o cana de apa fierbinte si se lasa la infuzat 1 min. Se beau 2-3 cani pe zi.

13.Coada calului   :

Coada-calului

Adaugat de George la June 29, 2010 in Catalog plante · 0 comentarii

Denumirea plantei: Ciubotica cucului (lat. Equisetum arvense)

Familia: Equisetaceae

Denumiri populare: Barba-ursului, Bota-calului, Bradisor, Coada-iepei, Nodatica,

Ecologia si raspandirea:Primavara timpurie, din rizomul care creste adanc ies mai intai tulpinele fructului, colorate maroniu, roditoare si purtatoare de spori. Abia mai tarziu apar frunzele verzi si inalte de pana 40 cm, care se aseamana cu niste braduti de forma regulata. Coada-calului se gaseste pe campuri, terasamente de cale ferata si povarnisuri. Acea varietate care creste pe pamant argilos este cea mai tamaduitoare. Contine, in functie de locul de amplasare, 3-16% acid salicilic care produce un efect curativ foarte bun. Se va evita planta de pe campurile ingrasate chimic. Coada-calului cu ramurelele foarte fine creste cu precadere in paduri si liziere. Si aceasta varietate are putere de leac.

Perioada de vegetatie: Inflorirea are loc in lunile martie-aprilie.

Perioada de recoltare: Se culeg tulpinile prin iulie-octombrie, cand soare este sus, dupa ce s-a ridicat roua. Se taie la 5-6 cm de la sol, dupa care se usuca, rapid, la umbra, in incaperi aerisite, ca sa nu se innegreasca. Produsul uscat este verde-deschis, fara miros si cu gust dulceag.

Calitati curative si actiune farmaceutica:Diuretic cu o actiune usor antiseptica, remineralizant, hemostatic, neutralizant gastric, expectorant, antieczematos si antisudorific.

Afectiuni pentru care se recomanda:In bronsita, pneumonie, in afectiuni renale si ale vezicii urinare, in disfunctii gastrointestinale, reumatism articular, artrita, guta, dureri de oase, hemoragii externe, rani, contuzii.

Recomandari:Afectiuni renale, hidropizii, albuminurie si guta.Ca adjuvant in afectiuni cardiace, anemii, prevenirea cariilor si fortifierea unghiilor fragile, hemoroizi, fisuri anale, sangerari ale mucoasei nazale si ulcer.

Mentiuni:Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.

Mod de administrare:- uz intern -

Ceai: pentru prepararea ceaiului se ia numai planta culeasa de pe ogoare, drumuri de tara si liziere.In caz de bronsita cronica, cat si de tuberculoza pulmonara se recomanda consumul regulat de ceai, se obtine o insanatosire a plamanului tuberculos prin aportul de acid silicic, dar si inlaturarea slabiciunii generale existente in decursul bolii pulmonare.

- uz extern -- In cazul racelilor vezicale si a durerilor spastice nu exista un remediu mai bun decat o infuzie de coada-calului ai carei vapori sunt lasati sa actioneze asupra vazicii, invelindu-se bolnavul 10 minute intr-un halat de baie. Repetand aceasta procedura de cateva ori, se produce o disparitie treptata a bolii.- In cazul nisipului la rinichi, al calcului renal si vazical (pietrei la rinichi si la vezica) se fac bai de sezut fierbinti cu coada-calului, baundu-se in acelasi timp ceai cald de coada-calului in inghitituri mici si fara a urina, pentru a o goli in cele din urma cu presiune. In acest fel, piatra se elimina de cele mai multe ori.- O singura baie de sezut cu coada-calului face minuni in inflamatiile bazinetului renal si in pionefrita. Se foloseste coada-calului cea inalta, care are tulpini de grosimea degetului si creste in campiile mlastinoase si pasunile alpine.- Eruptiile cutanate (de piele) insotite de mancarimi, chiar daca sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spalaturile si compresele cu infuzie de coada-calului. Spalaturile si baile cu coada-calului sunt de folos si in cazul inflamatiilor purulente ale patului unghiilor, in cel al picioarelor cu ulcer varicos, al osteoporozei, al ranilor vechi si care nu se vindeca, al ulceratiilor canceroase, al stratului cornos de la calcai, al fistulelor si pecinginei si al altor eczeme, cat si al lupusului. Se poate aplica si planta oparita, invelita calda in carpe. Pentru a combate hemoroizi durerosii si nodulii hemoproidali se aplica un terci de plante proaspete.- In hemoragii nazale continue se pune o compresa cu infuzie racita de coada-calului.- Tinctura de coada-calului este un remediu deosebit de bun contra picioarelor care transpira. Picioarele spalate si uscate bine sunt frictionate cu aceasta tinctura. In plus, trebuie sa bea zilnic, dimineata, pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul dejun, 1 ceasca cu ceai de coada-calului. La fel de bine ajuta si baile de picioare cu coada-calului.- Pentru matreata, parul se spala zilnic cu infuzie de coada-calului, dupa care se maseaza cu ulei de masline de calitate. Matreata va disparea foarte curand.- Coada-calului amestecata cu sunatoare, se recomanda ca apa de gargara in amigdalite, inflamatii ale mucoasei nazale, stomatite ulceroase, sangerari ale gingiei si gingivite, fistule si polipi in cerul gurii si gat.- Femeile care au scurgeri ar trebui sa faca bai de sezut cu coada-calului.

Preparare:

Infuzie: Se opareste o lingurta cu varf de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin.Compresa cu aburi: 2 maini pline de coada-calului se pun intr-o sita care se agata peste un ricipient cu apa clocotita. Cand plantele sunt fierbinti si moi, se invelesc intr-o panza de in si aplica pe locul suferind. A se impacheta neaparat cald. A se lasa sa actioneze mai multe ore sau peste noapte.Tinctura: 10 grame de coada-calului se lasa la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secara. Se lasa

sa stea 14 zile la soare sau alta sursa de caldura. Se agita zilnic.Bai de sezut: 100 grame de coada-calului se lasa peste noapte in apa rece, in ziua urmatoare maceratului se infierbanta pana da in clocot si se adauga la apa de baie. Durata baii – 20 minute. A nu se sterge dupa baie, ci a se intra umed in halatul de baie, a transpira 1 ora in pat. Apa baii trebuie sa acopere rinichii.Comprese cu terci: Coada-calului proaspata este bine spalata si faramitata pe un fund de lemn pana se formeaza un terci.

Contraindicatii:Nu exista.