Castelul Bran (în germană Törzburg, în maghiară Törcsvár) este un monument istoric și arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Brașov.CuprinsIstorie

Bran de Ludwig RohbockUn document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377 în Zvolen confirmă sașilor din Scaunul Brașovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare). Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

Bran în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Brașovului.În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Însă la moartea sa regina l-a înstrăinat, lăsându-l moștenire fiicei ei preferate, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic.La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg. Cu toate acestea statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu și în următorii trei ani.La data de 1 iunie 2009 castelul, cândva proprietate a Brașovului, intră pe deplin în posesia moștenitorilor, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.ArhitecturăInițial, castelul Bran a fost o cetate de „trecătoare” cu scop militar, patrulateră neregulată. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări cum ar fi: adăugarea turnului de sud (în 1622 după planurile principelui Gabriel Bethlen), construcția unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 și 1886 acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă.[necesită citare]

Cetatea a fost transformata în castel în anul 1920 pe când era în proprietatea reginei Maria, perioadă în care s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.[necesită citare]

Prezent

Curtea interioară a castelului BranCastelul Bran se situează la mai puțin de 30 km de Brașov, pe șoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu și care leagă Brașovul de Câmpulung. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic.El adăpostește în acest moment muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. La muzeu sunt expuse colecții de ceramică, mobilier, arme și armuri, iar în curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiționale din regiunea culoarului Rucăr-Bran.În anul 2000, castelul Bran a fost revendicat de Arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, moștenitorii principesei Ileana, de la care castelul fusese în 1948 trecut în proprietatea statului.[1]

În luna mai 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent în urma unei decizii guvernamentale de retrocedare.[1]

Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009.[1] Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.[2]

Castelul Bran, de la istorie la mitUnul dintre cele mai impunătoare monumente istorice ale României se află în Pasul Bran-Rucăr. Astfel, Castelul Bran se situează la aproximativ 30 de kilometri de oraşul Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti, acolo unde se întâlnesc Munţii Piatra Craiului cu masivul Bucegi.Construit pe o stâncă, Castelul adăposteşte în prezent muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele patru etaje ale sale. Şi deşi turiştii străini vin anual în căutarea legendei Contelui Dracula, iar ghidul accentuează latura mitică a acestuia, istoria Castelul Bran îi fascinează deopotrivă.O istorie de peste 600 de aniPrima atestare documentară a Castelului Bran este reprezentată de un act emis la 19 noiembrie 1377 ce către regele Ungariei, Ludovic I de Anjou. Prin acest document, braşovenii primeau privilegiul de a construi o cetate de piatră la Bran.Între anii 1419-1424, cetatea devine proprietatea unui alt rege ungar, Sigismund, acesta fiind aliatul domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, împotriva turcilor.La sfârşitul secolului al XV-lea, fortificaţia a fost subordonată autorităţii comitetului secuilor, trecând sub conducerea voievodatului Transilvaniei în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. Legătura lui Vlad Ţepeş cu Branul a fost consemnată tot în această perioadă. Mai precis, Iancu de Hunedoara l-a însărcinat după pierderea tronului pe domnul Ţării Româneşti cu apărarea trecătorii spre Transilvania, trecătoare străjuită de cetate.După Marea Unire de la 1918 până în prezentIstoria Castelului Bran continuă, iar la data de 1 decembrie 1920, Consiliul orăşenesc al Braşovului donează acest castel Reginei Maria a României Mari, ca un simbol al recunoştinţei datorat contribuţiei sale la înfăptuirea Marii Uniri din 1918.Castelul a fost restaurat în perioada 1920-1927 sub conducerea arhitectului Curţii Regale, Carol Liman. În timpul Reginei Maria, Castelul Bran a cunoscut perioada sa de glorie ca reşedinţă regală, fiind unul dintre locurile sale preferate. De asemenea, ghidul îi informează pe turiştii dornici de poveşti că inima Reginei Maria a fost îngropată, pentru o scurtă perioadă de timp, la Bran.Deşi în anul 1938, fiica Reginei Maria, Principesa Ileana, primeşte prin testament acest Castel, în 1948 familia regală a fost alungată din ţară de către regimul comunist, iar Castelul Bran a devenit proprietatea statului român.La zece ani după instalarea regimului comunist în România, Castelul Bran a fost deschis ca muzeu de istorie şi artă feudală. Starea de degradare a Castelului a dus la închiderea acestuia în anul 1987 şi la redeschiderea sa abia în anul 1993, ca urmare a lucrărilor de restaurare. În prezent, Castelul Bran este proprietatea urmaşului Principesei Ileana, Dominic de Habsburg.Mitul Contelui Dracula, bula de oxigen a Castelului Bran Motivul principal pentru care turiştii străini aleg să viziteze Castelul Bran este reprezentat de legenda care s-a creat în jurul acestuia. Astfel, cea mai reprezentativă legendă a Transilvaniei, cea a lui Dracula sau a lui Vlad  Ţepeş, este legată incontestabil de Castelul Bran.Mitul Contelui Dracula are la bază romanul de ficţiune „Dracula”, apărut în Marea Britanie, în 1897, avându-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker. Personajele din romanul „Dracula” sunt rezultatul fanteziei autorului, dar faptele Contelui Dracula şi sfârşitul acestuia au la bază credinţele populare legate de existenţa unor forţe ale răului, precum vampirii sau strigoii.Domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, a fost asociat cu Dracula, deşi datele istorice nu confirmă prezenţa îndelungată a acestuia la Castelul Bran. Cu toate acestea, zona este promovată prin intermediul imaginilor unui vampir, care se hrănea cu sângele duşmanilor. Castelul Bran este cunoscut de turiştii din întreaga lume drept Castelul lui Dracula. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care a fost inclus de către jurnaliştii de la CNN într-un top 10 al castelelor medievale.„Administratorii Castelului Bran, dar şi oficialii turismului din România insistă să scoată în evidenţă legătura dintre castel şi Vlad Ţepeş, sursă de inspiraţie pentru Bram Stoker atunci când a scris «Contele Dracula». Conexiunile sunt subtile, dar nu se poate nega farmecul înfricoşător al acestei structuri masive. Unele dintre piesele de mobilier expuse au aparţinut Reginei Maria a României, o nepoată a reginei Victoria, care, după ce

a refuzat cererea în căsătorie a regelui George al V-lea al Angliei, s-a măritat cu regele României”, este prezentarea făcută fortificaţiei de către realizatorii topului. Din păcate, Castelul Bran şi-a păstrat doar strălucirea exteriorului, a istoriei şi a legendei. După retrocedarea către Dominic de Habsburg, interiorul Castelului Bran a devenit din ce în ce mai gol. Piesele de mobilier, altădată strălucitoare, au fost mutate de către Ministerul Culturii şi Patrimoniul Naţional. Noua sală de proiecţii, unde pot fi vizionate imagini ale Arhivei Naţionale de Film despre istoria familiei regale şi a castelului, nu este suficient promovată, iar amenajarea sa nu invită vizitatorii să poposească mai mult de 5 minute. Turiştii pot vizita însă cele patru etaje ale Castelului Bran, astfel:Parter

1. Camera de Gardă2. Capela Prinţului Mircea3. Curtea Interioară4. Capitelul Fântânii

 Etajul I1. Hol2. Dormitorul Reginei Maria3. Camera de trecere4. Sala Gotică – Salonul Galben5. Salonul Mare6. -7. Scara Secretă

       Etajul II

1. Camera de trecere2. Salonul Biedermeier3. Dormitorul Regelui Ferdinand4. Sufrageria5. Sala Costumelor6. Camera de trecere7. Coridorul interior8. Dormitorul Verde I9. Dormitorul Verde II10. Sala de proiecţie

 Etajul III1. Salonul de Muzică şi Biblioteca Reginei Maria2. Anticamera Salonului de Muzică3. Loggia

 Etajul IV

1.-3.-4. Apartamentul Principelui Nicolae2. Accesul în Turnul de Est5. Scara Principală6. Terasa Castelului Bran

 Castelul BranCastelul Bran este un monument istoric şi arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucăr.Castelul Bran se situează la mai puţin de 30 km de Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic. El adăposteşte în acest moment muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. La muzeu sunt expuse colecţii de ceramica, mobilier, arme şi armuri, iar în curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiţionale din regiunea culoarului Rucăr-Bran.

ISTORIC:Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noimebrie 1377 în Zvolen confirmă saşilor din Scaunul Braşovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala şi cu meşterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare). Cu această ocazie, regele promite braşovenilor că, dacă Ţara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referinţa din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducţia că fortificaţia de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniţă mai veche. Această cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetăţii Bran a fost supus jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia.În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat şi l-a lăsat moştenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din ţară a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat şi devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.Deşi a intrat în circuitul şi folclorul turistic drept castelul lui Dracula, aici turnându-se şi un film, “Interviu cu un vampire”, se pare că Vlad Ţepeş nu a locuit niciodată la castel. Recent el a fost restituit în natură de statul român lui Dominic de Habsburg şi celor două surori ale sale, în calitate de moştenitori ai principesei Ileana. Proprietarii s-au angajat ca timp de trei ani să nu-i schimbe destinaţia de muzeu. România şi-a asumat şi costurile renovării şi întreţinerii castelului şi are un drept de preempţiune pentru achiziţia viitoare a castelului.Castelul Bran – Scurt ghid:

Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, este cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.Majoritatea turistilor, dupa ce viziteaza castelul Bran, pleaca dezamagiti ca nu l-au intalnit pe Dracula-Vampirul care suge sangele oamenilor, cunoscut din filme si asociat cu figura domnitorului roman Vlad Tepes-Dracula.Si nu-l intalnesc pentru ca vizitatorii nu fac distinctie intre o realitate istorica si o povestire la originea careia stau atat personajul din romanul lui Bram Stoker, intitulat Dracula, in care actiunea are la baza credintele populare despre strigoi si vampiri cat si legendele despre Vlad Tepes, in special acelea care-l prezinta ca pe un voievod crud.

Castelul Bran - este organizat pe 5 nivele:PARTERIntrarea in Castelul Bran se face la capatul unor scari de piatra roase de vreme.Usa de lemn masiv poarta pecetea vremii iar ferestrele de la acest nivel sunt zabrelite.Camera de gardaEste prima incapere de la parterul Castelului Bran fiind amplasata in turnul de sud prezintă spre nord o uşă cu ancadrament de piatră în stil gotic transilvănean, care se deschide spre un gang, odinioară închis probabil de o hersă, distingându-se în pereţi nişte canale verticale.Caminul specific romanesc, amenajat in perioada interbelica, candelabrul de fier cu ornamente stilizate si vasele masive de metal din sec. al XVIII-lea si al XIX-lea completeaza spatiul expozitional.Capela Principelui MirceaAmplasata la baza turnului de veste, capela a fost amenajata si pictata in anul 1927 de catre Arthur Verona in stil neobizantin.Catapeteasma a fost adusa de la muntele Atos iar in capela a fost depus sarcofagul Principelui Mircea, decedat in anul 1916 ca urmare a epidemiei de febra tifoida din timpul primului razboi mondial.

ETAJ 1

Dormitorul Reginei MariaDormitorul Reginei Maria este decorat intr-un stil eclectic, personal, elementele Art-Nouveau coexista cu cele de inspiratie bizantina si renascentista.Mobilierul, realizat la comanda Reginei Maria este amplasat de jur imprejurul peretilor:• masutele hexagonale cu un decor Art-Nouveau• masute crestate cu rozete romanesti• scaunelul rustic• jiltul neobrancovenescSe remarca divanul acoperit cu perne decorative, biroul cu elemente ale Renasterii engleze, fotoliul tapitat cu piele, paravanul pentru semineu din fier forjat si cuvertura de masa cu motive florale lucrata manual cu matase naturala.Sunt expuse o serie de obiecte sacre: icoane, sfesnice, un iconostas, o candela, un crucifix, o statueta Pieta cu un soclu sub forma de capitel baroc si obiecte de arta orientala: vase de ceramica si metal din sec. al XVIII-lea si al XIX-lea si doua covoare orientale.Florile erau un element decorativ obligatoriu in interioarele create de Regina Maria, oferind gratie si feminitate incaperilor.Pentru dormitor a fost aleas crinul, asa cum apare in imaginea de epoca, acesta fiind si simbolul Reginei Maria.

Sala goticaIn sala cu boltire in ogiva si usile decorate cu motivul vulturului bicefal preluat de pe lada de Renastere tarzie datata 1736, realizate in perioada interbelica odata cu semineul de zidarie, sunt expuse lucrari de arta gotica:• sculptura in lemn de cires Sfanta Ana, Fecioara Maria, Iisus-copil• statueta de piatra Madona cu Pruncul• un panou de altar pictat reprezentand un episcopMobilierul gotic este reprezentat de o masa din sec. al XIV-lea, folosita probabil intr-o manastire si o lada sculptata din sec. al XVI-lea.

Salonul mareUltima camera a etajului I din Castelul Bran, prezinta pe latura de nord, silueta drapata pictata in fresca de langa usa scarii secrete aminteste de vizita doamnei Stanca, sotia lui Mihai Viteazul, si fiul acesteia, Nicolae Patrascu, in anul 1600.Semineul de zidarie cu elemente de lemn si metal este decorat cu un ornament metalic in stil Secession.In perioada interbelica, Regina Maria a amenajat in acesta camera “Salonul mare”, astazi fiind expusa o garnitura de sufragerie lucrata probabil intr-un atelier regional german in sec. al XIX-lea, achizitionata de muzeu.

ETAJ 2

Cameră de trecere Încăperea prezintă patru uşi din lemn pictat cu motive săseşti pe fond verde cu flori şi un şemineu cu cahle pictate cu motivul arborelui vieţii sub forma vasului cu flori. Ca mobilier este prezentat un jilţ în stil neoromânesc de la începutul sec. al XX-lea, sculptat cu antrelacuri.

Salonul Biedermeier Încăperea cu soba decorată cu cahle pictate de meşterii saşi, expune o garnitură austriacă în stil Biedermeier din secolul al XIX-lea, un mobilier de salon, comod, sobru, elegant prin frumuseţea curburilor, realizat din lemn masiv de nuc şi decorat cu intarsii din lemn de lămâi, şi un secreter german din sec. al XIX-lea, decorat cu încrustaţii din os gravat cu scene de inspiraţie biblică.

Dormitorul Regelui FerdinandCamera păstrează în colţul dinspre nord-vest soba din plăci de faianţă italiană, decorată cu peisaje şi reprezentări grafice ale virtuţilor, realizate în tonuri de albastru şi datată 1762. Interiorul prezintă obiecte de mobilier cu o diversitate de forme şi motive caracteristice stilului baroc sau decorate cu ornamente

neorenascentiste şi neogotice, unele prezentând unitate de stil cu uşile încăperii. Principala piesă de mobilier, patul cu baldachin, în stil baroc, împreună cu prie-dieu-ul, garnitură cu patul au fost dăruite Reginei Maria de actriţa Marioara Voiculescu. Atmosfera preferată de suverană este completată de obiecte sacre: o candelă, o icoană şi piese de artă populară românească: vase de ceramică şi frumosul covor basarabean.

Sufrageria Camera cu plafonul format din grinzi pictate cu motive geometrice, vegetale şi blazoane ale unor oraşe din Transilvania, cu ferestrele fixate pe vechile guri de tragere cu ambrazuri şi banchete, iar şemineul decorat cu cahle săseşti pictate cu motivul arborelui vieţii şi prevăzut cu o banchetă, adăpostea în perioada interbelică "Salonul Regelui Ferdinand". Cele două uşi ale încăperii sunt pictate cu motive săseşti din zona Rupea. Garnitura de sufragerie expusă, realizată în sec. al XIX-lea în stil neobaroc este sculptată în lemn masiv cu mascaroni, cariatide, ornamente zoomorfe şi vegetale, iar ceasul cu pendul aminteşte de piesele englezeşti aşa numitele "ceasuri bunic" prezentând în decoraţie crucea gamată, simbolul Reginei Maria.

Donaţia Nicolae Baciu Prezentată în vechiul dormitor de musafiri Doria din perioada interbelică şi transformat în timpul Arhiducesei Ileana în camera copiilor, donaţia grupează o colecţie de tablouri, obiecte de artă decorativă colecţionate de dl. Nicolae Baciu, avocat, fiu al Branului, care în perioada comunistă a plecat în exil, stabilindu-se la Cannes, în Franţa. Mai sunt expuse cărţi publicate în perioada exilului şi documente. Încăperea păstrează grinzile pictate din perioada interbelică, uşa pictată şi şemineul de cărămidă.

Cameră de trecere În spaţiul destinat camerei tiroleze din perioada interbelică s-a realizat o cameră de trecere cu deschideri pe cele patru laturi. Se remarcă o vitrină în stil neobaroc, din sec. al XIX-lea sculptată pe cele două lezene cu ghirlande de fructe.

Salonul neorococoPe turnul de vest în locul călcătoriei şi camerei cu lenjerie din perioada interbelică au fost amenajate două încăperi cu mobilier neorococo din sec. al XIX-lea. Decoratorul August Bembe din Mainz alege pentru aceste piese pline de eleganţă şi fantezie un finisaj pretenţios cu suprafeţe aurite şi pictate cu flori şi personaje în vestimentaţie de epocă.

Sala cu mobilier rusticÎncăperea prezintă uşa pictată pe fond verde cu motive florale săseşti, iar soba este decorată cu cahle săseşti pictate în sec. al XIX-lea. Piesele de mobilier expuse reprezintă un exemplu de interpretare în manieră populară a stilului baroc, fiind lucrate în sec. al XVIII-lea si al XIX-lea de meşterii austrieci din mediul provincial, care au folosit ca materie primă lemnul de esenţă moale, pictat. Ornamentele preferate sunt cele florale, arhitecturale şi scenele religioase.

ETAJ 3

Anticamera salonului de muzică Spaţiul rezervat în perioda interbelică pentru " Anticamera salonului de muzică" şi "Odaia săsească" mai păstrează soba săsească decorată cu cahle pictate cu motivul arborelui vieţii sub forma vasului cu flori şi grupează o garnitură de mobilier de la începutul sec. al XVIII-lea, sculptată în lemn de cedru cu antrelacuri, vrejuri şi animale fantastice.

Salonul de muzică şi biblioteca Reginei MariaAmenajat în vechiul pod al cetăţii "Salonul de muzică şi biblioteca Reginei Maria" devine în perioada interbelică cea mai mare încăpere a castelului. Şemineul situat pe mijlocul peretelui de est aminteşte de vatra cu coş şi laviţele româneşti, iar soba de zidărie dinspre anticamera salonului a fost decorată cu cahle săseşti pictate în sec. al XIX-lea. Stilul eclectic ales în decorarea interiorului este dominat de elementele de inspiraţie rustică: friza de cancee transilvănene aşezate pe poliţa şemineului, etajera încrustată cu rozete în os şi sidef amintind de blidarul românesc sau cele două covoare, oltenesc şi basarabean, aşezate lângă cele două blănuri de urs. Dintre instrumentele muzicale se mai păstrează armoniul „Trayser”, fabricat la Stuttgart. Mobilierul este confortabil, remarcându-se fotoliul din 1914 cu tapiţeria originală, divanul acoperit cu perne, canapeaua şi fotoliile complet tapiţate, iniţial acoperite cu creton, material la modă în perioada interbelică. O măsuţă de

inspiraţie spaniolă, cu două elemente de fier încrucişate sub tăblia mesei, poartă crucea gamată, simbol al Reginei Maria. Scafe norvegiene din lemn decorează şemineul, iar icoanele sunt aşezate în nişe, în locuri de taină. Jardiniera metalică amplasată în faţa căminului a fost adaptată de Regina Maria şi folosită ca ladă de lemne, iar atmosfera medievală este sugerată de statueta călăreţului realizată în lemn policrom de Josef Moest. Cărţile, cele mai multe în ediţie de lux, princeps, ocupă trei corpuri ale bibliotecii în fix, ultima vitrină grupând obiectele din metal identificate pentru acest interior în inventarele de epocă.

Sala cu mobilier săsescRealizată prin mansardarea unui vechi pod al cetăţii de pe latura nordică în timpul lucrărilor de restaurare interbelice, încăperea adăpostea "Camera secretarului", apoi pe cea a învăţătorului, şi mai păstrează elementele de lemn aparent şi soba decorată cu cahle săseşti pictate în sec al XIX-lea. Piesele de mobilier expuse, pictate policrom cu şablonul în sec. al XVIII-lea si al XIX-lea, sunt rezultatul meşterilor saşi din zona Rupea şi ele făceau parte, de cele mai multe ori din zestrea fetelor. Decorul principal este cel al pomului vieţii sub varianta vasului cu flori de tip renascentist într-o interpretare populară. Pe lângă piesele originale, biroul, care nu este întâlnit în interiorul tradiţional săsesc, a fost realizat pe comandă, la dorinţa Reginei Maria. Efectul decorativ este potenţat de ţesăturile lucrate artistic de pe masă şi pat, dar şi de obiectele de ceramică lucrate în diverse centre de olari din Transilvania.

ETAJ 4

Sala trofeelor de vânătoareAmenajată în vechiul salon al Principelui Nicolae, încăperea prezintă o nişă în care se află o sobă din plăci de teracotă smălţuite cu motive animaliere, pictată manual într-o factură naivă. Este evidentă importanţa elementelor arhitecturale din lemn de brad aparent, atmosfera fiind completată de câteva piese de mobilier de la începutul sec. al XX-lea, de trofeele de vânătoare şi vasele de faianţă slovacă cu motive zoomorfe.

Sala Regina MariaExpoziţia documentară vizează importanţa avută de Regina Maria în destinul castelului, prezentând imagini exterioare şi interioare ale reşedinţei de vară, portrete ale Reginei Maria şi obiecte personale. Mai sunt expuse într-o casetă luminată imaginea mormântului "Inima Reginei", aflat într-o nişă la poalele Măgurii Branului şi imaginea casetei din argint aurit în care a fost depusă inima Reginei Maria.

Camera Principelui Nicolae În perioada interbelică a fost amenajat un apartament al Principelui Nicolae la etajul al IV-lea. Interiorul realizat în vechea odaie a Principesei Maşka mai păstrează o parte din decoraţia cu elemente de brad şi expune o garnitură de mobilier austriacă, pictată cu ornamente Secession, motive preferate de Regina Maria. Din cameră se poate ajunge pe o loggie mică de unde se pot admira împrejurimile. Istorie castelul Bran"Actul de naştere" al cetăţii Bran poate fi considerat privilegiul acordat de coroana maghiară oraşului Braşov la 19 noiembrie 1377, emis la reşedinţa din Altsohl (Zvolen-Slovacia). Documentul emis de cancelaria regelui Ludovic cel Mare (Ludovic I de Anjou) susţinea că "bătrânii, juzii şi juraţii, precum şi întreaga comunitate a saşilor din Scaunul Braşov, nesiliţi şi neconstrânşi, ci de bună voie au promis în mod generos şi unanim de a construi o nouă cetate pe stânca Dietrich", de a o face "cu propriile lor osteneli şi de a tăia pădurea acolo în lung şi în lat după voia noastră, de a dezrădăcina şi nivela, aducând şi furnizând piatră, ciment, lemne necesare la clădirea numitei cetăţi, procurând şi zidari şi cioplitori de piatră şi dulgheri cu propria lor cheltuială".În schimb, regele întărea saşilor uniunea dintre Brasov, "Oraşul Coroanei" (Kronstadt) şi cele 13 sate ale Ţării Bârsei şi le confirma drepturile de folosinţă pentru pădurile, apele şi pământurile acestora.

Ridicarea unei cetăţi regale la Bran a fost dictată de necesitatea apărării trecătorii, o măsură obligatorie evidenţiată nu de o invazie militară peste Carpaţi ci de un conflict zonal, izbucnit între domnitorul Ţării Româneşti şi suveranul maghiar. Însă, în scurt timp, importanţa militară a cetăţii de graniţă a crescut, înfrângerea coaliţiei creştine în bătălia de la Kossovopolje (15 iunie 1389), aducându-i pe otomani la hotarele coroanei maghiare.

În acest context, apare primul document care atestă stăpânirea Branului de către Mircea cel Bătrân (1412). Cetatea Branului, primită de domnitorul muntean de la regele maghiar Sigismund de Luxemburg, putea să-i asigure un prim loc de refugiu în cazul unei invazii otomane. La scurt timp după moartea lui Mircea,

Sigismund retrage urmaşilor săi controlul asupra cetăţii Bran. Hotărârea regală fiind determinata de instabilitatea politică din Ţara Românească şi de expediţiile de jaf ale turcilor.

În sistemul defensiv organizat de regii maghiari, cetatea Branului trebuia să îndeplinească o funcţie militară, ce pare copleşitoare, nefiind vorba doar de paza împrejurimilor, ci de apărarea şi supravegherea uneia dintre cele mai importante căi de acces în Transilvania.Castelanul de Bran era ales de rege şi trecut în subordinea comitelui secuilor, reprezentantul puterii centrale în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi comandantul sistemului de apărare al graniţei de est a Transilvaniei. În ierarhia feudală transilvăneană castelanul de Bran a ajuns să ocupe un rang important în timpul domniei lui Matei Corvin (1458- 1490), fiind numit şi locţiitor al comitelui secuilor, pentru ca în perioada 1493- 1495 să ocupe funcţia de vice-voievod.Castelanul de Bran era şi administratorul unui domeniu format din 9 aşezări bârsane de iobagi.Garnizoana cetăţii era compusă din mercenari. Cronicarul Ioan de Târnava aminteşte la sfârşitul secolului al XIV-lea de "briganţi şi balistari englezi".Infăţişarea cetăţii la sfârşitul secolului al XIV-lea probabil că era sobră, fără elemente arhitecturale decorative, deoarece utilul trebuia să primeze esteticului. Spaţiul interior era împărţit intre apartamentul castelanului; cel al oaspeţilor; locuinţele garnizoanei şi slujbaşilor; construcţiile destinate activităţii domestice: bucătărie, brutărie, etc.; cămara pentru alimente; magazie şi grajd; locuinţele slugilor; capela, ca loc de adunare obligatorie şi regulată a tuturor locuitorilor cetăţii, oricare le-ar fi fost statutul şi locul in ierarhie. În curtea interioară a fost amenajat un puţ. Fântâna săpată în stâncă era ultima rezervă de apă a apărătorilor cetăţii în timpul asediilor.În stânca dealului a fost scobită o încăpere "tainică şi întunecată": închisoarea. O modalitate de îndeplinire a condamnărilor la moarte se pare că era executarea prin aruncarea de pe metereze în furcile aşezate pe panta nordică a dealului cetăţii.Braşovenii, cei care în fapt au ridicat cetatea Bran, au fost primii interesaţi în apărarea eficientă a trecătorii, în siguranţa traficului comercial şi, nu în ultimul rând, în eliminarea abuzurilor castelanilor regali şi ale vameşilor. Pentru rezolvarea acestor probleme, soluţia cea mai sigură era trecerea cetăţii sub controlul unui castelan numit de ei.În 1498, Braşovul, unul dintre cele mai bogate oraşe transilvănene, profită de secătuirea vistieriei regelui Vladislav al II-lea Iagello şi obţine în schimbul unui împrumut amanetarea pe 10 ani a cetăţii şi domeniului Bran, cu condiţia ca braşovenii "să conserve cetatea totdeauna cu credinţă, prin propriile mijloace şi cheltuieli, s-o întărească şi s-o fortifice cât se va putea mai bine". În aceiaşi perioadă, braşovenii reuşesc să primească în arendare şi vama Branului.Stăpânirea Braşovului asupra Branului s-a prelugit şi după cucerirea regatului ungar de către otomani printr-o serie de înţelegeri încheiate cu principii Transilvaniei. Mai mult, în 1651, braşovenii au obţinut dreptul de proprietate, printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea.În anul 1593, cetatea a fost distrusă de explozia depozitului de pulbere. În anul 1617, o puternică furtună a dărâmat o parte din acoperişuri, iar doi ani mai târziu, cetatea a fost afectată de un incediu. Reparaţiile care au urmat se pare că au conturat linia arhitecturală exterioară a cetăţii, transmisă cu modificări minore până în prezent, chiar dacă până în secolul XX, când a avut loc ultima mare intervenţie asupra structurii arhitecturale a fortăreţei, au mai avut loc şi alte restaurări importante (o inscripţie de pe faţada dinspre curtea interioară a turnului nordic atestă o restaurare a cetăţii în anul 1723). Reparaţiile de la începutul secolului al XVII-lea au fost făcute la ordinul "principelui constructor", Gabriel Bethlen (1613-1629). Se pare că acum braşovenii au reconstruit turnul porţii şi turnul rotund, iar turnului principal ("donjonul") i-au fost adăugate elemente decorative renascentiste, arcade duble semicirculare şi creneluri treptate, ornament adaugat şi pe frontalul clădirii alăturate turnului.La sfârşitul secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea, arta fortificaţiilor trece printr-o mutaţie capitală datorată creşterii puterii de foc a echipamentelor militare de asediu. Acum ia sfârşit o epoca romantică şi începe o alta, mult mai pragmatică, în care fortăreţele erau lipsite de apărare în faţa ghiulelelor ce le zdrobeau temelia. Perfecţionarea armelor de foc şi schimbarea tacticii militare conduce la pierderea importanţei militare a cetăţii din Bran. De acum, fortăreaţa este preţuită mai mult ca o reşedinţă domenială.Regresul importanţei militare a cetăţii a fost cauzată şi de schimbarea situaţiei politico-militare din sud-estul Europei. Ofensiva imperialilor austrieci spre sud permite abandonarea apărării pe linia Carpaţilor. Supravegherea trecătorilor revine din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea regimentelor de graniţă. Din punct de vedere militar, castelanul de la Bran şi oamenii săi îndeplinesc doar misiuni simple de pază.RESEDINTA REGALA

Când a vizitat pentru prima oara Branul, în timpul unei excursii înainte de primul razboi mondial, regina Maria s-a destainuit anturajului sau "ce basm ar însemna sa chem la viata un mic castel medieval, o adevarata poveste cu zâne".La 1 decembrie 1920, de ziua Marii Uniri, consiliul orasenesc al Brasovului a decis în unanimitate sa ofere Reginei Maria a României Mari stravechiul castel al Branului ca un gest de pretuire, asa cum este amintit în actul de donatie, fata de "marea regina care usuca lacrimile vaduvelor si orfanilor, îmbarbateaza pe cei deznadajduiti, întinde ajutor si mângâiere celor ce zac în suferinta si împrastie binecuvântare pretutindenea unde îsi îndreapta pasii si prin toate acestea cucereste cu un avânt irezistibil inimile populatiei tarii întregi".În scurt timp, Regina Maria a transformat darul brasovenilor în resedinta sa favorita. Toata viata, Regina Maria a avut o adevarata patima pentru a cladi, pentru a amenaja locuinte. Pentru Ultima romantica amenajarea resedintei de la Bran a fost "o întâmplare minunata si, cu aceiasi însufletire niciodata domolita" s-a apucat sa o "chiverniseasca". O ajuta într-aceasta si Carol Liman (Karel Liman), arhitectul sau preferat (refacerea castelului Bran a fost ultima sa mare realizare profesionala, caci in 1929 avea sa se stinga).La poalele dealului cetatii, în locul "gradinii castelanului" s-a amenajat un parc, conceput în stil englezesc, cu alei curbe, terase largi în forma de amfiteatru, banci de piatra, arcade înecate de verdeata, fântâni si pavilioane decorate cu vase si statuete. Pe locul mlastinii de la poalele dealului cetatii, a fost amenajat un lac, populat cu pastravi. La dorinta reginei, directorul vânatorilor regale a adus în resedinta din Bran trei lebede din Delta Dunarii.Desi a cheltuit foarte multi bani pentru restaurarea si întretinerea Branului, regina a fost fascinata de noua resedinta. Castelul a devenit locuibil, s-a creat un confort sigur, vechile guri de tragere au fost transformate în ferestre, a fost lasata mai multa lumina, i s-au reparat galeriile subrede, s-au creat noi camere în diverse colturi ciudate si uriasul pod a fost transformat în spatii locuibile. Însa totul fara a-i lua din maretie, cu grija pentru a se pastra austeritatea si aspectul vechi al locului.În timpul lucrarilor de amenajare la salonul de muzica, spre marea încântare a reginei, a fostdescoperita o scara interioara secreta, sapata în stânca, care facea legatura între podul castelului si etajul I. Dupa reamenajare, cu ajutorul acestei scari, regina ajungea din apartamentul sau (etajul I) direct în biblioteca resedintei (salonul de muzica -etajul III)."Lumea de poveste" a castelului a fost întregita de aspectul curtii interioare: o miscare continua de volume si linii, o succesiune armonioasa de arcade, toate însotite de o invazie florala.În vara anului 1937, fântâna castelului a fost secata si în put a fost instalat un ascensor, care coboara 57 m, pâna la baza dealului. Accesul la platforma de jos se face printr-un tunel, cu intrare dinspre parcul regal.La parterul turnului, în camera de altadata a tunarului, a fost amenajata o capela. Peretii acesteia sunt pictati de catre Artur Verona. Din 1940, capela adaposteste mormântul ultimului copil al reginei Maria, principele Mircea, mort de febra tifoida la 2 noiembrie 1916. Piatra mormântului a fost restaurata în 1997.

Pretutindeni unde a amenajat un interior, regina Maria si-a pus amprenta personalitatii sale, a cautat sa-si impuna "stilul". Iar ea avea o adevarata patima de a împodobi camerele într-un chip neobisnuit si original. În spatele zidurilor groase ale castelului, suverana a colectionat un ciudat amestec de lucruri vechi cu lucruri mai mult sau mai putin rustice: sculpturi, icoane vechi si alte obiecte de cult, covoare orientale si carpete taranesti, vase de bronz si arama, oale taranesti din mai multe tari; lazi si dulapuri, vechi mese grele de stejar, scaune, canapele si paturi. Rezultatul a fost transformarea castelului într-un "mic muzeu plin de comori rare aduse din toate tarile".Dupa 1930, amenajarea castelului fiind aproape terminata, pe domeniu se construiesc câteva cladiri destinate atât familiei regale si administratiei cât si oaspetilor. În primavara anului 1930, în parcul regal a fost ridicata o casa din bârne de lemn, "Casa de Ceai". Între noua cladire si bucataria castelului functiona un funicular. Încaperile vechilor cladiri ale vamii au fost transformate în locuinte pentru personal, garaje, magazii, camera corpului de garda si camere de oaspeti.În 1932, pe terenul dintre Magura si râul Turcu, a fost construita o microhidrocentrala. Din Magura Branului au fost captate sapte izvoare, numite de atunci "Izvoarele Reginei". Uzina electrica a fost dotata cu doua generatoare (marca "Siemens" si "A.E.G.") si doua turbine (marca "Frith"). Întreaga furnitura a fost predata în "perfecta stare" la 5 septembrie 1932. Regina a ordonat administratorului resedintei din Bran acordarea în mod gratuit a curentului electric pentru iluminatul strazilor din Bran, Moeciu si Simon si pentru scolile si bisericile acestor sate. Lumina electrica a fost asigurata la un pret foarte ieftin si locuitorilor din Bran. Din aceste încasari era întretinuta uzina si instalatiile acesteia. La dorinta reginei, din plusul de încasari, la fiecare Craciun, erau cumparate cadouri pentru "populatia sarmana din Bran".Atrasa de bisericile ortodoxe, deoarece considera ca aici gaseste "mai multa taina decât în orice alte locasuri de rugaciune", regina Maria aduce în 1932, la picioarele Magurii Branului, o bisericuta din lemn descoperita

în septembrie 1928 pe Valea Muresului, în satul Lueriu. În anul 1956, comunistii au demontat lacasul si l-au mutat la resedinta Patriarhiei Ortodoxe Române din Jercalai –Urlati (Prahova).Castelul Bran a fost una dintre cele mai reprezentative resedinte ale Reginei Maria. Amenajarea sa a confirmat trasaturile personale ale Reginei, lucrurile ce dau "caracter unui camin". Suveranei îi placea sa creeze, sa admire si sa colectioneze. Ea a creat un muzeu care capata viata atunci când familia regala locuia în castel.DOMNITA BRANULUIDupa moartea Reginei Maria (18 iulie 1938), "Castelul Bran cu tot ce se gaseste în el si cu toate terenurile si constructiile" a fost mostenit de catre arhiducesa Ileana de Habsburg, fiica favorita a reginei, conform testamentului întocmit la Balcic, la 29 iunie 1933. Regina Maria dorea ca "Ileana sa-l foloseasca în deplina fericire cât timp îi va fi cu putinta".Arhiducesa Ileana, acuzata de regele Carol al II-lea, ca a primit "partea sufletului" din mostenirea lasata de regina Maria, a apreciat daruirea "minunatului castel Bran, pe care l-am iubit atât de mult amândoua, un simbol al dragostei, delicatetei si întelegerii dintre mama si fiica". Ea a cautat sa pastreze amintirea reginei si a lasat interioarele castelului aproape neschimbate: "O simteam atât de aproape când îmi aranjam lucrurile în castelul Bran, îsi aminteste Ileana, încât aproape aveam senzatia ca ea le aranja, si nu eu, în acea unire momentana de personalitati care ne apropia atât de mult".O dorinta testamentara inedita a Reginei Maria a fost ca inima sa sa nu fie îngropata în biserica de la Curtea de Arges, necropola familiei regale, ci sa fie depusa în ctitoria sa, bisericuta "Stella Maris", construita la Balcic si închinata Sf. Fecioare Maria. Inima a fost asezata într-o mica caseta octogonala de argint, învelita cu un drapel dublu- o fata cu steagul României, cealalta cu steagul Marii Britanii. Caseta de argint a fost introdusa într-o caseta de bijuterii de argint aurit, gravata si ornamentata cu pietre pretioase, cadoul de nunta primit de Maria, în 1893, de la "Doamnele Române". La rândul ei si aceasta caseta a fost învelita într-un steag. Casetele au fost depuse într-un sarcofag de marmura alba.În septembrie 1940, la scurt timp dupa abdicarea fratelui sau, cu aprobarea autoritatilor române si a noului rege, Mihai I, arhiducesa Ileana ordona administratorului resedintei sale de la Bran, generalul Zwiedineck sa aduca "Inima Reginei Maria" de la Balcic la Bran si sa aseze mormântul în biserica de lemn a resedintei. În primavara anului 1941, Ileana a amenajat o mica capela în stânca Magurii Branului, unde credea ea, "lumea putea sa vina libera sa se închine". Capela avea un grilaj de fier, ornamentat cu cruci, de tipul crucii gamee, un simbol des folosit de regina Maria în timpul vietii.În zilele tulburi ale verii anului 1944, Ileana a construit la Bran un spital de campanie, denumit "Inima Reginei", deoarece "este aproape de inima maicii mele". Simbolic, Nicolae Balan, mitropolitul Transilvaniei a tinut slujba de sfintire pe 22 iulie 1944 (ziua Sfintei Mironosite întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena), de ziua onomastica a Reginei Maria. Proiectul a fost sustinut de armata româna. Baracile si blocul operator au fost primite de la fabrica de munitie din Tohan.Între 1945- 1947, într-un Bran ce încerca sa ramâna "o insula de pace si nadejde", Ileana si-a concentrat întregul efort în sustinerea spitalului "Inima Reginei".Pe 27 iunie 1947, în curtea spitalului, parintele Arsenie Boca de la Sâmbata a sfintit fundatiile unei biserici. Ea trebuia sa fie copia fidela a "celei mai mici biserici din tara", "Stella Maris" din Balcic. În bisericuta de piatra, Domnita dorea sa aseze inima reginei "asa încât sa ramâna pentru totdeauna în Spitalul Inima Reginei, care fusese dedicat memoriei ei". Plecarea fortata din tara a familiei regale a lasat proiectul neterminat.Pe 12 ianuarie 1948, Domnita si familia sa au parasit România, "departe de tot ce cunosteam si iubeam". Dupa alungarea din tara, familia arhiducala s-a refugiat mai întai în Elvetia, apoi în Argentina. În anul 1950, Ileana si cei sase copii au ajuns în Statele Unite ale Americii.În anul 1961, dupa moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) si a ginerelui sau, contele polonez Jaroslav Kottulinki, într-un accident de avion (15 ianuarie 1959), profund marcata de tragicul eveniment, arhiducesa urmeaza calea monahala, devenind Maica Alexandra.În iulie 1968, comunistii au profanat capela din Magura Branului si inima reginei României Mari a fost mutata într-un birou al Muzeului Bran, iar dupa trei ani a fost aruncata pe un raft al Muzeului National de Istorie a României. O imagine simbol pentru soarta adevaratelor valori ale istoriei contemporane a românilor în perioada dictaturii comuniste.Domnita Ileana s-a reîntors în România si a vizitat Branul în septembrie 1990. La scurt timp dupa "binecuvântata revedere", la 21 ianuarie 1991 s-a stins din viata. A fost înmormântata la Ellwood City, în apropierea ctitoriei sale.În testament, Maica Alexandra a cerut sa fie iertata de toti cei carora le-a gresit si în mormântul sau sa fie asezata cutiuta cu tarâna româneasca luata, la plecarea în exil, de ACASA, de la poalele castelului Bran.Prin plecarea Domnitei Ileana, resedinta regala si arhiducala din Bran a fost desfiintata. La 1 octombrie 1950, castelul Bran a fost declarat monument istoric, iar în 1957 a fost transformat în "muzeu de arta feudala".

Amenajarea acestuia s-a încadrat limitelor dictate de restrictiile ideologice ale partidului comunist. Cu multa grija, expozitiile muzeului evitau prezentarea adevarului istoric, orice referire la cea mai frumoasa perioada din istoria Branului fiind considerata "act de sabotaj si tradare".Însa, din fericire, trecând peste aceste încercari grele, castelul Bran a pastrat pâna astazi, dupa cum spera Domnita Ileana, "ca într-o cupa, multumirea si fericirea ce i-a fost daruita, lasând apoi, pentru totdeauna, sa soarba din aceasta cupa pe toti cei care vin în valea Turcului sa-si învioreze trupul si sufletul".