Varujan Vosganian

*

Cartea ºoaptelor

Album

Redactori : Magdalena Popescu Bedrosian, Bianca Burþa-Cernat

© 2009 by Ararat

ISBN 978-973-7727-60-2

Printed in ROMANIA

Ararat

2009

Album

4

5

Argument

Îþi trebuie multã forþã pentru a putea suferi cu adevãrat. Iatã

unul dintre drepturile fundamentale ale omului care nu este

trecut, din pãcate, în nicio Constituþie ºi cãruia doar cultura i-a

fost pânã acum un îndãrãtnic apãrãtor: dreptul la suferinþã. A

consacra acest drept nu înseamnã a-i face pe oameni sã sufere,

ci dimpotrivã, a accepta faptul cã fiecare om, fiecare popor are

simbolurile sale, reperele ºi valorile sale, are durerile ºi, în

consecinþã, nevindecãrile sale ce trebuie respectate. Acesta este

ºi sensul cuvintelor cu care bunicul meu a început, în locul meu,

Cartea ºoaptelor: „Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem, ci

prin morþii pe care fiecare îi plânge.” În acest fel, Cartea ºoaptelor

nu se sfârºeºte între coperþile ei, ea va exista câtã vreme va

exista teamã, câtã vreme pentru o lacrimã se va vãrsa tot atâta

sânge cât, odinioarã, pentru un veac de rãzboi. Cartea ºoaptelor

este o carte despre armeni, dar ºi o carte despre români. ªi nu

numai. Este o carte despre secolul al douãzecilea, cu rãzboaiele

lui mondiale, cu masacrele ºi gropile lui comune, cu ideologiile

ºi asupririle lui. Dar nu numai. Fiecare loc, fiecare timp, fiecare

neam au o Carte a ºoaptelor a lor. Ea se trãieºte, trebuie doar

povestitã.

Am fost întrebat adesea dacã întâmplãrile Cãrþii ºoaptelor

sunt adevãrate. Pentru a lãmuri o asemenea întrebare, încã

înainte de a fi pusã, unii autori precizeazã, chiar din pornire, cã

personajele ori faptele sunt rodul imaginaþiei lor. Dar cine poate

trasa o graniþã între real ºi imaginar ºi, mai ales, cine poate

mãsura cât de mult se schimbã realitatea tocmai pentru cã e

purtatã ºi sporitã de aripile imaginarului ? Din aceastã

perspectivã, lucrurile stau astfel: personajele Cãrþii ºoaptelor, în

mãsura în care a fi real înseamnã sã te fi nãscut cândva, sã fi avut

un nume, o soartã ºi un mod în care toate acestea sã se fi

încheiat vreodatã, sunt reale. În ce priveºte, însã, întâmplãrile

relatate în Cartea ºoaptelor, ele aparþin întregului spectru al

lumii, ºi celui vãzut, ºi celui nevãzut. Existã laolaltã, situaþii

6

reale, situaþii imaginate ºi altele pur ºi simplu imaginare. Poate

cã în loc de Cartea ºoaptelor, aceastã poveste s-ar fi putut numi

Cartea lecuirii. Cãci ea povesteºte despre oameni trecuþi printr-o

suferinþã de neînchipuit, de care fiecare a cãutat sã se vindece în

felul sãu. ªi cum realitatea este rareori leacul realitãþii, poporul

bunicilor mei s-a cãlãuzit dupã lucrurile imaginare ºi dupã

lucrurile imaginate, anume cele care nu existau ori cele care,

existând, ei se încãpãþânau sã le vadã altfel de cum sunt.

Nu m-aº fi încumetat sã povestesc despre atâtea întâmplãri ºi

personaje, despre atâtea situaþii aparent neverosimile, îndeosebi

prin tragismul lor, dacã nu aº fi avut dovada cã ele s-au petrecut

cândva. Pentru povestitorul ei, Cartea ºoaptelor este o Carte a

încumetãrii, tocmai pentru cã are de partea sa temeiul neve-

rosimilitãþii. Neverosimilul nu este o îndepãrtare de la realitate.

Ci, dimpotrivã, el se aºazã pe crestele realului, este partea cea

mai îndrãzneaþã, mai provocatoare ºi mai cutremurãtoare a

realitãþii, este realul dus pânã la limitele sale. Cele mai importante

lucruri din viaþa unui om sunt întâmplãrile neaºteptate. Viaþa

însãºi, în profunzimea ei, este o cronicã a lucrurilor neprevãzute.

Neverosimilul este cheia care descifreazã lumile amestecate, este

un fel de cristal de stâncã al realitãþii. O carte este puternicã în

mãsura în care îmblânzeºte neverosimilul, îl înduplecã sã co-

boare, printre oameni, pe pãmânt. Neverosimilul nu este o limitã

a realitãþii, ci o limitã a noastrã în a înþelege realitatea, în toatã

amploarea ei.

Autorul Cãrþii ºoaptelor pare cã descrie întâmplãri petrecute

în copilãria lui. Faptul cã povestitorul este un copil îi oferã un

dublu avantaj. Întâi cã poate fi martorul lucrurilor celor mai

tainice, cãci de un copil nu se fereºte nimeni. Chiar dacã unele

obiecte sau împrejurãri i se ascund, asta nu se întâmplã decât

pentru a-l ajuta sã le gãseascã. În al doilea rând, neavând încã

nãravul de a separa lumea în bine ºi rãu, în adevãr ºi iluzie,

neavând încã timpul de a fi dobândit prejudecãþi, având doar

sentimente, nu ºi presentimente sau resentimente, copilul descrie

lucrurile aºa cum le vede. Cartea ºoaptelor nu este însã doar o

suitã de amintiri din copilãrie, chiar dacã adesea sunt evocaþi

bãtrânii armeni ai copilãriei mele ºi, printre ei, cei doi, aºezaþi,

7

precum în Cântecul aleatoriu, pe stâlpul lumii, aºa cum cele

douã mãºti, a tragediei ºi a comediei, se atârnau de stâlpul

scenelor antice: bunicii mei, Garabet Vosganian ºi Setrak

Melichian. Cele mai multe dintre amintiri nu sunt ale mele, tot

aºa cum, în poveste, urmele pe care le las sunt mai mari ºi mai

adânci decât ale tãlpilor mele de copil.

Ar fi, însã, prea simplu sã spunem cã Albumul Cãrþii ºoap-

telor, prezentând personaje care se regãsesc în carte, elucideazã

chestiunea veridicitãþii ei. Cãci, în mod inevitabil, un album nu

ar putea cuprinde întreaga galerie de personaje care se perindã

prin paginile cãrþii. Personajul central al Cãrþii ºoaptelor este,

cum spuneam, secolul al douãzecilea care se compune, ca un

ochi de albinã, din mii de faþete. Un secol nefericit care a avut

o adolescenþã scurtã, care a îmbãtrânit brusc la jumãtatea întâiu-

lui sãu deceniu, odatã cu izbucnirea Primului Rãzboi Mondial -

nu chiar atât de nefericit însã ca urmaºul sãu, secolul al douãzeci

ºi unulea care, odatã cu atentatele de la 11 septembrie 2001, s-a

nãscut gata bãtrân, precum Benjamin Button al lui Scott

Fitzgerald, fãrã a avea însã, ca acela, ºansa întineririi ºi dez-

vinovãþirii.

Secolul al douãzecilea, secol al dezrãdãcinãrilor, al convoa-

ielor, al exodurilor, al apatrizilor ºi al diasporelor, a fost de aceea

un veac al cãutãrilor zadarnice de sine cãci oamenii au ajuns mai

curând pe lunã, decât, spre domolirea neliniºtilor, în propriile

suflete. Laolaltã cu acest veac al nevrozelor, al zãdãrniciilor ºi al

limitelor frânte, printre personajele Cãrþii ºoaptelor se numãrã,

de asemenea, timpul, moartea ori memoria. Ele capãtã uneori

înfãþiºãri concrete, statice precum în picturile lui De Chirico,

eterice ori fragile precum la Dali, dramatice precum la Munch

ori dinamice precum în picturile lui Marinetti, dar greu de prins

într-o fotografie.

Tot printre personaje se numãrã unele care au rolul lor în

Cartea ºoaptelor, dar nu apar în fotografiile vremii. Vioara ori

ºevaletul bunicului Garabet, mãtãniile bunicului Setrak,

Mauserul lui Misak Torlakian, testamentul lui Hartin Fringhian,

mandolina Virginicãi Papazian, cãluþul meu de lemn ori hãrþile

lui Micael Noradunghian. Unele, cum ar fi mandolina care poate

8

fi vãzutã acum la Muzeul armenesc din Bucureºti, testamentul

lui Fringhian ori mãtãniile bunicului pe care le port eu, mai

existã ºi acum. Altele, cum ar fi mirosurile, vor exista întot-

deauna, cãci pentru fiecare miros existã un cotlon întunecat, un

colþ de hainã împãturit ori un cufãr ferecat unde sã se poatã

ascunde. Aºa cum Albumul se referã la oameni, în Cartea

ºoaptelor existã ºi un chiup în care se adunã personajele-obiecte

ºi acela este chivotul rãspunsurilor lãmuritoare din Capitolul

unsprezece. Din loc în loc, romanul adunã firele care altminteri,

între atâtea nume, locuri, întâmplãri ºi date istorice, ar risca sã se

risipeascã. Între aceste noduri, douã sunt mai strânse. Cel dintâi

este povestea lui Sahag, coborând treptele celor ºapte cercuri

ale morþii spre Deir-es-Zor, ºi care, având în vedere încãrcãtura

sa dramaticã precum ºi proporþia în care separã în douã Cartea

ºoaptelor, ar putea fi un fel de secþiunea aurea. Cel de-al doilea

este chiar pelerinajul pe dinaintea cutiei pentru pantofii depor-

taþilor din Siberia ºi care, pe mãsurã ce pelerinii se perindã prin

faþa ei sau se îndesesc în convoaie pe urmele ei, devine chivot.

Aceste înmãnuncheri ale faptelor lasã, prin strunga lor, sã meargã

înainte cele douã personaje care poartã pe umeri crucea, pentru

toþi ceilalþi: Garabet Vosganian ºi Misak Torlakian. Iar între ei, ca

o maimuþã bãtrânã, pe jumãtate orb ºi hohotind ºtirb, cel de-al

treilea personaj lãmuritor, anume Yusuf.

Dupã ce am vorbit despre personajele eterice, cele care

translucide fiind, se insinueazã în toate celelalte ºi pot merge cu

uºurinþã înainte ºi înapoi, adicã timpul, moartea, memoria ºi

veacul de margine, dupã ce am evocat personajele obiecte, sã

trecem acum la cele care au câte ceva ºi din unele, ºi din

celelalte, anume oamenii.

Mai ales despre ei povesteºte Cartea ºoaptelor, dar nu în

acelaºi mod. Personajele-fãpturi sunt de patru feluri. Cele care

au existat, aºa cum s-au înfãþiºat celorlalþi, cu numele lor, cu

elanurile ºi disperãrile lor. Le gãsim din belºug în paginile

Albumului. Cea de-a doua categorie o constituie magii, ai um-

brelor, ai luminii, ai aerului, ai timpului, ai fructelor, ai

întinderilor. Ei sunt cei care, prin darurile lor, m-au îndemnat sã

povestesc. În rândul al treilea al fãpturilor se aflã mai degrabã

9

nãluci ºi pe ele abia le gãsim printre rânduri. În primul rând

Yusuf, personajul cel mai trist, dar pe care nu-l putem ocoli

pentru cã, neexistând, nu ºtim unde este. Dar toate celelalte care

trãiesc adesea în mijlocul obsesiilor lor, Arºag, vânãtorul de

pãsãri, Levon Zohrab, cãutãtorul din urma convoaielor, Misak

Torlakian al visului, Arºag Sãvagian retrãind coºmarul aceleiaºi

fotografii, Simon ªeitanian, muºcând din pãmânt ca dintr-un

fruct, pãrintele Komitas, hohotind cu minþile rãtãcite, ºi alþii

asemenea lor nu încap ca atare între ramele fotografiilor pentru

simplul motiv cã pentru asta e nevoie de un obiectiv care sã

capteze o lume ce are mai mult de trei dimensiuni.

Iar personajele din ultima categorie a personajelor-fãpturi

sunt cei morþi. Aºa cum sugereazã ºi rândurile de început, rostite

de bunicul meu Garabet, Cartea ºoaptelor le este dedicatã în

primul rând lor.

Morþii cei vechi au fost însoþitorii ºi ocrotitorii copilãriei mele.

Moartea este cu atât mai eroicã, mai vrednicã de povestit ºi de

ilustrat, mai tragicã, dar ºi mai însufleþitoare, mai frumoasã, cu

cât e mai departe.

Tot astfel ºi în ce priveºte morþii cei vechi. Ei sunt frumoºi,

sunt prietenoºi ºi ocrotitori. În privinþa morþii lor, lucrurile sunt

limpezi, ca ºi în ce priveºte vinovãþiile, iar acolo unde cauza

morþii nu e lãmuritã, în locul acela se naºte o legendã.

Morþii cei vechi trãiau printre noi fãrã sã se ascundã, fãrã sã

ne pândeascã ori sã ne bântuie. Chipurile lor priveau grave sau

surâzãtoare din portrete, noi înºine îi aºezam la vedere. Morþii

cei vechi ne îndepãrtau frica de moarte. Chiar ºi sângele lor,

când curgea din ranã, nu se risipea, ci era gros ca rãºina.

Morþii cei vechi nu ne cereau nimic în plus. Acolo unde nu

erau ei înºiºi icoanã, îi atârnam lângã icoanã, iar flacãra candelei

le îndulcea privirile ºi le alungea obrajii. Îi înrãmam ºi îi aºezam

deasupra. Despre ei nu mai trebuia spus nimic, cãci îi cunoºteam

cu toþii. Prezenþa lor era de la sine înþeleasã, ca o prelungire, pe

tencuieli, prin cotloanele casei, a celorlalþi membri ai familiei.

De aceea prezenþa lor nu mai trebuie explicatã, ci, eventual,

absenþa lor.

10

Nu vom ºti niciodatã dacã morþii cei vechi au existat cu

adevãrat sau dacã viaþa ºi mai ales moartea lor s-au petrecut aºa

cum se crede. Tot ce pot spune despre morþii cei vechi ai

bunicilor mei ºi ai bunicilor bunicilor mei este cã ei s-au nãscut

din frica de moarte a celorlalþi.

Mulþi dintre morþii cei vechi trãiserã înainte de Eli, Eli, lama

sabactani, deºi ceva din ei murise atunci din nou, pentru a

putea reînvia. Fuseserã credincioºi altor zei, atunci când ei înºiºi

nu erau din rândul zeilor, cu toate acestea pentru noi ei aveau

ºi un înþeles creºtin. Astfel încât, într-un fel sau altul, chiar dacã

unii muriserã înainte de Hristos, morþii cei vechi ne pãreau cu

toþii creºtini. Iar noi ne rugam pentru ei creºtineºte.

Printre morþii noºtri cei vechi se numãra Haig, primul rege al

armenilor, apoi Ara cel frumos, îndrãgostit de regina ªamiram,

frumoasa Tamar, cu fãclia aprinsã pentru a lumina drumul iubi-

tului ei, apoi Tigran cel mare în timpul cãruia, cu jumãtate de

veac înainte de naºterea lui Hristos, frontierele Armeniei ajun-

seserã acolo unde se vor opri, în 1916, ultimele convoaie istovite

ºi muribunde. Urmau apoi martirii, Tadeu ºi Bartolomeu, aposto-

lii lui Iisus îndreptându-se cãtre þinuturile Armeniei, fecioarele

Hripsime ºi Gaiane, ucise de lãnciile romane, sfinþii traducãtori

Mesrop Maºtoþ ºi Sahag Partev, Vartan Mamigonian, generalul de

pe câmpia de la Avarair, Saiat Nova, trubadurul ºi deasupra

tuturor, Grigore Luminãtorul, întâiul patriarh al Armeniei creºtine.

Haig, Ara cel frumos, Tigran cel Mare ºi Vartan Mamigonian

adãstau pe pereþi în gravuri frumos înrãmate. Tamar era un fel

de bibelou cu sprâncenele arcuite cu pensula pe porþelan,

Mesrop Maºtoþ ºi Sahag Partev colorau lumina zilei prin vitraliile

bisericii, Saiat Nova se odihnea pe mijlocul mesei, brodat minu-

þios într-o dantelã romboidalã, fecioarele, împreunã cu celelalte

muceniþe erau jertfite într-un tablou din pronaosul Bisericii, iar

Grigore Luminãtorul, ocrotit de Maica Domnului ºi de Fiu, era

icoana cea mare din altar. Nu doar ei erau morþii cei vechi, dar

toþi ceilalþi se puteau istorisi ori numi prin aceºtia.

Morþii cei noi, în schimb, locuiau în partea ascunsã a sufle-

telor noastre. Umblam cu grijã prin pãrþile acelea, cãlcam pe

vârfuri, bâjbâiam nãduºind, ºoaptele ne rãmâneau în gât ca o

11

tuse îngãlbenitã. Niciodatã nu puteai ºti ce anume îi readuce

printre noi. Oricât am fi netezit aºternuturile, am fi retezat ºnurul

candelei pentru a curãþa flacãra de funingine, ne-am fi pus

hainele de duminicã ºi ne-am fi þinut rãsuflarea pentru a nu ne

trãda neliniºtea, în orice orã din zi a sãptãmânii ºi în orice

anotimp al anului, orice am fi fãcut, întâlnirea cu morþii cei noi

ne lua pe nepregãtite.

Atingerea, prin cufere, a unei haine purtate de vreunul dintre

ei, fotografiile din cutia metalicã, un cuvânt fierbinte din vre-

murile vechi, adus pânã la noi ºi repetat din gurã în gurã, un

nume pe care zadarnic îl dãdeam celor care se nãºteau pentru a

lua locul celor care muriserã, un pumn de nisip, o flacãrã, un

sâmbure de rodie erau, uneori, de ajuns pentru a reînsufleþi

morþii cei noi. Cãci spre deosebire de ceilalþi, de morþii cei

vechi, care ne priveau din icoane ºi din gravuri, din morþile lor

împlinite, morþii cei noi erau morþi doar pe jumãtate. Iar jumã-

tatea cealaltã, care venea din viaþa lor netrãitã, continua sã

moarã prin vieþile noastre. Nimic nu putea sã acopere aceastã

moarte care continua sã trãiascã, a morþilor celor noi. ªi poate cã

nici vieþilor noastre nu le va fi de ajuns pentru a muri pe

de-a-ntregul. Tãcem despre morþii cei noi.

Nu i-am visat niciodatã. Ei nu se lasã priviþi, aºa cum sunt,

nici mãcar în vis. Ei ºtiu cã în clipa în care i-aº visa, înseamnã cã

m-au iertat. Dar sunt la fel de convinºi cã în clipa aceea,

vãzându-le chipul, aº putea sã-i ºi uit.

În timp ce despre morþii cei vechi e destul sã ascultãm

poveºtile sau legendele ºi ei sunt atât de frumoºi încât putem sã

ne împodobim casele cu chipurile lor, despre morþii cei noi

nimic nu e de ajuns. Pentru cã ei fac parte din vieþile noastre.

Prin ochii noºtri sau ai pãrinþilor ori a bunicilor noºtri, pe ei i-am

vãzut. Despre ei nu poþi povesti pur ºi simplu, sângele lor nu e

doar o întorsãturã de penel pe ºevalet. De la morþii cei vechi nu

ai nevoie de uitare ºi nici nu îþi cer sã-i rãzbuni. Ei sunt, cel mai

adesea, legende ucise de alte legende. Moartea lor nu putea fi

evitatã, nu puteai fi tu în locul lor, ba chiar acea moarte a

devenit acum necesarã, pilduitoare. Fiecare neam se aºazã pe

temelia morþilor sãi pilduitori.

12

Morþii cei noi au murit în locul nostru, de ce n-am fost noi

aceia ºi au fost ei este întrebarea cea înfricoºãtoare. Nu povestim

despre ceea ce sunt morþii cei noi, ei povestesc despre ceea ce

noi suntem. Despre morþii cei noi nici nu se poate vorbi fãrã a

vorbi despre cei vii. Ceva care s-a petrecut sub ochii noºtri nu

poate fi atârnat pe perete ca un tablou. Sunt morþii despre care

nu se poate povesti pur ºi simplu, sunt morþii care se asumã.

Pe morþii cei noi nu ºi-i asumã, din pãcate, mai nimeni.

Oricare dintre bãtrânii armeni ai copilãriei mele îi cunoºtea

îndeaproape pe morþii cei noi, copilãrise în mijlocul lor, pe

atunci ei locuiau cu toþii de partea asta a lumii, apoi s-au depãrtat

pe rând ºi cei rãmaºi au murit în locul lor. Într-un fel sau altul,

fiecare dintre noi e contemporan acelor vremuri, un cerc suspen-

dat ºi arzând prin care trecem cu toþii, alungindu-ne. Niciunul

dintre noi nu poate ocoli timpul acela, nu poate spune cã nu l-a

trãit. Pentru cã, fãrã ceea ce s-a petrecut în 1915, vieþile noastre

nu pot fi explicate. Pe atunci poporul armean numãra trei

milioane de suflete. Jumãtate dintre ei au fost uciºi atunci. Acum,

dupã aproape un veac, numãrul armenilor se ridicã la opt

milioane. Dacã femeile nu ar fi fost ucise în deºerturile

Mesopotamiei ori înecate în apele Eufratului, dacã bãrbaþii nu ar

fi fost împuºcaþi chiar de armata care-i înrolase, dacã pruncii nu

s-ar fi scurs în nisipurile deºerturilor ca niºte ºuviþe de apã,

poporul armean ar fi numãrat acum ºaisprezece milioane de

oameni. Aºadar numãrul morþilor celor noi se ridicã la opt

milioane. Pe mãsurã ce trece timpul, dacã nu ne împãcãm cu

morþii cei noi, ei continuã sã se înmulþeascã, odatã cu noi. Când

m-am nãscut, odatã cu mine s-a nãscut un copil ºi dintre morþii

cei noi. ªi poate, chiar poartã acelaºi nume ca mine. Faptul cã

s-a nãscut printre morþii cei noi nu-l face mai puþin viu. Eu ºi

copilul acela care s-a nãscut odatã cu mine, ne vom întâlni

cândva. N-am sã mai fug. Am sã reintru în convoi.

Cartea ºoaptelor este Cartea morþilor celor noi. Atunci când

povestesc despre cei care suntem, povestesc, de fapt, despre ei.

Peste noi, cei care trecem, ei sunt realitatea care rãmâne. Atunci

când scriu despre bunicul meu Setrak Melichian, scriu, de fapt,

despre fratele lui, Harutiun, care a trebuit sã moarã de sabie

13

pentru ca el sã aibã timp sã fugã în pãdure ºi sã se ascundã.

Când povestesc despre viaþa lui Misak Torlakian, povestesc, mai

ales, despre satul lui pustiit, în care câinii rãscolesc în burþile

sparte ale morþilor ºi printre ruinele caselor. Când simt gustul

dulce al colivei de pomenire, povestesc, de fapt, despre Aurel

Dimofte, despre Ana lui Radu, despre Ionuþ Cristea ºi despre

ceilalþi morþi de la Vadu Roºca. Testamentul lui Hartin Fringhian

este mai ales povestea hrisovului lui ªtefan cel Mare ºi a lui

Cristea Paraginã, sfârtecat în spate de gloanþe ºi în piept de

sârma ghimpatã. Povestea pantofilor prea mari pentru tãlpile

mele de copil, în care mai era loc destul pentru tãlpile copilului

celuilalt, nãscut în aceeaºi clipã cu mine, este povestea fraþilor

Hovnanian, morþi la Lubianka, ºi a tuturor celorlalþi, pierduþi

de-a lungul ºi de-a latul Siberiei. Cavoul lui Seferian, locul

întâlnirilor misterioase, este mormântul lui Onnig Tokatlian, care,

sinucigându-se în faþa oglinzii, s-a alãturat de douã ori morþilor

celor noi, o datã prin sine ºi încã o datã prin imaginea sa.

Suntem partea lor nevrednicã, suntem partea care moare din

morþii cei noi. Scriu despre cei care suntem, dar citim, de fapt,

printre cuvinte, despre morþii cei noi, încercând sã descifrãm

sensurile morþii lor. Pare cã nu suntem încã pregãtiþi sã scriem

adevãrata carte, aceea despre morþii cei noi, prin care sã desci-

frãm sensurile vieþilor noastre. Asumând, astfel, pentru unii,

vina de a-i fi ucis, iar pentru noi, ceilalþi, vina de a le fi

supravieþuit.

Încã nu ne-am împãcat cu morþii cei noi.

14

„Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem, ci prin

morþii pe care fiecare îi plânge” a spus bunicul

meu Garabet.

15

16

Pag. 11: Copilãria mea a fost mai slobodã ºi mai

bogatã. Chiar ºi morþilor le era mai bine aºa.

17

18

Pag. 13: În dulapul bunicii se pãstrau numai

hainele grele, paltoanele, mirosind a naftalinã,

dintre care unele fuseserã chiar ale strãbunicii

mele, Heghine Terzian.

19

20

Pag. 19: Bunicul din partea mamei, Setrak

Melichian, era un om bun ºi vesel. Atât cât i-a

dat viaþa, sã fie bine primit. Atât cât i-a luat, sã

fie bun luat. Iar dacã i-a luat mai mult decât

i-a dat, cine sã mai socoteascã? Ridica din

umeri, pocnea din palme ºi râdea înainte.

Precum Eschil pe câmpul de luptã de la

Salamina. Asta era filosofia lui, mai presus de

vremuri ºi oameni. Altminteri, numai dând

piept cu propriile amintiri, ºi-ar fi pierdut

minþile.

21

Sofia ºi Setrak Melichian (1925)

22

Pag. 20: Macruhi a murit în timpul masacrelor.

Soldaþii turci s-au retras într-o noapte, lãsând

bandele kurde sã prade convoiul cu deportaþi,

spre drumul Alepului. Macruhi ºi soþul ei au

fost mãcelãriþi. De pruncul lor nu s-a mai ºtiut

nimic.

23

Fetiþa lui Macruhi Melichian,

dispãrutã în cercurile morþii.

24

Pag. 22: Din satul bunicului meu Setrak nu s-a

auzit sã fi scãpat careva cu viaþã. Afarã de sora

lui cea mai micã, Satenig, pe care a cãutat-o

ani de zile, dupã ce ajunsese negustor la

Craiova ºi putea plãti pentru cãutãrile prin

orfelinatele congregaþiilor strãine. A primit

dupã mai mulþi ani un rãspuns de la un orfe-

linat de fete, tocmai din Alep. A trimis banii

pentru ea ºi pentru ca cineva s-o însoþeascã.

În port la Constanþa, ca sã se convingã cã

bunicul meu e fratele ei ºi sã i-o încredinþeze,

însoþitorul i-a pus, separat, sã înºire numele

bunicilor, pãrinþilor ºi fraþilor lor. Era ca un

pomelnic. Morþi cu toþii, într-o localitate de

munte, lângã Erzerum. Dovedind cã plângeau

aceiaºi morþi, însoþitorul i-a încredinþat-o.

Satenig s-a mãritat mai târziu cu un negustor

din Brãila. Dupã rãzboi a plecat în America ºi

a murit acolo.

25

Satenig cãsãtoritã Bagdasarian

Andranic ºi Satenig Bagdasarian

26

Pag. 24: Acesta era obiceiul familiei, ca tinerii,

precum altãdatã Petru cel Mare, sã cãlãto-

reascã în Europa, unde sã deprindã meºteºu-

guri, sã înveþe cum sã se poarte ºi sã vorbeascã

europeneºte. Apoi, se întorceau acasã ºi se

însurau. Aºa reuºiserã sã scape de mãcel câþiva

dintre verii lui mai mari, din stirpea

Melichienilor: Oskian, Artur, Melcon, Calust,

Nºan ºi Khoren. Din scrisorile care se citeau,

în vremurile liniºtite, duminica la biserica din

satul Zakar, bunicul meu aflase cã aceºtia au

ajuns în România.

27

Melcon ºi Kohar

Melichian

Calust, soþia Satenig

ºi fiul Kirkor Melichian

Artur ºi Mairam

Melichian

Nºan, soþia Sârpuhi ºi copii

Lusig ºi Vartan Melichian

28

Pag. 24: La Odessa, bunicul Setrak s-a angajat la

un bãrbier armean care l-a primit ucenic, cu

gândul sã-i lase prãvãlia ºi sã-l însoare cu

fiicã-sa. Bunicul mãtura pãrul tãiat ºi spãla

prosoapele. Într-o zi, a venit un tânãr cãlare,

ºi-a priponit calul la uºã ºi a intrat în prãvãlie.

Când bunicul a dat sã-i punã ºtergarul, privirile

li s-au întâlnit în oglindã. Tânãrul acela era

tocmai vãrul Khoren, trimis de ceilalþi veri sã

dea de urma neamurilor. Khoren n-a mai

aºteptat bãrbieritul. ªi-a smuls ºtergarul, l-a

luat pe bunicul de braþ ºi i-a spus: „Un

Melichian nu are voie sã fie slugã la nimeni!”

L-a sãltat în spate, pe cal, ºi au pornit înapoi,

spre Craiova. Cãci între timp bunicul îi

spusese, printre sughiþuri de plâns, cã nu mai

are rost sã continue drumul spre rãsãrit, pentru

cã ceilalþi Melichieni sunt morþi.

29

Khoren ºi Haiganuº Melichian

30

Pag. 32: Un bãrbat cu care, în casa noastrã, se

vorbea în ºoaptã era Hagop Djololian Siruni.

Siruni se întorsese de câþiva ani din Siberia.

31

32

Pag. 42: Casa familiei Harutiunian, acum o

mansardã scundã ºi strâmtã, l-a primit cu mare

bucurie. Îl aºteptau prietenii, eliberaþi ºi ei:

Siruni, Arºavir Acterian ºi Vahan Ghemigian.

Pe spate, Arºavir a scris: „Patru puºcãriaºi”. Cu

alte cuvinte, puºcãria nu vine ºi trece, e ca o

umezealã care, odatã ce te-a pãtruns, îºi intrã

în oase, o porþi pe dinãuntru.

33

De la stanga la dreapta Asrsavir Acterian,

Levon Harutiunian, Vahan Ghemnigian, H.Dj. Siruni

34

Pag. 43: Levon Harutiunian ne-a adus toate astea

scrise cu litere citeþe, cu puþine ºtersãturi. L-am

încredinþat cã ne vom grãbi sã-i tipãrim manu-

scrisul. „Dupã moartea mea”, a spus. Mai ales

cã, fiind ultimul supravieþuitor, rãmãsese sã

ducã ºi amintirile celorlalþi.

35

Levon Harutiunian împreunã cu autorul (1994)

36

Pag. 45: Nu aveam încã dreptul la propriile urme,

cãci se întâmplaserã prea multe lucruri

dureroase înainte de naºterea mea. Urmele

acelea puteau fi ale oricãruia dintre ei.

Harutiun Atanasian, Vartan Arakelian, Ervant

ºi Vagharºag Hovnanian, Kevork Kestanian,

Ruben Izraelian, Kevork Hazarian, Hapet

Kasparian, Hosrov Bedrosian, Hovhannes

Sahaghian ori Mhitar Harutiunian, pierduþi în

pãmânturile Siberiei. Ori ale lui Jirair

Karakaºian, Hovhannes Babikian, Zaven

Saruni ºi Serop Surian, care au murit la scurt

timp dupã întoarcerea acasã. Chiar dacã ar fi

putut ajunge la ei cutia cu pantofi, unchiul

meu Vagharºag Hovnanian n-ar fi avut prilejul

sã-i poarte pe-ai sãi. Ostenit de drum, a murit

cel dintâi, la Lubianka, fãrã sã mai ajungã în

Siberia. A murit desculþ, ceea ce înseamnã cã

primise moartea, chiar ºi într-un loc ca acela,

cu smerenie.

37

Ervant ºi Vagharºag Hovnanian împreunã cu soþiile lor

38

Pag. 49: Pe vremuri bunicul fusese un fotograf

iscusit. Dar mai presus de toate, îi plãcea sã se

fotografieze pe sine.

39

40

Pag. 49: Aºa, cu pãlãrie ºi cu gulerul pardesiului

ridicat, pare cã, de fapt, bunicul e cel care

vine spre noi. A continuat sã rãtãceascã,

zâmbind ºãgalnic, iar noi am rãmas pe lumea

asta spre care el vine din când în când.

41

42

Pag. 50: În mai toate casele bãtrânilor armeni am

gãsit asemenea fotografii. Familiile adunate în

jurul celor bãtrâni. Fãrã zâmbet, rigizi, mai

degrabã niºte exponate decât fiinþe umane.

Armenii, în acei ani, þineau morþiº sã se foto-

grafieze. Era felul lor de a rãmâne împreunã,

cãci, scurtã vreme dupã aceea, familiile s-au

împuþinat ºi s-au risipit. Astfel, deºi mulþi au

pierit, nedumeriþi ºi cu atâta sfiiciune încât

nici pânã astãzi nu li s-au gãsit mormintele,

chipurile le-au rãmas întipãrite pe cartoanele

sepia, decolorate pe margini. Vrând sã amin-

teascã, cu tot dinadinsul, cã au existat vreo-

datã. Presimþind ce avea sã li se întâmple.

43

Familie armeneascã înainte de 1915

Clasã de fete la ªcoala Armeanã din Constantinopol.

În medalion, Armenuhi

44

Pag. 63: Dupã ce s-a aºezat primul altar, în jurul

bisericii au apãrut dughenele. Ele au prelungit

drumul, fiecare nouã dugheanã încercând sã

fie cea dintâi care întâmpinã muºterii. Strada

aceea s-a numit, cum altfel, Strada Mare, iar

dupã ce la Focºani s-a înfiinþat Comisia

Principatelor, a cãpãtat numele care i-a rãmas

pânã astãzi: Strada Mare a Unirii.

45

46

Pag. 78: În Focºani erau douã biserici armeneºti.

Aproape cã nu existã oraº în Moldova în care

armenii sã nu fi construit biserici. În vremurile

când nu existau alte locuri de adunare,

biserica era dovada existenþei unei comunitãþi.

Când se strângeau laolaltã vreo douãzeci de

familii, capii lor alcãtuiau un comitet parohial

ºi alegeau loc de bisericã. Dughenele, casele,

deschiderea strãzilor, cãrora ºi astãzi, în

preajma bisericii, li se mai spune, la Suceava,

Bacãu ori Bucureºti, strada Armeneascã, se

aºezau în funcþie de bisericã.

47

Dintre eroii Cãrþii ºoaptelor

Membrii consiliului parohial în faþa

bisericii Sfânta Maria din Focºani (1970)

De la stânga la dreapta:

Sahag ªeitanian, Krikor Minasian,

Agop Aslanian, Vrej Papazian

ºi tatãl autorului, Bergi Vosganian

48

Pag. 78: Într-o searã, fraþii Donavak, cum

mergeau spre apus cu cirezile lor, au poposit

pe un drum din preajma Sucevei. Acolo au

avut acelaºi vis. Maica Domnului le arãta locul

acela. ªi-au vândut vitele la târgul de la Lipsca

ºi la întoarcere au ridicat o mãnãstire pe care

i-au închinat-o. Pe la 1512. Ea existã ºi astãzi

ºi se numeºte pe armeneºte Hacigadar, adicã

„Împlinirea dorinþelor”.

49

50

Pag. 81: Lângã strãbunicul meu Kevork

Vosganian, bunicul Garabet, un adolescent

aproape, cântã la mandolinã. E îmbrãcat cu

ilic brodat ºi poartã pantaloni largi. Fotograful

i-a încadrat între niºte arbuºti cu frunze late,

poate smochini. În spate se vãd terasele albe,

cu þigle semicirculare, ale unui port de la

Mediterana, poate Adana.

51

52

Pag. 81: Într-o altã fotografie, strãbunica mea,

Mariam Vosganian, stã turceºte, cu picioarele

încruciºate sub ea, îmbrãcatã în ºalvari ºi bluzã

petrecutã, cum era moda la Constantinopol, la

acel sfârºit de secol.

53

54

Pag. 90: Dintre toþi care nu mai erau ºi pe care

Minas pãrea sã-i aºtepte, cel mai bine mi-l

amintesc pe Kevork. Era vãrul lui dinspre tatã.

Kevork Ceauº luptase în munþi, împreunã cu

generalul Antranig.

55

56

Pag. 97: Aºa au rãmas mormintele din cimitirul

armenesc de la Focºani, pe pietrele cãrora

fugarii îºi scriseserã numele, dar nimeni n-a

ºtiut sã le completeze ºi anul morþii, un cimitir

cu morþii doar pe jumãtate. Aºa a rãmas ºi

cavoul Seferienilor în care nu e înmormântat

nimeni ºi care a devenit locul întâlnirilor

secrete.

57

58

Pag. 127: Unchiul Sahag era neastâmpãrat ºi

dispus sã imagineze ori sã accepte orice

fantezie, orice complot, iþe ascunse ºi încâlcite.

Pentru el, orice era posibil.

59

Fotografia de nuntã,

cu mãtuºa Armenuhi, sora bunicii

60

Pag. 146: fragment din ziarul Bahag

(14 septembrie 1946)

61

62

Pag. 161: De atunci, Arºag Sâvagian n-a mai vrut

sã facã fotografii. Pãstrase doar douã, la care

se uita în fiecare noapte. Una fãcutã cu o varã

înainte la Vãleni, unde Nicolae Iorga zâmbea,

cu pãlãria de pai pe cap, alãturi de Siruni. În

spatele lui se iþeau capetele a doi copii. Unul

dintre ei era Anuº Kârmâzian, plecat dupã

rãzboi în Franþa, unde fãcea comerþ cu textile,

celãlalt era Zadig Muradian, ajuns, tot la Paris,

un faimos astronom. Iar cealaltã fotografie era

aceea a lui Nicolae Iorga, ucis în pãdurea de

la Strejnicu.

63

Nicolae Iorga la Vãleni (1938). În stânga sa, H.Dj. Siruni

64

Pag. 161: Când Arºag desprinse fotografia de pe

negativ, lumina ºi sângele i se amestecarã în

faþa ochilor. Nu mai avea nici un dubiu.

Bãtrânul avea din nou ochii închiºi, capul uºor

într-o parte ºi un firicel de sânge unindu-i

ochiul de tâmplã. Era, într-adevãr, Nicolae

Iorga.

65

66

Pag. 180: Onik Tokatlian a mers acasã, în

singurãtatea odãii lui de marinar de cursã

lungã. ªi-a scos din cufãr uniforma de galã,

albã, cu fireturi aurii. ªi-a îmbrãcat cu grijã

uniforma, de la ºosete, curea ºi pânã la copca

încheiatã. Straniu este faptul cã a simþit nevoia,

în acele momente, sã se priveascã în oglindã.

A refuzat sã fie, ca sã spunem aºa, legat la

ochi ºi a privit moartea în faþã. Apoi, Onik

Tokatlian, îmbrãcat de sãrbãtoare, privindu-se

în oglindã ºi luându-ºi astfel rãmas bun de la

sine, ºi-a tras un glonte în tâmplã.

67

68

Pag. 196: Începutul poveºtii despre armele

generalului Dro este o fotografie. Ea îl

înfãþiºeazã pe general cãlare, într-un luminiº

cu un pâlc de copaci tineri în fundal.

69

70

Generalul Antranik Ozanian (1865 – 1927), erou

naþional armean.

71

72

Pag. 197: O a doua fotografie povesteºte despre

generalul Dro, acum mai corpolent, cu pãrul

albit, dar cu aceleaºi sprâncene negre, arcuite

ºi cu aceeaºi privire umbroasã. Fotografia e

realizatã în curtea Catedralei armene din

Bucureºti, cu prilejul dezvelirii bustului

generalului Antranik.

73

74

Pag. 199: Istoria armelor generalului Dro începe

în 1924, când generalul, în vârstã de patruzeci

ºi unu de ani, a ajuns pe pãmânt românesc.

Casa lui din Bucureºti, de pe strada Popa

Soare, existã ºi astãzi. E construitã în stilul

vremii, dar pe zidurile ei, cu profiluri stilizate,

sunt scrise în limba armeanã literele pseudo-

nimului de rãzboinic al generalului.

75

76

Pag. 206: Consul general al Republicii Armenia,

în anul 1918, a fost desemnat Harutiun

Khântirian, unul dintre fondatorii Uniunii

Armenilor din România ºi primul ei preºedinte.

77

78

Pag. 213: Puºtii, Anuº ºi Agop Kârmâzian, scutierii

vajnicilor purtãtori de flinte, au fost duºi de

cãtre pãrinþii lor departe, mai întâi la

Constantinopol, într-o Turcie încã prietenã cu

Germania, de unde ºi-au luat lumea în cap,

îmbarcându-se pe un vapor spre Marsilia.

79

Anuº ºi Agop Kârmâzian (2007)

80

Pag. 217: Mãgârdici Musaian a fost arestat ºi trimis

în Siberia. Era un om credincios. Trupul lui a

murit printre gheþurile Siberiei de rãsãrit. A

mai avut, totuºi, puterea sã supravieþuiascã,

cu o bucatã de suflet agãþatã de încheieturile

uscate, ca un colþ de hainã prins în chepeng,

pânã când a primit ultima împãrtãºanie de la

preotul Hamazasp Bedikian din Constanþa.

81

82

Pag. 221: Ocupând Banca Otomanã, un grup de

25 de armeni înarmaþi, conduºi de Armen

Garo, un inginer de douãzeci ºi trei de ani, au

luat vreo sutã patruzeci de ostateci din

rândurile personalului bãncii, ameninþând cã

vor arunca în aer tot tezaurul Imperiului dacã

puterile strãine nu vor interveni pentru a opri

uciderea armenilor, act pe care duºmanii

armenilor l-au socotit a fi primul atac terorist

din istorie, dar pe care cei care l-au comis l-au

socotit un gest justiþiar, menit sã atragã atenþia

lumii întregi asupra unei tragedii care, din

pãcate, nu era decât la începuturile ei.

83

84

Pag. 222: Când lucrurile devin limpezi în ce

priveºte cronologiile, atunci când oamenii

încep sã poarte nume ºi chipuri ºi putem deja

sã gãsim casele unde au locuit, strãzile pe

unde au umblat, sã parcurgem cãrþile pe care

le-au citit, cãutând sã înþelegem, din colþurile

îndoite ale foilor ori din însemnãrile de pe

margini, gândurile lor, ei bine, atunci începe

ºi povestea noastrã, în anul 1890, când s-a

nãscut Misak Torlakian, într-un sãtuc arme-

nesc, Ghiuºana, care nu numãra mai mult de

douã sute de suflete, din vilaietul Trabizondei.

85

86

Pag. 225: Bunicul, care credea, ca orice bãrbat în

puterea vârstei, cã i se cuvine totul, adicã sã

înfrunte lista încã de la primul loc, l-a luat ca

peþitor pe fratele lui mai mare, David, ºi au

pornit amândoi spre casa lui Heghine Terzian,

unde erau douã fete, amândouã frumoase, dar

numai una, bunica Arºaluis, la vârsta mãri-

tiºului.

87

88

Pag. 226: Pe mãsurã ce eu am crescut,bunicii au

început sã întinereascã. Acum, bunica e o

adolescentã frumoasã, cu degetele lipicioase

de la zeama strugurilor ºi cu ochii pierduþi în

apusul oferit de malul asiatic al Bosforului

89

90

Pag. 226: Iar preotul Ignadios, prezent la nuntã,

ºi-a scos lista ºi, dupã o observare atentã, a

inclus-o, pe tãcute ºi plin de mulþumire, în

ºirul candidatelor la pirostrii, pe mãtuºa

Armenuhi, sora bunicii mele.

91

92

Pag. 247: Pentru pedepsirea lui Talaat Paºa a fost

ales Solomon Tehlirian, un student care se

distinsese în luptele de partizani, dar, mai ales,

începuse seria justiþiarã din proprie iniþiativã

încã din 1919, ucigându-l cu un glonþ în inimã

pe Harutiun Mãgârdician, agent al lui Talaat.

93

94

Pag. 303: Ca toþi armenii care, în preajma despãr-

þirilor, a luptelor, a masacrelor, a plecãrilor în

convoaie, aºadar, la întâlnirea cu moartea,

simþeau nevoia sã se punã la adãpost, foto-

grafiind partea vie din ei, Hartin Fringhian i-a

cerut bunicului sã-l pozeze. Cum însã partea

vie a trupului sãu era testamentul, a vrut sã-i

fotocopieze testamentul. ªi, în noaptea aceea

de iarnã a anului 1959, bunicul a fotografiat,

filã cu filã, testamentul lui Hartin Fringhian,

codicilele, înºtiinþãrile din „Monitorul Oficial”,

totul. Apoi, au adunat foile încã umede ºi

lipicioase, pe care bunicul le developase cu

grijã, într-un alt dosar pe care bãtrânul i l-a

dat spre pãstrare, iar bunicul i-a promis sã

facã totul aºa cum îi ceruse.

95

96

Pag. 312: Duºmanii lor ºtiau cã, pentru a-i putea

nimici ca popor, trebuie numaidecât sã li se

ucidã Poetul. Pentru un popor oprimat ºi

ameninþat, Poetul devine conducãtorul. Daniel

Varujan fusese arestat, împreunã cu ceilalþi

intelectuali, în 24 aprilie 1915. A fost legat de

un copac ºi ucis cu pietre, apoi lãsat pradã

animalelor ºi duhurilor nopþii. Unele legende

spun cã este viu ºi, în timpul incendiului din

Smirna, unii povesteau cã i-au vãzut pentru o

clipã chipul în oglinzile arzând. Singurul lucru

pe care îl putem proba din aceste legende

despre învierea lui Daniel Varujan este cã,

ºtiindu-se locul în care ºi-a îndurat patimile,

legat de trunchiul copacului, aºadar pe o cruce

vie, nu se cunoaºte locul unde i-ar putea fi

mormântul. Putem, aºadar, sã ne lãsãm ispitiþi

de gândul învierii sale.

97

98

Pag. 313: Alþii dintre cei arestaþi în 24 aprilie, ca

de pildã cei doi membri ai Parlamentului,

deputatul de Constantinopol, Krikor Zohrab,

ºi cel de Erzerum, Vartkes Seringulian, au

ajuns pânã în deºerturile siriene, la Urfa, apoi

la Alep. Despre ei ne vorbeºte Roessler, consu-

lul german din Alep, într-o scrisoare adresatã

ambasadorului german Wangenheim: „Zohrab

ºi Vartkes efendi se gãsesc la Alep ºi fac parte

dintr-un convoi cu destinaþia Diarbekir. Pentru

ei asta înseamnã moarte sigurã: Zohrab e

cardiac, soþia lui Vartkes tocmai a nãscut.“

99

Krikor Zohrab

100

Pag. 315: Primele femei care au ajuns la Meskene,

Rakka ºi Deir-es-Zor au fost cadavrele care

pluteau pe Eufrat. Toatã luna iulie a anului

1915, Eufratul a fost acoperit de cadavre

umflate de apã, de capete, mâini ºi picioare,

de-a valma. Apele fluviului erau roºietice, totul

arãta de parcã atunci se nãscuse moartea.

101

102

Pag. 317: Orfanii, adunaþi din Meskene ºi din

celelalte localitãþi unde erau instalate tabere

de refugiaþi, au fost mânaþi prin deºert spre

Deir-ez-Zor. Imaginaþi-vã un convoi cu sute

de copii desfiguraþi, acoperiþi de zdrenþe ºi

împleticindu-se, în picioarele goale, prin arºiþa

sau frigul deºertului.

103

104

Pag. 317: În legãturã cu armenii din Kharput mi

s-a raportat cã, într-un sat la sud de oraº,

bãrbaþii au fost separaþi de femei. Bãrbaþii au

fost mãcelãriþi ºi lãsaþi astfel de o parte ºi de

alta a drumului, pe unde femeile au fost

nevoite sã treacã.

105

106

Pag. 319: O parte dintre cãruþe le aºezarã una

lângã alta, înghesuind în ele câþi copii puteau

sã încapã, ºi în mijloc puserã o cãruþã plinã cu

explozibil care, odatã detonat, îi spulberã,

transformându-i pur ºi simplu în funingine. Pe

cei care nu mai erau în stare sã meargã îi

întinserã pe câmp, presãrarã deasupra lor

iarbã uscatã îmbibatã cu petrol ºi le dãdurã

foc. Iar pe ceilalþi, care nu încãpuserã în

cãruþe, i-au împins spre peºteri, ale cãror guri

au fost astupate cu lemne ºi ierburi cãrora

le-au dat foc, sufocându-i pe copii ºi lãsân-

du-le trupurile vinete ºi carbonizate în fundul

peºterilor.

107

108

Pag. 325: Der Dagead Aslanian, dupã ce-ºi

sumese anteriul, ajutat de Arºag clopotarul,

ascunse în criptele vechi cãrþile ºi odoarele

bisericii. Abia dupã câþiva ani le scoaserã cu

bãgare de seamã, una câte una, iar în cele din

urmã scoaserã odorul cel mai preþios, pasãrea

de argint din ciocul cãreia se picura în apa

Bobotezei mirul rãmas, reînnoit la fiecare

ºapte ani, din uleiul sfinþit la anul 301 de însuºi

Grigore Luminãtorul.

109

110

Pag. 327: Komitas a fost arestat tot în ziua de 24

aprilie 1915. A rãmas îmbrãcat în tunica sa de

arhimandrit, mai puþin gluga ce simboliza, prin

ascuþiºul ei, muntele Ararat ºi pe care o poartã,

de la catolicos ºi pânã la cãlugãr, reprezen-

tanþii Bisericii Armene. Gluga ºi pelerina le-a

dãruit unora dintre nevoiaºii care mergeau în

convoi.

111

112

Pag. 357: La cãpãtâiul gropilor comune nu s-a

rugat nimeni. Ele au fost fãcute pentru ca

morþii aruncaþi acolo sã fie uitaþi cât mai

degrabã. Gropile comune sunt partea cea mai

vinovatã a istoriei.

113

114

Pag. 366: Nu este adevãrat cã oamenii nu

plângeau. Numai cã plângeau altfel. Cei care

mai aveau puterea de a sta aºezaþi se legãnau,

ceilalþi plângeau cu ochii larg deschiºi cãtre

cer. Dar plânsul era un fel de geamãt

neîntrerupt, cu voce joasã, care, repetat de

mii de piepturi, se auzea ca un ison. Plânsul

nu era o dârã pe obraz, ci un sunet.

115

116

Pag. 367: Dintre toate suferinþele, mai puternicã

decât bolile sau durerile, se dovedi foamea.

Lipsit de orice sursã de alimente, lãsat în voia

hranei întâmplãtoare, de la ierburi, fructe

strepezite sau miere sãlbaticã pânã la stârvuri

de animale, lagãrul de la Deir-es-Zor intrã

într-o stare halucinantã.

117

118

Pag. 371: În vara aceea a anului 1916 au murit

mai ales copiii. Mulþi rãmâneau neîngropaþi

printre corturi, ca niºte carcase goale,

ghemuite ºi înnegrite.

119

120

Pag. 381: Noradunghian era un fel de mag al

lumilor perpendiculare. Viaþa lui a fost alcã-

tuitã din frânturi ºi nu trãitã ca un continuu,

mai degrabã ca linia vieþii într-o palmã încre-

þitã. Noradunghian s-a situat mereu în afara

propriei vieþi, iar noi îi simþim prezenþa,

intrând dupã el în încãperi din care el tocmai

a ieºit.

121

Micael Noradunghian în Egipt

(al doilea din stânga)

122

Pag. 392: Dintre eroii Cãrþii ºoaptelor, Levon

Zohrab simþea, poate, cel mai tare vina de a fi

supravieþuit. El nu este doar eroul poveºtii din

poveste, ci unul din eroii convoaielor din

urma convoaielor. Astfel, el începu sã înmor-

mânteze toate cadavrele ce-i ieºeau în cale, cu

nãdejdea cã vreunul ar fi putut fi al tatãlui sãu.

123

124

Pag. 403: Puþinii care ºtiau cã Noradunghian

pusese masoneria în adormire nu ca s-o nimi-

ceascã, ci ca s-o fereascã de umilinþe, în

speranþa unor vremuri mai bune, venirã la

înmormântare ºi îl cinstirã. Iar episcopul

Vazken acceptã, cum spuneam, ca pe piatra

de mormânt sã fie dãltuite simboluri masonice,

iar dedesubt sã se scrie: „Prea Puternic

Suveran Mare Comandor al Supremului

Consiliu de Gradul 33 ºi Ultim al României”,

iar mai departe: „Al 27-lea urmaº al dinastiei

Pacraduni”, ceea ce înseamnã cã acest armean

din Agn, ajuns negustor în Galata, apoi

ministru la Constantinopol, conducãtor din

umbrã al masoneriei române, vânzãtor de

arme ºi neguþãtor de iluzii, era urmaºul ulti-

mului mare rege de stirpe armeneascã al

vreuneia dintre Armeniile mari ºi mici care

s-au întemeiat, au înflorit ori s-au stins între

cotul Mediteranei ºi triunghiul dintre lacurile

Van, Sevan ºi Urmia.

125

126

Pag. 427: Abia mai târziu, când Armenag

Manisalian, preºedintele Uniunii Armenilor,

s-a apropiat ºi i-a sãrutat mâna, au aflat cã era

episcop, unul din cei rãmaºi în mijlocul arme-

nilor scãpaþi ca prin minune de masacre în

Constantinopol, episcopul Knel Kalemkelian.

127

Armenag Manisalian

Knel Kalemkelian

128

Pag. 431: Orfelinatul de la Strunga a fiinþat doar

trei ani. Listele cu numele copiilor scãpaþi din

masacre furã trimise în lumea întreagã, mulþi

îºi gãsirã rubedenii în cele patru zãri, alþii furã

înfiaþi de familii milostive.

129

Orfanii armeni în portul Constanþa (24 mai 1923)

130

Pag. 431: Din mulþime se desprinse un bãrbat,

împreunã cu femeia lui, care þinea o fetiþã în

braþe, ºi porni în urma convoiului de cãruþe.

Acela era Nºan Maganian, venit sã-ºi caute

fetiþa îngropatã în deºerturile Mesopotamiei,

sperând într-o minune. κi urcã soþia, Azniv, ºi

pe fetiþa lor, Anahit, nãscutã în þara de adop-

þiune, într-una din cãruþe, apoi îºi plãti osânda

mergând pe jos, în urma carelor, cei patru

sute de kilometri, pânã la Strunga.

131

Familia Maganian la Strunga

132

Pag. 456: Kemancist Rupen, mãrunt, cocoþat pe

un scaun fãrã speteazã ºi cu picioarele bãlãn-

gãnindu-se în gol, cu cele câteva fire de pãr

aduse dinspre creºtet, rotunjite frumos pe

frunte ºi linse cu briantinã, cânta din keman-

cea, un fel de mandolinã, suspinând cu jale

dupã iubita lui ºi stârnind suspinele bunicilor

ºi mãtuºilor mele.

133

134

Pag. 471: Soldatul scoase mandolina pe care ºi-o

fãcuse în închisoare. „Pãstreaz-o tu pânã

atunci...”, îi spuse Virginicãi ºi îi întinse

instrumentul care, atins peste corzi cu degetele

ei subþiri, scoase un acord nepotrivit de sunete

prelungi.

135

Pe mandolinã stã scris în armeneºte:

„În zilele prizonieratului (1942-194?)”

136

Pag. 498: Catolicosul Vazken Balgian, nãscut la

Bucureºti, nu trecuse prin cercurile morþii, dar

fusese duhovnicul multora care trãiserã

patimile, încât primise de la ei puterea asupra

morþii.

137

138

Pag. 510: Tatãl meu hotãrî cã a sosit clipa sã ne

luãm rãmas bun. Ne-a luat de mânã, pe mine

ºi pe fratele meu, Melic, ne-a sãrutat, îmbãr-

bãtându-ne, ºi ne-a împins în camera

bunicului.

139

Melik ºi Varujan Vosganian

în Grãdina Publicã din Focºani (1962)

140

Pag. 520: ªi, pentru ca acel secol, al douãzecilea

dupã Hristos, sã rãmânã nu doar un secol al

mirãrii ºi al rãtãcirilor, dar ºi al absurdului, iatã

cum, odatã cu Cartea ºoaptelor, veacul, pre-

cum ºarpele care, pentru a fi un cerc perfect,

începe sã se înghitã singur, se întoarce la

Trabizonda. Acolo, peste exact o sutã de ani

de la naºterea lui Misak Torlakian avea sã

vadã lumina zilei, într-o familie turcã, un bãiat

care, aflat încã la vârsta adolescenþei ºi crescut

în numele urii, îl va omorî, la 14 februarie

2007, pe jurnalistul armean Hrant Dink.

141

142

Pag. 521: Dupã ce au fost azvârliþi bulgãrii de

pãmânt peste sicriul coborât în groapã, am

plecat din cimitir, noi în felul nostru, bunicul

în felul sãu, ºi de asemenea pãsãrile. Au rãmas

numai pâclele, convoaie întregi de fãpturi

translucide, mergând încet, nefiresc, ca un vis

trãit de-a-ndaratelea, atâtea vieþi netrãite,

nãscând copii ºi nepoþi netrãiþi ºi învãluindu-i

pe însoþitorii lor de pe pãmânt, eroii acestei

cãrþi ºi ale altora care se vor mai scrie, într-o

ceaþã subþire a morþilor celor noi ºi nenumiþi

pânã la capãt, o melancolie cu gust dul-

ce-amãrui, ca un aer prin care n-a trecut nici o

pasãre.

143

Tiparul executat la SC Arta Graficã SA