Album Mestesugari

MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEIANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

Olăritul – Vădastra, județul OltVădastra este o localitate pe malul Dunării, în sudul României. Aici s-a descoperit una din cele

mai vechi civilizații ale Europei, datând de acum 7000 de ani. Această cultură neolitică din epoca pietrei, este deosebit de rafinată, reprezentând o provocare pentru specialiști. Vasele negre cu incizii albe au desene geome-trice sofisticate, dovadă a unei spiritualități remarcabile. Cultura neolitică Vădastra înseamnă o întreagă civilizație (locuințe, port, tradiții) ale cărei elemente se păstrează până astăzi în cultura română.Tehnica obținerii culorii negre a vaselor prin ardere diri-jată a fost descoperită de meșterii populari din comună.

Pottery - Vadastra, Olt CountyVadastra is a settlement on the Danube’s shore, in southern Romania. Here one of the oldest civilizations

of Europe was found, dating back 7000 years. This Neolithic culture is very refined and represents a real challenge for ar-chaeologists. The black vessels are carved with sophisticated geometric white incisions, proof of a remarkable spirituality. The archaeological evidence found at Vadastra is representa-tive for an entire civilization (housing, port, traditions) whose elements are preserved even today in Romanian culture. This unique black colour of Vadastra pottery is an outcome of re-peated burning sessions. The technique was discovered by pottery craftsmen from the villages.

3

4 5

3

MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

6

4


7

11

8 9

10

5


6


12

7


Olărit – Oboga, Romana, Balș, județul Olt La Oboga, județul Olt, mai sunt încă olari care să po-vestească despre meșteșugul lor de-o viață - olăritul.

Pământul care va fi folosit la realizarea vaselor și obiec-telor din lut este adus de către olari de toamna, ca să înghețe, transformându-l astfel într-un material de lu-cru mai bun. Olarii din Oboga aduc pământul din malul Oltețului, luat de la o adâncime de 2, 3 metri.Înainte de a prelucra lutul, trebuie săpat de câteva ori, încă de când este adus, udat și curățat de impurități –pietre, rădăcini. După aceste prime procedee este dus la malaxor, pentru a fi frământat, presat și udat de mai mul-te ori, devenind un material de lucru elastic și fin. Abia atunci poate fi dus în atelier la prelucrat.În atelier pământul este frecat, bătut bulgări de dimensiuni corespunzătoare obiectelor pe care olarul vrea să le facă. Lu-tul trebuie bătut bine ca să ajungă de consistența plastilinei.Principalele instrumente ale olarului sunt roata, fichiasul și plotogul. Bulgărele de lut se netezește, se îngăurește, se așază pe roată cât mai centrat ca să nu iasă strâmb. Odată așezat, i se dă forma vasului care urmează să fie făcut. Pentru asta se folosesc fichiasul și degetele ca să netezească, în timp ce olarul învârte roata. Plotogul se pune pe buza vasului ca să iasă rotund și drept. Mâna meșterului trebuie să stea fixă în timp ce netezește și dă forma vasului. Un olar cu experiență poate să lucreze până la 100 de vase pe zi. De obicei sunt implicați mai mulți membri ai unei familii în practica acestui meșteșug – bărbatul este cel care prelucrează vasele din lut, iar femeia le decorează.După ce sunt gata vasele, se lasă la zvântat pentru a putea fi decorate. Instrumentul folosit la decorarea vaselor din lut este cornul de vită, având în vârf o pană de găină sau de gâscă. Coarnele sunt foarte rezistente și de obicei se transmit din generație în generație. Pentru fiecare culoa-re se folosește câte un corn.

13

14

15 16


Pottery - Oboga, Romana and Bals (Old county)There are still potters at Oboga who pass onthe secrets of this technique to their apprentices.

The clay is brought by potters in autumn, to freeze, thus making it a better working mate-rial. Potters obtain this clay from the bank of the Oltet river, at a depth of 2-3 meters. They spade this clay several times, douse it and remove it’s impurities (roots and stones). It is then ready to be blended (kneaded, squeezed and soaked), thus becoming an elastic and soft material. Only then can it be taken for processing in the workshop. The clay is then rubbed, and shaped into balls of appropriate size depending on the desired outcome. It must be repeatedly beaten in order to obtain a softness similar to plasticine.The pottery wheel and two unique romanian tools (“fichiasul” and “plotogul”) are re-quired when making these pots. The clay ball is smoothed, drilled through, and positioned

17 18

19 20

21

9


22

23

centrally on the wheel. Once set, it is given the form of the pot using the fingers and the “fichias”. The “plotog” is set on the lip of the pot, while the potter spins the wheel. Steady hands are required to smooth and give form to the pot.An experienced potter can complete up to 100 pots a day, but normally, several members of a family are involved in this craft. The male’s role is making the pots, the fe-male’s - decorating them.Once the pots are ready, they must be dried in the sun before decorating can begin. The main tool used for decorating clay pots is the horn with a goose or chick-en feather. The horns are very resistant and are usually passed down from generation to generation. A different horn is used for each colour. Colours used for decorat-ing and made out of clay. Red, for instance is obtained from a soil rich in iron oxide. The clay must be made into milky paste by grounding, mixing with water and filtering. Both light and dark colours are used, but green, copper, black, white, yellow and red are predominant.In comparison to Horezu pottery, which features tight-ly decorated patterns, Oboga style makes use of less decorations, set in a loose pattern.

Culorile folosite la decorat sunt naturale, făcute din pă-mânt. Roșul de exemplu se obține dintr-un pământ bo-gat în oxid de fier numit ruseală. Pământul trebuie trans-format într-o pastă de consistența laptelui, fiind râșnit, amestecat cu apă și trecut prin sită. Se folosesc culori deschise dar și culori închise, predominând verde, rugi-niu, negru, alb, galben și roșu.În ce privește decorurile, ceramica de Oboga este ase-mănătoare cu ceramica de Horezu dar în ceramica de Oboga există un câmp de respirație față de ceramica de Horezu, care e încărcată – vasul este încărcat de motive decorative.În Oboga, dar și în restul Olteniei, se fac ulcioare cu modele complexe, bogat ornamentate și intens colorate. Ulcioarele sunt vase care necesită multă îndemânare și răbdare în prelucrarea lor.


24

25

11


12


26

13


Olarii din Oboga și Oltenia, în general, le dau diverse forme, repezentând diverse figurine (animale, păsări) sau având mai multe brațe. Aceste ulcioare se foloseau mai ales în trecut, la nunți – sătenii erau invitați la nuntă de doi flăcăi, călare pe cai împodobiți. Flăcăii treceau pe la fiecare casă și împărțeau vin în astfel de ulcioare, invitând oamenii la nuntă. Pe mesele mirilor și ale nașilor se aflau astfel de ulcioare umplute cu vin. După ce au fost decorate, vasele se smălțuiesc și se ard în cup-toare speciale. Cuptoarele, în Oltenia, se fac în pământ, ca să nu se dilate din cauza căldurii și ca să păstreze căldura mai bine. Pe marginea cuptorului se face un canal, pentru ca focul să nu ajungă direct la vase, iar focul se întețește treptat. Meșterii cu experiență își dau seama de temperatură chiar în funcție de cu-loarea flăcării. Pentru ardere se folosește lemn de brad și gârniță.

27

28


29

31

30

32

33In Oboga and Oltenia, potters prefer jugs with complex pat-terns and intense colours. These jugs are given unique shapes such as birds or animals or several arms. The jugs were used in the past to announce weddings. Two lads riding garnished horses and carrying such jugs filled with wine visited the villagers, inviting them to the wedding. At the wedding feast, wine was drunk from such jugs at the groom’s table.After being decorated, the pots are glazed and burned in spe-cial furnaces. Furnaces in Oltenia are inside the earth, to bet-ter maintain the heat. On the edge of the furnace, a ditch is dug to keep the fire from reaching the pots.Experienced potters know the temperature depending on the flame’s colour. Pine and oak wood are used to make the fire.

15


34

35

NCONDEIATULOUĂLOR

EGG DECORATING


36

37 38

17


Încondeiatul ouălor – Dobridor- județul Dolj, Că-lui și Balș - județul OltMeșteșugul încondeierii ouălor se practică încă și as-

tăzi așa cum se practica în trecut.Ouăle se aleg să fie proaspete și cu coaja de preferință albă. Se spală cu apă și cu oțet, se fac două incizii fine în ambele capete pentru a fi golite de conținut și se lasă la uscat. După ce s-au uscat sunt astupate cele două incizii pentru ca vopseaua să nu intre în interiorul lor atunci când sunt scufundate în culoare. Condeiul cu care se de-senează decorurile este un bețișor de lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă confecționată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. Culo-rile se aplică începând cu cea mai deschisă și continuând până la cea mai închisă. Se folosesc încă destul de mult vopsele naturale. Prima culoare în care scufunzi oul este galbenă și se obține din coaja de măr pădureț care se fierbe și căreia i se adaugă piatră acră după ce au fiert cojile de măr.

Egg decorating - Dobridor - Dolj county, Calui and Bals - Olt CountyThe egg decorating craft is still practiced today as it

was in the past.The craftsmen chose fresh eggs with white skin. The eggs are then washed with water and vinegar, two tiny inci-sions are made in both ends to be emptied of content and then allow to dry.After drying the two incisions are filled so that the paint does not come inside when they are immersed in color.The special pen with which you draw is a wooden stick that is clamped at one end a tiny funnel made of brass, with a pig hair. Colors are applied starting with lightest and continuing with a darker.Natural dyes are still widely used. The first color in which the eggs are sunk is yellow (obtained from boiled crab bark to which alum stone is added).

39

18


Ouăle se pun în apa galbenă, puțin călduță. După ce și-au căpătat culoarea se scot și se pun la uscat, apoi se pică ceară pe locul unde dorim să rămână culoarea galbenă, pentru a o proteja de amestecul cu alte culori.A doua culoare în care se pun ouăle este culoarea roșie care se obține prin fierberea a minim un kilogram de petale de mac. După ce au fiert petalele de mac, se adau-gă piatră acră. Ouăle se fierb în culoarea roșie 10, 15 minute, după care se pun la uscat și se acoperă cu ceară locurile în care dorim să rămână culoarea roșie. Ultima culoare în care se pun ouăle, este culoarea nea-gră. Negrul este foarte important în acest proces pentru că dă culoarea de final a oului, cea mai intensă. Culoarea neagră se obține din coajă de anin și arțar care se fierb și cărora li se adaugă și piatră vânătă sau piatră acră. Ouăle se pun în culoarea pregătită după ce aceasta s-a răcit vreo 10, 15 minute. În ultima etapă ouăle uscate se pun în apă călduță, pentru a topi ceara aplicată pe fiecare culoare, rămânând astfel culorile așa cum dorim să rămână.

40 41

42

Eggs are placed in yellow water, slightly warm. After be-ing colored, they are taken out and dried and waxed in areas that must retain the colour.The second color used is red (obtained by boiling at least one kilogram of poppy petals). After boiling the poppy petals, alum stone is added. Eggs are boiled in red dye for 10 to 15 minutes, then put to dry and covered with waxed in a similor fashion as before, but with regards to the red colour.The last color used is black. Black is very important in this process as it gives the final color of the egg, the most intense. The black colour is obtained from boiled bark of black alder and maple to which alum stone or bluestone are added. Eggs are placed in color after it has been cooled for 10 to 15 minutes. In the last stage, the dried eggs are placed in warm water melting the protective wax and thus unraveling the colours.

19


20


43

21


NSTRUMENTEMUZICALE

MUSICAL INSTRUMENTS

44

45

ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIAANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

46

47 48

23


49

50

51

Confecționarea instrumentelor muzicale populare – flu-ier, ocarine – Localitatea Terpezița, județul Dolj, locali-tatea Corbeni- județul Olt și câteva localități din Vâlcea

Meșteșugul confecționării ocarinelor este o tradiție în Terpezița /Dolj, care s-a transmis din tată în fiu.Primele ocarine confecționate în scopul comercializării au fost lucrate pentru câțiva artiști din țară. Ulterior, văzând că produ-sele au căutare, meșterii din comună au participat la mai multe festivaluri de artă populară desfășurate în țară, apoi la expoziții cu vânzare în Germania, America și sud-estul Europei.

Manufacture of popular musical instruments - flute, ocarina - Terpezita - Dolj county, Corbeni - Olt county, and some villages from Valcea county

The craft of making ocarina is a tradition in Terpezita, Dolj countyl, which has been handed down from father to son.The first ocarinas were made for several artists in the country. Then, seeing that products are sought, the craftsmen of the vil-lage participated in many folk art festivals held in the country and, later on expositions and fares in Germany, America and Southeast Europe.

24


52

53 54

25


26


55

27


OVOARE

OLTENEȘTIOLTENIAN CARPETS

56

57

28


58

59

29


Covoare oltenești – Osica de Sus, județul OltBechet și Argetoaia- județul DoljÎn Oltenia, Zona Romanațiului este renumită

pentru confecționarea covoarelor oltenești. Specificul acestor covoare, de aici, din sudul țării, este acela că au un colorit foarte viu în comparație cu covoarele produse în alte zone ale țării.Covoarele se lucrează atât pe războaie de țesut verticale, cât și orizontale, pe care se face mai întâi urzeala, folo-sind drept instrument bătătorul în formă de furculiţă. Se acordă mare atenţie firului de urzeală, acesta repre-zentând „scheletul” oricărei ţesături. Prin urzit, firele de pe mosoare sunt așezate pe o lungime stabilită, care va fi lungimea țesăturii, iar numărul firelor va da lățimea viitoarei țesături. Năvăditul reprezintă stabilirea numă-rului de ițe și ordinea în care acestea sunt ridicate sau coborâte, el fiind similar cu ceea ce astăzi am numi un program care conduce la obținerea unui anumit tip de țesătură. Practic, prin năvădire se înțelege trecerea firelor de urzeală prin ițe. După ce s-a terminat țesutul, se taie firele de urzeală și se trece la finisarea țesăturii. La finisa-re se leagă nodurile firelor de urzeală, se curăță țesătura de impuritățile ascunse ale lânii și se calcă țesătura.Materiile prime utilizate în meșteșugul ţesutului au fost inul, cânepa și lâna, prelucrate în gospodăriile proprii. Fi-rele de urzeală și de bătătură suportau un lung proces de prelucrare. Astfel, pentru realizarea produselor din lână, după tunderea oilor, urmează spălatul lânii, scărmănatul, dărăcitul, pieptănatul prin fusălăi și torsul. Se foloseau în acest scop unelte cunoscute: piepteni, fusălăi, fus, drugă, rășchitor, letcă, vârtelniţă și altele. Astfel pregătită, lâna ia drumul ţesutului. Astăzi se folosește în mod special lâna sau bumbacul. Urzeala trebuie să se potrivească tipului de lână folosit la țesutul covoarelor. După ce s-a făcut ur-zeala se poate trece la lucrul covorului. Se folosesc atât culori naturale cât și din cele chimice. Culorile naturale se obțin din plante: din vrejurile de ar-dei - culoarea verde, din frunzele de nuc - culoarea maro, din frunzele de ceapă - culoarea bej deschis, iar culorile roșu și negru de obicei sunt chimice, pentru că din plante se obțin mai greu.În ierarhia valorilor artei populare ocupă un loc deosebit scoarțele și chilimurile. Ca tip de țesătură scoarța este de veche tradiție fiind piesa decorativă principală de interi-or din zestrea fetelor de țărani. Confecționarea și posesia de scoarțe confereau prestigiu social fetelor cu îndemâ-nare tehnică. Transportarea zestrei la casa ginerului se făcea printr-un adevărat ceremonial, unde fiecare piesă trebuia să fie prezentată comunității. Scoarța oltenească se impune prin motivul vegetal. De obicei, câmpul și chenarul scoarței oltenești sunt

Oltenian Carpets - Osica de Sus - Olt county, Be-chet and Argetoaia - Dolj countyIn Oltenia, the Romanati area is famous for manu-

facturing carpets. Unique to these rugs are its vivid colors, not found in carpets in any other parts of the country.The carpets are made on both vertical and horizontal looms. The first step in making them, is using a beater fork-shaped tool to make the warp. Special attention is given to the warp yarn, the literal skeleton of any carpet.By warping, yarn bobbins are placed in an established length, which is the carpet’s length and the number of threads represents the carpet’s width.”Navaditul” represents determining the number of knives and the order in which they are raised or lowered; it is similar to what we would call today a program that pro-duces a certain type of fabric. Basically, by navadire, warp threads passing through the knives.After the weaving is finished, warp threads are cut.The final stage involves binding the nodes, cleaning hid-den dirt from the wool fabric and ironing. Carpet making materials used were linen, hemp and wool, processed in their own households. Warp and weft yarns bear a long manufacturing process. Thus, to complete wool products, after shearing, wool washing, combing with a special tool and skewering is necessary.The following tools were used in this regard: combs, skew-ers, wheels and many others.Nowadays wool or cotton are most commonly used. The warp must match the type of wool used in carpet weaving. After the warp is finished, work can begin on the carpet.Both natural and chemical colours can be used. Natural colors are obtained from plants: green is obtained from the stalks of green pepper, brown from the leaves of wal-nuts, beige from the leaves of onions and red and black are usually chemicals.In the hierarchy of folk art values, a special is reserved for Kilims and Stelims.As a fabric, Stelims are the main decorative carpets for the peasant girl’s dowry.Manufacture and possession of Stelims were a symbol of prestige skill for the girl in question. Transporting the dowry to the groom’s household was a ceremony at which each and every piece was proudly presented to the com-munity. The Oltenian Stelim has a vegetal pattern and, usually, the frame and interior are covered by bouquets of flowers, leaves and branches (daisies and tulips) hori-zontally displayed. Decorative composition is developed by using figurative (birds, animals and humans) or an-thropomorphic motifs - often women figures in dance or movement through different characters sometimes appear as small components of a real scene.

30


60

61

31


62

32


acoperite cu buchete și ramuri cu frunze și flori (marga-rete, lalele) dispuse orizontal în rânduri dese. Compoziția ornamentală este dezvoltată prin folosi-rea unor motive figurale (animale și oameni) integrate compoziției vegetale. Motivele antropomorfe – figuri de femei adesea în mișcare prinse în horă sau diverse per-sonaje apar uneori ca fiind componentele unei veritabile mici scene. Coloritul scoarțelor este nuanțat și rafinat. Câmpurile, de obicei colorate în bleumarin, vișiniu, azu-riu, verde, cafeniu se remarcă prin strălucirea lor inegala-bilă. În repertoriul ornamental al scoarțelor apar adesea păsări, animale și diferite personaje.Spre deosebire de celelalte țesături, chilimul se caracteri-zează prin anumite particularități atât în ceea ce privește dimensiunile cât mai ales în ceea ce privește ornamentația, forma dreptunghiulară, bine proporționată și cu un de-cor preponderent vegetal și zoomorf având unele motive de import împletite organic cu cele de tradiție autohtonă. Este confecționat dintr-o foaie lată, lucrat în tehnica chi-lim, care permite realizarea unor motive bine conturate. Covorul oltenesc este considerat unul dintre cele mai va-loroase tipuri de scoarță românească. Regăsim simbo-luri și motive care provin din inventarul artei țărănești și brâncovenești, motive a căror semnificație este legată de sensul fundamental al spiritualității românești ca vorbele vieții, calul și călărețul, cocoșul, cucul, cerbul. Coloritul este dat de albastrul ultramarin, verdele pastelat, roșu vișiniu care reprezintă fondul și determină cromatica ornamentelor.

Stelim colours are refined and nuanced. The main back-ground is blue, purple, azure, green, brown and has areas of unequalled brightness.Unlike other fabrics, the kilim is characterized by certain peculiarities both in terms of size and ornamentation. The latter is rectangular, well proportioned, with a mainly vegetable and zoomorphic decoration and a mix between turkish and native motifs. It is made from a wide sheet, worked in carpet technique, which allows well-defined reasons. It is made from a wide sheet, worked in kilim technique, which allows well-defined decorations. The Oltenian Carpet is considered one of the most valu-able types of Romanian bark. Motifs and symbols from peasant art and Brancoveanu style can be identified, sym-bols related to the fundamental meaning of Romanian spirituality such as life words, horse and rider, rooster, cuckoo, deer. They are often of an ultramarine blue, pastel green or cherry red colour that makes up the background and determine ornaments.

64

63

33


65

66

USĂTURIPOPULARE

SEWING, EMBROIDERING

34


67 68 69

70 71 72

73

35


74

36


Confecţionarea (cusutul, brodatul) portului popular oltenesc – Poboru, Cezieni, Icoana, Curtișoara, Priseaca - județul Olt

Grijile femeilor erau în principal hainele și țesăturile din interior. Portul țărănesc avea ca cea mai răspân-dită piesă cămașa. Lungimile ei variază, uneori până ceva mai jos de brâu, alteori până la glezne. Partea de sus a cămășilor este bogat decorată, la femei această decorațiune ajungând să acopere masiv porțiunea de peste umeri.Pe cap femeile purtau basma sau maramă din fir de bo-rangic. Acesta este unul dintre elementele legate de obi-ceiuri, întru-cât un important moment al nunții este acoperirea capului miresei, semn ca a devenit femeie. De acum încolo ea nu mai poate intra în biserică decât cu capul acoperit. Bărbații purtau pe cap căciula cea mai mare parte a anului. Chiar după moarte, erau îngropați cu căciula pe cap, pentru a o purta și in lumea de dincolo.

Manufacturing (sewing, embroidering)Oltenian costumes - Poboru, Cezieni, Icoa-na, Curtisoara, Priseaca - Olt county

A woman’s main household tasks were making clothes and interior fabrics. The long shirt is the most commonly worn piece of peas-ant clothing and varies in length from the ankles to the lower waist.The upper part of the shirt is richly decorated. Men’s shirts featured decorations around the neck and women’s shirts also added decorations on the shoulders, the arms and breast.Women wore head scarfs or veils of silk thread.This tradition draws its roots from covering the girl’s head at weddings, a symbol of becoming a woman.As of now, she may only enter church with her head cov-ered. Men wore fur caps most of the year and, after death, were buried with it.

75

37


OSTUME POPULAREROMÂNEȘTI

ROMANIAN FOLK COSTUMES

76

38


Costume populare – Craiova, Bechet, județul Dolj; Cezieni, județul OltPortul popular atrage atenția prin măiestrie și di-

versitate. Fiecare zonă etnografică a avut un specific în ce privește portul popular, piesele de port fiind mărci de recunoaștere a membrilor comunității, mijloace de apre-ciere a vârstei și a stării sociale.Portul țărănesc avea ca cea mai răspândită piesă, cămașa. Lungimile ei variază, uneori până ceva mai jos de brâu, alteori până la glezne. Partea de sus a cămășilor este bo-gat decorată, la femei această decorațiune ajungând să acopere masiv porțiunea de peste umeri. Pe cap, femei-le purtau basma sau maramă din fir de borangic. Acesta este unul dintre elementele legate de obiceiuri, întrucât un important moment al nunții este acoperirea capului miresei, semn că a devenit femeie. Din acest moment ea nu mai poate intra în biserică decât cu capul acoperit. În timpul ceremoniei nupțiale capetele năframei erau ținute de cei doi miri, semn al veșnicei legături ce se formează între ei. Bărbații purtau căciula pe cap, cea mai mare parte a anului. Chiar după moarte, erau îngropați cu căciula pe cap, pentru a o purta și în lumea de dincolo.Acoperământul de cap, la femei, și cămașa, atât la femei cât și la bărbați au o folosință specială: năframa era fo-losită la nuntă, ca semn al transformării tinerei fete în femeie căsătorită, dar aceeași năframă era pusă în bradul de pe mormântul celui mort necăsătorit. Cămășile purtate în timpul nunții de către mire și mireasă sunt păstrate apoi toată viața, ele fiind și veșmântul lor de înmormântare. În pi-cioare încălțămintea obișnuită era opinca, pusă peste obiele, învelitoare din benzi de țesătură din lână, ce apăra piciorul. Costumele se confecționau atât pentru portul de zi cu zi dar și pentru diverse ocazii: hora, nunta, sărbători. Costumele de zi cu zi erau simple, fără cusături și broderii. Costumul popular de sărbătoare din zona Romanați (județul Olt), purtat de femeie, se compune dintr-o că-mașă, o ie cu poale, care pot face sau nu corp comun; cele două zăvelci sau boscelele, așezate una în faţă, cealaltă în spate, apoi marama pentru acoperitul capului, având diferite moduri de a fi legată, în funcţie de vârstă și con-diţia socială. Cămașa are altiţă cusută cu roșu. Poalele au șabac, sunt frumos cusute, alese în război, de asemenea, de culoare roșie; sunt împodobite cu paiete, dar mult mai puţine faţă de celelalte zone, în care costumul poate fi încărcat și cu mărgele. La costumul de Romanaţi frapea-ză acel roșu, precum și motivele policrome: galben, alb, albastru, verde. Se remarcă, de asemenea, pe zăvelcile de sărbătoare la femei, diferite motive: coarnele berbecului, pomul vieţii, hora, diferite motive zoomorfe, avimorfe, chiar antropomorfe, care au o vechime pierdută în timp.Costumul de bărbat în zona Romanaţi, cel de vară de exemplu, se compune din izmene împodobite cu șabac și colţișori pe margine, croșetaţi în casă, o cămașă cu poale, lungă, peste genunchi. Bărbaţii se încingeau cu un brâu colorat, ales în război, tot de culoare roșie, cu diverse modele. Brâul pentru muncă era mai închis la cu-loare, de regulă negru. Cămașa bărbătească era aleasă în

Folk Costumes - Craiova, Bechet, judetul Dolj; Cezieni, Olt CountyEach ethnographic area had a specific character-

istics in terms of costumes and wearable items, means to identify community members, assess age and social status. Headgear, for women and shirts, for both men and women have special meanings: the veil was used at weddings as a sign of the transformation from girl to woman but the same veil was placed in the pine at the funeral of a single young person. Common footwear for these cultures was a special kind of leather sandals called „opinci” worn over wool foot wraps. There were two large uses for costumes: common costumes for day-to-day use and celebration costumes for special occasions such as marriages, holidays. The common costumes were simple, and featured no stiches or embroidery.The holiday folk costume of the Romanati area (Olt county) worn by women consisted of: a long shirt, two special embroided fabrics („zavelci” or „boscele”) knit from the waist down both in front and on the back of the shirt and the veil which was stitched differently depend-ing on age and wealth. The shirt was decorated with a red woven pattern around the neck sleeves. The two special fabrics mentioned above are masterfully loomed in a red pattern. Other colours used in the making of this fab-ric are yellow, white, blue and green. The decorating pat-terns have symbolistic value for Romanian history such as ram horns, the tree of life, the dance. The summer male costume from the Romanati area is composed of special tight pants (called „izmene”) embroided and knitted, o long, over the knee shirt. Around the waist the men wore a special belt named „brau”, also loomed in red patterns. The usual belt for working was decorated in black. As for headgear, a straw hat was worn by men. The winter male suit included a rough pair of pants named „itari”, homemade from thick wool and adorned with chenille, a cape named Shuba - very thick and decorated with blue chenille on the sleeves and, in some cases, a hood (in-fluences from Boian -Olt county).All these traditional items were painstakingly and skill-fully worked by women in ancient looms. Shirts, pants and the veils were woven from silk threads.In the Cezieni common of Olt County, people still cel-ebrate the holiday of the „ie”(the traditional women shirt mentioned above) every year around St. Elijah. This holi-day feast dates from the time of Princess Brancoveanu, who had a mansion in the village Cezieni.Princess Brancoveanu gathered all the orphan girls from the village at the manor during World War II and gave them work. It offered girls the necessary materials to make such a shirt. To encourage them to finish work on the shirts, the Princess organized a village dance the first tuesday after Easter every year. She offered prizes to eve-ry girl who finished a shirt during winter. This custom has survived to this day.The „calusar suit” was and still is worn at the „calus” dance, whose origin is related to Roman military dances and wars. This dance is dynamic, passionate and repre-sents a symbol for fighting off evil spirits and protecting

39


77

78

79

40


război, cu șabace, mai puţin împodobită decât o cămașă de femeie. Alt accesoriu este pălăria din paie.Costumul de iarnă includea acei pantaloni de dimie sau abă, iţarii, confecţionaţi din lână foarte groasă, împodo-biţi cu găitane. Nu poate lipsi șuba, foarte groasă și deco-rată cu găitane bleumarin pe la mâneci, iar în unele zone avea și glugă, o influenţă din zona Boianului (județul Olt). Toate aceste articole tradiţionale erau lucrate cu migală și pricepere de femei, la străvechile războaie de ţesut. Iile, cămășile, izmenele și maramele se ţeseau din borangic, motivele fiind alese pe rosturi, în război.Deși tradiția portului și realizării costumului popular este pe cale de dispariție, sunt zone în care se încearcă păstrarea și reînvierea meșteșugului confecționării de costume populare.

80 81

the community. The Pentecost is the only occasion when the „calus” is danced. The „calusar” suit strongly resembles Roman military war suits. The hat is made out of different fabrics and adorned with fringes and ribbons represent-ing a roman soldier’s headgear. A special decorated stick replaces the roman legionnaire’s short sword. The shirt and skirt are decorated with red threaded patterns (red symbol-izing the power to ward off evil spirits). A system of belts cover the shirt: 2 diagonal red/black belts form Xs on the back and front of the chest and a third belt is tied around the waist. This system of belts symbolizes the roman breast-plate. The lower part of the costume is made up of leggings and greaves. Foot wraps and „opinci” replace the tradition-al roman sandals. They are adorned with spurs and bells. During the dance the spurs and bells make specific sounds meant to banish evil spirits and dispel negative energy.

41


82

83

84

42


85 86

Costumul de călușar – Întru-cât se crede că originea obiceiului se afla în dansurile și războaiele militare romane, călușul este un dans, dinamic, ce implică forță dar și pasiune, cu ajutorul căruia membrii formației se luptă cu spiritele rele încercând să asigure protecție întregii comunități. Costumul purtat de călușari pe perioada Rusaliilor se aseamănă fizic dar și simbolic cu costumul de lupta al soldaților romani din războaie, astfel: pălăria este confecționată din stofă și împodobită cu ciucurași și panglici, reprezentând coiful soldatului luptător; bățul reliefează sabia cu care aceștia luptau și se apărau; cămașa și fusta cusută cu arnici roșu (încă din timpuri vechi și necunoscute, roșu este culoarea puterii prin care se alungă spiritele rele, aduc belșugul și bunăstarea); brâu (bete sau diagonala) - călușarul poartă deasupra cămășii, atât pe față cât și pe spate, un “X” format din aceste bete, fapt ce simbolizează scutul și ideea de apărare; pantaloni și jampieri; pantofi – opinci prevăzute cu pinteni- acesta este totodată și obiectul care are una din cele mai mari puteri carmice, favorabile, întrucât sunetul lăsat de ciocnirea opincilor dotate cu pinteni sperie și îndepărtează orice energie și spirit negativ.

43


COANEICONS

87

88


Icoane pe lemn și sticlă, pictura populară pe lemn și sticlă – Craiova,județul Dolj; Corbu, Slatina județul Olt

Conform datelor deținute de Muzeul Olteniei, există informaţii că meșterii iconari din Transilvania treceau munţii pentru a-și vinde icoanele în Oltenia și, de foarte multe ori, campestau în mănăstirile din nordul provinci-ei. Icoanele pe lemn datează, din secolul al XVIII și, mai ales, din sec. al XIX-lea. Majoritatea icoanelor pe lemn exprimă pictura ţărănească în relaţie directă cu icono-grafia bisericilor din secolele al XVIII lea și al XIX-lea.De-a lungul anilor, și mai cu seamă în ultimul secol, meșteșugurile tradiționale au fost supuse unei serii de

Wood and glass icons and folk paintings - Craiova (Dolj county) and Corbu, Slatina (Olt county)

According to data held by the Museum of Oltenia, craftsmen icon painters of Transylvania crossed over the mountain to sell their crafts in Oltenia and, often stayed in monasteries in northern Oltenia. Wood icons date back from the eighteenth and nineteenth century. Most of these icons express the direct relation between peasant paintings and the iconography of eighteenth and nineteenth century churches.Over the years, and especially in the last century, tradi-tional crafts have undergone a series of changes, and the

89

45


schimbări, iar numărul meșteșugarilor a scăzut în mod alarmant. Despre unele meșteșuguri se poate vorbi doar la trecut, altele sunt în stare latentă. Pictura populară constituie unul dintre cele mai importante capitole din vechea artă românească. Tradiția bizantină, datorată circulației pictorilor - zugravi de biserici pe cele două versante ale Carpaților și utilizării izvoadelor și manu-alelor de pictură a dăinuit până la jumătatea secolului al XIX-lea.

90 91

92

number of craftsmen has decreased alarmingly.Folk painting is one of the most important chapters of the old Romanian art. The Byzantine tradition, due to the movement of folk artists - church painters on the two sides of the Carpathians - and use of painting textbooks and historical testimonies, lasted until the mid nine-teenth century. Icon painting is, alongside murals, an im-portant branch of folk painting and was done on wood, canvas, metal or glass, with the purpose of adorning

46


67

93

47


Pictura icoanelor e, alături de cea murală, o ramură im-portantă a picturii populare.Zugrăvirea icoanelor se făcea pe lemn, pânză, metal sau pe sticlă, în scopul împodobirii caselor țărănești și intri-gă prin utilizarea de elemente folclorice.Pictura pe sticlă este o îndeletnicire destul de târzie, comparativ cu icoanele zugrăvite pe lemn și pânză (pra-pori). În casele țărănești, icoanele pe sticlă erau așezate alături de ștergare, cuiere cu blide, ulcioare etc., obiecte decorative ce se armonizau, dând interiorului o unitate compozițională.Icoanele – inițial obiecte de cult (cu atribute protectoare și vindecătoare), îmbogățite cu valențe artistice, actual-mente sunt privite și ca obiecte de artă care se integrea-ză perfect sensibilității moderne. Din aceeași categorie, a obiectelor populare cu conotație religioasă, care sunt considerate în zilele noastre „arta decorativa”, fac parte: pristolnicele, crucile de mâna și troițele.

94

houses. Its defining feature is the folk element of life.Painting on glass is a very late occupation, compared with icons painted on wood and cloth (banners). In peasant houses, glass icons were placed on towels, near pegs with dishes and pots.

95

48


97

96

98

99

49


ĂȘTIPOPULARE

FOLK MASKS

100

50


101

102

51


Măști populare - Osica, Drăgănești Olt - județul Olt și câteva localități din VâlceaMăiestria cu care sunt confecționate măștile

justifică existența unui adevărat meștesug, ce presupune calități deosebite pentru cel care îl practică: imaginație, talent, îndemânare, și un deosebit simț al umorului. Pentru confecționarea măștilor se folosește o gamă largă de materiale: materiale textile, piele și blană de animale, fasole, lână, pene de păsări, mărgele, nasturi, câlți de câ-nepă, etc. În compunerea lor intră de asemenea bucăţi de metal sub formă de plăci sau cercuri, sfoară groasă colo-rată, pene de păsări, câlţi de cânepă, păr de cal sau porc, carton colorat, mărgele, nasturi, bucăţi de sticlă, boabe de fasole, coarne de animal, oglinzi etc. Deseori în con-strucţia măștilor se folosesc resturi de obiecte altădată utile: doage de cofe, funduri de putini. Cele mai utilizate unelte pentru confecționarea măștilor sunt cuțitul, scoa-ba, foarfeca, ciocanul, tesla, sfredelul, cleștele.Un adevărat depozit de obiceiuri și simboluri străvechi, măștile aveau la început un rol ritualic. Prin jocurile cu măști oamenii au dorit să influenţeze benefic destinul, să-și asigure bunăstarea, să alunge spiritele rele sau să ca-pete bunăvoinţa spiritelor lumii de dincolo.Personaje din mitologia populară și din folclor sunt pre-zentate și ele în această lume fantastică ce se dezlănţuie cu tăria unui ritual la anumite date ale anului, în miezul iernii de Crăciun și Anul Nou, în preajma solstiţiului de vară, de Rusalii, sau cu prilejul unor evenimente memorabile din devenirea individului și a colectivităţii, cum ar fi nunta și moartea. Măștile se folosesc în cadrul unor ritualuri ale fertilității, ale chemării ploii, vânătorii sau în dansuri ri-tualice. Doar bărbații sunt cei care se maschează și este interzisă divulgarea numelui celui mascat, obiceiuri de-rivate probabil din străvechile ritualuri de inițiere. Vatra satului este scena pe care se desfășoară jocurile populare cu măști, spectatorii fiind membrii colectivității. Măștile au reprezentări antropomorfe și zoomorfe și în-truchipează chipul omului în diferite ipostaze (fericire, tristeţe, tinereţe, bătrâneţe). Regăsim astfel, măști de moș, babă, ţigan, uncheși, bădărani, ţapi, draci, etc.Unele din cele mai interesante urme, prin varietatea și expresivitatea lor, se află în România răspândite în toa-te provinciile istorice: Moldova, Transilvania, Oltenia, Muntenia, Dobrogea.

Folk masks - Osica, Drăgănești Olt - Olt county and some villages fromValcea countyThe Craftsmanship with which masks are made

justifies the existence of a true set of skills required for those who practice it: imagination, talent, skill, and a great sense of humor.Mask-making requires a wide range of materials: textiles, leather and fur, beans, wool, bird feathers, beads, buttons, hemp tow, metal slabs or circles, thick colored rope, horse or pig hair, colored cardboards, pieces of glass, animal horns, mirrors. Often masks also contain debris of once useful objects: coffee staves, little bottoms. The most com-monly used tools in mask-making are: knives, clamps, scissors, hammers, adzes, drills and pliers. A true reposi-tory of customs and ancient symbols, masks initially had a ritual role. This ritualistic mask dance symbolizes life, man’s wish to beneficially influence destiny, to ensure the welfare of the household, to drive away evil spirits or to gain the favor of spirits of the underworld.Popular mythological and folk figures are also presented in this fantasy world that is celebrated on certain dates of the year, in midwinter, Christmas and New Year’s Eve, around the summer solstice, the Pentecost, or on special occasions such as wedding and death. Masks are used in rituals of fertility, rain calling, hunting or dances. Only men are allowed to weak masks and the disclosure of one’s name is forbidden -probably derived from ancient customs, rituals of initiation. The center of the village is the scene that unfolds popular games with masks. The masks have anthropomorphic and zoomorphic rep-resentations and embody the image of man in different situations (happiness, sadness, youth, old age). Identi-fiable masks include the old man, the old woman, the gypsy, the uncle, the oaf, goats, demons and so forth.

104

103

52


105

53


OJOCĂRIE

106

107

SHEEPSKIN WINTERCOAT CRAFTING

54


108

55


Cojocărie - Vădastra, județul OltTradiția cojocăritului în județul Olt, deși începută în Vădastra, s-a practicat intens la Corabia, oraș

circulat în vremuri, unde exista un singur meșter care lucra cu ucenici din diverse părți ale județului, care mai apoi duceau meșteșugul în satele de unde veneau. Lâna de oaie trece prin mai multe procedee înainte de a putea fi folosită pentru a croi din ea cojoacele și pieptarele, și se prelucrează de obicei pe toată durata verii. Pielea tre-buie curățată de lână și argăsită, iar materialul care rămâne pentru croială se numește iră. Argăsitul sau tăbăcitul pie-ilor de oaie avea rolul de a le face trainince, impermeabi-le și flexibile. Operaţiunea constă în acoperirea pe partea jupuită cu un amestec de tărâţe de grâu, chișleac sau zer și sare, după care se rulează și se așează într-un ciubăr, la cald, unde sunt lăsate să dospească aproximativ o săptă-mână. Urmează spălatul, uscatul la umbră și apoi trasul cu cârligul, după care urmează înălbitul, utilizându-se nalba – sort de ipsos – împrăștiată pe toată suprafaţa și apoi ra-derea cu ajutorul unei rașpe speciale, de obicei confecţio-nată dintr-un capăt de coasă fixată într-un mâner de lemn.Fiecare cojocar avea propriile sale reţete de prelucrare, care constituiau un obicei de familie, cât și propriile mo-mente pe care le considera optime pentru prelucrarea ul-terioară, care erau destăinuite doar membrilor familiei, cojocarii de obicei, neprimind ucenici, practica din urmă fiind specifică doar atelierelor orășenești.

Sheepskin Wintercoat Crafting - Vadastra- Olt CountySheepskin wintercoat crafting is a tradition in Olt

county. Although the tradition originally began at Va-dastra, it was also practiced at Corabia by a craftsman and his many apprentices, apprentices who spread the tradition in their own villages. Wool sheep goes through several processes before it can be used to make coats and doublets, and is usually pro-cessed during the summer.The skin should be cleaned and tanned in order to be used, and the obtained material is called an „ira”.Tanning sheepskin makes it resistant, waterproof and flexible. This transformation consists of: skinning the sheep, coating the skinned part of the fur with a mixture of wheat bran, whey and salt, rolling and depositing it in a tall kit for a duration of a full week to soften.The sheepskin is then washed, dried (in an area avoiding sunlight), stretched, bleached using mallows spread over its surface. Each craftsman had his own recipe for this skinning pro-cess, which usually was a family custom.This process was passed down from generation to gener-ation and no divulged outside the family. The craftsman never took on apprentices outside the family.The craftsmen process sheepskin, goatskin, ramskin into objects and clothing for festive ocassions: „fuspelţuri” -

109 110 111

56


112

57


Cojocarii prelucrau și mai prelucrează, pieile de oaie, de miel, dar și de berbec și confecționau obiecte de port săr-bătoresc, fuspelţuri – cergi sau plocăzi căptușite cu blană, folosite ca învelitori sau ca așternut, bondiţe sau pieptare, cușme, căciuli, brâie.Bondiţa sau pieptarul, cum i se mai spune în zona Olteniei, se regăsește în numeroase forme, rămânând piesa reprezentati-vă a portului popular de zi cu zi, putând fi purtată chiar și sub cojoc, în toate anotimpurile anului. Pieptarul este un obiect de îmbrăcăminte fără mâneci, un cojocel scurt din blană de oaie care acoperă partea superioară a corpului. Pieptarele se foloseau în special pentru a ține de cald dar aveau și câteva elemente artizanale și puteau fi purtate și la sărbători. Piepta-rul se croiește pe iră. Se croiesc patru părți: doi piepți și două bucăți pentru spate. Cele patru părți se lucrează separat – se decorează -, după care se asamblează. Apoi se pune zăgăra-ua (o margine-contur de culoare neagră, din lână). La sfârșit se pune pe interior piele cu lână, ca să fie călduroasă, și se încheie. Pieptarele bărbătești se încheie pe partea stângă, pe lateral. Primul trasament care se face pe iră – și care va fi apoi cusut cu ață verde – se numește ,,drumul robilor’’. Apoi se cos buline de culoare roșie care se numesc ,,stele’’. După buline se cos rozete (cercuri zimțate, stilizate), care reprezintă razele soarelui. Restul spațiului se umple cu cusături (flori ale gră-dinii și ale câmpului). Aceleași cusături se fac și pe pieptarele femeiești și pe cele bărbătești. În vremuri, pieptarele făceau parte din zestrea fetelor mai ales. Pieptarele erau foarte scumpe – la târg, oamenii dădeau un car de grâu ca să poți lua lâna din care să faci un pieptar.

fur blankets and sheets, fur coats, fur caps and belts. The bodice or „Bondita”, as it is called in Oltenia, has many forms and is the representative piece of day-to-day folk clothing. It can be worn under waistcoat regardless of season.The „Bondita” is a sleeveless sheepskin waistcoat that as-sures body warmth in both day-to-day activities as well as holidays or festivals.Over time, these breastplates, for lack of a better word, have been decorated in various patterns. This bodice is tailored from four pieces of „ira” - two for the back and two for the front. The four pieces are each decorated separately and then sewn together.The first step of decorating an „ira” was sewing a green threaded pattern called „the road of slaves” into the ma-terial. Red threaded circles -called Stars - are then sewn parallel to the mentioned pattern.After the Stars are finished, rosettes in the shape of the sunrise are sewn. The remaining space is decorated with small sewn flowers. The same decorations are made onto both female and male versions of the bodice. After being sewn, it is hemmed using a piece of black wool named „zagarea”. Lastly, wool is stitched to the insides.The male version of this bodice is closed using buttons positioned on the lower left part of the torso. Bodices were part of a girl’s dowry, were very expensive and were often worth as much as a cart of grain.

113

58


114

59


EST DEPĂMÂNT

115

116EARTH OVENS


Țest de pământ – comuna Milcov, județul OltȚestele de pământ sunt specifice județului Olt și datează încă din vremea stăpânirii romane.

Dintre toate sistemele folosite pentru copt pâinea în județul Olt însă, cel mai vechi este țestul.Țestul se confecționa la începutul secolului trecut într-o at-mosferă plină de multe credințe magice. Erau anumite zile, imediat după Paște, când grupuri de femei se adunau la un loc și după un minuțios sistem de practici, călcau și mo-delau țesturi de pământ. Bătrânii își amintesc că țesturile se făceau la sărbătoarea Ropotinului. În majoritatea satelor sărbătoarea Ropotinului se ținea a treia marți după Paște. Sunt și sate în care aceste sărbători se țineau trei marți, trei joi și trei sâmbete după Paște, ori numai joile după Paște. În credințele poporului, aceste zile erau adevărate sărbători în care, „dacă sunt serbate atunci nu bate piatra sau gheața, adică grindina, pometurile și semănăturile”. Țestul se lucrează de femei, adunate în grupuri de 3 – 5 persoane. Se folosesc 5,6 saci de pământ, un sac de humă și un sac de balegă de cal și câteodată și câlți. Se amestecă pământul, huma, balega de cal si câlții, se udă și se lasă peste noapte învelit. A doua zi amestecul se bate, se sapă, se mai udă cu apă și se frământă cu picioarele de nouă ori.Lutul astfel pregătit se împarte în „guguloaie” și se mode-lează cu mâna pe un mușuroi de paie și frunze, în forma unui clopot așezat cu gura în jos. Tehnica de confecţio-nare a ţestului este similară cu cea a ceramicii primitive,

Earth ovens - Milcov commune, Olt countyEarth ovens - called „test” - are specific to Olt county and date back to the early years of the Ro-

man occupation and is the oldest bread baking system in Romania.At the beginning of the 20th century the „test” was a mys-tic symbol for life and spirituality in a small community and they were only built on certain dates. Village elders remember these ovens being built during the Ropotin celebration. In most villages this holiday is celebrated on the third Tuesday after Easter, but some villages celebrat-ed this event every three Tuesdays, Thursdays and Sat-urdays after Easter. The days when „test” were built were also occasions for special holidays and rituals - mainly rituals for good weather.These ovens were built by women in groups of three to five. Five sacks of dirt, one sack of loam, one sack of horse dung and tow were mixed together and soaked. The fol-lowing day, the mixture is watered, spaded, battered and knead nine times using the feet.The clay obtained is then made into small balls and spread over a leaf and straw hillock in the form of a bell. The technique of making this oven is similar to primitive

117

61


modelată cu mâna și lăsată să se usuce la soare. La partea superioară a clopotului se fac două orificii, prin care se introduce „fierul țestului”, cu ajutorul căruia se agață de lanțul coșului când se pregătește pentru copt. Prima dată când se pune la foc țestul, se pun cărămizi de o parte și de alta a lui ca să nu se aburească și să nu se rupă.În județul Olt, în comunele Fărcașele și Milcov se con-fecţionează și în prezent ţesturi din pământ, acest lucru fiind un apanaj în exclusivitate al femeilor. Faptul că doar femeile fac ţesturi, cel mai probabil este urmarea unor implicaţii de natură magico–religioasă, care au persistat în decursul timpului.

pottery and, upon completion, the oven is left to dry in the sun. Two holes are made in the upper part of the bell, through which an iron rod was inserted. The rod was hanged by an iron chain in the kitchen.The first time the oven is used, bricks are laid out on the sides, so that the oven does not brake.In the communes of Farcasele and Milcov such ovens are still made by women every year. The fact that only wom-en make such ovens is related to the mythic and religious symbolism of fertility.

118

62


119

63


RELUCRAREA FIERULUI

120

IRON WORKING

64


Prelucrarea fierului – Brâncoveni, Drăgănești Olt, județul OltAteliere de fierărit mai existau în prima jumătate a

secolului XX în fiecare comunitate rurală, deservind so-licitări locale, adică producerea de instrumente agricole sau repararea lor, producerea de instrumente de tăiere sau despicare a lemnului, de accesorii necesare în con-struirea caselor, de potcoave pentru vite etc. Ele erau in-dispensabile comunităţilor.Arhitectura unui asemenea atelier ţinea de posibilităţile proprietarului. Recuzita unei fierarii cuprindea în pri-mul rând cuptoare de încălzit fierul ce trebuia bătut. Se ardeau, ca și la topitoriile fierului cărbunii obţinuţi de la bocșerii, iar focul era întreţinut cu ajutorul foalelor făcu-te din piele, acţionate de obicei prin presiune, cu piciorul. Dincolo de cuptor, activitatea în atelier se derula în ju-rul nicovalei sau ileului cum îi spuneau în zonă, una sau două în fiecare atelier, pe care era bătut fierul încălzit, înmuiat pentru obţinerea piesei dorite. Baterea se făcea cu ciocane speciale, în frunte cu barosul, iar manipularea lui se făcea cu ajutorul cleștilor, și ele diverse: „cleștele cu tureac mare” (cu mânere lungi), cu care se lucra când unealta era în foc; „cleștele cu colţ”, „cleștele cu tureac mic”, cleștele pentru reparat barostul”. Dintre instrumen-tele specifice acestui meștesug, mai erau și tăietoarea pentru fier, „șutăul”, un recipient cu apă, troc, pentru ră-cirea fierului lucrat în vederea călirii lui. Transmiterea meșteșugului se făcea de obicei de la tată la fiu, dar și prin angajare de ucenic.În fierării se realizau cu precădere unelte agricole pre-cum: sape, hârleţe, seceri, coase. Sapele erau și ele de di-ferite categorii, ele având formele în funcţie de utilizarea lor. Astfel, sapa ascuţită pentru pământul mai tare, sapa rotundă pentru pământul mai afânat, târsa pentru so-lurile mai pietroase sau pentru curăţirea terenurilor de târși, respectiv spini. Sapele și secerile erau făcute în serii mari pentru că erau absolut necesare muncilor agricole. Coasele vin mai târziu în repertoriul de instrumente al fierăriilor, pentru că, se știe, iniţial cerealele se tăiau cu secera, ca și porumbul, de unde și tăierea cerealelor se numea secerat, nu cosit ca la fâneţe. De asemenea, re-alizarea coaselor era mai pretenţioasă, puţini fierari se încumetau la ea.Fierarii asigurau însă și feroneria necesară pentru con-struirea carelor și cociilor. Confecţionate din lemn, aces-te mijloace de transport aveau foarte multe întărituri, piese de legătură etc. din fier, începând cu resteiele și cu-iul de la jug, care puteau fi însă și de lemn, și continuând cu armăturile ce se aplicau pe loitre, pe șiregle, pe leuci, cuiele ce legau ruda de car, dricul din faţă cu cel din spa-te, rafurile de pe roţi, lanţurile ce legau șireglele sau erau folosite la împiedicatul carului pe povârnișuri abrupte.

Iron Working - Brâncoveni, Drăgănești Olt, Olt countyBlacksmithing workshops were still used in the first

half of the twentieth century in rural communities and produced agricultural tools, woodcutting and splitting tools, construction tools and horseshoes crucial to the community’s needs. The size of the workshop depends on the wealth of the owner. The heart of the workshop was the forge, where iron was heated to a point where it could be given shape. Coal was used in the forge and bellows maintained the fire. Every workshop included an anvil called „ileu” used for shaping iron. Shaping the iron was done using a sledgehammer.Smiths handled the iron differently in each phase of the process: large tongs for heating the iron, pliers, small tongs and a special kind of pliers used for repairing the sledgehammer. Other tools necessary in a forge were the whetstone and a bucket or keg of water for cooling the iron. The craft was usually handed down from father to son, but taking on apprentices was not uncommon. Answering to the needs of the village, blacksmiths were often tasked with making large quantities of agricultural tools such as sickles, scythes and spades.Spades came in different shapes depending on their use: sharp spades for rough land, round spades for soft land and pickaxes for rocky land or clearing thorns. Sickles were initially used for harvesting cereals but, in time, some blacksmiths began producing the sickle’s more use-ful cousin, the scythe.Blacksmiths also supplied the necessary iron compo-nents for carts and carriages including nails, rebars for the side of the cart, the iron parts of the wheel, chains and others.Smiths were also tasked with supplying carpenters and woodcutters with their tools: peaveys, single bit axes, double bit axes, pickeroons, pickaxes.Peaveys were used for moving logs, double bit axes to hew the wood, single bit axes for cutting small pieces of wood and pickeroons for making holes.Blacksmiths engraved their mark on both agricultural and carpentry tools. In any fare, a blacksmith’s mark was viewed as a certificate of warranty for the item on which it was engraved. There is a Folk Village Museum in Fagetelu commune of Olt county where traditional blacksmithing tools can be found on display.


Importante erau, dintre uneltele realizate de fierari, și cele pentru practicarea unor meșteșuguri, în special pentru lucrul cu lemnul. Printre ele: ţapinele, securile, șpranţul, bărzile, teslele, târnăcoapele. Ţapinele erau folosite în exploa-tările forestiere pentru manipularea buștenilor, securile mari cu coadă lungă (șpranţuri) pentru cioplirea, finisarea grinzilor mari de lemn, bărzile cu coadă scurtă, de obicei curbată, tot pentru cioplit, teslele pentru scobirea lemnului pentru torace, dălţi speciale, sfredele. Atât instrumentarul agricol cât mai ales instrumentarul din dulgherit era fru-mos decorat de meșteri, prin ștanţare, cu o serie de semne ce reprezentau de fapt și marca de meșter. În orice târg semnul de meșter era o garanţie pentru cumpărătorul care mai folosise unelte cu semnul meșterului respectiv. In județul Olt, în comuna Făgețelu, există un Muzeu al Satului care păstrează obiecte de meșteșug tradițional, printre care și obiecte specifice meșteșugului fierăriei.

121

66


122

67


MPLETITURI VEGETALE

123

124

PLANT WEAVINGS


Împletituri vegetale /prelucrarea artistică a papurei - obiecte decorative, de uz casnic, jucării - Băilești - județul Dolj; Călui - județul Olt

Meșteșugul împletitului, în special din paie, ca și toate meșteșugurile din fibre naturale de altfel, este cunoscut încă din antichitate.

În ziua de azi meșterii care mai practică meșteșugul împletitului confecționează diverse obiecte decorative, obiecte de uz casnic sau jucării din paie de secară, ovăz, orz sau grâu, acestea fiind materiale 100% naturale. Deși numărul practicanților este tot mai mic, cei care împletesc fac acest lucru atât pentru supraviețuire ca modalitate de existență cât și datorită acțiunii poziti-ve a paielor prin proprietățile lor curative, demonstra-tă și de specialiști sau chiar a practicării propriu-zise a meșteșugului. Alun - Împletitul din nuiele de alun sau răchită este cu-noscut din cele mai vechi timpuri. Dacă cele mai groase nuiele erau folosite pentru coșuri de porumb sau garduri în jurul curților, din nuielele mai subțiri se făceau coșuri

Plant weavings / artistic processing of reeds - dec-orative and household objects, toys - Bailesti, Dolj county; Calui - Olt county

The art of weaving, especially straw, like all other crafts from natural fibers, has been known since antiquity.Nowadays’ craftsmen who still practice the art of weav-ing, only make decorative, household objects and toys from natural materials such as straw, oats, barley or wheat. The few left knitters only practice their craft as a way of life and of strengthening their health through the curative properties of these plants.Weaving hazel tree twigs or willow switches into wicker has been practiced since the beginning of time.Thicker pieces of wicker were used to make corn baskets and fences and the thin pieces were used in the produc-tion of fruit baskets. Weaving these baskets was handled by the women, as it requires great patience and attention to detail. There are several stages to this process, the first of which involves obtaining the necessary raw materials from hazelnut or spruce trees.

125 126

69


pentru căratul fructelor sau a strugurilor. De împletitul coșurilor se ocupă mai mult femeile deoarece se cere migală iar întreaga operațiune necesită parcurgerea mai multor etape. Într-o primă fază se procură materia primă care poate fi alunul sau molidul după caz. După ce se fierb nuielele pentru o elasticitate și o rezistență mai mare, se despică cu un obiect tăios și se împletesc. Pănușa - Împletiturile din pănușă sunt răspândite mai mult în Transilvania, dar există și în celelalte zone ale țării. Pănușa, adică foaia ce învelește știuletele de porumb, este folosită pentru diverse obiecte decorative sau de uz casnic cum ar fi: flori, linguri, genți și poșete, perne pentru scaune etc. Procedeul de împletire a pănușei se aseamănă cu cel de împletire a papurei. Împletit propriu-zis este firul rezultat prin răsucirea foilor de porumb. Acestea se alipesc, apoi se introduce foaia următoare cu fața subțire înainte, după care se continuă răsucirea. Răsucirea se face spre partea stângă, iar împletirea spre dreapta. Produsul final poate fi ornamentat după cum dorește fiecare meșter. Elementele decorative sunt lucrate separat și aplicate la final pe coșuri, poșete sau genți. Papura - Folosită la obiecte a căror uzură și umiditate este mare, papura a fost din cele mai vechi timpuri considerată un material solid și ușor de găsit în apropierea așezărilor omenești cum ar fi bălți sau iazuri. Ea poate fi utilizată atât la confecționarea de obiecte de gospodărie cât și pentru realizarea de decorațiuni. În prezent se utilizează 3 metode de împletire a obiectelor din papură. Cea mai cunoscută modalitate este împletitul după calapod. Prima dată se face un model din lemn al obiectului care trebuie realizat. Procesul începe de la baza calapodului folosind unul, două sau chiar trei fire răsucite de papură sau fire separate, de o calitate mai bună. Se fac prin metoda calapodului tăvițe, pălării, coșuri sau coșulete și „țesături” pentru îmbrăcarea buteliilor de sticlă sau a damingenelor atât pentru protecție cât și pentru un aspect plăcut. O altă metodă este împletitul papurei prin utilizarea războiului vertical de țesut. Se confecționează în acest sens rogo-jinele la care urzeala poate fi din fire de papură răsucită, din cânepă sau liber de tei. Bătătura însă trebuie să fie întot-deauna din fire de papură. Sacoșele pentru piață se pot realiza prin această metodă. A treia metodă este confecționarea articolelor folosind o bandă împletită din trei fire de papură. Se pot realiza ștergători, diverse suporturi de formă ovală, rotundă sau pătrată. Banda obținută se coase utilizând tot fire de papură. Prin această metodă pot fi confecționate chiar și obiecte de încălțăminte tradițională. Pai - Meșteșugul este realizat de femeile pricepute deoarece presupune îndemânare, migală și un dezvoltat simț al esteticului. Paiele, fragile pe de o parte dar și extrem de rigide, împletite respectând anumite reguli, sunt recoltate în lunile iulie – august când cerealele ajung la maturitate și la nuanța de un alb – gălbui. Pentru a obține lungimea maximă ele se taie de la nivelul pământului după care se expun la soare cel mult două zile ca să aibă o culoare uniformă. Paiul se taie de la noduri și i se scoate învelișul deoarece este folosit doar miezul. În final se obțin cam 7-8 categorii din paiele prelucrate, pentru fiecare găsindu-se diverse întrebuințări. După ce au fost tăiate și curățate se umezesc în vase cu apă pe toată lungimea lor. Astfel pregătite, paiele sunt utilizate la împletitul pălăriilor de lucru sau de sărbătoare.

127

70

ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIAANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

128

129


130

131

The third method involves using a rush ribbon (made from three rush thread) to create doormats, various round or square supports and traditional footwear. The craft of straw weaving involves painstaking efforts, great patience, attention to detail and aesthetic sense.Straws make good material for weaving if harvested dur-ing July and August when they reach maturity.The white-yellow colour indicates that they are now rig-id and fragile and can be easily used in wicker weaving. The straw is cut at the base to ensure maximum length and then left out in the sun for two days to blend colour. Upon cutting the straws, the outer layer is trimmed and discarded and the core of the straw is sunk in water. Af-ter drying, the straw is woven into common or festive hats.

72


132

The wicker wands were boiled until becoming elastic and sturdy and then split in two and woven together.Corn husk leaf weaving is widespread in Transylvania but is also common in the south of the country. Corn leaves are used in the making of various decorative objects such as flowers, spoons, purses, handbags and chair pillows. Weaving corn leaves is similar to weaving rushes. Through the twisting of corn leaves a weaving thread is obtained. The corn leaves are bound together, then the next leaf is added with the thin side up and the twisting continues. The twisting is done on the left side and the weaving on the right side. Decorative elements are prepared beforehand and then added to the final product, depending on craftsman preference.Rush - Used for objects whose wear and humidity is high, rush was always considered a solid and easily obtainable material. It can be used both in the making of household objects and decorations. Currently, three main techniques for rush weaving exist, the most common among them being pattern weaving. Initially a wooden model of the desired object is crafted. Starting from the base of this model, one, two or even three rush threads are woven together upward. Trays, hats, baskets and bottle covers are made in this way.Another method involves vertically looming the rush. Mattings and market baskets are made in using this technique.

73


RTA LEMNULUI

133

WOOD ART

74


134

135 136

75


Arta lemnului, cioplitul în lemn și os - lăzi de zestre, furci de tors, linguri, ploște, casete, bâte ciobănești, codriște de bici, troiţele, obiectele gospodărești –

localitățile Craiova - județul Dolj; Câmpia Boianului, Cor-bu, Iancu Jianu - județul OltCreator al unei arte de o mare bogăție și originalitate, po-porul român a făurit valori artistice pline de fantezie în domeniul sculpturii lemnului. Cu unelte simple ca secu-rea, ferăstrăul, tesla, horjul, scoaba, cuțitul, dalta, compa-sul, potricala, ghinul, tiparul de pirogravat au fost create de-a lungul timpului forme și figuri diferite de la o zonă la alta a țării dar unite toate pe pământ românesc.Experiența milenară în arta lemnului a învățat meșterii întrebuințarea adecvată a fiecărei esențe lemnoase: bra-dul și stejarul – la construcții; fagul – pentru lăzi de zes-tre; cornul și alunul – pentru bâte ciobănești și codiriști de bici; frasinul – pentru cadre de uși și ferestre; paltinul și teiul – pentru furci de tors, linguri, ploște și casete. Meșteșugarii români au simțit întotdeauna nevoia să înfrumusețeze obiectele produse de ei. În arta româneas-că a prelucrării lemnului, stilul ornamental predominant este cel geometric, dar în decorul obiectelor din lemn sunt

Wood and bone carving, dowry chests, pitch-forks, spoons, flasks, caskets, bats, whip handles, traditional wooden crosses -

Craiova, Dolj county; Campia Boianului, Corbu, Ian-cu Jianu - Olt countyWood carving and engraving has been practiced in Olte-nia for hundreds of years.The tools used for wood processing are: axes, saws, wood chisels, claw hammers, mallets, rasps, awls, gimlets, gouges, compasses.Craftsmen understood long ago that the different types of wood were used for different tasks: Oak and pine - construction, beech - dowry chests, cornel and hazel - sheepherder walking sticks, whip handles, ash - door and window frames, sycamore and linden - pitchforks, spoons, flasks and caskets.Romanian masters always decorated their crafts in dif-ferent styles but the main pattern used was geometrical and the themes were ones related to flowers, animals and humans.Each geographic region of the country had its own craftsmen and, thus, its own decorative styles. These are

137

76


138

139

140

răspândite și motivele florale, zoomorfe și antropomorfe.În diferite regiuni ale țării, pornind de la stâlpii casei, care pot fi stâlpi cu măr, stâlpi rotunzi, în formă de cruce, stâlpi șerpuiți s-au diferențiat diferite terminologii decorative: măr, roata, brâu, creste în cruci, scara mâței, șerpi, zimțuri, stea, pară, chip de om etc.Aceste forme, generale sau particulare, sunt folosite de toți meșterii populari din România chiar și în ziua de astăzi.Ei vor lăsa moștenirea strămoșească către cei tineri, care va fi dusă mai departe, căci, până la urmă, arta tradițională în-semnă continuitate și evoluție.

most easily noticed in house support pillars which were engraved with various decorations such as ap-ples, wheels, belts, crosses, snakes, stairs, stars, pears, human faces etc. All of these decorations have mystic connotations to Romanian beliefs and traditions.These shapes are still used in modern times by the few remaining Romanian craftsmen.

77


1 – 12 Ceramica nesmălțuită – Vădastra, județul Olt

13 – 16 Ceramica smălțuită – Oboga, județul Olt 17 -20 Meșteșugul olăritului – Oboga, Romana, județul Olt 23 Cuptor pentru arderea ceramicii – Oboga, județul Olt

21, 22, 24, 25 Ceramica smălțuită și nesmălțuită – Oboga, Romana, județul Olt

26 – 27 Meșteșugul Olăritului – județul Olt

31 Cuptor pentru arderea ceramicii – Călui, județul Olt

28 – 33 Ceramica smălțuită și nesmălțuită – județul Olt

34, 36, 40, 41 Încondeiatul ouălor – Călui, Balș (județul Olt); Dobridor (județul Dolj) 35, 37, 38, 39, 42, 43 Ouă încondeiate, județul Olt și Dolj 44-55 Instrumente muzicale – zona Terpezița (Dolj); Corbeni (Olt); Vâlcea

56, 58, 59 Țesutul covoarelor – Osica, județul Olt; Bechet, Argetoaia, județul Dolj

57 Unealtă tradițională pentru tors manual

60, 61, 62, 63 Carpete, scoarțe, covoare oltenești

65-75 Cusături populare zona Olteniei, județele Olt și Dolj

76, 78, 80 – 86 Costume populare, zona Olteniei, județele Olt și Dolj

77, 79, 84 Costum de călușar, zona Olteniei, județele Olt și Dolj

87 - 93 Icoane pe lemn - Corbu, județul Olt

94 – 99 Icoane pe sticla – Slatina, județul Olt

100 – 105 Măști populare - Osica, Drăgănești Olt - județul Olt

106 – 114 Cojocărit – zona Vădastra, județul Olt

115 – 119 Țeste de pământ – zona Olteniei

120 – 122 Prelucrarea fierului – Brâncoveni, Drăgănești Olt, județul Olt

123 – 132 Împletituri vegetale - Băilești- județul Dolj, Călui -județul Olt

133 - 140 Arta lemnului cioplit - Craiova Dolj, Câmpia Boianului, Corbu, Iancu Jianu- județul Olt


1 – 12 Crockery – Vadastra, Olt county

13 – 16 Glazed pottery – Oboga, Olt county 17 -20 Pottery – Oboga, Romana, Olt county 23 Furnace used in pottery masking – Oboga, Olt county

21, 22, 24, 25 Crockery and glazed pottery – Oboga, Romana, Olt county

26 – 27 Pottery – Olt county

31 Furnace used in pottery masking – Calui, Olt county

28 – 33 Crockery and glazed pottery – Olt county

34, 36, 40, 41 Egg decorating – Calui, Bals (Olt county); Dobridor (Dolj county) 35, 37, 38, 39, 42, 43 Decorated eggs - Olt county, Dolj county 44-55 Musical instruments – Terpezita (Dolj); Corbeni (Olt); Valcea

56, 58, 59 Carpets manufacturing – Osica Olt, county; Bechet, Argetoaia, Dolj county

57 Traditional tool for manual thread spinning

60, 61, 62, 63 Carpets, upholstery, oltenian rugs

65-75 Sewing, embroidering - Oltenia region, Olt county, Dolj county

76, 78, 80 – 86 Folk costumes, Oltenia region, Olt county, Dolj county

77, 79, 84 The „calusar” suit - Oltenia region, Olt county, Dolj county

87 - 93 Wood icons - Corbu, Olt county

94 – 99 Glass icons – Slatina, Olt county

100 – 105 Folk masks - Osica, Draganesti Olt - Olt county

106 – 114 Sheepskin Wintercoat Crafting – Vadastra region, Olt county

115 – 119 Earth ovens– Oltenia region

120 – 122 Iron working – Brancoveni, Draganesti Olt,Olt county

123 – 132 Plant weavings - Bailesti- Dolj county, Calui - Olt county

133 - 140 Wood art - Craiova Dolj, Campia Boianului, Corbu, Iancu Jianu- Olt county

CUPRINS CONTENTPottery ....................................................................... 2

Egg decorating .................................................. 16

Musical instruments ..................................... 22

Oltenian carpets .............................................. 28

Sewing, embroidering .................................. 34

Romanian folk costumes ............................ 38

Icons ........................................................................ 44

Folk masks ........................................................... 50

Sheepskin Wintercoat Crafting ............. 54

Earth ovens ......................................................... 60

Iron working ...................................................... 64

Plant weavings .................................................. 69

Wood art ............................................................... 75

Olărit .................................................................................. 2

Încondeiatul ouălor ....................................... 16

Instrumente populare .................................. 22

Covoare oltenești ............................................ 28

Cusături populare ........................................... 34

Costume populare românești ................. 38

Icoane ..................................................................... 44

Măști populare .................................................. 50

Cojocărie .............................................................. 54

Țest de pământ .................................................. 60

Prelucrarea fierului ....................................... 64

Împletituri vegetale ....................................... 69

Arta lemnului .................................................... 75

Investim în viitorul tău!Proiect selectat în cadrul Programului Regional și co-fi nanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională

LegendăFoto coperta 1: Meșteșugul olăritului, Oboga, OltFoto 1: Ceramică Vădastra, OltFoto 2: Icoane pe lemn Corbu, OltFoto 3: Cojocărit Vădastra, OltFoto 4: Încondeierea ouălelor Călui, Olt

Foto 5: Feronerie Brâncoveni, OltFoto 6: Cojocărit Vădastra, OltFoto 7: Costum popular femeie zona OltenieiFoto 8: Costum de călușar Osica, OltFoto 9: Instrumente muzicale, Olt

1 2 3

654

7 8 9

F -PRO.Toate drepturile rezervate.©Copyright

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

Organism Intermediar: Direcția Gestionare Fonduri Comunitare pentru TurismB-dul Dinicu Golescu, nr. 38, Sector 1, BucureștiTelefon: 0372 14 40 00, Fax: 0372 14 40 01

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional RegionalStr. Apolodor nr. 17, București, Sector 5Telefon: 0372 11 14 09Email: [email protected]

Benefi ciar: Federația Patronatelor din Regiunea Oltenia F-PROBrazda lui Novac, bl. N 11-12, parterTelefon: 0351 41 60 41E-mail: offi [email protected]

Sudul Olteniei, județele DOLJ și OLT - între istorie și folclorFederația Patronatelor din Regiunea Oltenia F-PRO

APRILIE 2012Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția ofi cială

a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Album Mestesugari

Documents

Transcript of Album Mestesugari