Nr. 596

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 56 (serie nouã) • aprilie 2019 • 4,00 lei •

Carmen MIHALACHE

Sunetul tristal comediei

pagina 6

ªtefan RADU

Elitele,între jertfã

ºi pãcat

pagina 8

Adrian JICU

La (o dublã) aniversarã:Iorga & Petruºcã

pagina 13

Ilustraþia ediþiei: reproduceri dupãlucrãrile expuse în cadrul Salonului de

Primãvarã al Artei Naive

•• GGuussttaavv HHll iinnkkaa –– CCaattaarrgguull ff rrâânntt((PPrreemmiiuull CC..JJ ..CC..PP..CC..TT .. BBaaccããuu))

FFoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu

•• II ll iiee BBooccaa

Violeta SAVU

Expoziþia Tabereide Creaþie

de la Mãnãstirea Râºca

pagina 19

În incinta Muzeului de ArtãContemporanã al Centrului deCulturã „George Apostu“Bacãu s-a deschis cea de-aXXVIII-a ediþie a Salonului carean de an îºi sporeºte prestigiul.Au remarcat aceastaGheorghe Popa, secretar destat în Ministerul Culturii ºiIdentitãþii Naþionale, DoinaBarbu, director interimar alCentrului de Culturã „GeorgeApostu“, precum ºi FlorinZãncescu, directorul CentruluiJudeþean pentru Conservareaºi Promovarea CulturiiTradiþionale, unitate aflatã însubordinea ConsiliuluiJudeþean Bacãu.

Au participat 70 de artiºti dinjudeþele Iaºi, Galaþi, Caraº-Severin, Bacãu ºi din munici-piul Bucureºti. Juriul, alcãtuitdin Vasile Crãiþã-Mândrã (artistplastic, membru al UniuniiArtiºtilor Plastici din România;preºedinte), Olguþa Pâþu (artistplastic, directoarea ªcoliiPopulare de Arte ºi MeseriiBacãu) ºi Anca-NiculinaMihãilã (referent la Centrul deCulturã „George Apostu“), aacordat premii – în numeleCentrului Judeþean pentruConservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bacãu –urmãtorilor artiºti: Ioan Mãric(Bacãu; pentru lucrarea

„Muzicanþii“), Emilian Tancãu(Bacãu; pentru lucrarea „Paºteîn Bucovina“), Maria Margoº(Bacãu; pentru lucrarea „Pe-unpicior de plai“), Gustav Hlinka(Reºiþa; pentru lucrarea„Catargul frânt“), Maria Lupu(Iaºi; pentru lucrarea„Ghiocel“), Ioana Gheorghiu(Galaþi; pentru lucrarea„Învierea Domnului“ (III). S-aacordat, în premierã, un pre-miu pentru debut, care i-arevenit Cãtãlinei Munteanu(Dãrmãneºti; pentru lucrarea„Prostia omeneascã“).

La rândul lui, Centrul deCulturã „George Apostu“ le-apremiat pe Catinca Popescu(Bacãu; pentru lucrarea„Pãdure“) ºi pe Viorica-AnaFarkaº (Reºiþa; pentru lucrarea„La cosit“).

În deschidere, criticul deartã Iulian Bucur a pledat pen-tru o mai largã recunoaºtere aartei naive în România, iarInstituþia Prefectului – judeþulBacãu a acordat diplome demerit ºi de excelenþã, sti-mulând astfel creaþia de gen.Ioan Mãric a surprins plãcutpublicul prin lucrãrile mem-brilor celui mai recent nucleuartistic coordonat de dânsul:Cercul de artã spontanã alClubului 60+, iar instrumentiºtiide la „Hora“ ne-au încântatauzul cu muzicã popularã.

Adrian-Florin MOISÃ

aprilie 20192

eveniment

Salonul de Primãvarãal Artei Naive

FFrraaggmmeennttaarriiuummDRUMURILE DUC LA ROMAN. Binefãcãtoare iniþiativa

romaºcanilor (Cornel Paiu, Dan-Gabriel Arvãtescu) ºi apietreanului Lucian Strochi de a porni „Caravana scriitorilor“(ediþia I, 4-5 apr. a.c.). Au fost lansate cãrþi ºi reviste, s-auprezentat conferinþe (memorabilã, cea a lui Nicolae Dabija:„Existã provincii culturale?“), s-a constituit „Imagoteca deargint“, dar mai ales s-a întemeiat reprezentanþa Roman aUniunii Scriitorilor din România. Drum bun ºi lung!

UN INGINER LUMINAT. Vasile-George Puiu, universitar pen-tru discipline tehnice, a primit de la prestigioasa revistã„Literatura ºi arta“ (Chiºinãu) titlul de Laureat al Premiuluipentru poezie pe anul 2018. „M-a bucurat, ca român, maimult decât orice!“, ne-a declarat poetul bãcãuan. Îl credem ºiîl felicitãm.

KALMUSKI – 75. O fiºã de istorie literarã autenticã s-a scrissâmbãtã, 13 apr. a.c., la Casa Memorialã „George Bacovia“,pentru prozatorul Doru Kalmuscki. Au semnat-o TincuþaHoronceanu-Bernevic, Cornelia Ichim-Pompiliu, PetreIsachi, Doru Ciucescu, Theodor-George Calcan, OzanaKalmuski-Zarea ºi Ioan Dãnilã.

LITERE – 13. „Modele pentru un dialog continuu“, sesiuneaºtiinþificã a studenþilor ºi masteranzilor de la Facultatea deLitere a Universitãþii „Vasile Alecsandri“ din Bacãu, a ajuns laediþia a XIII-a. Într-o zi (5 apr.) au încãput lucrãri din dome-niul limbilor ºi literaturilor românã, englezã, francezã, dar ºidin aria comunicãrii ºi relaþiilor publice ºi a creaþiei literare.

VALERIU BOGDÃNEÞ, LA PLOIEªTI. Mircea Coloºenco neanunþã cã vineri, 22 mart. a.c., a fost invitat sã vorbeascãdespre Nichita Stãnescu, la Biblioteca Judeþeanã „N. Iorga“din Ploieºti. Cu aceastã ocazie, a donat prahovenilor treifotografii realizate de Valeriu Bogdãneþ în 1971, când poetulnecuvintelor ºi alþi scriitori au vizitat Bacãul, la prima ediþie aFestivalului Naþional „George Bacovia“.

MESAGERUL FM. Aºa se numeºte cel mai nou post de radiocare emite, de la 1 martie, din Bacãu pentru toatã Moldova,pe frecvenþa 94 MHz. Primele impresii sunt foarte bune.

IN MEMORIAM. Ne-au pãrãsit trei slujitori ai literelor ºi cre-dinþei: poetul anticomunist Alexandru Tacu, Leonida Maniu(02.05.1939, Pricaz, com Turdaº, jud. Hunedoara –14.03.2019, Iaºi; titular al cursurilor de literaturã universalãla Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacãu) ºi preotulConstantin Mardare (11.02.1922, ªerbeºti, com. Sãuceºti,jud. Bacãu – 11 apr. 2019, Bacãu), paroh al Bisericii„Precista“ Bacãu. Fie-le drumul lin!

Al. IOANID

Revista de Culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 • • e-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Ioan DÃNILÃ, Adrian JICU (redactor asociat),

Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru • 5948465000072

49

Nr. 2 (6) martie – aprilie 2019

Periodicul Ansamblului Folcloric „Busuiocul“propune un sumar divers: eseuri teologice (pr.prof. Nifon Bârdan despre taina spovedaniei, iarla Meridiane, un text de pãrintele ContantinCavarnos, în traducerea lui Paul Bãlan); filo-zofice (ªtefan Munteanu); interviu (CornelGalben, în dialog cu Mihai Buznea); prozã (DanPerºa, Mara Paraschiv, Nina-Elena Plopeanu);poezie (Constantin Donea, Mioara Bãluþã,Rodica Dascãlu, Elena Petriman-Þarãlungã);criticã literarã (Vasile Bardan, Cezarina

Adamescu, Mariana Velisar-Codrescu); muzi-cologie (Ozana Kalmuski-Zarea). Editorialuleste semnat de Cornel Galben.

Sunt evocate personalitãþi ale judeþuluiBacãu, aniversate în lunile martie ºi aprilie.Criticul literar Constantin Cãlin oferã douã pa-gini de cugetãri, fragmente oferite în avan-premierã din volumul „În plinã luminã“, în cursde apariþie la Editura „Babel“.

În acest numãr sunt consemnate evenimenteculturale ale Ansamblului Folcloric „Busuiocul“,„reviste moldovalahe“ ºi „o ºtafetã literarã“ aAcademiei Bârlãdene.

„Cadran cultural“ este un periodic relativ nou(au apãrut pânã acum ºase numere), dar de lanumãr la numãr capãtã consistenþã. Îi felicitãmpe colegii noºtri ºi le urãm succes! (V. S.)

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

•• VViioorr iiccaa--AAnnaa FFaarrkkaaºº –– LLaa ccoossii tt((PPrreemmiiuull CCeenntt rruulluu ii ddee CCuull ttuurrãã „„GGeeoorrggee AAppoossttuu““ –– BBaaccããuu))

FFoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu

cronica literarã

aprilie 2019 3

Am citit, cu infinite delicii (markerul laîndemânã ºi creionul de tâmplãrie laureche), recentul volum semnatde Valeriu Gherghel, Roata plãcerilor(Iaºi, POLIROM, 2018). O cartemignonã, format duodecimo, scrisã deun erudit care se ia în permanenþãpeste picior, provocându-ºi cititorul fãrãmilã, printr-un subtitlu pe mãsurã: „Dece n-au iubit unii înþelepþi cãrþile?“ Oîntrebare cu ºart, cãreia Moromete i-arfi rãspuns cum i-a rãspuns lui Nilã înscena tãierii salcâmului. Ea nu trebuieluatã însã ad litteram, ci ca o„jucãreauã“ venitã din partea unuieseist care, o datã la ºapte ani,aproape ritualic, îºi încearcã cititorii cusubiecte incitante. Dupã Porunca luirabbi Akiba (2005) ºi Breviarul sceptic.ªi alte eseuri despre simplitate (2012),iatã-ne în faþa unui nou volum, cu untitlu paradoxal, o splendidã metaforã alecturii ºi a implicaþiilor sale.

S-ar putea extrage din Roata plãce-rilor numeroase ziceri memorabiledespre carte ºi despre citit. Deºideplânge ipocrit-ludic dificultatea de agãsi citatul potrivit, Valeriu Gherghelºtie exact unde, când ºi cum sã stre-coare o trimitere, o aluzie sau o refer-inþã. Marele sãu avantaj este cã o facecu un firesc rarisim pentru tagmafilosofilor care, de regulã, se adâncescîn divagaþii imposibile, într-un limbajînspãimântãtor. Ca unul care a elogiatsimplitatea, autorul nu se puteadezminþi, reuºind performanþa de a-ºitopi erudiþia într-un discurs seducãtorprin consistenþã ºi prin naturaleþe.ªtiind foarte bine ce va sã zicã testulprimelor 50 de pagini (cifrã ce scadeodatã cu trecerea anilor), ValeriuGherghel fixeazã, încã din prolog, ter-menii unui contract cu cititorul, pe careîl momeºte printr-o abordare directã,detaºa(n)tã, care n-are cum sã nu (te)prindã. I-aº încadra textele în categoria„divagaþiilor utile“, cu precizarea cã eleilustreazã, de fapt, vechiul deziderathoraþian utile dulci. Fiindcã volumul nuface paradã de ºtiinþã, deºi ar fi putut. Esuficient sã tragem cu ochiul la bibli-

ografia adnotatã ºi la „Index nominum“pentru a înþelege informaþia uriaºã pecare eseistul o filtreazã pentru adrãmãlui câteva chestiuni legate decarte ºi de ceea ce a însemnat ea de-alungul secolelor.

În fond, Roata plãcerilor ridicã oproblemã ºi schiþeazã câteva (posibile)rãspunsuri. Cãrþile sau viaþa? That isthe question. Restul este eseisticã ºifilosofare, adicã o permanentã cãutare.Una digerabilã, fiindcã autorul sepãzeºte, ca dracul de tãmâie, de mira-jul pedanteriei. În schimb, ne poartã,

ºugubãþ, prin cultura lumii, invocândpuncte de vedere pro ºi contra, fãrã ase pronunþa tranºant. Într-o lume totmai polarizatã, opacã la dialog, în careadevãrul e înlocuit de post-adevãr ºidreptatea e de partea celui care strigãmai tare, Valeriu Gherghel justificãambele posibilitãþi. Existã doar „su-gestii, tendinþe ºi semne“ ºi niciodatãverdicte. Pentru cã scriitorul a înþelesprea bine relativismul opiniunilor ºinu-ºi face iluzii în legãturã cu soluþionareaunei probleme atât de sensibile cum eraportul dintre cunoaºterea directã,trãitã ºi cea indirectã, mediatã de lec-tura cãrþilor. Vorba lui Goricã: „Ce-þi facicapul ciulama cu atâta citanie? Vrei sãdai în doaga lui Paºadia? Ori crezi cãdacã ºtii ca el cine l-a moºit peMahomed ori cum îl cheamã pe ãlacare-a scos întâi crucea la Boboteazã evreo scofalã?! Nimic! Cu asta te usuci!Adevãrata ºtiinþã e alta, de care habarn-ai!“

De aceea, Valeriu Gherghelîncearcã sã relaxeze aceastã tensiune,aceastã gâlceavã a înþeleptului culumea, arãtând cã nu existã o con-curenþã realã între cele douã dimensi-uni ale cunoaºterii: „Nimic nu mã iritãmai tare decât opoziþia, postulatã deunii gânditori, între lecturã ºi expe-rienþã. Din tot ce-am spus deasupra,cititul chiar este o experienþã, adicã osumã de trãiri somatice (fricã, îngrijo-rare, dorinþã, bucurie, lacrimi, râs etc.),însoþite neapãrat de reflecþie. Se cuvinesã extragi un sens, un mesaj, sãdescoperi o mizã a cãrþii, o intenþie, ofinalitate hermeneuticã. Dar se cuvineºi sã te bucuri ori sã compãtimeºti cu

personajele.“

Ca unul care citeºte un oarecarenumãr de apariþii editoriale recente(dintre care multe sunt slabe), m-amîntrebat adesea: cui prodest? Ce rost(mai) are sã petreci destule ore sãp-tãmânal în lectura unor cãrþi ameste-cate? Îndoielilor care îmi dau târcoaleperiodic le-am gãsit rãspuns (parþial) înpledoaria seninã din acest volum: „Laîntrebarea de ce citesc cãrþi noirãspund deci aºa: ca sã nu mã usucprea devreme. Ca sã-mi verific sim-þurile. Ca sã percep printre cei dintâi –fireºte, nu am orgoliul de a fi primul – ofrumuseþe instantanee, o nuanþãsemanticã fulgerãtoare. Ca sã nu devinrepetitiv, maniacal. Ca sã nu formulezidei fixe, ci doar idei preferate“. Ar fi,mi-am zis, suficiente motive pentru a nurenunþa la lecturã ºi nici la relecturã,cãci ºi despre cãrþile la care ne reîn-toarcem este vorba în câteva dintreeseurile de aici.

Nu sunt omise nici motivele pentru anu citi, cãci Valeriu Gherghel aplicãprincipiul juridic audiatur et altera pars,pe care îl sintetizeazã în cinci puncteextrase din opiniile unor diverºi biblio-fobi: cititorul este un bolnav închipuit,cititul construieºte o imagine de sinedenaturatã, cititul te face melancolic,cititul te rupe de viaþã (cea realã, seînþelege) ºi cititul te face fariseu. Motivecare n-au cum sã nu te punã pe gânduricãci, inevitabil, fiecare dintre noi seregãseºte, într-o proporþie mai maresau mai micã, în ipostazele respective.ªi nu e vorba doar despre maivechea prejudecatã potrivit cãreiacititul te „usucã“ (minunat valorificatãde G. Cãlinescu în publicistica sa, îndialogul savuros cu gazda sa bãtrânãcare îl cãina cu urmãtoarele vorbe: „Totmai citeºti, maicã?“) sau de respinge-rea ab initio a lui Ilie Moromete, care îlchestioneazã pe Niculaie (ºi se întreabãpe sine): „Ia zi-mi, cititul ãsta þi-aducevreun beneficiu?“ Este vorba despreopinii aºezate, ale unor intelectuali/scri-itori/artiºti/filosofi cu pretenþii, care, dinvarii motive, contestã utilitatea lecturii.Opinii care funcþioneazã aidoma uneioglinzi, temperând eventualele fumuripe care þi le poate da convingerea cã aifi mai breaz decât alþii care nu citesc.

Roata plãcerilor e un volum lipsit demorga obiºnuitã, ceea ce-l face extremde plãcut. E aici o adevãratã ºtiinþã adozajelor, pe care Valeriu Gherghel ostãpâneºte, dând textelor dimensiuneaºi savoarea potrivite pentru respiraþia ºigustul cititorului. ªi, mai presus deorice, este o carte cu ºi desprefarmecul simplitãþii. O carte despreevadare ºi despre regãsire, desprebucuria lecturii ca modalitate de salvareindividualã: ,,... pe mãsurã ce citim, ºicitim, ºi citim, ne uscãm asemeneaexponatelor dintr-un muzeu de ºtiinþeale naturii. Dar în acelaºi timp ºi prinacelaºi gest banal, trãim. Expe-rimentãm iubiri. Investigãm senzaþii,închipuim ceremonii“. Un elogiu aduscãrþii ºi, în egalã mãsurã, vieþii.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Roata plãcerilor. De cesã (nu) citeºti?

N. Paloºanu, la 7 aprilie1904, în Bacãu - m. 10 febru-arie 1988, la Bacãu. Plasti-cianã. A copilãrit pe Fundã-tura Negel din Bacãu, încasa bunicilor Natalia ºiEmanoil Gârleanu, mama sa,nãscutã Profira Gârleanu,fiind sorã vitregã cu scriitorulEmil Gârleanu. Dupã absol-virea ºcolii primare urmeazãInstitutul Poltzer, din oraºulnatal, ºi apoi cursurileAcademiei de Arte Frumoasedin Bucureºti. Sub îndru-marea lui Ipolit Strâmbu, aicistudiazã pictura cu J. Al.Steriadi ºi arta decorativã cuCecilia Cuþescu-Storck, fiindconsideratã la absolvire „ceamai bunã din promoþia ei“.Cu o pregãtire artisticãtemeinicã, tânãra plasticianãa debutat la SalonulAteneului Român, în 1926,lucrãrile sale figurând apoi înexpoziþiile „Cercului Artistic“(1930), înfiinþat de TheodorAman, ºi la SaloaneleOficiale de pânã în 1941. Lasfârºitul lunii mai 1925, pecând se pregãtea sã-ºisusþinã bacalaureatul, l-acunoscut pe pictorul NicuEnea, cu care s-a logodit la20 iulie 1926 ºi, în toamnaaceluiaºi an, la 28 octombrie,s-au cãsãtorit. Dupã ce a

absolvit Academia, ºi-aînsoþit soþul la peisaj, laCastelul Brâncoveanu de laSâmbãta de Sus, la Balcic,Dorneºti ºi Mogoºoaia, daradesea în loc sã schiþeze, selãsa vrãjitã de eleganþa ºirapiditatea cu care NicuEnea aºternea liniile sauobserva cu aceeaºi aviditatelucrul celorlalþi artiºti veniþi sãpicteze. Cãlãtoreºte, deasemenea, cu soþul în Serbiade sud, Muntenegru ºiDalmaþia (1933-1934), pic-tând la rându-i ºi asistând lavernisajul expoziþiilor acestu-ia. Din 1937 se consacrãînvãþãmântului, predând noþi-uni de picturã ºi desenul laLiceul Pedagogic ºi Liceul deMuzicã ºi Arte Plastice dinBacãu. A continuat sãpicteze, dar a preferat sãrãmânã mereu în umbrasoþului, chiar dacã din timp întimp a participat la interre-gionalele ieºene, la expoziþi-ile cadrelor didactice (1967)ori la cele ale Cenaclului„Nicu Enea“ ºi, mai apoi, aleFilialei Bacãu a Uniunii

Artiºtilor Plastici. Ca una carea pozat în permanenþã soþu-lui – portretul Elvira, expus în1935 la Expoziþia europeanãde la Paris, fiind atuncimedaliat cu argint, dupã ce laSalonul Oficial din 1927 fu-sese, de asemenea, premiat–, a preferat la rândul eiportretele, între cele maireuºite numãrându-se Por-tretul mamei, Portret de fatã,Portretul d-rei M.T., Cupisicuþa siamezã, acesta dinurmã un expresiv autopor-tret. A manifestat, de aseme-nea, disponibilitãþi pentruacuarelã ºi peisaj, locurilepreferate fiind strãzile pito-reºti ale Balcicului, zonalitoralã de la Mangalia, lun-cile din preajma Bacãului etc.Modestã cu sine, dar extremde generoasã cu semenii,ºi-a consacrat ultima parte avieþii cultivãrii memorieiregretatului sãu soþ, deter-minând ºi fiind pionul princi-pal în organizarea retrospec-tivelor pictorului din 1965(128 de lucrãri) ºi 1978, pre-cum ºi a expoziþiei „Desenul

în opera lui Nicu Enea“ (93de lucrãri). Donându-ºi casa,în 1969, Muzeului Judeþeande Istorie ºi Artã, odatã cu133 de picturi ºi 209 deseneaparþinând pictorului, ºi-adãruit întreaga energie ame-najãrii Casei Memoriale„Nicu Enea“, situatã lanumãrul 31, pe fosta StradãNufãrului, ce-i poartã acumnumele, deschisã pentrupublic în decembrie 1970. Înpofida acestui gest dezin-teresat ºi extrem de valoros,bãtrâneþea avea sã-i fieumbritã de aroganþa ºi igno-ranþa oficialitãþilor, sfârºindîntr-un anonimat total laCãminul de Bãtrâni dinBacãu, unde a fost aruncatãdin camera ce o mai ocupa încasa cedatã statului.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Elvira Enea

•• EEllvv ii rraa ºº ii NNiiccuu EEnneeaa

Deºi au trecut ani de cândambasadori ai culturii româ-neºti ºi-au fãcut simþitãprezenþa în spaþiul culturalfrancofon, interesul pe carefrancezii îl manifestã pentruoperele lui Enescu, TristanTzara, Vasile Alecsandri arãmas la fel de intens. 28 mar-tie 2019 a fost o zi importantãpentru o micã delegaþie (princomparaþie cu imensitatea va-lorilor româneºti transportate)bãcãuanã care s-a deplasat laParis pentru a readuce înatenþia publicului francezcrâmpeie de culturã ºi civiliza-þie româneascã. Evenimentuldin capitala francezã,desfãºurat la Maison del’Europe de Paris, s-a sub-sumat celor din aria mani-festãrilor sub semnulSezonului Cultural Franþa-România 2019, iniþiate prinproiectul Consiliului JudeþeanBacãu „Dialogul francofon –vector de comunicare intercul-turalã“, realizat în parteneriatcu departamentul Val d'Oisedin Franþa, în perioada martie-iulie 2019. În propunerea acti-vitãþilor, echipa de proiect aavut în vedere, în egalã mãsurã,îndelungata tradiþie a relaþiilorromâno-franceze ºi ampladimensiune a colaborãrilor înperioada contemporanã, maiales în activitatea de cercetare aunor universitari bãcãuani.

Parteneriatul dintre Consi-liul Judeþean Bacãu ºi Univer-sitatea „Vasile Alecsandri“ dinBacãu prin Centrul deInformare Europe Direct Bacãua prilejuit momente de ade-vãratã încântare participanþilor,atât români cât ºi francezi,când în deschidere a vorbitnimeni alta decât preºedintaCentrului Maison de l’Europede Paris, dna CatherineLalumiere (numele nu estesimplã coincidenþã, ci veridicã

descendenþã), care ºi-a expri-mat admiraþia nu numai pentrupersonalitãþile literare (VasileAlecsandri ºi Tristan Tzara) ºimuzicale (George Enescu) cual cãror nume „a crescut“, ci ºipentru cele contemporane.

Auditoriul, alcãtuit ºi dinreprezentanþi ai AmbasadeiRomâniei la Paris, ai AsociaþieiAmitié Roumaine-Saint Leu-la-Foret ºi ai Primãriei din Saint-Leu-la-Forêt, a ascultat cu viuinteres atât informaþii referi-toare la profilul cultural aljudeþului Bacãu, creionat încadrul conferinþei de dna ing.Luciana Pascu-Cârlan, repre-zentanta Consiliului JudeþeanBacãu, ºi de domnul prof. univ.

dr. Vasile Spiridon, de la Uni-versitatea „Vasile Alecsandri“din Bacãu. Mesajul dlui pre-ºedinte al Consiliului JudeþeanBacãu, Sorin Braºoveanu, aadus în atenþie valoarea patri-monialã a reprezentanþilorvieþii culturale bãcãuane.

O surprizã deosebitã areprezentat-o prezenþa dneiprofesoare Elena Bulai, univer-sitar bãcãuan care s-a adresatpublicului în calitatea sa deeditor ºi traducãtor al unei va-loroase lucrãri, cu multiplereferinþe la George Enescu(Maria Cantacuzino-Rosetti-Enescu – Ombres et Lumières.Souvenirs d`une PrincesseMoldave).

A doua parte a evenimentu-lui a fost dedicatã tradiþieibogate ºi cu vechime a franco-foniei în judeþul Bacãu ºiamplelor preocupãri privindcunoaºterea patrimoniului cul-tural francez. S-a subliniat fap-tul cã bogãþia literaturii fran-ceze a devenit tot mai familiarãromânilor graþie studiilor între-prinse de profesorii universitaribãcãuani ale cãror cãrþi suntrodul unei îndelungate cer-cetãri, în þarã ºi în Franþa, pre-cum ºi al unor stagii depredare în universitãþile dinLyon, Bordeaux, Poitiers,Limoges, Anger, Lille. În acestsens, au fost prezentaþi câþivadintre profesorii din cadrul Uni-

versitãþii „Vasile Alecsandri“din Bacãu, precum: VasileSpiridon, Elena Bulai, Adriana-Gertruda Romedea, EmiliaMunteanu, Simina Mastacan,Veronica Grecu, MaricelaStrungariu ºi Nicoleta Popa,promotori ai valorilor franco-fone în spaþiul românesc ºi nunumai.

Expoziþia „Le patrimoine cul-turel et le tourisme dansle département de Bacãu –exposition de photos etmatériel de promotion“ ºi con-ferinþa „Les personnalités deBacãu d’hier et d’aujourd’huide l’expression française dansla musique et la littérature“, lacare ºi-a adus o contribuþiesemnificativã ºi echipa EuropeDirect Bacãu, prin intermediulconf. univ. dr. Luminiþa Drugã,a reprezentat un moment deevidenþiere a valorilor definitoriipentru patrimoniul cultural aljudeþului Bacãu. Repre-zentanþii delegaþiei bãcãuaneau fost plãcut surprinºi de fap-tul cã publicul le-a adresatîntrebãri referitoare la aspecteale culturii ºi civilizaþieiromâneºti (ce este ºi ceînseamnã pentru noi „Mioriþa“,care sunt câteva dintre ele-mentele definitorii ale EvuluiMediu românesc, de ce a duratla noi aceastã perioadã aproxi-mativ 300 de ani), întrebãricare au demonstrat nu numai obunã cunoaºtere a culturii ºicivilizaþiei noastre, ci ºi ata-ºamentul unora dintre partici-panþi, care vorbeau ºi simþeauromâneºte.

Acordurile enesciene, cre-aþiile literare dadaiste, valorileliteraturii populare româneºtiau fost, da…da (a)casã laEuropa!

Luminiþa DRUGÃ

Þãrile din inima Europei menþinatenþia asupra îndeletnicirilor tradiþionalecu specific local. La Bruxelles, existã unmuzeu al ciocolatei, unde se pot vedeamunca ºi performanþele ºocolatierilor; ocasã a brutarilor, construitã iniþial din pia-trã în sec. al XIII-lea, refãcutã în sec. alXVII-lea ºi împodobitã cu statui ale-gorice; o casã a croitorilor, refãcutã în stilbaroc; o casã a pictorilor aparþinândbreslei respective, în stil gotic renascen-tist, cu aceeaºi vechime. La Bruges seaflã un muzeu al dantelei ºi în locuristrategic alese din oraº, am vãzut femeivârstnice, croºetând ca în urmã cu peste400 de ani. La Fabrica de Diamante„Coster“ din Amsterdam, am asistat la odemonstraþie de ºlefuire ºi evaluare adiamantelor, iar la Fabrica de Ceramicãdin Delft am urmãrit cum se creeazãrenumitele vase decorate cu albastru. Lao fermã din Volendam ni s-a arãtatprocesarea laptelui din care se facbrânzeturi olandeze. Pretutindeni, eºtiinvitat sã admiri, sã probezi, sã deguºtiºi… sã cumperi.

Similar, Bavaria valorificã potenþialultradiþiei în scop cultural ºi lucrativ. LaRothenburg ob der Taubert, o adevãratãbijuterie medievalã, s-a întors parcãmaºina timpului. Supranumit „OraºulCrãciunului“, burgul se bucurã perma-nent de vizitatori, care simt parfumulvechimii ºi atmosfera de sãrbãtoare

creºtinã. Casele, toate cu specific bava-rez, sunt pregãtite în orice clipã pentruoaspeþi, iar Muzeul German al Crãciunului,amenajat într-un asemenea spaþiu ºideschis permanent, oferã podoabe,jucãrii ºi dulciuri într-o varietate inimagina-bilã. Pliantul care însoþeºte biletul deintrare te atenþioneazã: „54 de ani de com-petenþã în serviciul Crãciunului german“.

La Donauvörth, am vizitat MuzeulPãpuºilor KatheKruse, cu exponate con-fecþionate manual de artista germanã,începând din 1912. Am reflectat din noula respectul acordat, sub orice formã,trecutului.

Punctul culminant al toamnei laMünchen este Oktoberfest. Am aflat cãevenimentul social dateazã din 1810,anul în care s-au cãsãtorit Ludovic ºiTereza de Saxa. Populaþia, reunitã atunciîntr-un parc de 60 de ha, ºi-a manifestatentuziasmul la nunta viitorilor monarhi.Drept mulþumire pentru aceastã dovadãde preþuire, Ludovic a decis o sãrbãtoareanualã. Deºi nu se ºtie dacã atunci s-abãut bere, e sigur cã atunci a începutOktoberfest, Sãrbãtoarea Berii. Re-prezentantul Primãriei din München

pronunþã „S-a deschis!“ dupã desfun-darea primului butoi cu bere, în ultimasâmbãtã de septembrie, la prânz. 16 zilelocuitorii oraºului ºi vizitatorii petrec,bucurându-se de viaþã.

La o braserie din centrul Münchenuluise încerca, în septembrie, o avan-premierã, cu participarea a douã echipesportive: una îºi serba victoria, cealaltãplecarea din oraº, dupã înfrângere.Nemþii ºi strãinii, stimulaþi de bere, semanifestau zgomotos cu scandãri,aplauze ºi cântece în limitele decenþei.Privind chipurile noastre ºi frumoaselecostume bavareze ale gazdelor careserveau, un european, plecat dinTimiºoara acum 30 de ani, ne-a spus cãnimeni nu vorbeºte despre dãunãtoareabeþie a berii, despre grosolãniile dinOktoberfest ºi pamfletele politice createla mesele gata sã se prãbuºeascã degreutatea halbelor. Ar contrasta preamult cu efortul oamenilor pentru binelecomun sau e un semn al declinului?

În inima Europei, cultura este accesi-bilã, cãci vizitarea muzeelor ºi galeriilor,participarea la evenimente culturale micisau de amploare, implicarea prin volun-tariat în proiecte de anvergurã, care sãrevigoreze tradiþiile, þin de educaþiacomunitãþilor civilizate. Superficialitatea,improvizaþia ºi kitsch-ul se exclud.

Cred cã vitalitatea unei naþiuni, sãnã-tatea ei moralã, robusteþea psihicã ºiinteligenþa emoþionalã se întreþin cu per-severenþã ºi responsabilitate. Sperând înpãstrarea ºi revigorarea tradiþiilor noas-tre, care ne fac unici în Europa, rãmânoptimistã.

aprilie 20194

eveniment

Da(da) (a)casãla Casa Europei

Cum aratã tradiþiaîn inima Europei unite?

• urmare din pag. 24

•• SStt rraassbboouurrgg

aprilie 2019 5

educaþie

Ghidurrimmettodologgice (5)

„Pledoariepentru alternative

educaþionale(Oferte de opþionale

didactice pentru nivelurilepreprimar ºi primar)“

La confluenþa mileniilor/ se-colelor încã exista un interes vi-zibil pentru a face mai eficientãpredarea-învãþarea-evaluareala clasele mici ºi în grãdiniþã.Noutatea momentului o repre-zentau opþionalele pentrudiverse discipline, pentru o ariecurricularã sau pentru maimulte, în conformitate cuCurriculumul Naþional adoptat.S-a simþit nevoia de a super-viza, oarecum, multitudinea depropuneri venite din parteaeducatorilor ºi de a le orientacãtre o þintã corectã. Cum înBacãu fiinþa un colegiu de insti-tutori în cadrul Universitãþii(acum, „Vasile Alecsandri“),directoarea acestuia, Venera-Mihaela Cojocariu, a propuselaborarea unui volum tematic,

tipãrit în anul 2001. S-a numit„Pledoarie pentru alternativeeducaþionale“ (Bacãu, Editura„Diagonal“) ºi a fost avizat decomisia de specialitate dincadrul Ministerului Educaþiei.Coordonatorii (Venera-MihaelaCojocariu ºi Ioan Dãnilã) auconstituit un grup de lucru alcã-tuit aproape exclusiv din edu-catoare ºi învãþãtori (majori-tatea, absolvenþi ai LiceuluiPedagogic „ªtefan cel Mare“din Bacãu, deþinãtori ai gradu-lui didactic I), studenþi aiColegiului de Institutori. Aceºtiaau aplicat creator o pereche deobiective specifice limbii ºi lit-eraturii române: dezvoltareacapacitãþii de receptare a unuimesaj oral sau scris, respectivformarea ºi dezvoltarea capac-itãþii de producere a unuimesaj oral sau scris. La oricaredintre celelalte discipline estevalabilã relaþia receptare-pro-ducere, în limbajul particular alrespectivului domeniu. Vastã(333 de pagini, format aca-demic), aspirând la totalitate(nu a fost omis niciun sector alproblematicii din ciclurilepreprimar ºi primar), „lucrareaîndeplineºte întreaga suitã deexigenþe psihopedagogice ºide specialitate solicitate de oasemenea apariþie (Cuvânt-înainte de prof. univ. dr.Constantin Cucoº, director al

D.P.P.D., Universitatea „Al. I.Cuza“ Iaºi). Deschisã cu ovorbã memorabilã a lui LucianBlaga: „O singurã rugãminteam: «Doamne, sã nu mã laºiniciodatã sã fiu mulþumit cumine însumi!»“, culegerea seîncheie cu un decalog valabil ºiazi:

„Începem un alt secol ºimileniu...

Începem o perioadã de maigrele încercãri ºi eforturi, unnou rãzboi cu alte incertitudiniºi angoase...

Începem un nou proiect, unalt vis, o nouã speranþã...

Începem sã lucrãm mai multcu emisfera dreaptã...

Începem sã acceptãm cã nuexistã certitudini absolute...

Începem cu redescoperireacooperãrii...

Începem sã punem înaintetoleranþa...

Începem cu autoinstituireateleonomicã, cu valoarea anti-cipãrii ºi cu creativitatea...

Începem o nouã luptã pen-tru valori autentice...

Începem cu convingerea cãtrebuie sã ºtim sã devenim...“

Au subscris autorii: VeronicaAnchidin, Marilena-GabrielaAntonovici, Veronica Blaj,Bernaveta Burcã, GeorgetaButucaru, Coca Chiriac, Maria

Chiriloaie, Maria Cojocaru,Cornelia Cojocaru, MariaDãrãban, Maricica Diamant,Iulia Fecioru, Anica Fii,Margareta Gîfei, Viorica Heisu,Stela Ilie, Tincuþa Maftei,Florentina Mãnãilã, MariaMãtãsaru, Viorica Mihãilescu,Carmen Nedelcu, Elena Oanã,Georgeta Onu, Mioara Otto,Lucia Pascaru, Lenuþa Paul,Cristina Pãnican, SãndicaPãtrântaº, Doina Priceputu,Maria Tamaº, ValentinaTanasã, Maria Tofan, LucicaVãtafu, Maria Vrabie, GettaZamfiroiu (educatoare);Adriana Anda, Mihaela Dinu,Ana Dragomirescu, MioaraLehãduº, Rodica Leonte,Ileana-Sorinela Teodorescu,Elena Þarãlungã (învãþãtoare)ºi Constantin Andronic, ElenaPlãcintã (profesori).

____________

* Serie de materiale menitea pleda pentru reintroducerealimbii române în programa despecialitate a liceelor/claselorcu profil pedagogic, inclusiv labacalaureat

În cadrul Proiectului „Ateneu, în dialog“, care-ºi propune „dez-voltarea gustului pentru lecturã ºi trezirea interesului pentru cul-tura vie în rândul tinerei generaþii de cititori“, echipa redacþionalãa Revistei „Ateneu“ a fost prezentã joi, 11 aprilie 2019, în mijloculelevilor de la Colegiul Naþional „Gh. Vrãnceanu“ din Bacãu, lainvitaþia doamnei directoare Doina Marinov ºi a membrilorCatedrei de limba ºi literatura românã, din care face parte ºi poe-tul Dan Petruºcã, colaborator ºi prieten apropiat al Revistei. Aufost prezentate elevilor numerele din februarie ºi martie. A urmatun fructuos dialog pe teme de literaturã ºi artã, de receptare afenomenului cultural. (Red.)

Bacãul (pre)primar* (XII)

Ioan DÃNILÃ

Redactori ai Revistei Ateneu, în dialog cu elevii

Colegiului Naþional „Gh. Vrãnceanu“

„Dimensiunea pragmaticãa predãrii-învãþãrii limbii române“

Este subtitlul unei iniþiative lãudabile a Bacãului –Conferinþa Profesorilor de Românã (4 apr. 2019).ªi-au dat mâna Casa Corpului Didactic „GrigoreTabacaru“, Colegiul Naþional „Vasile Alecsandri“,ambele din Bacãu, ºi Asociaþia Naþionalã aProfesorilor de Românã „Ioana Em. Petrescu“(ANPRO), cu sediul în Cluj-Napoca. Conferenþiari:prof. univ. dr. Alina Pamfil, preºedinta Asociaþiei, ºilect. univ. dr. Bogdan Raþiu. Vom reveni. (I. D.)

Ca de obicei, multe de citit înrevista focºãneanã. Preluãmun punct de vedere din dialogulcu Alexandru-Ovidiu Vintilã,redactor-ºef al „Bucovinei lite-rare“, de la Suceava. E vorbade practica publicãrii în maimulte reviste a aceluiaºi text.„Pro Saeculum“ a pãþit-o, celmai recent, cu trei articole careau apãrut ºi în alte publicaþii,„fãrã nicio atenþionare“. Înreplicã, este citat un articol pre-

luat de „Bucovina literarã“, cuprecizarea: „Apud ProSaeculum, XVI, etc., pp. 65-67“. „Nu este onest – rãspundediriguitorul revistei sucevene –sã publici acelaºi articol în maimulte publicaþii. Dacã vrei

neapãrat sã publici acelaºi textºi în altã revistã, precizezi cãmaterialul respectiv a maiapãrut într-un anumit loc“.Subscriem.

Grafica numãrului dublu pe2019 este constituitã din re-produceri dupã creaþiile luiGheorghe Zãrnescu, carebeneficiazã ºi de un meda-lion, despre „dematerializareasculpturii“. (D. I.)

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

XVII/ 1-2 (133-134)/ 2019

EXCELENÞÃ ROMÂNEASCÃ. AcademiaEuropeanã de ªtiinþe ºi Arte din Salzburg(Austria) a acordat, în ºedinþa festivã din 2martie a.c., academicianului Nicolae Dabijatitlul de membru al Secþiei literaturã. Acelaºititlu l-au primit acad. Ion Bostan (la Secþiaºtiinþe tehnice) ºi Tudor Zbîrnea (la Secþiaarte). Cu un an înainte, Nicolae Dabija,autorul romanului Tema pentru acasã(„Devoir a rendre“), primise diploma deMembru titular al Academiei de ªtiinþe, Arteºi Litere din Paris.

BICENTENAR COMPLET. Alecu Russo,nãscut în urmã cu 200 de ani (17 mart.1819), a fost omagiat de tot ce înseamnãºcoala din Bacãu care-i poartã numele: grã-diniþa, ciclul primar, gimnaziul, biblioteca. Amreþinut concursul de lecturã expresivã dinlucrarea „Cântarea României“, leac împotri-va analfabetismului funcþional.

APRILIE AL LUI C. D. ZELETIN. Emisi-unea „Acolade“ (R.-R.C.) din martie seîntinde pânã la 13 aprilie, când academicia-nul literat a împlinit 84 de ani. Oana-Georgiana Enãchescu, de la microfonulRadioului, ºi semnatarul acestor note, tele-fonic, au avut parte de aduceri-amintedespre satul natal, Burdusaci. „AcademiaBârlãdeanã“, atentã mereu, a reproduspoezia „La râpa mirificã“ (1986), cu finalulnostalgic despre ce „a pierdut îngerul pãzi-tor“ al cãrturarului artist: „dumnezeiasca notãde flaut/ ºi privirile ce nu dor...“ (D. I.)

BBrreevviiaarr ccuullttuurraall

•• IIooaann MMããrr iicc –– MMuuzz iiccaannþþ ii ii((PPrreemmiiuull CC..JJ ..CC..PP..CC..TT .. BBaaccããuu))

FFoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu

teatru

aprilie 20196

M-am bucurat mult sã vãdo parte din excelenta trupã dela TT jucând din nouSakespeare, dupã „Cum vãplace“, încântãtorul spectacolde acum trei ani, o explozie detinereþe ºi de prospeþime.Acum, Radu-Alexandru Nica apus în scenã „Mult zgomotpentru nimic“, într-o viziunemodernã ºi foarte personalã,pornind ºi de la o traduceremai aproape de zilele noastre,vie, fluentã, expresivã, sem-natã de Lucia Verona. Re-gizorul nu este la prima întâl-nire cu un text shakespearian,montând deja un „Hamlet“ ºiun alt spectacol-colaj numit„Shaking Shakespeare“. Fiindmereu în cãutare de noi formeestetice ºi imagistice, spiritneliniºtit, exigent cu sine,Radu-Alexandru Nica dispuneºi de o foarte bunã pregãtireteoreticã, astfel cã fiecaremontare a sa nu duce lipsã deidei, de provocãri la reflecþiesau de reconsiderãri de pe opoziþie polemicã. ªi ceea ceeste remarcabil în modalitatealui de a lucra sunt spiritul desintezã, claritatea ºi fermitateatãieturii regizorale, inspiratuldecupaj al textelor, fineþeaanalizei, amplasarea justã aaccentelor, rezultatul fiind oadmirabilã simplitate, plinã deforþã. Pentru el, teatrul e „cevaexistenþial“, un spaþiu al pro-blemelor general umane, care-l

intereseazã în primul rând,pentru cã ele pot dezvãlui inte-rioritatea fiinþei. „Vreau sã mãîntorc la simplu, la sondareapersonajelor, într-o formulã nuspectaculoasã din punctul devedere al imaginii, ci al dinami-cii rolurilor. O formulã simplã,aºa cum era de fapt ºi laShakespeare – scena elisa-betanã era de fapt foarte sim-plã ºi se punea mare preþ peceea ce spuneau actorii“.Aceastã întoarcere la simplueste foarte evidentã în specta-colul sãu recent de la Piatra-Neamþ. În care scena esteaproape goalã, existând puþineelemente de scenografie, oinstalaþie aerianã de segmentecolorate ºi un practicabil înpantã, în partea din faþã, în restfiind lãsat la vedere spatelescenei, cu pereþii sãi întu-necaþi, cu ºtãngile, fierãraia ºialte echipamente specifice. E oimagine puternicã, având cevamisterios, chiar dacã e un felde dezgolire ostentativã, deexhibare a convenþiei. Ca sãnu uitãm cã ne aflãm la teatru,într-un loc al iluziei, al jocului,unde se pune la cale ceva, se

þes intrigi, la care noi suntemmartori. Dar cum toatã lumea-io scenã, acei oameni-actorivor coborî în salã, de unde nevorbesc de aproape, ni seadreseazã direct, vrând sãcreeze o complicitate între noi,amplificând senzaþia de viu, dedirect, de actual. Da, de actual,fiindcã Radu-Alexandru Nica,dupã ce scuturã bine textul(care nu este unul dintrecele mai reuºite ale luiShakespeare), condensându-l,reduce numãrul personajelor ºile aduce în zilele noastre, princostume, comportament, lim-

baj. E o lume foarte agitatã ºipestriþã în scenã, neavândnimic nobil, princiar, dimpo-trivã, fiind coborâtã în colb deperiferie, populatã de perso-naje stridente, pitoreºti, deinterlopi ºi nou înavuþiþi, cu unlimbaj cât se poate de frust, celal strãzii, al pieþei. De altfel,bunele maniere, eleganþa suntexpirate pentru cei mai mulþidintre contemporanii noºtri,trãitori într-o lume tabloidizatãºi manelizatã. Astfel cã, în ver-siunea updatatã a comedieishakespeariene vedem unprinþ, pe Don Pedro, îmbrãcatcu o mantie lungã de blanãalbã, cãmaºã descheiatã laaproape toþi nasturii, peste unmaieu negru, pantaloni de bro-cart, cu mocasini roºii cu ciucur,având lanþuri ºi alte zorzoane,amestec hilar de star rock-pop,rapper multimiliardar ca PuffDaddy ºi barosan de Ferentari.Cu burtã proeminentã, mers ºiaccent din zona aceea, aºacum excelent îl portretizezãMircea Postelnicu. În marevervã, cu autoironie ºi umorîmpãstat, actorul pare un ºefde clan mafiot bine dispus ºipus pe ºotii, care se vrea un felde zeu al amorului, conducândcu abilitate toate jocurile. Cãdoar e teatru în teatru în „Multzgomot pentru nimic“, undesunt douã cupluri ºi douã intri-gi în oglindã, aranjamente,comploturi, compromisuri, tran-zacþionism, multã manipulare,pentru ca totul sã se terminecu bine, cu douã nunþi. Muzicãºi dans, aºa suna ºi indicaþialui Shakespeare de la sfârºitulcomediilor sale. În reconfigu-rarea personajelor acesteicomedii cu accente de farsã,regizorul îi acordã un creditspecial lui Beatrice, o tânãrã cuspirit liber ºi gurã slobodã, orevoltatã împotriva condiþieisubalterne a femeii, aºa cumera în epocã, situaþie care, dinpãcate, se perpetueazã ºiastãzi, de multe ori, în pofidaegalitarismelor de faþadã. IarSabina Brânduºe e sclipitoareîn rol, dezinvoltã, cu ointeligenþã tãioasã, cu ironiedin belºug, cu o feminitateprovocatoare, incitantã, fer-mecãtoare! Scenele dintre eaºi Benedick, duelurile lor ver-

bale, tachineria amoroasã facdeliciul spectacolului. Asta ºipentru cã Andrei Merchea-Zapotoþki are aplomb ºi multhaz în Benedick, creionat caun bad-boy, iniþial, un rebel cutatuaje, tricou cu inscripþii ºivestã de piele, pentru ca înpartea a doua sã se petreacãschimbarea la faþã ºi sãafiºeze un look cuminþit. ÎnClaudio, a cãrui nuntã cu Heroe zãdãrnicitã, la un momentdat, prin intrigi mârºave, prinjosnicã trãdare, ValentinFlorea, cu faþa brãzdatã de olungã cicatrice, cu pãrul blonzitºi vestimentaþie pastelatã, pre-dominant fiind rozul, areînfãþiºarea unui gangster, curevolverul la vedere, actorulconturându-ºi inspirat perso-najul. ªi Cãtãlina Bãlãlãu o fi-gureazã credibil ºi nuanþat peHero cea gingaºã ºi docilã,fata tatei, frumoasã ºi cuminte,ascultãtoare. Tatãl, Leonato, eTudor Tãbãcaru, echipat ca uncowboy texan (dar din Dallas-ulautohton, de la Slobozia), per-fectã întrupare a vicleniei, tipulinsului cinic, fãrã scrupule,care tranzacþioneazã orice.Foarte bun, cu un comic disti-lat, este Emanuel Becheru înDon John, intrigantul frate alprinþului, un personaj sulfuros,un trepãduº diabolic. În-tregeºte distribuþia DragoºIonescu, el redând exactportretul lui Borachio, un ticã-los care se cãieºte în final. Încaracterizarea personajelor,costumele create, cu multãimaginaþie, de Iulia Gherghescuau avut o mare pondere. S-avãzut în spectacol ºi atenþiadeosebitã acordatã miºcãrii,consultanþa coregraficã aparþi-nând Andei-Maria Acristinei ºiChiarei Chiavetta. În „Mult zgo-mot pentru nimic“, autohto-nizat, dupã cum spuneam,adus în spaþiul românesc,scena balului mascat esteînlocuitã cu un foarte pitorescºi colorat moment folcloric: undans cu mãºti ºi covoare dinzona Neamþului, de la Târpeºti.Momentul e bine susþinut, espectaculos, dar mi s-a pãrutlipit, gratuit.

„Mult zgomot pentru nimic“de la TT este un spectacolbine, serios gândit, inteligentconstruit, cu o abordare inte-lectualã, lucidã a temei (uneoriîn dauna ludicului), vorbinddespre o lume superficialã,dezvrãjitã, în care forma,aparenþele determinã fondul,interesele ºi malversaþiunile tri-umfând. În care iubirea nu-iadevãratã (vezi dialogul dintreBeatrice ºi Benedick), fiindcãaceasta nu-i „paiaþa vremii“(Love’s not Time’s fool) ºi e înafara oricãrui aranjament,lucru pus la cale, în joacã. Estecea descrisã în Sonetul 116,pe când lumea din „Mult zgo-mot pentru nimic“, în viziunealui Radu-Alexandru Nica, esteuna pe dos, cu toate valorilerãsturnate, o lume la care „teuiþi scârbit“, ca-n Sonetul 66,rostit în spectacol. De undesunetul trist al comediei.

„O camerã doar a ta”, de la TeatrulTineretului, face parte dintr-un program intitulatBlinde Date, care-ºi propune o primã întâlnireîntre un regizor ºi un actor. Fãrã sã se fi cunos-cut anterior, regizoarea Mariana Cãmãrãºan ºiAdina Suciu au pornit împreunã într-o aventurãspiritualã pe urmele Virginiei Woolf. Punctul deplecare l-a constituit romanul-eseu-manifest alscriitoarei, „O camerã doar a ta”, cele douãpartenere de proiect adaptând textul pentruspectacol. A ieºit – cum altfel? – un spectacolcameral, în plus, interesant, de o plãcutã viva-citate spiritualã, care se joacã în micuþa salãstudio a teatrului pietrean.

Ce susþine Virginia Woolf în cartea ei? Cãpentru a scrie ficþiune, unei femei nu-i trebuiedecât o camerã numai a ei ºi bani. Sigur, e doarun fel de a spune, fiindcã lucrurile sunt mult maicomplicate. Cert este cã o femeie, ca sã devinãscriitoare, trebuie sã fie un spirit liber, sã fieindependentã material ca sã poatã sã seexprime, sã spunã ce simte, ce gândeºte, ce-iplace ºi ce nu. Asta susþinea scriitoarea, venindapoi cu alte precizãri, nuanþãri. „Ficþiunea nu

cade ca un mãr din copac. Ficþiunea e ca opânzã de paianjen, prinsã de viaþã, oricât deslab, în toate colþurile sale. Este creaþia unoroameni care suferã ºi se bucurã, profund legaþide vieþile lor.”

Ca sã-ºi facã mai convingãtoare pledoariapentru puterea femeilor de a crea, de a da viaþãnu doar copiilor, ci ºi unor opere de artã,Virginia Woolf inventeazã o sorã a luiShakespeare, pe Judith. Aceasta era talentatãºi ar fi dorit sã fie actriþã, ceea ce nu era cuputinþã pentru o femeie în perioada elisa-bethanã, astfel cã, suferind pentru neîmplinireaei, a sfârºit prin a se sinucide. Scriitoarea vor-beºte cu mare admiraþie despre mintea „incan-descentã ºi neîngrãditã” a lui Shakespeare, încare „a avut loc acea contopire între masculin ºifeminin, acea uniune a contrariilor. Fãrã unasmenea amestec, un tip de intelect predominã,iar celelalte facultãþi ale minþii devin imobile ºisterpe”. În fine, eseul are o mare concentraþiede idei, aplecându-se cu multã pãtrundereasupra dramei condiþiei feminine de-a lungultimpului, dar ceea ce rãzbate în primul rând dinpaginile lui este neclintita credinþã în puterea li-teraturii.

Desigur, e greu de transpus într-un specta-col tot acest tumult de gânduri, de trãiri, de sen-timente, dar Adina Suciu reuºeºte sã redea oVirginie Woolf veridicã, aºa cum o descria pri-etena ei, Elisabeth Bowen. Actriþa e veselã,dinamicã, entuziastã, volubilã, jucãuºã, cu gus-tul metamorfozelor, creionând cu sensibilitateun viu ºi ataºant portret al scriitoarei. Cu cãldurãºi cu mult umor. Ea ne convinge, împreunã curegizoarea Mariana Cãmãrãºan, care e inspi-ratã, creativã, gândindu-ºi minuþios spectacolul,ca pe o cantatã (în care se înfruntã douã coruri:unul masculin ºi altul feminin, susþinând ideicontrare), cã „viaþa meritã totul”, aºa cum seaude în finalul spectacolului.

Teatrul Tineretului din Piatra-Neamþ

Sunetul trist al comediei

„Viaþa meritã totul!”

PPaaggiinnãã rreeaall ii zzaattãã ddeeCCaarrmmeenn MMIIHHAALLAACCHHEE

aprilie 2019

comentarii

7

Mama lui Dumnezeu Fiulechivaleazã cu modeluldesãvârºit al maternitãþii.Minunea care i-a definitfiinþarea a probat dintru începutstatutul de împreunã creatoarecu Dumnezeu. MaicaDomnului îºi asumã pe de-a-ntregul taina creaþiei din nimi-cul material, însã preaplinuliubirii Sale dã nou sensveºniciei înseºi. Poate acestaeste ºi motivul pentru care seaflã mai presus decât cerurile,fiind Tron Viu omului ce îºidoreºte restaurarea chipului.Preasfânta Fecioarã neascultã rugãciunile, neprimeºte pe toþi sub omoforulEi ºi ne dã speranþa cã, maiales prin mijlocirea Ei, ne vombucura de milostenie la mãritaJudecatã.

Din cele mai vechi timpuri,creºtinii au ºtiut sã apreciezeajutorul care a venit mai presusde fire, aceastã tainicãdragoste ºi grijã pe care MaicaDomnului le-a arãtat ºi le mani-festã pe mai departe necon-tenit, neþinând seama de viciileomului, de trufia ori de lipsa devoinþã a acestuia, ci doar depocãinþa sincerã pe care opoartã în inimã. În general,imnurile ºi canoanele închinateMaicii Domnului sunt cântãride o frumuseþe cu totul ieºitãdin comun, profunde din punctde vedere teologic, atribuite înmarea lor majoritate SfântuluiIoan Damaschinul. Se pare cãtradiþia athonitã a pus la marecinste „Octoihul de canoaneînchinate Maicii Domnului“,canoane ce sunt rânduite pezile ºi pe glasuri, fiind treptatincluse în pravila de rugãciune,formând Theotokarionul – unadintre cele mai cunoscute vari-ante fiind compilaþia luiNicodim Aghioritul, publicatãpentru prima datã în limbaromânã la Mãnãstirea Neamþ,adunând în paginile ei ºi ver-surile unor sfinþi precum Sf.Andrei Criteanul, Sf. TeodorStuditul, Iosif Imnograful,Patriarhul Fotie, PatriarhulAtanasie, Arsenie Monahul,Teoctist Studitul º.a.m.d. Altfel,nutrind o evlavie deosebitã faþãde Maica Domnului, SfântulIoan Damaschinul s-a dovedita fi un apãrãtor ardent alicoanelor, luând atitudine de

fiecare datã în faþa denigrato-rilor, a celor care urmãreau sãcontraargumenteze sfinþeniaacestora. Evident, în tradiþiaortodoxã cultul icoanelor nupoate fi despãrþit de niciundemers mariologic. Sunetul ºiimaginea se întrepãtrund, nasccorespondenþe aflate sub sem-nul alegoriei, aºa încât dimpre-unã compun ferestre cãtrerealitãþile cu adevãrat impor-tante, propunând a priori unexcurs duhovnicesc în proximi-tatea Duhului Sfânt. E singuracale care preþuieºte în adâncChipul omului ºi lucreazã întruasemãnarea cu Divinitatea.

Urmând unei asemeneatradiþii, arhiepiscopul IoachimGiosanu tipãreºte la Editura„Filocalia“ o adevãratã biju-terie, un volum ce cuprindeimnuri închinate MaiciiDomnului. Textele sunt nimeritacompaniate de lucrãri icono-grafice executate în ateliereleMãnãstirii Diaconeºti, sur-prinzând prin erminii cu parfumde Bizanþ ataºamentul profundfaþã de Apãrãtoarea nea-murilor. Volumul cuprindepatru poeme-imn distincte,

aºezând compoziþional între-gul edificiu sub semnul armoni-ilor clasice: un prim poem maiconsistent (de-a lungul cãruiaeste reiterat planul divin alîndumnezeirii omului, sunt ver-sificate apoi elementebiografice care surprind în prin-cipal sfinþenia Drepþilor PãrinþiIoachim ºi Ana, o a treiasecvenþã-nucleu în care epreaslãvit numele Preasfintei,versurile urmãtoare echivalândcu un exerciþiu ascetic, o rugã-ciune densã, de un lirism con-fesiv). Urmeazã trei imnurialcãtuite la sãrbãtori diferite –Praznicul Bunei-Vestiri, Aco-perãmântul Maicii Domnului,Meditaþie la Duminica Miro-nosiþelor. De altfel, ne putemreaminti cã cifra patru conferãoricãrei construcþii soliditate,dând naºtere dupã o logicãimplicit geometricã unui dis-curs autoreferent, dar care înacelaºi timp, poate paradoxal,asigurã deschideri intertex-tuale. Aºa ajungem sã neamintim cã în accepþia luiRainer Maria Rilke poezia nu eo simplã emoþie, ci reprezintã oexperienþã. Fãrã doar ºi poate,P.S. Ioachim Bãcãuanul nearatã cum Maica Domnului

revarsã iubirea Sa dincolo detimpul istoric, iar omul neas-cultãrii, vechiul Adam, poateavea speranþa descleºtãrii desub imperativul pãcatului: „Încãdin eternitate, DumnezeuAtotþiitorul/ A fixat timpul istoricsã vinã Mântuitorul./ Cândomul neascultãrii, printre spini,plânge amarnic,/ În cerDumnezeu începe tainicul timpmesianic.// În toatã Scripturaveche El descoperã misterul:/Vremea în care omul va dialo-ga cu cerul.// Profeþii ne dauimagini, în tot VechiulTestament,/ Prin care selãmureºte marele eveniment.//Iar când Dumnezeu Cel veºnicplanul sãu îl reveleazã,/ FiulCel nãscut din Tatãl, prinDuhul Se întrupeazã“. Însãtoate acestea sunt posibilegraþie scãrii îngereºti dinspreMiriam, scarã pe care acoborât Fiul. Conºtientizarearealitãþii cã omul nu mai estesingur în lume a modificatpoate chiar structura sasufleteascã – omul a pãcãtuitsingur, însã se mântuieºte dinmila lui Dumnezeu ºi cu grab-nic-ajutorul Maicii Sale. În fapt,aceste douã acte: mântuirea ºiîndumnezeirea reprezintãobiectivul principal al întregiicredinþe ortodoxe. În gândireapatristicã, principiile lumii,inclusiv cele de ordin moral, sesupun legilor lui Dumnezeu,dar presupun ºi o transfigurarela nivel ontologic. Autorulreuºeºte sã capaciteze taineleprin misterul intrinsec alpoeziei, neuitând cã poezia eºi o evadare de emoþii.Destinatarul întregii creaþii esteaºadar omul ºi tocmai aceastãstare-de-fapt este în subsidiarreamintitã. Pe de altã parte,omul însuºi se simte dator sãmulþumeascã pentru bucuria ºistatutul ce i s-au conferit: „Decând ai devenit Mamã

Logosului întrupat,/ Prin El, eºtiºi nouã mamã, cã din moartene-a salvat./ Astfel, te cinstescprorocii, apostolii, mucenicii,/Te laudã pruncii-n leagãn, toþicopiii ºi bunicii./ Ierarhi, preoþipreacucernici, cãlugãri preacu-vioºi,/ Pustnici, monahii,fecioare, domnitori evlavioºi,/Toþi Te preamãresc, Fecioarã,ca cel mai scump giuvaier,/ Cãle eºti icoanã sfântã pepãmânt, dar ºi în cer./ Tu eºtilauda de cinste a tot sufletulcurat/ ªi eºti ºipotul prin carecurge harul necreat./ Tu eºtipovãþuitoare, bucurie negrã-itã,/ Tuturor care în lume ducviaþã neprihãnitã“. Aºadar,imnurile P.S. Ioachim seînscriu firesc într-o tradiþie se-cularã, îmbogãþind fondul decântãri dedicate Preasfintei:„...Slãvitã Maicã, deDumnezeu Nãscãtoare,/Primeºte cu bucurie ºi smeritamea cântare./ Înmulþeºte-mi,Maicã, râvna ºi dorinþa de a-þicânta/ Imn de preaslãvire sfân-tã, din suflet...“

Aºa cum ne obiºnuise ºi învolumul anterior, intitulat„Poeme – meditaþii lirice laduminici ºi sãrbãtori“, rãmâneinteresant cã discursul e voitsimplu, chiar dacã din punct devedere lexical se poate consta-ta prezenþa unor termeni teo-logici mai noi (în accepþia mi-reanului!), evident „de specia-litate“. Lipsa metaforelorînchise, renunþarea la alteeventuale formule ermeticedemonstreazã cã mesajul numizeazã pe inovaþie, ci se vreaaccesibil. În poemele maiscurte, care îi urmeazã„Imnului Maicii Domnului“, seîntrevede o senzualitate flo-ralã, vegetalã, fãrã ca ele-mentele naturii se invadezeluxuriant ori nepotrivit Creaþia:„De la momentul rusalic tu aidevenit grãdinã,/ Unde îngeriidin ceruri culeg crinii deluminã“. Întreaga þarã estevãzutã sub forma unei grãdini(poate) edenice, în timp ce „toþicreºtinii din lume/ Îi adunã înbiserici sã cinsteascã al sãunume“. Astfel, toatã suflareapare sã cânte la unisoncântarea de preamãrire:„Cuvine-se cu adevãrat sã tefericim, Nãscãtoare deDumnezeu, cea pururea fe-ricitã ºi prea nevinovatã ºiMaica Dumnezeului nostru.Ceea ce eºti mai cinstitã decâtheruvimii ºi mai mãritã fãrã deasemãnare decât serafimii, ca-rea fãrã stricãciune peDumnezeu Cuvântul ai nãscut,pe tine, cea cu adevãrat Nãs-cãtoare de Dumnezeu, temãrim“.

Asumându-ºi implicit un rolmisionar, P.S. Ioachim con-tureazã pentru încã o datãdimensiunea sacrã a cinstiriiMaicii Domnului. Aceste imnurinu sunt altceva decât cale acredinþei adevãrate, oferindnuanþele unor trãiri aparte,pline de bucuria luminii auten-tice.

Marius MANTA

„Imnuride preaslãvire sfântã“

•• EEmmii ll iiaann TTaannccããuu –– PPaaººttee îînn BBuuccoovviinnaa((PPrreemmiiuull CC..JJ ..CC..PP..CC..TT .. BBaaccããuu))

FFoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu

CCrriissttaallee ddee ffuumm• Scriitorii modeºti se mulþumesc cu un epitaf. Ceilalþi

scriu lãzi de memorii.• Nu toate labele s-au putut transforma în aripi.• Când nu a mai avut putere sã vorbeascã, arta a þipat.• Se pare cã nu cãutãm iubirea, ci statuia ei.• Îmi cad uneori în mânã cãrþi atât de slabe, încât îi invi-

diez pe analfabeþi.• Sufletul meu-tot mai orfan de fântâni.• Binele are în el muguri de Infinit.• Piramidele noastre sunt arcuite în Mioriþa.• Demnitatea este averea pentru care plãtim încã prea

multe impozite.• Iluzia-averea celor care nu mai au nimic.• Fãrã puþin mister, frumuseþea este o eroare.• Unii vor sã alunge întunericul incendiind lumea.• În traista fericitului nu mai încape cerul.

Vasile GHICA

aprilie 2019

poesis

8

Înn rrefuggiu înn 1917

douã fete tinere în trencompartiment la clasa întâicu fotolii tapisate în catifeaîntr-o culoare nedefinitã

trenul aleargã pe liniide-a lungul râului liniºtitcurge peste pietre uzate de vremeîn dorinþa de-a ajunge la mare

este prea devreme ca inocenþa lorsã fie pusã sub semn de-ntrebaresunt îmbrãcate în haine de cãlãtorietrenul se-ncolãceºte, se strecoarã, þipãmama lor moartã este absentãtatãl lor este tot absent, totuºiîmbrãcat în haine de cãlãtorie le fotografiazã atent

stepa este platã, nu are podurinici pieþe, nici palate sau magazineca o barcã pe ºine duce douã tinere fetespre un vis þeapãn, înþepat de vânt

Îþi amminntteººtti 19188?Cum se petrece întunericulpe unde-a fost câmpul de grâucând viºinul scuturã petale

Îþi aminteºti?De-o altã lume?Pomul de Crãciunsoþia, himerã prãfuitãcopiii, umbre în ceaþãO cucuvea bate în aerse pliazã peste bulgãriidin mocirla saturatã de creier proaspãtde membre rãsucite de uniforme ciudatebãtãlia din noaptea trecutã

Îþi aminteºti?Eternitatea atârnã mândrãdeasupra sârmei ghimpate„Ich bin müde“Stâng, drept, stâng, dreptBombe fluierã la orizontAjung cuminþi în þara nimãnui„Sunt obositã“îngânã femeia nebunãcând adunã cartofiînecatã-n noroi persistent „Je suis fatiguée“

Îþi aminteºti?cum viºinul fluturã aripine scufundãm în noroiul eternitãþii

Ziua Moººilorrpantofii ei erau din piele, mãrimea 36maro deschis, ca frunzele toamneipuºi la pãstrare în podul cu surprizeînfãºuraþi în hârtie subþire, ascunse-ntr-o cutieaceºti patruzeci de anisub mai multe cutii, peste mobilier aruncatcãrþi pânã-n grinzi, vise mãcinate, mãrunteacolo era cutia; lumina toamnei era slabãneatinsã de anotimpuri, rece la atingereaceºti patruzeci de anii-a cumpãrat într-un magazin din capitalãa oscilat între maro deschisºi perechea viºinã putredã din vitrinãnu le-a purtat, le-a pãstrat pentru totdeaunaaceºti patruzeci de aniacum corpul mamei a întors încuietoarea coborauºor ca o panã în jos anotimpul se agitã cu ploaie

ºi vântoasã ea a aruncat o privire la pantofi ºi-aºoptit „Or sã intre monturile mele în pantofi?“aceºti patruzeci de anide Ziua Moºilorumbre o-nfãºoarã tot mai strânsîn absolut în rochie de mãtaseºi pantofi ca frunzele toamnei

SSe face ummbrrã pe perretteStã-n faþa caseicu pumnii-n poalãºi douã genþi la picioareSoarele cojeºte tencuiala albastrãSe face umbrã pe pereteFaþa-i filtreazã riduri solareÎn poalã balanseazã-o geantã uzatãPriveºte-nainte, departePãmântul ars la picioarese face umbrã pe pereteFaþa-i filtreazã riduri solareDrumul se vede tulburatSã se-odihneascã o clipã?alãturi de toþi ce s-au dus.Faþa-i filtreazã riduri solareSã plece de-acasã?Dar unde?Se-apropie frontul Nu mai are provizii.Sã nu facã zgomotDincolo era o baltã cu raþe.Norii o intrigã acum.Cei coloraþi ca de plumb.Îi spioneazã de-acoloS-o porneascã la drum.Strânge la piept o geantã uzatãAcasã? Casa-i în urmãcu nimicuri sertaredrapeazã praf peste ceea ce-a fostºi ceea ce este…

O alttã zzi...... o alttã nnoaptte......O altã zi... o altã noapte...Mã priveºte indiferent din vise celestese-ndoaie-n secrete, se rãsuceºte-n himeredin ce-a fost nu va mai fi... visul ia alte forme,se deformeazã-n zbor din nori în miºcarecu albatroºi desenaþi, pixeli într-un ceaunde-alchimist închis în cuib de viespiO altã zi... o altã noapte...Mã priveºte-n tãcere, în absenþãatât de departe... ore, zile, sãptãmâni, anila mare, la ocean, vânat pe talazurisemne reale fãrã-ntoarceremã zbat în lumea cea nouã,O altã zi... o altã noapte...Mã priveºte de pe coline departe

Valurri fãrrã sommnnPlutesc pe nisipurisapã adânc în scoici,lunecã, se rostogolesc,taie, sapã, planeazã,zboarã deºteptate,stârnite de pescãruºi în voltevise-ncordate de vânt ºi furtuniTriste ape cãtre maluri

Mariana ZAVATI

GARDNER

Într-o lume demitizatã, excesiv de tehnologizatã, unde pri-etenia, iubirea ºi ura se consumã mai ales în spaþiul virtual, cuun simplu like poþi ucide. Anul trecut, pe 17 octombrie, PapaFrancisc, într-o reflecþie despre pãcat, atrãgea atenþia cã„nimeni nu poate dispreþui viaþa celuilalt ºi viaþa proprie. Astãzi,pentru a elimina un om, este suficient a-l ignora. [...] A nu iubieste primul pas pentru a ucide“. Este de-ajuns sã lansezi cuticãloasã inteligenþã în rândul publicului grãbit ºi superficial oidee ce submineazã încrederea moralã a celor din jur. Ideiledistructive semnate cu autoritate filosoficã, sociologicã, literarãsau chiar academicã pot demola comunitãþi întregi, naþiuni.Remarcabilul roman Supunere (ianuarie 2015) al scriitoruluifrancez Michel Houellebecq ne devoaleazã, în parte, peri-colul în care se aflã societatea occidentalã secularizatã,cãzutã în admiraþie faþã de o intelectualitate dispusã la oricecompromis doar pentru a-ºi salva confortul social ºi personal.ªi nu este singur în demersul sãu. Mult mai radical pare a fiMichel Onfray, filosoful ºi moralistul numãrul unu al Franþei deazi: „Trebuie sã ieºim din timpul jurnalistic al emoþiei ºi sãintrãm în timpul lung al reflecþiei filosofice. [...] Terorismul esterãspunsul dat de cei slabi celor puternici. Saddam Hussein,Gaddafi, Baºar Al-Assad fuseserã primiþi cu braþele deschiseîn Franþa. Ei nu pãreau sã ameninþe Franþa cu atentate, pânãcând Occidentul a mers sã le bombardeze þãrile. Operaþiunilemilitare iniþiate de Bush dupã 1991 au cauzat moartea a patrumilioane de musulmani. Vi se pare puþin?“

Perspectiva lui Onfray naºte aprinse polemici. Însã mesajular trebui perceput prin filtrul moral ºi (mai ales cã suntem înpreajma sãrbãtorilor pascale) religios (mistic). Fiecare comuni-tate este supusã unor reguli ancestrale ce îi dau sens cultural,moral ºi istoric. Chiar dacã Miguel de Unamuno susþine cã„pentru credincioºii intelectuali de astãzi, a crede în Dumnezeuînseamnã a dori ca El sã existe“, minþile luminate ale neamu-lui au datoria de a defini corect identitatea naþiei, valorileperene ale acesteia. Nichifor Crainic, care simþise cã secolulXX se îndepãrta de Evanghelie, cerea intelectualilor „sã nuscape niciodatã prilejul de a pune faþã în faþã lucrurile celevechi ale credinþei cu cele noi ale civilizaþiei, de a privi prin pris-ma religiunii toatã complexitatea acestei civilizaþii ºi de ascoate în relief cuvântul Evangheliei, clarificând astfel spiriteleºi introducând în viaþa modernã curentul viu si înviorãtor alcredinþei ºi moralei“. Peste decenii, Vaclav Havel a rezumatsimplu situaþia în care ne aflãm: „A avea intelectuali în posturide rãspundere nu este garanþia unei conduceri înþelepte. Enevoie atât de raþiune, cât ºi de onestitate“.

De altfel, pentru români, problema este veche. MirceaEliade cu tristeþe spunea: „Nu cred cã se aflã þarã europeanãîn care sã existe atâþia intelectuali care sã mãrturiseascã îngura mare cã ar prefera sã aparþinã, prin naºtere, altei þãri. [...]A apãrut o nouã modã printre tinerii intelectuali ºi scriitori: a numai fi români, a regreta cã sunt români, a pune la îndoialã exis-tenþa unui specific naþional ºi chiar posibilitatea inteligenþei cre-atoare a elementului românesc. Ei judecã totdeauna un poporprin ce creeazã, nu-l judecã prin ceea ce este, prinsupravieþuirea lui. A «crea» este o concepþie individualistã; a fiaºa cum a lãsat Dumnezeu este adevãrata axã a «spiritua-litãþii» poporului. În concepþia poporului, nimic nu se creeazã,nimic nu se face; lucrurile vin ºi pleacã, lucrurile se întâmplã.Este adevãrat cã poporul românesc suferã de multe pãcate,dar aceasta e condiþia noastrã umanã, acestea sunt posibi-litãþile noastre de a atinge universalitatea“. Pentru a ne gãsi ºiîndeplini rostul ca naþie, avem nevoie de cãlãuze adevãratecare sã înalþe sufletele, nu sã le ucidã.

ªtefan RADU

Elitele,între jertfã

ºi pãcat

SSttrreett lifetoamna asta gutuile miros a moarteºi a limpede apã de râu a peºte înnodat în cârligiar frunzele aceºti daimoni ai câmpiei scad

ºi cresc lumini peste dealurile unde copilãria se zdrumicã

precum pietriºul sau nisipul mãcinatde paºii profetului urbancu logica lui de om al strãzilor

toamnele curg prin canalele orei-ceasloveu nu mã pot desprinde cu facerea în cuvânt o noaptea valpurgicã a înserierii eului

dacã nu sunt eu/ eu sunt acel ecou vocile toamnei subterane înfipte in cateterul inimii mele orgolioaseºi metafizica vârstei când numeri secundele planurile unghiurile orbirea

înþelepþirea vorbirea ºi nevorbirea cuvintele asexuatemâinile a doi bãrbaþi împreunate pe mijlocul toamnei referendumul ºi ideea de cãsãtorie

ectoplasmaticã iar toamna este ultima la urnã

plouã neestetic femeia cu gene false savureazã þigara o stinge cu tocul frunzele putrezesc prin parcãri iar mama împleteºte pentru prietenul ei imaginar

Megga-eerrottismmsimt cã te joci de-a aºezarea cuvintelorsau de-a lipitul vieþii dramatic cu again/one morepartea ta homofobã te distanþeazã de centrul lumiitu te plimbi cu skateboardul

dintr-o margine la o margine a marginii pânã în cartierele cu negrii la suflet

vezi starea asta a ta este inegalã miroºi a sare ºi piper dinþii tãi se înfig în degetul meu ºi nu ai perversitatea aceea de a-mi aprinde lampioanecât sunt încã nodul gordian

apogeul iubirii devine precum fructele de maredelicios#arderapidaiar noua ordine a cuvintelor cere o licitaþie

a sentimentelordin care s-ar putea sã ieºi cu singurãtatea pe zeroneiniþiat în marea tainã a convieþuirii camaradereºtiunde nimeni nu suportã pe nimeni dar aparent estemaestru în arta conversaþiei mai sunt îndrãgostiþi pe stoc? întreb flegmaticvânzãtorul-robot

Lastt Octtoberrfrunze ºi pantofii mei cu toc firavþigãrile tale stinse pe pãmânt pânã mai ieri dragostea greiere rãtãcit în fântâna artezianã ºi toate toamnele cu rujul ciclamen...

dincolo de casa pãpuºilor mama tânãrã râde spre tatãl meu care îºi vâjâie motorulnu a cunoscut eclipsa vieþii

venitã de pe dealuri aroma vinului a îmbãtat prezentul

din octombrie vom circumscrie letargiiºi vom semãna nebunia nopþilor în doi pe terasa îngustã a blocurilortu ºi larma sturzilor din grãdinile oraºuluivã veþi ipostazia

clipele sunt purtate în lesã de câini pe care nu îl revendicã nimeni

iar noi tragem retuºuri cu toamna aceastapeste anarhia umbrelor îndrãgostiteapoi dãm foc frunziºuluinerisipit de ciclon

toamne se pliazã devinmai noi decât pantofii de carton ai morþii

AArrtta@selfrrespecttului

codul penals-a inventat sã nu abuzãm de condiþia arteipânã ºi poeþii pot da de pãmânt cu arta pot abuza ostentativ cuvintele pot transforma în corzi de kick boxingunde îºi trântesc adversarii literari

furtul unor sintagme poate echivalacu hoþia trivialã cãci un poet este ca un pet cu vorbe de hârtiecum poþi sã nu incriminezifurtul artistic?

se furã sentimente brute falii de viaþã utopii pigmenþi arta nu are cod oricine se poate aºeza la drumul marenelegat la mâini sã îºi scrie memoriile fãrã self respectfaþã de arta din penitenciare

Moarrttea lui @

mor poeþii se fac vânt ºi îngroapã cuvintele-efemeride

într-o mie de @nu pare tragic sã disparã iluminaþiiatâta timp cât franþa a câºtigat în rusia

ºi leaderii oferã flori unei doamne frumoasecare întâmplãtor conduce o þarã sau pupã fierul vechi cupa aceea stereotipã fãrã pic de rasism doar este victorie

femeile se plâng de masculi s-au împuþinat devin tot mai perisabili dar bãrbaþii cer imposibilul #lafemmefatale diavolul roºu al nopþii deghizat în alizeuacum oamenii au drept de vot

ºi aleg denuclearizarea o lume provegan cu dumnezeii ei iconici

pe zidurile staþiilor de metrou

poeþii nu mor ca oricine ei beau absint cu vene subþiate de acel drog al viului

ºi #iubescfemeilerealedetestã plasticul ºi nu îi gãsesc întrebuinþareiar printre noi trec ca niºte dependenþi de diurn

de roata aceea mirobolantã numitã azi

se pot multiplica poeþii oamenii aceºtiasurzi emoþional orbi afectiv îndrãgostiþi doar

de ideile politice ale momentuluicapabili sã se teleporteze în acele locuri

unde încã mai progreseazã înarmarea nuclearã pot sã se rateze literar din dorinþa disperatã

de a elimina rasismul sãrãcia ºi rãzboaiele chimice

cãci nu-i aºa premiul nobel se dã pentru oameniiar în încercarea de a deveni oameni

sunt aºa de vulnerabili poeþii #carenumordeabinelea

aprilie 2019 9

poesis

Angela -MelaniaCRISTEA

Elena CIOBANU

Aura discretãa adevãrului

„Viaþa nu este un ºir de felinare aºezate simetric unul dupãaltul“, spunea cu indignare Virginia Woolf prin 1919, într-uneseu despre proza vremii sale. Pentru romanciera britanicã,viaþa coincidea cu adevãrul sau cu realitatea, înþelese într-unmod anume, opus majoritãþii confraþilor ei scriitori contempo-rani. Despre „edwardienii materialiºti“ (în special ArnoldBennett, H. G. Wells ºi John Galsworthy) ea avea o pãrerenu tocmai onorantã: „Ei ne fac descrierea casei ºi aºteaptãca noi sã deducem din asta fiinþele umane care locuiesc întrepereþii lor“; „nu îi preocupã spiritul, ci trupul“. În timp ce, gân-dea Virginia Woolf, viaþa care ne scapã mereu nu poate firedatã decât printr-o abordare holistã în care conºtiinþa ºirãspunsurile ei la stimulii exteriori ar trebui sã ocupe un locprincipal. La fel de importantã este ºi renunþarea la prejude-cata cã viaþa existã mai deplin în ceea ce este consideratmare decât în ceea ce este considerat mic.

Mi-am adus aminte de comentariile Virginiei Woolf în timpce vizionam Roma, filmul mexicanului Alfonso Cuarón, alcãrui palmares regizoral include, printre altele, Harry Potterºi prizonierul din Azkaban (2004), Children of Men (2006)sau Gravity (2013). Nominalizatã ºi premiatã la mai multecategorii ºi în mai multe competiþii, pelicula Roma a atrasaprecierea cvasiunanimã a criticilor. Inspirat de propriacopilãrie într-un cartier burghez din Mexico City din anii ’70(de unde vine ºi numele filmului), regizorul mexican aduce înprim-plan figura fostei sale doici, Cleo (în film, ea poartãexact acelaºi nume).

Povestea este dezarmant de obiºnuitã: într-o familie binesituatã, cu patru copii ºi douã servitoare tratate cu o condes-cendenþã binevoitoare, rutina zilnicã include spãlatulpodelei, al rufelor, gãtitul, joaca celor mici, cumpãrãturiledoamnei. Seara, vine acasã bãrbatul familiei, doctor chirurg,într-o maºinã luxoasã, pe care o parcheazã cu o grijãobsesiv-compulsivã în gangul îngust din faþa uºii. Acesta eprimul element care ni se oferã despre identitatea bãrbatului.Al doilea este grãmada de chiºtoace din scrumiera maºinii,fumul gros ºi mâna care stinge apãsat, nervos, ultima þigarãde dinainte de a intra în casa unde îl aºteaptã, febril, soþia ºicopiii. Nu este nicio îndoialã cã, stilistic vorbind, focul de carese leagã figura lui este în deplinã contradicþie cu apa arun-catã pe pavajul curþii interioare de cãtre Cleo, servitoareacare spalã, curãþã, freacã, pune mâncarea în farfurie, aregrijã de toþi ºi de toate. El va ºi pãrãsi, de altfel, cãminul con-jugal în scurt timp, sub pretextul unei cãlãtorii profesionale.Lucrurile o iau razna, mama încearcã sã gestioneze criza încel mai puþin traumatizant mod cu putinþã pentru copii, darstâlpul familiei rãmâne totuºi Cleo (o actriþã neprofesionistã,perfectã în acest rol, Yalitza Aparicio – nominalizatã laOscar), ea însãºi afectatã de nefericire (rãmânând însãrci-natã, este pãrãsitã de partener, apoi naºte un bebeluº mort,într-o scenã al cãrei naturalism este pur ºi simplu paralizant).Tatãl familiei nu se mai întoarce, copiii aproape cã se îneacãla mare, fiind salvaþi de Cleo, cu o loialitate eroicã. În mare,cam atât. Dezamãgitor de plicticos dacã aºtepþi suspans cusufletul la gurã, scene dupã reþete verificate, emoþii tari.

Însã obiectivul lui Cuarón nu este sã producã o emoþiebanalã, previzibilã, gata fãcutã, uitatã repede dupã vizionare.Mesajul lui nu este câtuºi de puþin invaziv, dar este percutantpentru cine are ochi de vãzut sau urechi de auzit. Filmul lui edintre acele artefacte al cãror mesaj este atât de important,încât aproape cã trece neobservat. Îþi trebuie un pic deatenþie ºi intuiþie ca sã identifici, în mulþimea de amãnunte,esenþialul. Este ca în picturile bãtrânului Pieter Bruegel, undecâte un Icar cade neobservat în mare, într-un colþ de picturã,ºi se îneacã în timp ce oamenii îºi vãd de ale lor pe câmpuri;câte un Crist minuscul, atât de depãrtat încât nu i se distingtrãsãturile, îºi duce crucea într-o mulþime de oameni care fugcare încotro dupã grijile cotidianului. În filmul alb-negru al luiCuarón, pe fundalul sonor al zgomotelor oraºului, cu negus-torii sãi ambulanþi, cu pãsãrile lui, cu evenimentele lui, Cleoîºi face treaba cu abnegaþie, fãrã revoltã, fãrã resentiment.Discursul cinematografic este complet lipsit de lecþii istoricesau ideologice. Manifestaþia violentã de pe strãzile oraºuluieste importantã pentru naraþiunea filmului doar pentru cã eaprilejuieºte pierderea copilului lui Cleo. Umanul ca atare, cudramele lui dintotdeauna, conteazã mai mult. Umanul, nespune Cuarón, este, de multe ori, acolo unde se vede maipuþin. Adevãrul are, mai degrabã, aura discreþiei.

eseu

aprilie 201910

5.. SScurrttinntterrmmediuludic

Alegerea stilului, ca posibili-tate artisticã, e universalã.Dacã ne referim la unicitatealimbii pe care o utilizeazã, e nuatât prizonier, ci dependent. Iardefinirea unui stil sobru sevede ºi mai bine când e per-ceputã în ciuda diferenþelor ceþin de context, într-un jocglumeþ, mânuind foarfecile cudezinvolturã. Iatã douã viziuniasupra dimineþii, una a luiPaul-Jean Toulet (1867-1920),cealaltã, a lui Arthur Rimbaud(1854-1891): „Une lueur tran-hante et mince/ Échancre monplafond./ Trés loin, sur le pavéprofond,/ J’entends un seauqui grince“. Aproape o sobri-etate concretã. „Mon“, „pro-fond“, „j’entends“ rãmân totuºistânjenitoare, dacã nu super-flue. „A quatre heures dumatin, l’étè,/ Le sommeild’amour dure encore./ Sousles bosquets l’aube évapore/L’odeur du soir fêté.“ Nimic deadãugat. La ce cuvânt sã re-nunþi fãrã sã amputezi textul?

Lui Hugo nimic nu-i estestrãin, de la emfaza amplã lasimplitatea totalã. Iatã unmoment precis, redat precis custângãcia tinereþii trecute: „Jene songeais pas à Rose./ Roseau bois vint avec moi./ Nousparlions de quelque chose./Mais je ne sais plus de quoi“.Esenþialul e deja sugerat.

„Fãrã emfazã“ nu e numai oproblemã de stil, ci ºi de vizi-une asupra lumii. Când artistul,ca un oracol inspirat, supraîn-carcã omenescul într-un su-biect poetic, sobrietatea ce-deazã pasul retoricii. Cei maimulþi poeþi occidentali se pre-zintã cu un „ego“ pe care ºi-levidenþiazã. Poetul occidentalse contemplã în oglindapoemului.

66.. SSttil sobrru,sttil perrsonnal

Sobrietatea nu stinge oricemanifestare a temperamentu-lui personal, dimpotrivã. Eul, înloc sã fie fluturat ca un stin-dard, rãmâne fluid. El irigã dis-cret expresia cea mai originalã.Orice traducere trebuie sãreflecte în mod obligatoriuaceastã personalitate imanen-tã. Unele procedee, în ciudainevitabilei dependenþe de sin-taxã, permit chiar mãrturiafidelitãþii faþã de temperamen-tul ºi tonul unui autor sau text.

La un pictor ca Wang Wei,sunt numeroase notaþii vizualeºi colorate ce se exprimã prinmici tuºe, prin tãceri. Iatã evo-carea unui torent: „Din torenties la suprafaþã stânci albe,/ Efrig, câteva frunze roºii./ Înmunþi, pe aici, nici urmã deploaie,/ Cerul e albastru-închis,hainele ude“. Într-un alt text,remarcãm notaþiile extrem define ale culorilor. Roºul piersi-cilor ºi verdele sãlciilor nu suntpur ºi simplu culori, ci nuanþateprin aluzii la dispunerea

entitãþilor, la luminã sau chiarla calitatea aerului ºi la gradulde umiditate: „Dupã ploaia deazi-noapte piersicii sunt mairoºii/ ªi sãlciile verzi înbrumele primãvãratice./ Tânã-rul servitor n-a mãturat încã flo-rile,/ Un grangur cântã, musa-firul moþãie“. Roºul piersicilorsau piersici roºii, verdele sãlci-ilor sau sãlcii verzi. Roºuintens, viu, strãlucitor, trezit deumiditatea ploii. Verdele sãlci-ilor e susþinut ori atenuat debrume? Culorile sunt mereuimportante pentru Wang Wei ºimereu asociate cu o altã sen-zaþie, ce le precizeazã sau lenuanþeazã. Musafirul e poateîn munþi. Poate fi chiar autorulpoemului. „A moþãi“ se potri-veºte cu starea de incertitu-dine. Al treilea exemplu: po-emul despre muntele Tai Yi estructurat pe miºcãri aproapecinematografice relative la dis-tanþã, miºcare, adâncime, ver-ticalitate, orizontalitate. Spaþiuleste constant mobil în acestpeisaj. Dacã pictorul a luat, dedata aceasta, pensula ca sãscrie, nu sã picteze, a fãcut-oca sã obþinã aceastã miºcareîn spaþiu ºi timp, pe care pic-tura nu o poate reda cu oasemenea libertate. „MunteleTai Yi atinge vârful cerului,/Lanþu-i se-ntinde pânã la malulmãrii./ Vãzuþi de departe, noriialbi se vãd ca unul,/ Brumaalbastrã intrând în ei nu se maivede./ Vârful împarte în douãimensitatea,/ Umbrã ºi luminãîmpart râpi ºi vãi./ Ca sãgãseºti adãpost, noaptea asta,într-un sat,/ Dincolo de apã,trebuie tãietorului de lemne sã-ivorbeºti.“ Poemul reprezintã osuitã de planuri apropiate/îndepãrtate, verticale/ orizon-tale. Dar se topeºte într-o sin-gurã miºcare, un fel decoborâre a unui spirit celestspre pãmânt. Pare cã textul seopreºte, atunci, în momentul încare ar trebui sã vorbeascã.

Despre acest subiect, unpoem al lui Zu Yong se potri-veºte cu mãreþia liniºtitã ºifascinantã a unui pseudoa-lexandrin. Aici, micile tuºe n-armai fi oportune: „Cu coastaumbroasã, ce frumos e Zhong-nan!/ Zãpezile-i veºnice norii îidominã,/ Se lumineazã contu-rul pãdurilor sub azur,/ Iar înoraº frigul creºte spre searã“.Moment specific al zilei cu totcortegiul de imagini: umbrã ºiluminã pe munte, seara, ºi,imediat, senzaþia de frig.

Bo Juyi cautã uneori o sim-plitate aproape trivialã. Sin-ceritatea ce justificã acestparti-pris îi dã o profundãumanitate. Bo Juyi atinge ast-fel un firesc lipsit nu numai deafectare, ci ºi de modestie,cãci chiar modestia e o pozã

care îºi generazã retorica.Acest stil simplu e convenabildescrierii unui moment familiarca ºi reflecþiei morale, vinulnou ºi meditaþia. Iatã: „Am vinverde ce încã face spumã,/Foc în ulcica de pãmânt ars./În seara asta, cerul pre-vesteºte zãpadã./ Vii sã bei ocupã ori nu?“ Vinul „ca furni-cile“, spumos, gata sã fer-menteze: „De când eram unbãiat neºtiutor/ Pânã la vârstaasta de om obosit,/ Ce iubescs-a schimbat în ºirul anilor./ [...]zilele sfârºesc prin a se ase-mãna unele cu altele./ M-amjucat cu nisipul construindpagode,/ Apoi insignele melede jad au zornãit la audienþaimperialã./ Unul ºi altul, înfond, nu-s decât jocuri decopii,/ Într-o clipã formele segolesc./ Graba te-mpiedicã sã-nþelegi esenþialul,/ Deci sã teeliberezi de tot e ºcoala ceabunã./ Dar sã te-arunci cu preamult zel asupra acestui adevãr/Înseamnã, mai mult chiar, sã fiismintit“. Esenþialul, binele,dreptul, sensul lucrurilor, sen-sul vieþii. Apelul final la justamãsurã, mai ales când e vorbadespre adevãr, ne trimite cugândul la Montaigne.

Când avem de a face cu tra-ducerea poeziilor din limbachinezã, una dintre problemelepermanente þine de absenþadesemnãrii subiectului. ªter-gerea sau subînþelegereasubiectului în textul originalface ca enunþul literal „a vedeapãsãri“, din chinezã, sã devinãîn românã, de exemplu, „euvãd pãsãri“. Dar folosirea sis-tematicã a acestui „eu“ ar fi ºi otrãdare a artei aluzive apoemului, precum ºi diluareaeului în contemplare. Cândacest „eu“ e literalmenteprezent în chinezã, problema erezolvatã. Dar ce se întâmplãîn celelalte cazuri, mult mainumeroase? Uneori e necesarsã foloseºti „eu“ pentru a evitacontrasensul. Traducerea dinchinezã va putea, alteori, sãconducã la utilizarea infinitivu-lui românesc. Soluþie rareoriconvingãtoare. Verbul chineznu e conjugat, ºi traducãtorulnu ºtie mereu când poate firedat printr-un infinitiv. Ar mai fio soluþie: în chinezã, cândsubiectul nu e complet subînþe-

les sau vãdit absent, poemulconþine de cele mai multe oricaracterul ren (caracter gene-ric pentru „uman“), care în-seamnã „cineva“, „oameni“,„omul generic“ sau „eu“. Înaceastã privinþã, cea mai avan-tajoasã e limba francezã, unde„on“ (cf. lat. „homo, hominis“)indicã o prezenþã umanã neu-trã, foarte apropiatã de aceeadesemnatã de ren, pentru cãrespectã caracterul aluziv,instantaneu ºi forþa de empatieºi simpatie ce trimite cititorul lacondiþiile iniþiale ale poemului.Dar aceastã ecuaþie se dove-deºte ºi ea nefericitã. Utiliza-rea sistematicã provoacã o di-sonanþã puþin plãcutã urechiipoetice care ne-a instituittradiþia. Ar trebui sã recurgemla ºiretlicuri la fiecare ocurenþãa lui ren ºi a numeroaselorsubiecte subînþelese. Singuraregulã rãmâne aºadar lipsaregulii. Cunoaºterea negativãse vãdeºte a fi cunoaºtere...decisivã! E tot un elogiu al sim-plitãþii lirice.

S-ar putea oare caracterizao întreagã culturã printr-o temãcomunã? Fãrã îndoialã cã nu.Sobrietatea unei anumite po-ezii chineze nu poate fi rezu-matã cu un termen, nici supusãunui concept. Sobrietateapoate fi înþeleasã prin gustulsearbãdului, însã e suficientãaceastã afirmaþie? Chinezacunoaºte un termen: „fãrãsavoare“, care se înþelege încontextul taoist al neacþiunii („aacþiona fãrã sã acþionezi, fãrãsã faci“). Asta constã din a nuforþa lucrurile, a nu le brusca,nici a le exagera, în spiritul pre-ceptului. E vorba, aici, de unparadox: e ca ºi cum ai ascultaliniºtea din punct de vederemuzical. Cu toate acestea, nue sigur cã paradoxul invocatmai sus, de inspiraþie taoistã, eun fundament estetic al poezieichineze. Ea se instituie prineleganþa sobrã. Bineînþeles,lipsa de savoare se poateadãuga eleganþei sobre. ªiinvers: eleganþa sobrã produceo savoare puternicã. Lipsa deemfazã ca savoare a sobrietãþiie o noþiune legatã de expresiagustului, a emoþiilor (emoþiilesimple redate prin procedeesimple, în aparenþã, cãciaceastã neînsemnãtate apa-

rentã e purificarea conþinutuluiºi a mijloacelor!). E viziuneaapei pure, atenþia la detaliu ºila esenþial, gustul vinului fin...Dacã rezultatul e natural, uºorîn aparenþã, complex în fond,el e mai ales uman sau, maidegrabã, universal. Simplu,aluziv, deschide uºile per-cepþiei, e plin ºi totuºi nede-sãvârºit, uºor de abordat, dehrãnit cu noi emoþii.

7.. Câtte cevadesprre mmuzzic㺺i tteattrru

În teatru ºi în muzicã, stilulsobru ºi simplitatea ca lipsã deemfazã creeazã frumuseþi de ocomplexitate aparte. „Oediprege“ e o tragedie teribilã scri-sã cu o simplitate dezarmantãa cuvintelor, în ritmuri aproapeeterice. Sofocle nu forþeazã. „Avedea“, „a fi orb“, „a rezolva oenigmã“ sunt veritabile fireconducãtoare ale întregii acþi-uni. Shakespeare a învãþat, larândul sãu, o lecþie fundamen-talã de la greci: sobrietatea înexagerare, în emfazã. Diver-sitatea parcurge toate gradeleemfazei ºi ale absenþei aces-teia. Marele dramaturg ajungemereu la simplitate, în fiecareregistru, de la emfatic la maipuþin emfatic, de la lirism lamonologuri destructurate. Însensul acesta, teatrul sãu esuperior poemelor, în care artaface concesii retoricii. Bach,dincolo de complexitatea arhi-tecturalã ºi contrapuncticã, eun exemplu de economie amijloacelor, mai ales în pieselescrise pentru un singur instru-ment. Sobrietatea purã o atin-ge, în muzicã, Mozart. E uncompozitor care nu se repetãniciodatã. Pare a se exprimamuzical ca într-o limbã mater-nã, cu familiaritatea cu care unmare poet se exprimã pe hâr-tie. Respiraþia lentã aminteºtede muzica orientalã, iar medi-taþia se dizolvã într-o pacediafanã frizând un fel deînþelepciune. O astfel de muzi-cã scapã oricãrui discurs. Nuexistã muzicã mai simplã, maiclarã, mai complexã ºi maisubtilã ca aceea a lui Mozart.Diferite forme de artã ne rãmânstrãine dacã emoþia sau con-templaþia nu emanã ceva pen-tru noi. În literaturã, în muzicã,în artã, omul e superior artistu-lui. Umanitatea, apoi arta. Oartã care ne face mai sensibilila frumuseþea lumii, a cuvin-telor, sunetelor, culorilor decâtorice performanþã artisticã sauideologicã. Deschizându-ne lu-mii, evitãm sã ne retragem înnoi înºine. E lecþia stiluluisobru. Fãrã a-i putea citi înlimba originalã, putem fi totuºisensibili la simplitatea ºi sobri-etatea lui Tao Yuanming,Wang Wei, Li Bo, Du Fu, Li TaiPe, Meng Haoran, Bo Juyi, SuDongpo, Basho, Buson, Issaetc. Fiindcã – nu-i aºa? – sim-plitatea ºi umanitatea sunt uni-versale. Iar vârsta literelor parea fi apus...

Gheorghe IORGA

Reflecþii despre avatarurilestilului sobru (II)

• Dorina Blãnaru – Vestitorii

comentarii

aprilie 2019 11

Aflãm acum, cu mareîntârziere, deºi i-am citit celemai multe texte, cã pentru ori-entalistul, traducãtorul ºi rafi-natul eseist Gheorghe Iorga,cu mari deschideri ºi spre lite-ratura comparatã, poetul prefe-rat a rãmas austriacul RainerMaria Rilke. Primul capitol dinrecenta carte a bãcãuanului –profesor dr. în filologie – esteun imn vibrant consacratautorului Elegiilor duineze ºiSonatelor cãtre Orfeu: „... omare ºi neostoitã iubire dinprima tinereþe care a crescut,în timp, prin lecturi ºi relecturisuccesive ºi asidue (alecreaþiei poetice, ale prozei ºiale unei pãrþi din imensa cores-pondenþã, aceea care mi s-apãrut relevantã pentru fiinþa salãuntricã), trasformându-se înultimii ani în nevoia acutã de ascrie despre ea“ (p. 7); desigur,nuanþeazã autorul, „excluzân-du-i pe cei ai «domeniului per-san»“. Dacã a voit un subiectde eseu original, despre unpoet puþin frecventat în literatu-ra noastrã, cu o biografieaproape singularã ºi cu domi-cilii scurte ºi variate, chiar greude situat într-o orientare litera-rã europeanã, criticul/istoriculliterar de la Revista Ateneu l-agãsit, cãci antenele sale aufuncþionat ireproºabil. Însãºidedicaþia, reprezentatã de Anoua elegie, adresatã unorcolegi din redacþie, cãroraparcã le dumireºte ideea cen-tralã („eseu despre existenþã ºicreaþie, despre magia integra-litãþii ºi a desãvârºirii lãun-trice“), dã o bunã cheie de lec-turã: „Ci pentru cã-i mult sã fiiaici ºi se pare cã tot ce-i aici/are nevoie de noi, acest totefemer/ ce straniu ne cere. Penoi, cei mai efemeri. Doar odatã/ totul în parte, o datã. Odatã ºi-atât. ªi noi înºine/ odatã. ªi iarã nicicând. Daraceasta,/ o datã sã fi fost, chiardacã numai o datã:/ sã fi fostpãmânteºte, nu pare delocrevocabil“. Se simte chiar înselecþia ºi aºezarea acestuipoem ca dedicaþie cã inte-ligenþa artistic-creatoare a luiGh. Iorga jubileazã.

Într-o notã pentru „Dic-þionarul poeþilor ºi prozatorilorgermani“, poetul se prezintãdeschis ºi sincer: „Provin [...]dintr-o familie de foarte vechenobleþe carintianã. Nu senumãrã nici universitari, niciscriitori printre strãmoºii mei.Gestul de a scrie nu mi-a venitnici de la tatãl, nici de la mamamea, deºi aceasta avea daruripoetice, dar ºi suferinþe pre-coce ºi o experienþã amarã.Am pãrãsit la zece ani domici-liul familial, pradã disensiunilor.Am tras din greu mai bine decinci ani sub regimul duºmã-nos al educaþiei militare, ca sãrecuperez, în sfârºit, în trei ani,cu preþul unor eforturi incredi-bile, cei opt ani de colegiu – cubune rezultate; dacã nu ºi alsãnãtãþii mele, ce rãmânezdruncinatã. [...] Rilke, RenéMaria Caesar, nãscut la Pragala 4 decembrie 1875, în prezentredactor la «Jung-Deutschlandund Jung-Oesterreich». Devizamea: «Patior ut potiar»“ (p. 11).

Într-o amintire ulterioarã,oraºul ceh care a rãmas adoua capitalã a Imperiului îireapare ca «Oraºul frontoa-nelor ºi al turnurilor [ce e] stra-niu construit: zgomotul mariiIstorii nu s-a stins aici nicio-datã. Ecoul zilelor sonorevibreazã pe zidurile decolo-rate. Urme strãlucitoare seaºazã ca o luminã secretã pefrontispiciul palatelor tãcute“(p. 13).

Scrierile care i-au aduscelebritatea ºi rafinamentulmodernitãþii creatorului austri-ac sunt în forme textuale ºigenuri diferite. Proza dinromanul lirico-biografic „Însem-nãrile lui Malte Laurids Brigge“l-a ajutat sã înfrunte angoasa.„Poezii noi“ a transfigurat uni-versul imagistic în lucruri.„Elegiile duineze“ concen-treazã existenþa poeticã într-ostructurã inconfundabilã ºiseducãtoare. „Sonetele cãtreOrfeu“ plonjeazã în mit, darpãstreazã intactã tensiuneaexistenþei terestre a unei fiinþeumane. În sfârºit, lectura ºi tra-ducerile din Valéry i-au adus oultimã ºi decisivã revelaþie.Aducea, prin aceasta, unomagiu þãrii de adopþie –Franþa, cãci „Rilke e un scriitorfãrã patrie. Nu are rãdãcini,n-are unde se întoarce, n-areun loc al lui“ (p. 91). Seamãnãcu un poet trubadur?...

Istoriile literare ºi dicþi-onarele citeazã cel mai desElegiile duineze, pe care ºieseistul le analizeazã cu apli-caþie ºi încântare. CastelulDuino, fastuos, monumental ºistrãvechi, se aflã pe coastaDalmaþiei spre MareaAdriaticã. Boala, împrejurãrilevieþii, impulsurile interioare ºicãutarea înfriguratã a unuiechilibru l-au dus în spaþii înde-pãrtate, diferite ºi surprinzã-toare: München – Germania,Paris – Franþa, Iasnaia Poliana– Rusia, Sfinxul – Egipt ºialtele; l-au ajutat însã mereufamiliile princiare ºi iubitele-admiratoarele.

„Întâia elegie“, finalizatã în1912, începe printr-o interoga-þie: „Cine, dacã-aº striga, m-arauzi din cohortele îngerilor? ªichiar dacã vreunul m-ar lua/deodatã pe inima lui: aº pieri...“Într-o scrisoare pentru un tra-ducãtor polonez, noteazã cã înElegii „afirmarea vieþii ºi cea amorþii se releveazã [...] ca unsingur ºi acelaºi lucru“ (p. 99).Dar tulburãtoare pentru cititorulde poezie sunt antinomiile maipuþin obiºnuite în poetica euro-peanã: înãuntru ºi în afarã;formele ºi lucrurile; fragmen-tul ºi integralitatea; imediatulºi insurmontabilul. În opiniaautorului elegantului eseu, ceamai frumoasã pare a fi A optaelegie, care e „consacratãdenunþãrii dificilei condiþiiumane“: „Noi – spectatori,mereu ºi pretutindeni,/ Întorºispre toate ºi nicicând spre-afarã/ Ne umple-aceasta.Rânduim. Se sfarmã./ Iar rân-duim ºi ne sfãrâmãm chiarnoi.// Cine ne-a-ntors aºa,încât pãrem ca unul carepleacã, orice-am face?/ ªicum, pe-un ultim deal, ce-i maiaratã/ o datã-ntreaga vale, else-ntoarce/ ºi, zãbovind, maistã, aºa trãim/ ºi ne luãmîntruna bun-rãmas“ (p. 100).Lou Salomé, fiica unui generalrus, descendent al unei familiide hughenoþi francezi, îl vafascina pe poet, încât începu-turile iubirii lor au putut firemarcate dinspre 1897;impresionanta lor corespon-denþã o probeazã. Loudevenise cea mai importantãfemeie din viaþa lui. Prin ea vacunoaºte Rusia, despre carese confeseazã austriacul: „Mis-a deschis ºi mi-a dat fraterni-tatea ºi obscuritatea luiDumnezeu, unde totul e comu-nitate. Aºa l-am putut numiatunci, Dumnezeul care se to-pise peste mine ºi pe care l-amtrãit multã vreme, în genunchi,

în anticamera numelui sãu [...].Tangibilul se sustrage, setransformã; în locul pasiunii, seaflã relaþia ºi se naºte o anoni-mitate care, pentru a fi perfec-tã ºi fãrã subterfugiu, trebuie, odatã în plus, sã înceapã cuDumnezeu“ (p. 113).

Un alt punct cardinal înevoluþia spiritului acestui poet,calificat de unii comentatoridrept mistic, ori metafizic,poate fi perceput într-o cãlãto-rie în Egipt, când petrece obunã parte dintr-o noapte înfaþa marelui Sfinx. Vocea poe-ticã e vibrantã, seducãtoare:„...Partea posterioarã a trupuluiSfinxului nu depãºeºte cu multnivelul nisipului, ce l-a invadatde mai multe ori de la primeledebleieri; ºi s-au mulþumit sã-lmenþinã degajat în partea dinfaþã spre labe, astfel încâtterenul sãpat în acest loccoboarã spre el în formã desemipâlnie. Chiar pe acestplan înclinat, în faþa imensuluimonument, mi-am cãutat unloc ºi am rãmas întins, înfã-ºurat în mantoul meu, în egalãmãsurã înspãimântat ºi par-ticipant fãrã limitã“ (subl. ns.,p. 69). Cãci „poezia e tocmaiaceastã imposibilitate de ainsera tânguirea într-o totali-tate ce o resoarbe“ (p. 101).

Românul Lucian Blaga l-aadmirat mult pe Rilke. Iatã întraducerea sa douã secvenþeexcepþionale. În micul Epilogcitim dintr-o antologie a luiRilke: „Mare e moartea/ pestemãsurã./ Suntem ai ei/ cu râsulîn gurã./ Când, arzãtoare,viaþa/ ne-o credem în toi,/moartea, în miezul fiinþei,/plânge în noi“. Sau în poemulAmintire, o capodoperã ºi prinpoetul român: „ªi iarãºi aºtepþi,aºtepþi ce pare menit/ viaþa sãþi-o nascã la nesfârºit./ Aºtepþice de altã tãrie þine,/ ce-i unic,puternic din cale-afarã,/trezirea pietrelor,/ adâncimiîntoarse spre tine./ În culoarecrepuscularã/ pe etajere apun/volumele-n aur ºi brun./ La þãrite gândeºti, ce-ai strãbãtut,/ Lachipul ºi la veºmântul/ unorfemei pe care le-ai pierdut./ ªiºtii dintr-odatã: aceasta a fost./ªi te ridici ºi-n faþã vezispaima,/ figura ºi taina/ unorani ce-au trecut“.

Fascinat de artã – picturã,sculpturã –, Rilke trãieºte nos-talgia frumosului ºi a absolutu-lui. Se pare cã a fost marcat detendinþe estetice simbolist-impresioniste, în prag deexpresionism. Dublat de unprofund cugetãtor, el a evoluatde la lirismul muzical la moder-nitate plastic-simbolicã, situân-du-se clar în frontul de sus alpoeziei veacului sãu. ZoeDumitrescu-Buºulenga l-areceptat bine. NicolaeManolescu nu-l include îneseul sãu Despre poezie(„Cartea Româneascã“, 1987),dar nici pe Gh. Iorga nu l-a citatnicãieri; nici pe alþii de valoare.Subiectivitatea e un spaþiuatotputernic în lumea literarã.

______________* Gheorghe Iorga, Rainer

Maria Rilke: Epifanii dintr-obiografie interioarã, Bacãu,Editura „Babel“, 2018

Grigore CODRESCU

Gheorghe Iorga – Lirismuleseului* ºi profunzimea

poetului Rilke

•• DDaann PPeett rruuººccãã,, AAddrr iiaann JJ iiccuu,, VVaassii llee SSppii rr iiddoonnººii GGhheeoorrgghhee IIoorrggaa

•• GGeeoorrggiiaannaa TT ii rroonn –– CCaappii þþee

Cum se naºte o lucrare artis-ticã? Greu de spus ºi, posibil,doar parþial ºi vag de spus. Sezice, ºi pe bunã dreptate, cãautorul va fi surprins de nepre-vãzut nu doar în timpul când îºiscrie cartea, ci chiar ºi atuncicând o reciteºte, ºi acesta ar fiîncã o dovadã cã în timpul tra-valiului el nu realizeazã deplin,cu absolutã claritate, cum sedevelopeazã subiectul, cumînainteazã etc.

Forþa, mobilitatea, dar ºi di-versitatea combinatorie a jocu-lui spiritului sunt infinite ºi, înmare, indefinibile, nimeni nefi-ind în stare sã prevadã cesubiecte, metafore, feerii, coli-ziuni, combinaþiuni etc. potapãrea în surprinzãtoarele de-clanºãri ale predispoziþiilor salecreatoare inventive pânã lamiraculos, uneori. De unde, cusecole în urmã, regretul luiAlfred de Vigny: „Neagrã estemâhnirea când vezi cã nicioreligie ºi nicio filosofie nu potda creaþiei o explicaþie satis-fãcãtoare“, tristeþe care, pesteun secol, se rãsfrânge ºi înconstatarea lui Lev ªestov:„Încã n-a fost în stare niciodatãvreo teorie esteticã sã ghi-ceascã în ce direcþie o va luagândul artistului ºi unde se aflãgraniþele activitãþii lui cre-atoare“.

Dorinþa de a identifica „ce“-ulºi „cum“-ul experienþei ºi întâm-plãrilor interioare, prin caresã-þi înþelegi cât de cât propriilestãri sufleteºti, de conºtiinþãcreatoare. Cu un alt gândascuns cã, posibil, pe celebenefice sã þi le poþi chiarprovoca, sã le poþi mobiliza,orienta. Iar pentru a fi credibile,cât mai autentice cele aflatedin intimitatea ta, sã te alegi cuunele repere necesare ce þi-arpermite comparaþia proprieitale experienþe cu experienþelede aceeaºi naturã a altor artiºti/scriitori, astfel reuºind sãînþelegi ºi ceea ce te individua-lizeazã deosebitor de alþii.

Aºadar, dupã cum pre-supunea Wilhelm Dilthey,„Procesul de comprehensiunetrebuie sã aibã pretutindeniaceleaºi caracteristici, întrucâtel este determinat de condiþiileºi mijloacele comune ale aces-tui fel de cunoaºtere (în cazulnostru, de creaþie – n.m.). Înaceste trãsãturi de bazã el esteacelaºi. Dacã vreau sã-l înþelegpe Leonardo, atunci intrã înacþiune interpretarea acþiunilor,

picturilor, tabieturilor ºi scrierilor,ºi anume totul laolaltã, într-unproces omogen unitar“, deoa-rece „aceleaºi funcþiuni ºi com-ponente sunt prezente în toateindividualitãþile, iar predispoziþi-ile diferiþilor oameni se deose-besc prin gradul lor de intensi-tate“, mai menþiona Dilthey înanexele la manuscrisul debazã.

Chiar dacã este imposibil dea „capta“ ºi reflecta în totalitatefenomenologia complexã a„zãmislirii“ poetice, s-ar puteatotuºi oarecât ilustra (pre-supune) procesul de creaþie înfelul în care l-a înþeles Valéry:„Ideea primã se propune aºacum este. Dacã ea trezeºtenevoia sau dorinþa de a se reali-za, îºi dã o finalitate, care esteopera, iar conºtiinþa acesteidestinaþii cheamã întreg apa-ratul mijloacelor ºi dobândeºtetipul de acþiune umanã com-pletã. Apar în aceastã fazã, pecare am numit-o «articulatã»,deliberãri, luãri de poziþie,tatonãri. Noþiunile de «început»ºi de «sfârºit», strãine produ-cerii spontane, nu intervin înmod egal decât în momentul încare creaþia esteticã trebuie sãia aspectele unei fabricãri“.

Cum ºi când se naºte olucrare artisticã?

Maiakovski susþinea cã ver-surile despre liniºte ºi confortulcasnic îþi vin atunci când eºtizdruncinat în vreo trãsurã peun drum bolovãnos, hopuros,iar Lev ªestov remarca: „ªitocmai de aceea oamenii neli-niºtiþi, care nu ºtiu ce e somnul,pot cânta calmul ºi odihna atâtde mult cãutate ºi de care s-aplictisit toatã lumea, iar cei caredorm câte zece ore pe zi ºi lefac pe toate la timpul lor nu sedau în lãturi sã consemnezeaventuri, furtuni ºi pericole, ºichiar sã preamãreascã totceea ce e îndoielnic“.

Nicicând nu sunt exclusediscrepanþele dintre lumea expe-rienþei existenþiale a autorului ºicea a enunþurilor sale artistice.

Nu o singurã datã, scriitorulcreeazã „pe invers“ – adicãatunci când e cu un picior înhãul marilor necazuri, el dãmetafore despre fascinaþiaînãlþimilor. Astfel, aplatizânddisperare, textul artistic în pro-cesul de facere a sa poateavea asupra propriului autor oinfluenþã vindecãtoare – sã zicaºa – când îi asigurã sufletuluiºi conºtiinþei o conversiune dela durere ºi mizeria situaþiei defacto la, aproape, starea degraþie.

De regulã, orice poemreprezintã un sistem unic deprobabilitate, care lasã în sus-pans modalitatea conceperii ºiîmplinirii lui. Nici autorul, chiarschiþând oarece intenþie, plan,nu va ºti cum vor arãta ideaþiaºi forma în final a ceea ce amnumit sistem de probabilitate,irepetabil ºi imprevizibil. Încreaþie, probabilitatea înseam-nã o anumitã variantã dedisponibilitate în organizareaunui mesaj artistic dintr-o infini-tudine de disponibilitãþi posi-bile.

Adepþii teoriei relativitãþii nupot învedera lumii rezultatepragmatice, legate de aceastãidee/ viziune, deci ei sunt niºteteoreticieni ai probabilitãþilor.Tangent cu aceste premisejudecând, dar mai ales asoci-ind, am putea spune cã liter-atura este rezultatul strãdani-ilor unor „practicieni“ ai proba-bilitãþilor, soldate cu lumi posi-bile.

Ar fi în cele enunþate pânãaici, dar ºi în cele ce vor urma,recidiva (beneficã...) a roman-tismului cu mai vechile tendinþeale inteligenþei umane deînþelegere cât de cât explicitã aactului creaþiei ºi a efectului sãuasupra celor care îl cunosc.Pentru cã literatura, poezia înspecial, va prezenta mereuinteres în filosofia ºi teoria cul-turii, laitmotivele cercetãrilor sausimplului interes fiind aceleaºi:comunicare, limbaj, semnificant,lecturã ºi chei în înþelegereafenomenologiei complexe cre-aþie - emanaþie, influenþã a ei.

Starea de generare ºiinvenþie poeticã, metaforicã inacto, în spontaneitatea mo-mentului. Iar dupã impulsul despontaneitate poemul cere ºi oregrupare a energiilor psiho-motorii-constitutive-construc-tive pentru starea de elaborare,modelare (tot mai) conºtientã adiscursului, ceea ce înseamnã,de fapt, restrângerea stãrii despontaneitate ºi hazard, afec-tivitatea, sã admitem paroxis-mul sentimentelor, fiind puse înrelaþie cu discernãmântul, luci-ditatea inclusã pe rol de expe-rienþã ºi de expertizã de cre-ator, ce include ºi tehnicitateaelaborãrii constructive, forma-tive a subiectului, contextului ºia condiþiei stilistice. E oîntreagã regie! Subiectivitateaspontaneitãþii este „convertitã“în raþionamentele unei con-venþii conºtientizate.

Astfel cã nu se renunþã ºi nuse va renunþa la tentativele dea afla ceva mai mult decâtnimic despre subliminal, jin-duind revelaþii abisale, trãindsperanþa cã, întru-acolo (!),spre intimitatea cea mai intimã,ar exista vreo cale iniþiaticã.Pentru cã opina Roger Caillois:„Omul este în chip firescchemat sã caute frumuseþea înafara universului meritelor ºi alreuºitei, respectiv în afaracreaþiei conºtiente ºi delibera-te“. Iar în acest caz „în afarauniversului“ înseamnã sublimi-nalul, acel misterios topos încare s-ar afla, parcã, perpetu-umul mobile al capacitãþii deinvenþie proprie omului ca datontologic, transcendental; sau,poate, convertizorul psihoal-chimic în care se petreceimprevizibila ºi totdeauna sur-prinzãtoarea, ca rezultat, sim-biozã dintre elementele trans-cendentale, simbolice ºi celeabstracte ºi perceptibile. Acolo,în inima imaginarului ºi fantas-ticului pe care sperãm sã oaducem în obiectivul explicitu-lui ºi evidenþei cu factorii ei cre-atori, atunci când, zic teoreti-cienii, „sentimentul dobândeºteo funcþie noeticã, funcþie care

este, în realitate, experienþaesteticã însãºi“ (G. Uscãtescu).Se întâmplã, în firea creatoru-lui, o navetã a curiozitãþii ce nuatinge totuºi limita finalitãþii, uncontinuu dus-întors, pe care,referindu-se la Jung, AndreiPleºu îl percepe strãbãtând„când dinspre rigorile geome-trice ale conºtiinþei cãtre nebu-loasa inconºtientului, când din-spre febra fecundã a inconºti-entului spre calmul solar alconºtiinþei“.

În fine, acest în fine ca ºicum ar echivala cu opusul sãu,cu in incipit, adicã cu a începedin nou, a o lua de la capãt înabordarea ºi dezvãluirea, pecât e posibil, a temei, pentru apricepe iar ºi iar cã este greusau poate chiar imposibil despus ce se petrece, cum sepetrece în intimitatea creatoarea autorilor. Sã presupunem cãe vorba de un sistem de posi-bile abordãri ºi elaborãri aleunui subiect, deocamdatã vagsau chiar foarte vag, „iþit“ înconºtiinþa ta. Iniþial, e unimpuls. Apoi vine, sau trebuiesã vinã, o întreagã dramaturgiea creaþiei, a creãrii unui saualtui text. E o polifonie aselecþiei, renunþãrii la ceva cepare „în plus“. Simplificând,„îmbogãþeºti“ subiectul, îl ducispre finalitate.

Creaþia e o atare întâmplaremisterioasã, încât probabil niciDumnezeu nu ºi-ar putea expli-ca impulsul primar, cauza pri-mordialã care l-a motivat sã seapuce de Genezã. Cu toateastea, predestinat (omeneºte,pãmânteneºte), creaþia înseam-nã elaborarea ºi aplicarea uneianume forme de disciplinã, maimult sau mai puþin. Forme deorganizare, de potrivire mai ri-guroasã sau, gradual, mairelaxatã. Scriitura gânditã saudoritã de a fi înþeleasã (ºi) ca oposibilã abordare inteligentã aproceselor ce-i dau motricitate,obiectualitate, plasticitate, stiletc., toate sintetizate chiar înunitatea ei înseºi. Poezia, pro-za în proces de construire pre-supun o motricitate psihointe-lectualã, o funcþiune, o miºcareintimã de construire esteticãafectivã. O miºcare ºi o modifica-re contextualã ce duce la îm-plinire ideaticã, de subiect, depoem, de nuvelã propriu-zise.

Prin urmare, a scrie, a crealiteraturã e ºi un mod de aexista. Uneori, de-a dreptulfascinant. Un mod de a gândi,de a simþi, cu rezultatele cãroratu speri sã-i familiarizezi ºi peunii din concetãþenii tãi. Bachiar sã le influenþezi oarecummodul de a gândi, de a simþi.De a înþelege. De a formula, dea exprima. De a recepta pulsulexistenþei într-o relaþie a aces-tuia cu poezia, cu filosofia, îngenere cu arta. ªi într-o conti-nuitate a inteligenþei, sensibi-litãþii lumii, din trecut spreprezent. Pentru cã a crea lite-raturã, artã e o legare, stabilirede relaþii cu tine însuþi, de core-laþii cu firea ta; apoi, de aici, cufirea, cu inteligenþa, cu sensibi-litatea altora.

eseu

aprilie 201912

Leo BUTNARU

Probabilitatea ºi poezia.Sau viceversa

RR ee cc uu pp ee rr aa rr ee aa uu nn uu ii ss ii mm bb oo llNe face plãcere sã identificãm între reuºitele pe anul 2018 ale

Consiliului Judeþean Bacãu ºi implicit ale preºedintelui SorinBraºoveanu „achiziþionarea Casei Vasile Alecsandri“, alãturi delucrãrile de la Catedrala „Înãlþarea Domnului“ º.a. Revista„Ateneu“ s-a implicat încã din anii ’90 în campania de salvare aimobilului aflat în perimetrul proprietãþilor Vasile Alecsandri, pu-blicând zeci de interviuri cu oameni de culturã interesaþi de recu-perarea zestrei spirituale locale: Horia Bernea, Nicolae Breban,Maria Carpov, Magda Cârneci, Radu Cârneci, Gabriel Chifu,Theodor Codreanu, Victor Crãciun, Daniel Cristea-Enache, VirgilDiaconu, Felicia Donceanu, Ovidiu Genaru, Mircea-RaduIacoban, Nora Iuga, Vasile Larco, Radu Mareº, Vilicã Munteanu,Ioan Opriº, Maria Platon, Florentin Popescu, Adrian-DinuRachieru, Constantin Schifirneþ, Nicolae Scurtu, Traian D.Stãnciulescu, Vasile Tãrâþeanu, Horia Zilieru º.a. „Practic, 2019va fi un an în care investiþiile trebuie sã prindã viaþã ºi sã devinãvizibile“, a subliniat Sorin Braºoveanu. Aºa va fi!

Ioan DÃNILA

•• MMaarr iiaa MMaarrggooºº –– PPee--uunn pp iicc iioorr ddee pp llaa ii((PPrreemmiiuull CC..JJ ..CC..PP..CC..TT .. BBaaccããuu))

FFoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu

aprilie 2019 13

profil

Cãci dacã de Iorga aveam evlavie,de Petruºcã aveam slãbiciune; unaporneºte de la cap, cealaltã de la inimã,ºi oricât s-ar þine cineva, inima treceînaintea capului. Oamenii aceºtia ciu-daþi îmi fuseserã dragi ºi înainte de a-icunoaºte; într-înºii mi se pãrea cãgãsisem prieteni de când lumea ºi ade-sea, mai mult chiar, un alt eu-însumi.

Dacã am început aºa e pentru cã nuºtiu cum sã evoc mai limpede începu-turile prieteniei mele cu Gogu ºi Dãnuþ,recte Gheorghe Iorga ºi Dan Petruºcã,profesori de marcã ai Bacãului ºi scri-itori în adevãratul sens al cuvântului.M-am ascuns la adãpostul acestuipasaj minunat, cum doar Mateiu puteascrie, pentru a recunoaºte, de la bunînceput, cã va urma un discurs îndrã-gostit ºi nu o fiºã (douã) de autor.Pentru cã nu pot scrie la modul recedespre oameni calzi, faþã de carenutresc o admiraþie nesmintitã.

Destinul a voit ca destinele celor doisã fie ombilical legate. Nãscuþi la doarnouã zile distanþã într-un aprilie 1954,Iorga ºi Petruºcã au crescut ca doibrazi într-o tulpinã, urmând traiectoriidistincte, deºi hrãnite din aceeaºi sevãa culturii. Colegi de clasã ºi prieteni din-totdeauna, ei au ocupat teritorii propriiîn câmpul literaturii, ilustrând-o, fiecare,pe o anumitã direcþie, despre care voivorbi, pe scurt, în cele ce urmeazã.

Mai practic, Gheorghe Iorga avea sãmeargã pe calea cunoaºterii Orientului,beneficiind de o bursã în Iran, bursã cei-a schimbat definitiv cursul vieþii,deschizându-i porþile spre o lume fabu-loasã, aproape necunoscutã la noi.Format la Universitatea din Bucureºti ºirafinat la cea din Teheran, el este unuldintre puþinii iniþiaþi români în literaturapersanã, pe care o ºtie de la sursã,fiindcã a avut contact direct, (i)mediat,cu misterele Orientului. Înþelepþit înpatria culturii persane, de care s-aîndrãgostit iremediabil, el s-a dedicatstudierii ºi promovãrii schimbului de ideiîntre Rãsãrit ºi Apus. Stau mãrturie înacest sens atât docta tezã de doctorat,Omar Khayyam ºi complexele mituluieuropean, cât ºi numeroasele traduceridin persanã, inegalabile prin faptul cãsunt realizate din original ºi nu prin

intermediar francez sau englez, cum seîntâmplã de regulã. Indiferent cã evorba despre Sadegh Heddayat,Forugh Farrokhzad, Sohrab Sepehrisau de alþi autori din acest spaþiu, Iorgaa renunþat la maniera convenþionalã dea traduce, sacrificând forma (poeticã) înfavoarea conþinutului, pentru a ne facili-ta accesul în tainele acestei lumi extra-ordinare.

Gheorghe Iorga nu e doar traducã-tor, ci ºi exeget. Unul atent, acribios,care s-a încumetat sã atace subiectedificile precum Rândunica din nasul luiBuddha (2012), Ispitele textului ºidemonii interpretãrii (2016) sau RainerMaria Rilke. Epifanii dintr-o biografieinterioarã (2018). Sunt cãrþi solide, sub-tile prin inventivitatea interpretãrilor

posibile, dar imposibile prin armãturateoreticã ºi prin limbajul luxurios. Dacãe sã caut un cuvânt care sã ledefineascã specificul acela este,negreºit, ermetismul.

În felul sãu unic, Iorga e un misticpragmatic. Amestec indicibil de erudiþieºi iuºchiuzarlâc, el a reuºit sã rezisteprin vremi. Consecvent ideilor sale,Gheorghe Iorga a stârnit admiraþie ºiadversitãþi, care l-au lãsat rece. κivede, imperturbabil, de drum, fãcând încontinuare cãrþi(le) consistent(e). Cutrecerea anilor, s-a adâncit în cãutareaSensului, conºtient cã mãririle sunt ilu-zorii ºi cã totul e trecãtor. E una dintrelecþiile lui Omar, pe care o transpune,cu stoicism, în viaþã.

*

Cu Dan Petruºcã lucrurile stau puþinaltfel. El e un ludic ºi un cochet, care sealintã în versuri sprinþare, ce ascund oformaþie intelectualã de facturã clasicã,poetul fiind un fin cunoscãtor al culturiigreco-latine. Spre deosebire de „bu-cureºteanul“ Iorga, Petruºcã e unromantic trecut prin ºcoala temeinicã aIeºilor. Ea se reflectã, la modul vizibil,în cele douã cãrþi de eseuri, Mister ºi li-teraturã. Eseuri aproximative (1998;ediþia a II-a, 2009) ºi Semne din cãrþi(2013), ºi la modul subtil-jucãuº în celede poezie: Poezia îmi stãtea pegenunchi (2005), Toate-s cam de pecând (2008), ªi toate celelalte cuvinte(2011) ºi Oarecum anacronic (2018).

Visãtor mai peste marginile iertãrii,Petruºcã e un generos ºi un idealist.Fire nepracticã, dezinteresat de funcþi-ile ce i s-au propus de-a lungul anilor, ela rãmas acelaºi, þinându-se departe demirajul puterii, care l-ar fi fãcut, vorbaaceluiaºi Mateiu, lesne primejdios, prinspiritul de dreptate care zace în el ºicare, din când în când, rãbufneºte. ªi-atemperat însã asemenea porniri rãz-boinice printr-un discurs blajin, carac-terizat prin umor ºi umori, ceea ce îlface sã parã un ins aºezat, imperturba-bil. Masca ascunde însã pasiuni greude bãnuit.

Ca sã prezideze o înaltã adunaresau o Academie greu s-ar gãsi altul maipotrivit. Înalt, elegant, cu o privireadâncã, de un albastru tulburãtor, DanPetruºcã impune. Cu ceva ani în urmã,la colocviile Revistei „Ateneu“, zãrindu-l,într-un pardesiu bej, perfect cadrat,Dan C. Mihãilescu m-a întrebat, cumvaconspirativ, cumva nãstruºnic, cine-itipul. „E cumva neamþ?“ „Da, i-amrãspuns, e un neamþ balcanizat, cãciramura paternã a familiei coboarã din-spre Prusia.“

Adolescent închipuit, Dan Petruºcãºi-a pãstrat aerul tineresc pe care îlrespirã ºi poezia sa. Cine nu îlcunoaºte, cu greu ºi-ar putea imaginacã dincolo de aparenþã e un om de omare sensibilitate. Lui îi datorez, printrealtele, douã lucruri esenþiale: cultul pri-eteniei ºi gustul pentru muzicalãutãreascã adevãratã. El e unul dintrepuþinii cu care se poate discuta despreVergiliu ºi Capuricã, despre Lao Tse ºiZavaidoc, despre Baudelaire ºi CosticãBoeru. El îþi poate declama, în aceeaºisearã, pasaje întregi din Homer sau dinOvidiu ori, la rigoare, tulburãtoarele ver-suri din „Pãdure, verde pãdure!“ sau„Sãbãrelul“. ªi cum de la Anaximene(s)sau Diogene la bancuri savuroase nu edecât un pas, e o încântare sã-l asculþi,în ambele ipostaze.

Dacã eseistica sa e eterogenã ºididacticã, poezia e originalã. Cei careau scris despre ea (ºi despre el) aucãutat filiaþii, apropiindu-l ba deBrumaru, ba de Foarþã, ca ºi cum s-arputea scrie imitând, pur ºi simplu, unmodel. În fapt, Dan Petruºcã propuneun imaginar distinct, pseudoerotiza(n)t,care a indus în eroare pe cititori/ criticiserioºi, care s-au oprit la înveliºulcãrnos al versurilor sprinþare, fãrã abãnui abisul morþii ºi spaima de neantcare se deschid dincolo. AdevãratulPetruºcã este un poet al neliniºtilor.

Acum, la aniversarã, nu mã potsocoti decât norocos sã îi cunosc. Amsã închei tot matein, parafrazând, în locde urare, un alt pasaj celebru: e un haral Proniei simpatia ce dânºii au pentrumine ºi mã mândresc a fi ciracul aces-tor mari rãzvrãtiþi, atât de cinici...

Adrian JICU

La (o dublã)aniversarã:

Iorga & Petruºcã

Nu este un secret pentrunimeni din Bacãu cã DanPetruºcã îºi scrie poeziile „înminte“ înainte de a le aºternepe suportul fizic al hârtiei saual postamentului digital. Aredeci memoria barzilor ºi prinasta este anacronic într-olume a majoritãþii umane fãrãmemorie. De asemenea,chiar dacã scrie despre„poezia moartã pe stradã“,despre pieþe, case ºi apoiconstatã: „cu cât mâzgãlescmai mult despre dragoste,/cu atât iubesc mai puþin“, elscrie din iubire pentru toatecele existente. În poezia sanu intrã decât ceea ceiubeºte. Astfel încât cartealui, chiar dacã nu seadreseazã unei femei iubite,este un canþonier, o culegerede poeme de dragoste. Dinnou poetul este anacronic.Pe de altã parte, þinuta sa,prezenþa sa, preocuparea sacotidianã în orice anturajdiurn pentru sinele poetic ºipoezie îmi amintesc de aceivechi trubaduri, gata sãînºire publicului uimitoarelelor versuri. Nu e ºi prin astaanacronic? Aºadar, „Oare-

cum anacronic“ (Cluj-Napoca,Ed. „Limes“, 2018), cu o pre-faþã de Constantin Dram,într-un volum ilustrat deMihai Chiuaru.

Dan Petruºcã este, cavârstã, un optzecist, ºi înpoezia sa gãseºti ecouri ale„poeziei cotidianului“ apudMuºina într-o ºovãire, cãcipoetul ºovãie mereu, seîntreabã mereu, se judecãmereu cu o asprã judecatã(„una dintre poeziile tale/cam lungã ºi cam peni-bilã“)... ºovãire ce ne esterelevatã printr-un personajliric numit „celãlalt“. Un alterego poate cã din anii ‘80 cesubzistã pânã în ziua de azipentru a ataca: „scrie desprecum te târãºti la serviciu/ cuautobuzul, cu tramvaiul, cutaxiul“... „iar dacã afirmi cãnu poþi/ înseamnã cã n-ai sãscrii niciodatã/ poezie“. Pareun complex faþã de optze-

cism ºi poate cã, în fanteziapoeticã a scriitorului, acestcomplex l-a blocat sã scrie,sã fie prolific, sã fie... optze-cist, sã fie acceptat de con-generi. L-a blocat, pentru cãel se ºtia altfel, simþea altfel,voia sã scrie altfel. ªi aºaeste Dan Petruºcã, altfel. Cuo notã personalã foarteaccentuatã, de o originalitatefrapantã, deºi gãseºti în po-eziile sale filoanele poezieiscrise în toatã lumea, de laepopeea Ghilgameº încoace.Un poet plin de îndoieli, dubi-tativ, iar asta vine din aceeacã este continuu autoscopic.Este un reflexiv ce se eva-lueazã neîncetat, obsesiv.Acest miez magmatic îl facesã fie poet; altfel, dotat cu ointeligenþã superioarã, ar fiun eseist, un cãrturar.

Dan Petruºcã scrie opoezie alertã, într-un sensvizionarã, cãci penduleazã

mereu între producþia fantas-maticã ºi cotidian. Fantasmaaduce viziuni în plinã zi, cumar fi acea doamnã dintr-unsonet al lui Ronsard, aduce„vânt foarte rece de stepã“sau „explozia unui mirosscandinav de zãpadã“, dartoate dispar „fiindcã tocmaitrec strada la semafor/ cuniºte câini maidanezi cupietoni/ gesticulând freneticvorbind zgomotos“, pentruca în final fantasma sãînvingã cotidianul: „ºi ies peuºã cu pieptul în prima nin-soare/ de iulie“. Aceastã vic-torie asupra cotidianului esteîn acelaºi timp o victorieasupra poeziei cotidianului;altfel spus, o victorie asupraoptzecismului. Poetul aaºteptat cu rãbdare, nu s-aaruncat în arena poeziei încãdin anii ‘80, a aºteptat matu-ritatea deplinã... ºi a câº-tigat. Cãci poezia lui DanPetruºcã posedã ingredien-tul ce-i lipsea în cea maimare parte poeziei optze-ciste: reflexivitatea, introver-siunea, introspecþia.

Dan Perºa

Dan Petruºcã, anacronicul

eseu

aprilie 201914

Omul de azi ar fi trebuit sã-ºipunã un semn de întrebare celpuþin la fel de mare ca acelaprivitor la mesajele publicitarecare invadeazã „smartphone“ori pe contul personal de inter-net. Dar mai are vreme cândmintea ºi sufletul îi suntasaltate de o sumedenie deoferte, suficient de agresive ºide sâcâitoare încât sã nu-i deapace nici mãcar în parcurgereaamintirilor? Nu-þi simþi oarecreierii asemenea unui harddisk înroºit din cauza multi-plelor fiºiere acumulate inutil?Nu ai o problemã? Nu tecopleºeºte viteza cu care îþieste recepþionatã cererea ºitrimisã oferta? Ei bine, dacã nute (mai) miri, atunci nu are rostsã te întrebi nimic. Dacã nu-þisimþi invadat spaþiul intim cuinutilitãþi consumiste, atunci nu(mai) e absolut nimic.

În schimb, dacã intoxicareamentalã provocatã de tehnolo-gia în exces îþi produce o starede nemulþumire, atunci ai aveaºansa sã te gândeºti la sãrbã-toarea Învierii Domnului, ceacare te scoate în stradã, culumânarea în mânã, într-o sin-gurã noapte din an. E momen-tul acela în care, pentru câtevaminute, ai bãgat în „spam“toate gândurile ºi te-ai întorsspre copilãrie, spre pãrinþi ºibunici.

Învierea Domnului va susci-ta pe mai departe un nedisimu-lat interes, dacã nu pe faþã,garantat în ascuns, pentru cãoferã oportunitatea indelebilãde a înþelege cum poate câº-tiga veºnicia. Nu în formatulnegocierii sau al vânzãrii fa-ustiene, ci în cel al iubirii. Ce-idrept, nici acum 2000 de ani,contemporanii lui Iisus Hristosnu au putut înþelege mesajulEvangheliei ºi esenþa acesteia,pentru cã majoritatea nu auapucat sã vadã decât un Omrãstignit. Mulþi atâta vãd ºiastãzi. Sau, mai bine zis, atât lis-a permis sã vadã întrucât,

dupã ce Mântuitorul înviazã, Else aratã doar ucenicilor Sãi.„Când Hristos înviazã, nu searatã oricui. Se aratãUcenicilor Sãi. Pentru cã îipregãtise prin luminare, ºi lor lise aratã. În ce scop? Ca sã-idesãvârºeascã, aºa cum facecu toþi care ajung la luminare,pentru a-i îndumnezei, adicã“,explicã Ieorotheos, MitropolitulNafpaktosului, în „Dogmaticaempiricã dupã învãþãturile prinviu grai ale pãrintelui IoannisRomanidis“ (Iaºi, Editura„Doxologia“, 2017). Mai multdecât oricând, astãzi, Înviereaîºi are rolul ºi locul ei în viaþaomului care se doreºte a fi/ adeveni lucid ºi realist, mai ales„într-o lume nu de oameni, cide idoli vacanþi, o lume oferindnumai scheletul puterii acolounde noi cãutãm ordine, priete-nie ºi valoare moralã“, dupãcum specifica Roger Scrutonîn „Cultura modernã pe înþele-sul oamenilor inteligenþi“ (Buc.,Ed. „Humanitas“).

Însã, pentru a putea înþele-ge momentul esenþial al creºti-nismului – „dacã Hristos n-aînviat, zadarnicã este atuncipropovãduirea noastrã, zadar-nicã este ºi credinþa voastrã“,dupã cum le spune SfântulApostol Pavel corintenilor înEpistola I, cap. 15 –, trebuie sãparcurgi câþiva paºi. Esteobligatoriu, la fel cum esteobligatoriu sã te pregãteºticând vrei sã urci pe un munteînalt. Nu poþi escalada un piscîncãlþat în ºlapi ºi pantaloniscurþi. Adicã s-ar putea sãîncerci, sã mergi o vreme, sãcrezi cã vei reuºi dar, mai apoi,

când þi-e lumea mai dragã ºisperanþa de a reuºi mai vie, sãte trezeºti cã te opreºti fãrã aavea posibilitatea de a conti-nua.

Aºadar, primul pas spreaceastã înþelegere este curã-þirea. Nu în sensul de spãlaresau îmbãiere a trupului, deºisunt necesare ºi acestea, ci„sã se ducã din minte toategândurile ºi sã rãmânã numaiun singur gând. Iar gândulacesta este pomenirea luiDumnezeu, întipãrirea în inimaomului a pomenirii luiDumnezeu, care lucreazãde-acum 24 de ore din 24“,dupã cum ne explicã din nouIerotheos, MitropolitulNafpaktosului. Un fel deejectare din inimã a balastului,a mizeriei, a gunoiului moral,spiritual ºi fizic, provocat întrealtele ºi de consumismul con-tagios al prezentului, dar ºi defelurite doctrine, tehnici ºiînvãþãturi care aburesc ºiamãgesc conºtiinþa.

Din pãcate, omul moderneste prea puþin preocupat deacest gen de terapie, decurãþire sufleteascã, deoareceel nu este interesat de Înviere,ci de obþinerea nemuririi. Elpare a uita cã va încheia legã-turile cu telefonia mobilã, cuconexiunile online, cu tehnolo-gia 5D ºi cu toatã minunãþiavirtualã care inundã puþin câtepuþin aceastã fiinþã sensibilã ºigânditoare care este omul. Cãva muri ºi va trece spre o altãrealitate, tainicã ºi cutremurã-toare, gândindu-ne la misterulcare închide obloanele pãmân-tului, acolo unde se pogoarãtrupul. Omul, adicã eu ori tu,s-a întunecat atât de mult laminte ºi la suflet, încât, pentruel, „moartea este mai curând oproblemã tehnicã pe careputem ºi ar trebui sã orezolvãm“, dupã cum observãYuval Harari în cartea sa„Homo deus. Scurtã istorie aviitorului“. În consecinþã, men-þioneazã acelaºi autor, unul

dintre principalele obiective alesecolului XXI va fi „desco-perirea nemuririi omului“,nicidecum înþelegerea ºiasumarea Învierii. Din (ne)feri-cire, aburii înecãcioºi ai acestuiveac, izvorâþi dintr-o fierberecontinuã a minþii în oala plinãcu imagisticã revoluþionarã, nusunt nici surprinzãtori, nici noi,pentru cã „nimic nou subsoare“. Probabil un þel la fel defiresc precum a fost, în istorie,descoperirea pietrei filosofale.

Spre deosebire însã de tre-cut, prezentul vine în susþi-nerea acestui demers cu olucrare intensã îndreptatãasupra imaginaþiei, care estehrãnitã mai mult decât oricândcu hãlci imense de mândrie,graþie dezvoltãrii tehnologiei„care, cultivatã neîncetat, dãnaºtere multor anomalii înorganismul nostru duhovni-cesc“, dar ºi multor anomaliipsihologice, care pot ajungepânã la stadiul halucinaþiilor ºiînºelãrilor, dupã cum sesi-zeazã Mitropolitul Ierotheos înlucrarea „ªtiinþa medicineiduhovniceºti“ (Bucureºti, Edi-tura „Sophia“, 2017). Acesteanomalii, care constituie ºi oconsecinþã a schimbãrilor deparadigmã din lumea actualã,încep sã aibã consecinþe infinitmai nocive decât a avut, spreexemplu, descoperirea luminiielectrice, care „a încheiat dom-nia zilei ºi a nopþii“, vorba luiMarshall Mc Luhan. Atunci,omul a crezut cã poate filuminã încontinuu, însã s-aînºelat, cãci lumina sepreschimbã în întuneric.

Aºadar, pânã la curãþireaomului, imaginaþia, combinatãcu sentimentul iluzoriu alnemuririi ce tinde a copleºifiinþa umanã, desãvârºeºtesentimentul autoîndumnezeiriipe care îl cautã omul acestuiveac, întrucât, aºa cummenþioneazã sfântul NicodimAghioritul, „imaginaþia pãti-maºã are în om mai multã pu-tere ºi stãpânire decât simþurileînsele“. Iar omul autoîndum-nezeit nu va fi altceva decât omaºinãrie care va acþiona lacomandã, simulând fericireainoculatã vizual ºi mintal, graþietehnologiilor.

În faþa unui astfel de omcorect, ba impecabil subaspectul lipsei de orizonturispirituale, placide ºi terne, estede preferat unul mai puþincorect care, sfidând nepu-tinþele ºi conºtiinþa nimicnicieisale în lume, zâmbeºte înnoaptea de Înviere ºi o trãieºtecu un zâmbet, cu o lumânare,cu nãdejdea învierii personaleîntr-o iubire care sã cuprindãtoate iubirile curate, ºi nicide-cum cu gândul nemuririi peacest pãmânt. Un om careînþelege neputinþa veacului dea-l domina ºi a-l întina definitiv,gândindu-se înainte de aînchide ochii cum se poatecurãþa de cele ale lumii.

Preot Constantin GHERASIM

Un pas cãtre înviere

Cãlãtor pe urmele strãbunilor, profesorulcomãneºtean Leonid Iacob îºi continuãincursiunea în lumea basmelor ºi legendelordin zona Moldovei, dupã un prim volum dePovestiri de la Trotuº el propunând acum omicã antologie de legende versificate.

Publicate iniþial în Confluenþe literare,Netlog ºi pe alte site-uri, cele ºase „compo-ziþii ºugubeþe, tonice pentru cititorul de oricevârstã“, dupã cum le caracterizeazã chiarpoetul, incluse în sumarul plachetei Dinstrãbuni (Iaºi, Editura PIM, 2017) probeazãnu doar un îndelung exerciþiu de versificator,ci ºi un talent aparte de „povestar“, ce pre-supune o gradare spaþialã a derulãrii acþiuniiºi, nu în cele din urmã, o implicare a citito-rilor, care aºteaptã cu sufletul la gurã finalulpoveºtii: Dragii mei, am o rugare/ Cãpovestea n-am sfârºit:/ Sã-mi aduceþi o bar-dacã/ De vinars c-am obosit// ªi o þâr’ de-mbucãturã/ Foamea sã mi-o ostoiesc,/ Capovestea, mai departe,/ Vouã sã v-opovestesc.

Scrise în intervalul 2009-2014, legendelePoveste de Dragobete, Povestea Lupului,Pãcãleala, Sânziana, Sânt’ Ilie ºi La SântAndrei au, dupã cum aþi sesizat deja, o flu-enþã ce atrage ºi te þine captiv, chiar dacã înbunã parte conþinutul lor e în mare mãsurãcunoscut.

Prima dintre ele reconstituie o vremecând „Dragostea zbura ferice/ ºi fãcea princer minuni“, când „Era totul doar simþire/ cuizvor în zbor de îngeri,/ oamenii trãiau ferice/fãrã lacrimi, fãrã frângeri“, când un feciorchipeº ºi nebunatic a vrut „sã-ncurce/ caleaSfintei Maici Fecioare“, însã pârdalnicul afost pedepsit, luând „chip de buruianã/ deiubit, numit nãvalnic“. Tot cu o pedeapsã seîncheie aventura lui „Sarsailã cel zevzec“ dina doua legendã, care a vrut nici mai mult,nici mai puþin decât sã fie „Creator caDumnezeu“, dar a sfârºit aruncându-se„buluc în smârc“ ºi fugãrit de lupi când „e gerca-n Boboteazã“.

Transformatã într-o „luminatã floare“ afost ºi Sânziana, numai cã povestea ei fu-sese cu totul alta, ca ºi menirea ce a

primit-o (Floarea ta sã fie aur,/ Leacul pen-tru suferinþã/ ªi s-aduci tãmãduire/ ªi iubireºi credinþã.)

Abordând cu abilitate versul clasic,Leonid Iacob strecoarã cu uºurinþã sintagmespecifice limbajului popular ori regionalisme(ice, teleleu, zevzec, humã, procletul, bojoci,haþ, bãnat, bocnã, bulboanã, druºcuþe,danþavai, tocmã, basna, sihla, hãt, nãboia,huia, pleasnã, teleleica, aiul, hoºma º.a.)care, pe lângã faptul cã dau catrenelor oculoare de epocã, îndeamnã ºi cititorul sã nufie leneº, ci sã le caute tâlcul.

Implicaþi în configurarea destinelor sur-prinse în celelalte poeme sunt ºi Dumnezeu,Maica Domnului, Sfânta Vineri, Sfinþii Petru,Ilie ºi Andrei, natura în ansamblul ei, astfelcã legendele se terminã întotdeauna cu bineºi nu ne rãmâne decât sã-i mulþumim poetu-lui pentru cele oferite, apelând la propriile-iversuri: Iarã vouã, dragi prieteni,/ Ce cetiþipovestea toatã,/ Fie-vã viaþa blândã/ Cu detoate-ndestulatã.// ªi din când în când,prieteni,/ Sã-nchinaþi câte-un pahar/ ªi sãv-amintiþi de mine/ De un om, de-unpovestar.

Unul cu har, desigur, ce ne întinde încã onadã, anunþându-ne cã pregãteºte o altãcarte, în care va figura ºi „Naºterea luiDragobete“, legendã neinclusã acum.

Cornel GALBEN

Leonid Iacob

Din strããbuniDin strããbuni

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

•• IIooaannaa GGhheeoorrgghhiiuu –– ÎÎnnvviieerreeaa DDoommnnuulluuii((PPrreemmiiuull CC..JJ ..CC..PP..CC..TT .. BBaaccããuu))

ffoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu

lecturi

aprilie 2019 15

Nãscutã în Boian, absolven-tã a Facultãþii de Jurnalism dinChiºinãu, de o viaþã în echipa„Zorilor Bucovinei“ (ziarulromânilor din Ucraina), MariaToacã este un condei cunoscutnu numai în nordul ºi sudulBucovinei, ci ºi mai departe,graþie colaborãrii cu „Memoria.Revista gândirii arestate“ ºi cualte publicaþii din România ºidin Republica Moldova. Adebutat editorial cu volumul„Dulce de Suceava. Amar deCernãuþi“ (Suceava, Editura„Muºatinii“, 2014), scris împre-unã cu Doina Cernica, volumdistins cu Premiul UniuniiZiariºtilor Profesioniºti dinRomânia pentru cartea depresã ºi cu Marele Premiu„Bucovina“ al Societãþii Scri-itorilor Bucovineni. A publicat„Martiri români din infernulfoametei (mãrturii despre sufe-rinþele românilor din reg.Cernãuþi ºi din Basarabia dinanii 1946-1947)“, (Cernãuþi,2018), „Dulce-amar deBucovina“, din nou cu DoinaCernica (Suceava, Editura„Muºatinii“, 2018), ºi tot în anul2018, Maria Toacã a apãrut înbibliotecile bucovinenilor cu„Drumuri de dor prin þaradragã“ (Cernãuþi, Editura„Misto“), cu un cuvînt-înaintesemnat de Elena Condrei ºi cuun motto din Radu Gyr.

Dedicatã „în anul Cente-narului UNIRII“ nepoþeilor,Veronica ºi Teodor, aceastadin urmã este o apariþie insolitãºi în rândul cãrþilor tipãrite subegida aniversãrii marelui eveni-

ment de la 1 Decembrie 1918,ºi între cele de cãlãtorie, deobicei cu impresii ale con-deielor autohtone sau strãine,dar niciodatã pânã acum, dupãcâte ºtim, ale unei românce depe pãmântul sãu înstrãinat.Este o cãlãtorie iniþiaticã, undar fãcut de Iulian Andrieºpãrinþilor sãi, ziariºtii MariaToacã ºi Tudor Andrieº, în carecei trei o au alãturi ºi peVeronica, astfel cã trei generaþiide români, nãscuþi prin cru-zimea istoriei în UniuneaSovieticã ºi în Ucraina, îºicunosc þara de sânge ºi delimbã strãbãtând-o de la uncapãt la altul din anul 2012încoace. Iulian le propune iti-nerare complexe, cu locuri carevibreazã în inima bunicilor dinpovestirile ºi amintirile pã-rinþilor, dar ºi cu spaþii cu fru-museþi surprinzãtoare, demulte ori prea puþin sau deloccunoscute chiar românilor dinRomânia. Pregãtitã ºi constru-itã sufleteºte sã vadã în primulrând, dacã nu în exclusivitate,splendorile þãrii dragi, veninddintr-“un tãrâm cu rãni netãmã-duite“, putând sã aparã „din altlut, din alt sânge, cu un alt felde inimã ºi alte sentimente

pentru frumos“ sau putând sã-ºipoarte „povara destinului unde-va prin Siberia“, Maria Toacãnu înceteazã sã-i mulþumeascãCelui de Sus pentru „minunea“cã s-a nãscut „din neam deromâni“, cã deºi plãtind un preþgreu, de jertfã, „am ajuns sã-mifie drag tot ce-i românesc, sãpornesc în cãutarea rãdãcinilor“.

Fireºte, cei patru nu au cumsã fie, nu sunt cãlãtori obiºnuiþi.Chiar dacã micile întâmplãrisurâzãtoare nu lipsesc, fiindcãau alãturi, prin Veronica,ºtrengãria, candoarea, curiozi-tatea drãgãlaºã a copilãriei,existã în ei o gravitate, o

solemnitate, o trãire care îi dis-tinge: „Lumea din jur umblarelaxatã printre statuile cerefãceau anturajul secolelortrecute. Nu ne evidenþiam cunimic, deºi spre deosebire deorãºenii ieºiþi la plimbare într-ozi de odihnã, noi pluteam pevalurile istoriei evocând atmos-fera din dimineaþa zilei de 1Decembrie 1918, când spreAlba Iulia se revãrsau imensetorente populare, pornite sãconsfinþeascã unirea începutãcu trei veacuri în urmã, tot înacest loc, de Mihai Viteazul,dar ºi mai proaspãta decizie abasarabenilor ºi bucovinenilorde a rãmâne pe vecie uniþi. [...]ªi dacã pentru strãini Alba Iuliee o extraordinarã atracþie turis-ticã, pentru noi a fost ºi estelocul în care Dumnezeu i-aauzit, i-a fericit, i-a înãlþat pescara virtuþilor pe români“.Acest fel de a fi în care îºispune cuvântul o anume sobri-etate a moldovenilor din Þarade Sus, dar mai ales condiþialor de români aflaþi sub ocu-paþie de zeci de ani, cu un viitornedesluºit, dacã nu chiar tra-gic, îi deosebeºte ºi de româniidin partea stângã a Prutului,„mai descãtuºaþi decât bucovi-nenii din nordul înstrãinat. Amimpresia cã se comportã [...] caniºte oameni care vor intenþio-nat sã atragã atenþia, sã ºtietoatã lumea cã nu sunt niºtestrãini, ci la ei acasã. Noi,românii din þinutul Cernãuþilor,suntem mai timizi, mai tãcuþi.Posibil ºi din cauzã cã nesimþim strãini la noi acasã,mereu avem grijã sã nu inco-modãm pe cineva cu limbanoastrã – la Cernãuþi pentru cãvorbim româneºte, iar înRomânia pentru cã nu vorbim

la fel româneºte ca românii dinÞarã“. În acelaºi timp, micuþaVeronica este crescutã depãrinþi ºi bunici în credinþa cã„nu existã o altã limbã maidulce ºi mai frumoasã decâtromâna“ ºi cã limba maternãtrebuie sã fie învãþatã ºiîndrãgitã înaintea oricãrei altelimbi.

Oare meritãm, oare meritãRomânia atâta iubire?, te în-trebi la sfârºitul acestei cãrþisfâºietoare prin muzicalitateadulce a relatãrii, fãrã niciunreproº pentru ceea ce ar trebuisã ne reproºãm în permanenþã:indiferenþa þãrii dragi faþã desoarta românilor din nordulBucovinei, cu limba românãizgonitã din ºcoli, cu ziarulromânilor din Ucraina abiarespirând, cu banii promiºi pen-tru salvarea casei lui AronPumnul niciodatã ajunºi, cucrucile înaintaºilor împinseadânc, îngropate în þãrânã decele ale stãpânilor de-acum.

Ziaristã militantã pentrucauza românilor ºi a limbiiromâne, Maria Toacã îicheamã implicit pe cernãuþenisã-ºi vadã, sã-ºi cunoascãÞara pentru ca „sã ne tratãm oinsuficienþã sufleteascã“, îºidãruieºte ºi dãruieºte aceastãcãlãtorie alor ei, familie ºineam, pe „tãrâmuri tãmã-duitoare“, ca un rãstimp deadunare a puterilor, pentru„idealul nostru pentru secoleînainte“.

Aº alege în încheiere, pelângã invitaþia la lectura – înmãsura posibilitãþilor – a cãrþiiMariei Toacã, lecþia unei altfelde priviri pentru România noas-trã decât ne-am obiºnuit ºi maiales îndemnul la un drum înnordul Bucovinei, o cãlãtorie cucare, la rându-i, fiecare romândin þarã este dator, mãcar odatã, mãcar la una dintre „sãr-bãtorile de respiraþie româ-neascã, unde se adunã neamulgrãmãjoarã sã-ºi plângã du-rerile, dar ºi sã aminteascãlumii cã la Cernãuþi româniin-au murit“.Nu ºtiu dacã sunt neapãrat pesimist, însã mi

se pare din ce în ce mai evident cã oameniifrumoºi tind sã fie pe cale de dispariþie. Nu spunnoutãþi, la orice colþ, pe orice bancã: în proximi-tatea a orice ºi oricui, în afara timpului sauanchilozaþi în el, stãm cu privirea aplecatã înecranele din ce în ce mai micuþe, de câþiva cm,dar care ne mistificã atât de ademenitor reali-tatea, încât semnãm pactul cu tehnologia,devenim atleþii unei curse ce nu mai are linie definiº. Ei bine, în aceastã dimensiune oarecumpotrivnicã armoniilor de altãdatã, se mai iveºtecâte un gest recuperator ºi rãceala ecranelor-escort devine aproape pe neaºteptate spartã.The wall, ºi dincolo de el... a (mai) rãmas câteceva, încremenit în aºteptare!

Îl cunosc de ceva timp pe Lucian ªerban, unpasionat al (protejãrii) mediului, un om de o cãl-durã aparte, cu ochi pentru ceea ce meritã cuadevãrat. Nu pare a se ghida dupã principii pre-existente, fãrã a le acorda cu realitãþile pe carele trãieºte. Deopotrivã prieten cu tradiþia ºimodernitatea, are o ºtiinþã fireascã de a aduce

la un numitor comun abilitãþi ce fac cinste omu-lui din cetate. Pentru cã a dedicat o bunã partedin energia sa oraºului în care trãieºte, cãruia i-aimpregnat acel „verde de Bacãu“, marcã distinc-tã în spaþiul virtual. Rândurile de faþã sunt prile-juite de apariþia la „Rovimed Publishers“ a uneicãrþi-album speciale, mai degrabã un demersplecat „din inimã“ ce are, sigur, ºi funcþia de aproba calitãþile de fotografie artisticã. Nu suntneapãrat un specialist în domeniu, însã ºirulinstantaneelor surprinse poartã în subsidiar unceva estetic universal valabil: dacã focusezi ºi,mai mult, treci dincolo de ceea ce îþi oferã stricttiparul, te poþi pomeni foarte bine într-o grãdinãdin Kyoto ori Canada (am ales probabil subiec-tiv aceste locaþii). Ce conteazã cu adevãrat ediscursul naturii care ºtie sã îmbrãþiºezeobiectele-de-mânã-fãcute dupã rigori neînþeleseraþiunii.

Am trãit atât anii copilãriei, cât ºi adolescenþaîn parc, printre copaci, arbuºti, flori, bãnci, oa-meni surâzãtori ori încruntaþi, trãgând cu ochiulla îndrãgostiþi sau bucurându-mã pur ºi simplufie de vânt, fie de ploi, de razele soarelui ori deciudatele apariþii din penumbrã. Sunt convins cãintuiesc o bunã parte din aceastã „stare de parc“pe care a vrut sã o transmitã Lucian ªerban.Pânã la urmã e o elegantã cãlãtorie spre sine,rememorare a firescului cândva pierdut.

Marius MANTA

Doina CERNICA

„Doamne, Dumnezeule,ce þarã frumoasã avem!“

Lucian ªERBAN

Sttarea de parc

•• MMaarr iiaa TTooaaccãã

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

•• CCaatt iinnccaa PPooppeessccuu –– PPããdduurree((PPrreemmiiuull CCeenntt rruulluu ii ddee CCuull ttuurrãã „„GGeeoorrggee AAppoossttuu““ –– BBaaccããuu))

ffoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu

În ultimii ani, Cassian MariaSpiridon ºi-a adunat în culegerieditorialele scrise în revista pecare o conduce, „Convorbiri lit-erare“, ºi astfel, odatã cu ultimasa carte de acest fel, „Duºmaniisocietãþii sau Când pacienþiipun stãpânire pe ospiciu“(Editura „Cartea Româneascã“,2016), s-a ajuns la volumul alzecelea de „Atitudini literare“.Cu timpul, titlul respectiv s-aadeverit a fi restrictiv, deoareceproblematica abordatã în edito-riale depãºeºte domeniul literarînspre sfera istoriei ideilor, însãautorul considerã cã trebuie sãrãmânã fidel denumirii dateiniþial, din raþiuni de înseriere. Învolumul de faþã, sunt comen-tate cãrþi extrem de interesante,traduse în limba românã, careabordeazã, în mare parte, peri-colul pe care l-a presupusimportarea fãrã discernãmântîn Europa, dupã al Doilea Rãz-boi Mondial, a diferitelor orien-tãri politice, ideologice, socio-logice º.a., manifestate din plinºi existente în continuare înStatele Unite. Ceea ce s-aîntâmplat la începutul anilor ’60peste Ocean a fost asimilat,într-o primã fazã, în Franþa anu-lui 1968, pentru ca apoi sã fieextins (inclusiv în þara noastrã),îndeosebi dupã anul 2000,odatã cu punerea bazelorUniunii Europene. Enumãrcãrþile analizate de CassianMaria Spiridon: „Obsolescenþaomului nou“, vol. I, „Despresuflet în epoca celei de-a douarevoluþii industriale“ (1956), deGünther Anders; „Societateaspectacolului“ (1967), de GuyDebord; „Duºmanii societãþii“(1977), de Paul Johnson; „OAmericã înfricoºãtoare“ (1995),de Edward Behr; „Terorismulintelectual – din 1945 pânã înprezent“ (2000, actualizatã în2004), de Jean Sévillia. Suntcãrþi scrise împotriva duºma-nilor societãþii, împotriva min-ciunii ºi a falsului vehiculat caadevãr din partea pacienþilorcare au pus, din nefericire,stãpânire pe ospiciu în acestetimpuri spectaculare.

Aº putea explica titlul ales deCassian Maria Spiridon pentruculegerea de faþã prin recursulla o glumã potrivit cãreia câþivainternaþi dintr-un ospiciu stã-teau la gard ºi compãtimeau pecei din afara lui, considerându-inebuni ºi privaþi de libertate. Or,aceasta nu înseamnã cã ei seînºelau în totalitate, deoareceexistã astãzi tendinþa de a eli-mina din spaþiul social – ºi chiarde a inversa – distincþia dintrenebunie ºi sãnãtate mintalã.Existã riscul ca delincventul sãfie considerat drept membruteafãr al societãþii (dacã acomis o fãrãdelege, învinuitãnu poate fi decât societatea),iar cetãþeanul ce respectã le-gea sã fie diagnosticat potrivitsimptomelor devianþei. Minori-tãþile de orice fel devin tot maiagresive ºi mai revendicative,cu tendinþa constantã de a im-pune majoritãþii propriile reguli.Grav este faptul cã aceastãîncercare de a impune altora,prin mijloace violente, regulicare nu clocesc decât într-oimaginaþie bolnavã depãºeºte

graniþele nebuniei, înspre fãrã-delege. Autorii cãrþilor comen-tate de Cassian Maria Spiridonatrag atenþia cã astfel de com-portamente violente pun stã-pânire în domenii tot mai largi:în societate, în politicã, în relaþiiinterstatale ºi interumane. Numai este decât un pas pânã la ase constata cã lumea contem-poranã a devenit un ospiciu întoatã puterea cuvântului, undepacienþii au ajuns sã ocupetreptat poziþii tot mai înalte.

În ce ar consta funcþionareaanapoda a ceea ce se întâmplãîn lumea contemporanã ameri-canã? În primul rând, în apli-carea principiului recoveredmemory („memoria recupera-tã“), care explicã numãrul marede erori judiciare comise înnumele acestei aberaþii între-þinute de terapeuþi dubioºi. Estedat drept exemplu de CassianMaria Spiridon, pe urmele luiEdward Behr, cazul unei femeide 60 de ani care ºi-a târât tatãlîn justiþie, memoria recuperatãdovedindu-i cã nenorocitul (de)pãrinte, în vârstã de 91 de ani,abuzase de ea în urmã cu 57de ani. Dar legile sunt clare:„Fie cã e vorba de un viol, deun abuz sexual sau de un altdelict, bãrbaþii ºi femeile (deorice vârstã) care se considerãvictime ale unui agresor pot,dupã zece, douãzeci sau trei-zeci de ani de la apariþia me-moriei recuperate a pretinsuluieveniment ºi începând dinmomentul în care încep sã-ºiaminteascã de el, sã depunãplângere împotriva agresoruluiîn cauzã – ºi asta pe o perioadãde trei ani“ (p. 37). (Cu astfel deaplicare a legilor, Ion ar fi achi-tat dacã l-ar omorî cu toporul pebunul vecin ºi prieten János,pentru faptul cã ungurii l-auasasinat acum 400 de ani peMihai Viteazul. Cã doar arde-leanul nostru – spune bancul –abia acum aflase de asta...)Este pus aici în evidenþã unaspect îngrijorãtor al justiþieiamericane, care este cunos-cutã, de altminteri, pentru grijamanifestatã faþã de drepturilecelor acuzaþi. O concluzie seimpune, chiar dacã este împru-mutatã, dintr-un alt context, dela Guy Debord: „Oamenii sea-mãnã tot mai mult cu vremealor ºi nu cu pãrinþii lor“ (p. 121).

Alt principiu aplicat cu suc-ces peste Ocean este acela alplângerii împotriva hãrþuiriisexuale ºi a violului. Insistenþabãrbaþilor în a privi femeile,chiar fãrã a le adresa vreuncuvânt, se constituie în delict,ca tentativã de viol. Aparentaepidemie de violuri are drept

temei noua definiþie politicãdatã violului. Sub presiunea detip poliþienesc a feministelor,raporturile afective fireºti dintrecele douã sexe au ajuns sã fiealterate. Tentativa de seducþieeste decodatã a fi agresiunesexualã, acuzaþiile de hãrþuiresexualã fiind în realitate un pre-text sub care se ascund justi-ficãri de o cu totul altã naturãdecât atentatul la pudoare.Bãrbaþii ºi femeile sunt lãsaþi pepãmântul acesta pentru a sebucura împreunã de un ansam-blu de relaþii afective, sexuale,senzuale ºi intelectuale fireºti.Or, astãzi, luptei de clasã îi ialocul lupta între sexe, dusã maiales de femei ce presimt cã vorrãmâne virtuoase prin nesoli-citare.

Dar legea nu doarme ºipoate veni, la fel de pernicios,în apãrarea celor acuzaþi. Ostrategie aplicatã cu succesdrept alibi, absolvind delincven-tul de crimã sau de viol, esteaducerea unei „scutiri medi-cale“ de pedeapsã, prin care sedovedeºte cã inculpatul estegrav afectat de sindromul per-sonalitãþii multiple. Citez împre-unã cu Cassian Maria Spiridon,pentru cã meritã: „În statulWisconsin, acum câþiva ani, unmartor a anunþat, cu cea maimare seriozitate, cã, deoareceuna dintre «celelalte» persona-litãþi ale sale era un câine, vadepune mãrturie în calitate decâine: judecãtorul a încuviinþatacest lucru“ (p. 41). Sã întrebacum îmi vine: care-i om ºicare-i câine?

Într-o viaþã care numai decâine nu este, într-o vremecând societatea de consumfaciliteazã obþinerea a orice,gata preparat sau semipre-parat, numai bun de consumat,are loc o altfel de înstrãinãredecât aceea în legãturã cumijloacele de producþie, pecare o teoretiza Marx. Viaþa,dupã cum spune GüntherAnders, „este înstrãinatã dedouã ori: ea nu constã doar dinmuncã fãrã roade, ci ºi dinroade fãrã muncã“ (p. 289) ºideterminã o contrareacþie:„Aceastã a doua înstrãinare amuncii ºi a roadelor ei estetrauma caracteristicã a situaþieinoastre de maimuþe leneºe.Nici nu-i de mirare cã izbuc-neºte acum pofta de strãdanie,dorinþa ocazionalã sau apãrutãmãcar o datã, de a gusta unfruct cules cu propriile mâini, dea ajunge undeva mergând pepropriile picioare [...]“ (p. 290).Acum trebuie sã le înþelegemmai bine pe gospodinele carespun cã mãnâncã mai cu poftã

mâncarea fãcutã cu mâna lor,la fel cum trebuie sã fim îngã-duitori ºi cu chefliii care suntconvinºi cã beau „sãnãtos“doar vinul fãcut de ei înºiºi.Cred cã avantajul este dublupentru cei care gândesc astfel:nu se înstrãineazã nici ei, nicimâncarea ºi bãutura proprie,deºi convivialitatea nu ar trebuisã disparã.

Cu sau fãrã gospodine ºibãutori de înaltã specializare,asistãm astãzi, în contextulriscului de a dispãrea compe-tenþele autentice, la un sfârºitparodic al diviziunii muncii, aºacum îl apreciazã Guy Debord:„Fiecare poate apãrea în spec-tacol pentru a se oferi publicsau, uneori, pentru a se deda însecret unei activitãþi completdiferite de specialitatea princare se fãcuse cunoscut pânãatunci. Acolo unde posesiaunui «statut mediatic» a cãpã-tat o importanþã infinit mai maredecât valoarea a ceea ce eraicapabil sã faci realmente, enormal ca acest statut sã fieuºor transferabil ºi sã-þi conferedreptul de a fi strãlucitor, înaceeaºi manierã, oriunde înaltã parte. [...] Ambiþia la caretinde spectacularul integrat(este) ca agenþii secreþi sã de-vinã revoluþionari, iar revo-luþionarii sã devinã agenþisecreþi“ (p. 118). Omul potrivitla locul potrivit... altuia.

Putem observa astãziefectele impunerii unei educaþiiabil instrumentate, cãrora li seadaugã consecinþele orga-nizãrii defectuoase a procesuluide învãþãmânt însuºi. Toateacestea au drept efect diminu-area discernãmântului propriudin partea absolvenþilor deorice fel, suficienþi în a crede cãsunt foarte bine pregãtiþi.Neputinþa de a recurge la raþio-nament propriu este o cale si-gurã de a-i transforma pe ceiinstruiþi într-o masã uºor demanipulat în favoarea celorinteresaþi sã transforme oricenaþiune într-o populaþie. Uncitat din Kant ar trebui sã nefacã sã gândim la faptul cã înºcoalã se predã o „disciplinã“sau alta, iar nu „obiecte“: „Celce nu este cultivat este brut; celce nu e disciplinat este sãlbatic.Lipsa de disciplinã este un rãumai mare decât lipsa de cul-turã, cãci aceasta se poateînsuºi mai târziu, pe când sãl-bãticia nu mai poate fi înlocuitã,iar lipsa de disciplinã nu se maipoate repara“ (p. 132).

În lipsa capacitãþii de a gândiconceptual, de a apela la ab-stracþiuni, a devenit o certitu-dine naºterea lui „homo videns“în urma morþii lui „homo sapi-ens“. Suntem condamnaþi sãne uitãm la televizor (astfelspus, ne uitãm pe noi înºinepentru a privi la televizor);lumea este livratã la domiciliu,fãrã a mai fi nevoiþi sã mergemnoi spre ea. Dar, dacã vrem sãfim „la curent“, nu trebuie sãuzãm neapãrat de prizele decurent din casã, întrucât inde-pendenþa energeticã asiguratãde o baterie bunã ne permitedeplasarea oriunde. Internetul,laptopul ºi telefonul mobil oferãconectarea la „lumea realã“, în„timp real“, fãrã a mai fi nece-sarã prezenþa acasã. ªi, chiardacã suntem împreunã acasã,devenim tot mai singuri dacãfiecare dintre noi îºi butoneazãtelefonul ºi se aflã în comuni-care cu oricine, numai cu ceidin jur nu. „Depãrtare careapropie ºi apropiere care înde-pãrteazã“, ar spune ConstantinNoica, dacã ar trãi în acestevremuri ale lipsei de conectiveîntre euri devenite nerodnice.

Principiile corectitudinii poli-tice, ale multiculturalismului,ale globalizãri, ale antiintelectu-alismului, precum ºi ale marxis-mului cu darea feþei la întorssub marca înregistratã a diver-selor manifestãri „umanitare“de stânga, care au ca þintã des-fiinþarea familiei, a proprietãþii,a valorilor tradiþionale, vin ca oconfirmare a continuitãþii ideilorsocialiste ºi chiar ale marxis-mului timpuriu. O propoziþie alui Sartre a devenit axiomaticã:„Marxismul este orizontul denedepãºit al timpului nostru“ (p.68) ºi, astfel, justiþiei sociale îieste asociatã justiþia distribu-tivã, prin care se pledeazã înfavoarea suprimãrii diferenþelorde venit. Diferiþi frustraþi invocãprincipiile egalitãþii, deºi oa-menii s-au nãscut egali doar înfaþa legii, nu aºa, în general.Suntem, din fericire, cât sepoate de diferiþi unul de altul.

Multe alte importante temeale timpului nostru sunt aduseîn discuþie în cuprinsul cãrþii„Duºmanii societãþii sau Cândpacienþii pun stãpânire pe ospi-ciu“: nazismul, rasismul, naþio-nalismul, injustiþia socialã ºipsihoza fricii generalizate, careau ajuns în alte pãrþi sã fie con-siderate mult mai grave decâtcrima însãºi. Prin editorialelescrise în „Convorbiri literare“,Cassian Maria Spiridon dove-deºte cã venerabila revistãjunimistã rãmâne mereu în con-temporaneitate prin respec-tarea fidelã a unuia dintre prin-cipiile fondatoare: urmareadirecþiei naþionale. Iar pe noi,comentarea în paginile editori-alelor a acestor cãrþi de mareactualitate ne îndeamnã sã legãsim pentru a le citi pe înde-lete. Riscând folosirea unei sin-tagme rizibile acum, dar fu-nestã la vremea ei, aº spunecã asemenea lecturi ne ajutãsã ne pãzim de „duºmaniipoporului“.

comentarii

aprilie 201916

Vasile SPIRIDON

Sub înalteospicii

ateneu

aprilie 2019 17

I

[Vedere – un triptic„Saluti da Roma“ – tri-misã (ºtampila poº-tei) din Napoli, în 16octombrie 1969]

Dragostea ºi prietenia meafaþã de voi toþi, acum ºi întot-deauna, de aici ºi de peste tot!Vã salut în numele celor din carene tragem din Latium, dinlocurile lui Ovidius ºi Cesar ºiPompei ºi...1)

Vã îmbrãþiºez,Radu Cârneci

__________

1. Rezultatul literar al cãlãto-riei în Italia (cãlãtorie facilitatã derelaþia dintre Ateneu ºi Breve, lastabilirea cãreia a contribuitCicerone Cernegura) a fost un„grupaj“ de poeme-dedicaþii: luiNichita Stãnescu, NicoletteiCorteanu Loffredo, lui GeorgeBãlãiþã, Ettore Capuano,Alexandru Balaci, A. E. Baconsky,Ovidiu Genaru, Petre Stoica,Eugen Barbu, Vasile Nicolescu,Mihai Drãgan (v. Ateneu, 7, nr. 3,martie 1970, p. 5).

II

Bucureºti, 8 febr[uarie] ’93

Stimate Domnule Cãlin,

Iatã, aºadar, transcrise foarteîn pripã, cele cerute de domniata. Sper sã-þi convinã ºi sã iasã opaginã de care sã fim toþi mulþu-miþi: cititorii ºi noi!

Alãturi de fiºa biobibliograficã(din care vei lua ce crezi de cuvi-inþã!), sunt cinci rondosoneteinspirate din cãlãtoriile mele prinOrientul apropiat1) ºi cel îndepãr-tat, poezii pe care te rog a lepublica în ordinea indicatã demine, fiind foarte atent la corec-turã, sã nu iasã cine ºtie cebazaconie! Sub fotografie (caremãritã poate fi excelentã!) te rogsã aºezi aceste trei fragmentede aºa-zis jurnal; cred cã esteceea ce ai dorit. Adãugînd laacestea ºi articolul domnuluiSpiridon (pe care te rog sã-l sa-luþi cu prietenie din parte-mi!)2),se întrevede o paginã interesan-tã.

Îþi trimit totul scris de mînã,dar presupun cã ai o bunã dac-tilografã spre a-þi fi de folos.

Sunt foarte bucuros de soli-citarea domniei tale, de senti-mentele de preþuire pe care mi leporþi (atît de rare astãzi!),rãmînîndu-þi recunoscãtor pen-tru gestul confratern care mãemoþioneazã acum la aceastãaniversare – „65“!

În încheiere aº ruga condu-cerea gazetei, pe domnul CornelGalben3), ºi pe domnia ta, sã fieaceastã paginã numai a mea! Arfi o idee la care ar fi trebuit sã segîndeascã ºi alþii de la Bacãu...4)

Cu statornice sentimentede prietenie ºi preþuire,

Radu Cârneci

P.S.1 Te rog, pãstreazã-mifiºa biobibliograficã!

P.S.2 N-ar fi interesant capagina sã se intituleze: „Iubireade Iubire“ – R.C. „65“?

__________

1. Din Orientul Apropiat, RaduCârneci a vizitat (în drum spre ºila întoarcerea din Etiopia, în

1977) Egiptul, iar din cel înde-pãrtat Uzbekistanul (1989) ºiMalaysia (1992).

2. Vasile Spiridon (n. 14 fe-bruarie 1968), critic literar ºi pro-fesor la Facultatea de Litere aUniversitãþii „Vasile Alecsandri“din Bacãu.

3. Cornel Galben (n. 28 de-cembrie 1950), publicist, diarist,autor al unui amplu Dicþionar alpersonalitãþilor bãcãuane, atuncidirector al ziarului Deºteptarea.

4. Aluzie la Sergiu Adam,redactorul-ºef al Ateneului, carenu-i dãduse încã nici un semn cãare de gînd sã-l sãrbãtoreascã.S-a „scos“ în numãrul din mai alrevistei, unde au fost publicatemai multe „Albe sonete“ ºi undocumentar cu fragmente de„referiri critice“ (pp. 6-7).

III

Ilustratã cu un desende Tage (Franþa) intitu-lat „Espoir dans la nuit“

(Speranþã în noapte),tipãritã de UNICEF

Bucureºti, 22 febr[uarie] ’93

Dragã domnule Cãlin,

Mulþumesc din toatã inimapentru „Sinteze“ 1)! Mi-au fãcut orealã bucurie! Îþi rãmîn sincerîndatorat cu aceeaºi prietenie ºipreþuire! Totul este fãcut cu gustºi bun simþ cultural ºi publicis-tic...

Un cuvînt de preþuire domnu-lui Spiridon pentru definirile din„panerotism“ ºi, desigur, domnu-lui Nanianu2) o strîngere de mînãpentru „amintirile“ din „chestii...socoteli...“

Sperînd într-o frumoasãrevedere spre sfîrºitul lui mai, teîmbrãþiºez cu caldã prietenie!

Radu Cârneci__________

1. Vezi Sinteze, 4, nr. 32, 11febr. 1993, p. 2, în care auapãrut douã dintre poemele

primite: „Poem la floarea delotus“ ºi „Pe drumul Damascului“,cu supratitlul de „Poeme orien-tale“, cu o notã în care se speci-ficã: „Poezii inspirate de cãlãtori-ile, nu doar imaginare, înOrientul Apropiat, Egipt ºiAbisinia, între 1966-1979“, apoi„Spicuiri dintr-un jurnal spo-radic“, precum ºi alte informaþiidespre activitatea sa literarã.

2. Stelian Nanianu (n. 24octombrie 1935 – m. 21 februa-rie 2003), ziarist, fost secretargeneral de redacþie al RevisteiAteneu, cu care am fãcut un in-terviu despre „stilul ªefului“ (v.C. Cn. „Îþi mãnînc ficaþii!“,loc.cit., p. 2).

IV

Bucureºti, 5 dec[embrie] 1994

Dragã domnule Cãlin,

Rãspund cu mare întîrziereinvitaþiei dumitale din motivede... timp! Te rog sã mã scuzi! Aiaici cîteva poezii dintr-un timpmai vechi, dar la care þin ºi te rogsã le foloseºti cum crezi maibine în „Sinteze“1). M-ar interesa– sincer! – «amintirile» critice pecare le scrii despre „Ateneu“2); aºputea avea ºi eu niºte xeroxuridupã ele, pentru arhiva mea?Consideraþiile dumitale – nu lip-site uneori de umor, de ironie ºichiar de sarcasm! – meritã avuteîn vedere, fiind semnate de unom ce s-a implicat în viaþa aces-tei publicaþii vreme de pestedouã decenii. Þi-aº rãmîne înda-torat.

Cu neschimbatã preþuire,Radu Cârneci__________

1. Poeziile au fost: „Dorinþe“,„Cãtre copilãrie“, „Pasãreadragostei“, „Fîntînã de veghe“.Cu titlul general „Versuri deRadu Cârneci“, au apãrut înSinteze, 5, nr. 50, 16 decembrie1994, p. 1.

2. Nu i-am putut trimite altce-va decît avea deja, fiindcã m-amoprit din evocare. Fragmenteleapãrute le-am reprodus în volu-mul Despre ºapcã ºi alte lucruridemodate, Bacãu, Ed. „Agora“,2001 (v. „Ateneu – limite ºijocuri“, pp. 358-369).

V

Buc[ureºti], 14 aprilie 2005

Dragã domnule Cãlin,*)

Iatã surpriza! De altfel, era deaºteptat ca la aceastã vîrstã sãîndrãznesc aceastã ediþie a„scrierilor“ mele poetice!...1) Suntbucuros sã o ai între cãrþile dtalemai la îndemînã din punct devedere sentimental (am învedere perioada în care amlucrat împreunã la Ateneu, timpîn care ne-am cunoscut ºi ne-ampreþuit reciproc).

Sigur, mi-ar face plãcere sãputem discuta mai la obiectasupra acestor volume, tomuldtale doctoral fiindu-mi agreabildintotdeauna. Poate în lunileviitoare sã fac un drum la Bacãu,prilej a ne întîlni ºi a convorbi ºia ne aminti...

Încã o datã, felicitãri pentruexcelentul Dosar Bacovia2), caremi-l redã pe marele poet în toatedeterminãrile sale.

Sãnãtate ºi toate cele bunecelor dragi! Domniei tale, sincerãpreþuire de la

Radu Cârneci__________

*) Ca ºi urmãtoarea, aceastãscrisoare are în antet, imprimatecu verde, adresa scriitorului(Radu Cârneci, str. Brezoianu,51-b, 707113 Bucureºti, tel.:3125250, fax: 2104636), ostemã în medalion, cu menþi-unea „Fructus concordiae“ ºi uncitat pe tema privilegiatã: „...iubirea-i axul cerurilor toate,/ înmari nuntiri cu muzici peste

poate,/ un semn al ei ºi lumi culumi s-adunã,/ idei danseazã,hãurile tunã,/ stelele-n ghirlandeleagãnã-se roate:/ iubirea-i axulcerurilor toate...“

1. Scrieri, 3 volume, ediþieîngrijitã de autor. Vol. 1, Arborelememoriei, Prefaþã Radu Enescu(„Poezia erosului cosmogonic“),Tabel cronologic FlorentinPopescu; vol. 2, Heraldica iubirii,Postfaþã Ioan Holban („Cîntecede purificare“); vol. 3, Clipaeternã, Postfaþã Mihai Cimpoi(„Radu Cârneci: Eros, Logos,Ontos“), Buc., Ed. „Orion“, 2004.Þinuta lor este excepþionalã:macheta, coperta, ilustraþiile,corpurile de literã, etuiul denotãun rafiment subtil, foarte rar învãlmãºagul tipografic de azi.

2. Dosarul Bacovia, vol. 2, Odescriere a operei, Bacãu, Ed.„Agora“, 2004.

VI

Buc[ureºti], 23 mai 2005

Dragã domnule Cãlin,

Iatã revista Argeº, al cãreicolaborator sunt, cu pagina de„mari poeþi ai iubirii“ din lirica uni-versalã. Pînã acum, au mai fostaºezaþi în cuvinte româneºti,începînd din ianuarie: Solomon,Bilitis, Ovidiu, Petrarca, OmarKhayyam; urmeazã: Villon,Louise Labé, Vigny, Poe,Baudelaire, Verlaine, Byron,Puºkin, Rilke º.a.... Toþi, aproxi-mativ 40 nume, vor face parte,sper, dintr-o antologie cu acelaºinume...1)

Dupã cum vezi, o revistãbunã, cu multe problemeregionale de calitate, dar ºi cualtele care o plaseazã în circuitnaþional. Din nr. pe aprilie, aureînfiinþat „biblioteca Argeº“ –începînd chiar cu G. Tomozei2),cel ce a înfiinþat-o prin anii ’70 –’80; este un gest pios ºi de nece-sitate culturalã. Am urmat eu înnr. de faþã!, gest ce m-a miºcat,desigur...

Dragã prietene, te anunþ cãam primit o scrisoare de mulþu-mire, din partea domnului prof.C. Ciopraga3), care m-a bucuratesenþial!... Sunt un sentimentalfãrã scãpare!...

Cu preþuire,Radu Cârneci__________

1. Finalmente, antologia Maripoeþi ai iubirii (Târgoviºte, Ed.„Bibliotheca“, 2017) a cuprinspeste 50 de nume.

2. Gheorghe Tomozei (n. 29aprilie 1936 – m. 31 martie1997), poet reprezentativ al pro-moþiei ’60, publicist inventiv,autor al culegerii de amintiri ºitexte critice Moartea unui poet(despre Nicolae Labiº), 1972.

3. Constantin Ciopraga (n. 12mai 1916 – m. 2 februarie 2009),profesor respectat al Univer-sitãþii din Iaºi, autor al mai multormonografii ºi al sintezei Perso-nalitatea literaturii române(1973), peste toate un om de odesãvîrºitã politeþe, care, desi-gur, îi mulþumise cu eleganþãpentru caseta cu Scrieri.

„Sunt un sentimentalfãrã scãpare!...“

Constantin CÃLIN

Publicarea acestor ºase scrisori e un pretext de a-mi aminti ºide a le aminti ºi altora de Radu Cârneci, „Poetul Iubirii“.Corespondenþa mea cu el e redusã. Plecarea sa la Bucureºti întoamna lui ’72 ne-a distanþat. Autorul Grãdinii în formã de vis s-arãcit în relaþia cu Bacãul. S-a întors aci cu plãcere doar pentru unpremiu literar, în 1988. A revenit de-a binelea la vechile sale sen-timente dupã ’90, cînd, dacã pot sã zic aºa, i-am întins o mînã pri-eteneascã prin suplimentul Sinteze. A realizat cã sînt unul dintrecei ce îi recunosc fãrã rezerve contribuþia culturalã ºi succesele li-terare; rolul de locomotivã. Cert, are meritele fondatorului, plus ogenerozitate greu de gãsit printre confraþi. Deºi de micã impor-tanþã, gesturile mele de apreciere i-au influenþat ºi pe alþii sã leurmeze. Sensibil la atari semne, Cârneci s-a simþit din noubãcãuan. ªi, cum se poate mãsura bibliografic, de la preluareaconducerii redacþiei de cãtre Carmen Mihalache, însãºi legãtura sacu Ateneul s-a intensificat. În ceea ce mã priveºte, reapropierean-a dus la înmulþirea corespondenþei; în schimb a multiplicat con-vorbirile telefonice, unele lungi, care m-au transformat în confidental intenþiilor ºi realizãrilor sale. Care-i maniera acestor scrisori,care – trebuie spus – au o caligrafie de expoziþie, impecabilã? Euna retoricã, voit distinsã ºi amabilã, ceremonioasã în doze atentcalculate, care invitã la rãspunsuri de aceeaºi naturã.

comentarii

aprilie 201918

Lumea noastrã pare cu totulalta ºi ea ne apare altfel dacãavem curajul, inventivitatea ºiintuiþia necesarã, dacã o putemprivi cu suflet ingenuu din pra-gul poveºtilor ºi cu oglinda sin-cerã ºi seninã a unui ochi decopil. Inteligenþa imaginativã aunui copil pare a fi inepuizabilãºi, uneori, chiar diabolicã, cu oputere de pãtrundere demnãde invidiat; ea transformã celemai bizare situaþii în întâmplãriposibile; desigur, ºi invers:întâmplãrile banale sclipescuimindu-ne într-o luminãstranie ºi plinã de mister.

Lumea copilãriei noastre,dar ºi a celor din jur e mult maicomplexã decât pare la primavedere. Copilul manifestã unfenomen de transparenþã para-doxal. El vede ceea ce nu sevede, lucreazã cu arhetipuri,sintetizeazã uluitor, fãrã sãperceapã, analizând lucrurile.Deºi în proporþie de 75-80%personalitatea sa e pe deplinformatã la doar cinci ani,copilul refuzã sã diferenþiezelumea altfel decât emoþional.

El ºtie mai dinainte povesteape care i-o spunem ºi neadmonesteazã drastic pe noi,maturii, dacã schimbãm cevaori ne oprim; e atent ºi perse-verent, face dovada unei acutevoinþe ºi nu e niciodatã singur.Însufleþeºte obiectele ce-lînconjoarã sau, dupã caz, dãcalitãþi umane unor animale decare se simte atras. Jocul epentru copil o stare de fapt. Edeja un loc comun dacã afir-mãm rãspicat cã mulþi pictori,poeþi, dramaturgi, scriitoriexploateazã cu succes lumeacopilãriei ºi inocenþa ei.

Ca poetã, TincuþaHoronceanu-Bernevic ni sedescoperã preocupatã de eulsãu ºi, mai în adânc, ºi desine. O face mai totdeauna lamodul cel mai curajos cuputinþã, uzând din plin de sin-ceritatea emoþionalã pe careºi-o extrage cu pricepere, dinlumea copilãriei.

Anotimpul pãpuºilor e numaiunul dintre volumele sale depoezii, care a apãrut în 2017 laEditura „Singur“ ºi care poateproba cu deplin temei cele afir-mate de noi. TincuþaHoronceanu-Bernevic practicãdezinvolt o scriiturã calmã,fireascã, modernistã, reflexivpostmodernã, în construcþiapoemelor sale totul pãrând a fineforþat, curgãtor ºi de osfâºietoare sinceritate ºi simpli-tate. Trãitã emoþional ºi inge-nios, aceastã simplitate rea-lizeazã ficþional un punct decontact al umanului cu operacelei ce scrie, cu pagina scrisãîn speþã.

Scriitoarea despre care vor-bim s-a nãscut în judeþulBacãu, în satul Pârjol, în anul1969, ºi este licenþiatã în Dreptla Universitatea „1 Decembrie1918“ din Alba Iulia. Lucreazãca muzeograf la ComplexulMuzeal „Iulian Antonescu“ dinBacãu ºi este custodele CaseiMemoriale „George Bacovia“.A publicat mai multe cãrþi,printre care: Vitrina în caredorm mirii (poezii), Bacãu,2002, Editura Fundaþiei„Georgeta ºi Mircea Cancicov“;

Poezii pentru Tudorel. Cartede colorat, Bacãu, CasaScriitorilor, 2006; Zâmbeºte,copilãrie!, Bucureºti, EdituraC.D. Press, 2009; Strigãtul la opunte (poezii), Bacãu, Editura„Rovimed Publishers“, 2010;Cartea bunicilor mei, idem,2012; Copilul furnicã (roman),Bucureºti, Centrul pentruCulturã, Istorie ºi Educaþie,2013 (ediþia a II-a, Bucureºti,eLiteratura, 2016; Poezii pen-tru copii ca tine, Timiºoara,Editura „Eurostampa“, 2017.

Cartea despre care vom dis-cuta în continuare, „Când totulera verde“, apãrutã la Editura„Limes“ din Cluj-Napoca înanul 2018, e un roman de 145de pagini, scris ingenios ºi su-gestiv sub forma unui poemdramatic, realizat cu mãiestrieºi profesionalism. În fapt, avemde-a face cu o prozã poeticã deînaltã calitate. Delicatã, cu ovoce subtilã ºi cu o sensibilitateprofundã, autoarea îºi întoarceprivirea asupra epocii în cares-a nãscut ºi s-a format ca ommama sa. Într-o elaborare liricãpreþioasã ºi elevat spiritualã,Tincuþa Horonceanu-Bernevicne demonstreazã, uzând detenebrele dar ºi de candoareapsihologiei feminine, odragoste neþãrmuritã faþã depãrinþi ºi, îndeosebi, faþã demama sa care, se pare, i-a fostîn viaþã cãlãuzã, dar ºi modelde existenþã.

Amestec de ficþiune ºi reali-tate într-un dozaj pertinent,romanul poetic despre carevorbim sondeazã cu dezin-volturã universul copilãriei pecare ni-l prezintã aproape neal-terat, cu aplecare freneticã ºisensibilã înspre detaliu.Dezvoltã în acelaºi timp o dozãde romantism postmodern,sentimentul monografic descrise unul captivant ºi oarecumvizionar ºi sfâºietor totodatã.Într-o atmosferã realistã ºi dis-criminatorie, autoarea descriecu minuþiozitate ºi talentpeisaje ºi oameni care, pentruo vreme, îºi proiecteazã desti-nul, ba chiar lucreazã activpentru împlinirea lui. Portretulsufletesc al multora dintre ei eunul destul de crud, vieþileunora dintre ei sunt destul defragile ºi, din pãcate, mutilatede nedreptate, neputinþã ºiamãgirea viselor neîmplinite.

Iatã una dintre declaraþiilebãtrânei de 79 de ani, careeste ºi personajul principal alnaraþiunii de care ne ocupãm:„Atunci când roata se învârte,noi uitãm. Uitãm ºi rãul, ºibinele. Aºa le e dat oamenilorsã uite. Ca sã reziste încer-cãrilor de tot felul ºi sã-ºifãureascã în permanenþã viaþaîn momentul prezent. Zilnic s-oadapteze unui vis. Eu modelezlutul acesta necunoscut de 79

de ani ºi cãutãrile mele sereconfigureazã în fiecare zi;când cred cã am aflat totul, cãºtiu totul, descopãr cã nu ºtiunimic. ªi totul e doar o fãrâmãde vis...“

Aceastã filozofie a vieþii ca ofãrâmã de vis e una dintreideile viabile ale acestei naraþi-uni; a trãi ºi a fãuri în perma-nenþã prezentul e una dintreideile care au preocupat întot-deauna ºi preocupã miºcareafeministã, dar ºi femeia con-temporanã. A trãi clipa ºi timpulprezent - iatã o întreagã filo-zofie de viaþã... rostitã cât sepoate de firesc, dar ºi înfãptuitãcu mare greutate.

Experienþa lucrurilor care nise întâmplã de-a lungul uneivieþi e adevãratã, dar parþialã ºipoate de aceea ambiþia stãriipoetice e aceea de a reedificarealitatea, salvând-o de banalºi redându-i demnitatea prinstrãlucirea cuvintelor. Aceastãformã recompusã reface însine „jocul lumii“. Ambiþia poe-tului e tocmai aceea de a sepãstra în zona unor notaþii, aunei sensibilitãþi brute, ca într-obaie care e în stare sã con-serve puritatea sentimentuluitocmai prin doza lui deempirism. Îmi vine în minteexpresia poetului italianRoberto Sanesi, care defineapoezia astfel: „La somma dicioe morfo e di una profezia“. Ofericitã ºi admirabilã formulã dealtfel, întrucât percepþia acutã arealului lasã sã vibreze în sur-dinã o emoþie filtratã ºi recom-pusã. Asta pare sã fie ºi situ-aþia de fapt a prozei poetice aTincuþei Horonceanu-Bernevic.

O durere înãbuºitã ºi o tris-teþe de profunzime traverseazãca un fir roºu aceastã lucrare,în surdinã, în care avem de-aface cu experienþa nefastã arãzboiului. Capitole precum„Jucãriile rãzboiului“, „Glonþulrãtãcit“, „Am plâns cu rãzboiulîn braþe“, „Cu neamþul în casã“,„Foametea“ (1946-1947) ilus-treazã semnificativ aceastãlinie narativã a romanului.

Atât fizica modernã, cât ºipsihologia ceva mai profundãne dezvãluie ºi prin cercetãriceva mai noi ºi mai pertinentefaptul cã universul vibreazã înjurul nostru, cã prin rezonanþãel ne poate determina condui-ta, dar ºi modelul de sensibili-tate dupã care ne comportãmsau/ ºi percepem lumea încon-jurãtoare. Aºa stând lucrurile,în mod sigur, adevãrul univer-sal pe care-l percepem sau nu,adevãrurile pe care le intuim,iubirea din jurul nostru ca ºicea pe care suntem în stare são iradiem îºi pun cu siguranþãamprenta asupra destinuluinostru prezent sau viitor.Elementele particulare alefizionomiei noastre sunt astfelîndrituite sã ne determine atâtobiectiv, cât ºi subiectiv progre-sul individual.

Una dintre calitãþile intrinseciale acestei cãrþi este aceea cãea tinde sã realizeze ocuprindere monograficã a satu-lui din apropierea Hemeieniuluiºi a Tazlãului, sat în care sedesfãºoarã acþiunea romanu-lui, în care s-a nãscut ºi a cres-cut personajul principal alnaraþiunii. Zona bogatã-n tra-diþii ºi obiceiuri, pe care acunoscut-o nemijlocit ºiautoarea însãºi, e descrisã cutalent, culoare ºi obiectivitate,dar ºi cu un sentiment autentic,filtrat cultural ºi artistic la ceamai înaltã tensiune emoþionalã.Din acest punct de vedere,romanul reprezintã un docu-ment al memoriei colective,desigur fragmentar ilustrat, darsemnificativ din punct devedere individual.

Lutãria satului, hleiul râpeigalbene din malul Tazlãului dincare copiii satului îºi modelaupãpuºile de lut era un universîn sine: „Dacã te strângeapielea ºi devenea neîncãpã-toare ºi simþeai cã nu mai poþisã creºti din cauza unei boli, aunui necaz, a sãrãciei, arãzboiului, tot ce trebuia sã faciera sã ieºi în luncã, într-o zi deprimãvarã însoritã, ºi sã te laºiîn seama vântului ca sã-þicureþe toatã zgura de pe tine ºidin tine. Spre searã ajungeaiacasã ca nou“.

Tinca Horonceanu, nãscutãLupu, eroina principalã a aces-tei naraþiuni, este, precum sevede, o povestitoare iscusitã ºineîntrecutã. „Am scris despremama fiindcã i-am promis lanouã ani cã voi scrie o cartedespre ea. Poveºti de viaþãle-aº numi eu, zice autoarea.Poveºti trãite le spune ea, per-sonajul principal.“ Confesiunileautoarei sunt dezvãluite cu tan-dreþe ºi lirism de o voce femi-ninã puternicã, ajunsã la omaturitate stilisticã deplinãcare, ce-i drept, îi permite sãevoce în contrapunct scenete

ceva mai dure: „În podul casei“,„Colinde ºi urãturi la ceas desearã“, „Fãcãturi de dragoste“,„Cel nechemat ne dãdea târ-coale“, „Cântec de mierlã ºimagie neagrã“, „La secerat cuziua“, „Viaþa mea, viaþa lor“,„Cânepa, aurul fetelor“,„Puterea oglinzilor“, „Câiniizãpezii“, „Vin berzele“, „Hora,bâlciul, vedrele“, „Mama ºilupul“, „Peþitorii“, „Datul în bobila ceas de searã“ sunt capitoleale cãrþii în care sentimentulmonografic, aºa cum l-amnumit noi, e pe deplin întemeiatºi cu prisosinþã, credem, ilus-trat convingãtor. Puþini artiºti ºiscriitori sunt astãzi în stare sãredea ºi sã surprindã imaginiatât de vii ºi de pãtrunzãtoarecum sunt cele de faþã, care sãoglindeascã direct sau/ ºi in-direct puterea pe care o arenatura asupra noastrã, capaci-tatea acesteia de a-l modela peom într-o diversitate de moduri.

Citind fluent textul acesteicãrþi ne rãmân pe retinã, dar ºiîn memorie, câteva siluetepregnante, pline de tempera-ment ºi vigoare, ºi care suntpersonajele principale alenaraþiunii. Între ele însã sedetaºeazã de departe TincaHoronceanu, un caracterdemn, neînfricat, o femeieaprigã, harnicã, respectuoasãºi iubitoare de oameni, ofamilistã convinsã, o între-prinzãtoare inventivã ºiinteligentã. Ea ºtie sã-ºiîmbrace faptele cu vorbe clare,frumoase ºi elegante. Existã înlumea satului o anumedeschidere cãtre un orizontmagic ºi care e foarte binereprezentat în roman. Un suflumagic însufleþeºte tinerele feteîn noaptea de Anul Nou ori încea de Boboteazã, în joculoglinzilor ori al viselor pentruaflarea ursitului.

Viaþa personajului principal,cu bucuriile ºi greutãþile lui,reprezintã de fapt cel maiimportant fir narativ al romanu-lui. Prin gustul pentru detaliu alautoarei, prin asocierea invo-luntarã trezitã de o anumeimagine, se încheagã ori sederuleazã biografia unor per-sonaje. O nostalgie cumvaobiectivã lumineazã intermitentnarativul, iar realitatea îºi înce-tineºte întrucâtva miºcarea lagraniþa cu imaginarul.

Tincuþa Horonceanu-Bernevic s-a aºezat în faþa ser-tarului cu amintiri ºi se rãs-foieºte pe sine, filã cu filã, tris-teþe cu tristeþe. Sigur, amintirilesale sunt reale, însã ºi „posi-bile“. Eul sãu despletitmarcheazã trecerea clipelor cutot ceea ce poate sã însemneomul, poetul, spiritul ºi dorinþaori cugetul ºi fiinþa. În podulcasei sale de baºtinã gãseºteuimirea, bucuria, mirajul, visa-rea, tihna, lenea, tinereþea,pãrerea de rãu, timpul copil,timpul bãtrân, atitudinea, pro-funzimea, licãrul, speranþa,neclintirea ºi multe altele.Rostul timpului îl învaþã dinmers: aºa da, aºa nu!

Câtã francheþe, câtã simpli-tate, câtã magie, cât adevãr ºicâtã frumuseþe!

Theodor-George CALCAN

Numele tãu, mamã,va fi purtat pe buze de cãlimarã

arte

aprilie 2019 19

Ultima oarã când am vizitatGaleriile „Karo“, pe simeze seaflau lucrãri realizate întreanii 2014 ºi 2018, în Tabãrade Creaþie de la MãnãstireaRâºca. Nucleul este dat deartiºtii din Grupul „Prolog“(Ion Grigorescu, HoreaPaºtina, Mihai Sârbulescu,Matei Lãzãrescu, ValentinScãrlãtescu, ConstantinFlondor, Christian Paraschiv),lângã care stau foarte bineartiºti ca Ilie Boca, IonGrigore, Maria Grigorescu,Dumitru Macovei, IonMihalache, Andrei Rosetti,Constantin Þînteanu. Expo-ziþia nu este una tematicã,fiecare artist având deplinãlibertate sã lucreze dupã pro-pria imaginaþie. Sigur cã loculde desfãºurare a tabereiaparþinând cultului ortodox,simboluri creºtine se regã-sesc la mai mulþi participanþi.Amintindu-mi cumva ºi de fres-ca exterioarã a Voroneþului,biserica Mãnãstirii Râºcaeste reprezentatã în culori viide pictorul Dumitru Macovei.Zidurile Mãnãstirii sunt ilustrateºi de Ion Grigore, prin filtrulvisului; Valentin Scãrlãtescu,discret ºi eteric; Ilie Boca,meditativ ºi nostalgic; iar laHorea Paºtina, într-o sublimãintimitate cu natura. În zonaspiritualitãþii de mare adân-cime, inclusiv filozoficã, egrafica lui Ion Grigorescu.ªocheazã ºi în acelaºi timpcucereºte prin referinþele

autoironice. Am fost impre-sionatã de faptul cã IonGrigorescu a compus un sce-nariu în imagini, dar ºi încuvinte, cu dialoguri excelentscrise, colaþionând fragmentedin evanghelii: „doar aºa dela Tatãl Ceresc la Fiul, fiulomului, la Ucenici, noi sun-tem fiii Lui,... noi suntemslãbãnogii (Îndrãzneºte,Fiule)“.

Trecem dincolo deancadramentul din tabloul luiMatei Lãzãrescu, încercândsã aruncãm priviri furiºe înceea ce pare a fi o curte inte-rioarã, ziditã, secretã. Ele-mentul care la MateiLãzãrescu este opac, anumefereastra, e reprezentat deAndrei Rosetti cu trans-parenþe. Un labirint din tuºeconsistente compune IonMihalache în peisajele salecu case, accentele de pastãneagrã potenþând enigma.Christian Paraschiv iniþiazãun dialog între alb ºi alb,abstract, ermetic. ªi dupãatâtea tãceri meditative, mis-tere ºi neliniºti, picturile luiªtefan Pelmuº m-au învioratpentru cã sunt ludice ºi exu-berante, dar ºi încãrcate desimboluri. De asemenea, pei-

sajele lui Mihai Sârbulescu,prin cromatica puternicã,transmit energie ºi optimism.Un covor de simboluri creº-tine am vãzut într-un tablou allui Constantin Flondor. Sculp-turile lui Constantin Þînteanum-au fãcut sã mã gândesc lacondiþia umanã ºi la o scarãspre cer.

Am vãzut multã vegetaþie,în stare de agitaþie nervoasãla Constantin Flondor, iar laIlie Boca, dimpotrivã, peisa-

jele au ceva molcom, o blân-deþe catharticã. Am desco-perit ºi multe flori, galbene(simbolizând lumina, la MariaGrigorescu ºi MihaiSârbulescu), dar cele mainumeroase erau de culoareroºie, probabil o aluzie la jert-fa hristicã.

De curând am citit romanul„Busola“, de Mathias Enard,ºi acolo, personajul principalfeminin Sarah spune într-unadintre scrisorile ei: „Aveam

impresia cã toþi trandafirii nuerau decât un singur tran-dafir, toate vieþile nu eraudecât o singurã viaþã, timpule o miºcare la fel de iluzorieca mareea sau parcursulsoarelui“. Admiram frumu-seþea creaþiilor expuse laGaleriile „Karo“ ºi-n acelaºitimp rememoram fragmentuldin romanul lui Enard.Aceastã suprapunere m-afãcut sã înþeleg cã deºiexpoziþia taberei de la Râºcaeste una diversã, toþi artiºtiipoate cã nu erau decât unsingur artist, toate picturilepoate cã nu erau decât o sin-gurã picturã, toate viziunilepoate cã nu erau decât o sin-gurã viziune, iar timpul petre-cut la mãnãstire ce altcevapoate fi decât o miºcare la felde iluzorie ca mareea sauparcursul soarelui?! AceeaºiSarah menþiona ceva despre„suferinþa provenitã dinconºtiinþa finitudinii“. Sigur,sunt diferite forme de finitu-dine, dar ºi încheierea uneipicturi, a unei tabere intrã însfera finalitãþilor. DacãArtistul de la Râºca a suferitatunci când a fost finalizatmarele tablou al tabereirãmâne un mister asemãnã-tor cu cel al unei flori care nuse deschide niciodatã.

Violeta SAVU

Searã de film – americanii ãºtia chiarºtiu sã facã filme, ce-i al lor, rãmâne-allor. Parcã m-am sãturat de toate mof-turile intelectuale ºi nu cred cã e o toanãde moment. Cinematografia europeanãrãmâne greoaie, prea angajatã însofisme.

Am multe bile negre pentru ameri-cani, însã m-am convins de mult timp cãoamenii sunt peste tot ºi frumoºi, ºi maipuþin nepãtaþi, atât la noi, cât ºi la ruºiori americani, vestici-europeni orijaponezi.

Dar revin, americanii chiar ºtiu sãfacã filme! Am râs, am lãcrimat (destulde serios!) – poate pentru cã în mareparte a fost vorba despre copilãria mea,despre serile petrecute cu ai mei în faþatelevizorului acela enorm, alb-negru,care ocupa jumãtate din sufragerie. ªipentru cã, paradoxal, a fost vorba ºidespre bãiatul meu, cãruia îi doresc celpuþin atâta bucurie de câtã m-am totîmpãrtãºit eu în lumea asta frumoasã.De-a lungul acestei seri de film amsimþit cum luminile s-ar fi putut stinge fieºi pentru o singurã clipã. Searã de film.ªi iute, prin faþa ochilor mi-au trecut pri-etenii, insuccese, rãspunsuri pozitive,ochi larg deschiºi, priviri potrivnice etc.

Mi-aº fi dorit acum mai mult decâtoricând sã ºtiu sã scriu despre filme, sãfiu un profesionist, sã vã conving, sãgãsesc argumente, sã joc din glezne pescena ideilor, sã fac tumbe, sã focalizezpotrivit ºi astea toate deoarece suntrealmente fericit cã l-am vãzut; în ciudaunora dintre criticile negative – când nuse nasc acestea? – pelicula e cu sigu-ranþã un must have nu doar pentru faniiîmpãtimiþi. Îl aºteptam de când auapãrut informaþii oficiale dar ºi mai puþinoficiale, m-am temut cã va fi un film

tezist, cã va spune o istorie seacã,eventual secundarã adevãrului, cã vaechivala cu o poleialã pentru un succescomercial imediat! Dar Slavã Domnului,nu a fost aºa, ci s-a dovedit a fi echili-brat, un film care îþi re-trezeºte interesulpentru cuplul celebru, scoþând în evi-denþã o laturã profund umanã pe careconcitadinii noºtri au cam fãcut-o pier-dutã.

Washington Post aprecia jocul celordoi actori, John C. Reilly ºi SteveCoogan, care din umilul meu punct devedere se achitã de roluri cel puþin com-parabil cu ceea ce face mult maigalonatul Rami Malek în „BohemianRhapsody“ (sunt conºtient cã îmi voiface mulþi duºmani pentru prezenta afir-maþie!). Apoi, The New York Timesaprecia scenariul, pentru ca BBC-ul sã

îl catalogheze drept un bromance,povestea verosimilã a unor sentimentede iubire-preþuire reciprocã. Searã defilm cu douã personaje demne decartea recordurilor prin audienþa decare s-au bucurat, un soi de Tom ºiJerry pentru cei mari, deloc pretenþioºi,un cuplu care a stârnit râsetele în cas-cade, aducând laolaltã indivizi din clasesociale diferite. Pelicula evitã inteligentsã ne înfãþiºeze întregul istoric – de faptse axeazã pe ultimul turneu al celor doi,trimiþându-ne graþie unor flash(-back)-uri memorabile atât în registrul sobru-dramatic, cât ºi în hotarul comicului deintenþie – în tot cazul o producþie carenu plictiseºte, un film cu cadre largi,luminoase, o camerã care nu supãrãochiul prin excese de dinamism.Replicile mizeazã pe intertext, dar son-deazã deopotrivã tainele cele maiadânci ale raþiunii-de-a-fi-împreunã.Arsenalul gesticii este deosebit debogat, copiind fidel „matriþele originale“.Sã ne înþelegem, nu pare a fi nimic fals,nu e gândit sã ºocheze, ci sã certifice.

Repet, searã de film deosebitã, pânãla urmã un omagiu adus acelei vârstede aur a comediei americane. Un Stanextrem de incisiv, zbãtându-se sã reîn-vie succesul de care s-au bucurat altã-datã, scriind scenete pentru rolurilecelor doi chiar ºi dupã moarteapartenerului de scenã, un Bran împã-ciuitor, interesat sã aplaneze conflicte,sã îi mulþumeascã pe toþi, pânã la urmãun boem ºarmant. Am râs, am plâns cu„Stan & Ollie“. Searã de film.

Marius MANTA

Expoziþia Taberei de Creaþie de la Mãnãstirea Râºca

Un singur trandafir

Cinema

Stan & Ollie

•• DDuummii tt rruu MMaaccoovveeii

ateneu

aprilie 201920

1. Între asebia ºi temeliile strãzii stã ridi-cat degetul cugetãtorului, pe cândceilalþi îºi întorc faþa: cãci cupa dinnoaptea trecutã s-a umplut culicoarea verde –

2. îi ºtie mãsura ºi scrisul în cuget: scriecucuta în carne ºi-n oase ca pepergamente ºi ochii sunt goi, doar ailui, din douã pãrþi veniþi, în douã pãrþiprivesc;

3. totul e piatrã ºi boltã, geometrie aticãºi infracþiune moralã; ºi râsul se-a-nunþã ca o tezã irevocabilã ºi falsã.Cine sã legitimeze urmele zeului!? ºivorbele omului!?

4. Durerea determinaþiei ascunsã înnegaþie ia chipul întrebãrii al cãreirãspuns aºteaptã risipit pe treptelecele mai de jos ale afirmaþiei,

5. ºi totuºi, în curbura întrebãrii nici-un orizont când fiinþa îºi dezvãluierãceala începutului ºi cezuraprezentã? Forþã a apropierii fatale.

6. ªi pânzele corabiei fãrã ghirlande deflori se vãd la Capul Sunion; cei caredau de veste alãturi sunt fãrã doveziºi grabnic sã înlãture muzica înaltuluijug;

7. or, între judecatã ºi suspendareailuziei omeneºti, scrie mâna invizibilãprin negurã ca respirarea unei per-soane ce se întâmplã sã ne aºteptedincolo de perete.

8. Chiar dacã pentru toþi murise, pentrusine el ce privea, devenind un adaosrâsului ce umplea încãperea; întrezgomotele aprinsei sãrbãtori îºiamintea de comisionul celuilalt, ilus-trat cu o definiþie ºi o cheie,

9. ºtia, dupã multe scãri urcate ºicoborâte, cã fiecare treaptã e cap-canã ºi trufie ºi cã, dupã ieºirea dingroapa cu lei, trebuie sã încerci dia-logul cu legile, dar pe deasupramlaºtinilor cu mirosuri fetide;

10. în timp ce oasele ºi papucii de lemnau putrezit; se numea om cu tot ceeace închisese înapoia uºii, dar nimeni

nu trece pragul de teama mâinilorînmulþite printre noi.

11. Tinere, îmi spune el, umbra acesteilumi a cãzut în mine ºi n-am reuºit s-o vãd; îmi e privirea albã printreatâtea uºi ºi cãrþi, ea se înmulþeºtedupã o lege cãreia trei cauze i-amaflat:

12. a) prea multe sofisme mi s-au dat pestrãzile umplute cu ºobolani, pe carenimeni nu trece neatins de boticurileroºii, pe sub eºarfele întinse detãlpile dãnþuitorului;

13. b) închiderea între pereþi, pe ovreme ca asta, rãnit de strânsoareafrânghiilor, dupã spusa bãtrânei, oritestamentul celui desfãcut ca sãîntâmpine belºugul de flãcãri;

14. c) sau înmulþirea decorului pescenã, când piesa nu se încredin-þeazã nimãnui, cãci veºminte ºitrupuri se gãsesc graþie jocului sãumagic, slobod în paradis – dar astanu mã priveºte, ci doar mã mânie.

15. E de datoria ta, tinere – oh, ai albit!– sã-ncepi rãzboiul cuvintelor înainteca totul sã ajungã refren, sã ridicezburãtoare coloane ºi temple cuchimvale

16. ºi râncede sulurile sã-þi scape prin-tre firele rupte ale zidirii; ia seamacum se clatinã odaia ºi o mânã cumscrie pe zid sau ºterge praful roºu depe scrierea celeilalte mâini, maivechi,

17. strãvezie: mene, mene techelupfarsin – s-a citit cândva, dar vrãj-maºã mãduva-n oase se-mparte ºi

limba îndãrãtnicã refuzã dezvelireaoricãrei vorbe, atât a mai zis; ci Tudispui:

18. mene, mene – trupul încãrcat deinele îºi croieºte drum spre margineaplãpândului vas ºi-l umple cu bale cuspumã, ºi aburii se ridicã din prag înprag – numãraþi, numãraþi;

19. techel – ºi uºor în balanþã trec dinodaie-n odaie, fãrã s-atingã ochiulscãldat de lacrimi, sporind înveliºurilefocului,

20. upfarsin – iau forma dorinþei carenu vede, nu aude ºi nici nu pricepenimic, ci doar peceþi pe lespezi cio-plite împarte singurei demonstraþiipalpabile ºi strãine.

21. Se înclinã formei cu o unealtã tocitãîn umbre, odatã cu sunetul þâºnitpânã la tâmplã;

22. stã urechea atentã la identitatealumii: unde se scurge lumina, undeîntunericul ºi unde se întârzie vãdireaunicei feþe confundabilã cu giulgiulsau naºterea.

23. Celui ridicat în picioare, timp de ovreme, sã i se dea privire de om, darvãlurile cad abia acum, la ceasulsuliþei – cine sã citeascã operaabsentã?

24. Celui ce stã într-o rânã, cu coastele-ntre dinþi, de douã vremi, nimeni nu-ispune nu; am vorbit tare între tineridespre ideograma sfârºitului de rasã,fãrã sã transcriu consolatorul sistemcimmerian;

25. despre cei trei contra trei niciuncuvânt – am refuzat condiþia de figu-rant ºi sub pânza de apã vãzui gurace grãia despre strãmutãri ºi jumãtãþide vreme: nu mi-am îngãduit sãscriu;

26. dezbrãcat de putere, îmbãtrânitulbufon deschide cãrþile la paginanoastrã – niciun cuvânt despreOccident sau despre Orient, ultimulscrib cãzuse în zorii faptelor puter-nice.

27. Memoria sângerândã a ultimei clipe,nãruitã în lanþurile magicei referinþeprin care ierburile nu trec; numai fan-tezia cârtiþei leagã peisajul cu ziuatrecutã.

28. Am vãzut oase mãcinate sub pieleatransparentã, gura înverzitã decucutã, fãrã limbã sub ape,înspumatã de necunoscut ºi împotri-va discursurilor de pe meterezele vãiiºi a deliciosului prapure.

29. Limbajul, cel din urmã zeu, a murit ºizadarnic se-aºteaptã epifania dinpiatra indiferentei ecuaþii; sub ovaþiiextaziatã roºia mantã urlã povesteape care o scrie –

30. sabia de foc o împrejmuie ºi celãlaltpom rãmâne în afarã. Cine sã facãsuma atâtor mãºti ºi-acestorpierderi?

31. ªi iarãºi: în curbura întrebãriiniciun orizont când fiinþa îºidezvãluie rãceala începutului ºicezura prezentã? Forþã adespãrþirii fatale.

32. Tot mai bãtrân în aºteptarea între-bãrii Unde eºti?, cu rãspunsul pebuze, asurzit de desimea tãceriiºi-acoperit de zvonurile tuturor tim-purilor;

33. tot mai singur ºi gol cu cupa înmânã, tot mai îndepãrtat de dovezi ºicu degetul ridicat, tot mai târziu pen-tru rostire, iatã palida nebunie princare cine pe cine salveazã!?

Ca în fiecare an, în perioada 15 martie -15 aprilie, autoritatea publicã centralã carerãspunde de silviculturã organizeazã„LUNA PLANTARII ARBORILOR“.

Direcþia Silvicã Bacãu, parte componen-tã a R.N.P. – Romsilva, sub egida „Lunaplantarii arborilor“- editia 2019, ºi-a propussã realizeze o gamã largã de manifestãri ºiacþiuni, printre care menþionãm:

• Cea mai importantã activitate este ceade plantare a unor suprafeþe din fondulforestier naþional al statului, totalizând 127de hectare. În plus, se vor regenera pecale naturalã peste 336 de hectare, ceeace înseamnã cã în acest an suprafaþatotalã regeneratã la nivelul Direcþiei SilviceBacãu va fi de cel puþin 463 de hectare.

• Pentru plantare se va folosi un numãrde aproximativ 635000 de puieþi forestieridin diverse specii, produºi în pepinierele

proprii. Din pepinierele Direcþiei SilviceBacãu, peste 900000 de puieþi vor fi trans-feraþi la alte direcþii silvice din cadrul RegieiNaþionale a Pãdurilor – Romsilva pentru afi plantaþi în aceastã primãvarã. Deasemenea, tot din puieþii produºi înpepiniere vom oferi peste 100000 de puieþiprimãriilor din judeþ, gratuit, pentru a fiplantaþi pe terenuri goale, degradate sauneproductive.

Alte activitãþi pe care ne-am propus sãle desfãºurãm în aceastã perioadã sunt:

- popularizarea prin afiºe ºi panouri aimportanþei pãstrãrii integritãþii fonduluiforestier ºi a prevederilor Codului Silvic;

- conºtientizarea cetãþenilor ºi propri-etarilor privaþi de rolul pãdurii în viitor ºiinformarea asupraobligaþiilor ce le revinîn calitate de deþinã-tori de pãduri;

- antrenarealocuitorilor pentruacþiuni de igienizarea lizierelor pãdurilor;

- asigurarea mate-rialului sãditor ºiacordarea asistenþeitehnice pentru înfru-musetarea spaþiilorverzi din localitãþilejudeþului Bacãu ;

- antrenarea elevi-lor, studenþilor, tine-

retului, în acþiuni de plantat puieþi, de înfru-museþarea spaþiilor verzi din incintacomunelor, oraºelor ºi a unitãþilor deînvãþãmânt.

- mediatizarea prin expuneri video ºiconcursuri ºcolare a importanþei pãdurilorºi a ecosistemelor forestiere. Se vor desfã-ºura acþiuni de acest gen la cele 14 ocoaledin Direcþia Silvicã Bacãu.

Direcþia Silvicã Bacãu vã doreºte sãaveþi o primãvarã frumoasã ºi vã aºteaptãsã luaþi parte la activitãþile pe care le orga-nizeazã!

Directorul Direcþiei Silvice Bacãu,ing. Viorel GHELASÃ

PAS ÎNPAS ÎNPRIMÃVARÃPRIMÃVARÃ

Creanga de copac,Bolnavã de iarnaCe-ºi alinã sfârºitul,Stã sã cadãPeste umãrul meu.

Pãºesc prin pãdurea-fecioarã,Acum când cred Cã-ncepe o nouã primãvarã.Sunt mic ca la începutªi-mi tremurã vocea-n surdinã.

Pe jos – frunze îmbãiateDe ape-n ploaie,De ape-n zãpezi nãluce,Stau þepene ºi reci,Turtite într-însele...

Pãdurea rãsuflã,Nu-i moartã nicicând.Priveºte spre cerul albastruCu ochi – muguri sihaºtriªi plete – crengi negre,Corãbii fãrã pânzeLa malul aºteptãrii...

Viorel APOPEI,ing. silvic

Dumitru VELEA

XXXVIII. (neutrul)(Lui Nicolae Novac)

LUNA PLANTÃRII ARBORILOR•• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee •• ppuubblliicciittaattee ••

aprilie 2019 21

eseu

Motto: „Bisogna cambiaretutto per non cambiareniente“1

Se studiazã cu atenþie opþiu-nile pentru continuarea vieþiidupã moarte, mãcar într-oformã restrânsã. Pentru uniicare nu vãd sau nu înþeleg ros-tul sufletului despre care se totvorbeºte, corpul aparent chiarºi în starea de nefiinþã este depreferat; mãcar dã iluzia conti-nuitãþii. Numai sã nu fie supusdescompunerii, dispariþiei com-plete, cum e firesc sã se întâm-ple. Pare straniu cum se asoci-azã în aceste condiþii prezer-varea unei mase imobile ata-cate din toate pãrþile de agenþiidescompunerii cu un soi denemurire surogat. Pentru cine,pentru ce? Nu pot sã nu-miaduc aminte de moliile câineluiîmpãiat din „Ghepardul“ luiGiuseppe Tomasi diLampedusa, mai bine zis deurmele lor, de atmosferalâncedã, încremenire în timp,plictisealã a zãdãrniciei maicumplite decât orice.Taxidermistul îºi face treabadestul de bine: vinde unpaleativ sub formã de amãgire.Nu e vina lui cã oamenii suntemoþionali ºi vor sã fie minþiþi.Sau vanitoºi, cu mare dragostede persoana proprie, vor sã fielãudaþi. Toate neajunsurileenumerate, aparent simpledetalii, nu obligatoriu de luat înseamã; oricât de ciudat arpãrea, mulþi îºi împãiazã ani-malele de companie dupã ceele îºi vor fi încheiat existenþabiologicã, pentru a le þinetovãrãºie în continuare. Alþiidoresc naturalizarea trofeelorde vânãtoare, sã aducã astfelofrande pe altarul sinelui. Nutrebuie uitate muzeele ºtiinþelornaturii, care de câteva secolefolosesc pricepereaspecialiºtilor. Cantitãþile suntimpresionante: numai colecþiareferitoare la pãsãri a Museumfür NaturKunde, din Berlin,conþine în jur de 200 000 despecimene: 140 000 de piei cupene, 10 000 de piese montate,7 000 de schelete, 4 000 deexemplare conservate înetanol, 40 000 de ouã, 1 500 decuiburi, 700 de taxidermii alearipii. Evident, putem continuadacã dorim, cu inventariereaanimalelor, peºtilor, apoi neuitãm la reptile, amfibieni, arah-nide. Sã nu omitem niciinsectele de talie mare.

Dar ce este taxidermia? Odefiniþie scurtã: aranjarea pielii.În limba greacã, taxi înseamnãmiºcare, iar derma, piele. Înorice caz, nu poate fi staþie detaxi, dupã cum ar fi înclinaþi sãcreadã unii. Statistic vorbind,un procent consistent deapeluri telefonice la taxidermist(în America, cel puþin) solicitãaranjarea unei curse, nicide-cum aranjarea a ceea ce s-aprins în cursã. Taxidermiaatinge apogeul în perioada vic-torianã. Rãmasã vãduvã la ovârstã destul de tânãrã, reginaVictoria nu va mai pãrãsi doliulpentru tot restul vieþii. De aiciobsesia vremii cu lucruri ce þinde memorie, fetiºizare a morþii(mourning jewelry, pãstrãtoarea ºuviþelor din pãrul celor dis-

pãruþi sau de imagini ale lor).Apare chiar o modã oarecumînspãimântãtoare pentru sensi-bilitãþile zilelor noastre: un obi-cei al fotografierii morþilor îndiverse ipostaze, ca ºi cum ar fifost încã vii. Desigur, se vedeimediat diferenþa, lugubrulnefirescului te înfioarã ºiprovoacã unora coºmaruri.Pentru oamenii de atunci nimicmai obiºnuit, la fel de normalpentru cei de la CatacombaCapucinilor din Palermo, cumumiile lor agãþate de pereþi,ce par a fi pãpuºi de teatrusupradimensionate, bizare saude-a dreptul sinistre, curiozitatepentru turiºti. Nimic demn aici,dar oamenii sunt diferiþi, gus-turile de asemenea, cu atât maimult epocile în care ei trãiesc.Taxidermia se potriveºte ca omãnuºã în acest context;maeºtri adevãraþi, ei, magi-cienii nemuririi; ne plecãm curespect în faþa lor. Fixatã viaþaacolo unde nici nu mai era,cosmetizare a morþii ascunsecu meºteºug în spatele uneimãºti labirintice, mulþi vor fugiastfel din realitate în dorinþã.Dacã vorbim despre primeleanimale împãiate, vom consta-ta cã nu erau mai mult decâtgroaznice focare, atracþie pen-tru insecte ºi bacterii, nici nurezistau prea mult, devenindrapid informe ruine, împiedi-cate aluzii la nefericitele crea-turi pierdute undeva pe drum.Iar lipsa cunoºtinþelor deanatomie, privirea în spaþiudeficitarã, noþiunile elementarede pigmentare cu totul strãineduc la rezultate jalnice, la cari-caturi ale unor vietãþi desfigu-rate cu totul de amatorismulbine intenþionat, dar eºuat lapunerea în practicã. Sã nu maiamintim specimenele exoticeaduse de expediþiile din mar-ginea lumii. Fãrã ajutorul refri-geratorului, neinventat încã,blãnurile se pãstrau tãbãcite,urmând ca la destinaþie sã fieumplute cu paie, într-o încer-care aproximativã de a recon-stitui ceea ce nu fusese vãzutvreodatã. Cum ar fi morsaumflatã peste mãsurã, ca uncârnat gata sã plesneascã,neºtiindu-se cã pieile mai multîi atârnã în cute ºi pliuri, nicide-cum piele întinsã ca toba.Rezultatul caraghios era deaºteptat; nu putem sã râdemînsã. Sãpunul cu arsenic inven-tat de Jean-Baptist Bécceur –desigur, foarte periculos, dar ºiun insecticid eficace – avea sãschimbe radical destinul taxi-dermiei. Cuplat cu acumulareacunoºtinþelor noi, rezultatul va fiatingerea unui nivel de redareaparte, cu reale calitãþi artis-tice. Dacã prin anii ‘70 ai seco-lului trecut numai ciudaþii maipãstrau în casele lor forme cublanã ºi ochi de sticlã, înprezent moda a revenit, darpuþin diferit: accentul pus peeticã ºi compasiune, înde-

pãrtare tot mai mare de trofeu,vânãtoare ºi cruzime, moarteanaturalã înlocuind-o pe cea vio-lentã. Mulþi din breaslã refuzausã lucreze cu ceva care a fostomorât special pentruîmpãiere. Majoriatea taxider-miºtilor sunt femei, cu altãabordare: înclinare mai marespre decorativ ºi visare, mani-festãri în taxidermia antropo-morfã, alãturãri tulburãtoare detrãsãturi umane cu siluete dintr-un bestiar fantastic, hibridizãriabsurde, însã de o frumuseþestranie. Kate Clark, de pildã,foloseºte drept modele chiar pefiicele sale, asociindu-le cuingeniozitate unei construcþiisurprinzãtoare: nãscocireparcã a excentricului savant alviitorului, închipuiri din altãlume, zebre sau antilope cupriviri familiare, intimitatelegatã de sensul cel mai pro-fund. Drumul acesta e deschisde multã vreme. Nu putemdecât sã ne întrebãm ceurmeazã sã se întâmple, cemai poate fi descoperit acolounde imaginaþia nu ºi-a spusîncã ultimul cuvânt ºi nici nu ainventat un alt limbaj.

„Cumm sã explicipictturraunnui iepurremmorrtt?““

La 26 noiembrie 1965, în Ga-leria Schmela din Düsseldorf,are loc un performance în careJoseph Beuys þine în braþe uniepure mort ºi îi vorbeºtesolemn ca într-un ritual desprelucrãrile expuse pe simeze. Întot acest timp publicul venit sãparticipe la deschidereaexpoziþiei va fi lãsat închisafarã, având totuºi posibili-tatea de a privi prin geam.Nicidecum o potrivire saurodul unui capriciu demoment. Dupã cum avea sãmãrturiseascã mai târziu, acþi-

unile sale erau pregãtite înperioade lungi, ani de zile decele mai multe ori. Iepurelesimbolizeazã în context maimulte lucruri, în primul rândfragilitatea, efemeritatea exis-tenþei. În aceeaºi mãsurã elreprezintã reîncarnarea, în-ceperea unui nou ciclu al vieþii.Prin tunelurile pe care le sapãºi prin felul sãu de a trãi înstrânsã legãturã cu natura, secontopeºte cu ea, devenind untot unitar. Stãpânul vorbelorBeuys întotdeauna se ra-porteazã la cuvânt, foarte atentla semnificaþiile sale. Eu nu-lcred atunci când spune cã actulsãu artistic trece dincolo deconstructul intelectual. În ceeace-l priveºte, nimic nu e lãsat lavoia întâmplãrii, fiecare mo-ment e cumpãnit cu grijã ºiluciditate. Cred însã cã esteconºtient cã adevãratacunoaºtere nu poate fi decâtrevelatã, iar la partea desuprafaþã, intuitã. Raþiunea, cufiltrele sale neputând cuprindenemãrginirea, cu atât mai puþinnedescrisul, nu ajunge foartedeparte. Mã intrigã faptul cãare ceva cu Marcel Duchamp;nu-mi dau seama care sã-i fifost adevãratele motive. Îireproºeazã acestuia tãcereaasurzitoare, ca sã folosesc unoximoron la îndemânã. Dupãce a deschis porþile unei noidimensiuni în artã prin readymade-urile sale, nu a mai spusnimic, preferând sã-ºi petreacãrestul vieþii cu jocul de ºah, sin-gura activitate intelectualã carenu lasã o urmã materialã, con-form spuselor artistului francez.Existã o înregistrare din anul1983, în care Beuys lãmureºteoarecum, ne dã unele indicii,aratã împrejurãrile care aufãcut posibil acest perfor-mance. Ne vorbeºte însã ºidespre artã, despre rolul ei înviaþa de zi cu zi. Joseph Beuysþine în braþe un iepure mort.Capul artistului, acoperit cumiere ºi foiþã de aur; expresiafeþei, într-o încremenire demascã mortuarã. Timp de treiore, singur cu iepurele îngalerie, îi ºopteºte la urecheceva numai de ei ºtiut.Tãcerea, gestul încãrcat desemnificaþii sunt singurele careadunã spaþiul încãperii la unloc. Nu este necesarã o teoriepentru ca lucrarea de artã sãfie înþeleasã. Dacã teoria ar fifost lucrare de artã, atunci alcã-tuirea materialã perceputã cuajutorul organelor de simþ numai era necesarã, suficientãfiind redarea unui anumitnumãr de propoziþii logice. Esteo greºealã sã se considere cãarta poate fi cuprinsã cumintea, vãzutã ca subþire, cere-bralã, intelectualã cale a gân-dului. Ea intrã în persoanã, iaraceasta o asimileazã fãrã efort;se scufundã una în cealaltã:plasare completã în obiect.Arta nu serveºte intelectului, ci

se adreseazã organelor senzo-riale: vãzul, pipãitul, simþulechilibrului, al proporþiei, auzul.„Când explic pictura iepureluimort, atunci spun cã aici avemde a face cu un iepure mort,momentul ales având loc întimp ce omenirea deja cauzasedezastre ecologice. Înseamnãcã ei omoarã iepuri, dar ºisolul, pãdurile, natura, viaþa îngeneral. Când afirm cã iepureletrebuie sã înþeleagã ceva,atunci eu am înþeles cã el ºi toa-tã natura sunt organe omeneºtifãrã de care oamenii nu pot sãtrãiascã. Înseamnã cã omul arenevoie de pãduri ca plãmâni,ca sursã de oxigen. Are nevoiede grâu sã se hrãneascã.Diversitatea din regatul ani-malelor e importantã pentru fer-tilitatea solului, a pãmântului.Are nevoie de naturã ºi de ani-male cum are nevoie de inimasa, de ficat ºi plãmâni. Iepurelepoate fi vãzut ca un organextern al omului. Evoluþiaomenirii a fost ajutatã de toateaceste fiinþe care sunt omorâteastãzi, probabil pentru cã numai sunt iubite. Când explicpictura acestui «organ pro-priu», cer ca arta sã fie înþe-leasã altfel, într-un mod cu totulnou, cer ca simþurile sã devinãmai ascuþite, mai bune, maibogate ºi mult mai puternice.Puterile creative interioare tre-buie sã ajute gândirea prin intu-iþie, inspiraþie ºi imaginaþie, nudoar prin înþelegere intelectu-alã purã. Sarcina artei e sãdezvolte emoþiile, sentimenteleºi în final voinþa, cea mai impor-tantã fiind legãtura dintre om ºinatura sa superioarã.“2 Vi-ziunea care îl defineºte îºi în-tinde cu adevãrat aripile atuncicând proclamã cã gândul estedeja o sculpturã la fel de realãca forma corespondentã mani-festãrii fizice. Doar o întrebarerãmâne de rostit, pentru a faceposibilã primirea unui corpmaterial trecut dintr-o parte încealaltã. Informaþia nu sepierde, indiferent de ce seîntâmplã, ci se regãseºtenegreºit în toate etapele dru-mului parcurs. De la începutpânã la sfârºit. „Cum sã explicipictura unui iepure mort“ estepoate cea mai frumoasã taxi-dermie fãcutã vreodatã; una înplanul ideilor, feritã de dis-trugere sau de putreziciune.Iepurele ºi Beuys sunt plecaþide multã vreme din aceastãlume ºi nu se vor mai întoarcevreodatã. Urma lor va rãmâneînsã pentru veºnicie înMemorie. Va fi acolo indiferentdacã se va mai vorbi despre eisau nu.

________________

1. „Trebuie sã schimbãmtotul pentru ca nimic sã nu seschimbe“ – Ghepardul, deGiuseppe Tomasi diLampedusa

2. Joseph Beuys, 1983

Constantin ÞÎNTEANU

Taxidermia

• Joseph Beuys – Cum sãexplici pictura unui iepure

mort – 1965

ateneu

aprilie 201922

SSennsulººi rreþeauade senns

Portrete memorabile: omulactiv ºi omul reflexiv. „Întâl-neºti foarte uºor astãzi figuraomului activ. Este mereu exce-dat de voinþã, cam întotdeaunagrãbit, în alertã. Nu are motivesã stea pe gânduri, ºtie bine ceare de fãcut. Merge înainte caºi cum calea din faþa lui, pecare o urmeazã sigur de sine,nu ar pune vreo problemãaparte. Nu are timp ºi nici dis-poziþie pentru unele întrebãrimai curioase, naive, cum ar ficele cu privire la sensul unorfapte ºi întâmplãri omeneºti“...(ibidem, p. 15). Celãlalt portret:„Nu la fel se întâmplã cu omulreflexiv, cel care, înainte detoate, cautã sã vadã ce sepetrece cu sine ºi cu lumea încare este aruncat“... (ibidem,p. 15). Omul reflexiv cautã sen-sul vieþii. El intuieºte cã estefiinþa eminamente cãutãtoarede sens, cunoaºte „puterea sen-sului“ (Paul-Henry Chombart deLauwe). Îl admirã, probabil, ºipe Nietzsche, cel care ne su-gera cã, dacã are pentru cetrãi, omul poate suporta orice.„Fabula existenþialã…“ este ºio aventurã a cãutãtorilor desens.

Suntem cu toþii, în acest ElDorado al cãutãrii supravieþuiriidecente, cãutãtori de sens?Nietzsche crede cã doar filoso-ful, sfântul ºi artistul sunt indi-vidualitãþile „apte sã întru-chipeze sensul vieþii“. ªtefanAfloroaei, sugerându-ne ºiaplecarea cãtre freamãtulproaspãt al hermeneuticii luiJean Grondin, scrie: „…pentrutânãrul (s.n., I.F.) Nietzsche,filosoful, sfântul ºi artistul aparca artizani ai propriului destin;ei fac din viaþa lor operã deartã, o lucrare desãvârºitã. […]Ceilalþi, în schimb, se lasã trãiþide viaþã“ (ibidem, p. 28). Maitârziu, elanul lui Nietzschecapãtã alte nuanþe: „Revineiarãºi la ideea celor trei marifiguri prin care […] viaþa se afir-mã pe sine: înþeleptul (care ialocul filosofului), sfântul ºi poe-tul (în locul artistului). Însãacestea nu mai trezesc entuzi-asmul de odinioarã. Caracterul

lor de apariþii emblematicepãleºte, la fel ºi credinþa cãfiecare ar întrupa un sensdefinitoriu al vieþii. Felul în carepriveºte aceste forme indivi-duale de existenþã – cum le-adenumit altãdatã – se schimbãacum profund“ (ibidem, p. 30).Fiecare epocã are sensul/ sen-surile ei pentru individ. Sensulfiinþãrii trebuie mereu redes-coperit. Nu existã sensurieterne ale acesteia.

Invitând în aceastã dezba-tere despre sens ºi peSchopenhauer, ªtefanAfloroaei realizeazã distincþiadintre textul vieþii ºi comenta-riul vieþii. „Experienþa se poatecompara cu textul, iar medi-tarea ºi cunoºtinþele cu comen-tariile lui“ (ibidem, p. 44). Înacest context, suntem trimiºicãtre „Aforisme ale înþelepciu-nii în viaþã“ (Bucureºti, EdituraAlbatros, 1922, p. 281). Sã-lascultãm ºi pe Schopenhauer:„Într-un sens mai larg se poatezice: primii patruzeci de ani aivieþii ne dau textul, cei dinurmã treizeci comentariul, fãrãde care nu am putea cunoaºteadevãratul înþeles ºi conex altextului, precum morala ºitoate fineþele lui. […] Spresfârºitul vieþii este ca spresfârºitul unui bal mascat, cândse scot mãºtile. Acum vedemîn adevãr cu cine am avut de-aface în decursul vieþii“.

Alain Graf ºi Christine LeBihan („Lexic de filosofie“, Iaºi,Editura „Institutul European“,2000, p. 100), încercând sãsurprindã esenþa sensului,spun cã „pentru om, problemasemnificaþiei ºi cea a orientãriise întrepãtrund uneori: astfel,atunci când încercãm sã deter-minãm sensul existenþei noas-tre, ne întrebãm deopotrivãcare este finalitatea sa (în ve-derea cãrui scop acþionãm?) ºice semnificaþie îi dãm (de ce

viaþa meritã sã fie trãitã?).Existenþialiºtii au arãtat cãproiectul meu (direcþia pe carei-o insuflu în mod liber) este celcare dã sens vieþii mele, ceeace face ca ea sã semnificeceva“. La ªtefan Afloroaeiasistãm la un veritabil specta-col ideatic al polifoniei sensu-lui. Autorul ne trimite cãtre:sens al existenþei, sens al fru-mosului, sens al istoriei, sensal timpului, sens al imaginii,sens al vieþii, condamnarea lasens, credinþa în sens, ima-gine ºi sens, voinþa de sens,sfânt (ca întruchipare a sensu-lui vieþii) etc. Iatã, de pildã,soluþia propusã la o mare neli-niºte: sunt „cele antinomice lip-site de sens“ „potrivnice sensu-lui“? Ne sunt oferite posibili-tãþile: „(a) sunt potrivnice sen-sului ce þine de logica noncon-tradicþiei, dar nu lipsite desens; (b) sunt potrivnice sen-sului afirmat în credinþa noas-trã obiºnuitã, nu ºi altfel; (c)sunt potrivnice sensului logic,dar nu lipsite de relevanþã saude înþeles“ (ibidem, p. 195).

ªtefan Afloroaei îºi apropiereflexiv problematica sensului,mai ales ca filosof. În „Homodeus. Scurtã istorie a viitorului“(Iaºi, Ed. Polirom, 2018), YuvalNoah Harari se împrieteneºtecu tema sensului mai ales caistoric. El crede cã „la fel capompierii într-o lume fãrã foc,în secolul XXI umanitatea tre-buie sã-ºi punã o întrebare fãrãprecedent: ce vom face cu noiînºine?“ (op. cit., p. 10). Îndrãz-neºte ºi schiþarea unui sens.Dupã ce ºi-a asigurat un anu-mit nivel de prosperitate, sãnã-tate ºi armonie, sensul va firaportat la atingerea unor þintecare par de domeniul utopiei:„nemurirea, fericirea ºi îndum-nezeirea“ (ibidem, p. 21),transformarea lui „Homo sapi-ens în Homo deus“ (ibidem, p.

25). „Copiii ºarpelui“ ar puteadeveni „pui de zei“. Este realistacest sens? „Sensul este creatatunci când mai mulþi oameniþes împreunã o reþea comunãde poveºti“ (ibidem, p.132).Reþelele de sens au caracteristoric. Se destramã, ºi altele leiau locul. „Aºa decurge istoria.Oamenii þes o reþea de sens,cred în ea din toatã inima, dar,mai devreme sau mai târziu,reþeaua se destramã, iar atuncicând privim în urmã, nu putemînþelege cum ar fi putut-o lua înserios“ (ibidem, p. 135). PentruYuval Noah Harari, reþeaua desens este intersubiectivã, iaruna dintre poverile noastre plã-cute este aceea de a descifra„ºi ficþiunile care dau senslumii“ (ibidem, p. 137). IisusHristos, Republica Francezã,Apple Inc. sunt sensuri. ªisuferinþa poate avea sens.Pentru el, „Homo sapiens con-ferã sens lumii“, dar rãmâneîntrebarea: „Cum au ajunsoamenii sã fie convinºi cã, pelângã faptul cã ei controleazãlumea, tot ei îi conferã unsens?“ (ibidem). Putem vorbidespre un sens al vieþii? Iatãdoar o perspectivã a rãspunsu-lui: „Liberalismul susþine cã nuar trebui sã ne aºteptãm ca oentitate exterioarã sã ne ofereun sens de-a gata. Mai curând,fiecare [...] privitor individual artrebui sã-ºi foloseascã liberul-arbitru ca sã creeze sens nudoar pentru propria lor viaþã, cipentru întregul univers“ (ibi-dem, p. 267). Cred cã în schiþaacestui rãspuns ªtefanAfloroaei ºi Yuval Noah Hararise regãsesc admirabil împre-unã. Ambii sunt niºte explo-ratori ai sensului ºi îl privesc peindivid ca descoperitor/creatorde sens. Mai mult, „Fabulaexistenþialã. Cu privire la dis-tanþa dintre a trãi ºi a exista ºialte eseuri“ ºi „Homo deus.

Scurtã istorie a viitorului“ îmipar a fi douã voci care,rãvãºind frumos istoriaSpiritului ºi istoria Lumii, credcã sensul este cel care conferãvitalitate ºi esenþã fragileinoastre fiinþãri. Dar sensul,nuanþeazã filosoful român, nupoate fi decriptat decât dacãpercepem rezonabil care estedistanþa dintre „a trãi, a existaºi a fi“... „Trebuie sã descifrãmºi ficþiunile care dau sens lumii“(ibidem, p.137), spune Harari.Filosoful român trudeºte elevatºi din aceastã perspectivã.

Pentru mine, sensul areceva din fiinþa miticã a ºarpeluiUroborus, cel care-ºi înghitecoada, simbol al continuitãþii, alanulãrii contrariilor, dar ºi al cir-cuitului închis, al întoarcerii înpunctul de plecare pentru… apleca mereu, mereu, mereumai departe… În cãutare dealte sensuri. Un dialog ªtefanAfloroaei - Yuval Noah Harari,pornind chiar de la virtuþile sen-sului, ar fi de-a dreptul fasci-nant… Ne-am îmbogãþi mult.ªi – dacã ar putea fi puþin scu-turat de zgura… ideologicã –l-aº mai invita în acest ineditdialog ºi pe Paul-HenryChombart de Lauwe, cel carene avertizeazã cã existã riscul„de a pierde sensul“ („Culturaºi puterea“, Bucureºti, EdituraPoliticã, 1982, p. 17), întrucât„omul care munceºte, omul depe stradã“, „prizonier al unuimediu înconjurãtor orientatdupã modele pe care nu leînþelege, suportând cadenþeprea rapide [...], solicitat depublicitate sau propagandã,controlat, fiºat cu o precizie dince în ce mai mare datoritãinformaticii“, pierde sensul sauare „un sens care-i scapã [...]aceastã pierdere a sensuluiprin manipulare“, care „vaapãrea ca una dintre formelenoi cele mai grave aleînstrãinãrii“ (ibidem, p. 18),într-o lume în care „oraºul numai este fãcut pentru oameni,ci oamenii pentru oraº“, „spa-þiul urban devine expresia non-sensului“ ºi „timpul, la rândullui, este mãsurat în cadenþe, înplata cu ora, în numãr de obiec-te produse“ (ibidem, p. 20). Vãimaginaþi cum ar fi dezbatereaAfloroaei – Harari – Chombartde Lauwe? Un filosof, un istoricºi un sociolog al urbanului... Un(semi) pesimist care aver-tizeazã cã este posibil sã pier-dem sensul (Paul-HenryChombart de Lauwe), unistoric (Yuval Noah Harari)care ne trimite cãtre virtuþilesensului în viitor ºi un filosofoptimist (ªtefan Afloroaei),care are credinþa cã putemdecripta sensul pe toatepalierele timpului, un timp carepare a fi perceput aidomaSfântului Augustin, în„Confesiuni“: prezentul din celetrecute, prezentul din celeprezente ºi prezentul din celeviitoare.

Revistã conceputã de poetul LucianVasiliu ca proiect al Editurii „Junimea“ ºi alSocietãþii Culturale „Junimea '90“ esteprobabil cea mai bunã ofertã pentru pu-blicul interesat de literaturã în primul rând.În ea gãseºti poezie a poeþilor din ziua deazi (între ei, Adrian POPESCU, LucianALEXIU, Liviu ANTONESEI, EmilHUREZEANU).

Ana BLANDIANA colaboreazã laScriptor cu un jurnal de cãlãtorie, de dataaceasta la Macao, Portugalia. AlexandruZUB scrie despre „România interbelicã.Repere în istoriografia unei epoci“. Paginade lingvisticã... biolingvisticã, sã zicem...

foarte interesantã... vine sub semnãturaLaurei-Carmen CUÞITARU: „Cum învãþãmlimba maternã?“ Desigur, proza nu puteasã lipseascã ºi îl gãsim pe Gheorghe

SCHWARTZ cu un fragment dintr-unroman ce va apãrea la Ed. „Junimea“,„Cuvântul cotidian“. La rubrica „Prozã con-timporanã“, Nicolae RUSU (Chiºinãu), cu„Vis de voievod“.

Dar gãsim de asemenea, în acestnumãr, aºa cum ne-a obiºnuit deja presti-gioasa revistã ieºeanã, eseuri, cugetãri,corespondenþã, pagini de jurnal, istorie,istorie literarã. Ce mai, sã tot citeºti. Nupoþi sã nu faci o invitaþie la lecturã, deoa-rece cu siguranþã cititorul nu va fi deza-mãgit. Lucian Vasiliu a gãsit formula ferici-tã pentru o revistã culturalã, mai ales lite-rarã, aºa cum o cere timpul nostru. (D. P.)

Ion FERCU

Ipostaze ale celor omeneºti:a trãi, a exista ºi a fi (2)

nr. 3-4 2019

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •

lecturi

aprilie 2019 23

Apãrutã în 2016, graþieEditurii „Humanitas“, una din-tre primele cãrþi ale lui BrantPitre* pãtrunde astfel pe piaþacãrþii din România oferindeventualilor cititori o lecturãcaptivantã ºi plinã deînvãþãminte. Dupã cum vomconstata ulterior cu cea de-adoua carte a profesorului Pitrede la Seminarul Notre Damedin New Orleans, Louisiana,cãrþile scrise sunt rezultatulunor provocãri. Astfel, aflãmdin Introducerea cãrþii cu titlulde mai sus cã Brant Pitre,catolic din naºtere, se duceacu logodnica sa, Elisabeth, dereligie baptistã, la pastorulbaptist pentru o discuþiesumarã ºi permisiunea caoficierea cãsãtoriei sã sedesfãºoare în biserica bap-tistã. Din pãcate, pastorul bap-tist, tânãr absolvent de semi-nar, a intrat în detalii, contro-versa iscându-se în jurulEuharistiei (Cina Domnului),cuvânt ce provine dingreceºte, însemnând aducerede mulþumire (Matei 26, 26-28). Bulversat de discuþianeaºteptatã, Brant Pitre îºipetrece noaptea cãutândrãspunsuri la întrebãrile pas-torului baptist. Bun cunoscãtoral Bibliei, o deschide ºi fasci-nat dã peste cuvintele lui Isusdin Ioan 6, 53-55. DinMulþumiri aflãm cã prietenul ºicolegul sãu, dr. Chris Baglow,i-a cerut sã vorbeascã în faþaunui grup numeros de preoþicatolici despre Euharistie,subiect care l-a pasionat.Conferinþa s-a repetat, iarBrian Butler i-a dat ideea de ao transforma într-o carte acce-sibilã mai multor oameni.Aceasta ar fi pe scurt istoriculscrierii acestei cãrþi, struc-turatã în opt capitole. Pornind,astfel, în desluºirea identitãþiilui Isus, Brant Pitre recurge ladouã categorii de surse:Scripturile ebraice („VechiulTestament“) ºi strãvecheatradiþie iudaicã, consemnatã înscrieri inexistente în Bibliaebraicã. În acest prim secol alerei creºtine, evreii aºteptauca Dumnezeu sã-l trimitã peMesia care sã-i elibereze dejugul roman ºi sã le restituiepãmântul lui Israel. Evident,evreii îºi puneau speranþa într-un nou exod. Dacã primulexod fusese condus de Moise,cu mai mult de un mileniuînainte de naºterea lui Isus,evreii din timpul lui Isus aºtep-tau un nou Moise, un noulegãmânt, ridicarea unui nouTemplu, cãutarea unui nouPãmânt al Fãgãduinþei. Cele12 triburi se aflau în robiaegipteanã când s-a nãscutMoise, ales de Dumnezeu sã-iconducã pe evrei spre ÞaraFãgãduinþei. Pentru realizareaacestui deziderat au fost nece-sare zece urgii (plãgi) trimisede Dumnezeu asupra egipte-nilor, sacrificarea mielului de

Paºte ºi trecere Mãrii Roºii.Însã, pentru a pãtrunde înCanaan, evreii rãtãcesc prinpustiu timp de patru decenii,Moise stingându-se la hotarulCanaanului, unde evreii intrarãsub conducerea lui Iosua. Întimpul acestei rãtãciri prinpustie, evreii au regretat traiulsigur din Egipt, renunþarã lacredinþa în Dumnezeu ºi seînchinarã viþelului de aur,abandonând legãmântul mo-zaic ºi adoptând alþi zei: „Sevede treaba cã Dumnezeu îiscosese din Egipt, dar nuscosese încã Egiptul din ei“(p. 97). În decursul celor 40 deani de pribegie, evreii sunthrãniþi de Dumnezeu cu manãcereascã: pâine ºi carne.Dumnezeu îi spune lui Moisesã facã trei obiecte care sã fiepãstrate în Cortul întâlnirii:Chivotul Legãmântului,Sfeºnicul de aur (Menora) ºiMasa de lemn cu PâineaÎnfãþiºãrii (semn al legãmân-tului mozaic între Dumnezeu ºiIsrael). Instalaþi în PãmântulFãgãduinþei, evreii se constitu-ie într-un regat care ulterior seva diviza în douã pãrþi: Regatuldin Nord, alcãtuit din zecetriburi, care în 722 î.Cr. cadesub stãpânirea asirianã ºi dis-pare din istorie. Regatul dinSud, alcãtuit din celelalte douãtriburi, a suferit agresiunilebabiloniene din 597 ºi 586î.Cr., care au fost dezas-truoase: evreii sunt duºi înrobia babilonianã (acumîncepe diaspora evreiascã:evreii se adunã în sinagogi,casã de adunare, deprind gus-

tul cãrþii ºi al limbilor strãine înbibliotecile babiloniene), iarTemplul lui Solomon este dis-trus. Sub Cirus cel Mare,cuceritorul Babilonului, evreilorli se permite în 539 î.Cr.revenirea în Israel ºi reconstru-irea Templului. În timpulinvaziei babiloniene, ChivotulLegãmântului ce adãposteaDecalogul, un vas cu manã ºitoiagul lui Aaron, dispare.Dacã în timpul lui Moise, cortulacestuia servea de Templuportabil, era de dimensiuniimpunãtoare: 50x25 metri,împãrþit în trei pãrþi, ce a con-stituit un model pentru Templullui Solomon. În timpul lui Isus,regele Irod aduce îmbunãtãþiricelui de-al doilea Templu, iarevreii aºteptau un nou exod:„Aceastã veche speranþã aevreilor este importantã fiindcãne oferã prima cheie pentrudescifrarea tainei Cinei de peurmã. Orice evreu din vechime

ºtia cã, dacã va fi un nouexod, ar trebui sã fie ºi unnou Paºte“ (p. 65). Brant Pitreobservã cã la ultimul sãuPaºte, Isus nu vorbeºte despreieºirea din Egipt, ci depãtimirea ºi moartea Sa, iden-tificând „pâinea ºi vinul de lacinã drept propriul sãu trup ºisânge ºi le-a poruncit uceni-cilor sã-l mãnânce ºi sã-l bea...În seara aceea, Isus nu doarcelebra încã un memorial alieºirii din Egipt, ci înfiinþa unnou Paºte, mult aºteptatulPaºte al lui Mesia. Prinaceastã jertfã, Isus avea sãinaugureze noul exod pe careîl prevestiserã profeþii ºi pecare îl aºteptase poporulevreu“ (p. 66). Paºtele evre-iesc are rãdãcini biblice (Exod12). De la primul Paºte pânã laIsus ºi dupã El, Paºtele trebuiacelebrat primãvara ca „o zi deaducere aminte“, o celebrareveºnicã. Anual, evreii seadunau la Ierusalim pentru asãrbãtori Paºtele ºi ieºirea dinEgipt. Sãrbãtorirea Paºteluiimplica mai multe momente:alegerea mielului, sacrificarealui, ungerea porþilor cu sângelemielului sacrificat: „La acestmoment, principalul este cãscopul final al jertfei de Paºte –precum ºi efectul ei ultim – erascãparea de moarte prinsângele mielului. Nu era oricefel de jertfã, ci o jertfã careavea puterea de a te scãpa demoarte“ (p. 72). Urma con-sumarea mielului cu pâinenedospitã ºi ierburi amare.Sãrbãtorirea Paºtelui trebuiaþinutã în fiecare an, dar în

decursul timpului s-a renunþatla unele obiceiuri; între sãrbã-torirea Paºtelui originar ºi celdin timpul lui Isus, sunt dife-renþe. Noul Paºte al lui Isusurma sã aibã loc în timpulCinei de pe urmã: „Evan-gheliºtii se strãduiesc sãaccentueze acest lucru: caiudei care respectau tradiþia,Isus ºi ucenicii sãi au þinut sãr-bãtorirea Paºtelui în noapteadinaintea morþii lui“ (p. 87).Isus recomandã repetareagesturilor Sale: „Faceþi aceas-ta în amintirea mea“. Ospãþuliudaic de Paºte era organizatîn jurul a patru potire cu vin, iarconsumarea mielului era pre-cedatã de câteva ore de post.Bãutul celor patru potire cu vinera obligatoriu. Mâncareaadusã la masã consta în patrufeluri. Tatãl oferã explicaþiiasupra ieºirii din Egipt ºiintrarea în Pãmântul Fã-gãduinþei. Cele patru potire cuvin aveau urmãtoarele de-numiri: al sfinþeniei, potirulproclamãrii, potirul binecuvân-tãrii, potirul laudei. Brant Pitrese întreabã dacã Isus a termi-nat Cina de pe urmã. Undes-au consumat douã potire, darcare din cele patru? Cina depe urmã este „noul Paºte al luiMesia“ (p. 182). În timpul Cineicea de tainã, Isus îºi „identificãpropriul trup drept jertfa nouluiPaºte“, iar unul dintre potirelecu vin este propriul sânge ceeste vãrsat spre iertareapãcatelor: „Implicaþia acesteiautoidentificãri e cutremurã-toare: pânã la terminareaacestui Paºte, Isus va fimort... Când se va terminaospãþul ºi ultimul potir va fibãut, moartea lui va fi sosit. Deaceea nu a terminat Isus Cinade pe urmã. De aceea nu abãut El cel de-al patrulea potir“(pp. 186-187). Surprinzãtor, alpatrulea potir cu vin va fi bãutde Isus pe cruce, dupã ce azis: Mi-e sete, ºi i s-a dat unburete îmbibat cu vin, din carebeau soldaþii romani, ºi i s-auumezit buzele; apoi Isus aspus: S-a sãvârºit, dându-ºiduhul. „Refuzând sã bea alpatrulea potir pânã în clipamorþii de pe Cruce, El a unitCina de pe urmã cu jertfa pro-priei sale morþi... Isus a acþio-nat ca gazdã a Paºtelui mesia-nic, deoarece s-a vãzut pesine ca Mesia. S-a oferit cajertfã, pentru cã s-a vãzut pesine ca mielul de Paºte“ (p.196). Evident, ne aflãm în faþaunei cercetãri originale susþi-nute de o interpretare ºi o bi-bliografie pe mãsurã.

_______________

* BRANT PITRE, „MISTERULCINEI DE PE URMÃ. Isus ºirãdãcinile iudaice aleEuharistiei“, cuvânt-înaintede Scott Hahn, traduceredin englezã de MonicaBroºteanu, Buc., Ed.„Humanitas“, 2016, 237 p.

Ionel SAVITESCU

Misterul Cinei de pe urmã„Aºadar, fie cã eºti catolic sau protes-

tant, evreu sau neevreu, credincios saunecredincios, dacã te-ai întrebat vreodatã

Cine era Isus cu adevãrat?, te invit sã vii

cu mine în aceastã cãlãtorie“Brant Pitre

Mi-am revizuit impresiile dintr-o cãlã-torie autumnalã dupã lecturaarticolului O sutã de ani dedeclinism (Matei Viºniec, „Dilemaveche“, dec. 2018). Obiectivul itineraruluimeu cultural a fost sã simt în ce constãidentitatea europeanã, când globalizareaa transformat deja Europa. IntrareaRomâniei în Uniunea Europeanã s-aprodus târziu, e controversatã (parþial) ºireclamã „interogarea europeanã“.Scriitorul Matei Viºniec trãieºte întredouã culturi ºi reexamineazã „declinis-mul francez“, plecând de la ideile luiOswald Spengler din Declinul Oc-cidentului (1918). Concluzia lui este cãOccidentul a fost ameninþat cu dispariþiafizicã prin nazism ºi comunism, dar „înciuda faptului cã i se tot prezice sfârºitul,tot murind încet, Occidentul a occidenta-lizat, de fapt, întreaga planetã“.

Periplul în Benelux, nord-vestulFranþei ºi Bavaria nu-þi lasã impresiaunei diferenþe majore între culturi.Ansamblurile arhitectonice superbe aufost refãcute integral în forma iniþialã,menþinându-ºi sau nu destinaþia. Alteclãdiri renovate conservã ambianþa devechime ºi nobleþe, intrând în circuit tu-ristic.

Oraºele respirã un aer proaspãt,graþie bulevardelor asfaltate parcã ierisau strãzilor pavate cu piatrã cubicãstrãlucitoare. Maºini nepoluante circulãfluent. Au intrat în fondul pasiv al voca-bularului meu câteva cuvinte uzuale:praf, noroi, fum, gropi. Multe zone piet-onale, spaþii verzi bine întreþinute,oameni liniºtiþi ºi zâmbitori. Nimic din cecredeam: zgomot, aglomeraþie, grabã.Aºteptãrile mi-au fost confirmate doar deaspectul construcþiilor care servescpoliticii comunitare: monumentalitatedevenitã gigantism, pragmatism estetic,uniformizare, soluþii de armonizare pen-tru respectarea regulilor urbanismuluicontemporan.

Parlamentul European funcþioneazãîn trei oraºe: Bruxelles, Luxemburg ºiStrasbourg. Bruxelles îndeplineºte ele-gant rolul de capitalã a UE. Strãinul sesimte acasã; fiind primit cu serviabilitateºi bucurie, se crede într-un continent uni-ficat, fãrã graniþe naþionale ºi constrân-geri lingvistice. Belgienii trãiesc, oricum,într-un spaþiu bicultural (flamand ºivalon), fãrã ca valonii sã aspire la unireacu Franþa, iar flamanzii, cu Olanda.Transformarea capitalei lor în capitalaEuropei a generat prosperitate, dar ºischimbãri evidente în viaþa cotidianã.Sediile majoritãþii instituþiilor suntcomasate în aºa-numitul CartierEuropean. Parlamentul e gãzduit de oclãdire semicircularã supranumitã„Capriciul zeilor“ ºi ocupã o suprafaþã de372.000 m2. Este legatã de GaraLuxemburg printr-o esplanadã uriaºã ºise continuã cu Parcul Leopold. ComisiaEuropeanã funcþioneazã într-o con-strucþie giganticã în formã de stea,numitã Berlaymont, iar Consiliul UE arela dispoziþie impozanta construcþieJustus Lipsius. Alte edificii rãspândite înmulte cartiere sunt recunoscute dupãaspect: cutii gri-argintiu.

Luxemburgul, capitala celui mai micstat al UE, a construit un ansamblu dezgârie-nori pentru oficialitãþile continen-tului. Luxemburghezii se bucurã de sta-bilitate democraticã, afiºeazã un luxmoderat, se simt europeni prin

amestecul etnic ºi comunicã din copilãrieîn luxemburghezã, germanã ºi francezã.ªi-au asumat rolul de mediator pebãtrânul continent, dar au ambiþia dife-renþierii de marile culturi din statelevecine. Vorbitorii dialectului franc de peMosela au transformat micul oraº într-unmodern centru financiar, cu numeroasebãnci ºi societãþi de asigurare.

Unul dintre cele mai frumoase oraºeale Franþei, Strasbourgul, autointitulat„Carrefour de l’Europe“, are un aer me-tropolitan, primind trei mostre de arhitec-turã contemporanã: Palatul Europei,construcþie futuristã (comparatã uneoricu un buncãr), clãdirea ParlamentuluiEuropean (oþel, beton ºi sticlã fumurie) ºiCurtea Europeanã a Drepturilor Omului(cu turnuri argintii ºi faþadã din sticlãcurbatã). Distinºii localnici vorbesc francezaºi germana, iar disputele privind Alsacia ºiLorena s-au stins sub umbrela UE.

Inima Europei vibreazã, parcã, la felpentru toþi. Am fotografiat la Luxemburg,în oraºul vechi, balconul cochet al unei ca-se patriciene, cu o inscripþie alãturatã unuiblazon. Aveam s-o redescopãr într-unalbum, cu textul din luxemburghezãdescifrat: „Vrem sã rãmânem ceea cesuntem“. M-am întrebat cum reuºeºte sãvalorizeze imensul patrimoniu cultural alzonei fiecare naþiune.

Nicãieri în lume, Evul Mediu nu paremai frumos pãstrat ºi mai lustruit ca înBelgia. Aici barbarul ºi întunecatul EvMediu pare elegant ºi civilizat. Belgieniisunt recunoscuþi pentru ample procesi-uni ºi spectacole stradale.

Piaþa Mare (Grand-Place) dinBruxelles, poate cea mai admiratã dinEuropa, seduce prin aspectul monumen-tal al clãdirilor neogotice (Primãria, CasaRegelui, Casa Ducilor de Brabant, case-le breslelor decorate cu bogate orna-mente sculpturale). Vasta piaþã din cen-trul oraºului este scena desfãºurãrii unuicunoscut festival medieval, la care peste1400 de figuranþi reconstituie în cadrulOmmegang („procesiune“) intrarea luiCarol Quintul în oraº, în 1549. Pestrãzile din jur defileazã cavaleri ºi dom-niþe în costume de epocã, se vãd armuri,blazoane ºi steaguri, au loc întreceri ca-valereºti, dresuri de ºoimi, dansuri depãpuºi-gigant. Acest eveniment anual adevenit prilej de sãrbãtoare publicã înluna iulie.

În anii cu soþ, în Piaþa Mare, se orga-nizeazã în august o imensã expoziþie flo-ralã: „Covorul de flori“ (77/24 m), de ocomplexitate savantã, riguros construitde un arhitect peisagist, dupã alegereatemei, concurs de proiect, realizareamachetei. Manifestarea se circumscriedorinþei de pãstrare a identitãþii. Am

urmãrit temele: „150 de ani de la inde-pendenþa Belgiei“ (1980), „Blazoanelecorporaþiilor din Bruxelles“ (1986), „A50-a aniversare a Eliberãrii“ (1990),„Curentul ArtNouveau“ (bogat ilustrat declãdirile oraºului, 2004). În 2010, peste120 de florari, folosind 650.000 de dalii ºibegonii, au þesut pe pavaj un covor de1800 m2, simbolizând plastic Europa.

Defilând prin oraº, ajunge în PiaþaMare în fiecare an, pe 9 august, în ajunulSf. Laurenþiu (patronul confreriei organi-zatoare), un cortegiu însoþit de fanfarã ºigrupuri folclorice care poartã un copacsimbolic. Tradiþia popularã are la bazã olegendã potrivit cãreia în 1213 a fostplantat „Copacul de Mai“ (Meyboom), încinstea victoriei localnicilor din Bruxellesîmpotriva celor din Louvain.

Bruges (Veneþia flamandã), fostaCapitalã Europeanã a Culturii în 2002,constituie decorul unei procesiuni excep-þionale despre care aflasem dintr-un ghidturistic. Înainte de intrarea în BazilicaSângelui Sfânt, informaþiile mi-au fostcompletate de ghidul autorizat. Sfântullocaº de secol XII pãstreazã sângele luiIisus Hristos, adus la Bruges în secolul alXIII-lea, conservat ºi pãzit de confreriacare organizeazã evenimentul. În timpulceremoniei, membrii acesteia poartãtogã neagrã, cu o broderie reprezentândun pelican care îºi hrãneºte puiul cu pro-priul sânge. Procesiunea, care are locanual în ziua Înãlþãrii, concentreazãcomunitatea ºi reprezintã un prilej deafirmare a identitãþii. Din anul 2000, eaaparþine patrimoniului imaterialUNESCO. În urma listãrii, confreria orga-nizatoare (care are statut juridic, buget,coordonator general, regizor, scenografºi coregraf) a decis adaptarea ºi mo-dernizarea unor pãrþi din procesiune (eadeþinând statutul procesiunii ºi docu-mente privind aceasta, din 1449). Dinconvingeri religioase sau pentru res-pectarea tradiþiei, la Bruges oamenii vinla procesiune pe tot parcursul vieþii.Manifestarea implicã peste 1700 departicipanþi costumaþi adecvat, carereconstituie scene istorice sau bibliceºi defileazã cãlare, în care alegoricesau pe jos, sub privirile a 40.000 despectatori.

Recunoscând societatea multicultu-ralã ºi o anumitã „descreºtinare“, micaOlandã îºi apãrã identitatea în Beneluxcu mijloace laice. Este ºtiutã ca „þarapolderelor“, „þara lalelelor“ ºi „þara morilorde vânt“.

Amsterdam ºi celelalte oraºe olan-deze sunt construite pe mlaºtinã, caseleau fundaþii de stâlpi, pãmântul solidaflându-se la 10 metri sub nivelul strãzii.

Stâlpii de beton ai construcþiilor ultra-moderne mãsoarã uneori 70 de metripentru a întâlni în adânc straturi de argilãrezistente.

Polderele sunt zone secate, cu nenu-mãrate diguri, canale, baraje ºi poduri.

Olandezii au investit cândva sumeconsiderabile în preferinþa lor vegetalã:laleaua. La 1636, un bulb de lalea aveapreþul unei case modeste. Au rãmas re-putaþi cultivatori de flori, iar laleaua,comoara lor naþionalã, este foarte popu-larã în Þãrile de Jos.

Renumitele mori de vânt le-am vãzutla Zaans, un sat idilic, amplasat pe malulrâului Zaans, adevãrat muzeu în aerliber. Acolo ºi la Valendam am fi pututface o incursiune în istorie, întorcându-ne la viaþa liniºtitã a satelor pescãreºtidin nordul Olandei înainte de RevoluþiaIndustrialã. Din pãcate ne-a fermecatdoar peisajul. N-am vãzut vechile bãrci,nici femei purtând boneta specificã cuvârf ascuþit, pusã peste pãrul întãrit cuzahãr ºi apã. Pe falezã, turiºtii aveau ladispoziþie tarabe cu produse specifice:saboþi (papuci de lemn ciopliþi dinmesteacãnul de Brabant), ambarcaþiunidrãguþe, pãpuºi îmbrãcate în haine cudungi ºi flori, mici tablouri cu mori devânt sau câmpuri de lalele. Nu toatepãreau a fi confecþionate manual. Camîndoiþi de autenticitate, am primit ofertade a vizita „Piaþa de caº“ din Alkmmar.Se organizeazã vara, în fiecare dimi-neaþã de vineri. Cu ajutorul admirabiluluimaterial de promovare, mi-am imaginattotul. Grãmezile de caºcaval suntaºezate dupã o adevãratã ºtiinþã aasocierii pe sortimente, forme, dimensi-uni ºi culori. Maeºtrii de ceremonie sunttineri chipeºi, îmbrãcaþi în alb, cu pãlãriiºi tolbe elegante. Danseazã „dansul dedescãrcare“, purtând calupuri mari debrânzã. Ritualul are ca fond muzicalclopotele mecanice, care sunã „carillon“.Suntem avertizaþi de pliant cã la ora 12marfa intrã în depozite. În Olanda, parcãmai mult decât în altã parte, tradiþia ºicomerþul se susþin reciproc.

Locuitori ai unei þãri mici, olandezii aupredilecþie ºi dexteritate pentru miniatu-ral. O confirmare a fost parcul tematic dela Madurodam, care te ajutã sã cunoºtiOlanda în miniaturã: Muzeul Naþional,Muzeul Naval din Amsterdam, TurnulDomului din Utrecht, Muzeul AnneiFrank, „Câmpul lalelelor“ etc. (markeride identitate naþionalã, la scara 1/25).Centrul cultural Madurodam a fost fondatîn 1952 ca memorial dedicat de o familieprosperã ºi de comunitate unui tânãrpasionat de machete, care a muritnedrept în ultima zi a ultimului rãzboimondial.

meridiane

ZIUA EUROPEI

CCuumm aarraattãã tt rraaddii þþ iiaa îînn iinn iimmaaEEuurrooppeeii uunnii ttee??

•• ccoonntt iinnuuaarree îînn ppaagg.. 44

Rodica MIRON

•• LLuuxxeemmbbuurrgg

•• BBrruuxxeell lleess