revistă de cultură care apare sub egida Consiliului Județean Cluj - … · 2017-12-13 ·...

TRIBUNA 164

PANTONE rrosu

PANTONE rrosu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 - 11 5 ii u l i e 2 0 0 9 3 lei

T I F F 2 0 0 9

Judeþul Cluj

Marius Jucan

Dificultãþilepluralului românesc

Alexandru Vlad

Scriitorii ºipoliticulIlustraþia numãrului: Szabó Tamás ºi Stefan Socaciu

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Gherla - detaliu arhitectonic Foto Szabo Tamas

Dan Breaz

Otto Dix ºimetafora "sensului unic"

L-am cunoscut mai bine pe Dl. Grunea odatã cuintrarea mea în redacþia Tribunei. Îl voi fiîntâlnit desigur ºi mai înainte, când frecventam

Cenaclul Uniunii Scriitorilor sau când lãsam vreoprozã spre publicare, care-i poposea sub veºnica-iþigare aprinsã ºi nefumatã, cu scrumul atârnâd într-un echilibru precar, spre tehnoredactare. De ladumnealui am deprins semnele executãrii uneicorecturi valabile, apoi ce înseamnã contrarevizie ºi,în final, BT-ul din tipografie. Au fost zile ºi nopþi deadevãratã ucenicie, cu linotipurile sfârâind a plumb,cu zaþul legat cu sfoarã, cu numerotarea corectã apaginilor numãrului aflat în lucru, reluareainsistentã a titlurilor, de la sloganul cu unireaproletarilor de pretutindeni pânã la casetaredacþionalã. Se pricepea la aranjarea textului înpaginã, la prescurtarea/concentrarea articolelor ºi,câteodatã, la lungirea lor, dupã caz, mai ales cândcenzura intervenea în “economia” lor. ªi pesteaceasta ºtia sã discute cu cenzorii, în caz de«avarie», era persuasiv ºi avea ºi argumente.

Era de o prietenie dezinteresatã ºi o generozitatetonifiantã. ªi de o disciplinã exemplarã. Eraîmpãtimit de jurnalisticã, a fost redactor ºef la unziar din Câmpeni (glumea: pentru cã n-au gãsitpentru moþi un român mai bun decât mine), alucrat ca director adjunct la Studioul teritorial deRadio Cluj, a redactat ºi transmis materiale de laFestivalul tineretului de la Bucureºti etc. A fost unfervent colaborator al presei evreieºti din România,cu articole, recenzii, consemnãri. La Tribuna a venitcam de la înfiinþarea ei ºi a lãsat-o la pensionare.Dar presa n-a pãrãsit-o, a trecut la TransylvanianReview – prin generozitatea lui Augustin Buzura,dar ºi pentru îndelungata sa experienþã în editareapublicaþiilor culturale.

De-a lungul anilor petrecuþi la Tribuna a avutprilejul de a întâlni o întreagã pleiadã depersonalitãþi ale vieþii culturale ºi ºtiinþifice clujene.În lungile noastre peregrinãri, când nu se puteaabþine de a evoca aproape luxuriant aceste întâlniri,îndrãzneam a-i sugera sã le aºtearnã pe hârtie. N-afãcut-o, poate din modestie ori comoditate. Cu

timpul, unele amintiri s-au estompat, cã ajunsesemnoi, comilitonii, sã le ºtim mai bine. I-a cunoscut peDavid Prodan, Constantin Daicoviciu, – care þineasã-i încredinþeze personal textul articolului –,Octavian Fodor etc. Apoi, din lumea scriitoriceascãºi cea a artelor plastice – nu puþini.

Preocupãrile sale literare au vizat poezia, tradu-cerile, mai ales din lirica maghiarã, reportajul, dar ºiromanul! Un fragment din acest gen a apãrut chiarîn Tribuna! Publicate sporadic, cu parcimonie înreviste, ele contureazã un profil plurivalent, daronest. Mai acum câþiva ani, l-am convins sã-ºi aduneîntr-un volumaº producþia literarã, însoþitã de uninterviu ºi de «lãcrãmioarele învãþãceilor». S-a bucu-rat de apariþia acestei cãrþi ca un veritabil debutantce era, dumnealui care i-a “moºit” pre mulþi alþii.Din pãcate, dupã câte ºtiu, la atâta s-a rezumatprezenþa sa editorialã.

Prin tactul ºi exemplul moral pe care le dãdea,Vasile Grunea s-a ilustrat ca un maestru al bunuluisimþ, iar pentru învãþãceii sãi ca unul dintre cãlãuzi-tori.

22 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

bour

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Vasile Sãlãjan

La o trecere Vasile Grunea (1926 - 2009)

in memoriam

Vasile Sãlãjan ºi Vasile Grunea

La Neptun, între 12 ºi 15 iunie, a avut loc, caîn fiecare an începând din 2002, festivalulInternaþional Zile ºi nopþi de literaturã. Zilele

au constat din sesiuni de lecturi ºi comunicãri(tema a fost „Literatura ºi politicul: cât respectãm,cât criticãm”), iar nopþile din discuþii informalecel mai adesea la un pahar de vin. Crizaeconomicã a obligat organizatorii sã renunþe laambiþiile iniþiale, astfel cã au venit toþi cei carepânã la un moment dat îºi cumpãraserã saureþinuserã biletele de cãlãtorie. Un criteriupragmatic, de care nu s-a putut plânge nimeniprea mult. S-a dovedit, ca de multe ori înasemenea situaþii, cã tot rãul aduce ºi un bine: dedata aceasta s-a putut respecta fãrã problemeprogramul, moderatorul a fost îngãduitor cuintervenþiile inopinate, nu s-a uitat alarmat laceas. S-au respectat pânã ºi pauzele de cafea.

S-au vorbit toate limbile, dar mai ales celebraenglezã a congreselor, cea cu accent nedefinit ºiexpurgatã de gramaticã. Iar unii (Omar Lara, SeanCotter, Kiril Kovaldji) s-au redescoperit ca bunivorbitori de limba românã.

Nu s-a ajuns la o concluzie în ce priveºterelaþia scriitorului cu politica, sau mai degrabã cupoliticul, cum a preferat Nicolae Manolescu sã se

exprime în concluziile sale. Dar nu se putea sã nuapreciezi cã discursurile cele mai bune le-au þinutscriitorii veniþi din zone turbulente din acestpunct de vedere (Leo Butnaru din Basarabia,Alexandar Sajin din fosta Iugoslavie, Marko Sosicdin Trieste, Rui Barreira Zink din Portugalia, PeterEsterházy din Ungaria). Aceºtia au cuceritmaximul de interes ºi de aplauze.

Grea problemã, relaþia scriitorului cu politicul.Un analist al fenomenului artei îºi începe una dincãrþi cu o frazã oarecum ºocantã: „Arta, cel puþinArta cu A mare, nu existã, nu a existat niciodatã.Au existat doar artiºtii.” De ce nu s-ar puteaextinde asta ºi literaturii? Desigur, mai apoi,(cartea fiind încheiatã, ºi tipãritã) apar criticii,istoricii literari, cititorii – discuþiile, uneoripremiile. Autorul, când nu scrie, devine activpolitic, social. Când scrie e blocat, ca un ºarpecare-ºi schimbã pielea. Iar puterea, putereapoliticã, seduce: plãteºte, rãsplãteºte, gratificã – dãmedalii. Scriitorul nu rãmâne neutru. Dacã nu îllaudã cei care trebuie, primeºte laudele (meritate)ºi de la cine nu trebuie. „Admir pe cel caremãnâncã din farfurii de lut de parcã ar fi de aur,dar nu mai puþin pe cel care mãnâncã din farfuriide aur de parcã ar fi de lut.” spune undeva

Seneca. Foarte puþini pot mânca din farfurii deaur de parcã ar fi de lut. Trebuie sã înþelegem.

Sunt acasã la mine în sat. Copiii care aducramuri verzi sã împodobeascã ºcoala pentrufestivitatea de încheiere vorbesc între ei: „Aicilocuieºte poetul”. „Poetul nostru”, spune celãlalt.Nu aveau de gând sã mã citeascã, ºcoala seterminase, iar eu n-am devenit nici pe departe unclasic. Dar era un semn cum cã sunt acceptat decomunitatea localã. Aºa trebuie sã-l iau.

Ca sã mã gãsesc pe mine renunþasem la unposibil prestigiu naþional pentru cel comunal. ªichiar din punct de vedere politic – primarul mãva invita ca sã fiu vãzut alãturi de el la uncarnaval. Astfel luasem o lecþie: fãrã implicaþiepoliticã nu se poate. Aºa cã s-o facem cel puþin încondiþiile noastre: impunem limba ºi valoareacelor care uitã uneori cã sunt conjuncturali. ªidacã avem vreo putere, aceasta este din categoriaputerii celor fãrã de putere, fãrã care puterea celorputernici nu are niciun sens.

O anecdotã simplã, pe care au înþeles-ozâmbind, toþi scriitorii de la Neptun.

33



TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009 33

editorial

Fiecare zi ce trece îmi confirmã observaþiape care o fãceam în urmã cu mai mulþi ani:partidele româneºti nu existã în afara

alegerilor. Acestea din urmã reprezintã un realmodus vivendi pentru organizaþiile cu cel maiscãzut grad de credibilitate printre români,conform Eurobarometrelor din ultimii ani.Discursurile au o oarecare logicã, politicienii îºidemonstreazã puþinele abilitãþi democratice ºipartidele sunt „aproape” de alegãtori doar înpreajma alegerilor, cu câteva luni înainte deexrciþiul electoral propriu-zis. Sunt câtevapersonaje politice care se aflã în permanentãcampanie electoralã ºi considerã cumpãrareavoturilor prin oferirea de pâine ºi circ dreptnaturalã. Mai rãu este cã aceºti oameni careînþeleg eronat competiþia electoralã sunt realeºiºi chiar promovaþi în cadrul partidului.Înmulþirea alegerilor din România – prinadãugarea celor europene ºi separarea celorlegislative de cele prezidenþiale – sau aprezenþelor la urne (am organizat douãreferendumuri în doi ani) nu face decât sãpermitã partidelor sã fie frecvent în prim-plan.Activitatea lor ºi ideile politicienilor dureazãpuþin mai mult de orele 21.00 care marcheazãlegal terminarea alegerilor, sunt prelungite pânãla alcãtuirea guvernului sau formarea coaliþiei.Maximum o lunã dupã alegeri. Dupã aceea,ideile dispar, promisiunile sunt uitate, iar fiecareapariþie a aleºilor ne ridicã mai mereu semne deîntrebare referitoare la voturile acordate.

Ultimele stenograme ale PSD întãresc aceastãidee. Toate acþiunile se pliazã în jurul alegerilorurmãtoare. Faptul cã o treime dintre alegãtoriiprezenþi în ultimele 9 luni la urne au ales PSDpare a nu avea relevanþã, miºcãrile strategice de

genul ieºirilor ºi intrãrilor în coaliþia degvernãmânt sunt prioritare. În fapt, dacã neuitãm la activitatea „intensã” a social-democraþilor dupã legislativele din noiembrie2008 se remarcã prin declaraþii demne dedialoguri ludice la adresa celorlalte partide, ideiirealizabile ale miniºtrilor proprii ºi contradicþiireferitoare la ce modalitate populistã trebuiealeasã pentru sãrbãtorirea zilei de 1 Mai. Însãaceste trãsãturi nu sunt specifice acestuia, niciunalt partid nu a fãcut altceva în aceastã direcþie.PNL nu a trãit decât trei zile (schimbareaconducerii), PDL a fost punctul de atracþie înrocada Stolojan-Boc, iar PRM s-a remarcat prinabsenþã. În rest, nimic relevant pe plan politic ºivoi ilustra în cele ce urmeazã.

De câþiva ani buni perioada post-electoralãpare a urma un model prestabilit: zarvã ºiactivitate mediaticã intensã pânã la stabilireacomponenþei guvernului, propulsarea în poziþii-cheie a persoanelor cu performanþe anterioarescãzute sau iluºtri necunoscuþi fãrã experienþãde manager sau politicã, scandaluri de corupþieºi acoperiri ale celor vinovaþi de cãtre partideledin care fac parte, insulte ºi descurajãri laadresa jurnaliºtilor care au investigat (cãciaceºtia, oricât de partizanã este o bunã parte apresei româneºti), sunt cei ce descoperã ºiprezintã ilegalitãþile), o „reformarefundamentalã” a guvernanþilor fãrã a schimbaceva ºi apoi pregãtirea pentru urmãtoarelealegeri, de cele mai multe ori prin intermediul„pomenilor” electorale. Dincolo de acestepuncte de referinþã negative, perioada dintrealegeri este o plãcutã vacanþã în care aleºii uitãcã unicul lor scop nu este acela de a câºtiga

alegeri, iar pentru a face acest lucru ar trebui sãºi schimbe ceva. ªi nici nu au cum sã o facãatât timp cât indiferent de eticheta cu carecandideazã sunt aceiaºi oameni. De fiecare datãcând ni se promite schimbarea regãsim aceleaºifeþe de care am fugit la precedentele alegeri ºise finalizeazã în punctul în care majoritateacelor care au votat lucid sperau sã nu se ajungã.Însã, problema fundamentalã este cã nu existãinteres pentru viaþa politicã ºi publicã timp detrei ani ºi 8 luni din patru. Sã analizãm succintcele mai cunoscute evenimente ale anuluicurent, din patru domenii relevante pentrudezvoltarea României: educaþia, sãnãtatea,turismul ºi sportul.

Actualul ministru al educaþiei s-a remarcat înprimele luni ale anului 2009 prin multipleiniþiative fanteziste de „reformare” a sistemuluide învãþãmânt ºi prin elaborarea unor subiectegreºite la tezele cu subiect unic de limba ºiliteratura românã ºi istorie. Deºi ultimele nu aufost realizare personalã, este responsabilitateaDomniei Sale sã se asigure cã „specialiºtii” îºimeritã acest renume. Apropierea alegerilor euro-parlamentare a adus ºi liniºtea parþialã pentrucei din acest sector, aceste iniþiative fiind lãsatedeoparte în defavoarea unei active promovãri acandidaþilor propriului partid. Plata profesorilorcu 1,5 lei pentru fiecare elev supravegheat labacalaureat vine în perioadã post-electoralã cânderorile ºi ideile halucinante nu mai conteazã. Înanul 2009 se acordã mai puþin de 50 deeurocenþi pentru o astfel de activitate. Dacã arfi fost luatã decizia în apropierea unor alegeri,aceasta ar fi fost cu siguranþã alta. Însã, pânã laalegeri oamenii uitã ºi profesorii nu reprezintãun corp numeros de alegãtori. Dacã tot vorbimdespre „realizãrile” din vacanþa dintre alegeri aleacestui minister, trebuie sã amintim deciziileluate în luna februarie de a reduce cu 75%

Sergiu Gherghina

Vacanþa dintre alegeri

Alexandru Vlad

Scriitorii ºi politicul

Continuare în pagina 25

D.R. PopescuÎntoarcerea tatãlui risipitorBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2008

Aidoma romanului popular sau al celuimedieval, Întoarcerea tatãlui risipitor,cartea recentã a lui Dumitru Radu Popescu,

imagineazã (de altminteri, spaþiul imaginarului înproza sa mai veche e deschis tuturor sugestiilorfolclorice, livreºti ºi, mai cu seamã, mitologice) ºirecreeazã mitul adamic într-o „scenã” narativãinspiratã: Gicu ºi Gica reediteazã pasionata ºiprofunda chemare a cuplului, erosul avînd aicifuncþia unui corectiv moral; ca într-un basm,„trecuserã pe lîngã bãlþile secate ºi pe lîngãstîncile cu miros de sulf – ºi în tot acest drum nuosteniserã sã se þinã din cînd în cînd în braþe, peiarbã sau pe cetina de brad, o clipã nefiindu-leteamã de pãsãrile cu clonþ de fier, de lighioanele,de furnicile ºi ºerpii din þara aflatã dincoace devînt – sau de toate haitele de vietãþi întîlnitedincolo de vînt...” Teritoriile mitului suntinepuizabile ºi tragicul apeleazã la motivul biblical calvarului cristic: drumul Irinei ºi al Sandei(„aºa cã drumul ei spre morgã cu bãieþelul înbraþe semãna cu... o cruce!”, - un alt drum alsuferinþei precum al Mariei Magdalena din istoriaNoului Testament). Imaginarul se populeazã cuimagini de coºmar sau cu elemente ale unui vishalucinant, culminînd cu un final de neaºteptatãºi tensionatã poveste: „...peste cimitirele satelordin jurul lui, oraºul pãrea un nor de zãpadãalburie, bãtrîn ca neaua peste care calcã de mii deani urºii albi ºi renii care-l trag în sanie pe MoºCrãciun”.

Între cromatica de poveste a acestui spaþiu(„Vecinii stau închiºi în casele lor ca în niºtecavouri luminate”, „Prin cer, drumurile mari aleberzelor par înghiþite de stele, de nori, de zãpadacutezãtoare, alburie, nevãzutã...”) ºi discursulparodic despre iubirea degradatã a VinericãiSimionescu („...a ajuns un fenomen fiziologic deîntrepãtrundere sexualã – întronizînd omentalitate socotitã azi drept vatra libertãþii ºia...”), discursul epic realizeazã multiple conjuncþii(referenþii intertextuali sunt frecvent invocaþi)pentru a pregãti dimensiunile farsei, alespectacolului total; e o combinaþie de humor ºide punere în abis a unor caracteristici de naturãsã fixeze panopticumul încãrcat de nãluci, defantoºe, de marionete sau de exemplare degradatepînã la anularea lor ca semne potenþiale.

Simbolurile contracareazã acest spectacolhibrid, unde desacralizarea tuturor valorilorsuperioare e totalã, radicalã. Dumitru RaduPopescu rescrie o istorie veche într-un timpschimbat, iar eroziunea acestui timp produceasemenea exemplare de veritabil teatru absurd.Sebastian Tufiº, „autopsierul” sau medicul careproiecteazã filme ºi se raporteazã la mari cineaºtiai filmului mondial se întreabã în frecventele salesolilocvii: „Cum sã descîlceºti... tragedia de farsã?Prin filmul convex?! Filmul – oglinda convexã,care desfigureazã istoria împãunatã, restabilindadevãrul...” Spuneam cã prozatorul e unîmpãtimit al reflecþiei eseistice; volumeleComplexul Ofeliei, Oratori la curtea prinþului

Hamlet, Dudul lui Shakespeare, Puºca luiCaragiale (convenþia epicã sau, mai exact, joculromancierului cu textul, „noteazã” cã SebastianTufiº citeºte din ultimul volum pomenit) explicãºi acum unele referinþe livreºti ºi, în special,motivul-cheie al romanului: Hamlet. Înmecanismul intertextual, referirile la Emil Cioran(citeazã din el personaje deliberat caricate ºiparodic tratate), la istoria filmului (Antonioni,Fellini, De Sica, Bergman, Tarkovski etc.) nu suntdefel gratuite sau parazitare; aºa cum clovnii luiFellini „...coboarã din cer în iad ºi apoi urcãdincolo de orizontul istoriei pur biologice, printrestele zîmbind!”, bufonii involuntari prezenþi laceremonia din cimitirul satului îmbogãþescenormul rabelaisian.

Parodicul tinde spre grotesc atunci cînd,bunãoarã, poliþistul localitãþii citeºte ºi „recitã”din Homer, provocînd, prin comentariu,hilaritate; Ioanea Pãsulii, „specialist în metafizicaînsuºitã la Otopeni”, comenteazã – în acelaºiregistru dezarticulat – texte cioraniene..., versuridin Tudor Arghezi, în timp ce Sebastian Tufiºintenþioneazã sã producã un film dupã Pãsãrile luiAristofan, avînd-o ca interpretã pe FilofteiaNãsturel... Eseul îl atrage pe narator, punîndu-ºipersonajele sã viseze sau sã intre în joculinextricabil al nebuniei simulate, al demontãriiarticulaþiilor. Spectacolul Hamlet, în care „ToatãDanemarca trebuia sã afle resorturile crimei ºinemernicia unui frate!...”, îl avea protagonist totpe Filofteia Nãsturel!... Trimiterile la Sufletemoarte, poemul romanesc al lui Gogol, etc. Nesitueazã într-un veritabil „bîlci al degradãrii”.

Ramificaþiile ºi inserþiile compun un romanconcentrat, în cele din urmã, asupra orelor dinziua destinatã înmormântãrii ostaºului mort peun front îndepãrtat. Joycean, romanul îºi pierdeuneori din intensitate, rãtãcind, mai degrabãpublicistic, într-o lume de umbre ºi de situaþii careau fãcut sau fac ºi acum deliciul presei,descurajînd registrul narativ prin efemerul ºiinstabilul nivel al unor aluzii sau schiþe deportret.

În discursul narativ, registrul se modificãtreptat spre un moment de concentrare, momentmetamorfozat într-un spectacol. Jocul ºispectacolul, dublul protagoniºtilor, intrarea înscenã, în regia savantã a insolitului ºi aaleatorului, ne invitã sã asistãm la scenele ºitablourile care sugerau „un fel de suprarealitate”,„un spaþiu al imperfecþiunii ºi al naivitãþii unoridealuri”. Spectacolul Filofteii Nãsturel ºi alClubului ecologiºtilor (!), intercalãrile demomente (vînãtoarea; Ioanea Pãsulii repetândcuvintele lui Horatio; ªeitan, exponent aldiavolului: „dacã ªeitan spunea mãscãri, ca latârgul din Flãmînda, ca la bîlci, sau urla cã vinesfîrºitul lumii?”; Vinerica Simionescu în rochia demireasã etc. amplificã carnavalescul ºi subliniazãjocul enorm. E modul propriu al lui D.R. Popescude a demonta ºi de a dezarticula elementelegrotescului ºi ale bufonadei pentru a releva, încele din urmã, tragicul existenþial, dominant înromanul sãu.

Suntem martorii provocaþi, stîrniþi de situaþiile

absurde ºi suprem hilare din unele episoade, sãmeditãm despre simbolul cãrþii: fantoma luiParaschiv, ca o conºtiinþã neliniºtitã, cutreierãsatul, înregistrînd condiþia unor destine,singurãtatea satului („Cine mai putea sã ºtie dacãnu cumva Cioromîrda era o comunã cu inºi cucreierele în secare, pe care tristeþea rãguºitã dedisperare a mãgarului lui ªeitan cel Mare voia sã-iscape de moarte?!”) Alaiul carnavalesc e mereureluat ºi menit sã recreeze motivele dominante alecãrþii prin personajele acestui joc (VinericaSimionescu, în rochie albã de mireasã „era gata sãporneascã în cãutarea timpului pierdut”); Gica ºiGicu se supuneau ceremonialului frust ºi pur aliubirii; Sebastian Tufiº compune portretul – întermeni medicali – al lui Z.Z. („Cartilagiile dintrevertebre s-au distilat, din cauza deselor flexiuniale coloanei, ºi-au luat locul substanþei osoase dinvertebre. Apoi s-au mîncat, s-au tocit, s-au ruinat(...) Tibia, peroneul ºi femurul – ºi toate celelaltecomponente ale sistemului osos! – au suferitmutaþii metabolice ºi s-au fleºcãit, aºa cã putemvorbi de un om fãrã oase ºi fãrã boaºe!”)

Întoarcerea fiului risipitor este o meditaþiedespre viaþã ºi despre umbrele morþii, despreamintirea indelebilã a unei fiinþe dragi: „Dar dacãParaschiv trece acum pe lîngã noi ºi ne vede – ºine aude! – dacã el se aflã în amintirile noastre,viu, în noi, noaptea, ziua, ca ºi cum n-ar fimurit...” Miturile morþii readuc, în acestspectacol, neliniºtea morþilor din cimitirul satului,trecînd pe lîngã fîntîni ºi ciºmele, comunicîndu-lecelor iniþiaþi precum în întîlnirea cu fantomaregelui Danemarcei („Dacã ar fi sã-ºi facã drumpe aici, printre noi”).

În acelaºi timp al zilei evocate, consacrateceremonialului morþii, copiii din sat „jucau raiul”;Dumnezeu „a fãcut raiul ca o cruce cu douãbraþe, atît – ºi doar l-a fãcut înainte de FacereaLumii, la început de tot, cînd a fãcut ºi copiii, dinpãmînt roºu, sã se joace în el ºi înainte ºi dupãFacerea Lumii!”. Totul e sã-l joci curat.

44



44 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

cãrþi în actualitate

Ion Vlad

Universul miturilor ºi farsatragicã (II)

Hermeneutica Bibliothecaria – Antologie Philobiblon (IV), Cluj-Napoca, B.C.U., 2009

Termenul Hermeneutica (din limba greacã: = ainterpreta, a tãlmãci) reprezintã în filosofiemetodologia interpretãrii ºi înþelegerii unor

texte1. A doua definiþie oferitã de DicþionarulExplicativ Român: „ºtiinþa sau metoda interpretãriifenomenelor culturii spirituale”2, pare însã maiaproape de afirmarea demersurilor autorilor de aînþelege temele ºi problemele cu care se confruntãtradiþia ºi existenþa noastrã actualã.

Volumul de faþã, apãrut la Editura PresaUniversitarã Clujeanã ºi îngrijit de Ana-MariaCãpâlneanu, Carmen Criºan, István Király V.,Cristina Popa, ºi Raluca Soare, prin sumaruldeosebit de bogat ºi incitant, tocmai asta încearcãsã ne ofere: o incursiune în vastul domeniu alcunoaºterii ºi al informãrii, dar ºi o introspecþiemeditativã asupra evoluþiei noastre în raport – ºi întandem – cu transformãrile socio-culturale dindomeniul biblioteconomic în principal, precum ºidin fiecare domeniu în parte atins de studiileacestui volum.

Volumul, prin complexitatea lui, nu seadreseazã unui public restrâns, bine delimitat. Prinvaloroasele contribuþii literare, istorice, ºtiinþifice ºiculturale, toate având în centru CARTEA – cuprinseîn cele aproape 500 de pagini, el reuºeºte mult maimult: sã contureze o realitate, sã deschidã noiorizonturi ale cunoaºterii, sã cheme la meditaþiecititorul receptiv, deschis cãtre abordãritransdisciplinare.

Prima parte, intitulatã sugestiv CONTUR, estede fapt o secvenþã introductivã semnatã de editori,o reafirmare a intenþiilor ºi scopurilor bibliologice ºibiblioteconomice ale acestor serii de volume, aflatîn prelungirea volumelor în limba englezã alerevistei Philobiblon, la rândul lui un „cadru posibil”al întâlnirilor în scopul discuþiilor pe temebiblioteconomice. Majoritatea cercetãrilor, studiilorºi dezbaterilor ce alcãtuiesc acest al patrulea volumde antologie au fost prilejuite sau chiar iniþiate deexistenþa revistei Philobiblon, care desemneazã unnucleu din care pornesc direcþii de cercetare din ceîn ce mai diverse. Astfel, revista PhilobiblonCONTUReazã un cadru posibil pentru afirmareaunui mediu transdisciplinar de comunicareprofesionalã ºi nu numai.

Ceea ce în mod sugestiv ºi fericit editorii auintitulat Re-Introducere sau: Dincolo de „teoria ºipractica” informãrii ºi documentãrii – Spre ohermeneuticã posibilã ºi necesarã, tocmai pentru asugera continuitatea demersului lor, justificã prinargumentaþia realizatã, alegerea titlului volumului,dar ne convinge ºi cã efortul de a parcurge filele luieste de fapt efortul interpretãrii, care ne duce înfinal la o cunoaºtere de sine superioarã.

Un aspect foarte fin este sesizat în ceea cepriveºte problematica automatizãrii ºi informatizãrii– deci a modernizãrii – bibliotecilor româneºti ºianume acela cã ar trebui sã pornim, ca bibliotecari,

de la realitatea în care trãim ºi sã abordãm culuciditate ºi realism anumite proiecte fantezistepentru care societatea noastrã nu este încãpregãtitã.

Este prezentatã în aceastã parte introductivãrevista Philobiblon ºi sunt enumerate prezentãrilecare au avut loc în cadrul Atelierului Philobiblon –conceput ca un cadru informal de dialogprofesional prilejuit de dezbaterea publicã astudiilor ºi articolelor oferite revistei spre traducereºi editare, cât ºi a altor activitãþi legate depreocupãrile revistei Philobiblon, ceea ce ne permitesã observãm diversitatea ºi consistenþa temelorabordate.

Partea a doua, denumitã sugestiv FOCUS, estepartea cea mai consistentã din punctul de vedere alinformaþiei biblioteconomice, conturându-se câtevadirecþii, ce aduc în atenþie subiecte de actualitate.Un nucleu al acestei pãrþi este constituit din studiicare trateazã tocmai problematici strâns legate deinformatizarea bibliotecilor, venind parcã încontinuarea pãrþii introductive. Victoria Frâncu, înarticolul sãu Profesia de bibliotecar la graniþa dintrespaþiul bibliotecii ºi ciberspaþiu, subliniazã aspecteimportante legate de accesul la informaþie prinintermediul Internetului, de importanþa motoarelorde cãutare, dar ºi de sentimentul de frustrare pecare îl induce natura “alunecoasã” a informaþiei pecare azi o gãseºti la o adresã, iar mâine …cine ºtie?,de tehnologia RFID3 folositã de biblioteci pentruadministrarea inventarelor, a circulaþiei ºi asecuritãþii publicaþiilor. Autoarea subliniazã pe de oparte faptul cã biblioteca ºi bibliotecarii trebuie sãse adapteze acestor noi tendinþe moderne, dar ºi cãaceste lucruri nu se pot petrece fãrã o bunãcolaborare cu informaticienii, totul dupã ce capunct de plecare a fost stabilit comportamentulutilizatorului.

Laboratorul de informaticã ºi profesioniºtii sãi,articolul Olimpiei Curta, descrie istoriculdepartamentului de Informaticã, creºterea sa întimp, precum ºi modul în care acest departament adobândit o pondere din ce în ce mai mare în cadrulbibliotecii, culminând cu contextual actual în careactivitãþile desfãºurate de profesioniºtii acestuia au oimportanþã deosebitã tocmai pentru automatizareabibliotecilor ºi mai nou, urmând o tendinþã impusãde acest secol al vitezei, pentru digitizarea anumitorfonduri deþinute de bibliotecã.

Rãmânem în sfera informatizãrii ºi digitizãrii cuarticolul Mariei Petrescu Bibliotecile digitale ºiimpactul lor asupra tinerilor ºi primim articolul luiIonel Enache, Fundamentele teoretice alemarketingului de bibliotecã, ca pe o realã sursã deinformare despre metodele adoptãrii marketinguluiîn serviciile de bibliotecã.

Articolele Catalogus Raritatum et Benefactorum,un manuscris reprezentativ din perioada de începuta Muzeului de ªtiinþele Naturii din Aiud de Vlad A. Codrea, Gabriela-Rodica Morãrescu ºiForray Erzsébet, Tipãrituri franceze în colecþiile

BCU „Lucian Blaga”: secolul al XVIII-lea ºi TheodorAman în Donaþia Sion de Roxana Bãlãucã, SzabóKároly - bibliotecar, bibliograf ºi istoric, de MariaStela Constantinescu-Matiþa ºi Pornind de la oBucoavã necunoscutã, de Alin Mihai Ghermanrecreeazã, fiecare în parte, dar mai ales împreunã,atmosfera tradiþionalã a bibliotecii de altãdatã ºi acãrþii ca obiect de mare valoare, venind parcã înantitezã cu imaginea modernã conturatã înarticolele precedente.

Lucrarea Valeriei Sálanki, Culturaorganizaþionalã. Propunere de studiu asupra culturiiorganizaþionle - octombrie 2008 a fost concretizatãºi valorificatã în luna februarie a acestui an, când afost realizatã o anchetã sociologicã privindcomunicarea în instituþia Bibliotecii CentraleUniversitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.Rezultatele cercetãrii au fost interpretate în cadrulAtelierului Philobiblon din luna mai.

Prezentarea Proiectului în vederea Acreditãrii ISIal revistei PHILOBIBLON, de cãtre István Király V.,prin evidenþierea condiþiilor pe care aceasta trebuiesã le îndeplineascã în scopul acreditãrii ISI,ilustreazã încã o datã – dacã mai era nevoie – înaltaþinutã academicã a acestei publicaþii.

Prezentarea istoriei, structurii ºi colecþiilor unorbiblioteci ºi centre culturale din Cluj-Napoca, înarticolele O oazã francofonã la Cluj de IoanaRotund, Biblioteca ºi Grãdina Botanicã Clujeanã deIlona Okos-Rigó, Institutul de Iudaisticã ºi IstorieEvreiascã „Dr. Moshe Carmilly” ºi Biblioteca deStudii Iudaice de Gabriela Pop ºi conturarea câtorvametode de îmbogãþire a colecþiilor unei biblioteci înarticolele : Îmbogãþirea colecþiilor BiblioteciiUniversitãþii de ªtiinþe Agricole ºi MedicinãVeterinarã Cluj-Napoca prin schimbul de publicaþiide-a lungul timpului de Margareta Berchez, ºiÎmprumutul interbibliotecar intern ºi internaþionalºi livrarea de documente la B.C.U. Cluj-Napoca deMariana Falup, încheie aceastã parte a volumului.

Partea a treia, intitulatã ORIZONTURI,cuprinde articole valoroase ce lãrgesc ORIZONTULcunoaºterii bibliologice prin abordãri ale unorsubiecte extreme de variate. Viaþa ca alterego. PetreaIcoanei: travesti ºi clandestinitate în miºcarea derezistenþã anticomunistã, scris de Doru Radosav,analizeazã aspectele istorice ºi simbolice ale imaginiiunui luptãtor anticomunist, Teodor ªuºman junior,fiul lui Teodor ªuºman senior, a cãrui moarte estepãstratã în memoria colectivã ca un sacrificiupentru comunitate. Ionuþ Costea, în schimb,studiazã un alt tip de erou, Lazãr Cernescu – rãmasîn memoria colectivã ca Lazãr de la Rusca –,simpatizant comunist ucis de partizanianticomuniºti ºi transformat în erou de propagandãcomunistã, în Mitbiografia între propagandã ºimemorie.

Influenþa artei Renaºterii asupra decoraþieiicoanelor din secolele XVI-XVIII din Transilvania ºiMaramureº este subliniatã de articolul RalucãiBetea, fiind susþinutã vizual de ilustraþiile color princare o datã în plus se diferenþiazã volumul actualde cele anterioare.

Monica Mureºan are o contribuþie consistentãîn acest volum, prin cele douã studii, primulreferindu-se la Cãsãtoria civilã ca aspect almodernizãrii societãþii transilvãnene la sfârºitulsecolului al XIX -lea - Discurs oficial ºi receptaresocialã reflectate în presa vremii, iar cel de-al doileafiind o analizã a douã volume de studii de istorie aatitudinii în faþa morþii în spaþiul transilvan,coodonate de Mihaela Grancea - Religiozitate ºiatitudini în faþa morþii în spaþiul transilvan dinpremodernitate pânã în secolul XX, respectivMihaela Grancea ºi Ana Dumitran - Discursuri

55



55TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Eliza Man

Hermeneutica Bibliothecaria-Antologie PhilobiblonDincolo de „teoria ºi practica” informãriiºi documentãrii. Spre o hermeneuticãposibilã ºi necesarã

Sinteza propusã de Balázs Imre József,Avangarda în literatura maghiarã dinRomânia (Ed. Bastion, Timiºoara, 2009),

apãrutã tot în traducerea lui Koscis Francisko,vine, aºadar, tocmai la timp pentru a completaviziunea de ansamblu asupra miºcãrilor novatoaredin acest spaþiu lingvistic. Este a doua lucraremonograficã dedicatã acestei miºcãri, dupã carteaprofesorului Söni Pál, Radiaþia avangardei, din1973 (netradusã în româneºte).

Dupã lectura antologiei despre care am vorbitpânã acum, nu e o surprizã sã consatãm cãautorul studiului recent noteazã, dupã încercãride delimitare conceptualã între modernism,avangardã ºi postmodernism (vezi Introducerealucrãrii sale), „interferenþe ºi forme de tranziþiecare s-au cristalizat sub influenþa poeticilorestetiste ºi avangardiste care, practic, s-aumanifestat simultan în lirica transilvãneanã aanilor douãzeci”. Observaþia cã între exigenþelemaximaliste proclamate retoric de manifesteleavangardei ºi practica scrisului existã o distanþãsemnificativã conduce spre aceeaºi concluzie(valabilã, în fond, ºi pentru „sinteza modernã”întreprinsã în cadrul „integralismului” românesc,cu destinderi spre modernismul moderat de carese desprinseserã programatic). Lãsând deschisãdiscuþia despre raporturile dintre modernism,avangardã, post-avangardism sau modernismtârziu, fãrã sã uite „experimentalismul” italian dela mijlocul secolului trecut (cu referinþe precumPeter Bürger, Matei Cãlinescu, Adrian Marino,Adorno, Habermas, Angelo Guglielmi ºi câþivateoreticieni maghiari contemporani), criticulopteazã în capitolul urmãtor al cãrþii pentru olecturã a fenomenului avangardist prin grila„carnavalescului”, a „culturii râsului”, oferitã deformalistul rus Mihail Bahtin în cunoscutacercetare a operei lui Rabelais. Rãsturnareatuturor ierarhiilor în carnaval, parodia subversivã,promiþãtoare ºi de reîmprospãtãri ale viziunii, darmai ales interesul pentru concretul corporal ar fitrãsãturile care apropie cele douã perspective. Deunde ºi ipoteza propusã de autor, cã„stratagemele subversive ale avangardei au atacat,practic, discursul ‚poporanist’, respectiv modern-estetist, în aceleaºi puncte în care cultura râsuluimedieval-renascentist a subminat [în text apare„subliniat”, dar e desigur o eroare de tipar]cultura oficialã contemporanã”.

E un punct de vedere interesant, care atrage ºichestiunea grotescului cultivat îndeosebi înexpresionism, cu deformãrile ºi hiperbolizãrilecorporalitãþii, la un început de secol în care lumea„înfloririi bufoneriei ºi a circului” era foarteprezentã în literaturã. Se face trimitere, aici, la ocarte a lui Szabolcs Miklós din 1974, Clovnul caautoportret al artistului, care se pare cã preia, defapt, idei ale lui Jean Starobinski din studiul cutitlul cvasiidentic, Portretul artistului casaltimbanc (1970). Or, la criticul de la Geneva s-ar fi putut gãsi ºi trimiteri importante la unJules Laforgue, cu al sãu Lord Pierrot, arlechinulºi vesel ºi trist, ca ºi la semnificaþiile interesuluimodernist pentru lumea circului ºi „primitivism”,plus invocarea „epifaniei derizorii a artei ºi aartistului” care stã sub aceste semne ºi care atinge

cote extreme în avangardã, cu precãdere îndadaism. Prin grila „culturii râsului”- o recunoaºteºi Balázs Imre - pot fi citite mai ales scrierile deecou dadaist, iar grotescul expresionist nurãspunde întru totul acestui tipar. Aº spune chiarcã latura comicã propriu-zisã, netensionatã, liberã,este mai puþin caracteristicã acestei viziuni atrasemai degrabã de aspectele tulburi, încordate,exacerbate în sens dramatic, ale raporturilordintre subiectul poetic ºi lume, eventual modelatãca un carnaval sumbru, coºmaresc. Iar dacã existãdubii cu privire la ponderea influenþei dadaiste înavangarda maghiarã, tiparul carnavalesc seîngusteazã ºi mai mult. (În treacãt fie spus, eregretabil cã antologia lui Kocsis Francisko ºisinteza lui Balázs n-au fost puse cumva de acord,cãci, cum observam mai devreme, se pare cãunele texte ilustrative mai ales pentru extremeleatitudinii avangardiste lipsesc din selecþia celuidintâi).

Trecând la literatura de accent avangardist dinTransilvania, autorul remarcã, într-un rezumat alreceptãrii critice a fenomenului, „pata albã” de peharta cercetãrii, care este tocmai zonaavangardistã. O remarcã importantã este cea carespune cã „în interiorul Ardealului avangarda ºimodernismul se suprapun temporal, ºi maievident decât la Budapesta” (p.52), între estetiºtiide la revista modernistã Nyugat (1908) ºinonconformiºtii de familie avangardistã existândmai degrabã un soi de continuitate. Viziuneaexpresionistã ºi stilizãrile secessioniste coabiteazãla mulþi scriitori din primele trei decenii alesecolului XX. Dienes László, „cel mai importantmodelator maghiar al asimilãrii avangardei înTransilvania”, citat de Balázs, vorbea în 1925despre un „amestec eterogen” între „ruinele vechiiordini” ºi „noua ordine a lumii care începe sã seedifice”, cuvântul eclectism fiind rostit ºi de alþiconfraþi. Cazul antologiei Cei unsprezece, apãrutãîn 1923, apoi al receptãrii avangardei în revistaKorunk în deceniul al treilea, analizate foarteatent, atestã aceeaºi situaþie: programele de clarangajament avangardist lipsesec (în antologiaamintitã apar doar vagi continuitãþi secessionistepe fond „poporanist” la Tamási Áron, iar înrevista clujeanã avangarda, în dimensiunile salesintetist-activiste, apare într-un înþeles foarte largºi coexistã cu modernismul moderat, pentru a fiaproape complet absentã dupã anii ’20, cândlimpezimea militantismului social se impune).

Cã reperul expresionist al tendinþelornovatoare din literatura transilvanã de expresiemaghiarã rãmâne central se vede din analizaconsacratã de critic revistelor de culoareavangardistã ce apar pe la mijlocul deceniului aldoilea. În primul rând Holnap (Mâine), scoasãlitografiat de elevii Reiter Robert ºi Kuncz Aladárîn 1915 (an în care apãrea ºi A Tett, a luiKassák), unde textele celui dintâi poartã toateamprentele miºcãrii germane: exaltare vitalistãhiperbolicã, aer de revoltã ºi desprindere detrecutul vechi, un anume accent social. La rândulei, Napkelet (Rãsãritul), apãrutã la Cluj între1920-1922, publicã texte avangardiste precum celal lui Bartalis János, În întâmpinarea noii arte, deevidentã adeziune expresionistã (se cere „cuvântul

despre moarte în Transilvania secolelor XVI-XX.Ancuþa-Lãcrãmioara Chiº trateazã aspecte legate

de Diferenþa ºi discriminarea socio-politicã a femeii,iar eseul Irinei Petraº încearcã sã defineascãînþelesul noþiunii de casã ca locul vieþii, afirmândcã locurile sunt, neîndoielnic, (ºi, mai ales)sentimente.

Ultima parte – REFLEXII reuneºte lucrãri dindomenii variate, în acest numãr regãsindu-se cupreponderenþã recenziile la diverse cãrþi, dar nunumai. Recenzia Olimpiei Curta la cartea Revisteelectronice. Baze ºi perspective de Alice Keller,precum ºi recenzia la cartea Lolei Maria Petrescu -Biblioteca ºi provocãrile secolului XXI, de AnaMaria Cãpâlneanu, ne invitã sã REFLECTÃM odatã în plus asupra noilor tendinþe din domeniulinformatizãrii ºi modernizãrii bibliotecilor.

Recenzia lui Adrian Grãnescu la cartea luiGheorghe Vais, Arhitectura clinicilor universitaredin Cluj 1886-1903, aduce în atenþia cititoruluistilul arhitectural al clãdirilor clujene de la sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea.

Recenzia Sidoniei Nedeianu Grama la cartea luiIonuþ Costea, Mitbiografia politicã în istoria oralã,completeazã în mod spectaculos prezentareaautorului însuºi, realizatã în partea a treia aantologiei. Iatã cum, din nou, contribuþiilecomplementare creeazã un tablou unitar în acestvolum.

Raluca Soare realizeazã o radiografie apreocupãrilor profesionale ale bibliotecarilor, înspecial a celor universitari, prin recenzia cãrþiiOpera Bibliothecariorum 1990-2007, conceputã subforma unei bibliografii ºi coordonatã de Ana MariaCãpâlneanu, Gabriela Morãrescu, Poráczky Rozaliaºi Daniela Todor, în colaborare cu Doina Ciuruº.Publicaþia ilustreazã contribuþiile bibliotecarilor dinBiblioteca Centralã Universitarã „Lucian Blaga” dinCluj-Napoca la îmbogãþirea literaturii din sferaºtiinþei informãrii precum ºi din diferite domeniiºtiinþifice ºi culturale.

Teza de doctorat a Anei Maria Cãpâlneanu,Factorul informaþional în învãþãmânt ºi cercetare încontextul modernizãrii documentãrii ºtiinþifice,reprezintã, în accepþiunea lui István Király V. o„bibliografie ºi o cercetare folositã drept instrumental clarificãrii ºi al dezbaterii de sine”.

*Modul în care a fost conceputã Antologia,

editorii lãsând la final recenziile, tocmai pentru anu încheia definitiv ºi conjunctural cerculhermeneutic, ci pentru a invita la noi ºi valoroaselecturi, demonstreazã minuþioasa pregãtire avolumului, orientatã spre dobândirea de cãtrecititor a cât mai multor foloase intelectuale.

Este remarcabil faptul cã, în ciuda diversitãþiitematice a textelor, volumul formeazã un totunitar, structura sa rãmâne continuativã, organicã.Sunt urmãrite anumite teme, ce revin pe parcursulvolumului pentru a ne mai contura o perspectivã ºia ne conduce spre un nivel meditativ superior.

Note:1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Hermeneutic%C4%83,accesat în data de 1 iunie 2009, ora 16:052 Dicþionarul explicativ al limbii române: DEX, ediþia a 2-a întocmitã sub conducerea Ion Coteanu ºi LucreþiaMareº, 1996, pag. 3973 Conform http://www.rfids.ro/, accesatã în data de 9 iunie 2009, ora 11:30, RFID provine din limba englezã(Radio Frequency IDentification) ºi reprezintãmodalitatea tehnologicã de a identifica o persoanã sauun obiect folosind transmisia de unde radio.

66



66 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Ion Pop

Introduceri în spaþiul avangardei maghiare (III)

istorie literarã

77



77TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

cel mai îndrãzneþ ºi cea mai însângeratã acþiunecare, dincolo de orice timp, de prezent ºi trecut,de ieri ºi de azi, îl modeleazã pe eternul Omtitanic”). Din comentariul unor texte poeticesemnificative reiese încã o datã cã impulsurile„avangardiste” nu depãºesc nici aici sferaexpresionismului în datele deja remarcate. Unpãtrunzãtor comentariu despre dadaism al luiDéri Tibor, ce fusese publicat în mod semnificativºi în revista modernistã mai echilibratã Nyugat,nu are mari consecinþe în scrisul poetic propriu-zis. Cuvântul eclectism revine, aºadar – ºi nuputem uita cã ºi în revistele româneºti deavangardã el era prezent în aceastã epocã demixturi ale stilurilor modernitãþii. Nu altfel staulucrurile, în fond, nici cu Genius ºi Uj Genius(Noul Genius), reviste scoase la Arad (1923-25) deFranyó Zoltán care trecuse ºi pe la Ma, însãconservã aceeaºi direcþie eclecticã, ba chiarvorbeºte curând despre Falimentul ismelor,acuzate cã ar fi prea zgomotoase ºi lipsite decriterii axiologice. În schimb, râmâne viu acelaºispirit expresionist cu sedimente secessioniste...

Singura publicaþie autentic avangardistã dinTransilvania este, de fapt, Periszkop, tipãritã tot laArad, în 1925-1926 (doar patru numere) subconducerea lui Szántó György. Atentã ºi larevistele româneºti Contimporanul, 75 H.P.,Punct ºi Integral, revista arãdeanã are o orientareoarecum paralelã cu a acestora, fiindcã vizeazã totun soi de sintezã modernã, publicând texte ºi maiales reproduceri de artã plasticã constructivistã ºisuprarealistã. Articolul lui Szántó, Menirea artei,care sintetizeazã trãsãturile principaleloravangardisme, de la futurism, expresionism,dadaism, cubism, reunite cumva sub semnconstructivist, poate trimite convingãtor spre„integralismul” din mediul de avangardã românescal aceloraºi ani. Dacã adãugãm la fel de efemeraºi mai puþin semnnificativa Levelek (Scrisori),apãrutã la Sighetul Marmaþiei, scrisã de mânã ºilitografiatã, ca ºi Holnap ceva mai devreme, ºiultimele zvâcniri ale interesului pentru avangardãdin Korunk, de sub direcþia lui Dienes László (dinfebruarie 1926) pânã spre sfârºitul anilor ’20),lista publicaþiilor marcate mai mult sau mai puþinde spiritul avangardist se cam încheie. Glosele luiBalázs Imre József pe marginea lor oferã punctede reper importante pentru o bunã orientare înacest spaþiu privit în fireascã relaþie cu ceea ce sepetrece ori se petrecea la Budapesta.

Foarte bune pagini de analizã scrie criticuldespre principalii autori consideraþi reprezentativipentru avangarda literarã maghiarã din România.Întâi de toate, despre Reiter Robert, autorul avreo cincizeci de poezii scrise în ungureºte,înainte de a trece definitiv la limba sa maternã,germana, sub numele Franz Liebhard, a cãruiproducþie teoreticã ºi liricã este argumentat situatãîntr-un punct de sintrezã dintre futurism,activismul expresionist ºi disciplina articulãriidiscursului de facturã constructivistã, cu anumitedeschideri spre suprarealism. Concluziacomentariilor apleacã totuºi balanþa spre „zone degraniþã”: „e ºi avangardistã, dar ºi idilicã ºi /sauelegiacã, adyanã, dar ºi kassákianã, secession, darîmbinând ºi dadaism ºi constructivism”. Sedemonstreazã astfel, cu texte literare în sprijin,ceea ce se putea deduce ºi din programele lansateîn mediul avangardist maghiar comentate, adicãaceeaºi voinþã de sintezã modernã, acelaºieclectism ori aceeaºi sintezã tematico-stilisticã. Seva vedea pe parcursul urmãtor al cãrþii cã înReiter Robert avem de-a face cu uniculavangardist maghiar din Transilvania în sensuladevãrat al cuvântului, ºi aceasta în formulacompozitã deja menþionatã. Cãci un Bartalis

János, aºezat ºi el, deja de Söni Pál, „laîntretãierea drumurilor”, amplu ºi nuanþatcomentat de tânãrul critic, dezvãluie interferenþedefinitorii pentru multiplele faþete ale unei liricide certã valoare, înscrisã în miezul experienþelorsuccesive ale modernitãþii. Ca, de altminteri ºiopera lui Szentimrei Jenö, cu poemele sale„polifonice”, de un expresionism de nuanþãactivistã, dar ºi oarecum abstract, mai puþinaderent la vitalismul naturist al altor confraþi.Când abordeazã figuri de mai micã dimensiuneprecum Kahána Mózes, Becski Andor, Becski Irénºi alþii, intrepretul gãseºte mereu eºantionul detexte definitoriu care sã le ilustreze.

Dificultatea, ca ºi generalã, în faþa acestorabordãri este cã aproape niciunul dintre poeþiicomentaþi nu iese din tiparul expresionist, oricâtde lax ar fi conturat acesta, ceea ce riscã pericolulunei anumite uniformizãri a profilurilor schiþate.Pe de altã parte, dintr-un punct de vedere foartestrict ºi atent la definiþia spiritului avangardist subsemnul negaþiei, respectiv al inovaþiei radicale,absolute, din corpusul de texte interpretate, multenu ar intra în ramele unui program clar articulat.S-ar putea pune chiar întrebarea dacã poeticaexpresionistã, atât cât se aflã ea sub tensiunileturbulente ºi dezagregante ale spiritului modern,este efectiv situabilã în cel mai specific terenavangardist. Aceasta, dat fiind faptul cã discursulliterar expresionist nu atinge, pe direcþiile propriide manifestare, acele extreme ale deconstrucþieicare sã ilustreaze amintitul radicalism avangardist,detectabil mai curând în alte curente moderneprecum futurismul, care cerea distrugerea sintaxeiºi a eului în literaturã, ori dadaismul cu ale salecuvinte amestecate hazardat într-un sac, ºi chiarsuprarealismul, cu dicteul sãu automat, pentrucare sintaxa discursivã e lãsatã pradã libertãþiineîngrãdite a fluxului liber al imaginaþiei.„Secesionismul” amintit în mai multe rânduri caprelungire dinspre simbolism, trage violenþeleexpresioniste cãtre o albie mai liniºtitã a viziuniiºi, cu câteva excepþii ce ilustreazã grotescul înînscenarea unui soi de carnaval ºi de bâlci absurd-coºmaresc, privilegiazã în scrisul maghiarilor,transilvani ºi nu numai, latura pozitivã a unuivitalism hiperbolizat pânã la amplitudini cosmice.

Faptul cã avangardismul literaturii ardelene deexpresie maghiarã este foarte relativ reiese, însã,mai ales din capitolul dedicat prozei câtorvascriitori de prim-plan în acest peisaj. Titlulsemnificativ al acestei secvenþe este Discursurimoderniste în proza maghiarã din România înperioada interbelicã, iar reflecþiile desfãºurate subel ºi în continuarea volumului privesc lucrurile,cum se spune la o paginã, „în sens larg”. Fundalulde crizã, de ordinul situaþiei istorice de dupã1918, ca ºi mai bogatul „inventar de crize”specifice secolului XX european (criza provocatãde rãzboi, problematizãrile din „romanul despreartiºti”, „romanul situaþiei periferice”, minoritare)nu par a fi dus decât cu foarte puþine excepþii(poate cea a lui Szántó) la acele bulversãri detipare care sã poatã fi puse în directa consecinþã aspiritului avangardist. Suntem într-adevãr, aºa cumrecunoaºte implicit autorul cãrþii, în zona unuimodernism pentru care reflecþia meta-textualãare o pondere însemnatã. Reorganizând tipologicromanele maghiare ardelene ale epocii în categoriiprecum: romanul mitologizant, romanulautoreflexiv ºi romanul confesiv al situaþiilor-limitã, Balázs Imre József comenteazã succesivromane de Nagy Dániel (Circ), Tamási Áron(Prinþul Fecioarei Maria) – pentru formula„mitologizantã”; are în vedere, la „romanulartistic autoreflexiv”, opera lui Szántó György(Cãlãreþul albastru, Drumul lui Sebastian s-a

încheiat, Stradivarius, publicate în perioada 1926-1933), lãsând la o parte a treia categorie,apreciatã ca fiind lipsitã de trãsãturi aleavangardismului. Reiese, de pildã, din analiza laromanul lui Nagy, participarea la viziuneaexpresionistã, cu elemente alegorice caracteristice,univers carnavalesc-grotesc, dar ºi cu uneletrãsãturi numite „dadaiste”, datoritã unei relativedestructurãri a limbajului. În ce-l priveºte peTamási, acesta pare mai tradiþionalist, mitizareaviziunii asupra „izbãvirii secuimii” angajând unlimbaj ritualizat-poetizant, de asemenea alegoric ºinu lipsit de artificiozitate, cu accente retorice denuanþã „mesianicã”, ce l-ar situa mai degrabã înaria de reverberaþie secessionistã.

Cât despre proza redactorului ºef al revisteiPeriszkop, ni se spune, dupã comentarii foarteaplicate, privind nãzuinþa de sintezã a artelor, deecou constructivist, îndrãzneþ ilustratã în scrisullui Szántó, cã s-ar situa, totuºi, „undeva pegraniþele dintre convenþiile estetiste ºiavangardiste”. Exemple de „expresionismtipografic” ne sunt oferite prin succintelecomentarii la prozatori mai marginali precumKiss Ida ºi Szilágyi András. E de notat, în fine, cãîn Addenda cãrþii, sunt prezentate Contacte ºischimburi între avangarda culturilor maghiarã ºiromânã, evidenþiindu-se relaþiile dintre revista Maa lui Kassák ºi grupul de la Contimpooranul, ca ºiecourile avangardei româneºti într-o revistã caPeriszkop, alãturi de alte înregistrãri de traduceriºi comentarii ale scrisului modern românesc înpresa transilvanã de limbã maghiarã. Comparaþiaîntre cele douã miºcãri de avangardã duce laconcluzia justificatã, pregãtitã de întregul demersanalitic al cãrþii, cã „în avangarda maghiarã(incluzând ºi litertatura maghiarã din România),expresionismul are o pondere mult mai însemnatãdecât în literatura românã – fiind marcatãtotodatã ºi de un militantism politic maiaccentuat în aceastã periodã expresionistã”. Înschimb, aceste miºcãri se întâlnesc în tendinþacâtorva „integralistã” ilustratã, pe teren transilvanmaghiar de revista lui Szántó György de la Arad.

Remarcabila cercetare întreprinsã de BalázsImre József e citeºte, aºadar, cu un dublu profit.Ea contribuie la relectura unui spaþiu literar maipuþin frecventat de critica maghiarã, încercând oînnoire, fie ºi parþialã, a grilei de lecturã (princonceptul bahtinian al „carnavalescului”),efectuând penetrante analize ale unor operereprezentative, într-un spirit echilibrat, carefructificã ºi achiziþiile de interpretare oferite debibliografia domeniului. Este, pe de altã parte, ofoarte bunã introducere, pentru cititorul român,în universul experienþelor novatoare din literaturade expresie maghiarã de la noi. Apariþia cãrþiiimediat dupã antologia alcãtuitã de KocsisFrancisko lãrgeºte în chip fericit posibilitãþile decunoaºtere a unui univers literar care ne esteaproape, nu doar dintr-un punct de vedere strictgeografic.

88



88 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Moda antologiilor poetice pe cheltuialaautorului la editura patronatã seniorialde prozatorul Radu Albala a trecut prin

anii ’90, pe la începuturile noii aºezãri aliteraturii. Ca sã poþi apãrea cu ceea ce socoteaicã ai mai bun, necenzurat, nu mai trebuia sãplãteºti unicei edituri de odinioarã – Litera – carete scotea de sub teascuri “în regie proprie”. De-acum puþine edituri nu îþi solicitausponsorizãri, singurul impediment în calea libereiapariþii literare fiind cenzura... economicã.Cealaltã, ideologicã, a dispãrut odatã cu ideologia,iar subiectele care rãmâneau sensibile puteau fi cumai multã uºurinþã ignorate.

Cu toate cã penuria ceauºistã nãscusevolumele antologice de debut ca mod de adeconta mai mulþi debutaþi cu mai puþinecheltuieli ºi cu riscurile adevãrurilor neconvenabilereduse în funcþie de numãrul mult mai mic depagini alocat fiecãruia, optzeciºtii nu uitãsentimentul solidaritãþii pe care, voiai – nu voiai,asemenea volume compozite (cu 5, 8 sau chiar 18într-unul) þi-l induceau difuz. ªi iatã cã, ladouãzeci de ani ºi mai bine de la apariþiafaimoasei treceri în revistã Aer cu diamante(1982) ºi apoi a celei de-a doua, la fel de izbutitã,Cinci (toamna lui 1982), când deja unii dintreprotagoniºtii sãrbãtorilor lirice din volumeleamintite s-au grãbit “dincolo” – i-am numit peMariana Marin ºi pe Ion Stratan -, Cãlin Vlasie dãliber la tipar, în cadrul editurii prestigioase pe careo patroneazã, antologiei de maturitate a cincipoeþi congeneri. Traian T. Coºovei, NichitaDanilov, Ion Mureºan, Ioan Es. Pop ºi Liviu IoanStoiciu se întâlnesc în paginile consistenteirecapitulãri din Bãutorii de absint (Piteºti, Ed.Paralela 45, 2007, 416 p.), prefaþaþi de BogdanCreþu, operând selecþii drastice din scrisul lor,confecþiondu-ºi cãrþi de vizitã în mare majoritatesubstanþiale; un portret de grup, cam misogin – înCinci apãrea ºi o siluetã femininã, ºi la fel fãceauºi braºovenii, în 1991, când publicau antologialiricã de cinci autori intitulatã Pauza de respiraþie-,dar, spre deosebire de atmosfera tabloului care dãnumele cãrþii, mai patriarhaliºti, autorii vor fisocotit cã femeia lipitã de pahar nu este oimagine demnã de a fi promovatã public. [Dândaproape la întâmplare o cãutare pe net, constatuºor indispus cã pânã aici nu am fãcut decât sãreiau – “cu cuvintele mele”, vorba învãþãtoarei –idei prezente ºi în discursul critic al lui HoriaGârbea. ]

O simplã trecere în revistã a celor aºezaþi înjurul lichidului inflamabil – bunã metaforã pentrujetul de poezie care îþi arde gâtul, viscerele – aratãlimpede cã, nimerealã sau premeditare, cele treiprovincii dãtãtoare de România sunt reprezentatefãrã omisiuni. Din sud vin Coºovei jr. ºimaramureºeanul aclimatizat în capitalã, Ioan Es.Pop. Tot acesta din urmã, împreunã cu IonMureºan, sunt ardelenii. Cât despre NichitaDanilov ºi Liviu Ioan Stoiciu, lor le revine gloriareprezentãrii Moldovei, deºi ultimul se regãseºte,ºi el, de douã decenii încoace, în perimetrulBucureºtilor.

Recunosc dintru început: favoritul meu dinacele vremuri de secetã era liderul de început algeneraþiei în poezie, Traian T. Coºovei. Lipsacurentului ºi a cãldurii, sãpunurile proaste ºirezistenþa organelor de partid ºi de stat la

libertate fãceau ca dimensiunea ludicã a poezieiscrise de el sã-mi meargã la suflet mai cu seamãpentru cã era apanajul unei imaginaþii bogatãcromatic ºi fiindcã suna a persiflare la adresaurâtei realitãþi cotidiene. Poate cã acesta este ºimotivul pentru care dupã revoluþie, versul luiTraian T. Coºovei ºi-a pierdut din virulenþã, deºila o lecturã atentã realizezi cã talentul esteacelaºi, cã puterea spunerii nu a diminuat. Ceeace s-a îngustat, într-un anume fel, este doar cutiade rezonanþã a acestei poezii: realitatea însãºi.Foarte bunã pentru dictaturã, ea apare aceeaºi,deci alta, în condiþiile tranziþiei de dupã.

Pentru Nichita Danilov ai nevoie decorespondenþe ºi jaloane comune în imaginarulpropriei interioritãþi. Dacã eºti mai reluctant, aºacum mi se întâmplã mie sã fiu, la recuzita cu“îngeri” – de care nici Rilke nu se ferea - sau laregistrul grav proclamat ca atare (“Sunt tristeþeacea mai vastã,/ cel mai dureros extaz”), gãseºtimai greu drumul spre tipul de sensibilitatepoeticã ilustrat de autorul ieºean. Cu toateacestea, nu poþi trece indiferent peste faptul cãpoetul nu se hrãneºte din rãni deschise,tânguindu-se, urlând ori brutalizându-ºi cititorul,ci oferta lui cuprinde alte propuneri de stãri ºialte mijloace decât ale optzecismului costumat înhaine îndoliate.

Ion Mureºan – pe care N. Breban mi-lproclama în vara lui 1993, în grãdinile de laVersailles – drept cel mai mare poet activ în acest(acel) moment, îmi merge la inimã. Existã la elun mod al spunerii care frecventeazã angulaþii“oblice”, fãcând din þânþar armãsar ºi din ger unpretext pentru geamãtul existenþial care, pe mine,mã prinde. Recunosc, l-am ascultat prin cenaclul“Tribuna” prin 1981 – 1982, cu delicii ºi inimastrânsã, citindu-ºi abrupt, opintit, poemele, ºi amasistat într-un alt cenaclu clujean studenþesc lalansarea – a câta – a Cãrþii de iarnã. Poezia luiîncãrcatã de presimþiri ºi încremenitã, nu o datã,în viziuni care transcriu în nemiºcare obolborosealã îngheþatã mã provoacã în felurimultiple, dintre care nu pe toate le pot decoda.

Ioan Es. Pop a scris în studenþia mea un poempe care l-am jucat cu trupa de teatru a facultãþii,beneficiind de ajutorul regizoral al substanþialului

actor Anton Tauf. Netrucatã ºi beneficiind dedecantãrile unui tip de subminare interioarã aflatîn relaþie simetricã faþã de discursul liric al lui IonMureºan, poezia lui roade ºi doare, ceea ce nu ascãpat comentatorilor ºi degustãtorilor de poemeîncã de la primul volum. ªi Pop coboarã înstraturi dense ºi comprimate pe care, îndeobºte,nu multe provocãri ale vieþii de cititor riscã sã þile scoatã la suprafaþã...

N-am sã înþeleg însã niciodatã prin ce miracoli se atribuie un loc de frunte în literaturaoptzecistã lui Liviu Ioan Stoiciu. Prolific ºi plin desine, poetul a umplut, de-acum, multe volume cuversurile lui, aºa încât, în bunã conformitate culegea numerelor mari, nu e imposibil sã gãseºti unvers care sã te umple de speranþe. În ansambluînsã, poezia lui rãmâne o glosare interminabilã,obscurizatã, pe care unii colegi o flateazã,socotind-o profeticã, dar care devine astfel,probabil, numai în relaþie cu propriul ego. Înasemenea condiþii, faptul cã Stoiciu a ajuns dejala vârsta literarã a antologiilor reprezintã, în sine,o performanþã de aplaudat.

Ceea ce încerc aici este, cum s-ar puteaîntrevedea, mai degrabã o circumscriere araportãrii mele la aceºti autori congeneri, cu alecãror cãrþi – ºi persoane – m-am intersectat înultimii douãzeci de ani în mod recurent, înîncercarea de a mãrturisi onest un impact ºi ostare de spirit. La urma urmei, însã, cum se ºtie,pretenþia criticului de a tãlmãci inefabilul poezieiºi de a o interpreta cu mijloacele raþionalitãþiislujite de “meserie” este la fel de fondatã saunefondatã ca o cartografiere a distanþelor ºiapropierilor sale de poezia oferitã lecturii.

Mai important decât un verdict, în cazul unorcariere literare ajunse la vârsta contemplãriipropriilor piscuri ºi abisuri poetice, este sã sesesizeze ce anume adunã aceste reliefuri diverseîmpreunã. Or, înafarã de voinþa de a-i readuce înatenþie, de a oferi o mostrã esenþializatã dinproducþia lor poeticã, de a mãrturisi – ca într-unmanifest implicit – o anume solidaritateconfraternã ºi chiar de a recapitula geografiilepoetice ale patriei la nivelul optzecismului activcreator, nu pot desluºi îndãrãtul apariþiei acestuivolum decât voinþa editorului – el însuºi poet - dea-ºi reîntâlni simbolic, împreunã, prietenii. De cen-ar fi destul chiar ºi atât?!

imprimatur

Cinci bãutori de absint Ovidiu Pecican

Dej - Monumentul eroilor deportaþi foto: Stefan Socaciu

Strategiile de reflectare a lumii înconjurãtoarecunosc oare forme diferite de manifestare, lascriitori, în funcþie de vîrstele creaþiei? Nicolae

Manolescu avertiza, cu decenii în urmã, cã n-ar fiexclus ca articolele sale critice sãptãmînale sãevolueze, spre senectute, în pagini dememorialisticã. S-ar zice cã ne aflãm tocmai într-oasemenea ipostazã, cãci iminentul volum de amintirimanolesciene e precedat de unele fragmente,apãrute în presa culturalã. Printre ele, Prietenul meuIvasiuc, în rev. Lettre Internationale, ediþia românã,iarna 2008-2009.

Fireºte cã nu întîmplãrile concrete, evocate de N. Manolescu din întîlnirile sale directe cu roman-cierul dispãrut, sînt de naturã a stîrni suspiciuni.Abilitatea memorialistului construieºte un portretcredibil al personajului, punînd în paginã atît trãsã-turi de caracter excentrice, uºor persiflate, cît ºi cali-tãþi remarcate. Se pare cã Al. Ivasiuc era cam fan-faron, inventîndu-ºi genealogii nobiliare, dar era ºicam fantezist, preluînd fãrã ezitãri ºi exploatînd înfolos propriu întîmplãri ºi suferinþe trãite de alþii, pecare ºi le atribuia. În acelaºi timp, “Ivasiuc a fostunul dintre cei mai inteligenþi oameni pe care i-amcunoscut. Inteligenþa lui era de tip speculativ.Abstractã, ea construia cu dexteritate castele penisip. Ivasiuc nu gîndea aplicat. Îi întindeai un degetºi scotea pe loc o întreagã teorie, sistematizînd-o pepuncte, pentru care nu-i ajungeau degetele de ladouã mîini. Avea o mobilitate intelectualã pe caredoar computerul de azi, pe care el nu l-a apucat, arfi putut-o concura. Ideile îi erau totdeauna intere-sante ºi originale. Nu era însã recomandabil sã leexaminezi mai îndeaproape soliditatea. N-avea rãb-dare sã le aºtearnã pe hîrtie. Eseistica lui dã preapuþin seamã de ce-i trecea prin cap. Ivasiuc era untip oral. Pacienþa scrisului îi lipsea”.

Calitãþile ºi defectele sînt atent strunjite, ducîndla o imagine plauzibilã. Nu amãnunte þinînd de ges-turile publice ale personalitãþii evocate ar putea fiaºadar puse sub semnul îndoielii, ci unele exerciþiide interpretare a culiselor. Într-o asemenea direcþie,Nicolae Manolescu abordeazã subiectul spinos alcolaborãrilor lui Al. Ivasiuc cu Securitatea. Aici dejane miºcãm pe un teren incert, cãci numeroasedosare de informatori, ale scriitorilor români, staudeparte de lumina zilei. Sîntem nevoiþi sã ne orien-tãm deocamdatã, în aprecierile noastre, dupã spo-radicele indicii biografice ºi profesionale de lasuprafaþã, precum ºi dupã dovezile ajunse întîmplã-tor în pagina tipãritã.

Se ºtie, de pildã, cã la scurtã vreme de la elibe-rarea sa din detenþia politicã, Alexandru Ivasiuc afost angajat la Ambasada S.U.A. din Bucureºti; afost numit director adjunct al editurii CarteaRomâneascã; a devenit apoi director al Casei deFilme 1 ºi secretar cu relaþiile externe al UniuniiScriitorilor, cãlãtorind frecvent peste hotare. Fireºtecã toate acestea nu au valoarea unor dovezi directede conclucrare cu serviciile secrete, dar sînt înmãsurã sã ne punã pe gînduri. Nu mulþi deþinuþipolitici au avut ulterior ascensiuni publice atît despectaculoase. Se poate prezuma cã, în timpulregimului comunist, succesele de carierã erau strînsîmpletite cu complicitãþile voalate.

Un alt scriitor ºi fost prieten al lui AlexandruIvasiuc, memorialistul Paul Goma, confirmã aceastãipotezã într-un pasaj edificator: “Eram redactor laRomânia literarã. Într-o zi Leonid Dimov, intrînd înbiroul nostru ºi dînd cu ochii de mine, s-a arãtatmirat: «Nu eºti la reabilitare?», m-a întrebat. Am

picat din lunã. Nici nu ºtiam cã se fac reabilitãri –oricum, eram membru de partid, fãrã reabilitarejuridicã. Dimov mi-a spus cã ºtia de cîteva zile de laCaraion, coleg de birou, ºi cã dintre scriitoriipuºcãriaºi politici fuseserã convocaþi: Ion Caraion,ªt. Aug. Doinaº, Al. Paleologu, Adrian Marino,Aurel Covaci, C. Noica ºi Al. Ivasiuc. Dimov ºtia ºicine nu fusese chemat (la reabilitare): Negoiþescu,Dinu Pillat, Ovidiu Cotruº, I.D. Sîrbu, N. Steinhardt, Ion Omescu – noi doi...” (vezi Jurnalde noapte lungã, Buc., Ed. Nemira, 1997, p. 224).

Ar fi interesant sã mai zãbovim o clipã pe listascriitorilor deþinuþi politici, “reabilitaþi” de partidulcomunist. Despre Ion Caraion ºi colaborarea sa cuSecuritatea s-a publicat, dupã agitate dezbateri pro ºicontra în presa literarã, un volum devastator: Cazul“Artur” ºi exilul românesc. Ion Caraion în docu-mente din Arhiva CNSAS (ediþie de Delia RoxanaCornea ºi Dumitru Dobre, Buc., Ed. Pro Historia,2006). Despre complicitatea lui ªt. Aug. Doinaº cudetestata instituþie au apãrut, de asemeni, docu-mente substanþiale, precedate de aluziile maliþioaseale lui I.D. Sîrbu ºi succedate de eforturi consistentede cosmetizare a realitãþii, din partea unor nume dereferinþã. Al. Paleologu ºi-a asumat deschis complici-tãþile cu Securitatea, printre puþinii literaþi autocriticide dupã 1989, în conversaþiile sale cu StelianTãnase, tipãrite în volumul Sfidarea memoriei.Adrian Marino s-a stins din viaþã, dar se aºteaptãpublicarea postumã a memoriilor sale care, din cîtese bãnuieºte, conþin dezvãluiri incendiare. Lui AurelCovaci i s-au reproºat deja, de cãtre Paul Goma,activitãþile... subterane, iar Gh. Grigurcu a pus peseama aceluiaºi condeier exmatricularea sa, dinmotive politice, de la ºcoala de scriitori “MihaiEminescu”, în anii ’50. Delaþiunile lui C. Noicavizînd exilul cultural românesc, în discuþiile cusecuristul venit sã-i consemneze impresiile în urmaexpediþiilor de propagandã prin Occident, s-au publi-cat deja parþial (vezi Adevãrul literar ºi artistic, 29iulie 2006, p. 4-5). Mai rãmînea cazul Ivasiuc.

Nicolae Manolescu, în recentele sale paginimemorialistice, pare a se îndoi de afilierile umbroaseale fostului sãu prieten (“De curînd, IoanaDiaconescu a publicat în Rommânia lliterarã pagini dindosarul de urmãrire al lui Ivasiuc. Nu pare sã fidescoperit ºi un altul, ori un angajament, cum sespune. Din dosarul de urmãrire rezultã cît se poatede neechivoc cã Securitatea n-avea deloc încredere înIvasiuc. Îl supraveghea strict, îi asculta telefoanele, îiverifica relaþiile cu prietenii ºi cu femeile. Eraconsiderat nu doar un «element ostil», ci ºi un factor de influenþã”). În orice caz, Manolescutrateazã zvonurile de colaboraþionism cu ironie condescendentã (“E la modã astãzi suspiciunea cãIvasiuc ar fi fost informatorul Securitãþii”).Memorialistul încearcã sã risipeascã bãnuiala, intrîndîn dialog cu adepþii vigilenþei: “Paul Goma a pretinscã a vãzut, la una din anchetele de Securitate, undenunþ olograf al lui Ivasiuc. L-am întrebat dacã îicunoºtea scrisul. Dacã nu greºesc, mi-a rãspuns cãnu i-l cunoºtea. Ivasiuc avea un scris foarte uºor dereþinut. Manuscrisele articolelor lui din România literarã de la începutul anilor ’70 au trecut, toate,prin mîna mea”.

Ce simplã e viaþa: mutãm discuþia, de pe terenuldelicat al complicitãþilor dubioase, pe planul anodinal caligrafiei ieºite din comun ºi am rezolvat totul!Paul Goma l-a acuzat, de fapt, pe Al. Ivasiuc nudoar de redactarea unui denunþ olograf, ci ºi de altegesturi echivoce, perpatrate cu ajutorul oficialitãþilor

comuniste. În primul rînd de faptul cã, din posturasa de funcþionar editorial, i-a blocat publicarearomanului Uºa, prin descifrãri “politice” ostile aleunor pasaje care, în manuscrisul cu pricina, nici n-arfi existat. Goma a relatat apoi cum, în perioada cîndse afla în anchetã la Securitate, din cauza protesteloranticomuniste din 1977, a gãsit printre actele dindosarul de acuzaþie ample pasaje ale romanului sãuGherla, transmis anterior la Europa liberã, dar tran-scris cu diligenþã ºi înmînat tentacularei instituþii,spre informare, de cãtre soþii Al. Ivasiuc-Tita Chiper.Goma i-a mai reproºat de asemeni slujbaºului cultural cã a redactat ºi a predat poliþiei politicecomuniste o insultãtoare caracterizare biograficã ºiprofesionalã a celui anchetat pentru militantismulsocial-politic.

Pînã aici am crede cã ne aflãm pe terenul unorafirmaþii care se bat cap în cap, anulîndu-se reciproc.Cineva susþine cã a vãzut cu ochii lui denunþuri laSecuritate, întocmite de Al. Ivasiuc, altcineva îi con-testã aprecierile, în numele... caligrafiei inconfunda-bile a suspectului. Iatã, însã, cã dupã cãderea comu-nismului, în contextul anului 1995, Paul Goma ºi-aanunþat candidatura la Preºedinþia României. RevistaAdevãrul literar ºi artistic, pe-atunci sub conducerealui Cristian Tudor Popescu, a socotit de cuviinþã sãdeclanºeze o injurioasã canonadã împotriva fostuluidisident, sprijinindu-se pe materiale oculte dinarhivele Securitãþii (vezi nr. 278/23 iulie 1995, p. 6-7, precum ºi numere succesive ale publicaþiei).Gãsim aici, negru pe alb, extrase din caracterizareadefãimãtoare întocmitã de Al. Ivasiuc: “Paul Gomaare o inteligenþã sãracã, o uºoarã ambiþie ºiprezumþie. Pentru a-i completa portretul, este sufi-cient sã relatez un fapt: mi-a spus cã, dacã nuajunge scriitor mare, se sinucide, cerîndu-mi sã-i dauidei. Aceastã diviziune a muncii este evident ridi-colã, dar spune ceva despre ambiþiile ºi complexelelui, despre frica lui de nerealizare. De notat, deºiavea un apartament, ºi-a lãsat mama sã moarã înazil. A ajuns o unealtã docilã a Europei libere, a luiÞepeneag ºi a Monicãi Lovinescu ºi Virgil Ierunca.Paul Goma are o laturã tristã, el e un rezultat alrãmãºiþelor rãzboiului rece, o personalitate supra-ambiþioasã, uºor de manevrat, subtil, încãpãþînat,conflictual, care simte cã trãieºte numai cînd este înopoziþie cu cineva, un mediu fãrã idei, fãrã ideolo-gie, greu de suportat ºi ca prieten, invidios pînã lapatologie... Paul Goma nu iubeºte pe nimeni. El arenevoie sã iasã în faþã” (A.S.R.I., Fond “Y”, dosar nr.65596, vol. 2, f. 196).

Probabil cã sînt inutile analizele de profunzime,legate de credibilitatea sau impostura caracterizãriiînjghebate, în beneficiul Securitãþii, de AlexandruIvasiuc ºi reîncãlzite spre utilizare publicã, dupãaproape douãzeci de ani. Însã meritã sã neînchipuim, pentru o fracþiune de secundã, stupe-facþia ºi dezgustul disidentului care, între douãºedinþe de bãtãi ºi insulte din partea anchetatorilor,a avut prilejul sã citeascã ºi mizeriile fostului sãucoleg de detenþie politicã, ale omului cu care îºiîmpãrþise gamela ºi raþia de pîine.

Este dreptul lui Nicolae Manolescu sã desenezefloricele pe marginea unor amintiri proprii, legate depersonalitatea complexã a lui Alexandru Ivasiuc.Dar atunci cînd speculaþiile sale sînt contrazise depuþinele documente de culise ce-au rãzbãtut la lumi-na zilei, eforturile actualului preºedinte al UniuniiScriitorilor de-a recondiþiona imaginea reprobabilã aunui fost complice al Securitãþii ne lasã un gustamar.

(continuare în numãrul urmãtor)

99



99TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

sare-n ochi

Amintiri cu cîntecLaszlo Alexandru

1100



1100 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

despre trup voi vorbi ca ºi cum aº tãcea. când egol pe dinãuntru nu mai are niciun farmec. nicichiar eu nu-l mai iubesc. ce sã faci cu un ghivecigol? îl arunci undeva pânã îi gãseºti o plantã.râsul nu vine din trup din fericire: e stimulat defactori externi care nu te întreabã. trebuie doar sãîþi deschizi ochiul ºi-atunci vei putea râde chiar ºide trupul ca un ghiveci gol.

*

trupul meu de fiecare zi mã înghite puþin câtepuþin: îmi cere tot felul de lucruri care nu core-spund nevoilor mele permanente. ar vrea sã îmifardez ochii în negru intens ºi sã dansez agonicpânã nu mai rãspund la numele pe care îl strigãprietenii. ar vrea sã plescãi apa din bãlþi dupãploaie sã mã tãvãlesc în amintiri bolnave decopilãrie. mã vrea dezbrãcatã în faþa oglinziimãsurându-l de sus pânã jos cu privirea unei pre-cupeþe.

*

îmi privesc palmele ºi dosul palmelor din ce în cemai des. nu ºtiu exact ce vreau sã vãd printreartere dar îmi închipui semne ce apar cândsângerânde când înflorite într-un copac ce seînalþã spre cer. e clar cã sentimentul sfârºituluimi-e foarte prezent în clipele acelea pricinuite desingurãtate. umblu pe strãzi bezmeticã ºi privesccerºetorii. uneori le surprind privirea. alþii cred cãmi-e milã ºi vin spre mine. eu fug lovind pavajulproaspãt. bãrbaþii mã fixeazã vãzându-mã neaju-toratã ºi reduc pasul aproape de zidul unde eu m-am oprit sã respir ºi sã ascult zgomotul vieþii. îiprivesc inutil. ei iuþesc pasul inutil. le urmãresccãlcâiul inutil pânã când se pierde în asfalt.privesc vitrinele ºi mã îndrept spre bulevard undespectacolul abia a început. pe stradã vânzãtoarelestau în uºa magazinului cu þigara în gurã. privesctrecãtorii ºi le analizeazã hainele mersul privirea.îþi vând orice dacã ºtii sã negociezi se pricep maiales la mãsura timpului: „ce greu trece...” îºi zicuna alteia ºi devin brusc amabile când le calcipragul.

*

femeile se îndrãgostesc mereu de o rochie de unciorap de o eºarfã pe care de multe ori ºi-o flu-turã în jurul gâtului cu nonºalanþã ca pe o eºarpãsau ca pe un „eºarpele” Isadorei. femeile se îndrã-gostesc pânã ºi de un nasture de la palton de unbuton de un nod de cravatã de un surâs care lezboarã peste umãr. oh femeile astea iubite

pãrãsite veºnice. cum ºtiu ele sã aducã umbrelacând plouã ºi sã înghitã cuvintele când le e preasete. pozele astea cu femei pe tocuri în oglinzilevitrinelor sau ale cabinelor de probã sunt ca niºtevideoclipuri fãrã capãt: niciodatã nu ºtii de undeîncep ºi când se terminã.

*

iubesc bãrbaþii pe stradã ºi îi ating cu privireauºor senzual. ei îºi îndreaptã capul în direcþiamea. la rãstimpuri iubesc ºi femeile ºi le ghicescsânii ºi abdomenul fierbinte cu secreþii spermaticecare le face sã pãºeascã altfel sã miroase altfel sãîntoarcã minþile altfel. iubesc paºii pe stradã tron-cãniþi în trotuar fãrã nicio graþie ca un instrumentdezacordat. iubesc tot ce miºcã în libertate ºi eviu în agonie. sau nu iubesc!

*

azi merg pe stradã zâmbind trecãtorilor. încerc sã-i fac a pricepe cã eu nu mai sunt eu cã femeiace le zâmbeºte este ea cea strãvezie are în mintetoate cântecele de dragoste fredonate prin subur-biile Parisului ºi serile de pe lac scãldate în vincând în urechi i se rosteau trei sunete fãrã înþelessingurele adevãrate din tot ce s-a rostit pânã atun-ci. încep sã-mi reneg herghelia de cai albi (pe care-i credeam adevãraþi) sã sparg pahare princârciumi pentru a da de tine: trebuie sã te gãsesc

pentru liniºtea femeii mele. beþia voastrã pe careo intuiesc va schimba destinul cuiva. poate celales va fi chiar chelnerul tânãr ce observã tãcut ºipe furiº paradoxul situaþiei: o femeie gelatinoasãce se scurge prin labirintul creierului umandevenit la fel de strãveziu.

*

poezia ce þi-o strecor în urechi sau în privire nu epoezie. sunt eu (cenuºa mea) singura dovadã amateriei ce-am fost ºi care se va risipi la cea maimicã atingere precum respiraþia universalã. de câteori nu ai visat sã þii în mâini un glob prin care sãvezi totul sã simþi cã stãpâneºti lumea? priveºte înmiezul lucrurilor ºi vei vedea cã nimic nu esteinutil cã totul trebuie mãsurat ºi topit ca aurul.închizi ochii ºi vezi ce ai fi vrut mereu sã þi seîntâmple departe pe aceeaºi banalã insulã pustieunde ai fi luat – ce? îmi trec prin minte poeþi ºipoete. tineri candizi. îndrãgostiþi. înºelaþi. triºti.furioºi. beþi ºi confuzi. caii albi pe care îi visezcând dorm singurã ºi tu (cel sau cea) care acummã þine ca într-o mângâiere tacitã cu vârfuldegetelor. numele celor pe care i-am cunoscut ºi i-am iubit. cititorule nici nu ºtii cât de pentru tineeste acest poem.

poezia

PPaassuull ttaannggoouulluuii ddee pplluummbbSenzualitatea poeziei Liei Faur este fãþiºã, – fãrã, însã, ostentaþie. La mai nici una dintre multele noas-tre poetese care erotizeazã, astãzi, de la isteroid la stercorar, erotismul ºi fervorile carnale nu seexprimã cu atâta demnitate. Aceasta se conjugã cu francheþea ºi cu firescul confesiunii, care, fie ºifrizând o impudoare a dorinþelor dezlãnþuite, nu trec dincolo de un anume prag, de o, sã zicem,„climã temperatã”, – fie ºi dacã, undeva, poeta se considerã pe sine o „prostituée-intérieurement”! Înfond, obsesia corporalitãþii vulnerabile, nevralgice, dolente, prevaleazã,-n genere, asupra joaselor pulsiu-ni obscure, – narcisismul însuºi feminin, deliciul contemplãrii unui corp „qui tant es[t] tendre,/ Poly,souef, si précieux” (cu versurile lui Villon) convertindu-se, pe nesimþite, într-o alarmã, o neliniºte acãrnii... A cãrnii „vii”, „tinere încã”, „sângerânde”. (ªerban Foarþã)

Dej - Detaliu arhitectonic (Palatul de Justiþie) foto: Stefan Socaciu

Lia FFaur

1111



1111TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

*

astãzi e o zi mare: o voi tunde chealã pe femeiace stãtea la mine în prag. aºa tunsã o voi trimitespre adãpost înainte de bombardamente: nu tre-buie sã moarã ea este însãºi viaþa. refugiaþiivizioneazã scene din timp de pace pe un ecranimens cu fecioare despletite ºi mute ce îi vor con-duce spre tãrâmuri albastre. într-un colþ cinevaplânge ºi face sex într-un ritm infernal: se audscâncete de durere e întuneric ºi miroase a muce-gai fire de pãr se preling pe podea ºi lacrimi.privesc pe furiº în colþ ºi constat starea de poeziefãrã sã o pot reda în expresii poetice. se întâmplãmulte acolo în colþ... tipul meu e contrariat cãvorbele de dragoste ce ar trebui spuse ca preludiuunor momente fierbinþi lipsesc cu desãvârºire.poemele sunt tot mai rare pentru cã în fiecare zicade ucis câte un cuvânt incomod pentru stareade fapt. strâng de gât fasciculul de luminã cepãtrunde prin gaura cheii.

*

poemele unor prieteni pot însemna uneori celemai sincere declaraþii de dragoste aruncate lumii:veritabile exerciþii de strip-tease. dezbrãcat înpoezie ca într-o ploaie de cuvinte la care suntmartori cei care nu se tem de foc ºi bici cei careîºi decupeazã bucãþi de piele pentru a cârpi pieleavânãtã de la o palmã un pumn sau un viol.poemele unor prieteni panseazã rãni ºi strigã ade-vãruri ca Sfântul Ioan fãrã sã le înþeleagã nimeni.nasc emoþii ºi îmbrãþiºãri la ceas de searã în patul

unei virgine. nasc ºi copii uneori tristeþi ºi lacrimidar rãmân poeme pe care toþi ni le dorim.

*

aici nu se mai întâmplã nimic din ce ºtiai tu:apele curg ºi noroaiele împiedicã dansulîmperecherii de primãvarã pãsãrile îmbãtrânescfãrã urmaºi exuberanþa saltului în aer a muritdemult ºi noi oamenii naºtem doar fetuºi. amicultãu Grig a cãlãtorit în timp ºi ºi-a adus de acolo onevastã o strigã Extraterestra ºi naºte prunci câtetrei pe minut au curtea plinã ºi duc lipsã denume aºa încât oricine trece îi boteazã dupãbunul plac. dimineaþa în ceaþã o femeie goalã seiveºte în fiecare zi pe pragul meu ºi tremurã deteamã ºi frig o simt prin uºa închisã dar nu-ideschid tremurãm amândouã de ani de zile spersã nu moarã m-am obiºnuit cu ea ca ºi cu tine...ieri am strãpuns lemnul ºi i-am atins palma: semã-na cu a mea hi! m-am speriat ºi m-am retras ime-diat. azi a lipsit ºi de aceea îþi scriu presupusulmeu iubit. iernile sunt din ce în ce mai lunginopþile din ce în ce mai întunecoase. dormiacum.

*

nu am de dat nimic nimãnui. tot ce mi-a rãmaseste amintirea unei trompete într-un local cu fumde þigarã. moda retro revine ºi ochelarii mari curame albe se poartã în draci. tipul meu mãpriveºte languros ºi respirã în ritm de tangoargentinian. afarã plouã ºi toamnele nu se maiterminã e ca pe vremea lui Bacovia: dansatorul de

plumb despre care se mai ºopteºte pe la colþuri.figura lui tuberculoidã sperie întârziaþii în noaptece se încumetã sã-i recite iubitei versuri cu iz mor-tuar. nu am nimic de dat nimãnui ºi mã înfruptca hiena din stârvuri. mireasma lor mã þine vie înpasul atât de încurcat al tangoului de plumb. mi-am creat o stare de dor: ºtiu cum e sã reînviiinorogi sã-i acoperi cu pãrul ºi pielea ta cum poþizgândãri pãmântul cu copita pânã pãtrunzi îninima mortului sã adormi în umbra unei cruci.starea de dor curge spermatic peste chipul tãu ºianimale ciudate îþi descântã auzul într-o roire deglasuri. buzele tac simþurile renasc în pãsãriPhoenixºi vindecã.

*

mã obsedeazã carnea trupului meu ºi nu doaratât. mã oboseºte ºi îmi încurcã lucrurile.desprind în fiecare zi câte o fâºie de piele. mãusturã. observ carnea vie tânãrã încã ºisângerândã: e pur ºi simplu carne ce-a fost atinsãde tine. e pur ºi simplu carne. voi fi o fiinþã ce vaumbla scalpatã interesantã de neatins. cu adevãratcarne. pune mâna nu te sfii sunt eu. carnea aînghiþit tot ce ar mai fi fost de iubit. atinge-mã cuvârful degetelor tale desfoliate ºi ºopteºte-midirect în mecanismele urechii cã nu-i adevãrat cãmonstrul acela pe care-l vedem amândoi esteînchipuire cã am murit cã dorm cã nasc: mã nascpe mine nouã fãrã trup.

Într-un mesaj de confirmare a primirii„emoticonului” din urmã, bunul meu prietenManasia îi transcrie numele lui Neli sub forma

(mai sofisticatã, dar, pare-se, ºi mai uzualã) Nelly.S-ar putea sã aibã, el, dreptate...

Eu unul, însã, jur pe sângele cernelii cã nu l-am scris nici Nelli, nici Nely ºi nici Nelly!

Nu i-am transcris numele nicicând, pentru cãnu i-am scris nicio misivã... La început, în zilelede dupã întâmplãtoarea scurtã întâlnire, a noastrã,pe o bancã verde, într-un parc, în pragul uneiruperi potrivnice de nori, – pentru cã nu ºtiamunde sã-i scriu, nici pe ce nume (ºi prenume).Apoi, dupã trei ani de zile, când ne-am trezit, peniºte trepte, faþã-n faþã, nu mai era nevoie sã nescriem, pentru cã eram, unul de altul, de obicei,la o distanþã de o ºoaptã.

Eu mai eram alumn intermitent (în al IV-lea,penultim, an); ea (în anticamera obligatorie acelor ce „dãdeau” la teatru) lucra la Casa deCulturã de sub redacþia „Orizont”. Între parter ºicatul superior era (mai e) o scarã dublã (din,pasãmite, travertin). Ne-am întâlnit pe treptele pecare eu le urcam, iar ea le cobora. – Cum ar fispus Tudor Arghezi: ea „venea din vii”; eu„veneam din morþi”... „Din morþi”, deoareceefectul despãrþirii de Stela (Stella, apud Manasia!)va fi fost unul mortifiant.

Cobora scara à la Max Jacob: sãrind o coardã

(evident, imaginarã) ºi nemaiatingând-o cupiciorul! O cobora, adicã, mozartian. (Cãci, dacãexistã o persoanã care sã fi pus, cu consecvenþã,în operã, avant la lettre, ludicul comandament allui Jacob, anume: „Sautez à la corde endescendant l’escalier, vos pieds ne le toucherontpas!”, numele acesteia e Mozart.)

Dupã câteva clipe de stupoare, i-am sãrutatfurtiv obrazul pal, întrebând-o simplu: „A statploaia?”.

Mi-am luat, în fugã, onorariul pentru ocronicã ºi un articol: vreo, parcã, 300 de lei, –ceea ce,-n 1964, echivala cu costul a vreo 40 deºniþele vieneze, plus bacºiºul, la restaurantulLloyd din centrul Timiºoarei...

O spun, aici, cu zel contabil, iar nu cantabilo-nostalgic... ºi mã ºi ruºinez spunând-o, în preajmaunei „elfe”, a unei fille de l’air, exsangui,vaporoase, diafane.

Dacã, însã, dupã vechile bestiarii, cameleonulse hrãnea cu aer, Neli nu era chiar aerofagã. Încâtam poposit la Cina (localu-n care„revelionizasem” cu Stela,-n urmã cu vreo patruluni). Nu ºtiu dacã ce i-am spus eu, atunci, vor fifost, vorba lui Ion Barbu, „lucruri pierdute pentruoameni”...

Oricum, ieºind din restaurant ºi aºezându-ne,la o þigarã, pe bordura, adâncitã ca o pernã, atrotuarului ticsit de lume, euforici ºi cam cabotini,

– ne-am pierdut într-adevãr, apoi, de oameni, unºir de nopþi ºi zile, într-un amour-passion fãrãistov.

Traumatizat de experienþa mea cu Stela,þineam morþiº sã ne cãsãtorim. M-am dus chiarsã-i cer mâna la ai ei, într-un mizer imemorialimobil, cu scarã ºubredã de lemn, pereþii coºcovi,trei-patru scaune Bonanza de dinainte de rãzboi,scârþâitoare ºi incerte, ca ºi un tatã-socru putativcu muºchi ºi ceafã de halterofil, plus un virtualcumnat teen-ager, de o carurã asemãnãtoare. Seuitau la mine ca la un filfizon, în timp ce Nelidevenea evanescentã ºi, vai, tot mai strãinã, maideparte de junele Werther ce eram. Actriþã in spe,în capitalã, mãritiºul ar fi încurcat-o. Cred cã aveadreptate. Eu, însã, mai speram...

Vanitatea-mi masculinã grav rãnitã, s-avindecat subit prin altã vanitate, atunci când,întorcându-ne la mine, la braþ ºi tandri, în pofidaamarului recent eºec, ni s-au întretãiat, pe Corso,paºii, uºor-dansanþi, cu, abãtuþi, ai Stelei, – cãreia,dupã un scurt rictus triumfal, i-am surâs miºcatpânã la lacrimi. Pesemne, îmi plângeam de milã!Altminteri, le iubeam pe amândouã.

Nu mai ºtiu azi (în cazul cã le voi fi ºtiutcândva) circumstanþele în care strania elfã s-avolatilizat, pe negândite, în aerul din careprovenea...

(S-ar putea ca unora sã li se parã atât deneverosimilã bãlaia Neli, încât sã-ºi închipuie cã-io odraslã a fantaziei mele ºi-a cernelii.

Numai cã ºi cerneala-i volatilã!)

ªerban Foarþã

emoticon

N E L I (II)

1122



1122 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Dificultãþile de comunicare ale unorpoliticieni autohtoni au devenit un loccomun. Faptul care ar trebui sã indigneze,

provoacã un fel de amuzament culpabil, fiindcã,de ce sã nu recunoaºtem, mulþi alegãtori ai unorastfel de reprezentanþi vorbesc româneºte la fel,ori chiar mai prost decât aleºii lor. Ignoranþa celorcare nu s-au convertit încã la cultura urbanã serecunoaºte admirativ, ori poate cu invidie înoglindã. O oglindã care vorbeºte la rândul ei, înlimba celor care o privesc, lãudându-i pe cei aleºiîn vorbe fãcute doar pentru a pluti la suprafaþamomentului ºi a nu se lipi de niciun miez: vorbeelectorale.

Dar faþã de alegãtori, oamenii noºtri politicideclarã cã doresc sã se drapeze în fapte. Cum decele mai multe ori, dupã mandatele ori existenþelelor nu rãmân decât niºte biete cuvinte turtite întolba promisiunilor, lucrul ne opreºte sã dãmuitãrii producþiile lor orale. Eºecurile lor lingvisticenu trebuie inocentate, ori demonizate. Ele aparþinîntâi de toate politicienilor, ca persoane, atributeelocvente ale unui decor politic obsedant deuniform, în cele din urmã, al unuia de crizãculturalã, ºi nu economicã, cum se zice. Aroganþacu care mulþi dintre aleºii noºtrii cred cã trebuiesã explice, sã-ºi nareze isprãvile, sã replice, sãperoreze, într-un cuvânt, sã vorbeascã, contraziceemfatic anonimatul din care provin, ºi prinurmare, ori de câte ori ei cuvântã avem senzaþiaca asistãm la înscenarea unui flagrant. Cel alfrivolitãþii politice actuale, cu darea în vileag aunor personalitãþi inventate. Tãcerea anonimatuluidin care unii, unele au ajuns în sfera publicã le-arprinde mult mai bine. Tãcând, fãrã a deveni însãfilosofi, ei, ele ar avea posibilitatea fie niºteadevãraþi meseriaºi ai filialelor de cartier dinpartidul din care provin, citind ºi subliniind ideileprincipale pentru eventualul test de culturã civicãde la toamnã.

Întâmpinatã de obicei cu aplauze, practicaincorectitudinii lingvistice denunþã surse maiprofunde, antecedente mai îndepãrtate, nefiinddoar un banal accident de incongruenþã culturalãdin epoca de aur a mobilitãþii noastre sociale.Maltratarea limbii, dispreþul pentru comunicare,

umilirea ori antagonizarea audienþei au fãcut ºifac la noi legea comunicãrii politice. Românaîntâmplãtoare de azi evocã româna conjuncturalãa politrucilor de ieri, limba rãsãditã cu ajutorulprotezelor universitare instituite ºi instruite lacomanda ideologicã atunci, financiarã, acum.

În þara în care în 1990 s-a scandat „moarteintelectualilor”, transplantul limbii de masã încorpul mutilat al limbii literare a reuºit sã impunãaproape peste tot un suflu regional neaoº,imaginaþia stereotipizatã a lecturilor precare,parfumul ieftin al ºaormei de cunoºtinþe luate„dupã” Google, transpiraþia liricã a manelei,pãsãreasca politico-tehnocratã a hermeneuþilor deveghe, tropotita ideologicã a entuziaºtilor deprofesie. Româna de deal ori de vale, de cort oride birt, româna de „servici”, limba abuzatã înultima jumãtate de veac de anonimii puterii adevenit standardul lingvistic destructura(n)t alreprezentãrii noastre publice.

Adevãrul e cã s-a putut, ºi cã se mai poate.Într-un eseu „Politics and English Language”,

apãrut în 1946, George Orwell deplângea declinulenglezei, ºi scria cã acesta avea în ultimã instanþãcauze „politice ºi economice”, efectul fataldevenind la rândul sãu o cauzã. Speculând în1984 contextualitatea dintre „noua” limbã ºitiranie, Orwell arãta cã decadenþa limbii poatesurveni fiindcã „avem gânduri prosteºti”, dar ºidatoritã felului anodin, ºleampãt, necreativ de afolosi ºi mai ales de a cultiva limba.1

Exemplificând, Orwell diagnostica douã defectecare duseserã la degradarea englezei, care pot dealtfel de-natura oricare altã limbã: învechirearetoricii ori imaginaþiei lingvistice, ºi lipsa deprecizie, sau echivocul voluntar ºi/sau involuntaral comunicãrii. O consecinþã aparte a procesuluide degradare al limbii devine vizibil, mai credeaOrwell, în excesul de fraze produs în detrimentulcuvintelor, ceea ce semnaleazã gradul ridicat deprefabricare al langajului mortificar prin termenitehnici, politici, economici, sociologici., etc. Dinnefericire, George Orwell nu a scris nimic desprevreo limbã care ar putea intra în amurg, devenindde la zi la zi negramaticalã, a-sintacticã, sãrãcitãlexical la o mânã de cuvinte (oligo-semie).

Dacã reprezentarea politicã e opacã la culturã,ori chiar ostilã ei, civilizaþia româneascã ca sursãde civilitate este sever periclitatã. Acumulareacrescândã a infracþiunilor împotriva limbii ºiculturii autohtone, pauperizarea dialogului public,trivialitatea, agresivitatea exprimãrii corupe în celedin urmã dreptul la expresie publicã. Tornadatele-politicã autohtonã a creat dependenþa uneilargi categorii de români de o limbã de gang,autentic „brand” de þarã, mahalaua, care dinpitorescul de altãdatã s-a preschimbat într-uncoºmaresc hilar. Devreme ce doar împãrþirilefeudale ale finanþelor ºi rãzboiul de partidconstituie telos-ul guvernãrii, cei guvernaþi artrebui sã priceapã cã pacificarea spaþiului social,atribut al democraþiei moderne se amânã pe timpnelimitat, nu doar fiindcã România, de-acum þarãeuropeanã, nu-ºi gãseºte societatea civilã, cideoarece moºtenirea comunistã a luptei de clasãrespirã în voie în vrajba dintre instituþii, persoanepublice, culturã ºi imposturã, reforma educaþiei ºieducaþia reformatorilor.

„Procesul civilizãrii” scria Norbert Elias într-ocarte despre tranziþia culturalã care a fãcut Europamodernã, ar consta în transformarea unei claseviolente ºi agramate într-una pacificã ºi cultivatã,în ceea ce el numise „curtenizarea rãzboinicilor”.2

Nu e greu sã-þi imaginezi cã dificultãþile decomunicare se vor multiplica la nesfârºit, iar pemãsurã ce tot mai mulþi români vor fi pãrtaºi lacarnavalul limbii aproximative în care comunicã,asaltul împotriva educaþiei va continua, imposturase va travesti în obiºnuinþã, iar nepãsarea veselãfaþã de normele comunicãrii ºi canonul educaþieise va insinua ca un gaz ilariant provocândînþepenirea catalepticã a spectatorilor care s-auînghesuit sã cumpere bilete la show-ul unui viitormai bun. Vãduviþi de comunicare, românilor nule-ar mai rãmâne decât palmele, reunite în lungisesiuni de aplauze.

Note:1 George Orwell, Essays, Penguin Books, 1994, pp. 348-350.2 În Procesul civilizãrii, Norbert Elias dezvoltã o teorieculturalã care explicã civilizarea ºi civilitatea Europei deVest prin mecanismele socio- ºi psiho-genetice ale unuimodel transformativ al eroilor culturali, respectiv alrãzboinicilor medievali, realizat prin procesul de„curtenizare”. Procesul de centralizare politicã, militarãºi economicã apãrut odatã cu înflorirea curþilor europeneîntre secolele XII ºi XVIII, „curtenizarea” lumiioccidentale a fost dublatã de estetizarea vieþiioccidentale, a habitus-ului ei, a mentalitãþilor. Paralela cuclasa rãzboincilor care devin curteni este sugeratã aicipentru a observa cã tranziþiile politice au fost, suntsusþinute ori implementate de cele culturale. Proletariidevin groparii capitalismului prin conºtiinþa lor relevatãde Marx, puritanii devin capitaliºti pentru Weber, iareuropenii occidentali de la începutul acestui mileniu suntcei care trebuie sã formeze o KernEuropa, o core Europe,dupã cum considerã filosofii Habermas ºi Derrida,determinând practic unitatea Uniunii Europene,standardizarea ei politicã, eventual statalizarea ei,prevalând asupra procesului de extindere ºi a forþelorcentrifuge ale noilor state membre. Desigur, în„relevarea” (hegelianã) a unei asemenea conºtiinþeeuropene despre care scria Jürgen Habermas în 2003, unrol important revine intelectualilor, ori intelo-craþieicontemporane în cercurile cãreia intelighenþiaromâneascã e deosebit de discretã, dar asta e o altãpoveste.

eseu

Dificultãþile pluralului românesc

Marius Jucan

Dorolþu (com. Aghireºu): Biserica reformatã foto: Szabó Tamás

1133



1133TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Deºi organizatorii au recunoscut mai multsau mai puþin fãþiº cã au fost afectaþi decriza economicã (atât de „celebratã” azi),

cea de-a opta ediþie a Festivalului Internaþionalde Film Transilvania (TIFF), desfãºuratã la Cluj-Napoca în perioada 28 mai - 7 iunie a.c., a fost,dacã nu cea mai spectaculoasã sigur cea maiamplã de pânã acum. Deºi de fiecare datã ni se„promite” cã mai mult de-atât nu se poate,TIFF-ul ia amploare de la an la an, ediþia 2009oferind cinefililor peste 220 de filme (scurt- ºilung metraje, de ficþiune ºi documentare, deseneanimate ºi musicaluri, experimentale – bune ºiproaste!), grupate, dacã am numãrat bine, în 18secþiuni, proiectate în 10 spaþii: cinematografeletradiþionale (Republica, Arta, Victoria), trei sãlidin multiplexul Cinema City al mall-uluiclujean, spaþii amenajate special pentru festival(Echinox, Sala Auditorium a Universitãþii„Babeº-Bolyai”, Grãdina de varã „Taverna”),Cinema Drive In pe autostrada Transilvania. Înciuda vremii ploioase – ori tocmai de aceea? –,am vãzut sãli pline ºi spectatori fericiþi cã aumai gãsit loc pe jos (ºi oricât aº fi vrut nu amputut sã-mi reprim o întrebare retoricã: undesunt toþi aceºtia în restul anului?). Sãliletradiþionale – atâtea câte au mai rãmas – sunt pecale de a da faliment, iar noile multiplexuri nuºtiu sã-ºi atragã spectatorii. Dar, dincolo deinconvenientele de orice naturã, iubitorii de filmclujeni (nu cred cã turismul cultural are mareimpact în România, aºa cã oraºul de pe Someºnu este în pericol de a fi asaltat de cohorte despectatori din alte zone ale þãrii pe duratafestivalului; tentativa campusului pentru corturide acum câþiva ani a eºuat lamentabil) au mãcarbucuria a zece zile „normale” în fiecare an: sãlipline ºi oameni pe care-i simþi fãcând parte dinaceeaºi „sectã”.

Din motive subiective (disconfortul meteo arfi, de-o pildã, unul dintre acestea), dar ºiobiective (un caiet-program fãcut parcã în ciudaspectatorului, mai mult sã încurce, în care nuerau trecute: secþiunea din care face partefilmul, regia ºi anul „de fabricaþie”), anul acestaam reuºit sã vãd cu puþin peste 30 de filme, dargraþie celor vãzute anterior, în unele cazuri nucu puþini ani în urmã, am ajuns la aproape 50de titluri. Ca de obicei, m-au interesat: înprimul rând competiþia, apoi medalioaneleregizorale 3x3, câteva filme româneºti (în ciudafaptului cã ºtiu cã urmeazã sã intre maidevreme sau mai târziu în cinematografe) ºi,când nimic nu se integra capitolelor amintite,ce-a dat Dumnezeu ºi intuiþia – aceasta dinurmã nefiind întotdeauna infailibilã.

Competiþia

Oricât m-am strãduit, tot am ratat un filmdin concurs (Trezit din vis / Amanecer de unsueno, Spania / Polonia, 2008; r. Freddy MasFranqueza), dar din fericire pentru mine filmulnu a prins niciun loc pe podium, aºa cã nu îlregret prea mult. O primã constatare este cãnivelul valoric al competiþiei din 2009 a fostsensibil sub cel cu care am fost obiºnuiþi. Oscuzã ar putea fi cã aceasta este producþiaultimilor ani (au fost filme din 2007, 2008 ºi2009), dar nu prea înþeleg cum poate fi scuzatfaptul cã aproape un sfert dintre titlurilepropuse au fost filme documentare. Oricât arpãrea cã distincþia dintre genuri nu mai e azivalabilã (de ce nu?!), continuu sã cred cã întreficþiune ºi documentar existã diferenþe de esenþãºi cã nu pot fi judecate cu aceleaºi criterii, cãexistã o diferenþã specificã între cele douãgenuri. Dar, dincolo de acest „defect de

compoziþie”, sã vedem totuºi ce ne-a oferitcompetiþia actualei ediþii a TIFF.

Deºi încununat cu premii nu de ignorat(Marele Premiu al Juriului ºi Ursul de Argintpentru cea mai bunã actriþã la Berlin 2009,Premiul FIPRESCI la Buenos Aires 2009), Toþiceilalþi / Alle anderen (Germania, 2008; r. MarenAde), o analizã lucidã, rece, „nemþeascã” adegradãrii – ºi a tolerãrii acestei degradãri – arelaþiei într-un cuplu tânãr (e oare de precizat cãheterosexual?!), este un film destul de ºters,bergmanian în intenþie, plictisitor în fapt, lungitinutil ºi care reuºeºte performanþa de a pierde laun moment dat (ºi) ceea ce nu are: ritmul.

Pentru a nu mã repeta, opinia mea despreSãrbãtoarea fetiþei moarte / A festa da meninamorta (Brazilia, 2008; r. Matheus Nachtergaele)poate fi cititã în top-ul din pagina 23.

Hai, noroc! / Bahrtalo! (Ungaria / România /Germania / Austria, 2008; r. Robert Lakatos) esteun fals documentar sau, dupã spusa regizoruluiînsuºi, poate fi privit ca un documentar 100% ºiîn acelaºi timp ca un film de ficþiune 100%. Euprefer sã-l consider film de ficþiune, nu doarpentru a mai scãdea procentul documentarelordin competiþie, cât mai ales pentru cã, deºi iniþialfilmul a fost gândit ca un documentar descurtmetraj despre aventurile unui simpatic cuplude eroi picareºti din Ardeal, Hai, noroc!

EDIÞIA A VIII-A, CLUJ-NAPOCA, 29 MAI - 7 IUNIE

TIFF 2009

Ioan-Pavel Azap

La festival

1144



1144 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

dobândeºte încet, încet anvergura ficþiuniinesimulate. De remarcat ºi prestaþia celor doiinterpreþi principali neprofesioniºti: Lorand Borosºi Lajos Gabor. Filmul a primit Premiul LabelEuropa Cinemas la Karlovy Vary în 2008 ºi aratat la mustaþã Premiul publicului la Cluj.

Cvasidocumentar este ºi Eºti Marlon ºi Brando/ My Marlon and Brando: Benim Marlon veBrandom (Turcia, 2008; r. Huseyin Karabey), oatipicã – prin modul în care subzistã – poveste dedragoste dintre o actriþã turcoaicã ºi un actorirakian care s-au cunoscut pe platoul de filmare.De o tandreþe disimulatã adesea în umor, filmulte cucereºte din primele minute, te introduce înpoveste ºi te pãstreazã acolo pentru ca (doar)finalul tragic sã te readucã cu picioarele pepãmânt.

Un documentar onest, dar nimic mai mult,este La noapte dorm la Hollywood / J’irai dormira Hollywood (Franþa, 2007; r. Antoine deMaximy). Antoine de Maximy s-a hotãrât sãstrãbatã de unul singur Statele Unite pentru aajunge la Hollywood (de ce???), filmând totul cuajutorul a douã camere digitale miniaturale. ªichiar reuºeºte, dupã care filmul se terminã.

Un documentar vãdit contrafãcut este Oistorie completã a eºecurilor mele sexuale / AComplete History of My Sexual Failures (MareaBritanie, 2008; r. Chris Waitt). Deºi nu-i lipseºteingeniozitatea ºi umorul, ba chiar nici de cinismnu duce lipsã, filmul o ia razna la un momentdat, trivializând ºi vulgarizând fãrã mãsurã, cudisperare parcã, lãsând impresia cã regizorul-scenarist Chris Waitt este absolut convins cãspectatorii nu l-ar putea înþelege dacã ar fi chiar ºicu numai foarte puþin mai decent ºi mai subtil.

În urmã cu câþiva ani naþionala de handbaldin Sri Lanka a susþinut trei meciuri la unconcurs din Germania, dupã care toþi membriiechipei au dispãrut fãrã urmã. Ulterior s-a doveditcã Sri Lanka nu a avut niciodatã un club dehandbal. Machan / Machan (Sri Lanka / Italia /Germania, 2008; r. Uberto Pasolini) romanþeazãcuminte ºi destul de melodramatic aceastãîntâmplare.

ªi Copilul din Kabul / Kabuli Kid (Franþa /Afganistan, 2008; r. Barmak Akram) se pãstreazãîn limitele decenþei, fãrã nimic special decât,eventual, un demers regizoral de o simplitateasumatã – fãrã a pune mâna în foc cã aceasta esterodul unui talent autentic sau al unor

constrângeri de producþie. Totuºi povesteaperipeþiilor bebeluºului abandonat de mamã întaxi, într-un Kabul devastat de un rãzboi dedecenii, emoþioneazã.

Fata în casã / La nana (Chile / Mexic, 2008; r. Sebastian Silva) este o micã bijuterie – singurulcandidat serios la Trofeul Transilvania, alãturi deNord (care l-a ºi împãrþit cu Poliþist, adjectiv),dacã nu luãm în seamã faptul cã, practic, bãtãliade anul acesta s-a dat între Poliþist, adjectiv ºitoate celelalte titluri din competiþie, filmul luiCorneliu Porumboiu fiind clar deasupra tuturor.Povestea lui Raquel, o servitoare introvertitã careîºi simte ameninþatã poziþia dobânditã dupã maibine de 20 de ani de serviciu la aceeaºi familie –spusã cu destul umor pentru a nu se transformaîntr-un thriller banal –, se sprijinã pe umeriiextraordinarei actriþe Catalina Saavedra. Dinpãcate, juriul TIFF nu a avut curajul sã-i acordepremiul de interpretare, acesta revenindansamblului de actori.

Jomar, un fost schior de performanþã care areprobleme psihice, porneºte într-o cãlãtorie solitarãprin zãpezile Nordului, pentru a-ºi cunoaºte fiulde câþiva ani de a cãrui existenþã a aflat decurând. Este de fapt o cãlãtorie a regãsirii de sine,pe parcursul cãreia Jomar întâlneºte tot felul deoameni ºi trãieºte tot felul de întâmplãri – dacãnu iniþiatice, cu siguranþã ciudate. Impresioneazãîn Nord / North (Norvegia, 2009; r. RuneDenstad Langlo) siguranþa, maturitateademersului regizoral, echilibrul dintre sugestie ºiexplicitare, dintre alegorie ºi realismul frust.

Cu Poliþist, adjectiv (România, 2009), CorneliuPorumboiu stabileºte un record inedit la TIFF:este primul regizor care câºtigã de douã oriTrofeul Transilvania – prima datã i s-a „întâmplat”în 2006, pentru A fost sau n-a fost?. „Cariera”clujeanã a regizorului vasluian se încheie aici, datfiind cã prin regulament în competiþie se potînscrie doar regizorii aflaþi la primul sau la aldoilea film. (Pentru detalii legate de Poliþist,adjectiv a se vedea ºi TIFF-top-ul din pagina 22.)

3x3

Dincolo de mode ºi modele, de glamour,TIFF-ul este ºi o adevãratã universitate popularã,unul dintre cele mai importante cursuri predate laaceastã universitate sui-generis fiind 3x3: portretula trei regizori prezentaþi fiecare cu câte trei filme.Fãrã a insista, amintesc cîteva nume prezente pe

ecranele festivalului în ediþiile anterioare: MichaelHaneke, Alex de Iglesias, Kim Ki-duk, Lars vonTrier, Wong Kar-wai, Victor Erice, Radu Gabrea,Alexa Visarion º.a.m.d. – pânã la 21, cãrora li s-auadãugat la aceastã ediþie: Mika Kaurismaki, JimJarmusch ºi Dan Piþa.

Trei prieteni trecuþi de prima tinereþe seîntâlnesc în ajunul Crãciunului în filmul luiKaurismaki Trei bãrbaþi înþelepþi (Kolme ViisastaMiesta, Finlanda, 2008) ºi îºi petrec noaptea într-un bar-karaoke, singuri, doar ei ºi problemelelor existenþiale: unul suferã de o boalã încurabilãºi va muri în curând; altul încearcã zadarnic sã(re)comunice cu fiul adolescent, pe care l-aabandonat de mic; cel de-al treilea aºteaptã casoþia sã-i nascã un copil despre care ºtie cusiguranþã cã nu este al lui. Titlul filmului estevãdit ironic: cei trei prieteni nu sunt, sau mai binespus nu au fost deloc înþelepþi pânã acum – iarviitorul se anunþã destul de previzibil, fãrã nimicspectaculos. Un film sec, care dobândeºte cãldurãîn a doua parte, marea sa calitate fiind cãproblematizeazã fãrã a da verdicte. N-am vãzutcelelalte douã titluri din filmografia luiKaurismaki (Pierde-varã / Arvottomant – 1982 ºiHelsinki Napoli, toatã noaptea / Helsinki Napoliall Night Long – 1987), dar pãrerile celor cu caream schimbat impresii au fost împãrþite.

Am (re)vãzut în schimb cele trei filme ale luiJim Jarmusch: Mai ciudat decât Paradisul(Stranger than Paradise, 1984), Noapte pe Pãmânt(Night on Earth, 1991), Flori frânte (BrokenFlowers, 2005) – toate meritând superlativul. Celecinci fabule din Noapte pe Pãmânt denotã unmoralist bonom, nu lipsit de un subtil sarcasm.Periplul tomnaticului burlac din Flori frânte,pornit sã strãbatã SUA în cãutarea fostelor iubite,deºi tratat cu umor este în fond o poveste tristã,un semnal de alarmã privind degradarea ºi chiaranularea valorilor umane clasice. Dar cel maiinteresant este debutul lui Jarmusch, Mai ciudatdecât Paradisul, o capodoperã a minimalismului –ca formã, un eseu desãvârºit despre simplitate –ca esenþã.

Mai mult decât binevenitã a fost readucerealui Dan Piþa în atenþia publicului de cinema, darmai puþin inspiratã a fost alegerea filmelor menitesã-l reprezinte: Concurs (1982), Pas în doi (1985)ºi Hotel de lux (1992). Concurs rezistã cel maibine timpului, în ciuda ridurilor, graþie poveºtiiarticulate pe mai multe nivele. În locul inegaluluiPas în doi ºi a parabolei scrâºnite, ratatã cap-Toþi ceilalþi (Germania, 2008)

Sãrbãtoarea fetiþei moarte (Brazilia, 2008)

1155



1155TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

coadã, Hotel de lux, ar fi fost mai nimerite, credeu, Nunta de piatrã, debutul din 1972 în tandemcu Mircea Veroiu, film de o uluitoare plasticitate,– graþie ºi imaginii lui Iosif Demian –, de oesenþializare maximã a mijloacelor de expresiecinematograficã, ºi Filip cel bun (1975), precursorlegitim al minimalismului practicat astãzi cu atâtasucces (dar, din fericire, cu tot mai puþinã acribie)de cãtre regizorii români din Noul Val. Dincolode ce a fãcut în ultimii ani, Dan Piþa este unregizor pe care istoria filmului românesc nu îlpoate ignora.

Filme(le) româneºti

Ca de fiecare datã începând din 2003, când aufost inaugurate Zilele Filmului Românesc, nurezist ispitei de a vedea în avanpremierã mãcarcâteva producþii autohtone. ªi uneori rãsplata estepeste aºteptãri. Trebuie sã amintesc aici premieraabsolutã a filmului Restul e tãcere, în 2007, când,la ora douã din noapte, în sala Republica, peste1.000 de oameni aplaudau în picioare opera luiNae Caranfil (primul mare film românesc„neminimalist” al mileniului trei!). Nici anulacesta nu am lipsit de la (parte din) cele mairecente producþii româneºti. Dat fiind cã spaþiulalocat este limitat, dat fiind cã ºi rãbdarea mea(de a scrie) are limite, dar mai ales dat fiindfaptul cã voi reveni, tot în paginile Tribunei, cucronici ample atunci când filmele vor intra încircuitul cinematografic, o sã încerc sã fiu cât sepoate de succint.

Nu puteam rata Amintiri din Epoca de Aur,proiectul lui Cristian Mungiu – scenarist,producãtor ºi regizor a douã din cele ºasescurtmetraje care compun filmul, ceilalþi regizorifiind: Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, RãzvanMãrculescu ºi Constantin Popescu. Având capunct de plecare ºase aºa numite legende urbanedin ultimul deceniu comunisto-ceauºit,Amintirile... au stârnit deja o relativã polarizareprintre spectatorii români, chiar ºi numai dupãaceastã avanpremierã clujeanã: unii refuzã sã sedespartã de trecut râzând, alþii refuzã sãrememoreze orice este legat de (acest) trecut. Nuam întâlnit încã reacþii clare din partea publiculuitânãr, a celor care nu au trãit acele vremuri.

Pentru mine, filmul are acea detaºare, acea lipsãde încrâncenare necesarã înþelegerii faptelor – pede o parte; pe de altã parte – nu este imposibil caMungiu sã fi folosit „epoca de aur” ca un simplupretext pentru un film de public. Rãmâne sã mãlãmuresc la o a doua vizionare. În orice caz, dinpunct de vedere al regiei, filmul este – vorbaromânului! – O.K.!

Dincolo de „clasicii” Noului Val – i-am numitpe Mungiu ºi Porumboiu –, ediþia din acest an aZilelor Filmului Românesc a oferit douã revelaþii:Andrei Gruzsinczki ºi Andrei Dãscãlescu. ÎnCealaltã Irina, Aurel ºi Irina formeazã un cuplu„banal”: o garsonierã, venituri modice, serviciimodeste. În ciuda faptului cã Aurel se opune,Irina pleacã la muncã în strãinãtate de unde seîntoarce într-un sicriu sigilat. Filmul, tensionat ºide un autentic suspans emoþional, este construitminuþios, din aºteptãri ºi din interogaþii alebãrbatului- aparent monoton, în realitate pulsândde viaþã, având un ritm interior care îl recomandãpe Andrei Gruzsinczki nu ca pe o speranþã, ci cape o certitudine a cinematografiei române.Constantin ºi Elena este un documentar la careaportul regizorului-scenarist-monteur pare a se

reduce la a fixa aparatul de filmat ºi a selectaapoi materialul rezultat. În realitate, calmul ºisimplitatea filmului se datoreazã calmului ºisimplitãþii, ca trãire esenþialã, a celor doi bãtrânicare ei par cã impun regula jocului(cinematografic). Andrei Dãscãlescu a filmat pedurata unui an „scene” din viaþa bunicilor sãi –fãrã a interveni cu întrebãri, fãrã a apãrea încadru, fãrã a se „bãga în seamã” pe sine. Delocinhibaþi de aparatul de filmat – ca ºi de traiul încomun: sunt cãsãtoriþi de peste 50 de ani! –,Constantin ºi Elena povestesc, muncesc, seºicaneazã, cântã, gãtesc, merg la bisericã, îºiadministreazã, fãrã pedanterie dar riguros(ritualic – ar fi poate mai bine spus), gospodãriade la þarã, îºi aºteaptã nepoþii ºi strãnepoþii sã-iviziteze, se uitã la televizor, fac alte o sumedeniede lucruri mãrunte, nu se plictisesc nicio clipã ºidegajã un calm ºi o stãpânire de sine de începutde lume. Pentru cã asta este în fond filmul luiAndrei Dãscãlescu: o reverenþã în faþa unui modde a fi ancestral. O reverenþã ºi un recviem.

Evenimente speciale

Existã o secþiune a festivalului numitãEvenimente speciale care include filme speciale,proiecþii speciale, invitaþi speciali ºi altemanifestãri pe care organizatorii le apreciazã cadeosebite. Dar este evident cã fiecare spectator,critic sau „civil”, îºi are ºi propriile luievenimente speciale care corespund gustului,sensibilitãþii, orizontului propriu de aºteptare.Evenimentele mele speciale au fost tot filmele –dar despre acestea voi vorbi, poate, într-unnumãr viitor. În încheierea acestui articol cred cãe mai cinstit sã recunosc cã este emoþionant sã ovezi „pe viu” pe Claudia Cardinale (vorba luiMihai Chirilov: „aceastã actriþã a privit în ochiilui Visconti!”), ori a-i avea pe scenã, tot „live”,ca sãrbãtoriþi, în aceeaºi searã, pe MirceaAlbulescu, Florin Piersic ºi Dan Piþa...! Dupãcum nici a te întâlni pe stradã sau în sãlile deproiecþie cu Anamaria Marinca, Maria Dinulescusau – cu voia dumneavoastrã – Nae Caranfil nu ede ici, de colo...! Ca sã nu mai spun cã poþischimba impresii în direct, ba chiar sã te ºicontrazici cu vedete ale criticii de film precumTudor Caranfil, Valerian Sava sau Alex Leoªerban...!

Restul e ficþiune...

La noapte dorm la Hollywood (Franþa, 2007)

Copilul din Kabul (Franþa, 2008)

1166



1166 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

În cadrul TIFF-ului 007 am fost destul deneinspirat. ªi atunci vãzusem deja o serie defilme bune care urmau sã ruleze în festival –

Control al lui Anton Corbijn, de exemplu,Paranoid Park al lui Gus Van Sant sau I’m NotThere al lui Todd Haynes – aºa cã am totcolindat sãlile în cãutarea unor revelaþii. Care,pînã la urmã, nevenind decît în parte – LakeTahoe al lui Fernando Eimbcke, - mi-au camtopit pofta de festival. Dar am ºi luat uneledecizii falimentare, alegînd sã urmãresc filmeslabe, ca Nunta mutã, în loc sã vãddocumentarul mexican Intimidades deShakespeare y Victor Hugo, care a ºi cîºtigattrofeul Transilvania. Dupã experienþa asta ºiodatã ce am observat cã vãzusem ºi filmele detop de anul acesta – Gomorra, Hunger, Nighton Earth, Stranger than Paradise, Man on Wire– punctul de maxim interes a devenit competiþiaTIFF 2009. Mi-am structurat tot programul înfuncþie de proiecþiile de seara de la Victoria,singurul film pe care nu l-am vãzut în regimnormal (prima vizionare în serile dedicatecompetiþiei) fiind J’irai dormir a Hollywood –odatã cã filmul urma sã fie reluat în ultima zide festival, deci eram acoperit, apoi cã nuauzisem lucruri deosebite despre el, apoi cãvoiam neapãrat sã vãd Off-Hollywood, filmullui Hajdu Szabolcs. Cum filmul francez nu aluat niciun premiu, am renunþat sã-l mai vãd.Intrasem la peste treizeci de proiecþii în primelenouã zile ale TIFF, scrisesem nouã relatãripentru LiterNet ºi funcþionam cu avariilepornite.

Oricum, decizia din acest an a fostexcelentã. Unsprezece filme din competiþie,dintre ele doar unul slab (The Dead Girl’sFeast), în rest proiecte digerabile sau chiar bune.Iar adevãrata bucurie e cã am mai urmãrit altedouãzeci de filme ºi în afara lui Helsinki NapoliAll Night Long, pe care l-am gãsit ratat, nu amvãzut niciun film prost!

Nord mi-a plãcut în mod special. E un road

movie purtat pe cãi neconvenþionale, accesibilenumai snowmobilului, pasului sau schiurilor.Cu un personaj de vreo treizeci de ani, Jomar,un tip cu psihicul în pioneze, ºi, accidental, unpiroman care încearcã sã-ºi repare trecutul culitri de spirtoase. Cum vã puteþi imagina, decele mai multe ori alcoolul doar amplificãdurerea, aºa cã Jomar tre’ sã-ºi înfrunte demoniifaþã în faþã - soþia sa a plecat cu cel mai bunprieten al sãu, a luat ºi copilul cu ea -, astfel cãpleacã spre þinuturile nordice în care femeia sestabilise. În diverse puncte de pe traseul sãu,Jomar întîlneºte persoane care îi modificãpercepþia asupra vieþii, dar asta e o idee caresunã foarte pretenþios faþã de realitatea de peecran. În film nu e nimic forþat ºi nimic spus peºleau, nu e nimic moralizator în poveste, nu enimic arãtat cu degetul, nimic subliniat. E doaro istorie care se deruleazã în ritmul dictat devoinþa personajului de a ajunge la destinaþie, denevoile ºi descoperirile sale de pe parcurs.Traseul lui Jomar e construit sub semnulabsurdului, tonul e unul comic în note absurde.Învãþã a se-mbãta folosind un absorbant OB înloc de pahar, înþelege cu ce scop poate cineva sãse lege cu un lanþ de un snowmobil ºi îºistabileºte anumite repere sentimentale atuncicînd o adolescentã se îndrãgosteºte de el. Cumera de aºteptat, nu sosirea la destinaþie, cidrumul propriu-zis e cel care aduce împãcareapersonajului cu sine, o stare care poate facilitaun eventual nou început.

Celãlalt film pe care l-am apreciat a fostPoliþist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu. Unfilm pe care nu-l consider împlinit (ºi care, pertotal, e mai slab decît A fost sau n-a fost?), unfilm care cautã multe, atît din punct de vederedramatic, în povestea propriu-zisã, cît ºi dinpunct de vedere estetic, în modalitatea în carepovestea este spusã. Fiecare parte a filmului –cãutãrile formale & dramatismul poveºtii – sîntîmplinite, sînt suculente, sînt savuroase. Doar cãîn legãtura dintre ele autorul pierde tocmai

principul pe care el însuºi a afirmat (dupã primaproiecþie din festival) cã a încercat sã îlîmplineascã în proiect: ralierea poveºtii larealitate, interpretarea realitãþii prin intermediulistoriei de pe ecran. Problema ar fi aceasta:filmul reuºeºte sã exprime elocvent – în cheierealistã – situaþia fizicã ºi moralã în care se aflãpersonajul principal, Cristi (jucat de DragoºBucur); el are de rezolvat un dosar de consumde droguri uºoare, îl vedem în timp real cumfileazã suspecþii (niºte elevi de liceu) ºi, prinasta, obþinem ºi timpul necesar pentru a puteainterioriza într-o formã coerentã înfundãturamoralã în care ajunge Cristi: sã meargã pe caleaconºtiinþei, care-i spune cã puºtii nu trebuiearestaþi, sau sã respecte litera legii, undetreburile sînt clare? Aceasta e una din liniilepoveºtii – recuperarea dimensiunii temporalereale de cãtre cinema.

Realismul e total pierdut din vedere atuncicînd Porumboiu construieºte lumea personajuluicentral, figurile cu care interacþioneazã.Discuþiile sale cu soþia, cu colegii de serviciu ºi,mai ales, lecþia DEX pe care i-o þine ºeful(Anghelache, jucat de Vlad Ivanov) în finalulfilmului, acestea þin de teatrul absurd, nu derealismul cinematografic pur-sînge. ªi încã osituaþie deranjantã aci, care mi-a devenit clarã laa doua vizionare a Poliþistului, e cã fiecareepisod absurd (sau, într-o exprimare adusã dinenglezã – out of this world) elibereazã sensuriimportante pentru situaþia lui Cristi.Didacticismul din poveste devine didacticismcinematografic: spectatorul e prins alãturi deCristi în poveste, lui Cristi îi e jucatã o lecþie,care devine o lecþie þinutã spectatorului.Corneliu Porumboiu e atît de atent la fiecaredetaliu (în secvenþa cu DEX-ul, pînã ºiîncadrarea lui Cristi vorbeºte) încît, la final,constaþi cã de fapt nu aveai nicio ºansã alãturide Cristi – ceea ce poate fi OK în realitate, pecare Porumboiu o stabileºte ca referent. Cu ocondiþie: povestea sã fie dusã spre un final depersonaje credibile în raport cu problemadezbãtutã, personaje care creeazã situaþiicredibile în raport cu realismul vizat de autor.Însã aci totul este extrem de rotunjit, fiecaredetaliu de acum completeazã un detaliu dintr-unalt moment al poveºtii, încît ajungi sã simþi cãtotul a fost pre-fabricat, a fost un joc alautorului cu personajele ºi, finalmente, cumintea spectatorului. Din punct de vederedramatic e OK. Dar Corneliu Porumboiu afirmacã a cãutat sã joace realist. Apreciez filmulpentru cã dramatic e bine legat ºi are noimã,discutã intens o problemã moralã captivantã.Însã dacã e sã-l privesc în cheia realistã anunþatãde autor, filmul e ºubred.

Un film reuºit e ºi My Marlon and Brando,un proiect turcesc în care jocul realitãþii cuficþiunea e interesant. Filmul reconstruieºtedocumentar situaþii (cîndva) adevãrate,reconstrucþia fiind realizatã exact deprotagoniºtii întîmplãrilor reale, la aproximativdoi ani dupã ce faptele reale s-au consumat.Actorul irakian Hama Ali Kahn lucreazã la unfilm în Turcia. Acolo o cunoaºte pe actriþa AycaDamgaci de care se îndrãgosteºte în modabsolut, rãspunsul femeii fiind identic. Filmulreconstituie drumul parcurs de Ayca pentru a-ºiregãsi iubitul, fiindcã la începutul rãzboiului dinIrak el e prins în þara sa, ea în Turcia. Situaþiaexterioarã nu e mult schimbatã faþã de ce eraatunci. Filmul e înregistrat în realitatea directã,fãrã scenariu, fãrã o regizare prealabilã. ªi einteresant cum realitatea obiectivã devinesubiectul unei manipulãri (cinematografice)

Partea bunã a CompetiþieiTIFF 2009

Lucian Maier

O istorie completã a eºecurilor mele sexuale (Marea Britanie, 2008)

1177



1177TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Am lãsat-o pe Jojolica (v. Jojolica la TIFF, p.20)sã prezinte culisele festivalului ºi m-ambucurat, o datã în plus, cã jucãria TIFF

funcþioneazã ºi continuã, ba chiar am devenitmândru cã festivalul are loc la Cluj. Am trecutpeste imperfecþiuni (întârzierea broºurilor, insistenþaploilor) ºi m-am regalat cu filmele care mi-au fãcutcu ochiul. Ca de obicei, nu am ratat deschiderea,savurând ideea covorului roºu, fericit cã respir launison cu atâtea vedete ale filmului, întristându-mãsubit la gândul cã – dupã festival – sãlile de cinemavor fi din nou goale, pustii, anemice, chiar dacã arrula un film prezentat la TIFF. Explicaþia e limpede:lipseºte ambalajul, fervoarea, atmosfera ºi – de cenu? – o undã de snobism cinefil.

Am ajuns la Amintiri din Epoca de Aur (în regialui Cristian Mungiu ºi a altora) cu sacul plin deaºteptãri. Dupã ce m-am amuzat copios, într-o clipãde luciditate, ºtiind bine cã trebuie sã te desparþi detrecut râzând, am realizat cã anecdoticul e facil ºicã filmul... mi-a trezit amintiri urâte (trenurile reci,anii de frustrãri, conspectele la învãþãmânt politic).Hotãrât lucru, coºmarul acela nu poate fi exorcizatnici din perspectivã comicã.

Filmul japonezului Kyioshi Kurosawa TokyoSonata e un film bun, meritoriu, corect lucrat.Toate personajele au o noapte capitalã, care îimarcheazã – mama e rãpitã, tatãl e lovit de omaºinã, copilul ajunge în arestul poliþiei. Dupãdezunire, familia revine la matcã, precum la o sursãde energie. Sonata (a se citi Arta) nu are nimic de aface cu mizeria fizicã ori moralã. Interesantportretul hoþului: un perdant simpatic (eºec de a fihoþ, eºec de a fi violator). Imaginea colinei (stradaîn pantã) unde revin personajele, ca la singura oazãposibilã, – obsedeazã ºi devine metaforã centralã afilmului.

Extrem de reuºit a fost Séraphine, un film deMartin Provost, cu Yolande Moreau în rolul titular.Suntem în 1912. Criticul de artã Uhde apreciazãpictura naivã a fetei din casã (Séraphine). O picturãcarnalã, vegetalã, tonicã. Séraphine urcã în copaci,ascultã gâze ºi pãsãri, cântã, se refugiazã derãutatea umanã. În jur: rãzboaie, conflicte, boli.Doar arta rãmâne ºi conteazã. Plus relaþia umanã.Într-o regie precisã, riguroasã, unde detaliilesugereazã întreguri, actriþa Yolande Moreau eperfectã în rol, cu un mers legãnat, rigid, într-o

þinutã rusticã, taciturnã, greoaie.Filmul Sauna al lui Antti-Jussi Annila nu m-a

convins. Anul 1595, atmosferã de Numeletrandafirului, stabilirea graniþei între Rusia ºiFinlanda... Un demers ostentativ, o dramã fãrãconsistenþã, într-un ambalaj pretenþios, cu poncifeclare.

Pentru mine filmul Poliþist, adjectiv al luiCorneliu Porumboiu n-a fost o revelaþie. A sositclipa sã mã despart de opiniile multor confraþi – pecare-i respect. Ca eseu, filmul poate fi interesant.Numai cã nu-mi imaginez spectatori captivaþi de odesfãºurare în timp real. Aº fi preferat o aºteptaresugeratã, nu trãitã. Înþeleg: sã trãieºti iritarea... Mise pare, totuºi, prea mult. Personal, eu pot suportaorice probã de nervi, însã încerc sã judec filmul dela nivelul unei majoritãþi. Personajul mãnâncã încet,prelungit, secretara munceºte imobilã, el þine foileîn mânã..., auzim întreaga melodie a MirabeleiDauer... Arta nu mai are puterea de a sugera? DupãA fost sau n-a fost?, acest film m-a dezamãgit. ªtiuce-a vrut sã spunã filmul, nu sunt incult, însãdemonstraþia c’est trop, cum ar zice francezul.

Filmul Foamea (regia: Steve McQueen) prezintãimagini agresive, percutante din închisoarea Naze,Irlanda de Nord. Umilinþa tulburãtoare nu gãseºteunghiuri originale. Suntem în plin déjà-vu ºireþinem umbrele sensibile ale conºtiinþei unuifuncþionar, ce-ºi adânceºte mâna plinã de sânge înapa de la robinet.

ªocul festivalului a fost Anticrist de Lars Van

Trier, cu Willem Dafoe ºi Charlotte Gainsbourg(premiul de interpretare femininã la Cannes, înacest an). În revista Aperitiff din 6 iunie 2009,Andrei Creþulescu vede doar cum „ridicolul se ia laîntrecere cu greaþa”, într-un film cu „torturã fizicã –psihicã – verbalã – genitalã”, rezumând filmul („uncopil insuportabil de frumos cade pe geam în timpce mami ºi tati se – pardon – fut”) ºi gãsindnepotrivitã dedicaþia lui Tarkovski. Cred cã Trier nua întinat amintirea lui Tarkovski, afirmând cãsacralitatea s-a dus ºi cã în jur avem parte de unChaos Reignos. Ninsoarea, copilul,imponderabilitatea – citate tarkovskiene, coroboratecu coborârea trupurilor, cu „strigãtul lucrurilor carevor muri” – se integreazã perfect în demonstraþie.Pentru a defini rãul, frica, urâtul, Trier pune degetul(la figurat) pe rãni. Prologul în alb–negru anunþã olichefiere a tot. Oniricul suprarealist, descãtuºãrileinconºtientului, misoginia afiºatã, omagiul luiDreyer, invazia brutalã a foarfecelor, burghiului,polizorului – toate acestea subliniazã malformaþiaunui univers bolnav. Puntea e o metaforã adepãºirii, ferigile neliniºtite amintesc de Antonioni(Blow-up); existã ºi nuanþe bergmaniene, culminândcu trupurile umane amestecate cu rãdãcinilecopacilor. Finalul instituie descãtuºarea. Trupurilealbe se miºcã spre înãlþime, stopând coborâreainiþialã. E drept cã au leºinat câteva doamne, cândsângele vaginului tãiat s-a împrãºtiat pe ecran. Poatecã Trier a fost prea dur imagistic spre a-ºi întãridemonstraþia. Numai cã nu poþi diminua valoareaunui artist pentru câteva detalii. Ce ar fi fãcut TIFF-ul fãrã mulþimea care aºtepta un bilet laAnticrist? Da, avem nevoie de ºocuri, chiar ºicinefile.

„Strigãtul lucrurilor care vor muri”

Alexandru Jurcan

Anticristul (Danemarca/Franþa/Italia/Suedia/Germania, 2009)

într-o reconstrucþie fictivã a unui parcurs cîndvareal. În acelaºi timp, ficþiunea pãstreazã termeniirealitãþii: pînã la urmã situaþia actualã e la fel deîncordatã ca în urmã cu doi ani, dezastrul sociale cel puþin la fel de mare, conjunctura realã eaceeaºi - ºi noi o vedem pe ecran. Totuºi,povestea din prim-plan nu mai e cea realã, edoar o simulare a celei reale.

M-a distrat A Complete History of mySexual Failures, unde Chris Waitt e un looser declasã, un grunge-british-guy, melancolic,depresiv, care se autovenereazã - e mai multdecît narcisist, îºi cultivã stilul grunge ºi devineinflexibil în raport cu propria imagine, atît deintens subliniatã încît lasã impresia cã e studiatãcap-coadã. Problema lui e cã în fiecare istorieamoroasã a fost pãrãsit de prietenele sale. Celpuþin aºa susþine el. Dar dupã o cursã de o orãºi jumãtate în care îºi viziteazã fostele iubite (pe

cele care îl mai primesc în casã) pentru a aflacare-i sînt problemele, încît sã le corecteze înviitor, încã e destul de greu de crezut cãlucrurile au stat chiar aºa - Complete History eîncadrat în genul documentar. E greu de crezutcã nu e pic de ficþiune în poveste. Waitttraverseazã toate cliºeele (cã tabu-urile audevenit cliºee în postmodernismul tîrziu)sexualitãþii ca trãire pur fizicã, tradusã capasiune pentru sex care a înlocuit pasiuneapentru celãlalt ca suflet-pereche, apoi viziteazãpierderea-de-sine în contemporaneitate, alienareacontemporanã, vãzutã ca lipsã a potenþeisexuale. Goana dupã recuperarea potenþei e unadevãrat thriller la miºto în care Chris ajunge lapsihanalist, la consilierul psihologic pe problemesexuale, la urolog, la consilierii specializaþi întehnici orientale de recuperare a vînei sexuale,la stãpîna sado-maso, la agãþat pe net, la

disperare - cã niciunul dintre tehnicienii ãºtia nuare o soluþie viabilã. Waitt m-a þinut cuzîmbetul pe buze pînã cãtre final, cînd(re)întîlnirea marii lui iubiri, Vicky, îlumanizeazã complet. Ea plînge, el îi spune cã efrumoasã, îi mãrturiseºte iubirea ce i-o poartã ºisperanþa sa de a ajunge din nou împreunã, lucruimposibil pentru cã ea era deja implicatã într-oaltã poveste ºi aºtepta un copil. Comedia (puteþipune accentul pe orice silabã) se transformã îndramã ºi pentru zece minute sufletul mai are oºansã în faþa corpului. Mie mi-a plãcut filmuldatoritã subiectelor dezbãtute. ªi l-am prizat lamodul lejer, iertîndu-i situarea la limitã, întreficþiune ºi realitate (între care, totuºi, ficþiunea eo presupoziþie).

1188



1188 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Anul trecut am reuºit performanþa de a fiplecat exact în perioada TIFF-ului. Iar doiani sînt o perioadã suficient de lungã

pentru a mai uita ºi încurca una cu alta, aºa cãam sã mã abþin de la priviri retrospective ºicomparaþii cu timpuri scurse demult. Pe de altãparte, nu pot sã mã abþin – la prima ediþie,Transilvania International Film Festival eraorganizat chiar bine. În timp lucrurile s-au maischimbat, culminînd la aceastã ediþie cu sistemulabsolut idiotizant al editãrii programului. Pentru aînþelege ceva din suita de proiecþii aveai nevoie denervi de oþel, atenþie distributivã, o masã, bunecunoºtinþe rebusistice ºi douã publicaþii, una micãºi lucioasã, alta mare, predispusã la îndoieli ºipete. Dacã sistemul va supravieþui ºi în anulurmãtor, cred cã am sã intru în sãli pur ºi simplula întîmplare. Sã trecem însã. La fel ca oricareediþie, ºi cea de-a opta a prezentat aceeaºiaglomeraþie de pelicule, aceeaºi efervescenþã, aprodus aceleaºi regrete de a nu putea sã vezi chiartot. De la capodopere la glume proaste, filmele aurãsfãþat un public clujean tot mai matur. Am avutºansa de a vedea exemple din toate categoriile.

Magnus (Estonia-Marea Britanie, 2007) e unadintre cele mai frumoase ilustrãri ale categoriei“dudã”. E genul de film în care regizorul simte cãeste foarte, foarte inteligent ºi deosebit detalentat, astfel cã trebuie musai sã mîngîiesuperior pe creºtet publicul ºi sã-i serveascã porþiide înþelepciune ºi poezie. E atîta filosofie înpovestea acestui film încît nu o prea înþelegi. Dece vrea sã moarã personajul principal? De ce eatîta amãrãciune? De ce sînt relaþiile dintrepersonaje atît de neverosimile? ªi, desigur,întrebarea care m-a frãmîntat mult timp dupãieºirea din cinema – cum a obþinut regizorulfinanþare pentru aºa ceva? Pesemne cã la montaja descoperit cã existã o uºoarã ceaþã, astfel cã amai adãugat o magistralã scenã finalã, cea în careunul dintre personaje explicã pur ºi simplu filmulºi ce a vrut sã spunã regizorul. Dar Kadri Kousaare abscons. Noroc cu un cameraman care alegeunghiuri atît de aiurite ºi încadrãri atît deneinspirate încît, cu puþin noroc ai putea sãaþipeºti. Jocul actoricesc leºinat n-are oricum nicioºansã de a te trezi. Chiar ºi dintre filmeleromâneºti proaste, puþine sunt cele care ar cutezasã concureze aceastã peliculã la imbecilitate ºilipsã de verosimilitate. Cam asta a fost borna de

reper în ceea ce priveºte dudele. Nu departe depelicula estonianã aterizeazã un documentarolandez (Come Back, Kate, Olanda, 2008). Dedata aceasta nu existã întrebãri legate definanþarea magnificei pelicule – e evident cã douãpersoane cu un aparat digital de 300 de euro ºiun montaj amatoristic pe calculator au fostcapabile sã producã cele 53 de minute de abulicecomentarii inutile despre o cîntãreaþã de altfelfoarte talentatã (Kate Bush). Existã, sã recunosc,ºi o scenã memorabilã. Un aºa-zis biograf alartistei (mai degrabã un obsedat cu accentelibidinoase care recunoaºte cã o spiona pe geam ºio urmãrea pe stradã) reconstituie moartea strã-strã-strãbunicului Bush. Acesta, venind într-o searãmontat de la pub, cade cu faþa în ºanþ ºi seîneacã în cinci centimetri de apã de ploaie.Biograful, accentuînd exasperant tragismul acesteisemnificative întîmplãri care a marcat viaþacîntãreþei, deºi, desigur, ea nu o cunoºtea, seîntinde demonstrativ în ºanþul bãnuit de a fiprovocat sinistrul accident ºi priveºte lung înobiectivul camerei. Restul galeriei de ciudaþi caresînt adunaþi pentru a vorbi despre cîntãreaþã aremai puþin umor involuntar, dar compenseazãprintr-o penibilitate de primã mînã. Menþionezaceste filme extrem de proaste întrucît în altecondiþii ºtiu cã nu aº fi vãzut mai mult de cinciminute din vreunul. Ori fãrã un reper de genulacesta, cum ai putea aprecia cu adevãrat un filmbun?

Filme bune au fost suficiente ºi de toatetipurile. De la terifiantul Gomora la frumosulNord, trecînd prin pelicule care demonstreazã cãºi în afara Holywoodului se pot produce filmepoliþiste (Copoiul, Coreea de Sud) sau de spionaj(Flame ºi Citron, Danemarca). Dar filmulromânesc a fost cel care a dat tonul la aceastãediþie ºi ar însemna sã fiu cu adevãrat ingrat dacãnu aº recunoaºte asta. Amintiri din Epoca de Aur,proiectul lui Cristian Mungiu a atras un aflux atîtde mare de spectatori încît nu am mai reuºit sã-mi gãsesc un loc în salã. Cozile de la casele debilete au fost o priveliºte demnã de a inspiraîncredere în viitorul (financiar) filmului românesc.Pe de altã parte, Andrei Gruzsniczki a fost pentrumine revelaþia festivalului, reuºind cu debutul înlung metraj, Cealaltã Irina, un film foarte bineritmat, foarte percutant, fãrã stridenþe saunaivitãþi, condus strîns, exact, profesionist. O

peliculã emoþionantã, care te þine cu suflareatãiatã, fãrã sentimentalisme, dar extrem deumanã. Jocul lui Andi Vasluianu a fost excelent,confirmînd un actor care s-a ilustrat pînã acummai puþin în roluri principale, dar care are oprezenþã scenicã deosebitã ºi o forþã interioarã pecare o transpune facil pe peliculã. Regizorulconfirmã orientarea dominantã a cinematografieiromâneºti, un realism nud, ironic ºi în subteranfoarte omenesc tratat (post-realism?). Oricum,Andrei Gruzsniczki e un nume care meritãurmãrit.

Puiul tîrgului nu a fost Cristi Puiu, ci CorneliuPorumboiu. Al sãu Poliþist, adjectiv a dominatediþia dintr-o sumã de motive. A fost premiantulTIFF-ului. A fost premiat la Cannes. A venit dupãextraordinarul A fost sau n-a fost? A reunit numaiactori care s-au întrecut pe sine. A avut unscenariu foarte bun. A rulat cu sãli arhi-pline.Chiar este un film senzaþional. ªi, la fel ca oricecapodoperã, are o sumã de imperfecþiuni. N-arstrica sã mai fie scurtat cu vreo 20 de minute. ªisã menþinã subtitrarea englezã ºi în sãlileromâneºti, sonorul fiind în buna tradiþieautohtonã, perfectibil (cu tot cu Dolby Digitalsau Surround, laboratoare strãine ºi boxe noiultrafine). O meditaþie moralã modernã, peliculaare un subiect foarte românesc ºi în acelaºi timpgeneral uman – care e legea societãþii, pînã undemerge posibilitatea alegerii, cît mai conteazãmorala în societatea de azi? Corneliu Porumboiuse dovedeºte un regizor de primã mînã, reuºind orupere de culoare (nu de stil) faþã de pelicula saanterioarã. Lungimi neplictisitoare (credeam cãdoar ªcoala rusã de odinioarã ºtie filma aºa-ceva),un ritm lent, dar captivant, cadre cu puternicimpact vizual, nu picturale ci fotografice.Personaje privite obiectiv cu tandreþe. DragoºBucur se ridicã la nivelul reputaþiei reuºind celmai bun rol din cariera sa de pînã acum. Oprestaþie care meritã consemnatã, subliniatã ºi,desigur, premiatã. Vlad Ivanov construieºte rapid,într-un rol secundar, un personaj fascinant ºicomplex, rãpind efectiv prim-planul. Una pestealta, un film care trebuie vãzut ºi sunt foartecurios dacã publicul nostru atît de mofturos ºiimprevizibil se va ridica la înãlþimea aºteptãrilor ºiîn momentul în care pelicula va debuta oficial încinematografele româneºti.

TIFF-ul continuã sã-ºi þinã promisiunile,aducînd filme ºi realizînd evenimente (despreproiecþiile pe autostradã, includerea mall-ului încircuit sau vedetele prezente e clar cã nu mai amloc sã scriu). TIFF-ul, un acronim foarteindividualizat.

TIFF. AcronimVictor Cubleºan

Magnus (Estonia/Marea Britanie, 2007)

1199



1199TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Publicul de cinema îºi petrece existenþa întredouã anonimate. În viaþa obiºnuitã, filmul eo pasiune, invizibilã la prima vedere, un

numitor comun între egali care deseori nu secunosc. În întunericul sãlii de cinema, în scaunecroite identic, spectatorii sunt pãrþi infime aleunui singur ochi imens, care scruteazã atent ºicurios ecranul. Doar în spaþiile intermediare, laintrarea la film, la ieºirea din salã, anonimatul sesparge ºi publicul redevine un caleidoscop denuanþe. Aºa cum o complicitate secretã îl uneºte,zeci de trãsãturi de stil, de comportament facimprobabilã reunirea lui pentru vreun scopcomun. Apoi, al treilea anonimat, acela al votului,care prelungeºte exact acele nuanþe ireconciliabile.

O singurã datã publicul eterogen al TIFF-ului afost de acord cu juriul festivalului, în toate celeopt ediþii. Triumful lui Porumboiu din 2006, cu Afost sau n-a fost?, a fost un duet între deliciilespecialistului ºi plãcerea spectatorului. Ceea ceconfirmã una dintre ideile implicite, dar nerostite:TIFF-ul e în primul rând un curs de cinema, obibliografie lãsatã de Mihai Chirilov ºi TudorGiurgiu la îndemâna doritorilor. Nu încape vorbã,ºi juriul s-a dovedit deseori capricios, parcãînadins premiind filme pe care nu le-a frecventataproape nimeni (vezi Shakespeare colþ cu VictorHugo, anul trecut). Apoi, cu siguranþã cã filmelecele mai dorite/ vãzute/ deci votate sunt cele pecare le precede mãcar o umbrã de notorietate.Dar, în final, niciodatã publicul cosmopolit,împrumutând cetãþenia clujeanã pentru zece zile,nu a ales pentru propriul trofeu un film dificil, pecare sã trebuiascã sã-l vezi de douã ori pentru a-lgusta complet. Toate acestea au culminat anulacesta cu premiul publicului, falsul documentarMachan.

Machan nu e un film slab, judecat la sânge.Având în vedere competiþia însã, devine penibil;Poliþist, adjectiv, de pildã, e mai bun, prin geniullui Porumboiu, ºi ca poveste, ºi ca efect comic.Situaþia care constituie fundalul filmului lui

Uberto Pasolini e legatã de emigrarea ilegalã, subacoperirea unei echipe de handbal inexistente, aunui grup de marginali sãraci din Sri Lanka, caredispar în Bavaria dupã trei meciuri de handbal cuechipe germane. Singurul atu al poveºtii e cã arela bazã o întâmplare realã; în rest, stereotipuri cuaromã sportivã, care includ discursurimobilizatoare, prestigiul internaþional al sportului,ºi am putea continua. E adevãrat, variaþiilepoveºtilor sunt interesante pentru fiecarepersonaj, dar ca impact, acest film se uitã pânã lauºa sãlii. Parcã pentru a infirma aceste exagerãri,publicul TIFF-ului a recidivat în a premia aceastãcomedie mediocrã, dupã ce anul trecutmajoritatea voturilor mergeau spre Dintotdeaunami-am dorit sã fiu gangster.

Pare evident, ºi nu numai din aceºti doi ani,cã publicul apreciazã poveºtile impresionante ºicomedia de situaþie. Faptul cã zona esteticã deunde vin aceste filme e una mai puþinmainstream, cã un fan TIFF poate aprecia unmesaj umoristic nu numai în forma lui americanã(predominantã în restul anului în cinematografe)e îmbucurãtor. Numai cã, atunci când adunirezultatele, impresia rãmasã e cã premiulpublicului e în linii mari identic cu ceea ce aralege americanii la Oscaruri drept cel mai bunfilm strãin. Mergând mai departe cu gândul, euºor de vãzut în aceste opþiuni rezultatul uneiminime devieri faþã de ceea ce se distribuiepredominant în cinematografe în restul anului:filme banale, fãrã autor, fãrã personalitate.

Nu cred în niciun caz cã rolul filmului e sã techinuie, asemãnãtor curei cu violenþã care i seadministreazã protagonistului din Portocalamecanicã. În acelaºi registru, filmul nu e oliturghie oficiatã în latina regizorilor ºi acameramanilor ºi plictiseala e fãrã îndoialãmoartea peliculei. Problema e cã un astfel derezultat al votului are acelaºi efect cu celelaltealegeri, petrecute din întâmplare în ultima zi defestival: te face sã te întrebi ce personalitate vor fi

având cei care voteazã ºi, imediat, rupe aceacomplicitate la care visai.

Avea dreptate Mihai Chirilov într-un interviucând risipea un mit, spunând cã festivalul de filmclujean nu este Cannes ºi nici nu va devenivreodatã. Pentru directorul festivalului, TIFF eraun eveniment pentru public. Cu o micã nuanþare,totuºi: cel puþin trei feluri de public.

Întâi, publicul de specialitate. Chiar dacã e înminoritate, el existã, de la studenþi la UNATC lainvitaþi ºi critici de film cunoscuþi. E genul depublic pe care îl recunoºti fiindcã se orienteazã peafiº dupã premiile pe care filmul le-a luat la altefestivaluri, informaþie care, de altfel, a apãrutpentru toate proiecþiile în prezentarea lor oficialã.

Apoi, publicul ºic. Altfel zis, cei care cautã opicãturã de cool, o mãsurã de kitsch autoironic, onuanþã de ºoc în film. Un public pentru care parcroite rezumatele exagerate ale filmelor înAperitiFF, sloganele gen „filmul-ºoc al festivalului”ºi alte superficialitãþi.

La final, publicul mai puþin informat sau maipuþin înclinat la a rezista pânã la capãt uneiconstrucþii eliptice, unei nuanþe de mister, unpublic mai puþin rãbdãtor la efort ºi, din fericire,mai puþin afectat de snobism. O mulþime greu dedefinit în alb ºi negru, pentru cã e evident cã nupoþi s-o acuzi de nimic altceva decât de faptul cãvrea sã se amuze la un film, cã vrea sã aplaude ºicã a ales drept cel mai bun film o peliculãunidimensionalã, care se rezumã la a scoate efectede comic banale din sãrãcia lucie a lumii a treia.

Nu poþi sã nu te întrebi, în eterna disputãlegatã de cea mai recentã generaþie de regizoriromâni ºi de acuza care i se aduce, cã face filmepentru circuitul de festival ºi mai puþin pentrupublic, „de la care public vine aceastã acuzaþie?”.De la primul, care deseori e deja convertit? De laal doilea tip, care ar gusta mai degrabã pelicule caFix alert? Sau de la al treilea, care pare sãrevendice filme amuzante ºi mai uºor de înþeles?ºi asta în contextul în care fiecare regizor caretrece pe la TIFF pare sã vadã publicul altfel;bunãoarã, Dan Piþa într-un interviu complimentapublicul cu etichete ca „tânãr” sau „educat”; încealaltã extremã, Cristi Mungiu se plângea deabsenþa unui public (se înþelege, pentru filmele pecare le regizeazã sau le produce) ºi prezentaAmintiri din Epoca de Aur ca o ultimã ºansã datãaceleiaºi mulþimi capricioase. De unde apareevidentã concluzia cã acest public de care sevorbeºte atâta atunci când se face selecþia filmelorpare sã fie o fãpturã monstruoasã cu douã capete:unul gratificat cu complezenþã, tratat cu politeþe,cu o personalitate în formare, celãlalt, hãrþuit dereproºuri, de la care se aºteaptã sã fie deja întemã, sã se comporte ca o entitate cu (de anulacesta) opt ani de educaþie ºi care ar trebui sãtreacã cu brio proba gustului pentru capodoperã.

Dilema publicului TIFF-ului pare, de aceea, sãfie identicã cu recenta dilemã electoralã: de ceatâtea voturi merg în direcþii imprevizibile, pânãla urmã, indezirabile? O întrebare care, pe mãsurãce trece timpul, pare din ce în ce mai importantãºi cãreia cred cã ar trebui sã i se gãseascã unrãspuns chiar înainte de a rezolva cealaltãproblemã restantã, celãlalt specific misterios,anume cel al filmului românesc recent.

În lumina marelui ecranFoarte scurt eseu despre publicul TIFF-ului

Radu Toderici

Machan (Italia/Germania/Sri Lanka, 2008)

2200



2200 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Mi-o promis Fely cã mã poartã cu ea pã lafestivalu de film de la Cluju milenar. Io îscu deschidere cine-foaie (nu-mi place cine-

filã). Poate provine ºi de la cine fileazã, d’apoi amun-am chef de speculaþii la limbã.

Tulai! Am fost la deschiderea din oficiu! Cecovor lung ºi roºu în faþa cinemaului Republicii, cãnu-þi venea sã calci pã el. Nu sã mai gãta înlungime ºi alunecau pã covor televiziuni, ziariºti ºiinterviuri, ba multe sporturi publicitare în premierãplanetarã. Mi-am cumpãrat o pãturã groasã pentruproiecþiile sub ceru liber. Fely o zâs cã mergem lasuper-produse pã autostradã, sã vedem de pemaºinã filme. Þucu-i io pã aia Giurgiu ºi Chirilov,care-o apãrut în laiv, cã aplaudau toþi ca scoºi dinþâþâni. O varã de-a mea îi vecinã cu MihãieºChirilov. O zâs despre el cã sã închide în proiecþiizi ºi noapte, cã nici nu mai vede bine, numa filmeare în cap ºi ni le dã ºi nouã.

Am vãzut filmul Amintirile despre Cenuºescu ºim-am nostalgizat negativ, cã nu mi-o mãrs aºè binepã vremea aia, nu aveam deschidere.

Mi-o plãcut cum s-o umplut activistu de noroi ºicum l-o lovit ciobanu în cap. Atunci am simþit cã-s

vindicativã. Ne-o arãtat la început publicitateafestivalului, doi ciobani într-o ºubã, cum sãrostogolèu pã deal în jos. Mai bine mã bãgau pãmine su’ ºubã, cã aºè o reieºit cum cã nu mai suntfemei pã munþii noºtri.

Am mai fost ºi la un film japonez cu o sonatãºi nu mi-o plãcut hoþu care o rãpit-o pã nevastã, cãstriga tare ºi nu þânea ca lumea cuþâtu în mânã.Nevasta aºtepta calmã violu, da’ omu avè tot felude mustrãri angestrale ºi nu i-o vinit inspiraþia.

Sãracu Tif, cã o venit ploi bolunde ºi Fely m-otârât de la un cinema la altul. Aºè am ajuns ºi la ofranþuzoaicã, Serafima, care era servitoare la domniºi picta ºi ea când nu lucra. Tulai, cum sã urca ea încopaci, ca sã asculte pãsãrile ºi mi-am amintit decând eram ºi io la þarã. În timpu filmului am simþitºosetele ude în pantofi, apoi n-am stat pã gânduri ºiam acþionat. Am golit apa din pantofi, am luatºosetele ude ºi le-am pus într-o pungã, dupã caream tãiat în douã cu un briceag o pungã de plasticºi mi-am înfãºurat picioarele, cã aºè fãcea ºi tata pãvremuri. Foarte cald mi s-o fãcut º-apoi o începutrãzboiu în film. Mi-am scos prãjiturile ºi cafeiu, casã savurez sfârºitu de film, când Serafima îi

bolundã oarecum, ca sã devinã celebrã ºi naivã înpicturã.

D-apoi cã m-am dus la ultimu fipreº, de la Kan,cã Fely o vrut musai sã vadã filmu Poliþist înadjectiv. O zâs Fely cã vom trãi în timp real. Io m-am plictisit de moarte, cã n-am înþãles nimic ºipersonajãle citeau din dicþionar ºi am priceput cãnoi rumânii suntem bãtuþi în cap ºi în film sãmâncau feluri sãrace, ca în vremuri de rãzboi.

Amu... mã ºi tem sã scriu cã am vãzutAnticristu, un film în care o dat cu legumeproaspete la festivaluri. Multe doamne din salã oleºinat ºi o vomat. Mie mi-o plãcut, cã am vãzutorgane, d-apoi când fata ºi-o tãiet pãsãrica, nu mi-ofost uºor. Io îs obiºnuitã cu polizoare, foarfece ºiburghie, d-apoi când o þâºnit sânge normal dinmandravela bãrbatului, io n-am înþãles cum o pututfi în formã bietu de el, cu atâtea scule înfipte înpicioare. Fely o zâs cã erau mai multe mãtafore, daio nu le-am vãzut de foame. Amu mã duc sã fac ozamã bunã ºi oi mai scrie, dacã mi-oi mai aduceaminte. Am citit în revista de aperitiv un rezumatla anticristu, cum cã un copil picã pã geam „întimp ce mami ºi tati se – pardon – fut”. Io nu amînþãles de ce o intrat cuvântu pardon unde nu îifierbe oala!

N.B.: Jojolica, „rezoneur universal” (adicã priceput latoate), este personajul central al romanului comicCocoºul ºi cocoaºa de Alexandru Jurcan.

Jojolica la TIFFAlexandru Jurcan

Cher MMonsieur MM.V.,

Pentru cã tot îmi scrii de Chalamov, cred cãmeritã sã citeºti ultima piesã din epistolarulErnu-BAS, în Observator cultural. Ai acolo o

categorizare ludicã a marii proze ruse. Apoi,îngãduie-mi un gest de dublã perversitate: cum ºtii,Clujul a reînviat iarãºi sub cupola TIFF, aºa cã-þi voirãspunde la mailuri cu snoave & comentariidin(spre) TIFF; pe de altã parte, fac asta, cumspuneam, cu o dublã perversitate, nu doar pentru a-þi scrie, ci ºi pentru a redacta, în felul acesta, unrezumat publicabil numaidecît în Tribuna alprestaþiilor mele în sãlile de cinema. „Tiffar“, îi spunorganizatorii, care renunþã de la o ediþie la alta lacalitate în favoarea publicitãþii, a business-ului cumulte cifre. Sãlile tot cum le ºtii: doar la Arta îþipoþi bãga – comod – picioarele...

A fost sîmbãtã, 30 mai, cinema Victoria,Sãrbãtoarea fetiþei moarte, film brazilian, lung cît unanaconda, lent ca apele Amazonului (de fapt, RioNegro), seducãtor la nivelul imaginii vegetal-animale(peºti înotînd sub debitul unui robinet, þestoasetraversînd molcom pe lîngã gard, palmieri crescuþihaotic, umezealã & întunecime fructiferã, bucãtãriicu gãini decapitate-n ritualuri voodoo, care l-ar lãsamut pe Emil Brumaru), dar ºi sufocant prinlentoarea gîndirii, prin tezismul subiectului (pe careoricum ziarul Aperitiff avusese grijã sã þi-l vîre pegît!), prin cadrele tãiate (prea) artist. RegizorulMatheus Nachtergaele face eforturi sã fie deopotrivãnatural ºi intelectual, aºa cum reuºise FernandoMereilles, acum cîþiva ani, în Oraºul Zeului, undeNachtergaele debuta ca actor. Cum devine profet unadolescent homo & gerontofil, profet în micul luitrib, comunicînd cu Fecioara prin intermediul„fetiþei moarte“, înnebunind femeile (propria mamã-i propune un exerciþiu felaþionar, refuzat, pecînd tatãl îl anculeazã cu pasiune telenovelisticã) ºidîndu-le bãrbaþilor motivul perfect pentru

destrãbãlare & alcoolism... În fine, ce pierde înprimele 3 pãrþi, lungite ca naiba, filmul cîºtigã-nfinal, unde ai de toate: scene de breakdance, bãtãi,carnaval, procesiune catolicã/voodoo, o predicã àrebours terminatã cu autodemiterea/autoînecareaProfetului adolescent, plonjarea ecumenicã-n text, înpoveste,-n peliculã.

Regizorul a jucat în Oraºul Zeului, film-cultbrazilian: poate de aici ambiþia de a crea o operãluxuriantã, cu mai multe paliere, pe care-o rateazã;sau poate cã brazilieniii nu ºtiu filma altfel (deºiCarandiru sau Casa de nisip, vãzute tot la TIFF, cuvreme în urmã, propuneau un discurs plat, aproapekafkian).

Duminicã am vãzut Gomora, la cinemaRepublica (tot cum îl ºtii, o relicvã din „epoca deaur“, cãreia capitalismul napocan i-a pus gînd rãu, separe). Cu ce rãmîi? Cu meclele adolescenþilornapolitani încrustate-n creier, feþele alea aurolace &extatice, violente ºi de o vulgaritate bronzatã (dacã-mi permiþi figura!); apoi, cu gesturile pline deresponsabilitate cu care mafioþii pãroºi & burtoºi,tribul dominant al lumii ãsteia, îi capseazã-n final,cumva pãrinteºte-nþelegãtor, cumva afectuos... OItalie sudicã aºa cum o ºtiam din presã, din prozaneo, mafiotizatã pe veci, istericã, sanguinarã, rasistã,infracþionalã pînã-n uter (acolo unde blîndeleitalience proiecteazã, ca pe-un Ferrari, viitorulmacaronar, dealer autorizat). O Italie a blocurilorgri, complexuri pe lîngã care Mãrãºtii ºi Bercenii sîntpoezie, chinezi învãþînd croitoria de lux pînã sîntaruncaþi în aer, bãtrîni simpatici & alzheimeriºtiaºteptînd pensia de la vreun Don Corleone, alþiicare-ngroapã un Everest de deºeuri toxice-n carierede piatrã, cu frenezie de ciocîrlani în rut.

În Italia asta, pînã ºi Berlusconi poate juca unrol de... premier.

ªi luni, tot la Republica, a fost Toþi ceilalþi, filmnemþesc premiat la Berlin, lung ºi plicti, în schimb

pe gustul unui public de inteligenþã medie, vag stu-denþesc. Pe scurt, eºecul cuplului, dezagregarea,gelozia, posesivitatea, chestii din care Bergman sauHaneke ar fi muls (mult mai) mult. Rar am urît doiactori ca pe Birgit Minichmayr ºi Lars Eidinger,probabil cã doar pe regizorul Maren Ade...

Marþi am intrat sã mã feresc de ploaie la Arta(singura salã-n care-þi poþi þine comod picioarele, þi-am zis!), unde rula Posibilitatea unei insule,regizat de însuºi Michel Houellebecq. Probabil îlcunoºti deja. N-am citit cartea. Filmul derapeazãadesea-n divertisment de tip PROTV. Sînt însã ºiscene de poezie (crearea-n eprubete colorate aneohominizilor, fluxul reþelei neuronale, peisajulsaharian al insulei etc.), pe deasupra cãrora camerase plimbã ca un duh blînd iar vocea personajuluiprincipal nareazã, cumva înþelept-trist-cool, istoriadeja consumatã, înecatã-n violenþã a umanitãþii. UnTarkovski scientist. Despre asta mi-ar plãcea sã maidiscutãm.

Sîmbãtã, 6 iunie, mi-am luat – parþial – revanºapentru plictiseala înduratã la ediþia de anul acesta.Am vãzut Anchetatorul, un foarte promiþãtor debutunguresc (r. Attila Gigor) ºi Tãrîmul pieilor roºii(Italia-Brazilia, r. Marco Bechis), o povesterãvãºitoare despre alienarea indienilor guarani într-oselva defriºatã & transformatã (pentru ei) în deºertagricol. Guaranitatea – atîta cîtã a mai rãmas –rezistã ca mit amputat, reºapat, muribund/morbid;adolescenþii fugiþi din rezervaþie în cãutareapãmînturilor strãbune nu mai au nicio ºansã, abiamai ºtiu vîna, iar organele statului îi privesc ca peniºte sãlbãticiuni din nefericire protejate prin lege.Sã asculþi RATM, sã-þi cumperi o mitralierã ºi sã teexprimi despre toate astea...

Dar Anchetatorul ºi Tãrîmul pieilor roºii vor facesubiectul unui alt mail, sau poate cã le voi pãstradoar pentru mine. Mãcar atît.

Sper cã n-ai masochismul sã citeºti rîndurileastea pînã la capãt.

Cu ochii cîrpiþi de somn,Al tãu,ªt.

E-mail cãtre un prieten frîncªtefan Manasia

2211TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Nu scriu despre North/ Nord al lui RuneDenstad Lango pentru cã a fost rãsplãtitcu Trofeul Transilvania, împreunã cu

Poliþist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu.Destui comentatori au vãzut cu mult înainte dedecernarea premiilor cele douã filme ocupândlocurile fruntaºe. În ceea ce mã priveºte, dacãmergeam cu North pe acolo, cu fals policierullui Porumboiu mã opream ceva mai jos. Deºisunt producþii total diferite ca temã, tratare ºimodalitate de a sonda realul, ele pot fi analizateîn paralel (dacã tot ºi-au împãrþit marele premiu)din cel puþin câteva unghiuri ce þin de expresiacinematograficã în ansamblu ºi tehnicilefolosite. Pentru cã – nu-i aºa? – acestea trebuiesã fie un criteriu beton. Filmul este o artã aimaginii prin excelenþã. Nu a dialogului (careþine de teatru), nu a naraþiunii (care þine deprozã). Nu a lecturii prelungite din DEX sau dinaltceva, cum nu poate fi arta filmãrii unorrapoarte de filaj, tot prelungite. Cel puþin aºacredeam pânã n-am cãzut pe demonstraþia deviabilitate a acestor resurse minimale fãcutã deregizorul român.

Vreau sã scriu despre North pentru cãbeneficiazã de o pregnantã expresivitate aimaginii. Sã ne mirãm cã Philip Øgaard a luatPremiul pentru imagine? Cât de sãrac e filmulîn dialog ºi cât de bogatã în sugestii sedovedeºte imaginea! Pânã la insinuantele notede umor subþire, filmul e un poem despresingurãtatea ºi cãutãrile omului pierdut înpeisajul hibernal. Andres Baasmo Christiansen,interpretul lui Jomar, fostul schior deperformanþã care se trateazã de depresie, pornitspre nord cu snowmobilul sau pe schiuri, efilmat de câteva ori ca un punct minuscul,neînsemnat, dar ardent (pentru cã-i cunoaºtem

zbuciumul încã din declanºarea intrigii), unpunct, spun, ce se miºcã în imensitatea albã,rece, neprimitoare a vieþii. Imagineaempatizeazã cu viziunea eroului. Exterioritateaduºmãnoasã atenteazã pânã la ochii lui Jomar:oftalmia zãpezii. Este îngrijit de o copiliþãrebelã, se adãposteºte într-un refugiu, apoi la untânãr, în cele din urmã la bãtrânul inuit Ailo,care s-a retras într-un cort montat pe gheaþã,aºteptându-ºi moartea. Toate sunt etape îndrumul sãu spre femeia ºi fiul lui de patru ani,care trãiesc în nord.

Ca atare – un road movie cu specificnorvegian sutã la sutã. Un drum iniþiatic în careplanturosul Jomar, rãmas de fapt un adolescentcu rãbufniri furibunde, nu urmãreºte altcevadecât sã-ºi îngroape sau sã-ºi ardã (la propriudacã se poate) trecutul. Incendiile repetatesubliniazã aceastã dorinþã. El lasã în urma luidoar scrumul unei vieþi irosite. Oamenii întâlniþiîn drum, singuratici, bizari, suferã de anxietãþifelurite: bunica fetiþei ospitaliere ar vrea sãscape de izolare mutându-se la oraº, tânãrulcare-i oferã adãpost are fobia homosexualitãþii,bãtrânul Ailo, refuzã sã se întoarcã în sânulfamiliei, aºteptându-ºi moartea împãcat cu sineºi cu lumea. Scena aminteºte vag despre bãtrânaneputincioasã, devenitã povarã într-o familie deeschimoºi din Umbre albe, celebrul film al luiNicholas Ray, cu Anthony Quinn, realizat în1960, care se desparte de cei dragi ca sã-ºiaºtepte moartea în gerul arctic. Ailo din Norths-a legat cu un lanþ de snowmobilul sãu lãsat înfaþa cortului, pe copcã, ºi atunci când gheþa sesparge sub greutatea snowmobilului îl trage ºipe bãtrân la fund. Ca un îndemn cã viaþatrebuie continuatã, bãtrânul îi dãruieºte luiJomar o carte de credit. Acesta îºi continuã

drumul spre copilul sãu devenit un scopsalvator pentru viaþa lui ratatã. Scena finalã etratatã în aceeaºi tonalitate dulce-amarã în caresunt turnate cam toate cadrele filmului.Scenariul lui Erlend Loe, conceput ca fluctuaþieliberã la limita parabolei, doar nuanþeazã, cu omare economie de mijloace, firul acþiuniiîncredinþat în proporþie de 90% imaginii. Ca oplantã care se înfãºoarã pe un arac sau pe osfoarã, camera urmeazã salturile eroului prinnãmeþi, dovedindu-ºi volubilitatea de a se pliape senzaþiile eroului, pe crispãrile sau peizbucnirile lui.

Mai þineþi minte rotirile camerei în jurul adoi actori prinºi într-un dialog din filme istoriceca Neamul ªoimãreºtilor sau Mihai Viteazul?Aia volubilitate a camerei, nene, vor spune unii.Travellingul a fost o realizare tehnicã de rãsunetcare a revoluþionat arta filmului. CorneliuPorumboiu se pare cã n-a auzit de ea. El îºifixeazã cu încãpãþânare camera într-un loc ºirealizeazã o scenã de 40 de minute fãrã s-oclinteascã o clipã. Expresivitatea revine exclusivactorilor. S-ar putea spune cã regizorul român ºi-a format un stil de la care nu abdicã. Îlreprezintã. Aºa a procedat în A fost sau n-afost?. ªi la fel creeazã ºi în Poliþist, adjectiv oscenã antologicã în care trei personaje, ba chiarpatru, cãci DEX-ul devine personaj, participantla dialog, pun pe tapet o interesantã dezbateredespre conºtiinþã ºi lege. Tânãrul poliþist Cristi,pus sã urmãreascã un licean consumator dedroguri, ajunge sã nu mai creadã în necesitatealegii. Subiectul e simplu, linear, insignifiantchiar, dar reuºeºte sã punã probleme ºiabordarea e cât se poate de tranºantã.Taciturnul Cristi interpretat de Dragoº Bucur eun tip care problematizeazã ºi se pare cã ceicare îºi pun probleme de conºtiinþã nu prea auce cãuta în Poliþie. Dibuind frãmântãrilesubalternului, ºeful sãu, interpretat impecabil deVlad Ivanov, cu severitate rece ºi inteligenþã, îipune frontal chestiunea alegerii între conºtiinþãºi datorie. Filmul e lucrat pânã la cel mai micdetaliu ºi dacã reuºeºti sã treci peste unelelungiri agasante, dar perfect motivate, vei puteagusta mesajul, uneori cuibãrit chiar în acesteaºa-zise lungiri. Cât despre citirea din DEX,redarea rândurilor din raportul lui Cristi sauchiar scrierea pe tablã a colegului lui Cristi,interpretat de Ioan Stoica, te vei convinge, înciuda prejudecãþilor, cã pot face parte dintr-unfilm cu asemenea mizã.

Între Nord ºi Poliþist, adjectivAdrian Þion

Nord (Norvegia, 2009)

Poliþist, adjectiv (România, 2009)



2222 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Prologul la Antichrist, ºocantul film al luiLars von Trier, m-a dus imediat cu gândulla piesa lui Ibsen Micul Eyolf, o

problematizare în stilul dramaturgului norvegiana catastrofalei consecinþe ce stã în spatelenesupravegherii unui copil în timp ce pãrinþii seabandoneazã plãcerilor trupeºti. De la un faptsimilar porneºte ºi von Trier expertiza cupluluirãmas sã supravieþuiascã unei traume deasemenea proporþii. Cã regizorul danez o ia pearãtura horror e treaba lui la urma urmei. E ºiãsta un gen care îºi are publicul sãu. Ceea ce mãmirã însã este cã pelicula a intrat în atenþia ºi încompetiþia Festivalului de la Cannes ºi a stârnitatâtea controverse. Chiar ºi titlul mi se parepretenþios, neadecvat pentru simbolistica pe careo stârneºte, rupt de conþinutul limitat laconcreteþea unei terapii, ce degenereazã încruzimi specifice genului amintit. Ca sã nu mainumesc dedicaþia nefericitã, jenantã (dupã ce ne-am lãmurit care e miza filmului) fãcutã, nuunui coleg de generaþie, ci chiar lui AndreiTarkovski în final. Desigur, numai renumele luivon Trier câºtigat pânã acum l-a adus în poziþiade lider epatant în rândul filmelor cu þinutã… sã-i zicem artisticã. Pentru cã Antichrist este oproducþie de serie cu multe calitãþi, dar ºi cufoarte multe scãderi.

Actorii n-au nicio vinã sãracii, ei fac tot cepot în situaþia datã, ba chiar strãlucesc de multe

ori, aº spune, dovadã ºi Premiul pentru cea maibunã interpretare femininã atribuit actriþeiCharlotte Gainsbourg la Cannes. Partenerul ei înfilm, Willem Dafoe este un soþ-terapeut înzestratcu multã rãbdare, care încearcã s-o ajute pe soþiasa sã treacã peste nenorocirea pierderii copilului.Faþa lui voluntarã, ridatã, cu pomeþi puternicconturaþi, evidenþiazã, când virilitatea, cândenergia interioarã a personajului, stãpânirea desine în momentele dificile prin care trece.

Comentariile au sãrit imediat spre nuditateaexcesivã (nici vorbã, din moment ce e motivatã),simbolurile exterioare, vãzute ca halucinaþii aleeroilor întorºi la cabana lor din pãdure, botezatãcândva «Eden» ca sã-ºi gãseascã liniºtea. Ploaiabizarã, cãprioara cu fetusul atârnând, vulpeavorbitoare, corbul din vizuinã nu reuºesc sã fiedecât simple manipulãri ale spaimei ce vor sãtrimitã spre izgonirea din Eden, tratate în celmai direct limbaj cu efecte horror. Ca ºisecvenþele cu burghiul, piatra de polizor ºi cheiafolosite pentru a-l imobiliza pe bãrbat.

Am citit mai puþin, poate comentarii existã ºiîn aceastã direcþie, despre analiza aplicatã în filmlabirintului de trãiri confuze la care e supussufletul unei femei mãcinat de iraþionalismferoce, pânã la dorinþa de a-ºi tortura partenerul.Aceastã laturã a subiectului funcþioneazãimpecabil. Terapia aplicatã de soþul rãbdãtor

dezvãluie treptat calea spre labilitãþile psihice alefemeii iubite ca într-o radiografie careevidenþiazã punctele negre þinute ascunse, defapt niºte tumori cerebrale ce urmeazã a fiextirpate. Mai puþin motivatã mi s-a pãrutmaterializarea de coºmar a dorinþei de a-l reþinecu orice chip pe bãrbat. Asta cu atât mai multcu cât bãrbatul nu-i dãduse de înþeles cã ar doris-o pãrãseascã. Dacã punem asta tot pe seamarãtãcirii mintale, a exaltãrii inconºtiente,izbucnirea violentã a femeii rãmâne în picioareca dramã individualã, fãrã conotaþii degeneralizare pãguboasã. Ea nu se rãzbunã pepartener pentru cã ar avea ceva sã-i reproºeze, cise rãzbunã pe dependenþa sexualã de el. Cred cãfilmul ar fi avut de câºtigat dacã rãmânea osimplã dramã conjugalã axatã chiar pe un fel depsihologism morbid, dar bine condus sprerelevarea îndepãrtãrii de morala creºtinã.

Iadul din „Eden” sau AntichristAdrian Þion

Nu pot salva cinematograful Republicaoricât aº vrea, dar pot sã îmbrãþiºezamintirile legate de acest loc special ca pe

o fiinþã dragã, plinã de înþelepciune ºisensibilitate, care mi-a încântat copilãria.

Da, aºa era Repci (prescurtarea golãneascãfolositã de mulþi clujeni ca un hapciu suflat pestedenumirea oficialã) ºi aºa va rãmâne în minteamea. Repci cunoºtea o grãmadã de chestiiinteresante ºi te fãcea numaidecât sã râzi înhohote de prostiile altora. Învãþai de la el maimulte decât puteai sã înveþi din clasoarele cutimbre. De aceea fugeam des la el. De acasã saude la ore. Era tovarãºul ºi complicele meu. Ce maitura-vura? Un prieten de nãdejde. De când îºi

fãcuse apariþia în oraº, era cel mai chipeº, cel maipedant. Arãta mai bine decât rudele lui maibãtrâne, cãrora nãrozii le puseserã nume totalanapoda: Progresul (igrasiei din pereþi),Muncitoresc (elan de scaune scârþâinde), MaximGorki (devenit Victoria culturii sovietice), 23 August (rebotezat Favorit, dar abandonat înprezent). Ca sã nu mai vorbim despre TimpuriNoi (înþepenite în privaþiuni) sau despre SteauaRoºie (sub strãlucirea cãreia se cuibãriserãpãduchii printre podelele îmbibate în motorinã)de pe strada mea. La Timpuri Noi era bine cãputeai sã stai cu o gagicã preþ de douã sau treifilme.

Eram mândru de Repci al meu. Doar pusesem

ºi eu o piatrã de temelie la emanciparea lui.Participasem cu pãrinþii la celebrele „muncipatriotice” din epocã, adicã muncã voluntarãobligatorie (nu e nicio greºealã de redactare, ci orealitate uitatã) pentru edificarea „timpurilor noi”,un ciné-vérité mai ceva ca pelicula lui Chaplin,chiar pe ºantierul „Republica”, aflat în vecini.Aºadar am pus o cãrãmidã la ridicarea lui dinvirtualitatea conjuncturalã imediatã, favorabilãaºezãmintelor de culturã. Mi-a mulþumit cu vârfºi îndesat. Cu lumi de lumini ºi umbre în miºcaredespre care habar nu aveam cã existã când ampus cãrãmida în zidul de vest al clãdirii.

Repci, dragul meu, sufãr când vãd cã sala ta elocuitã de pustiu. Aº vrea sã simt agitaþia,senzaþiile, emoþiile din sãlile doldora de curioºi.Oare acum oamenii ºtiu mai multe ºi de aceeasunt mai blazaþi, mai indiferenþi? Se poate ºi asta,dar eu cred aºa ca vãru Balzac: dupã strãlucireacurtezanelor urmeazã suferinþele lor. Repci dragã,sã n-o mai lungim, sub ochii mei te-ai înãlþat, te-ailãþit de la simplu la cinemascop ºi panoramic, te-ai întins spre tridimensional, ai cunoscutapogeul. Casa þi-a fost plinã de prieteni, acumabia dacã îþi mai trece vreun singuratic pragul. Mãbucur de cele 10 zile din an când atmosfera eaproape ca cea de dinainte. Aproape. Cevalipseºte. Ce n-aº da sã fie aºa zilnic?

Crede-mã, Repci, dacã mi-ar sta în putere, aºface orice sã-þi curm suferinþa. Dacã eu nu sunt înstare, am sã-i rog pe cei ce pot sã facã ceva.

N.R. Organizatorii TIFF au lansat în aceastã ediþiecampania „Salvaþi Cinema Republica!”. Este vorbadespre cel mai mare cinematograf din Cluj-Napoca,ajuns într-o situaþie disperatã datoritã scãderiivertiginoase a numãrului de spectatori. Textul de faþãse doreºte un modest sprijin adus acestei iniþiative.

Salvaþi cinema Republica!Adrian Þion

Cinematograful Republica din Cluj-Napoca

Anticristul (Danemarca/Franþa/Italia/Suedia/Germania,2009)

2233TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

2233



Ioan-Pavel Azap

Aºa dda:1. Poliþist, adjectiv (România, 2009; r. Corneliu

Porumboiu): Pentru cã este o capodoperã. Filmulpoate sã placã sau nu, dar nu lasã pe nimeniindiferent. Pentru acurateþea ºi falsa simplitate ademersului cinematografic, pentru cã nu estedidacticist, fals moralizator, pentru cã nu câºtigã „ceibuni” ºi pentru finalul care are efectul unui duº recepânã ºi asupra celei mai blazate conºtiinþe.

2. Nuntã la þarã / Sveitabrudkaup (Islanda, 2008;r. Valdis Oskarsdottir): Pornind de la o întâmplarebanalã – un grup de nuntaºi se rãtãceºte în cãutareabisericii de þarã unde mirii doresc sã-ºi uneascãdestinele –, filmul se dezvoltã încet dar sigur,povestea ia amploare îmbogãþindu-se de la osecvenþã la alta cu sensuri ºi nuanþe noi, totul tratatcu umor ºi înþelegere pentru defectele ºi greºelileomeneºti.

3. Despre Elly / About Elly (Iran, 2008; r. Asghar Farhadi): Respectând regula clasicã aunitãþii de loc, timp ºi acþiune, Despre Elly reuºeºtesã spunã o poveste mult mai complexã decât putemsesiza la prima vedere. Filmul vorbeºte despreincomunicabilitate, despre cât de puþin îi cunoaºtem,ne intereseazã sã-i cunoaºtem cu adevãrat pe ceilalþi– oamenii de lângã noi, nu umanitatea abstractã! –,despre indiferenþa funciarã a omului, zdruncinatãdoar în situaþii limitã. Despre Elly emoþioneazãaproape fotogramã cu fotogramã, cel puþin în a douaparte, fãrã a fi defel melodramatic.

A trebuit sã renunþ la filmele lui Jim Jarmusch(Mai ciudat decât Paradisul / Stranger than Paradise– 1984, Noapte pe Pãmânt / Night on Earth – 1991,Flori frânte / Broken Flowers – 2005), prezent lasecþiunea 3x3, pentru cã ar fi însemnat sã ocup toatecele trei poziþii cu un singur autor. De asemenea, arfi meritat sã fie prezent în acest top Constantin ºiElena, documentarul lui Andrei Dãscãlescu, pe care l-am omis pentru a nu fi acuzat de exces depatriotism.

Aºa bba:1. Experimente cinematografice / Cinematic

Works by Eija-Liisa Ahtila (Finlanda, 1993-2002):Experiment, experiment - dar sã ºtim ºi noi! Artistvideo ºi fotograf, Eija-Liisa Ahtila lasã impresia cã aprimit în dar, la o vârstã extrem de fragedã, unaparat de filmat ºi de atunci nu s-au mai despãrþit. Edrept, uneori se simte bãnuiala „regizoarei” cã acestaeste o jucãrie pentru oamenii mari, dar în general îlmânuieºte la nivelul unui preºcolar.

2. Sãrbãtoarea fetiþei moarte / The Dead Girl’sFeast (Brazilia, 2008; r. Matheus Nachtergaele):Pentru preþiozitatea nejustificatã, pentru efortulvizibil în fiecare secvenþã de a „face frumos” – ocalofilie atât de ostentativ afiºatã încât îºi pierderostul –, pentru dorinþa la fel de ostentativã de fiinteligent cu orice preþ. O agresare a spectatoruluiatât la nivel plastic, cât ºi ideatic.

3. Întoarce-te, Kate! / Come Back, Kate (Olanda,2008; r. Quirine Racke, Helena Muskens): Unmediu-metraj în care penibilul este la el acasã peparcursul tuturor celor 53 de minute cât dureazã„filmul”. Douã „forþe” regizorale ºi-au dat mânapentru a aduce în faþa spectatorilor: un admiratorînfocat, un biograf nu cu toþi boii acasã, o sosiejalnicã ºi încã vreo douã, trei personaje – toþi aceºtiaimplorând-o pe faimoasa Kate Bush sã revinã pescenã. Dacã era un film de ficþiune, putea fiamuzant; aºa, a fost doar iritant.

Alexandru Jurcan

Aºa dda:1. Anticristul / Antichrist (Danemarca / Franþa /

Italia / Suedia / Germania, 2009; r. Lars von Trier) –pentru cã e rotund, consecvent demonstraþiei ºi cura-jos în a denunþa o lume pe punctul de a-ºi pierdereperele.

2. Séraphine / Séraphine (Franþa / Belgia, 2008;r. Martin Provost) – pentru rigoarea regiei ºi pentruinterpretarea actriþei Yolande Moreau, care se con-fundã cu tãcerea complexã a personajului.

3. Tokyo Sonata / Tokyo Sonata (Japonia,2008; r. Kyioshi Kurosawa) – pentru cã ºtie sã fieoriginal ºi adevãrat, la frontiere de melodrame ºiedulcorãri.

Aºa bba:Nu am vãzut filme proaste.

Lucian Maier

Cel puþin patru dintre cele mai bune filmeprezente în aceastã ediþie a TIFF le-am vãzut înaintesã înceapã festivalul, unele cu ani în urmã – Strangerthan Paradise, Night on Earth –, altele cu luni înurmã – Gomorra, Hunger. Aceste proiecte, oricaredintre ele, ar putea figura pe primul loc în topulfestivalului. Dar odatã ce le-am vãzut în afara TIFFºi, în acelaºi timp, pentru cã a fost o ediþie defestival în care am vãzut multe alte filme bune, amhotãrît sã nu le introduc în clasament.

Aºa dda:1. Nord / North (Norvegia, 2009; r. Rune

Denstad Langlo) – filmul norvegian care a împãrþittrofeul festivalului cu Poliþist, adjectiv al lui CorneliuPorumboiu, o poveste despre singurãtate, desprecãutarea celuilalt, o cãutare care devine prilejuldescoperirii sinelui. Filmul vorbeºte despre temedelicate (rostul vieþii, prietenie, familie, înºelareamoroasã, înþelepciune bãtrîneascã) cu o ironie receºi fãrã infatuare, astfel cã, treptat, m-a cuceritcomplet.

2. Winnipegul meu – realizat de canadianul GuyMaddin, My Winnipeg (2007) e o incursiune înuniversul familial ºi familiar al realizatorului. Oconstrucþie vizualã care intersecteazã catifelareaimagisticã din Europa lui Lars von Trier cu exploziadigital-home-video din Inland Empire al lui DavidLynch. Un film-metaforã, în care istoria personalã aautorului se topeºte în istoria Winnipeg-ului pentru aomagia oraºul ºi pentru a clama dragostea autoruluipentru spaþiul respectiv.

3. Antichrist, proiectul horror al lui Lars vonTrier, pentru cã mã aºteptam sã fie o prostie new-age, în care Biblia e rãstãlmãcitã în ritmul noilormitologii corporale sau în ritmul nostalgieiparadisului pierdut. Însã e un film bun în naturagenului cinematografic în care se înscrie, careexceleazã cinematografic mãcar prin prologul sãu,absolut breathtaking.

Aºa bba:1. Helsinki Napoli toatã noaptea / Helsinki

Napoli All Night Long (Finlanda / Suedia, 1987), deMika Kaurismaki, un film care vrea sã o rupã bineîn limbaj cinematografic postmodern dupã numaicîteva ore de studiu. Aduce figuri importante dinrealitate – Jim Jarmush, Wim Wenders – ºi le punesã interpreteze roluri minore (în film) dar careseamãnã cu personaje din operele lor filmice, îl punepe Sam Fuller într-un rol de gangster care vorbeºtedespre Sam Fuller, aºadar contruieºte un context

viabil, dar rateazã povestea în stil mare – situaþiitrase de pãr, neverosimile, rãsturnãri de situaþiechinuite. Plictisitor, finalmente. Mai ales cã timpulnu e în favoarea sa – deja am vãzut Pulp Fiction,Reservoir Dogs, Wild at Heart sau Arizona Dream.

2. Sãrbãtoarea fetiþei moarte / The Dead Girl’sFeast (Brazilia, 2008; r. Matheus Nachtergaele) avenit în competiþie dinspre Brazilia. E un film care arputea avea oarecare valoare antropologicã. Încearcãsã rosteascã imagini în stilul lui Tarkovski (cã toatefilmele cu „pretenþii” artistice îl cautã pe marele T.)ºi cautã drama cu orice preþ. Ca poveste sunã ieftin -drama unei familii, certuri peste certuri, urlete, incesthomosexual,- iar în registrul fantastic mai cã teumflã rîsul din cauza mizelor formale pe carepariazã autorul, mize care nu se îmbinã coerent cupreaplinul coloristic local.

Alte filme slabe n-am vãzut!

Radu Toderici

Aºa dda:1. Poliþist, adjectiv (România, 2009; r. Corneliu

Porumboiu): pentru cã e misterios ºi amuzant ºi con-sistent în efectul pe care îl produce.

2. Toþi ceilalþi / Alle anderen (Germania, 2009; r.Maren Ade): pentru scenariu, profund, minunat.

3. Amintiri din Epoca de Aur (România, 2009; r.Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Rãzvan Mãrculescu,Constantin Popescu, Cristian Mungiu): deºi inegal însegmente, excelent în pretextele alese pentru a spuneistoria miticã a comunismului românesc.

Aºa bba:1. Cenuºã ºi sânge / Cendres et sang (Franþa /

România / Portugalia, 2009; r. Fanny Ardant): unfilm scump ºi de duzinã, girat dezastruos de actriþa-regizor Fanny Ardant.

2. Sãrbãtoarea fetiþei moarte / The Dead Girl’sFeast (Brazilia, 2008; r. Matheus Nachtergaele): pre-tenþios, jucat teatral în cel mai prost sens.

3. Copilul din Kabul / Kabuli Kid (Franþa /Afganistan, 2008; r. Barmak Akram): banal, lipsit dealtceva decât o poveste moralã, ºi pentru cã regizorulvrea sã-i facã ºi un sequel.

Adrian Þion

Aºa dda:1. Nord / North (Norvegia, 2009; r. Rune

Denstad Langlo) – fãrã ezitãri.2. Te iubesc demult / Il y a longtemps que je

t’aime (Franþa / Germania, 2008; r. Philippe Claudel)– pentru supleþea specific franþuzeascã de a analizapsihologia personajelor.

3. Revanºa / Revanche (Austria, 2008; r. GotzSpielmann) – pentru virtuþile scenariului care aprilejuit o incitantã naraþiune cinematograficã.

Aºa bba:1. Ruptura / Rysa (Polonia, 2008; r. Michal

Rosa) – un subiect sastisit, extras din noapteacomunistã, tratat abscons ºi neconvingãtor.

2. Marea Neagrã / Mar Nero (Italia / România /Franþa, 2008; r. Federico Bondi) – aºa cum am vreasã fim vãzuþi de italieni, dar nu suntem, deci opoveste încropitã artificial pentru a ne face pe plac.

3. Séraphine / Séraphine (Franþa / Belgia, 2008;r. Martin Provost) – nimic altceva decât un biograficoarecare, corect executat.

TIFF-top 2009

2244



2244 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Trofeul TTransilvania, oferit de Vodafone – exaequo: Nord / North (r. Rune Denstad Langlo,Norvegia, 2009) ºi Poliþisst,, adjjectiv (r. CorneliuPorumboiu, România, 2009)

Premiul dde rregie, oferit de CNC: BarmakkAAkkram (Copilul din Kabul / Kabuli Kid,Franþa/Afganistan, 2008)

Premiul ppentru iimagine, oferit de KodakCinelabs: Philip Øgaard (Nord / North, Norvegia,2009)

Premiul ppentru ccea mmai bbunã iinterpretare,oferit de Vitrina Advertising: distribuþia filmuluiFata îîn ccassã / La nnana (r. Sebastian Silva, Chile/Mexic, 2008)

Premiul FFIPRESCI, oferit de Juriul AsociaþieiPresei de Film Strãine: Trece pprin ppiele / KKandoor hhuid hheen (r. Esther Rots, Olanda, 2009)

Premiul ppublicului, oferit de Mastercard:Machan // MMachan (r. Uberto Pasolini, Italia/Germania/ Sri Lanka, 2008)

Premiul dde eexcelenþã, oferit de Mercedes-Benz:actorul Mircea AAlbulesscu

Premiul ppentru îîntreaga ccarierã, oferit deBanca Transilvania: regizorul DDan PPiþa

Premiul ppentru îîntreaga ccarierã: actorul FlorinPierssic

Premiul ppentru îîntreaga ccarierã ooferit uunei pper-sonalitãþi ddin ccinematografia eeuropeanã: actriþaClaudia CCardinale

Premiul dde sscurt mmetraj ddin ssecþiunea UUmbre,oferit de Cafeaua NESCAFÉ: DDansse mmacabre //DDanss mmacabru (r. Pedro Pires, Canada, 2008)

Premiul ZZilelor FFilmului RRomânesc ppentrusecþiunea llungmetraj, oferit de ABIS: CealaltãIIrina (r. Andrei Gruzsniczki, 2008)

Premiul ZZilelor FFilmului RRomânesc ppentrusecþiunea sscurtmetraj, oferit de Mediafax: Pentruel (r. Stanca Radu, 2008)

Premiul dde DDebut ddin ccadrul ZZilelor FFilmuluiRomânesc, oferit de Ursus: AAndrei DDãsscãlesscu,pentru filmul documentar Consstantin ººi EElena(2008)

Menþiune sspecialã aa jjuriului ZZilelor FFilmuluiRomânesc: AAmintiri ddin EEpoca dde AAur (r.: IoanaUricaru, Hanno Hoefer, Rãzvan Mãrculescu,Constantin Popescu, Cristian Mungiu; România,2009)

Premiul HHBO ppentru sscenariu dde llung mmetrajdin cadrul Concursului Naþional de Scenarii iniþi-at de HBO România în parteneriat cu TIFF: MimiBrãnesscu, pentru scenariul Acasã la tata

Premiul HHBO ppentru sscenariu dde sscurt mmetrajdin cadrul Concursului Naþional de Scenarii iniþi-at de HBO România în parteneriat cu TIFF:Octav GGheorghe, pentru scenariul Trofeul „OaseManciu”

Premiul HHBO ppentru sscenariu dde ddocumentardin cadrul Concursului Naþional de Scenarii iniþiat de HBO România în parteneriat cu TIFF:AAdrian VVoicu, pentru scenariul Victoria, între 8 ºi 9

Premiul sspecial „Adevãrul dde SSearã”, eediþia ddeCluj-NNapoca, oferit la alegerea cititorilor sãi unuifilm din Competiþia TIFF 2009: Poliþisst,, aadjjectiv(r. Corneliu Porumboiu, România, 2009)

Premiul LLet’s GGo DDigital! pentru cel mai bunscurt metraj realizat în cadrul workshopului Let’sGo Digital!, oferit de UPC: Stein AAlaiv, realizat deAdrian Florin Ardelean, Mihai Nanu, SergiuZorger

Diplomã dde oonoare aa AAtelierului LLet’s GGoDigital: Elena CCossmãnesscu

Premiul sspecial ppentru ccontribuþia aadusã ccine-matografiei mmondiale: producãtorul MenahemGolan

Juriul pentru secþiunea „Competiþie” a fostformat din: Assumpta Serna (actriþã, Spania),Corina ªuteu (expert, consultant ºi profesor îndomeniul politicilor ºi managementului cultural;în prezent este directorul Institutului CulturalRomân de la New York), Dan Fãinaru (critic defilm, Israel), Jim Stark (producãtor, actor, critic defilm; SUA), Szabolcs Hajdu (regizor, actor;Ungaria).

Juriul pentru secþiunea „Zilele FilmuluiRomânesc” a fost format din: Jan Naszewski(organizator festivaluri de film, distribuitor;Polonia), Neil Young (critic de film, MareaBritanie), Philip Bergson (critic de film, MareaBritanie).

Juriul FIPRESCI a fost format din: JuliaKhomiakova (specialist în teoria ºi istoria filmului,cercetãtor, critic de film; Rusia), Miguel Somsen(jurnalist, Portugalia), Vladimir C. Sever (critic defilm, regizor, scenarist; Croaþia).

Premiile TIFF 2009

Corneliu Porumboiu

Claudia Cardinale

Menahem Golan

Florin Piersic

Paginile TIFF 2009 au fost coordonate deIoan-PPavel AAzap

Mircea Albulescu

Dan Piþa

2255



2255TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Cine consultã bibliografia ConstantinCubleºan rãmîne cel puþin surprins atîtde vastitatea cît ºi de diversitatea

acesteia. A scris enorm, acoperind aproape toategenurile literare, precum ºi multe dintre speciileconstitutive acestora: prozã (roman, prozãscurtã, prozã SF), poezie, dramaturgie, literaturãpentru copii, criticã (monografii, studii, eseuri,criticã de întîmpinare), memorialisticã ºitraduceri. E o abundenþã derutantã în care,chiar dacã nu totul strãluceºte, existã segmenteimposibil de ignorat într-o istorie corectã aliteraturii. Este vorba în special despre cîtevacontribuþii de criticã ºi istorie literarã, uneleavînd valoarea unui soi de pionerat. Mai întîi sãspun însã cã biografia socialã a scriitorului ecam la fel de diversã ca ºi opera ºi cã, într-unanume mod, a influenþat-o pe aceasta din urmã.De formaþie filolog, Constantin Cubleºan ºi-aînceput cariera ca reporter la radio, devenindapoi redactor la revista Tribuna, pentru ca prin1970 sã fie promovat secretar general deredacþie. La scurtã vreme, îl gãsim redactor ºefla editura Dacia. Ulterior, este pentru cîþiva anidirector al Teatrului Naþional, iar din 1987,redactor ºef adjunct al revistei Steaua. Dupã1990 urmeazã ºi cariera universitarã, parcurgîndrapid toate treptele învãþãmîntului superior.Aºadar, o viaþã plinã, de om aºezat, norocos ºiharnic deopotrivã. Ca ardelenii de viþã veche, acrescut ºi s-a educat într-o exigentã moralã adatoriei. Conjuncturile i-au fost într-adevãr favorabile, însã scriitoruleste produsul propriului talent ºi al unei energiidebordante, mai puþin obiºnuite. Are regimul deexistenþã al unei naturi fericite aflatã într-o starede fecunditate permanentã. Însãºidisponibilitatea pentru mai multe tipuri delimbaje e consecinþa unei asemenea naturiexplosive ºi mereu imprevizibile. Urmãrindopera în desfãºurarea ei, nu se pot constata

alternanþe premeditate ale genurilor. Emergenþadiversitãþii e naturalã ºi activã pe întregulparcurs al creaþiei. Abia cariera universitarã dacãi-a orientat întrucîtva opþiunile, cãci înintervalul acesteia observãm o concentraresemnificativã asupra criticii ºi istoriei literare.Acum publicã masivele volume privindreceptarea criticã a lui Mihai Eminescu ºi IonCreangã, care sînt cãrþi singulare în culturaromânã. Este, de asemenea, coordonatorul unordicþionare ale personajelor din opera unorscriitori clasici ºi moderni (I.L. Caragiale, LucianBlaga, M. Sebastian) ºi al cîtorva studiimonografice. Scrie fãrã inhibiþii ºi cu odezinvolturã egalã despre literatura clasicã ºimodernã ca ºi despre cea actualã, cu gusturilerepliate totuºi într-un anume conservatorism. Defapt, nici beletristica sa nu depãºeºte experienþaesteticã a neomodernismului din anii ’60 aiveacului trecut. Nu l-au ispitit delocexperimentalismele, consumîndu-ºi talentul înlimitele unor modalitãþi literare consacrate.Întreaga sa creaþie stã, în fond, sub semnulagreabilului ºi e traversatã de simþul ordinii ºi alechilibrului. Vocaþia ei originarã o constituiearta povestirii. Constantin Cubleºan este prinexcelenþã un povestitor cu o fluenþã luminoasãºi tranzitivã a scriiturii. Chiar ºi comentariile deistorie ºi criticã au o mobilitate epicã, accentulcãzînd pe reprezentarea concretã ºi îndesfãºurare a faptelor literare, iar nu pespeculaþia sensurilor abstracte. Indiferent degenul în care se produce, scrie cu aceeaºidegajare, lipsit de complexul subtilitãþii.Limbajul sãu e mai curînd eficient decît expresivºi concentrat asupra producerii unui mesajtransparent. El întreþine cu textul o relaþie de ointimitate bonomã ºi domesticã, refuzîndu-iacestuia marile reverii abisale. Omul însuºi esteo naturã preponderent solarã, dar adaptat unuiregim termic domol, fãrã excese. Are umor ºi

un farmec natural care dã culoare prezenþei saleîn societate. Civilizat în relaþia cu ceilalþi, e opersoanã autentic dialogalã ºi cu o consistentãculturã a prieteniei ºi a toleranþei. Vanitateascriitorului, fireascã la urma urmelor, îi estemereu temperatã de modestia funciarã a omului,astfel cã rãmîne ferit atît de complexulfrustrãrii, cît ºi de cel al grandorii. A avutîntotdeauna discernãmîntul autoevaluãrii,spiritul sãu critic fiind mai degrabã generos înjudecarea celorlalþi. Nu s-a strecurat însã pur ºisimplu prin accidentalul cîmp literar românesc,ci l-a traversat cu discreþia bunului simþ,bucurîndu-se de o receptare în permanenþãfavorabilã, deºi niciodatã zgomotoasã. Acum, la70 de ani, e încã în vervã ºi capabil de surprize.

profil

Constantin Cubleºan - 70Petru Poantã

bugetul acordat cercetãrii. Alegerile eraudeparte, în iunie ºi cercetãtori sunt ºi mai puþinidecât profesori.

Actualul ministru al Sãnãtãþii a venit sãcontinue jongleriile domnului Nicolaescu. Celdin urmã a investit 200 de milioane într-omãsurã fãrã perspective (analizele medicalepentru populaþie), dar cu potenþial electoral.Actualul ministru Bazac nu a dezvãluit costurilesistemului de coplatã gândit cu începere la 1 septembrie deoarece era perioada alegeriloreuropene (ideea a apãrut pentru prima datã înmedia în ultima decadã a lunii mai). O lunãmai târziu, deja intrat în vacanþa dintre alegeri,acelaºi ministru renunþã la idee ºi introducetichete de sãnãtate, model iniþiat acum câtevaluni de doamna ministru a Turismului. Astfel deschimbãri de opinie de la o lunã la alta suntcauzate de o gândire „atentã” ºi pe termen lunga propunerilor de politici publice. ªtiind cãpensionarii voteazã, miniºtrii Sãnãtãþii îimenajeazã deseori în preajma alegerilor fie cu

gratuitãþi, fie ascunzând costurile planurilor lor.ªi dacã tot aminteam de Ministerul Turismului,unica reformã memorabilã a acestuia esteproducerea unui imn insipid, o litanie extrem decostisitoare. Dincolo de logica strâmbã ºi puerilãconform cãreia o melodie ar promova turismulºi ar creºte numãrul celor veniþi în România, nuexistã iniþiative în direcþia rezolvãrii adevãratelorprobleme. Timp de 20 de ani acest ministerputea foarte bine sã nu existe þinând cont de„iniþiativele” avute ºi de implementarea acestora.

Ministrul Tineretului ºi Sportului a fãcutdovada spiritului electoral profund care necaracterizeazã aleºii. A cheltuit peste 600.000 deeuro pentru un eveniment fãrã simbolisticã ºiînsemnãtate (2 mai – Ziua Tineretului,nesãrbãtoritã în trecut), ceva la fel de plãcut ºinecesar precum micul ºi berea vangheliene, darcare a permis promovarea sa ºi a mezineipreºedintelui, aflatã în plinã campanieelectoralã, pe bani publici. Dincolo dedeclaraþiile simple ºi obtuze ale doamneiministru, ale refuzului de a îºi recunoaºte vina,a corupþiei ce rãzbate din documenteleprezentate de mass-media, lipsa de reacþie aºefilor acesteia din partid ºi guvern esteilustrativã pentru atmosfera de vacanþã.

„Responsabilitate” este un cuvânt utilizat doarîn preajma alegerilor, „corectitudine” la fel,„decizia” este luatã pe criterii obiective doar îndeclaraþiile din ziua alegerilor, iar „pedepsireavinovaþilor” se tot aºteaptã de 20 de ani.

Acestea sunt doar câteva situaþii în carepoliticienii români sunt departe de activitateaferventã din preajma alegerilor. Dacã adãugãmmodificãrile aduse codurilor penal, civil ºi fiscal,lipsa de reacþie a premierului la multiplele gafeale miniºtrilor sãi, permanentele conflicte alecoaliþiei ºi atacurile la persoanã obþinemradiografia completã a lunilor dintre campanii.Rezolvarea absenteismului, care este un efect alcomportamentului elitelor politice, prinsusþinerea votului obligatoriu nu este decât unalt moft de vacanþã al celor ce rãmân fãrã ideiimediat dupã comunicatele Biroului ElectoralCentral.

Urmare din pagina 3

Scriitorii ºi politicul

Într-un articol din 2004, Robert Weiner aclasificat politica externã din primul mandat allui Vladimir Voronin ca fiind una a realismului

neoclasic, dar ºi neorealismului. În teoria relaþiilorinternaþionale, realismul neoclasic se concentreazãpe efectul factorilor interni asupracomportamentului unui stat în politica externã.La rândul sãu, neorealismul pune accent peefectul structurii sistemului internaþional asupramodului cum un stat înþelege sã participe în acelsistem. Sistemul internaþional fiind unul anarhic,în logica paradigmei realiste statul are o atitudinedefensivã, cu scopul protejãrii de pericolelemilitare. Plecând de la aceastã abordare, statelemici ºi vulnerabile sunt dependente, însupravieþuirea lor, de actori externi precum MarilePuteri, hegemoni regionali ºi actori non-statali.

Destrãmarea sistemului internaþional bipolar agenerat nu doar dispariþia temeiului ideologic înspaþiul ex-sovietic, ci ºi o permanentã cãutare aunor noi chei de definire a politicii externe anoilor state. Era vorba despre o legitimare anoului lor statut de state independente. Luând înanalizã cazul Republicii Moldova, observãm cã,din punct de vedere sistemic, în rândul MarilorPuteri se aflã Statele Unite ºi Federaþia Rusã, îngrupul hegemonilor regionali regãsim Ucraina, darºi România, iar în sfera actorilor non-stataligraviteazã Consiliul Europei, Uniunea Europeanã,NATO ºi OSCE.

Definirea uunei sstrategii dde ppoliticã eexternãÎn primii ani ai celei de-a doua independenþe a

Republicii Moldova, am putut observa odebusolare în acþiunea externã a guvernelor de laChiºinãu. Existenþa a douã perspective asupraidentitãþii (una pro-româneascã, cealaltã pro-moldoveneascã) a generat o abordare diferitã ºi arelaþiilor cu statele vecine. Dacã în primii anipolitica externã a Republicii Moldova a fost una

de cordialitate în relaþia cu România ºi decooperare în relaþia cu Federaþia Rusã, din a douajumãtate a deceniului trecut se poate sesiza orãcire a relaþiilor bilaterale moldo-române. Lipsaunui demers coerent ºi strategic din parteadiplomaþiei române a fost coroboratã cu tendinþade conservare a guvernelor de la Chiºinãu, cedeveneau garanþii morali ai independenþei tinereirepublici.

Privind din aceastã logicã, viziunea de politicãexternã impusã de noul preºedinte, VladimirVoronin, nu pare a se afla într-o discrepanþã preamare faþã cea a predecesorilor sãi. Sã ne amintimcare a fost atitudinea preºedintelui Snegur faþã deRomânia în ultima parte a mandatului sãuprezidenþial; cum a catalogat preºedinteleLucinschi participarea României în soluþionareachestiunii transnistrene. Într-unul din numereleanterioare, am prezentat cum a evoluat statutulprocesului de integrare europeanã în strategiile depoliticã externã a Republicii Moldova pânã în2001. Faptul cã Vladimir Voronin afirmã cãRomânia reprezintã o ameninþare la adresaindependenþei Republicii nu reprezintã decât oaltã formulã pentru recomandarea lui Snegur caRomânia sã nu se implice în afacerile interne aleMoldovei.

Din perspectiva principiilor dreptuluiinternaþional public, declaraþiile autoritãþilor de laChiºinãu ar putea fi considerate corecte, dacãacestea s-ar fundamenta pe o premisã realã a uneiameninþãri. Putem identifica în discursurileoficialilor moldoveni umbra unei strategiispecifice metodei comuniste de manipulare aopiniei publice prin apelul la ameninþarea externãpentru a justifica nevoia unitãþii în jurulconducãtorului. În egalã mãsurã, este în logicarealistã ca statul sã creeze instrumentele asigurãriipropriei supravieþuiri. Securitatea naþionalã sedezvoltã adesea în relaþie cu concepte precum:

risc, ameninþare, pericol, la care se mai adaugã ºivulnerabilitatea ce este determinatã de poziþiageograficã. În mod firesc, o strategie de politicãexternã ºi de securitate naþionalã formulatã deRepublica Moldova trebuie sã ia în consideraretoate aceste elemente. Însã, se poate constata cãtoate încercãrile de strategizare în acest domeniupriveau mai puþin securitatea naþionalã saustatalã, cât permanentizarea unui anumit tip deregim. Dincolo de fumul îmbietor al apãrãriiintereselor naþionale, decidenþii politicii externemoldoveneºti duceau o bãtãlie pentru propria lorexistenþã.

În Conceptul de Securitate Naþionalã aRepublicii Moldova, din 2005, se declarã cãscopul securitãþii naþionale este „asigurarea ºiîntãrirea independenþei, suveranitãþii, integritãþiiteritoriale, ordinii constituþionale, dezvoltãriidemocratice ºi a securitãþii interne, ºi întãrireastatalitãþii Republicii Moldova, care esteechivalentã cu edificare identitãþii naþionale apoporului moldovean.” Din analiza acesteidefiniþii putem sesiza abordarea tipic realistã aideii de stat ºi participarea sa ca actorinternaþional.

Într-un alt registru putem remarca enunþareapoliticii de „edificare a identitãþii naþionale”, faptce se traduce prin transpunerea unei conºtiinþenaþionale de sus în jos, iar nu prin încurajareaunei dezvoltãri organice a sentimentelornaþionale. În mod evident, ceea ce se doreºte, lanivelul decizionalului, este înlãturarea treptatã asentimentului de apartenenþã la o þarã-mamã. S-aîncercat chiar ºi rescrierea istoriei Moldoveipentru a demonstra tradiþia de independenþã aacestui stat. În 2002, Vasile Stati (IstoriaMoldovei, Chiºinãu: Editura Vivar, 2002) scria cãMoldova a stat, în secolul al XV-lea, sub semnuldublei vasalitãþi: faþã de Polonia ºi Ucraina, carese anulau reciproc, fapt ce fãcea cã vasalitatea sãaibã un caracter decorativ.

Ideea dublei vasalitãþi pare a fi îmbrãþiºatã ºide Vladimir Voronin atunci când se gândeºte la oapropiere de Uniunea Europeanã, câtã vreme seaflã încã în sfera de influenþã a Federaþiei Ruse.Oportunitãþile de deschidere oferite de UniuneaEuropeanã prin Iniþiativa Sinergia Mãrii Negre, iarmai apoi prin Parteneriatul Estic par sã fi pusleadership-ul de la Chiºinãu în dilemã în relaþiadintre Vest ºi Est. Analiºtii politicii internaþionale

2266



2266 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Apahida - Biserica Ortodoxã foto: Szabó Tamás

geopoliticã

Republica Moldova în geopolitica esticã (IV)Republica Moldova - dezorientare înpolitica externã?

Mihai Alexandrescu

din Republica Moldova încearcã, în ultima vreme,sã demitizeze dependenþa statului lor faþã deRusia. Problema Moldovei nu este dependenþa deRusia, ci lipsa capacitãþii proprii de reformare ºidemocratizare, dupã modelul baltic. Din punct devedere economic, Moldova este mai conectatã deUniunea Europeanã decât de Rusia. UE are opondere de 50% în comerþul cu RepublicaMoldova, pe când Rusia are doar 15%. Aceeaºiexperþi considerã cã Moldova, la fel ca ºi Georgia,au irosit toate oportunitãþile de democratizare,fapt ce a putut fi exploatat, cel puþin imagologic,de cãtre Rusia.1

Republica MMoldova –– TTransnistria Dincolo de aspecte declarative, în registrul

empiric decelãm puþine elemente care pot definiaceastã politicã de independenþã a RepubliciiMoldova din perspectiva paradigmei realiste. Uniianaliºti gãsesc cã Moldova nu s-a manifestat caun stat cu adevãrat independent în cele aproapedouã decenii de independenþã. Spre exemplu, încazul chestiunii transnistrene, politologul NicuPopescu2 considerã cã arhitecþii politicii externe aMoldovei nu au fost Snegur, Lucinschi sauVoronin, ci Igor Smirnov, preºedintele auto-proclamatei republici transnistrene. Sensul politiciiexterne moldoveneºti a fost trasat de acest stat,cãci în jurul acestei chestiuni s-au dezvoltat toatestrategiile de politicã externã ale Chiºinãului. Încontinuarea acestei afirmaþii, Popescu afirmã cã ºiapropierea de Uniunea Europeanã nu s-a datoratdorinþei de reformare, ci speranþei de soluþionarea chestiunii transnistrene.

Cert este cã în sistemul internaþional actual,nici un stat nu va renunþa la integritatea sateritorialã. Ca urmare, nici Republica Moldova nuintenþioneazã sã facã acest pas. Diplomaþia rusã aºtiut mereu sã îºi aleagã maniera proprie deimplicare în conflictele îngheþate din fostul spaþiusovietic. Din punct de vedere politic, implicareasa reprezintã ºi o formã de presiune asupradecidenþilor locali. Poate s-ar fi dezvoltat, în timp,soluþia separãrii de Transnistria, însã rezistenþacea mai puternicã a venit din partea actorilorregionali (Ucraina, Rusia), care se temeau decrearea unor precedente pentru situaþii similaredin spaþiile lor (cazul Crimeii). Pe de altã parte,dupã cum remarca ºi politologul StanislavSecrieru, nici unul dintre preºedinþii RepubliciiMoldova nu a vrut sã îºi asume în istorie unmandat în timpul cãruia þara sa a pierdut partedin teritoriul sãu.

În planul politicii interne, chestiuneatransnistreanã a devenit o scuzã pentru eºecurilereformelor promise la debutul fiecãrui mandat.Cu toate acestea, în sondajele de opinie cetãþeniimoldoveni nu percep Transnistria ca fiind primaproblemã de pe agenda lor, abia 10% o plaseazãpe locul al treilea în lista preocupãrilor lor.Atunci, cine dezvoltã aceastã problemã ºi cui îifoloseºte amplificare importanþei ei? Este vorbadespre aceeaºi raþiune de stat sau rãmâne uninstrument de propagandã?

Republica MMoldova –– RRomâniaRelaþia cu România în perioada 2001-2004 a

fost una caracterizatã printr-o rãcire vizibilã. Înmartie 2001, premierul Adrian Nãstase declara cã„România ia notã de schimbarea geopoliticã de lafrontiera sa esticã ºi de crearea acolo a uneientitãþi orientate spre Moscova”. Criticile pe careautoritãþile române le adresau la adresa politiciide rusificare a învãþãmântului din Moldova audeterminat autoritãþile de la Chiºinãu sã acuzeRomânia de amestec în treburile interne. Înperioada 2001-2004 o chestiune importantã a fost

ºi încheierea unui tratat de bazã de prietenie ºicooperare. A existat o presiune din parteaChiºinãului pentru semnarea unui asemenea text,însã ºeful Executivului de la Bucureºti a declarat,în septembrie 2003, cã România nu era interesatãsã semneze un astfel de acord, considerând cãfiind primul stat care a recunoscut independenþaMoldovei, va conduce relaþiile bilaterale pe bazadreptului internaþional. Doar presiunile din parteaUE ºi NATO a determinat România sã-ºi schimbepoziþia.

Deºi pãreau sã aibã un nou început, relaþiile s-au deteriorat în mai puþin de un an. În 21ianuarie 2005, preºedinþii celor douã state ausemnat o „declaraþie comunã” în scopul „utilizãriieficiente a potenþialului de colaborare bilateralã ºimultilateralã…” Discursul preºedintelui Bãsescu,din 29 octombrie 2006, de la Chiºinãu undepropunea o unificare a celor douã state îninteriorul UE, începând cu 1 ianuarie 2007, a avutdrept efect o reacþie ostilã din partea omologuluisãu moldovean. Cunoscând profilul liderului de laChiºinãu, ar fi fost necesarã o abordare maidiplomaticã a acestei chestiuni. În cazul contrar,nu s-a reuºit decât oferirea unor pretextesuficiente ºi necesare pentru un atac la adresaRomâniei, catalogatã de propaganda prezidenþialãdrept un agresor. În mod firesc, recurgând laargumentele oferite de principiile dreptuluiinternaþional public, reacþia ºefului statului vecina fost una defensivã. Dacã vom analizadeclaraþiile din ultimele luni ale celor doi ºefi destat privind partea adversã, vom observa cã ceidoi oameni politici s-au dezbrãcat de robeleprezidenþiale, au renunþat la orice formulãprotocolarã sau de politeþe, adresându-ºi reciprocapelative ºi constatãri clinico-patologice. În modevident, coborârea atât de mult a niveluluidiscuþiilor nu mai caracterizeazã un dialogdiplomatic între liderii a douã state vecine.

Dupã violenþele din aprilie 2009 de laChiºinãu, relaþiile dintre cele douã þãri s-auînrãutãþit. Mai precis, s-au deteriorat relaþiiledintre preºedintele Voronin ºi România, cãcipartidele politice parlamentare moldoveneºti nuau exprimat poziþii de reproº la adresa României.Pânã la urmã situaþia creatã în primãvara acestuian în capitala Republicii Moldova nu a fostcauzatã de vreo implicare a României. Din nou

este vorba despre o manevrã propagandisticã dinprofilul politic al liderului moldovean.

Evoluþia discuþiilor bilaterale s-au rãcitsuficient de mult în ultimele luni, astfel încât,într-un relaþie diplomaticã fireascã, sã nu maipoatã fi spus nimic între cele douã state. Aºa cumam spus, conflictul nu a fost între douã state, cimai degrabã între un preºedinte ºi un stat vecin.Orice scenariu este posibil pentru viitor. Cuacelaºi preºedinte la Chiºinãu evoluþia relaþiilor vafi imprevizibilã. Ne putem aºtepta fie la o invitarespre destinderea relaþiilor dintre cele douã þãri, însperanþa unei apropieri de UE, fie la continuareaaceleiaºi stãri de tensiune diplomaticã. Primulscenariu ar fi valabil în situaþia în care ar exista ocondiþionare din partea UE pentru armonizarearelaþiilor cu vecinii. Cel de al doilea scenariupoate continua în speranþa de a spori capitalulpolitic intern în rândul electoratului pro-moldovenesc.

Dinspre România constatãm o incapacitate deadaptare a discursului, mesajului ºi acþiuniidiplomatice la contextul politic actual alRepublicii Moldova. Mesajele tranºante,generatoare de reacþii ar trebui evitate. Ceea cetrebuie urmãrit este determinarea statului vecin sãse implice în proiectele comune din regiunepentru a evita izolarea, cu scopul bunãstãriipopulaþiei. Momentul 1991 a fost ratat din punctde vedere istoric. Cauzele ºi urmãrile nu le vomanaliza acum. Revenirea periodicã la tema uniriiMoldovei cu România devine una nu doar inutilã,dar chiar periculoasã din punctul de vedere alrelaþiilor internaþionale. Diplomaþia româneascãtrebuie sã depãºeascã dimensiunea politicã ºiculturalã, ea trebuie sã deschidã cãile uneicooperãri pe orizontalã implicând RepublicaMoldova în proiecte economice ºi socialeregionale. A trecut timpul unor relaþii bilaterale,fie ele cordiale sau de cooperare; este nevoie de oacþiune regionalã ºi pe dezvoltarea unor cooperãrisectoriale. Noua iniþiativã a Uniunii Europene,Parteneriatul Estic, ar trebui sã constituie uncadru de dezvoltare a noilor relaþii. Sper caaceastã iniþiativã sã nu moarã în faºã la fel caSinergia Mãrii Negre, a cãrei iniþiere România nupare sã îi fi înþeles rostul.

Moldova se va democratiza ºi reforma.Conteazã, desigur ºi cine va fi preºedinteleRepublicii, dar mai important este ca viaþapoliticã ºi parlamentarã sã devinã suficient deanimatã pentru a asigura premisele consolidãriiinstituþiilor democratice. În plan internaþional,fiind un stat vulnerabil din punct de vederegeopolitic, Republica Moldova trebuie sã gãseascãparteneri regionali puternici care sã o susþinã.Jocul în logica paradigmei realismului neo-clasicnu mai este garanþia suveranitãþii naþionale.Proiectele viitoare pentru definirea securitãþiinaþionale vor trebui sã punã un accent mai apãsatpe bunãstare ºi cooperare regionalã. România areîncã un rol important de jucat, atât timp cât îºiva defini ea însãºi interesele în regiunea MãriiNegre.

1 Ileana Racheru, Octavian Manea, “Rusia nu mai estecea mai mare putere din spaþiul post-sovietic”, Revista22, 26.05.2009,http://www.ape.md/libview.php?l=ro&idc=183&id=66 2 http://politicom.moldova.org/news/moldovan-for-eign-policy-should-not-be-decided-by-transnistria-22572-eng.html

2277



2277TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Gherla - Biserica ªimaian, prima bisericã armeano-catolicã din Gherla, ctitoritã de fraþii ªimaian(Salamon) foto: Szabó Tamás

2288



2288 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Daniela Zeca-BuzuraVeridic. Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziuniiIaºi, Editura Polirom, 2009

Daniela Zeca-Buzura este cunoscutãpublicului larg fie ca scriitoare, fie mai desca om de televiziune, prin emisiuni de

tipul Cafeneaua artelor, Faþã în faþã cu autorulsau ca director al TVR Cultural. Însã în ultimiiani a evoluat ºi ca un fin comentator alstrategiilor media. Volumul de faþã este parte aunui triptic analitic care mai include Jurnalismulde televiziune (2005) ºi Totul la vedere.Televiziunea dupã Big Brother (2007).

Studiul descompune realitatea „artificialã” aneoteleviziunii, oferind instrumente operaþionalede protecþie în faþa acestei noi categoriicvasiontologice. Se adreseazã, spune autoarea înArgument, atât specialiºtilor – profesioniºti mediasau studenþi –, cât ºi telespectatorilor obiºnuiþi.Aceºtia din urmã trebuie sã conºtientizeze cã ceeace ni se oferã pe ecran nu e o reflectare arealitãþii; ficþionalizarea începe de la cadrulcinematografic, dar se insinueazã deopotrivã întransmisiunile live. Discursul autoarei asumã doctºi coerent elemente din semioticã, analizaimaginarului, filmologie, pragmaticã ºi teorieliterarã. Volumul se construieºte pe douã pãrþi,prima dedicatã precizãrilor terminologice, iar adoua aplicatã pe câteva fenomene televizualereprezentative în economia imaginarului de secolXXI, emisiuni româneºti, europene sau americane,de tipul Big Brother, Dansez pentru tine sauteleepopeea alegerii lui Barack Obama capreºedinte al Statelor Unite.

Capitolele teoretice pun în discuþie conceptelefundamentale ale domeniului: neoteleviziunea,cadrajul, verosimilitudinea, teatralitatea, ficþiunea,jocul etc. Toate au rolul de a defini realul,descompus ºi reconstruit prin televiziune. Premisade la care se porneºte ºi care diminueazã de laînceput ºansele la un adevãr unic e cã aparþinempostmodernismului, deci ne-am asumat cã realuleste doar un text, un set de semne interpretatecontextual, o categorie construitã reflexiv, ce numai deþine obligatoriu un punct de referinþãextern. Nu mai avem real, ci doar reprezentãridespre real. Peste aceastã premisã delocîncurajatoare, se suprapune în neoteleviziunedeclinul jurnalismului de informare ºi emergenþadramaticã a aceluia de comunicare, în direcþiacomercializãrii, a tabloidizãrii. Amnezia ºispectacolul sunt rezultatele imediate. Primarãspunde nevoii de recunoaºtere a telespecatoruluiîn ce i se aratã, a doua hrãneºte pofta decelebritate a masei, aºa încât derapajeleemisiunilor abia dacã mai amintesc de intenþiapedagogicã ºi dorinþa de verticalitate apaleoteleviziunii din anii ’60-’70. Sunt puþini ceicare îºi mai pun problema, ca acum 20 de ani cã„Aþi minþit poporul cu televizorul”. Într-o lumedinamicã, documentarul e anacronic, deci seficþionalizeazã, ºtirile devin infotainment, iaremisiunile care invadeazã spaþiul intim altelespectatorului sunt tot mai frecvente. Autoareadezvoltã cronologic ºi cauzal factorii care audeterminat crearea atotprezentei reality television,constituitã pe doi factori ce o apropie de ficþiune:verosimilitudinea ºi factualul. Cea dintâi se

bazeazã pe stereotipuri, serializare ºi redundanþã,ca sã ofere, într-un bizar pact de autenticitate,„mai mult ca realul” privitorului invitat cuemoþiile lui în noua lume creatã. Factualul epromisiunea de adevãr pusã în legãturã cu unsubiect martor, cu depoziþia acestuia ºi cusentimentul autenticului.

Pentru ilustrarea mecanismelor factuale,Daniela Zeca-Buzura face apel la douã formatesimilare de pe posturile româneºti: Din dragosteºi Trãdaþi în dragoste. Utilizând terminologia luiFrançois Jost, demostreazã cã poveºtile dedragoste ale participanþilor nu sunt chiarmãrturisiri, ci contrafaceri ale trãirii, biografiiromanþate, iar individul dispare în spatele tipuluigeneral sugerat de povestea lui. Nu se urmãreºteinformarea, ci aderarea afectivã atelespectatorului, solidarizarea ºi empatia cudrama desfãºuratã în faþa lui. Scenariile detranspunere a „realului” pe ecran profitã din plinde structurile ficþiunii ºi ale jocului. Definireateoreticã a termenilor se face, pentru ficþiune,pornind de la viziunea pragmaticã a lui Jean-Marie Schaeffer. Din pãcate se resimte forþareaterminologicã a transferului instrumentelor de lalucrul asupra textului scris la acela asupraimaginii media. Probabil mai adecvatã intenþiilorautoarei ar fi fost lucrarea lui Toma Pavel, Lumificþionale. În definirea jocului televizual însã,studiile clasice ale lui Johan Huizinga ºi RogerCaillois se dovedesc foarte actuale.

În studiile de caz din a doua parte a cãrþii sedemascã inteligent maniera în care televiziunilefolosesc strategii ca acelea pomenite mai suspentru a câºtiga teren în contextul socio-politico-economic, ca poziþie de putere, în plus cuimportante consecinþe financiare. Astfel, o analizãa show-ului concurs Dansez pentru tine, formatal ProTv, dezavueazã ideea centralã a emisiuniiconform cãreia e un joc transparent, fãrã niciunperdant. Plânsul de necontrolat al unui concurent,de exemplu, dovedeºte cã sub performarea ludicã

a jucãtorilor încep sã se vadã, odatã cu anulareaconvenþiilor, resorturile unui rapace mecanism deprofit. Pe de altã parte, telespectatorul crediteazãºi încurajeazã reality show-urile pentru cã ele suntmituri tipice ale epocii noastre – afirmã autoareapreluând o idee a lui Eric Macé –, adicã oferã orezolvare simbolicã a tensiunilor, conflictelor ºiconstrângerilor cotidiene. Când trãim permanentcu un cult al performanþei ºi implicit cu teama deexcludere sau de eºec, televiziunea scenarizeazãun mit al solidaritãþii celor mulþi ºi seautopropune ca singura competentã în asistenþasocialã organizatã ºi abilã generatoare de soluþiiterapeutice concrete.

Dacã exemplul anterior a ilustrat tematizarealogicii mitului, învestitura televizatã a lui BarackObama ca prim preºedinte de culoare al SUAilustreazã modul de funcþionare a logicii ritului înmedia, mizând tot pe identificarea fentelorrealului, ca în primul studiu de caz. Obama esteîncadrat în arhetipul „salvatorului absolut”, apãrutîn istoria secolului XXI într-un acut moment decrizã economicã. În transmiterea ceremoniei deînvestire, televiziunile creeazã mai mult sau maipuþin conºtient douã tipuri de ritual: unul depurificare pentru mulþimile venite în pelerinaj sã-ºi întâlneascã idolul ºi un ritual de iniþiere lacare se supune însuºi Obama. Jurãmântul,discursul ºi drumul spre Casa Albã sunt analizatede Daniela Zeca-Buzura cu o subtilitateadmirabilã. Capitolul converge spre o convingereargumentatã conform cãreia reuºita candidatului,respectiv ritul de dimensiuni hiperbolice din 20ianuarie 2009, se datoreazã evoluþiei televiziuniispre reality show-uri ºi globalizãrii media.

Concluzia cãrþii echilibreazã viziuneademonizatã asupra strategiilor neoteleviziunii ºi îireaminteºte rolul nu mai puþin important ºifuncþional încã de releu pentru democraþia directãºi interactivã. Pornind de la ce ni se oferã zilnicpe ecran, demersul analitic, spune autoarea, îºigãseºte legitimarea nu ca instituire a uneimetafizici televizuale, ci ca o manierã deînþelegere a mitologiilor tranzitive ºi a strategiilorminore prin care suntem consolaþi.

Veridic. Virtual. Ludic e în mod evident unadin cele mai profesioniste abordãri ale strategiilormedia din ultimii ani. Din pãcate tocmai acribiaconstituie un minus. Frazele încãrcate de referinþe,perspectiva exhaustivã asupra conceptelor, cu unciorchine de referinþe în paginã, ambiguizeazãmesajul în loc sã-l clarifice. În plus, tot ca undeficit este perceput parti-pris-ul autoarei înfavoarea televiziunii naþionale, ale cãrei emisiuniapar ca exemplu al onestitãþii ºi al transparenþei(pp. 99-102, 193-194). În contrast, intenþiileformatelor posturilor private sunt „demascate” ºiincluse într-o paradigmã a instanþeimanipulatoare. Însã, dincolo de aceste accidente,cum am mai spus, volumul Danielei Zeca-Buzuraare toate ingredientele unei lecturi seducãtoare ºiutile.

Jocul mediaticAnca Ursa

media

Ticu-Colonie (com. Aghireºu) - Bisericã de lemn foto: Szabó Tamás

Continuãm prezentarea din numereleanterioare a modului în care se poziþioneazãOrtodoxia faþã de drepturile omului,

doctrina juridicã ºi produsul cultural reprezentândprin excelenþã modernitatea. În textul de datatrecutã începeam sã arãtãm care sunt liniile de forþãale documentului din iulie 2008, unicul de acest felîn literatura teologicã rãsãriteanã actualã, „Bazeledoctrinei Bisericii Ortodoxe din Rusia despredemnitate, libertate ºi drepturile omului”(reamintim cã traducerea acestuia în limba românãpoate fi gãsitã la secþiunea documente a paginiiwww.teologia-sociala.ro).

Dupã ce amendeazã principial, de la bunînceput, faptul cã drepturile omului sunt frecventcitite în cheie relativistã ºi accentueazã legãturadintre dimensiunea juridicã ºi cea moralã a acesteiconstrucþii, documentul dedicã integral primulcapitol noþiunii de demnitate a omului, sursaantropologicã fundamentalã a oricãrui tip de dreptdar ºi de obligaþie. Referitor la întemeierea absolutãa demnitãþii persoanei umane, textul o origineazãîn modelul hristic de viaþã: „Demnitatea datã deDumnezeu este confirmatã de prezenþa în fiecareom a fundamentelor morale care pot fi recunoscuteprin vocea conºtiinþei. Despre aceasta scrie SfântulApostol Pavel în Epistola cãtre Romani: „Ei aratãfapta legii scrisã în inimile lor prin mãrturiaconºtiinþei ºi prin judecãþile lor, care îi învinovãþescsau care chiar îi apãrã” (Romani, 2, 15). Tocmai dinaceastã cauzã, normele morale în general, care suntproprii naturii omeneºti, ca ºi normele moraleconþinute în revelaþia dumnezeiascã, descoperãplanul lui Dumnezeu în legãturã cu omul ºimenirea sa. Aceste norme sunt cãlãuzitoare pentruo viaþã binecuvântatã, demnã de natura omeneascãcreatã de Dumnezeu. Cel mai elocvent exemplupentru o astfel de viaþã a fost dat lumii deMântuitorul Iisus Hristos.”

Încercând sã traducem mesajul ºi pentru cei maipuþin religioºi dintre contemporani, putem spune cãdemnitatea umanã este un dat. Pentru comunitãþilede credinþã, acest lucru reprezintã un imbold înplus pentru a armoniza viaþa personalã, de omanierã liberã, cu aceastã calitate ontologicã. Cualte cuvinte, religios sau nu, omul are o demnitateimposibil de negat, negociat, redus sau suspendat.Amploarea consecinþelor acestei afirmaþii este, aºacum ne aratã documentul, perceptibilã mai alesprin utilizarea grilei de lecturã a teologiei creºtine,cea care transformã un dat al naturii umane într-unideal ºi un deziderat juridic într-un destin curãdãcina în sus. Din perspectiva antropologieispirituale, persoana umanã este mai mult decâtceea ce cred alþii despre ea sau chiar aceasta despresine. Oricât de tehnicã poate pãrea, formulademnitãþii omului sugereazã cã, indiferent defragilitatea noastrã, suntem purtãtorii unei valoricare ne legitimeazã ca atare, ne face ireductibili,unici, distincþi faþã de orice altã formã de viaþã.Faptul cã aceastã valoare este înþeleasã diferit,pentru omul religios având sorginte divinã, iarpentru liberul cugetãtor fiind de naturãimprecizabilã, nu reduce cu nimic stringenþa ei,

faptul cã existã ca atare ºi cã tocmai existenþa eiface posibil inclusiv setul de principii numitegeneric drepturile omului.

Mai departe, acelaºi document din iulie 2008,cultivând paralelismul dintre drepturile omului ºimoralitate, aratã cum pãcatul reprezintã nu doarnegarea la nivel personal a demnitãþii date, ci areefecte malefice ºi la nivel social: „Omul aflat subinfluenþa pãcatului acþioneazã în relaþiile sale cu alþioameni ca egoist, adicã având grijã doar sã-ºisatisfacã propriile necesitãþi în detrimentulsemenilor sãi. O astfel de viaþã este periculoasãpentru persoana umanã, pentru societate ºi mediulînconjurãtor. Un atare mod de viaþã se soldeazã cusuferinþe fizice ºi sufleteºti, cu boli ºi vulnerabilitãþice culmineazã în distrugerea mediului de viaþã.Ontologic, o viaþã nedemnã din punct de vederemoral nu distruge demnitatea datã de Dumnezeu,dar o întunecã într-atât încât devine aproape denerecunoscut. Tocmai din aceastã cauzã este nevoiede un mare efort de voinþã pentru a vedea ºi maiales pentru a recunoaºte demnitatea naturalã a unuicriminal periculos sau a unui tiran.” Vedem cumanaliza din perspectiva teologiei ortodoxe puneaccentul cu insistenþã pe caracterul dinamic ºiperen deopotrivã al demnitãþii omului. Pãcatul sau,în limbaj secular, încãlcarea drepturilor omului nupot duce la dispariþia demnitãþii, oricât deabominabile sunt faptele unei persoane. Acestaeste, în treacãt spus, motivul pentru careOrtodoxia, asemeni celorlalte Biserici ºi confesiunicreºtine majore, nu poate accepta pedeapsa cumoartea.

Al doilea capitol al documentului este dedicatchestiunii libertãþii de a alege. Filosofic ºi teologic,liberul arbitru este un topos recurent ºi, mai ales înspaþiul european modelat de Creºtinism, subiect depermanente dispute. Rãmânând la aceeaºi lecturãmoralã a drepturilor omului, bazate pe libertatearecunoscutã necondiþionat fiecãrei persoane, textulteologic rus nu uitã sã atragã atenþia cã „libertateaalegerii nu este o valoare absolutã ºi finalã. Ea estepusã de cãtre Dumnezeu la dispoziþia realizãriibinelui omului. Fãcând uz de libertate, omul nutrebuie sã îºi facã sieºi sau celor care îl înconjoarãniciun rãu.” O astfel de precizare este cât se poatede utilã mai ales în contextul societãþilor post-comuniste marcate de absenþa unei culturi a bineluicomun ºi în mijlocul cãrora libertatea este frecventînþeleasã ca drept nelimitat la desolidarizare.

Documentul merge mai departe ºi aratã cumdomnia egoismului ºi a libertãþii de a face rãudistrug în cele din urmã libertatea ca atare. Meritãsã citãm aici pe larg (sublinierile bold sunt aleoriginalului) diagnosticul teologic care aratã cum,„prin folosirea abuzivã a libertãþii, prin alegereaunui mod de viaþã mincinos ºi imoral se obþineîntr-un final distrugerea libertãþii de a alege. Acestlucru este posibil tocmai pentru cã modul de viaþãimoral conduce voinþa spre înrobirea ºi dominareade cãtre pãcat. Numai Dumnezeu, izvorul libertãþii,poate susþine libertatea în om. Cei care nu dorescsã se despartã de pãcat îºi dãruiesc libertateadiavolului, duºmanul lui Dumnezeu, tatãl rãului ºi

al înrobirii. Cunoscând vvaloarea llibertãþii dde aa aalege,Biserica ssusþine ccã aaceasta ddispare ccând aalegerea sseface îîn ffavoarea rrãului. RRãul ººi llibertatea ssuntincompatibile. // În istoria omenirii, alegereaoamenilor ºi a societãþii în favoarea rãului a condusla pierderea libertãþii ºi la jertfe omeneºti enorme.În prezent, omenirea poate pãºi pe aceeaºi caledacã fenomene fãrã îndoialã vicioase precumavortul, suicidul, desfrâul, perversiunea, distrugereafamiliei, cultul grosolãniei ºi al violenþei nu vor fijudecate din punct de vedere moral ºi vor fijustificate în baza unei înþelegeri denaturate alibertãþii omului. // Fragilitatea iinstituþieidrepturilor oomului rrezidã îîn ffaptul ccã, aapãrândlibertatea dde aa aalege, ttot mmai ppuþin ia îîn cconsiderareaprecierea mmoralã aa vvieþii ººi eeliberarea dde ppãcat.Orânduirea ssocialã ttrebuie ssã þþinã ccont dde aambelelibertãþi, aarmonizând rrealizarea llor îîn ssfera ppublicã.Nu ttrebuie ssã ffie aapãratã oo llibertate, uuitând ddecealaltã. PPersistarea lliberã îîn bbine ººi aadevãr eesteimposibil dde aatins ffãrã llibertatea dde aa aalege. TTotastfel, llibertatea aalegerii îîºi ppierde vvaloarea ººi ssensuldacã oopteazã ppentru rrãu.”

Al treilea capitol al documentului analizeazãsemnificaþia drepturilor omului în viaþa creºtinuluiºi a societãþii. Autorii se exprimã fãrã echivocpentru încadrarea acestora într-o ierarhie mai largã,în vârful cãreia sunt valorile spirituale. Datã fiindclaritatea poziþiei exprimate, citãm, iarãºi, pe larg:„Creºtinul plaseazã credinþa în Dumnezeu ºicomuniunea cu El mai presus de propria-i viaþãpãmânteascã. De aceea este inadmisibil ºi periculosca drepturile omului sã fie interpretate dreptfundament superior ºi universal al vieþii sociale,cãruia trebuie sã i se subordoneze practica ºiconcepþiile religioase. Profanarea în domeniul publica obiectelor, simbolurilor sau noþiunilor cãrora li seînchinã oamenii credincioºi nu poate fi justificatãcu niciun fel de referiri la libertatea cuvântului ºi acreaþiei. // Fãrã sã fie de naturã divinã, drepturileomului nu trebuie sã intre în conflict cu RevelaþiaDumnezeiascã. Pe lângã ideea libertãþii personale,pentru cea mai mare parte a lumii creºtine laacelaºi nivel de importanþã este situatã categoriatradiþiei învãþãturii credinþei ºi a moralei. Or, cuacestea douã trebuie omul sã îºi armonizezelibertatea sa. Pentru mulþi oameni care trãiesc îndiferite þãri ale lumii, nu atât standardele seculareale drepturilor omului, cât mai ales credinþa ºitradiþiile sunt considerate normative în viaþa socialãºi în relaþiile interpersonale. // Niciun fel de legiomeneºti, inclusiv formele ºi mecanismeleorânduirii social-politice, nu pot în modindependent sã facã viaþa oamenilor mai moralãsau perfectã, sã dezrãdãcineze rãul ºi suferinþele.Este important de reþinut cã autoritãþile de stat ºicele publice au capacitatea realã ºi menirea de asuprima rãul în manifestãrile sociale, însã ele nupot învinge cauza acestuia, pãcatul. Lupta esenþialãcu rãul este dusã în adâncul sufletului omenesc ºipoate avea succes doar prin parcurgerea de cãtre opersoanã a cãii vieþii religioase: „Cãci lupta noastrãnu este’mpotriva cãrnii ºi sângelui, ci’mpotrivaÎncepãtoriilor, împotriva Stãpâniilor, împotrivaStãpânitorilor acestei lumi de’ntuneric, împotrivaduhurilor rãutãþii care sunt în stihiile cereºti”(Efeseni 6, 12). // În Ortodoxie dãinuieºteconvingerea cã societatea, organizând viaþapãmânteascã, trebuie sã þinã cont nu numai deinteresele ºi de dorinþele omeneºti, dar ºi deadevãrul lui Dumnezeu, de legea moralã veºnicãdatã de cãtre Creator, care funcþioneazã în lumeindiferent de faptul dacã voinþa unor oameni aparte

2299



2299TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

teologia socialã

religia

Ortodoxia ºi drepturileomului (IV)

Radu Preda

3300



3300 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Redãm în continuare alte extrase dininterviul luat de Alexis Liebaertromancierului Ismail Kadaré:

Romanul despre care vorbiþi [Generalularmatei moarte, n. n.] a apãrut în Franþa.

Într-o manierã foarte curioasã. La Tirana existao editurã care publica romane albaneze în limbistrãine. Al meu a cãzut sub ochii lui Pierre Paraf,care dirija revista Europe. S-a entuziasmat ºi, laîntoarcerea acasã, i l-a încredinþat unui editorfrancez. Vestea cã urma sã fie publicat în Franþami-a produs o mare bucurie ºi m-am pus peînvãþat franceza. Pentru un scriitor dintr-o þarãstalinistã, a fi publicat în Occident era un ºoc,aproape o renaºtere. Închipuiþi-vã: sunteþi unscriitor din þara cu cel mai dur regim din bloculcomunist ºi deveniþi, prin hazard, cunoscut întoatã Europa. Pânã în acel moment avusesemmulte îndoieli. Mã întrebam: ceea ce scriu eu esteliteraturã adevãratã? Se poate face literaturãadevãratã într-o þarã în care, într-un fel, eºtiprizonier? Eram, deci, fericit, dar confruntat de odificultate enormã: cum sã exist în cele douã lumiincompatibile, fiindcã Occidentul era inamiculnumãrul unu al Albaniei? Deja ºtabii de partidmurmurau: „Dacã e apreciat de inamicii noºtri,înseamnã cã ne este el însuºi duºman.” Devii,aºadar, un autor cu douã publicuri: un publicliber ºi un public prizonier. Trebuie sã alegi. Fiemã lãsam de scris, fie scriam numai pentrualbanezi ºi renunþam la libertate, cu alte cuvintela literaturã. A fost cel mai greu moment dinviaþa mea. Simþeam cã aveam o anumitãrãspundere faþã de literaturã – faþã de literaturãpur ºi simplu, nu faþã de realismul socialistalbanez. Nu puteam discuta cu nimeni despreasta. Din aceastã cauzã, ori de câte ori mi s-apermis sã cãlãtoresc în Franþa, sejurul a fost,concomitent, foarte agreabil ºi oribil. Trebuie sãrecunosc, totuºi, cã ziariºtii au avut multã grijã sãnu mã punã în încurcãturã, adresându-miîntrebãri despre situaþia din Albania. Dar lucruriledeveneau din ce în ce mai dificile. La ComitetulCentral al Partidului, unii erau nervoºi, darnimeni nu fãcea vreun gest tranºant: ca în toatedictaturile, decizia îi aparþinea ºefului. Dar ºi ºefulera în dilemã. Ca toþi tiranii, dorea sã treacã dreptun mare intelectual, el care îºi fãcuse studiile înFranþa. Era vanitatea lui. Nutrea ºi el visul secretde a fi publicat în Franþa.

Mai târziu, de altfel, unii albanezi v-aureproºat cã aþi fost protejatul lui Enver Hodja ...

Da, fireºte, am fost protejat. Uneori, dictatorii

vor sã lase impresia cã sunt protectori ai artelor.Dar de cine le apãrã? De cei mai fideli acoliþi ailor, prin urmare de ei înºiºi. Ei da, Hodja m-aapãrat de Hodja, de el însuºi, cel care creaseteribilul sistem. A fãcut o excepþie, ca sã-ºisatisfacã orgoliul. Eu atâta ºtiu: cã n-am fãcutnicio concesie pe plan literar.

Totuºi, aþi mãrturisit cândva cã nu iubiþicartea Nunta, pentru cã, într-un anumit fel, aþiacceptat sã vã autocenzuraþi când aþi scris-o.

Am scris cartea asta dupã ce mi-au interzisMonstrul, o operã foarte curajoasã. Era momentulRevoluþiei Culturale din China, o perioadã nefastãpentru Albania, când scriitorii erau alungaþi dinoraºe, întocmai ca în China. De altfel nu-mi renegromanul – a fost publicat la „Fayard”. Nu e ocarte rea, dar nu e ce ar fi trebuit sã scriu. Nu areatmosfera apãsãtoare a altor scrieri ale mele – eadevãrat cã trece drept cea mai proastã, cea mai„socialistã” dintre cãrþile mele – poate chiar ceamai „comunistã”. Citiþi-o, totuºi, ºi veþi constatacã nu sunt autorul a douã opere, una pentruAlbania, cealaltã pentru Occident. În orice caz,dupã Nunta am jurat: N-am sã mai fac aºa cevaniciodatã. De acum încolo voi scrie ce vreau, aºacum vreau.

Vorbeaþi de protecþia lui Enver Hodja, dar nuv-a apãrat mai bine renumele dumneavoastrãinternaþional?

Bineînþeles, dar renumele despre care vorbiþiavea în Albania, aºa cum v-am explicat, douãtãiºuri. A fi un scriitor celebru într-o þarãstalinistã înseamnã a fi de douã ori vinovat: a teopune cultului personalitãþii, al unei unicepersonalitãþi, ºi a te opune uniformizãrii„socialismului real”. Totuºi, în cazul meu, eramult prea târziu ca sã fiu sancþionat sau azvârlitîn închisoare – scandalul internaþional ar fi fostmult prea rãsunãtor. Unica soluþie ar fi putut fiun „accident” planificat. Mulþi amici francezi auînþeles cum stãteau lucrurile ºi s-au interesatpermanent de mine ori de câte ori participau laun eveniment monden la ambasada Albaniei. Într-un moment greu pentru mine, Bernard Pivota fãcut o emisiune în cursul cãreia a întrebat:„Unde e Kadaré, îl aºteptãm de câteva luni bune.Îl vrem pe el, nu capul lui pe tavã.”

Dar sunteþi foarte ataºat de þaradumneavoastrã, pânã la a fi consideratnaþionalist.

Nu, nu sunt nici naþionalist, nici ºovin. Darcum puteam eu, scriitor albanez, sã rãmân mut întimpul mascrelor din Kosovo, când jumãtate din

scriitorii europeni au luat poziþie? Îmi amintesccã odatã, la o reuniune a scriitorilor, cineva acerut sã înceteze bombardarea Serbiei de cãtreNATO. Am rãspuns: „De acord. Dar cu ocondiþie: sã înceteze ºi masacrele din Kosovo, caresunt mai groaznice decât bombardamentele.”Cineva a replicat: „În moarte nu existã ierarhie.”Am rãspuns cã existã. E de zece ori mai rãu sãmori sub bombe decât într-un accident deautomobil. ªi încã de zece ori mai rãu sã moriasasinat cu lovituri de cuþit. Am fost extrem defericit cã marele istoric francez Jean-PierreVernant, aflat acolo, m-a susþinut.

Vã puneþi numeroase întrebãri despreidentitatea patriei dumneavoastrã. Am citit cã aþipropus convertirea în masã a Albaniei, o þarãpredominat musulmanã, la catolicism, ca sã intremai uºor în Uniunea Europeanã ...

N-am propus aºa ceva, pentru cã nu gândescastfel. În Albania, existã intelectuali care zic:Trebuie sã recunoaºtem cã identitatea þãrii noastreeste pe jumãtate europeanã, pe jumãtate asiaticã.Mie mi-ar fi ruºine sã susþin asta. Din punct devedere geografic ºi istoric, Albania este o þarãeuropeanã. A fost cuceritã, ca toþi Balcanii, deImperiul Otoman. De ce nu se considerã ºicelelalte þãri balcanice pe jumãtate europene, pejumãtate asiatice? Multe popoare au fost ocupate,o perioadã, de alte popoare, dar niciunul nu semândreºte cã ºi-ar fi integrat anumite trãsãturicaracteristice ale cotropitorilor. În aceastã privinþã,poziþia mea e fermã: musulmanii albanezi,catolicii albanezi ºi ortodocºii albanezi sunt înegalã mãsurã europeni. Un musulman albanez,doar pentru cã e musulman, nu are nimic încomun cu identitatea arabã sau turcã. Albaniaeste o þarã cu trei religii, dar o singurã naþiune.

Ce pãrere are un scriitor provenit dintr-o þarãex-comunistã despre criza financiarã actualã?

Criza îmi produce un soi de jenã rece.Impresia unei ameninþãri concomitent artificialã ºirealã. Un fel de tristeþe planetarã. Existenþa unuilucru ce seamãnã cu o fatalitate, un fenomen dincare majoritatea politicienilor nu pricep nimic.ªtiþi, s-a descoperit un corp astral enorm, undiamant cu diametrul de 4000 de kilometri. Vãimaginaþi, un diamant care pluteºte în cosmos,cea mai mare bogãþie imaginabilã, dar unacomplet inutilã, fiindcã nu se poate face nimic cuea. Cam asta e impresia pe care mi-o inducecriza, a miliardelor virtuale înghiþite de neant,inutile ca planetoidul de diamant. Inutile camoartea.

Un interviu cu Ismail Kadaré (II)Ing. Licu Stavri

flash-meridian

sau cea a societãþii omeneºti este sau nu înconcordanþã cu acest adevãr. Pentru creºtinulortodox, aceastã lege scrisã în Sfânta Scripturã estemai presus de orice alte legi sau norme, deoarece înconformitate cu aceasta Dumnezeu va judeca omulºi popoarele în faþa tronului Sãu la Judecata deApoi (cf. Apocalipsa 20, 12).”

Documentul din iulie 2008 trece apoi în revistãincompatibilitatea dintre drepturile omului ºiordinea moralã, primele neputând fi luate dreptpretext pentru negarea celei de a doua, dintredrepturile omului ºi iubirea de patrie ºi semeni (aicisunt indirect puse la zid organizaþiile militante dinstrãinãtate care deranjeazã politica publicã a Rusiei

actuale), dintre aceleaºi drepturi fundamentale ºiprezervarea mediului înconjurãtor. În loc deconcluzie a acestor incompatibilitãþi poate fi citat(sublinierea bold în original) ultimul paragraf alcapitolului, cel în care se afirmã cã: „Din ppunctulde vvedere aal BBisericii OOrtodoxe, iinstituþia jjuridico-politicã aa ddrepturilor oomului ppoate sservi aatâtbunului sscop aal aapãrãrii ddemnitãþii oomului ccât ººi ssãcontribuie lla ddezvoltarea mmoral-sspiritualã aapersonalitãþii. PPentru aaceasta, ppunerea îîn ppracticã aadrepturilor oomului nnu ttrebuie ssã iintre îîncontradicþie ccu nnormele mmorale iinstaurate ddeDumnezeu ººi ccu mmorala ttradiþionalã ffundamentatãpe eele. DDrepturile iindividuale aale oomului nnu sse ppotopune vvalorilor ººi iintereselor ppatriei, ccomunitãþii,familiei. RRealizarea ddrepturilor oomului nnu ppoate

justifica aatentatul lla sspaþiile cconsacrate, vvalorileculturale ººi sspecificul ppoporului. DDrepturile oomuluinu ppot cconstitui uun mmotiv ppentru aa aaduce ddauneiremediabile ppatrimoniului nnaturii.”

În urmãtorul ºi ultimul text pe aceastã temã vomprezenta capitolele IV ºi V ale acestui document.Tot atunci ne propunem sã facem o sumarãevaluare a punctelor pozitive, dar ºi a celordiscutabile din acest prim text ortodox depoziþionare sistematicã faþã de doctrina ºi practicadrepturilor omului.

3311



3311TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

În primii ani de dupã cãderea regimuluicomunist, cînd Gabriela Tudor – Gabi, pentrucine a cunoscut-o – lucra la UNITER, apoi la

noua companie Theatrum Mundi, drumurile nuni s-au intersectat. Mergeam ºi pe-atunci, cîndapucam, la spectacole, participam la dezbaterilegate de lumea scenei, însã vremurile erau foarteagitate, fãceam fiecare cîte o mie de lucrurideodatã, încît, în zarva generalã, nu ne-am întîlnitfaþã în faþã. Am aflat de ea de la cunoºtinþecomune, cred cã pe cînd încã se mai ocupa deEcumest.

Nu mai ºtiu cînd am stat prima datã devorbã. De la un punct încolo, descoperindu-ne înaceleaºi cercuri amicalo-artistice (ca sã le zic aºa!),ne-am considerat vechi ºi buni prieteni. Neîntîlneam nu doar cu ocazii speciale, laevenimente ori la sindrofii cultural-mondene, ci ºi„la noi în cartier”: eram aproape vecini, stãtea peaceeaºi stradã cu noi, pe Jules Michelet, ea – într-un bloc de lîngã Bulevardul Magheru, noi – încelãlalt capãt, în scuarul cu strãzile Dionisie Lupuºi Pitar Moº. De multe ori ne vedeam întîmplãtor,plecînd sau venind de-acasã. O însoþea uneoriPufiþã, cãþelul ei mic ºi creþ, pe care-l scotea laplimbare. Îmi amintesc discuþii lungi în faþablocului nostru. La un moment dat, aflînd de laprieteni comuni cã ne bate gîndul sã ne mutãmîntr-o locuinþã mai mare, m-a întrebat cît ar costaapartamentul de aici. Cãutau ºi ei alte soluþiilocative – ea, Cosmin Manolescu, cu care secãsãtorise, în fine, ºi „cu acte”, dupã ani buni decînd îi ºtiam împreunã, Vlad, bãiatul ei, pe-atunciîncã student, parcã, ºi, bineînþeles, al patruleamembru al familiei lor, numitul Pufiþã.

Ne-am apropiat ºi mai mult în perioada încare ea a lucrat pentru Pro Helvetia, din 1999,respectiv pentru versiunile rebotezate aleProgramului Cultural Elveþian pentru strãinãtate,cu biroul mai întîi pe Pitar Moº, deci tot foarteaproape, la parterul unui bloc de lîngã AmbasadaÞãrii Cantoanelor, vizavi de Facultatea de Limbi ºiLiteraturi Strãine, ulterior pe GrigoreAlexandrescu, foarte aproape de Piaþa Victoriei, înimobilul de sticlã verzuie în care se mutaseambasada. Biroul din Pitar Moº l-a pus singurã peroate. Le vizitam acolo pe ea ºi pe secondanta ei,Carmen Vioreanu, înlocuitã la un moment dat deLarisa Ispas. Mã chemau ca sã le mai ajut cu cîteceva, de pildã cu bune – absolut meritate –referinþe despre ce fãceau pe piaþa culturalãromâneascã, atunci cînd soseau evaluatori de laZürich.

Cãtre mijlocul anilor 1990 am colaborat ºi„instituþional”, eu cu Observatorul meu cultural,ea ca reprezentantã Pro Helvetia, susþinãtoare aprogramului de monitorizare a MinisteruluiCulturii, timp de un an, pe care l-am desfãºurat în2004, într-o foarte acidã rubricã sãptãmînalã. Ampublicat ºi rezultatele altui proiect, Phoenix ’05,despre care-mi vorbise cu multã cãldurã: cum aufost renovate cîteva case de culturã pãrãginite, însate din mai multe colþuri de þarã, ºi cum s-auprins în joc copiii ºi tinerii de-acolo, fãcînd teatru,dansînd, dînd un sens zilelor. Mi-o mai amintescpovestind cu însufleþire despre cARTier-ul de laIaºi, gîndit de Matei Bejenaru ºi echipa lui: cum

s-au învãþat oamenii din Tãtãraºi cu calcanele deblocuri pictate, cu expoziþiile, spectacolele ºifestivalurile de cartier, cum se nãscuse acolo oatmosferã culturalã comunitarã. Altfel, se ocupa –bineînþeles – de arta profesionistã. Artiºtii tineridin ultimul deceniu, mai ales din zona vizualã ºidin cea a dansului contemporan, au avut în ea oprietenã de nãdejde, Pro Helvetia devenind, graþieei, principalul susþinãtor al celor mai novatoareorientãri creative româneºti.

În 2005 ºi 2006 ne-am vãzut periodic,trimestrial, ºi la ºedinþele „board”-ului de „experþiindependenþi” ai Programului Cultural Elveþianpentru România, din care am fãcut parte alãturide Irina Cios, Simona Hodoº, Gavril Þãrmure ºi,reprezentant al ambasadei, Thomas Stauffer. Gabiºi Larisa erau gazdele noastre pentru cîte ojumãtate de zi, circa ºi-mprejur. Dura mult, aveamde fiecare datã de selectat pentru finanþare cîtevazeci de proiecte din maldãrele care se tot adunau.Gabi oficia energicã, mereu rãsfoind hîrtii ºireamintindu-ne regulamentul casei – totul într-oatmosferã veselã, de „joacã serioasã”, dacã potpentru ca sã spun aºa. Îmi mai amintesc deatunci ieºirile pe terasa blocului: eram la ultimuletaj, nu foarte sus, probabil la 5 sau 6, totuºidestul ca sã vedem o parte din oraº în depãrtareºi sã ne vinã cheful de panseuri filozofice sau purºi simplu de glume ºi rîs.

Pe urmã, în 2007, Gabi, secondatã tot deLarisa, împreunã ºi cu Cosmin, s-a ocupat defondarea unei mici firme de management cultural,United Experts, care sã preia ce se putea preluadin activitatea de la Pro Helvetia ºi mai alesknow how-ul acumulat acolo. O aventurã pe contpropriu, în care pornise cu încredere. Au ajutat-oºi colegii ei de la Zürich. S-a strãduit sã lase ºi ourmã concretã a muncii ei de aproape un deceniuºi s-a gîndit la un proiect artistic, la o „intervenþieurbanã”. A organizat un mic concurs de proiecte,la care cîºtigãtoare a fost o idee de amenajareambientalã în Parcul Kiseleff, lîngã Institutul deIstorie „N. Iorga”, la ºosea, cum se iese din PiaþaVictoriei, între bulevardele Aviatorilor ºi Kiseleff.Autoare: Anca Benera ºi Suzana Dan. Pe panteledin jurul havuzului de acolo urmau sã fie„plantate” pioneze colorate, mãrite la scarã,înconjurate de aranjamente florale speciale, cusimbolul crucii roºii elveþiene marcat discret. Gabia obþinut acordul scris al Primãriei, care urma sãse ocupe în timp de partea de grãdinãrit. În ziuaîn care s-a fãcut „vernisajul” eram plecat înstrãinãtate, aºa cã am vãzut rezultatul abia întoamnã, cînd am filmat în parc cîteva episoadedin Carte.ro, rubrica mea de la TVR Cultural.Simpatice, pionezele înveseleau pajiºtea, chiardacã florile proiectate parcã lipseau.

ªi alte flashback-uri. Gabi la vernisaje ºi laspectacole, de multe ori sprijinite de Pro Helvetia,bucuroasã cã se fac toate lucrurile alea, cã poatesã ajute. Martie 2007: grupul nostru vesel, la searade adio de la Thomas, înainte de plecarea lui dinþarã, înapoi în Elveþia, cu Gabi traversînd salonul,ca-ntotdeauna, cînd zîmbitoare, cînd gînditoare.Încîntarea ei exageratã, înduioºãtoare, prinfebruarie-martie 2008, nu mai ºtiu unde, poate cãjos, pe strada noastrã, cînd i-am spus cã primisem

felicitarea cu format ingenios pe care o trimisesede Anul Nou din partea United Experts, agenþiacea nouã care începea sã meargã, sã se facã ºtiutã.ªi pe care n-a mai apucat s-o creascã mare –tocmai ea, buna manageriþã culturalã obiºnuitã sãfacã totul bine, sã ducã proiectele, „nemþeºte”,pînã la capãt, pînã la ultimul decont. Era ocombinaþie de – pe de o parte – pricepere ºieficienþã cu – de partea cealaltã – pasiune ºialtruism. Aparþinea categoriei rare a oamenilor cusuflet bun, gata sã se dedice unor cauze ºi unorsemeni ai noºtri pentru care meritã sã faci ceva.

Înainte de Anul Nou, cînd prietenii ne-au spusce i se întîmplã lui Gabi, nu ne-a venit sã credem:doar o vãzusem în varã, înainte de vacanþã, ºi erabine! La scurt timp, a primit verdictul. A încercatsã reziste, a fãcut tratamentele recomandate, însãfãrã succes. S-a stins pe 3 ianuarie. Ne-o vomaminti aºa cum arãta înainte ca boala s-o atace,neschimbatã de mulþi ani, ca o perpetuãadolescentã: zveltã, tunsã foarte scurt, bãieþeºte,cu figura ei rotundã, copilãroasã, uºor alintatã,cînd zîmbitoare, cînd melancolicã...

(Text pentru volumul memorial GabrielaTudor, editat de United Experts, Bucureºti, 2009)

Gabi Tudor, vecina noastrã depe Jules Michelet...

Ion Bogdan Lefter

structuri în miºcare

Gabriela Tudor

3322



3322 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

La fel ca toatã lumea, bineînþeles. Numai cãurina lor e mai preþioasã decât cea pe care orisipim noi, ceilalþi, care pe unde poate,

reintegrând-o astfel în Mama Naturã.Astronauþilor le-ar fi mai greu sã participe la acestcircuit natural, întrucât pe orbitã mediul existenþeilor e unul strict artificial ºi finit, pe cât de infinite spaþiul cosmic unde s-au implantat eiprovizoriu. Un modul al Staþiei SpaþialeInternaþionale este, în fond, o micã închisoarefericitã, înzestratã cu un minimum de resursenecesare supravieþuirii ºi protecþiei fizice faþã demediul, complet ostil, în care eºti obligat sãexecuþi conºtiincios treburile profesionale pretinsede misiune.

Bãtrânul critic al utopilor, Jonathan Swift,avea la un moment dat fantezia de a-l purta peGulliver ºi prin niºte teritorii marcate de sigiliuluimitor al ºtiinþelor. ªtiinþe de abstracþiespeculativã, dar ºi unele cu reflex tehnologic, deaplicaþie practicã. Condusã cu ajutorul unuimagnet enorm, insula zburãtoare Laputa era ºi eaun fel de staþie spaþialã locuitã de matematicieniºi astronomi (e adevãrat, cam „plecaþi cu pluta”),iar dedesubt, în academia din Lagado, sedesfãºoarã o serie de proiecte spectaculoase,precum extragerea razelor de soare din castraveþiºi construirea caselor de sus în jos, începând cuacoperiºul. Trebuie spus cinstit cã, în ciudascepticismului lui Gulliver, asemenea experimentesunt perfect realizabile astãzi, iar unii chiarfolosesc cu succes arhitectura academicã pomenitã(spre ridiculizare) mai sus. Dar proiectul cel maiapropiat de tema comentariului meu este cel altransformãrii excrementelor omeneºti în hrana dincare proveniserã. Ceea ce, la începutul secolului alXVIII-lea, s-a scris cu intenþia clarã de a neîngreþoºa peste mãsurã, iar aspectul jalnic alinventatorului însãrcinat cu aceastã reciclare defecale nu întâmplãtor lasã impresia unui Sisif alexcrementelor, absorbit de o cauzã pierdutã.

Evident, tehnologiile secolului nostru suntaltele decât cele din Lagado. Dacã prelucrarealatrinelor a fost amânatã, totuºi, pentru nevoileunui viitor mai îndepãrtat, mãcar cu reciclareaurinei stãm foarte bine. Oficialii de la NASA au

anunþat cu entuziasm cã procesorul de urinãinstalat la peste 300 km deasupra Pãmântuluiîncepe sã funcþioneze ºi primele sale teste suntmai mult decât promiþãtoare. Mai e însã deaºteptat pânã când astronauþilor li se va permitesã-ºi prepare cafeaua din lichidul secretat derinichii proprii. Chestiune de câteva luni, totuºi,nu mai mult, fiindcã instalaþia de reciclare aurinei trebuie sã mai facã dovada cã dãrandament ºi e perfect controlatã din punct devedere sanitar.

Înainte de a ne lãsa ºocaþi de procedeu, sãadmitem totuºi cã el este conceput sã funcþionezeîn condiþii cu totul speciale. Zborurile cu navetaspaþialã, care dureazã câteva zile, se pot dispensade asemenea complicaþii, iar urina produsã înCosmos ºi depozitatã conform regulamentului iarepede drumul înapoi, spre Pãmânt. Darastronauþii cazaþi temeinic pe Staþia SpaþialãInternaþionalã sunt nevoiþi sã trãiascã pânã la ºaseluni în universul lor închis. Distribuþia apeipotabile va fi, în condiþiile respective, o problemãpe care n-avem cum s-o simþim noi, aici, unde eane vine când dorim, pe conducte. Izolarea deplinãa laboratoarelor cosmice face obligatorieraþionalizarea la maximum a rezervelor de la bordºi, când se poate (uite cã se poate!),reintroducerea celor folosite în circuit. Ladistilatorul de urinã ne putem uita ca la o stranie,poate chiar oribilã realizare a ºtiinþeicontemporane, încununând eventual o încordareintelectualã de tip savant iniþiatã în Academia dinLagado. Dar sentimentele celui ce moare de setes-ar putea sã fie altele în raport cu un asemeneaaparat ºi cu principiul sãu de funcþionare.

Lucrurile devin ºi mai sensibile în cazulexpediþiilor cosmice de mai mare amploare, carese proiecteazã meticulos încã de pe acum. Vrem-nu vrem, credem-nu credem, omul va instala bazepe Lunã, unde diverse ocupaþii exploratorii ºiindustriale îi vor pretinde sã trãiascã izolat demediul bogat în resurse al planetei natale maimult de ºase luni. Zborul spre Marte, aflat peplanºete atât la NASA, cât ºi la Baikonur, va dura,dupã toate probabilitãþile, cam doi ani ºijumãtate, poate trei. În aceastã situaþie, reciclarea

apei devine o chestiune cu adevãrat vitalã, iarexperimentele derulate azi la Staþia SpaþialãInternaþionalã trebuie vãzute ca începutul uneitehnologii destinate supravieþuirii omului încarapacea de metal care îi va fi o vreme – destulãvreme – ºi casã ºi masã, unicul sãu univers. Vatrebui sã ne obiºnuim ºi cu gândul cã Marte nu estaþia terminus. ªi nu vorbesc acum de ficþiunileSF, unde se poate întâmpla orice (dar care demulte ori anticipeazã, schiþeazã grãbit ºi nutocmai precis, dar stimulativ, dacã pot spune aºa,lucruri ce devin ulterior proiecte bine bãtãtoritede largi colective de cercetãtori). Vorbesc deinteresul tot mai puternic manifestat în aceºti anipentru planete ca Jupiter ºi Saturn. Asta înseamnãdeja o gândire cu bãtaie lungã pe care, departe defrãmântãrile mai mici sau mai mari ale omului depe stradã, o construiesc împreunã AgenþiaSpaþialã Americanã ºi ESA, Agenþia SpaþialãEuropeanã (în aceasta din urmã fiind reprezentaþiºi noi, cu diverse proiecte punctuale).

Deocamdatã, omul nu este avut în vedere caparticipant nemijlocit la asemenea ambiþioaseexpediþii extra-marþiene ºi e posibil ca actualelegeneraþii sã nici nu-l vadã lansându-se in personape traseele lor. Mai tinerii din actualele generaþiivor fi însã în mod precis martorii „buzduganuluiaruncat în porþi”. Dupã ultima sondã jupiterianã,„Galileo”, care a petrecut opt ani studiind planetaºi lumile sale satelite înainte de a-ºi încheia zborulprintr-un plonjon în masa gazoasã a lui Jupiter,NASA intenþioneazã sã trimitã o nouã misiune,botezatã „Juno”, în august 2011. Urmeazãproiectul comun cu agenþia europeanã, în careNASA va lansa o navã de explorare spre stelitulEuropa, un corp ceresc acoperit de o crustãgroasã de gheaþã, sub care se bãnuieºte cã arexista un vast ocean lichid. La rândul sãu, ESA valansa o sondã spaþialã spre Ganimede, care estecel mai mare satelit jupiterian ºi totodatãcampionul, ca dimensiuni, al sateliþilor dinîntregul sistem solar (mai mare chiar decâtplaneta Mercur). Proiectul comun urmeazã sã fielansat în 2020, iar sondele vor ajunge lângãJupiter ºase ani mai târziu. Tot în jurul lui 2020vor fi lansate ºi expediþiile rezervate planeteiSaturn, cea americanã urmãrind studiul planeteiprincipale ºi a mai multor sateliþi, între careTitan, unde sonda „Cassini” a observat lacuri dinmetan lichid ºi ploi din aceeaºi substanþã. Nouamisiune europeanã va reveni chiar pe suprafaþa luiTitan, continuând astfel observaþii mai vechi. Earãmâne interesatã însã ºi de un alt satelitsaturnian, Enceladus, a cãrui suprafaþã erupe înnumeroase gheizere îngheþate.

Ca sã ajungã în vecinãtatea planetei Saturn,misiunile vor avea nevoie de zece ani ºi jumãtate,iar explorãrile propriu-zise pretind ºi ele aproapedoi ani. Asta spune deja destul în privinþa a ceeace-i aºteaptã pe astronauþii care se vor avânta maitârziu într-acolo. ªi e limpede cã o vor face,fiindcã oficialii de la NASA îºi plaseazã deschisplanurile de explorare topograficã ºi decompoziþie a sateliþilor Europa ºi Titan, prinsenzori de gravitaþie ºi radare de mare pãtrundere,sub un scop explicit: studiul habitabilitãþii.

ªi astronauþii urineazãMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

Gospodãrie - Masivul Vladeasa foto: Stefan Socaciu

3333



3333TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

Vestea a cãzut brusc în burtiera aducãtoare derating de la OTV: Totul despre sinucidereaOanei Zãvoranu. Ce sinucidere? Diavoliþa

rãzboinicã de la Canal D a avut o cãdere psihicã ºiPepe a gãsit-o moartã pe jos? Nici vorbã! Ne-amtrezit din nou în faþa modului în care DanDiaconescu creeazã armãsari de presã ce sar lacomandã peste bunul simþ. În cazul lui nu e nimicnou. Galopul acesta, pornit de la þânþarul iniþial, l-aînceput cu mult înainte de serialul Elodia ºi acumnu face altceva decât sã calce în strachini depublicitate zgomotoasã cu nonºalanþa unui inocentslujitor al adevãrului. Aºa vede el adevãrul turnat înformã gazetãreascã. Dacã ar fi numai el, am închideun ochi ºi am spune cã jurnalismul din România eok.

E destul ca preºedintele sã facã o nouã gafã, depildã, ca vuietul ei sã fie amplificat ºi menþinut peprima paginã luni de zile. Dar nici nu poate fimenþinut luni de zile deaorece gafele oamenilornoºrti politici sau numai publici se înmulþesc de lao zi la alta. Aºa cã presa (nu numai de scandal, ci ºicea analiticã) are din ce trãi.

Afirmaþiile deºucheate ale preºedintelui înlegãturã cu învãþãmântul românesc nici n-auderanjat cât trebuia pe doamna Andronescu,ministrul de resort, cât pe analiºtii din presã, careau sãrit ca lupii asupra bogatei prãzi întorcând petoate feþele cuvintele desemnând onorabile ºinecesare meserii ca „ospãtari”, „tinichigii” sau

„mecanici auto”. Termenul de „filozofi” (cu s sau cuz nu conteazã aici) a fost aruncat la periferiaoprobriului public. Interesant este cã aceste gafeatrag dupã sine altele. Vrând s-o dreagã, preºedintelea recunoscut cã l-a luat gura pe dinainte, vrând, defapt, sã zicã altceva. Aici intrã în scenã termenul„tâmpiþi” cu rapidã rãspândire în media, rãsucit ºi elpe toate pãrþile. Adicã a vrut sã spunã cã „ºcoalaromâneascã produce tâmpiþi”. ªi afirma asta chiarunui filozof cu acte în regulã, produs al ºcoliiromâneºti de... tâmpiþi. Filozoful-ospãtar de serviciuîn ziua aceea la Bookfest a zâmbit tâmp, deschizândcercul suspiciunilor. „Tâmpit” a început brusc sãfacã rating, întocmai cum pe vremea lui Iliescu s-aimpus alt cuvânt de nostalgicã aducere aminte dinvremea mineriadelor. Mândria de a fi „golan” acontaminat atunci pe toþi contestatarii regimuluiIliescu. De la simpli cetãþeni la personalitãþi. EugenIonescu, încã în viaþã, s-a declarat „golanacademician”, Alexandru Paleologu, ambasadorulRomâniei la Paris s-a declarat „golan ambasador”,afirmându-ºi dezaprobarea faþã de guvernul pe care-lreprezenta în Franþa. Acum toþi participanþii laSinteza zilei, în frunte cu Gâdea, s-au declarat„tâmpiþi” în emisiunea preluãrii ºocante a gratulãriiprimite din partea preºedintelui.

Scos de sub urmãrire penalã în dosarulmineriadei, Iliescu s-a aruncat asupra lui Bãsescubatjocorindu-l pentru lipsa unui profil moral adecvat

þinutei unui preºedinte. Desigur, a uitat de „sula-ncoastã” ºi „mãi, animalule”, nu mai prejos de„þigancã împuþitã” ºi „gãozari”. Se vede cã ofenselenu se transmit odatã cu funcþia, ci se transformãodatã cu schimbarea unsului în funcþie. Totuºi, s-orecunoaºtem deschis, Iliescu a avut o altã þinutãoficialã. ªi-a ieºit ºi el din pepeni, dar mai rar. Decând Bãsescu tot dã cu bâta-n baltã, alþii se grãbescsã-i calce pe urme. Jurnaliºtii pluseazã, umflãbalonul gogomãniilor ce ar putea trece neobservatesau mai puþin mediatizate, poate, spre bineletuturor. Sunt ºi ei vinovaþi? Dacã aleºii se dau înstambã, ei sã rãmânã pasivi?

Poznele eºalonate linear pe principiuldominoului continuã. Una demnã de a fi luatã îndiscuþie este, fãrã îndoialã, cea a ghiduºului ToaderPaleologu, pe drept cuvânt numit ministrul-pleaºcãal culturii. Þinându-ºi graseiat discursul oficial, te-aiaºtepta sã-i iasã pe gurã numai cuvinte aurite. Dar ela învãþat de la tatãl sãu, ambasadorulnonconformist, cã nu e bine sã fii prea serios ºi deaceea, când te aºtepþi mai puþin, scoate din gândirealui profundã giumbuºlucuri lingvistice precumcomparaþia dintre preºedinþii þãrilor mici ºi mari.Conform acestei gândiri, preºedintele unei þãri maripoate sã fie un bou. Pe când preºedintele dintr-oþarã micã trebuie sã fie un intelectual. Gluma livratãcu aer sapienþial a dus la ieºirea la tablã a lui MirceaBadea care a explicat cum devine treaba la noi.Simplu amuzament sau serioasã îngrijorare?Nevroza Oanei Zãvoranu pare a fi dat iama în toþi.În ce þarã trãim, domnilor?

Armãsarii preseizapp-media

Adrian Þion

Nu am avut bucuria sã-mi cunosc bunicii.Cel din partea mamei a murit în 1943,toamna. Se afla pe stradã, în Sibiu,

împreunã cu un sas, mai veche cunoºtinþã de asa. La un moment dat, în toiul discuþiei, i-a spusacestuia, pe un ton categoric, cã Hitler va pierderãzboiul. Sasul s-a înfuriat ºi l-a îmbrîncit de pecarosabil direct sub roþile unui tramvai care seapropia în vitezã. A murit, în drum spre spital.Versiunea oficialã: a alunecat pe o coajã depepene ºi a nimerit sub roþile ucigaºe. Dupã anide zile, vatmaniþa care condusese respectivultramvai, i-a mãrturisit bunicii (cu tardive lacrimiîn ochi), adevãrul. Celãlalt bunic, din parteatatãlui, a murit pe cînd aveam doi ani. În acelaºioraº. Cu mulþi ani în urmã, venise, din Oltenia(Tg.Jiu) în delegaþie-n Transilvania, fiind ingineragronom, a cunoscut-o pe bunica ( un ”îngeralbastru” cum îi spunea...) ºi s-a stabilit, definitiv,la Sibiu. Ajunsese chiar ºef al inspectoratului îndomeniu. Cînd au venit comuniºtii la putere, l-auanulat, ºi ca profesie ºi ca om. L-au ”fãcut”paznicul unei magazii cu lãzi ºi cutii defecte.”Paznic la gunoaie”, obiºnuia sã ºopteascã,alunecînd tot mai adînc într-o tãcere copleºitã de-o periculoasã amãrãciune, vecinã cu sinuciderea.Motivaþii oficiale: origine burghezã ºi neamuridubioase. Un frate avocat, fost simpatizant alregelui, apãrãtor al proprietarilor de case ºipãmînturi, un altul pictor amator , neîncadrat încîmpul muncii, lenevind prin mânãstiri, refuzîndsã priceapã cã religia este opiumul popoarelor...

Dacã nu s-a sinucis, atunci bunicul din parteatatãlui meu a murit de ”inimã albastrã”...

Poate (ºi) din motivele înºirate mai sus, amvibrat cu multã emoþie (fãrã a mã ruºina cîtuºi depuþin de valul sentimental care-mi încãlzisepieptul) cînd am citit volumul de poezii al luiVasile Muste intitulat Constelaþia copilãriei..Apãrut, recent, la editura Grinta într-o elegantãconcepþie graficã (cu diafane ilustraþii semnate deBianca Mihalache), volumul e ”scãldat” într-ovaporoasã culoare albastrã (de la prima la ultimacopertã), cînd discret duioasã, cînd subtilînþeleaptã, cînd jucãuº nostalgicã. Albastrul,culoarea în care realul se transformã în imaginar;culoarea unei veºnicii semeþe; culoarea caretrezeºte dorinþa de puritate; culoarea a cãreiprofunzime are o gravitate solemnã iar aceastãgravitate aminteºte de moarte. La fel ºi poezia dinpaginile acestei cãrþi: de-o gravitate duioasã aºacum doar copiii ºi bãtrînii sînt în stare sã fie.

Vasile Muste ºi-a ºlefuit versurile îndelung,dîndu-le o adevãratã formã brîncuºianã, tinzîndspre puritatea ºi perfecþiunea unui haiku: tãcereamea într-o searã îþi va bate în / poartã/ sã nu-ideschizi ochii sã-þi rãmâie senini/ nebãnuitã ºifãrã dureri/ frunza cãzutã urcã-n tulpini. E undialog, uneori interior, între nepot ºi bunic, întrecopilãrie ºi senectute, între viaþã ºi moarte.bunicule de ce miroºi a iarbã/ ghici/ miroaseiarba a bunici. Sau: bunicule de ce-i atât deluminoasã/ fereastra veche lângã care stai/ pe-aici neîncetat îºi are-un înger/ pedestru calea

înspre Rai. Moartea este vãzutã prin ochiicopilului cînd candid gravã (în mine zorile serup/ ºi tu ceri altora de mas/ bunicule de ce þi-aitras/ atâta iarbã peste trup) cînd la fel de candidumoristicã (bunicule din patu-adânc/ de scândurãîn care stai/ trãiam la iarnã lângã foc/ osãptãmânã ca în Rai). Poetul, scriind, devine copilºi parcã nu ar mai dori sã ajungã la maturitate,vrea sã rãmînã copil iar asta, pricep eu, arînsemna viaþã veºnicã, ar însemna nemurire. Darbunicul îl aduce cu picioarele pe pãmînt,zîmbindu-i ºãgalnic (la iarnã poate nu va trebui/sã mai facem focul în camera mea/ dacã primeºtivoi locui în visele tale/ plãtesc ºi chirie pe noapteo stea). Iar nepotul tot mai sperã, aºa cum numaiun copil poate spera în inconºtienþa sa: þi-am adusbunicule o hainã/ ºi-o secure pentru lupi ºi porci/tare singur ai rãmas în iarnã/ poate spargi tãcereaºi te-ntorci.

Nu mi-am cunoscut niciodatã bunicii. Acum,datoritã lui Vasile Muste, îmi permit sã visez ºi sãcred cã ei au fost precum bunicul sãu. ªi sã-miînchei visul despre ei, aºa cum o face ºi el: ...cîndau început ploile, bunicul ºi-a fãcut un loc pepãmînt ºi s-a aºezat sã sprijine casa. O vreme,oamenii au mai schimbat cîte o lacrimã cu el, casã nu fie singur. Dar el ºtia cã e ºi aºa prea multãapã ºi-i era teamã sã nu alunece casa. Cînd ne-ammutat, bunicul n-a mai vrut sã vinã cu noi. Ziceacã au fãcut o asociaþie care se ocupã cualunecãrile de pãmînt. Cã, oricum, aici deasupra,nu prea mai avea treabã. Cã poate în ceruri s-afãcut o nedreaptã împãrþire a vieþilor ºi, de ce sãtrãiascã el viaþa altora.

ªi-n iarna care a urmat n-a mai venit nimenipe lume....

Miroase iarba a bunici...portrete ritmate

Radu Þuculescu

Eveniment unic în peisajul cultural actual dinRomânia, expoziþia itinerantã Otto Dix –“Graficã criticã 1920-1924”. Seria de gravuri

“Rãzboiul” ºi grafica anilor 1920 a fost organizatãla Cluj-Napoca de cãtre Centrul Cultural German,în colaborare cu Institutul pentru Relaþii Externe(IFA) ºi Muzeul de Artã Cluj-Napoca.

Deschisã la Muzeul de Artã Cluj-Napoca înperioada 14-31 mai 2009 (cuvânt de deschidere:Cãlin Stegerean, Directorul Muzeului de Artã Cluj-Napoca; Fabien Stephan, Directorul CentruluiCultural German; Wiebke Trunk, artist ºi pedagogde artã; Dan Breaz, curatorul expoziþiei), cea maiamplã expoziþie dedicatã lui Otto Dix în Româniaºi-a propus un excurs vizual exemplar, care ºi-adefinit estetica, pornind de la reprezentãrileartistice ale aºa-numitelor corporalitãþi sociale“degenerate”. Comentariul vizual incisiv care poatefi recunoscut în arta lui Otto Dix din aceastãperspectivã pare sã se constituie într-una dintre celemai insolite obiectivãri a ceea ce este, în general,cunoscut ca metaforã a strãzii cu sens unic,formulã memorabilã propusã de cãtre filosoful ºicriticul cultural Walter Benjamin, în ordinea uneicunoscute critici a violenþei.

Sintagma corporalitãþilor sociale “degenerate”trimite, în grafica lui Otto Dix, nu numai lasurprinderea directã a efectelor realitãþiitraumatizante a Primului Rãzboi Mondial, ci ºi ladebusolarea axiologicã postbelicã, ale cãrei urmãrialienante au fost surprinse, de asemenea, în planulideii de corporalitate umanã, surprinsã în variateipostaze sociale. Unele dintre cele mai sugestivedimensiuni ale universului corporalitãþii sociale,spre exemplu, sunt acelea evocate în creaþiiremarcabile, între care Criminal sexual (caresurprinde regimul civil în cadrul cãruia tocmai aavut loc o crimã pasionalã) sau Carmangerie (careînfãþiºeazã regimul cotidian al violenþei acceptate,pe care Otto Dix o comenteazã metaforic prinzoomorfismul grotesc, obiectivat prin transferultrãsãturilor animale asupra fizionomiilor celor doimãcelari), precum ºi în lucrãri cum suntAntwerpen, În faþa oglinzii ºi Vohse, adevãratecronici ale pervertirii corporalitãþii feminine,concomitent cu declinul valorilor unei societãþi carenu reuºea sã-ºi revinã dupã ºocul violenþelorPrimului Rãzboi Mondial. Acestor opere li seadaugã, în cadrul aceluiaºi tablou generic al lumiicorporalitãþilor sociale “degenerate”, o serie decreaþii de calitatea Vânzãtorului de chibrituri sau aStrãzii, lucrãri care-i înfãþiºeazã pe reprezentanþiimarginalitãþii sociale în ipostaze caracteristice.Astfel, mesajul transfigurat artistic al acesteimarginalitãþi vulnerabile evocã, prin expresivitateaplasticã a corpurilor cu membre amputate, statutulprecar al existenþei umane, mult timp dupãîncetarea violenþelor efective ale rãzboiului. Înaceastã ordine de idei, semnificativ este ºi faptulcã, ulterior, aceleaºi ipostaze transfigurate artistic,aparþinând aceluiaºi univers al corporalitãþii socialeproblematice, au fost folosite ºi de cãtre regimulnazist, însã cu scopul de a eticheta drept“degeneratã” însãºi expresia plasticã a creaþiilor luiOtto Dix, ceea ce trimite, din nou, în direcþia –extrinsecã – a diferitelor valorizãri explicite ale ideiide corporalitate socialã “degeneratã”, la care ne-am

referit anterior.Metafora strãzii cu sens unic trimite, în

schimb, înspre o violenþã conservatoare sauîntemeietoare de drept, intrinsecã existenþei umane,aflatã în diferite stadii ale instituirii sale ºiplasticizatã prin expresiile iconografiilor critice alelui Otto Dix.

Acestea s-au concretizat în cadrul discursuluiexpoziþional propus prin douã centre de interes:grafica criticã a realitãþilor postbelice din anii careau urmat Primului Rãzboi Mondial, respectiv seriade gravuri inspirate din experienþa aceleiaºiconflagraþii mondiale, la care însã artistul aparticipat direct. În privinþa acestui al doilea centrude interes, relevante sunt acele lucrãri în care, deºisunt înfãþiºate adevãrate cicluri ale vieþii, acesteasunt reprezentate la limita foarte fragilã cumoartea, dupã cum se poate remarca în Masã întranºeea militarã (Culmile Loretto), Baricada,Rãnitul (Bapaume, toamna 1916), Procurândmâncare lângã Pilkem sau Cadavru prins în sârmãghimpatã (Flandra).

În aceeaºi ordine de idei, putem considera,apelând la sugestivitatea unei metafore recurente,cã discursul expoziþional a fost rezultatul unuiproces de “muzeificare” a lucrãrilor artistului, nudoar pentru cã una dintre marile provocãri deordin curatorial a fost sarcina paradoxalã de atransforma timpul în spaþiu (organizareamuzeograficã trebuia sã dispunã într-o anumitãunitate de spaþiu expoziþional ceea ce Otto Dix arealizat într-un anumit interval de timp), ci ºipentru cã trebuia conferit un design expoziþionalexterior timpului interior specific creaþiei unuiadintre cei mai provocatori ºi mai originali artiºti aisecolului XX.

Prin urmare, nu este întâmplãtor faptul cã, înprivinþa substanþei conþinutului, expoziþia deschisãla Muzeul de Artã Cluj-Napoca trimite la cel puþintrei dintre sensurile esenþiale ale conceptului demodernism: decalajul dintre experienþa umanã ºiexperienþa esteticã, modernismul ca autocriticã,respectiv primatul istoriei-valoare în faþa istoriei-fenomen. Sensul recuperãrii decalajului dintreexperienþa umanã ºi experienþa esteticã a fostparticularizat în planul limbajului artistic al luiOtto Dix. În acest sens, deºi artistul a surprinsaspectele tranzitorii, contingente ale experienþeiumane, considerãm cã, în ansamblul lor, creaþiileexpuse nu au estetizat o contemporaneitateefemerã. Dimpotrivã, acestea trimit constant la totatâtea sensuri existenþiale grave sau tragice, înpofida unor trimiteri parodic-ironice sau chiar aunor accente de cinism pe care Otto Dix le-atransfigurat, conform viziunii realismului critic,pornind de la repertoriul formal al realitãþilorconcrete.

Expoziþia reflectã, de asemenea, atât sensulmodernismului ca autocriticã, cât ºi sensulmodernist al privilegierii esteticului. De aceea,putem aprecia cã toate lucrãrile prezente înexpoziþie sunt exemple elocvente privitoare lamodul în care tehnicile graficii au fost utilizate decãtre Otto Dix cu conºtiinþa asumatã a forþeiparticulare de transfigurare artisticã carecaracterizeazã aceste tehnici de tratare artisticã asubiectelor.

Primatul istoriei-valoare în faþa istoriei-fenomentrimite, de asemenea, la sensul modernist alprivilegierii esteticului, în faþa surprinderii istorieica diacronie. ªi acest sens al conceptului demodernism cunoaºte, prin urmare, la rândul sãu, oexpresie particularã. Astfel, deºi discursulexpoziþional trimite, în cea mai mare mãsurã, laadevãrate cronici de rãzboi, deosebit de precise ºide riguroase, lucrãrile respective reprezintã, dinpunct de vedere compoziþional, prelucrãriconºtiente ulterioare ale impresiilor din rãzboi. Înacest sens, remarcãm faptul cã, dacã înainte dePrimul Rãzboi Mondial, dadaistul Otto Dix apolemizat mai ales cu modul de realizare aimaginii, ulterior, propunând o paradigmã artisticãnãscutã la confluenþa dintre Die Neue Sachlichkeitºi expresionismul german, artistul a polemizat înprimul rând cu modul în care imaginea artisticãrealistã reuºeºte sã se facã înþeleasã. De aceea,privitor la modul în care imaginile artistice alerealismului sãu critic se lasã receptate, remarcãmfaptul cã imaginile surprinse în creaþiile postbeliceale lui Otto Dix rup legãturile convenþionale dintreformã ºi sens. Aceste creaþii, impecabil realizate înordinea logicii transfigurãrii plastice, dezvãluie, princonotaþiile violenþei lor absurde, sensul alunecãriiinexorabile pe marea stradã cu sensul sãu unic,care permite ºi chiar favorizeazã, potrivit metaforeibenjaminiene, întrepãtrunderea dintre violenþapropriu-zisã a rãzboiului ºi rãzboiul violenþeicotidiene din societatea postbelicã, aºa cum aceastane este revelatã în ciclurile artistice crepusculareprezente în aceastã expoziþie.

3344



3344 TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

eveniment

Otto Dix ºi metafora "sensului unic"

Dan Breaz

(Continuare din numãrul anterior)

Anii cincizeci reprezintã acel deceniu de aurfãrã de care atât reevaluarea filmuluiantebelic cât ºi tot ce a urmat acestei

explozii în cinematografia universalã nu poate fiînþeles în toatã complexitatea evoluþiei arteifilmului.

În continuarea studiului dedicat lui AndrzejWajda ºi filmului sãu Cenuºã ºi diamant, începutacum opt episoade, îndrãznim a crede cã tocmaiacest moment, aceastã operã filmicã reprezintãgraniþa dintre filmul clasic – cel realizat pânã înanii cincizeci – ºi filmul modern. Aºezat simetricpe scala duratei de nici 120 de ani de la invenþialui Lumière numitã cinematograf, filmul lui Wajdadevine instrumentul, grila de posibilã interpretarestilisticã pe care o putem aplica operelorcinematografice apãrute dupã anul premierei –1959 –, înspre timpul revolut, cel al filmuluimodern aflat dincolo de bariera anilor 2000.

Atunci când Martin Scorsese crede cã WhiteHeat, filmul realizat de Raoul Walsh în 1949(despre care am vorbit pe larg în anii trecuþi totîn aceastã rubricã), este cel mai bun film cugangsteri din istoria cinematografului universal –nu se înºealã. Mai mult decât atât, regizorulpeliculelor ªoferul de taxi ºi Taurul furios, alBandelor din New-York sau Aviatorul – fin analistal filmului american dar ºi al celui european –intuieºte piatra de hotar a unui anumit tip decinema, a unei anumite formule stilistice dincolode care cinematograful trebuia sã se reinventeze.Atunci, prin acel uluitor strigãt: „Am reuºit,mamã... sunt în vârful lumii!...”1, la sfârºitulcãruia nu putea sã urmeze altceva decât moarteaeroului, cinematograful trebuia, într-un fel saualtul, sã o ia de la capãt. De acolo de sus, din thetop of the world, cinematograful nu mai avea altecãi de evoluþie – nu aºa cum se crezuse pânã înacel moment, aºa cum el exista de zeci de ani.Acesta trebuia sã cadã de pe soclul sãu construitîn peste cincizeci de ani de existenþã ºi s-o ia dela capãt. De la capãt însemnând cã, de acolo,totuºi, de sus, urmau sã se întrevadã alte piscuri,alte înãlþimi ºi prin urmare alte posibileascensiuni stilistice.

Prin aceastã a doua naºtere a filmuluipetrecutã odatã cu apariþia neorealismului italian,filmul orchestral – în toatã monumentalitatea lui –va fi înlocuit, prin afirmarea unor puternicepersonalitãþi regizorale, cu un cinematograf intim,personal ºi discret. Poveºtile lumii aflate subpecetea autoriatului se vor recompune în noistiluri ºi poetici cinematografice de o cameralãincandescenþã ºi rafinatã intensitate artisticã. Amvorbit în studiile noastre de pânã acum de: AlfredHitchcock (Strãini în tren), Carl Theodor Dreyer(Cuvântul), Jean Cocteau (Orfeu), Mario Camus(Orfeu negru), Akira Kurosawa (Rashomon ºiIkiru), Ingmar Bergman (Fragii sãlbatici), GrigoriCiuhrai (Balada soldatului), Orson Welles(Stigmatul rãului), Sidney Lumet (12 oamenifurioºi), Fred Zinneman (Amiazã fierbinte) ºiVictor Iliu (La „Moara cu noroc”). Va urma sã neocupãm în continuare de: Francois Trufaut (Cele400 de lovituri), Georges Clouzot (Salariulgroazei), Yasujiro Ozu (Ierburi plutitoare), KenjiMizoguchi (Doamna din Musashino), FederiçoFellini (Nopþile Cabirei ºi La strada), Robert

Bresson (Un condamnat la moarte a evadat), JuanAntonio Bardem (Strada Mare), Billy Wyllder(Unora le place jazz-ul) etc. – nume care, îndeceniile cinci ºi ºase, au ridicat arta filmului lavalorile estetice absolute, aºa cum le cunoaºtem ºicum nu au fost niciodatã depãºite pânã astãzi.

Pentru a înþelege uriaºul pas fãcut de artafilmului ºi industria cinematograficã mondialãprin toate aceste nume (o sutã de regizori care auschimbat arta filmului!), care au dat consistenþãartisticã ridicând ºi poziþionând definitiv filmulîntre celelalte arte, trebuie sã discutãm despre unadintre cele mai seducãtoare teorii de criticãcinematograficã nãscocite de cel care a fost numit„Patriarhul criticii de film” din România. Estevorba de criticul D.I. Suchianu2 (1895-1985) ºi deteoriile sale legate de povestea bis ºi a scenelorcheie, a momentelor de vrãjitorie ºi acomprimatelor de frumuseþe descoperite de acestaîn filmele mari ºi prezentate în câteva cãrþiesenþiale de analizã de film precum ºi în sute dearticole de film apãrute în presa româneascã despecialitate.

Acest demers analitic al „Domnului Cinema”,în fapt o grilã de interpretare novatoare a acelorfilme care au avut de spus ceva important înistoria celei de-a ºaptea arte, reprezintã nu numaio lecþie de filmologie datã mai noilor sau maivechilor critici de film din România3 dar ºi unmodel extrem de serios, un adevãrat curs decinema oferit tinerilor cineaºti, celor care facfilme: regizori, directori de fotografie, scenariºti.

În plinã polemicã cu Jean Mitry4 – dar ºi înprelungirea cercetãrilor acestuia –, care crede cãinteriorul personajului este interzis autorului defilme ºi cã demersul introspectizãrii personajului,al înþelegerii resorturilor ºi motivaþiilor interioareaparþine mai degrabã spectatorului, filmuluifiindu-i interzis aproape cu desãvârºire acestteritoriu, Suchinau crede: „Aºadar, interdicþie de ascotoci direct forul interior al personajelor,interdicþie care priveºte nu numai analizelepsihologice, dar încã ºi mai vârtos comentariile deautor; apoi obligaþie din partea spectatorului de aghici, el, toate acestea; de a le deduce nu dinintuiþii subiective, ci din fapte: acþiuni, conversaþii,evenimente etc.; existenþa obligatorie în filmelebune a unei poveºti nr. 2, pe care ºi-o va povestilui însuºi spectatorul, poveste-bis care nu numaicã prelungeºte filmul în viitor, dar îl ºirestructureazã ºi în trecut; poveste-bis care sehrãneºte din câteva scene-cheie, adevãrate exploziide citire; scene cheie fãrã de care un film nu aredreptul sã fie socotit esteticeºte bun; scene cheie acãror definiþie ºi analizã nu ni s-a dat încã.”5

Sigur cã existã o legãturã între povestea-bis ºiscenele-cheie ale unui film iar D.I. Suchianuremarcã mai departe în prefaþa lucrãriiCinematograful, acest necunoscut, o admirabilãcarte de cercetare lingvisticã dedicatã celor 38 defuncþii ale limbajului în cinematograf: „Iatã ºi oaltã bãtrânã eroare: confuzia între temã ºi subiect.Dar, lucru încã ºi mai picant, unii dintre aceiacare, cu orgoliu, afirmã cã ei nu confundã, tocmaiaceia comit erori mai mari, cã ei conchid cãsubiectul nu are nicio importanþã, cã filmul cuadevãrat artistic trebuie sã fie „plotless” (fãrãintrigã). Iar paradoxul cel mare e cã, corect ar fisã spunem cã, într-o anumitã privinþã, totuºi temãºi subiect realmente se confundã. Cum? Nimeni

pânã acum nu s-a gândit sã formuleze aceastãidee ºi sã o explice. ªi este, doarã, atât de simplã!Evidentã ca 2 + 2 = 4. Ca dovadã, autorii defilme bune, instinctiv, fãrã a-ºi da seama, o aplicãîn opera lor. ªi iatã ce uºor poate fi formulatã:Toate sscenele-ttemã ssunt ººi sscene dde ssubiect; ddarnu ttoate sscenele dde ssubiect ssunt ººi sscene-ttemã. IIarprintre sscenele-ttemã, uunele ssunt sscene-ccheie. NNutoate. DDar ttoate sscenele-ccheie ssunt ººi sscene-ttemã,deci, iimplicit, ººi sscene dde ssubiect. Aceastãîmpãrþire a scenelor în trei categorii, precum ºiraporturile lor funcþionale reciproce, dominãîntreaga esteticã a filmului. Aflatu-s-a în vreoscriere cinematograficã vreo menþiune despreaceste trei categorii de scene? Nici mãcarnoþiunea de scenã nu figureazã în vocabularulteoriilor cinematografice, sau în tot cazul nu catermen tehnic de cinematografie, ci ca un vagcuvânt care se confundã când cu plan, când cusecvenþã, când cu cadru, când cu pasaj, când cuepisod. Estetica cinematograficã aºteaptã ºi azi odefiniþie ºtiinþificã a noþiunii de scenã, cudiferenþa ei faþã de scena de teatru, cu motiveleacestei diferenþe.”6

(Urmare în numãrul viitor)

Note:1 Cu acest strigãt rostit într-un halucinant prim

plan, actorul James Cagney se afla la apogeul creaþieisale, iar aceastã peliculã densã, violentã, rãscolitoareocupa, în acel moment, primul loc – top of the world –în istoria filmului noir universal.

2 Una dintre cele mai importante ºi mai complexepersonalitãþi ale culturii române, consideratîntemeietorul criticii de film din România. Personalitatepopularã ºi extrem de pitoreascã, D.I. Suchianu îºiîncepe activitatea de critic de film încã din 1927.Activitatea sa în domeniul filmologiei este comparabilãca influenþã cu prestaþia ºi importanþa pe care a avut-oîn istoria literaturii române George Cãlinescu sau înfilosofia românã modernã Petre Þuþea sau ConstantinNoica. Cãrþi scrise: Curs de cinematograf (1930),Marlene Dietrich (1966), Cinematograful, acestnecunoscut (1973), Filme de neuitat (1927-1977),Nestemate cinematografice (1980) º.a.

3 Existã o carte extrem de interesantã dedicatã luiD.I. Suchianu, apãrutã în anul 2006 dar doar vremelnicexploatatã în librãrii. Aceasta aparþine criticului de filmIrina Margareta Nistor ºi se numeºte Magistrul.Povestea bis a maestrului. D.I. Suchianu (Ed. Kullusys,2006).

4 Important istoric ºi critic de film, Jean Mitry,conducãtor al arhivei Cinematecii Franceze (1936-1947),este autor al unor consistente monografii: John Ford,S.M. Einsenstein, Charlot; este autorul unuimonumental Dicþionar de cinema (1963), al Esteticii ºipsihologiei cinematografului (1965), al unui amãnunþitDicþionar de filmografie universalã (1968) precum ºi alunei vaste Istorii a filmului experimental (1971). Deasemenea în anii douãzeci este un apropiat colaboratoral regizorilor Marcel L’Herbier ºi Abel Gance împreunãcu care a realizat numeroase scurt-metraje.(Enciclopedia dello spettacolo – cinema-teatro-balletto-tv. Garzanti Editore s.p.a., Italy, 1983)

5 D.I. Suchianu, Cinematograful, acest necunoscut(Ed. Dacia, Cluj, 1973, pp.11-12).

6 Idem, p.12.

3355TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

101. Cenuºã ºi diamantMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Galleria Laterallia din foaierul BiblioteciiUniversitare Centrale ”Lucian Blaga” dinCluj, se dovedeºte în timpul din urmã un

generos spaþiu dedicat prezenþelor artisticeclujene. Este meritul echipei manageriale abibliotecii sã-ºi asume iatã ºi rolul de gazdã activãpentru artele vizuale, destinând un spaþiu uneigalerii de artã într-un timp în care Clujuldesfiinþeazã spaþii destinate unor galerii de artã.Este meritul tot al echipei manageriale sã îºialãture o astfel de dimensiune sub genericul deaxis mundi dinspre spirit ºi culturã ºi de reper alcentralitãþii evidenþiale dinspre fiorul ºiînchipuirea sentimentului de spaþiu urban. Acesteclamãri discrete dar hotãrâte ale voinþei deextensie ºi îngãduire întru cultural ºi spiritual, ºi-au avut ecoul potrivit. Dacã la început GalleriaLaterallia a fost un spaþiu gestionat doar deexpoziþii ale studenþilor, masteranzilor ºistudenþilor strãini din programul Erasmus alUniversitãþii de Artã ºi Design, prezenþi pe simezecu art-evenimentele Iron Irony, Proiect –Manifest, Facerea Lumii, iatã cã acum se stãrealmente la rând pentru a putea expune.

În acest context în spaþiul Galleriei Laterallia aavut loc o expoziþie de fotografie dedicatãþinutului pus sub genericul de Judeþul Cluj. De ceþin sã extind titlul înspre a folosi termenul deþinut? Deoarece expoziþia are o calitate rarã, punealãturi cerul ºi pãmântul. Cum? Simplu din punctde vedere al privitorului beneficiar ºi maicomplicat din punct de vedere al celor treifotografi cãrora li se datoreazã expoziþia. Astfelîntinderea cãreia îi spun þinut, acoperitã dereperele administrative ale judeþului Cluj, suntinvestigate în acelaºi timp înspre ºi dincolo dedocumentar.

Fotografiile sunt fãcute fie de la sol,mãrturisind legãtura noastrã existenþialã cuPãmântul, fie din aer (respectiv fotografie aerianã)mãrturisind inclusiv prin delegare aspiraþianoastrã de vis ºi de real înspre ºi întru înãlþare.

Privilegiul pe care ni-l dãruie cei trei fotografi,acel de a privi datoritã lor de sus dintru înalt,cãtre secvenþele noastre de paradis surogat sauplenar, minunat sau insuficient, este un dar cetrebuie preþuit cu bucuria sufletului deschis. Cumsã nu fie aºa când de sus ni se dãruie întruprivire ºi consemnare casa micã ºi albã rãzleþitãîntre câþiva copaci pe un deal, casã amintiriibunicilor încã aici ºi a celor deja lipsã. Cum sã nufie aºa când de sus dealurile ni se aratã nu caobstacol ci ca sânii mamei sau ai iubitei sau capâini aburind a proaspãt ºi a gustos.

Nu doar înãlþarea ºi dintru-înaltul ni se oferãca dar, ci iatã gândul ºi fapta fotografului ne ducede mânã sau ne conduce discret punându-nebraþul pe umãrul sufletului cãtre arãtãrile cele delângã noi pe care de regulã ori nu le vedem orinu adãstãm îndeajuns pentru a le privi. Suntacestea clãdiri impozante de acum, biserici dedemult ºi de încã acum, locuri de trecere rãmasepeste timp poate ca sã ne petreacã peste pragulmemoriei întru perpetua eternitate a viului.Cei trei fotografi sunt artiºti ai fotografiei. Ai

fotografiei care s-a înverºunat mult timp sã fieîngãduitã întru egal între celelalte arte. În general,un artist fotograf þine cu dinþii de acest statut, celde artist ºi foarte greu renunþã ºi numai temporarla orizontul obþinut cu atâta amar de insistenþe.Dar iatã cã artiºtii fotografi care expun acum:Ioana Socaciu, Szabo Tamas, ªtefan Socaciu, auºtiut sã-ºi asume concomitent cu fireascã discreþieºi smerenie aflarea în intervalul dintre metaforaartisticã ºi documentarul sever. A fost necesar sãfacã acest lucru fiindcã un act de mãrturisire pre-cum acesta, despre un þinut, despre memoria do-cumentarã, memoria vie ºi memoria sentiment aacestui þinut, are nevoie de o mistuire întru mãr-turisire, de o mistuire completã în care se topesctoate atributele, calitãþile, bucuriile ºi tristeþile fãp-tuitorilor acestei mãrturisiri.

Exemplarã mi s-a pãrut ºi starea de echipã acelor trei fotografi, din câte ºtiu fireascã pentruei, dar atât de rarã în timpul de acum ºi chiar ºiîn celelalte timpuri. Ne aflãm în faþa unei echipeîn care membrii ei au vârste diferite ºi sunt dingeneraþii diferite, au temperamente diferite, austiluri tehnice ºi crezuri artistice distincte ºi iatã,ºtiu sã se înþeleagã într-o prietenie ºi comuniunede invidiat, ºi de ce nu, chiar de urmat.Actul de mãrturisire fãcut de Ioana Socaciu,Szabo Tamas, ªtefan Socaciu, ne invitã aproapeprintr-un discret obligat sã privim în jurul nostruºi de ce nu chiar în interiorul nostru cu maimultã hãrnicie, rãbdare, uimire ºi mai ales cu maimultã dragoste faþã de lumea în care suntem ºifaþã de lumea în care dorim sã fim. Actul de mãr-turisire al acestei expoziþii de fotografie se vreadin punctul meu de vedere poate chiar invitaþia lao ºtafetã. Vã aºteptãm!

3366

Black PANTONE rrosu

Black PANTONE rrosu

plasticain memoriamVasile SãlãjanLa o trecere - Vasile Grunea (1926 - 2009) 2

editorialAlexandru Vlad Scriitorii ºi politiculSergiu Gherghina Vacanþa dintre alegeri 3

cãrþi în actualitateIon Vlad Universul miturilor ºi farsa tragicã (II) 4Eliza Man Hermeneutica Bibliothecaria-Antologie Philobiblon. Dincolo de "teoria ºi practica" informãrii ºi documentãrii. Spre o hermeneuticã posibilã ºi necesarã 5

istorie literarãIon PopIntroduceri în spaþiul avangardei maghiare (III) 6

imprimaturOvidiu Pecican Cinci bãutori de absint 8

sare-n ochiLaszlo Alexandru Amintiri cu cîntec 9

poeziaLia Faur Pasul tangoului de plumb 10

emoticonªerban Foarþã N E L I (II) 11

eseuMarius Jucan Dificultãþile pluralului românesc 12

TIFF 2009Ediþia a VIII-a, Cluj-Napoca,

29 mai - 7 iunie

Ioan-Pavel Azap La festival 13Lucian Maier Partea bunã a Competiþiei TIFF 2009 16Alexandru Jurcan "Strigãtul lucrurilor care vor muri" 17Victor Cubleºan TIFF. Acronim 18Radu Toderici În lumina marelui ecran. Foarte scurt eseu despre publiculTIFF-ului 19ªtefan Manasia E-mail cãtre un prieten frînc 20Alexandru Jurcan Jojolica la TIFF 21Adrian Þion Între Nord ºi Poliþist, adjectiv 21Adrian Þion Iadul din "Eden" sau Antichrist 22Adrian Þion Salvaþi cinema Republica! 22TIFF-top 2009 23Premiile TIFF 2009 24

profilPetru Poantã Constantin Cubleºan - 70 25

geopoliticãMihai Alexandrescu Republica Moldova în geopolitica esticã (IV) Republica Moldova - dezorientare în politica externã? 26

mediaAnca Ursa Jocul mediatic 28

religiateologia socialãRadu Preda Ortodoxia ºi drepturile omului (IV) 29

flash-meridianIng. Licu Stavri Un interviu cu Ismail Kadaré (II) 30

structuri în miºcareIon Bogdan Lefter Gabi Tudor, vecina noastrã de pe Jules Michelet... 31

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã ªi astronauþii urineazã 32

zapp-mediaAdrian Þion Armãsarii presei 33

portrete ritmateRadu Þuculescu Miroase iarba a bunici.... 33

evenimentDan BreazOtto Dix ºi metafora "sensului unic" 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 101. Cenuºã ºi diamant 35

plasticaDorel Gãinã Act de mãrturisire 36

sumar

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Act de mãrturisireDorel Gãinã

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei –

trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Turda - Biserica reformatã - detaliu architectonicfoto: Szabó Tamás

revistă de cultură care apare sub egida Consiliului Județean Cluj - … · 2017-12-13 ·...

Documents

Transcript of revistă de cultură care apare sub egida Consiliului Județean Cluj - … · 2017-12-13 ·...