1

Anul LXVI, nr. 9 (803), septembrie 2015

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

publicaþia este finanþatã cu sprijinul MinisteruluiCulturii ºi Patrimoniului Naþional

Adrian Popescu O LEGE IMPERFECTÃ 3

Ion Pop PIRAÞI ªI CORÃBII 35Marius Conkan STILISTICÃ LEGO 36Victor Cubleºan ...PE BUZELE COPILÃRIEI 37

Cronica literarã

Felix Nicolau UNGHIURI SPECIALE 39

Sonia Elvireanu PICÃTURA DE ARSENICEXISTENÞIAL 41

Lavinia Rogojinã REVOLTA GENERAÞIEILETARGICE 43

Ruxandra Cesereanu, CãlinaPãrãu, Yoshiro SakamotoSCOTOCIND DUPÃ ªIPRINTRE RUINE ÎNZONA CLUJEVITÃ 46Alexandra Turcu PRIETENIE

EPISTOLARÃ 4

Centenar Gellu NaumFlorin BalotescuNAUMOEBIUS ªI LIBERASCRIERE AUTOMATÃ 5

Cãlina Pãrãu SCRIEREA DE LUMI ªIPOVESTEA ACESTEI SCRIERI 33

Ion Vlad CELEBRÎND POEZIA... 8

DINU FLÃMÂND: „CRED CÃPOEZIA M-A FERIT DEPROPRIILE MELE DILEME,CLAMORI ªI DISPERÃRI, DARFÃRÃ SÃ MÃ EXTRAGÃ DIN ELE”(Interviu realizat deFlavia Topan) 10

Cristina Popescu SCURTÃ ISTORIE A ROMÂNIEI 20

Povestaºii porto-franco & SalmariniiRuxandra CesereanuNOUS SOMMESEMBARQUÉS 21Simona PopescuTIKKUN OLAN 26Tudor Scolca MARINARIIENGLEZI, PORTRETELECELORLALÞI ªILEGENDELE INVENTATEALE LOCULUI 31

Titu Popescu MODELUL DE CRITICÃ ION POP 16

Dinu Flãmând *** 19

In memoriam Petru PoantãVasile Lechinþan UN BIETSOARE DE TOAMNÃ 18

POEÞI VENEÞIENI CONTEMPORANI 52

Adrian Þion PATRICKMODIANO, DE LA UNCARTIER LA ALTULSAU DE LA O CARTELA ALTA (III) 50

CãrþiEliza Pop SCRIITORI DE VIAÞÃ LUNGÃ 54Ilinca Mare FILOSOFÃRI ªI DESFÃTÃRI 54Maria Fãrîmã EXCURSIONISTUL PERFECTSAU DU-TE FREE FRATE 54Elena Rusu MESAJE DIN „DEMISOLULANSAMBLURILOR DE LITERE” 55Mara - Liza Baltã TRANSFIGURAREA BOLIIÎN VIAÞA MEDICILOR POEÞI 56Ilinca Mare „THE LUNATIC IS IN MY HEAD“ 56Eliza Pop ARITMII 56Allexandra Turcu POEZIA ÎN ZECE PAªI 57

Eugen CojocaruCAMIL PETRESCU LATEATRUL NAÞIONALDIN CLUJ 58

Vasile RaduEXPOZIÞIAGHEORGHE IACOB 60

2

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Gheorghe Iacob

Cristina PascuMeandrele ºi metaforele prietenieiCORNEL ÞÃRANU ªINICHITA STÃNESCU 61

Cristina PascuÎNTÂIUL JAZZOLOGDISTINS CU TITLUL DEDOCTOR HONORISCAUSA ÎN ROMÂNIA 64

ISSN 0039 - 0852

Director: Adrian Popescu Redactor ºef: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan, Redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ion Vlad

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: steluta.pahontu@gmail.ro ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)

Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificãneapãrat cu opiniile exprimate de acestea.

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

3

ED

ITO

RIA

L

O lege nedreaptã ºi ruºinoasã, din vremeadictaturii antonesciene, era, cum se ºtie, îndreptatãîmpotriva evreilor români. Ea nu poate fi ºtearsãînsã, din istorie, cu altã lege de sens contrar, înplus imperfectã ºi imprecisã, sancþionând sim-bolurile sau propaganda extremismului legionar,lege datoratã în principal unui iniþiator cu numeletot de Antonescu, Crin de data aceasta. Daca vomciti Jurnalul lui Mihail Sebastian, sau vom rãsfoipresa vremii, vom vedea procesul de rinocerizaresuferit de elitele multor categorii de intelectuali saude oameni pânã mai ieri echilibraþi. BisericaRomânã Unitã sau mulþi oameni cu capul pe umerinu au dat curs unui entuziasm febricitar naþionalistcu consecinþe nefaste. Acum, avem prin Legea 217/2015, lege care condamnã manifestãrile extre-miste, promovarea lor (formula e destul de vagã)completarea unei ordonanþede urgenþã din 2000.

Poate o dezbatere publicã, unde AcademiaRomânã, uniunile de creaþie, societatea civilã ºi-ar fiexpusideile, completãrile la lege, eventual obiecþiilear fi fost binevenitã. Aºa, lumea e derutatã ºiexagerãrile interpretative au apãrut deja, un eroumilitar, poetul Ion ªiugariu, nu are dreptul sã deanumele sãu unui pod din Slovacia, unde a cãzut înrãzboiul de eliberare, antifascist, pentru cã ambasadanoastrã îl considerã „fascist”. Cu toate cã prin ZahariaStancu sau Laurenþiu Fulga, scriitorii l-au socotit unpoet care a cãzut în luptã cu cotropitorii fasciºti, nuun acolit al lor, deci o realitatetocmai pe dosde cumo vãd diplomaþii noºtri. Tinereþea multor scriitori arepetele ei ideologice, recunoscute sau nu, de ce sãnu vedem traiectoria unei vieþi în întregulei, scrisulca formã a identitãþii profunde – care scris în cazullui nu e ideologizat? Simpatiile lui legionare nu leneagã nimeni, dar nu contrabalanseazã eroismulomului simpatiile nemilitante, din anii unor orbiriintelectuale colective? Octavian Goga, Mircea Eliade,Emil Cioran,Vintilã Horia trebuie eliminaþi strategicdin bibliografiile doctoranzilor, din manualele de liceu,sau reeditaþi iar cu „croºete”, reintroducem editareaexpurgatã „ad usum delfini”?Nicio apreciere ideaticãnu li se mai poate daacestor interbelici de prim plan,devreme ce, lãudându-le opera literarã sau ºtiinþificãle promovãm concepþiile?Sau despãrþim tranºant

opera de om? Cum o putem, chirurgical, face? Nuºtiu dacã într-adevãr legea va aduce o salutarãeradicare a unui legionarism nostalgic, presupus delege ca o vinã preexistentã a naþiunii, dar mãsurilepunitive preconizate cer discernãmânt înþelept ºiechilibru raþional, rezonabilitate ºi tact, nu obtuzitateºi automatisme de corectitudine politicã. Altminteripot avea reacþii pãtimaºe contrare. Pe mâna cui vorîncãpea judecãþile acestea care pretind fineþeideologicã: a unor tribunale iacobine, sau pe mânaunor judecãtori nuanþaþi ºi inteligenþi?A unor oamenicare vor sã se remarce prin intransigenþa lordoctrinarã? Sunt întrebãri pe care exerciþiul demo-cratic le presupunecu necesitate.

În oraºul unde locuiesc, o salã din centru,discotecã ºi club,poartã numele lui Che Guevara,invitându-ne sã-i admirãm figura de adolescentbãrbos cu havana-ntre dinþi, cu pistolul care nu sevede, dar se bãnuieºte la o adicã. Nu am vãzutportretul Cãpitanului, expus într-o vitrinã sau pe unposter. Nu sunt egal de vinovaþi? De ce sã nu avemo lege explicit anticomunistã, nu doar una explicitantilegionarã?

Dintre colegiimei de ºcoalã, mulþi au fost evrei,mai mult,la Cluj exista în vecini de noi o familie,Aron, care avea o bibliotecãbogatã, iar Petru,colegul meu ºi fratele lui mai mare, Ivan, îmiîmprumutau generoºi, cu acordul pãrinþilor, volumeºi albume din casa lor. Nicodatã nu a fost vorbadespre vreo reacþie antisemitã la vreunul dintrecongenerii mei din oraºul transilvan unde eraurecunoscute mai multe religii. În Rãdãuþiul anilor60, pe strada I.L.Caragiale, locuiau câteva generaþiide evrei. Cu bãieþii sau fetele de vârsta mea mãjucam firesc, eu nu am surprins niciodatã vreoreacþie de respingere etnicã, a lor faþã de mine,sau a rudelor mele, care trãiau în mijlocul lor, faþãde ei, mai mult, bunica mea vorbea idiº... DinBucovina era ºi Zelea-Zelinski-Codreanu ºi primarulromân al Cernãuþiului, Traian Popovici, cel caresalvase mulþi evrei de la deportare. Educaþiarãbdãtoare în spiritul convieþuirii normale poate fimai eficientã decât pedeapsa aplicatãnediferenþiat...

O lege imperfectãAdr ian Popescu

4

Primind cartea chiar dupã ce am rãsfoit niºtenumere ale revistei Echinox, dupã ce am participatla câteva ºedinþe de redacþie, am citit La Echinox,în atelier (Editura Muzeul Literaturii Române, 2015)nu dintr-o perspectivã esteticã, ci din aceea a unuiarheolog, propunându-mi sã regãsesc originileacestui fenomen care surprinde viaþa culturalãa Clujului de astãzi. Este vorba despre o carteepistolarã, conþinând, aºa cum anunþã ºisubtitlul, corespondenþa dintre Marian Papahagiºi Ion Pop, din perioada 1969-1981, o cores-pondenþã construitã în jurul înfiinþãrii ºi adezvoltãrii revistei.

Scrisorile nu reprezintã doar întâlnirea între doidintre marii intelectuali ai Clujului ºi chiar ai þãrii, ci,în acelaºi timp, formeazã ºi douã biografii sauautobiografii, care se intersecteazã prin intermediulEchinoxului. Vãzutã din punct de vedere narativ,cartea spune poveºtile celor douã scriitori, care nutrec la statutul de personaje, Ion Pop afirmând cãceea ce ne prezintã este o corespondenþã realã,asupra cãreia nu a intervenit cu niciun fel demodificare. Naraþiunea lui Marian Papahagidebuteazã cu mutarea lui la Roma, studiind în calitatede licenþiat la Facultatea de Litere ºi Filosofie deacolo ºi lucrând la traduceri din poeþi catalani. Întretimp, Ion Pop este dascãl la Facultatea de Litere dinCluj, povestind despre „aceleaºi seminarii, cursuri,ºedinþe, ore de redacþie etc.” (p. 41).

Este de remarcat simetria spaþialã dintre celedouã jumãtãþi ale textului, între cei doi având locun schimb identitar, care poate fi indentificat înpunctul în care Ion Pop îi propune lui MarianPapahagi sã preia conducerea Echinoxului: „Înaceste condiþii, am hotãrât definitiv sã-mi închei«apostolatul»«Echinox» (...). De vei veni tu pânãîn decembrie, îþi voi transmite ºtafeta.” (p. 76) Înprima parte a cãrþii, Ion Pop locuieºte la Cluj, îºiasumã responsabilitatea pentru revistã ºi îl þine lacurent pe Marian Papahagi (care se aflã la Roma ºimai apoi în Paris) cu schimbãrile din redacþie, apariþianumerelor ºi articolele publicate. În cealaltã parte acãrþii, Ion Pop este cel plecat în strãinãtate, avândstatutul de lector la o facultate din Franþa, iar MarianPapahagi se întoarce în România ºi devinereprezentant al Echinoxului, având grijã ca dascãlullui sã primeascã întotdeauna veºti despre noutãþileapãrute la revistã, „câte-o frânturã de veste, despreniºte fãpturi ce-ar mai exista, scriind, despre niºteproiecte – totul ca de pe-o altã planetã (p. 135).

Aceste scrisori constituie un istoric alEchinoxului clujean, astfel încât cei doiconsemneazã toate schimbãrile ce intervin încolectivul de redacþie, datele de apariþie alenumerelor, precum ºi etapele de vârf ºi cele dedecãdere ale publicaþiei, consemneazã chiar ºi

Prietenie epistolarãAlexandra Turcu

titlurile sau tematica articolelor ce urmeazã sã fiepublicate. Dar ar fi fost pãcat ca aceste texte-docu-ment sã rãmânã doar atât. La o lecturã atentã sepoate observa cã ele vorbesc, de asemenea, ºidespre constituirea ºi dezvoltarea unei prietenii. Oprietenie în care apare un al treilea element, cefuncþioneazã ca elementul-liant dintre Ion Pop ºiMarian Papahagi: Mircea Zaciu, astfel încât primelescrisori se concentreazã de multe ori în jurul lui (înprefaþa cãrþii, Ion Pop menþioneazã cã anterior s-apublicat ºi corespondenþa dintre Marian Papahagi

ºi Mircea Zaciu). Apoi, prietenia dintre cei doi capãtãautonomie, iar Marian Papahagi trece de la rigurosul„dumneavoastrã” la confortabilul „Jean”, când i seadreseazã interlocutorului sãu. Ei ajung sã-ºi trimitãurãri de sãrbãtori („În avangarda unei scrisori plinede înþelepciune ºi de reînnoite sentimente frãþeºti,primeºte, rogu-te, din aceastã depãrtare, niºte urãriºi niºte gânduri fantastic de cuprinzãtoare pentruacest 1971 ce se apropie precum însuºi destinul.”p. 29), invitaþii la nuntã, sã-ºi vorbeascã despreevenimente personale, sã-ºi facã inclusivconfesiuni. Prietenia lor are rolul de a alungasingurãtatea, stare care se instaleazã în pauzeleintervenite în corespondenþã ºi pe care Ion Pop odescrie într-o manierã poeticã: „am avut zile în caresingurãtatea mi s-a pãrut insuportabilã ºi orice gândîntors spre o imagine în care am investit suflet,rãmasã într-un trecut, se dilata teribil, câºtiga oînsemnãtate ce n-aº fi bãnuit-o altã datã.” (p. 93)

Aºadar, La echinox, în atelier poate fi perceputãatât ca o aproape monografie a revistei, dar,totodatã, reprezintã ºi parcursul unei prieteniidinspre Cluj înspre Roma sau Paris, dinspre Romasau Paris înspre Cluj, o prietenie formatã ºimenþinutã, întãritã prin intermediul scrisului, ce îistã drept mãrturie.

5

Centenar Gellu Naum

Naumoebius ºi libera scriereautomatãFlorin Balotescu

Unul dintre cele mai frumoase poeme surveniteîn suprarealism este chiar primul manifest alsuprarealismului; chiar dacã, sub aspect istoric ºicultural, „-ismul” final a îmbrãþiºat acelaºi destin cual oricãrui concept (negãrile iniþiale, revelaþiile,posteritãþile debusolante,n e o s u p r a r e a l i s m e l e ,epigonismul etc), suprarea-lismul ºi-a pãstrat intacteesenþele ºi nucleele deter-minatoare. Acest lucru a fostadus, pe de o parte, decapacitatea de a se coagulaîn acelaºi timp din interior,prin asocierea unor abilitãþi ºiintuiþii impresionante, ºi dinexterior, survolând, investi-gând ºi secþionând (aºa cumsunt decupate formele deMagritte sau cum estesecþionat ochiul din Câineleandaluz) toate realitãþileepocilor de pânã atunci. Oforþã de creaþie neegalatã sesuprapune unei forþe anegaþiei adusã aproape deinsuportabil. Diamant ºiconglomerat. Viziuni ale unuiviitor dominat de maºinãrii,lângã experienþe onirice ºihipnagogice, apoi perturbãri– scria Gellu Naum – alelimbajului, dacã nu de-adreptul erezii, ca ºi o întreagãzonã mitic-erotic-iniþiaticã încentrul cãreia suprarealistule în acelaºi timp medium,eremit, decadent, revolu-þionar, eliberator. O priviregeneralã ar arãta supra-realismul ca pe îndelungãsuccesiune de vârste geo-logice, numai cã ea ar fi ostructurã multi-dimensionalã,sfidând barierele corpo-ralitãþii, temporalitãþii, alecivilizaþiei, în cele din urmã.Interesant este cã acest ºirde evidenþe nu a dus ladezvoltarea unui soi demanifestare hibridã, globa-

lizantã, înecatã de propriul ermetism, ci, dimpotrivã,la o miºcare de mare claritate venitã din însãºinatura gestului, naturã definitã de André Breton caun adevãrat imperativ: suprarealismul era, aºadar„automatism psihic pur prin care individul îºi propune

sã redea, fie verbal, fie scris,fie în orice alt fel, func-þionarea realã a gândirii.Dicteu al gândirii”, continuael, „în absenþa oricãrui controlexercitat de raþiune, dincolode orice preocupare esteticãsau moralã”. La aproape osutã de ani de la publicareaprimului manifest suprarea-list, scrierea automatã – caºi transa poeticã sau spaþiilepoetice ca alternative preg-nante ale realitãþii – nu arecum sã mai parã o purã ex-centricitate, un proces liniarsau un apanaj al subcon-ºtientului sau pur ºi simplu alavangardei. Dimpotrivã,marile construcþii epice carepersistã alãturi de creaþiiminimaliste, tendinþele mo-derne de a restructura ºi asuprastratifica spaþiile, re-considerarea unor relaþiicauzã-efect aflate pânã acumsub semnul intangi-bilului (înartã, ºtiinþe, med-icinã,societate, educaþie), vorbesctocmai despre necesitateaprofundã a individului de aregãsi libertatea, adevãrul,funcþia realã a gândirii.

Nu înseamnã cã totuleste scriere automatã, nicicã suprarealismul este totul(cu toate cã ideea eispititoare pentru partizani),ci faptul cã aceastã miºcareurmeazã o lege a seren-dipitãþii, a iru-perii, a unorlatenþe activate de dorinþade l ibertate ºi dragosteînþeleasã ca destin. Aºa seface cã, în cazul scrieriiautomate, putem vorbi de un

fenomen de neîntrerupte întoarceri. Uneori, estevorba de pure întoarceri în timp, înainte ºi înapoi,regãsite, de pildã, prin extragerea ºi rafinarea unorelemente inspiratoare care mergeau de la Egiptulvechi sau arta tribalã, pânã la creaþiile alienaþilor,jocurile absurde, muzica jazz, evenimentul banal(Breton, Nadja, trad. Bogdan Ghiu, 2013, p. 137:„un ziar de dimineaþã va fi totdeauna de ajuns sã-mi dea veºti despre mine”) sau ocurenþele simpatic-bizare din societatea modernã – de exemplu, într-o convorbire din 1977, pãstratã de SebastianReichmann ºi publicatã în Athanor (CaieteleFundaþiei „Gellu Naum”, 2013, p. 13), Gellu Naumînchidea cu o replicã ironic-profeticã: „ce mi s-apãrut nou la Paris, cu adevãrat nou, de data asta,în domeniul poeziei, sunt minunatele creaturiautomate, pline de graþie, care au înlocuit aparatelede perforat bilete de pe vremuri ºi care înghit biletul,fãcându-þi cu ochiul, iar apoi îºi depãrteazã cueleganþã braþul pentru a te primi.”

Alteori, fenomenul de întoarcere este legat dechiar natura limbajului poetic. Un derivat al ideii de„torsiune”, de „rãsucire”, „versul” face fireascãapropierea poeþilor de suprarealism ºi pune într-oluminã aparte tendinþa lor de a cãuta poeticitatealumii ºi în altã parte decât în producþii leversificatorilor. Devine, astfel, cu atât mai fireascãprezenþa poeþilor în suprarealism, ca ºi rolulputernicelor cercuri de poeþi suprarealiºti, de aici ºi„privirea gândire” care naºte lungile poemenaumiene. În acelaºi text, dupã ce declarase „amuitat ce spunea Breton. Nu îmi mai amintescdefiniþiile”, Gellu Naum adaugã: „eu vorbesc despreo stare de contact cu anumiþi oameni, pe cât sepoate poeþi ºi nu teoreticieni, despre o stare de spiritcomunã”. Evident, comun nu înseamnã obiºnuit,din contrã, este vorba tocmai despre surprindereaa ceea ce e adevãrat, accesibil prin disponibilitate,despre faptul cã „poezia e o zonã de tranziþie,nelãsând sã treacã decât ce poate trece, separândºi unind deopotrivã ce este dincolo ºi ce estedincoace de ea” (Gellu Naum, Poezie, memoriegenezicã, scriere automatã, op.cit., p. 8). Este, dacãreuºim sã admitem, un refuz al literaturitãþii, aloricãrui rol al poeziei în afarã de acela de a pune înacord adevãrul individului cu gesturile sale în lume,într-o zonã a iluminãrilor care îl determinase peBreton sã afirme, dupã ce identificase prin ce anumefiecare poet era suprarealist sau nu, „Vaché estsurréaliste en moi”.

La vie réelle ºi nemurirea

„Viaþa realã” este obsesia poate cel maiputernic articulatã a suprarealiºtilor, iar scriereaautomatã, convertitã mai târziu în texte poetice carestau sub semnul delirului creator ºi al spaþiilorimaginare alternative, este instrumentul ei magic(„bâiguielile mele privesc poezia magicã, fiind vorbade o disponibilitate a celorlaþi, nu de aceea apoeþilor”, scria Gellu Naum într-un text din 1985).Ceea ce face suprarealismul, ceea ce implicit Gellu

Naum face în suprarealism, este, de fapt, dincolode toate realizãrile sale poetice recunoscute, ocãutare a nemuririi, nu doar în textul auto-iniþiaticfrecvent citat Calea ªearpelui, ci în toate operelesale. Nu suspendare, nu indeterminare, nu abandonal sistemului, ci o cãutare a fiinþei reale, dincolo delimitele obiºnuite, cãutare care se regãseºte înrãtãcirile naumiene (de fapt foarte precise) dinMedium ºi Zenobia, în incursiunile mediumnice dinpoeme ca Tatãl meu obosit sau în trecerea timpuluicare nu este nici ea decât o înaintare în spaþiulpredilect care se înfãºoarã ºi desfãºoarã cu fiecarepas; o gãsim ºi la Samuel Beckett, în „Aºteptându-lpe Godot” (1952), piesã tradusã de Gellu Naum –„ESTRAGON: De când suntem noi împreunã?/VLADIMIR: Habar n-am. Sã tot fie vreo cincizecide ani”, ca ºi la Gellu Naum: „- De mult nu ne-amvãzut, Lenora – îi spuneam, fãcându-i o uºoarãreverenþã. / - De cincizeci de ani – îmi rãspundeaea în ºoapte ºi lacrimile îi umezeau privirea”(Cornelius de Argint, 1946) sau, în altã parte, „Înfaþa scorburii, pe un maldãr de trestii uscate,Zenobia ºedea cuminte, cu mâinile în poalã. Îi albisepãrul aºteptându-mã” (Zenobia, 1985). Întâlnirile cupersonaje mitice, oameni vii sau morþi fac parte dinaceeaºi logicã poeticã a lumii, cea care îºi gãseºtepropriile limbaje, spunând lucrurile altfel decât sunt(iatã ce scria Picasso într-un text din 1935: „dacãgândesc într-o limbã ºi scriu câinele aleargã/dupãiepure prin pãdure ºi vreau sã traduc asta/într-olimbã trebuie sã spun «masa de lemn alb îºiîmplântã labele în nisip ºi aproape cã moare defricã ºtiindu-se atât de [proastã]»”).

Trei pre-limbaje naumiene

Limbajul mobil, sensibil la miºcarea, ca ºi lanemiºcarea interpretãrii, întocmai ca zonatarkovskianã, frapeazã permanent cititorul naumian.Nu doar asocierile ºi imaginile care trimit princomplexitate la legi ale permutãrii, probabilitãþilor,universurilor alternative sau aºa-numitelor „fizici aleimposibilului” sunt cele care „comunicã”. Se poategãsi în aceeaºi mãsurã la Gellu Naum un limbajobiectual, material care trimite la o dimensiuneprivilegiatã, în care poetul se pierde ºi unde seîntoarce permanent. Nu ar fi vorba nici de un excesde referenþialitate, nici de obiecte-simbol, ci deobiect ca element existenþial prin care se comunicãdirect ºi care e un indiciu al acelei vieþi reale a cãreipierdere o reclama primul manifest bretonian. Dinacest punct de vedere, Torsiunea lui Moebius e unpoem sutã la sutã naumian: „Mâna mea stângã ºiochiul meu drept/mãnuºa mea stângã ºi gheata meadreaptã/lampa mea dreaptã ºi calul meu stâng/mãrul meu stând ºi glasul meu drept/haina meadreaptã ºi urechea mea stângã/pãlãria mea stângãºi urechea mea dreaptã/cheia mea dreaptã ºicovorul meu stâng/etc. etc.” Poemul inclus învolumul Athanor din 1968 pare scris dupã aceeaºi„privire-gândire” din Tatãl meu obosit ºi care e, înacelaºi timp, o „gândire-privire” care permite

CE

NT

EN

AR

GE

LL

U N

AU

M

vizualizarea simultanã a straturilor lumii ºi miºcareasimultanã pe mai multe planuri de percepþie (într-oformã incipientã, probabil cã acesta fusese ºi unuldintre mobilele tehnicilor cubiste, rãmase însã lasuprafaþã), în absenþa acelei orbiri din cauzatransparenþelor de care poetul vorbea în Zenobia.Limbajul nu mai este, în felul acesta, articulat dininterior, deci în mare mãsurã „prelucrat”, conceput,premedidat ºi nici nu mai poartã mãcar blazoanelesubiectivitãþii – el graviteazã pur ºi simplu, sub formaobiectelor când magice, când absurde.

Tot un limbaj, spunem ºi altã datã, îl reprezintãarheologia mediumnicã a lui Gellu Naum. Pomenitãºi analizatã de obicei ca instrument poetic specificsau drept unul dintre semnele disponibilitãþiiinterioare pentru descoperirea faptelor poetice,aceasta este un mod de a transmite, þinând loculevocãrilor, invocaþiilor, dar ºi miturilor care ar creacãi false de interpretare. În acelaºi fel în care Dantese întâlneºte cu Beatrice – la Gellu Naum – pe oceaºcã de ceai (acelaºi Dante care, în piesele deteatru, strigã „trage” sau „coboarã luna din pod!”),Gellu Naum îºi întâlneºte obiectele care „ne reþineaureperele unei haotice stabilitãþi” (Copacul-animal);obiecte care, poetic vorbind, se transsubstanþiazã,pânã într-acolo încât sentimentele devin obiecte eleînsele, într-un limbaj care nu mai comunicã, cicorporalizeazã lumea, ca atunci când, scria poetulîn acelaºi loc, „Visam împreunã cu Isaac Newton/într-un pendul într-o melancolie manufacturierã(s.n.)”. Transferul este vizibil ºi într-unul dintredetaliile cele mai cunoscute ale biografiei naumiene,casa de la Comana, un spaþiu închegat dindisponibilitãþile poetice ale locului, iar apoi re-stratificat ºi reînvestit poetic. Un asemenea spaþiuinsular, mediumnic tocmai în sensul de intermediereîntre poet ºi lumile sale predilecte era necesar celuicare scria, în 1978, „Atunci când, din motive cu totulpersonale, am simþit nevoia de a deveni pisicã, amconstatat, câteva luni mai târziu, cã locuinþa meacãpãtase un iz de vizuinã” (Athanor 3, 2013, s.a.).Ontologic, întoarcerea la Comana era deopotrivã,probabil, întoarcerea în Paradis – pentru cã aici seieºea din lume – ºi Infern – pentru cã de aici lumease vedea cu adevãrat. Întoarcerea – ºi ea un limbaj.

Un al treilea episod – întâlnirea cu Zoe-Olgadin partea a III-a din Zenobia (Coridorul), conþineun detaliu revelator: „de obicei, pe sorã-mea Zoe-Olga o gãseam brodând pe bucãþele de cârpã, cuarnici roºu, figuri abstracte, îmi plãceau la nebunie;ea nu ºtia nici sã scrie, nici sã citeascã [...], s.n.”Semnele pe care le creeazã sora poetului sunt totun fel de limbaj, acela pe care Gellu Naum îl citeºtepeste tot în lume, aici cu atât mai mult, datã fiindînrudirea, nu doar de sânge, ci ºi prin disponibilitate,cu personajul. Limbajul pe care suprarealiºtii îlcãutau în semnele enigmatice ale indivizilor„periferici” are ºi el virtuþi profetice, anunþând apariþii,viziuni, tristeþi uriaºe (un asemenea limbaj, de dataaceasta descifrat ºi reîncriptat poetic, îºi gãseºte orealizare aparte, mai mult decât în limbile poeticefantomatice cum erau leoparda sau sparga, în

poemul Þinutul Celãlalt, autori Ruxandra Cesereanuºi Marius Conkan).

La fel ca obiectele, cuvintele se pot risipi uneoriîn cel mai exact sens al termenului, redimensionândlumea ca în ultimele pagini din Zenobia, sau se vorfragmenta, trecând pe rândul urmãtor într-o silabãdevenitã obiect incantator, ca în poemul bãtrânuluidin Copacul-animal sau poemul lui Isis, din Zenobia,Isis care „când începeam s-o iau razna, sedestrãma”; uneori, într-o „mizerie în care to//tul sepetrecea într-o camerã”, alteori, ca o trecere pe oaltã parte a torsiunii lui Moebius. Pe scurt, întoarceride Naumoebius. C

EN

TE

NA

R G

EL

LU

NA

UM

8

Un avertisment inaugureazã volumul DacãOrfeu (Editura Limes,2015) al poetului ºi exegetuluipoeticii creaþiei lirice, Horia Bãdescu: Cuvîntul ºisensul; cunoaºterea prin creaþie ºi meditaþie suntameninþate; singurãtatea fiinþei devine un fenomengrav într-o lume unde Poezia rãmîne o alternativãizolatã ºi farã ecou. Simbolurile vin dintr-un timpîndepãrtat iar vocaþia descoperirii fiinþei, miracolulºi fascinaþia liricii depun în favoarea unei reîntoarcerila experienþe fundamentale. “Cetatea” aparentrestrictivã a lui Platon nu refuzã vocea poetului, nuo poate ignora, neuitînd cã motivul mitologic elogiaºi celebra cuvîntul, aºa cum o va face ºi înspectacolul cathartic al tragediei.

“Misterele” orfice pot însemna într-o dezbatere(volumul lui Horia Bãdescu e, prin excelenþã,reflecþie, dialog sau expozeu, toate avînd sã sepronunþe asupra fenomenului poetic de azi) o foartetemeinicã analizã unde nu lipsesc opiniile averti-zate de ordin sociologic, solide ºi argumentate,aserþiunile de ordin filosofic, în timp ce estetica ºipoetica creaþiei lirice sunt invocate cu deplinãautoritate.

Poezia, rostul ºi audienþa, constituenþii unuimediu anume, capabili sã explice – nu fãrã ezitãricîteodatã –, manifestãrile Timpului care impunîntrebarea: mai e receptatã poezia ? Care e destinulei într-un timp obstaculat de varii manifestãri ? NiciHoria Bãdescu ºi nici interlocutorii sãi, poeþi,teoreticieni, filosofi, analiºti ai fenomenului socio-politic al deceniilor secolelor XX ºi XXI, nu-ºiascund, uneori, scepticismul; cred , însã, în valorilespiritului, în supremaþia Fiinþei conºtiente de destinulºi de valorile supreme ale cugetãrii. MitologiculOrfeu ar putea fi interpretat azi în simbolurile menitesã celebreze actul poetic ºi efectul sãu inextricabil.Farmecul ºi revelaþia onticã a fiinþei precum ºicomunicarea poeticã îmi sugereazã – sub semnuldezbaterii la care ne invita Horia Bãdescu ºi ceilalþicomentatori devotaþi Poeziei autentice-o lecturã:romanul-poem sau romanul-meditaþie al luiHermann Broch, Moartea lui Virgiliu. Poetul, autorulsupreme al Romei, se întoarce în Italia dupã oºedere mai îndelungatã în cetatea lui Platon.Corãbiile se apropie de portul Brindisi, în frunte enava împãratului Octavian August. Bolnav, adîncitîn grave ºi ineluctabile trãiri, captive al unor amintiriºi al unor vise, autorul Eneidei ascultã vrãjit propriilesale meditaþii lirice: “frumuseþea, jocul în sine/jocul,pe care omul îl joacã cu propriu-i simbol,/în modsimbolic – altminteri nu izbuteºte – sã scape/deteama singurãtãþii” (p. 181); “jocul artei ce slujeºtefrumuseþea, deznãdejdea ei, încercarea eideznãdãjduitã/ de a crea ceea ce e netrecãtor înfiinþã trecãtoare” (Moartea lui Virgiliu, trad. Ion Ro-man, Buc., Ed. Paralela 45, 2003, p.181).

Sonurile se regãsesc în Eneida, dar conºtiinþacreatorului ºi finalitatea meditaþiei sale reprezintãdominantele marelui romancier, el însuºi cuceritdefinitive de substanþa lirismului, aºa cum îl întîlnimîn cartea sa din 1946. Pentru Horia Bãdescu,termenii consubstanþiali ai Poeziei sunt Fiinþa,starea de fiinþã, lirica lumii, creaþia-mãrturie a uneicrize de identitate (vezi p.7); poezia îºi asumãidentitatea profundã, inimitabilã ºi unicã,comunicînd lumii“... sfîºietor de dulce ºi indes-criptibilã nu e decît tînjirea dupã Fiinþã” (p.7). Evorba, în eseurile ºi în intervenþiile extreme de con-centrate ºi de riguroase (prezent la întîlnirileinternaþionale din perioada 1996-2012 de la Liège)ºi în pagini apãrute în periodice ºi volume în anii1995-2003, de un estetician (teza de doctorat a luiHoria Bãdescu e o meditaþie argumentatã ºi eruditãconsacratã actului poetic ºi lirismului) care îºiasuma nu numai o cercetare a structurilor poetice,a naturii discursului liric, ci ºi de o pledoarie pateticãadesea pentru redescoperirea Poeziei; semnul po-etic, Cuvîntul, intervalele revelatoare ale consti-tuenþilor liricii sunt obiect de studiu; refuzînd“experienþa misticã”, Horia Bãdescu se aflã adeseaîn accord cu poziþii venite din direcþii relative diferitede abordãrile sale. Cînd Roland Barthes examinafenomenul literar din unghiul receptãrii ºi aldestinatarului, punînd, aºadar, în paginã tema,veche, de cînd existã arte poetice sau tentative dea rãspunde, interogînd asupra condiþiei scrisului ºia scriitorului, a ecoului sau,dimpotrivã, a eºecului,a paraliziei efectului creaþiei literare. Roland Barthesaparþine unei tendinþe sceptice. Literatura – scrieBarthes în articolul Literatura de azi – e limitatã,punînd doar întrebãri unei lumi alienate, e o lumefrustratã prin absenþa rãspunsurilor… Nu e defelignorabilã aserþiunea sa consacratã responsabilitãþiicreatorului, avînd sã descopere în intrebãrile ºiezitãrile lui, semnul, – fenomenul poetic menit sãlumineze în “opacitatea istoricã” cuvîntul destinatomului în cãutarea unui teritoriu al cugetului ºi aluniversului uman. (cf. Éssais critiques, Editions duSeuil, 1964, p. 158, 158-159).

Cum spuneam, Horia Bãdescu este un avertizatºi informat teoretician literar. S-a consacrat studiuluipoezei iar viziunea sa chintesenþiazã reflecþiilemarilor poeþi ai lumii iar meditaþia filosoficã,antropologia, sugestiile psihanalizei (rezervele nusunt de ignorat) produc un sistem de gîndire ºi, înacelaºi timp, o lucidã estimare a statutului creaþieilirice în timpul nostru. Nu e vorba, la autorul acesteicãrþi, elocvente prin prezenþele ºi depoziþiileinterlocutorilor sãi, de ignorarea condiþiilor societãþiide consum, de realitatea defel eludabilã a unui timppentru care cartea, lectura literaturii, percepþiaactului de culturã sunt în derivã, fiind substituite,

Celebrînd poezia...Ion Vlad

9

cum se ºtie, punînd, repet, în primejdie CARTEA“poezia, scrie Horia Bãdescu, este memoria Fiinþei”(p. 15), un proces organic, avînd sã luminezedimensiunea ontologicã a omului, dispus sãprelungeascã ºi sã pãtrundã marile sensuri ale uneiumanitãþi grav încercate. Aºadar, se întreabã defiecare datã, invitîndu-i pe poeþii, universitarii,prozatorii, filosofii ºi sociologii intervievaþi : unde sesitueazã poeþii ºi creaþia lor? Comentariul, în totullegitimat de marea poezie a lumii, subliniazãconstituenþii vitali liricii: “Valoarea actului poetic –scrie Horia Bãdescu – rezidã în puterea de a adãugavaloare pozitivã, aurã pozitivã lucrurilor care umpluorizontul infinit al absolutului...” (p. 29). ªi, ne atrageatenþia eseistul, essential e, sub specia finalitãþii,demersul explorator în cãutarea sensului poeziei…Regãsesc – în consonanþã cu pledoaria autorului cãrþii– un filosof de incontestabilã autoritate care mi-aconfirmat valoarea Cuvîntului ºi a sensului, termeniinseparabili, atrãgînd în aria lor de semnificaþii naturacreaþiei ºi a gîndirii privilegiate: “Cînd vorbim desprecuvînt ca despre o realitate vie ºi efectivã, evocãm oconexiune subteranã între el ºi nucleul activ alexistenþei noastre; cuvîntul are puterea de a schimbãînþelegerea noastrã de cãtre noi înºine(...) cuvîntulse adreseazã instanþei pe care am numit-o exis-tenþa...”(Paul Ricœur, Conflictul interpretãrilor, Cluj,Ed.Echinox, 1999, trad. ºi postfaþã Horia Lazãr, p.412).

Temele reflecþiilor din eseurile lui HoriaBãdescu, intervenþii prilejuite de periodice întîlniriconsacrate poeziei la Liège, restituie vechi ºi mereuactuale meditaþii asupra sensului poeziei, asuprafinalitãþii actului creator ºi a categoriilor puse con-stant în discuþie: sacrul, redescoperirea fiinþei aflatãîn neliniºtita cãutare a sensurilor într-un timp“indiferent”, mereu agitat (“ªi vãd lumea, lumeamea, lumea noastrã, otrãvitã în fiece zi” p.27).Patetic ºi decis sã se confeseze, poetul invitã nudoar la dialog ci ºi la descoperirea alternativelor lao perioadã tulburatã ºi alienatã. Printre marii poeþiai lumii, Villon, Novalis, Hölderlin, Rimbaud, Rilkeºi, în special, Mallarmé, ultimul model, cred, absolutpentru conºtiinþa esteticã a poetului interesat deobiectul creaþiei, avînd, cum se exprima RolandBarthes, “conºtiinþa artizanalã” succedatã desubstanþa poeziei ºi de perspectiva obiectivatãasupra creaþiei propriu-zise.

Nu altceva realizeazã autorul acestui volum-manifest liric contemporan, împreunã cu invitaþii sãi.Dacã pentru Ion Barbu, el însuºi aplecat asupratextului cu ochiul riguros al matematicianului conºtientcã “existã undeva, în domeniul înalt al geometriei,un loc luminos unde se întalneºte cu poezia”, iar“infrarealismul” devine categoria care ne sugereazãdisponibilitatea exploratorie a lumii visului “înstructura nevãzutã a existenþei”(Ion Barbu, Pagini deprozã (ed. Dinu Pillat, E.P.L. 1968, p.39, 54).

Probabil cã una dintre cele mai elocventeintervenþii a lui Horia Bãdescu pledeazã pentrupoezie din perspectiva unei poetici a semnului, auniversului sãu, creînd o nouã stare, “Iar starea esteesenþa zeului ºi maniera de a fi a sacrului”(p. 43).

Ar fi sã greºim dacã nu am citi discursul original alautorului ca substanþã metaforicã, în tentative de aproduce, alãturi de cei care cred în valorile poeziei,o posibilã resurecþie a lirismului.

Interviurile din secþiunea finalã a cãrþii DacãOrfeu depun,din puncte de vedere diferite sauconvergente, în favoarea poeziei; antidot al realitãþiibrute ºi factor consubstanþial al civilizaþiei contem-porane, creaþia e nu doar un remediu (Max Alhau);pledoaria pentru Cuvîntul ameninþat (Paul Aretzu);intensitatea întrebãrilor, ezitãrilor ºi incertitudinilorsunt nu un simplu enunþ pentru Gérard Bayo,convins, însã, de finalitatea creaþiei. Poetul ºifilosoful au datoria, crede Jean Biès, sã intervinã“în acest haos amnezic”. Diagnosticul pus descriitorul ºi editorul Dominque Daguet mi se pareexemplar; e rezultatul unei anamneze severe: “…prin fumul gros al atîtor prostii ºi nebunii pe care lerãspîndesc în creierele noastre halucinate mulþimeade jurnale imprimate ºi televizate” cuvîntul eameninþat (“Vacarmul aduce surzenia Verbului”,umanitatea “nu existã decît în ºi prin fiecare omviu”(p.111, 121, 127)).

Pentru Adrian Popescu, poezia e, în esenþã,“Dialogul cu invizibilul” ºi e în totul legitimã remarcapotrivit cãreia “’Conspiraþia’ lumii postmoderne estede fapt o tendinþã a sterilizãrii sufleteºti” (p.147).Le e comunã celor intervievaþi constiinþa valorii ºi arecreãrii într-un timp defel ignorabil a poezieiautentice ºi a forþei sale lãuntrice; sau cum afirmãRoland Reuntenaur“continui sã cred cã cea maibunã cale spre înþelegerea cuvîntului poetic oconstituie cartea ºi lectura, care necesitã singurãtateºi tãcere”(p. 155). Poate cã poemul lui NichitaStãnescu ar putea încheia comentariul la o carteremarcabilã. Invocarea memoriei Fiinþei e un posibilapel la Cuvînt : “Cine se jupoaie, se rupe, se smulge/acela nu-ºi aduce aminte de nimic/ acela nu arememorie, e ocolit de lege,/ este”. Fiinþa carevorbeºte, ea e alternativa poeziei.

10

– Credeþi cã existã ceea ce Luca Piþu, recentplecat dintre noi, numea „sentimentul urii de sine”?Dacã da, care e remediul?

– Îmi daþi o veste foarte tristã. Nu ºtiam cã ne-a pãrãsit Luca. Aº fi vrut sã îl întâlnesc mai desfiindcã umorul sãu, dublat de o ironie ce se întemeiape o largã erudiþie, m-a încântat de fiecare datãcând l-am citit. Iar ultima oarã când ne-am vãzut,cred cã la Paris, am avut brusca intuiþie cã era ºiun fermecãtor timid. Nu ºtiu dacã se „ura” pe sine.În mod cert, ca unul care l-a frecventat pe Cioran,va fi trecut printr-o largã gamã de îndoieli. Cioranînsuºi ne dã cheia acestei stãri. E momentul cândscepticul, dacã e ºi depresiv, devine ceva mai cinic,cu accente de violenþã îndreptate spre sine, ºi seia pe sine de guler, constatând cã el însuºi nucorespunde înaltelor ambiþii pe care le trasase„constructorul” din el. Prima reacþie autodistructivãpoate veni din nerãbdare. Cel care ºtie precis cãnu e înstare sã facã un anumit lucru nici nu ºi-l maipropune, nici nu se mai biciuieºte. Se resemneazãpur ºi simplu. Dar nerãbdãtorul care intuieºte cãare ºi posibilitãþi pe mãsura ambiþiilor sale, însã nureuºeºte, din diverse motive, chiar sã dea totul dinel pentru împlinirea acelor proiecte poate sã ajungã,da, la sentimentul urii de sine. Bine zis „sentiment”;rareori este vorba de o urã în toatã legea. La stadiulde sentiment, aceastã ambiguã stare încã are cupropriul aparþinãtor ºi planuri pedagogice ascunse;mai sperã sã îl aducã pe calea cea dreaptã, sã-lfacã mai robust, mai robace, mai inspirat, mai puþindependent de capricii, de mediu înconjurãtor saude digestie – deci sã îl împingã sã învingã. Nu ºtiutextul ºi nici contextul de unde aþi luat fraza lui Luca,deci nu mi-aº permite sã o comentez direct. Dardacã pãstrãm referinþa la Cioran, adaug câtevaobservaþii despre felul în care ne comunica el,deseori, nemulþumirea de sine. In jurnal se destestadupã fiecare masã ceva mai abundent stropitã cubãuturã, chiar dacã fusese în compania unor buniprieteni. Nu-i plãcea cã pierdea timpul, cã pleca dela masa de scris, din bibliotecã, din ideile sale etc.Nu-i plãceau propriile slãbiciuni, dar se detestadeseori ºi ca român, ca gânditor al fragmentului,deci ca unul care doar încropeºte însemnãrifilozofice (deºi detesta chiar ºi mai tare „sistemele”filozofice); se detesta cã trãieºte în lumea ºi în epocaîn care trãia, îºi detesta fobiile, caracterul ezitantº.a.m.d. – dar se ºi iubea în secret, simþim asta, de

DINU FLÃMÂND: “CRED CÃ POEZIAM-A FERIT DE PROPRIILE MELEDILEME, CLAMORI ªI DISPERÃRI,DAR FÃRÃ SÃ MÃ EXTRAGÃ DIN

ELE„fiecare datã când îi ieºea una din acele fabuloasefraze turnate în tiparul definitiv al celei mai expresivelimbi franceze. ªi simþi cã deasupra textelor salefac mare larmã aplauzele reale ale atâtor admiratori.Nu caut sã ºtiu originea acestor stãri de „désamour”.Eu observ doar cã Cioran intrã pe tãrâmul poetuluiºi se foloºte aproape „ilicit” de ceea ce nu i se cuvine.El face construcþie de idei, dar forþeazã emoþiaprocedând ca un poet, adicã îºi deschide pieptul ºiîºi expune (presupusa) neputinþã, dar nu ºi identitateaincertã, cea care îl tracaseazã pe poet. Nu e vorbaaici de sinceritate. E vorba de un procedeu de aexpune spre cititor acea emoþie proprie mai degrabãpoeziei ºi poetului, deci creatorul care efectivlucreazã nu doar cu trasmiterea emoþiei, dar ºi cu opermanentã crizã de identitate. Spre deosebire deun poet, Cioran rareori acuzã crize de identitate; elvorbeºte de o poziþie a sinelui bine identificatã, darvrea sã adauge în discursul sãu ºi palpitul emoþiei,întorcându-se deseori spre cititor cu lungi pauze ºiepisoade în care se aratã cu degetul pe sine ºi seblameazã. Nu cerºeºte milã, nici înþelegere, cisuprapotenþeazã textul. Repet cã nu e vorba desinceritate. Poetul însuºi s-ar putea sã nu se deteste,dar poezia lui sã transmitã ºi acest sentiment, dacãun context emotiv fixat în poezie impune acest tip deempatie între el ºi cititorul care (eventual) ar pune laîndoialã propria sa iubire de sine.

Spuneam cã la poet complicaþiile în relaþiile cusine decurg cel mai des din dramele identitãþii. Celmai spectaculos caz rãmâne Fernando Pesoa,întrucât, la el, identitãþile succesive ºi simultanedezvoltã ºi relaþii de o mare ambiguitate între acesteidentitãþi – unele dintre ele fiind ºi relaþii de respingere,dar toate plonjând mai cu seamã spre neantul fiinþei.Iar dacã e sã vorbesc ºi despre mine, probabil cã aþidepistat în poemele mele, de la un anumit momentîncolo, aceste dificile relaþii dintre mine ºi mine, lacare fac aluzii, de obicei fãrã sã intru în detalii. E ostare pe care nu vreau sã o explic aici dacã poeziaînsãºi nu poate sã o facã. Cert este cã în momentulîn care am rãmas la Paris a trebui sã constat cã eradeja prea târziu sã îmi mai continui studiile sau sãpornesc într-o nouã experienþã literarã ca ºi cum abiaaº fi fost ieºit din adolescenþã. Trãisem într-o lungãinerþie, iar conºtientizarea acestui lucru o simþeamca pe un înfiorãtor blam asupra mea. Spun asta nupentru a vorbi despre mine, ci pentru a autentifica,inclusiv prin banala mea mãrturie, faptul cã numeroºi

11

scriitori din România s-au întors, în aceastã agitatãperioadã din istoria noastrã, cu urã spre propria lorbiografie reproºându-ºi, de fapt, ticãloºiile istoriei,luându-le asupra lor de multe ori, ºi când nu eracazul. Dar despre crizele de identitate ale scriitoruluiromân din ultimele decenii nu vorbeºte aproapenimeni. Sau poate mã înºel… Iar pentru ieºirea dinasemenea crize, ce alt „remediu” sã pot eu indicadecât obligativitatea ce îi revine mereu scriitorului,aceea de a ridica pana din þãrânã. Cum sã reuºeºti?Nimeni nu ºtie pentru altul, fiindcã deseori nu ºtienici pentru sine.

– Liric vorbind, cum arãta „starea de asediu” apoeziei, din vremea Echinoxului? Cât de frumoaseerau exerciþii le de libertate ale studenþieidumneavoastrã?

– Starea la care vã referiþi a survenit mult dupãacea perioadã de întemeiere a Echinoxului.Dimpotrivã, perioada de studenþie mi s-a pãrut ceamai frumoasã, petrecutã într-o stare de deplinãlibertate. Poate cã înfiinþarea cenaclului, iar apoi arevistei cu acelaºi nume a fost chiar exerciþiul delibertate care ne instala pe noi, pentru scurtã vreme,în sentimentul libertãþii. Cert este cã printre prieteniimei de atunci niciunul nu lua în seamã regimul,atmosfera ºi nici limitele de mentalitate sau de pro-vincialism care evident cã erau reale, sau chiardãdeau ºi la Cluj tonul, la nivel de instituþii ale puterii,chiar la nivelul instituþiilor de învãþãmânt, cuorganizaþiile lor studenþeºti ºi uteciste etc. Ce potsã vã spun era cã nouã nu ne pãsa. Parcã nu trãiamîn comunism. Vedeam cã politrucii se uitau curioºispre noi, iar uneori ne dãdeau chiar sentimentul cãne cautã în coarne. Deveniserãm un soi de fenomen,dar fãceam literatura aºa cum doream noi,spuneam ce gândeam, chiar dacã uneori pãreascandalos ceea ce afirmam noi, sau prea îndrãzneþ.Mie, cel puþin, îmi plãcea sã sfidez, deseori cupremeditare. Noroc cã aveam ºi „diplomaþi” printrenoi, ca Ion Pop, care ºtia sã apere mai bineinteresele revistei ºi sã lupte cu cozile de topor aleputerii, pentru supravieþuirea ei.

– Câþi ani a durat viaþa dumneavoastrã „deprobã”? Este ea azi aºa cum v-aþi dorit-o?

– Eu nu mi-am dorit niciodatã o viaþã „deprobã”. Poate nu s-a înþeles prea bine ironia dintitlul acelei cãrþi cu care reveneam, de la Paris, înpeisajul literar românesc. Ei, cei care fuseserãstãpânii noºtri, care îmi confiscaserã ºi mie câtevadecenii de viaþã, ne obiºnuiserã cu ideea cã„adevãrata” viaþã va începe în paradisul comunist.Deci se instalase o multiplã aºteptare. Pãrinþii noºtriaºteptau sã vinã americanii, fiii lor fãcuþi pionierisau uteciºti aºteptau sã trãiascã în adevãratulcomunism, bãtrânii aºteptau Învierea de apoi – ceeace trãiam era, aºa, doar provizoriu, un experimentacolo… Între timp, toatã lumea aºtepta sã se aducãla alimentarã carne sau ouã, se aºtepta un loc pelista de apartamente, pe lista de locuri de vacanþãsau de automobile, se aºtepta la dentist º.a.m.d.,

numai aºteptarea nu era aºteptatã. Am încercatsã pun relativul meu talent diversionist sã reuºescsã comunic acest insuportabil sentiment într-unpoem ceva mai lung, unde apare repetitiv versul„dar noi când vom trãi?”. Culmea e cã a trecut,poemul a fost tipãrit în Româna Literarã iar apoiîn Stare de asediu (parantezã: editura ªcoalaArdeleanã mi-a reeditat zilele acestea cartea din83 ºi am putut restitui tãieturile fãcute de cenzurã,cele pe care am mai putut sã le identific dupãtrecerea atâtor ani). ªi tot acolo, dacã îmi pemiteþisã mai insist asupra acestui poem, mi-am exprimatpentru prima datã dezgustul ºi faþã de vicleniapoeziei, nevoitã sã fie mai inteligentã decâtcenzura, dar oricum în absenþa libertãþii. Nu ºtiudacã s-a înþeles atunci starea mea de dezabuzareexprimatã la un moment dat în text prin imagineasimbiozei ce se produce, în mediul marin, întreactinii ºi aºa-numiþii „peºti clown”. Aceºti peºti stri-dent coloraþi, cei mai simpatic zburdalnici, sunt ºisingurii care se pot ascunde în stufãriºul actiniilorparalizante. S-ar pãrea cã secretã pe corp osubstanþã care îi imunizeazã în acel mediu toxic.Mi s-a pãrut cã poezia (a mea, a noastrã) în mediultoxic din acele vremuri, cu toate metaforele ei viucolorate ºi cu imaginile ei derutante, cu mijloaceleei perifrastice cu care încerca sã ocoleascãcenzura, ideologia, sau sã se protejeze de ele,intrase într-un fel de simbiozã cu regimul. Îmi parerãu cã trebuie sã explic eu acel poem, dupã atâþiaani. Probabil cã clowneria lui era perfectã, dinmoment ce nu a stârnit reacþii nici la cenzurã niciîn exegeza generoasã, e drept, de care a avutparte acea carte. Mi-ar fi plãcut nu sã fiu lãudat, cimai degrabã sã fiu înþeles. Cât despre viaþa meade azi, nu mã plâng. Pentru prima datã scriu cevreau ºi cum vreau ºi îi dedic scrisului atâta viaþãcât vreau sau pot eu sã-i dau.

–Ce credeþi, suntem pregãtiþi, vreodatã sã îispunem destinului „da”?

– Includ ºi rãspunsul la aceastã întrebare încontinuarea celui precedent. Destinul este un con-cept uriaº, dar noi nu prea reuºim sã-l incorporãmsau sã ajungem la complexitatea cu care îl trãiauanticii greci. Ricardo Reis al lui Pessoa aproape cãnumai despre asta a scris, uluit ºi paralizat deprofunzimea acestei oculte forþe care îi tuteleazã ºipe zei. Avem doar vagi presimþiri ºi ne iluzionãmcã suntem autorizaþi sã luãm anumite decizii. Fãrãsã fiu nici mistic nici neofit în discipline ezoterice,decât atât cât sã pot sã îi însoþesc în lecturile ºi întraducerile mele pe adevãraþii investigatori,mãrturisesc aici cã domeniul mã atrage fiindcãascunde forþe bogate ce alimeteazã poezia. Chiarºi în vacanþa din Spania, de unde vã rãspund laaceste întrebãri, am luat cu mine magnifica ediþieEcrits gnostiques din Plèiade ºi m-am dus sã depunun trandafir alb pe mormântul lui San Juan de laCruz, la Segovia. Fiindcã el a fost, e drept, al Crucii,dar rãmâne mai cu seamã patronul Poeziei. Prinardoarea lui de o maximã intensitate a þâºnit din

12

„noaptea obscurã” revelaþia unei lumini mistico-poetice, adicã acea luminã misterioasã în carepluteºte ceea ce ar putea fi destinul nostru. Deexistã vreun „da” la întrebãrile destinului, el identificãprobabil un fel de încredere mistic-profanã în forþanoastrã de a ne zidi din interior…

– În poezie, n-aþi rãspuns întrebãrii: de ce goluldin noi e fãrã nume? Vreþi sã rãspundeþi acum?

– Nu mi-e foarte simplu sã resuscitezpropriile mele citate scoase din context, cu caremã îndemnaþi la drum, cãci eu nu le pot plasa înaltã conjuncturã decât cea pe care în acel mo-ment o reclama întreg poemul respectiv. Fireºtecã despre vacuitate nu vreau sã glosez altcumvasau „mai bine” decât voi fi reuºit în textul aceleipoezii. Deci o iau pieziº, trãgând spre centru chiaracest sentiment generic, unul din cele maimisterioase din cele care se precipitã în interiorulnostru. Sigur cã mã repet, cum mã repet ºi pealte teme, fiindcã sunt zone nodale sensibile pecare gândul meu interior le palpeazã de ani dezile, ºi revine asupra lor când are senzaþia cã s-ar putea apropia pe ne observate, din alt unghi,spre aceeaºi enigmã. Cum sã îi rãspunzi uneiîntrebãri în poezie? Fericit sã fii dacã reuºeºti sãidentifici o întrebare autenticã ºi sã i-o transmiþicititorului, pentru ca, la rândul sãu, sã o pipãiepe toate cusãturile, chiar în interiorul persoaneisale. Cred cã poezia are privilegiul de a duce cuea un roi de întrebãri agasante – multe dintre eleaparent banale – pe care le aruncã lumii cu tupeulde a le fi inventat atunci pe loc. Râdem dacãcineva ne întreabã pe ne aºteptate: ce este viaþa?Abia când poezia vine ºi te asalteazã cuinsistenþa unor asemenea întrebãri la care deobicei nu rãspunzi, sau când velocitatea eiinterogativã se abate asupra ta ca un stol derândunici rotindu-se în amurg – precum aici laSegovia unde urmãresc uluit aceastã noriesonorã de înaripate ºerpuind aerian printreînaltele turnuri ale cetãþii – începi sã simþi cãexistã o frumuseþe ascunsã care te asalteazã cugravitatea ei ai zice „lejerã”, sau cã din interiorullimbajului ceva se aliazã cu interiorul tãcerii taleºi te ajutã sã te situezi chiar în golul timpului tãuprezent.

– Cum aratã, astãzi, omul ieºit din „fanta iluzieicolective”? Nu trãim cumva aceeaºi iluzie pe care,în lipsa altui cuvânt, o numim libertate?

– Cred cã survine aceeaºi problemã. Dar citatuleste extras din poemul introductiv al Stãrii de asediu,deci îmi amintesc mai bine ceea ce spuneam ºi nuspuneam, deºi voiam sã-l impun ca pe un soi deprefaþã. Refracþia („fanta” provine din aceeaºicategorie) ºi „iluzia” erau acolo cuvinte cheie careîncercau sã justifice oarecum optica „strâmbã” impusãîntregii cãrþi. Deformat de acestã opticã, adicã ºi deprisma actualitãþii, era în primul rând omul generic –cel mai preþios „capital” cum se spunea. În tãlmãcireamea metaforicã omul acelor zile era doar un biet calic,

deºi se nãscuse în purpura tuturor promisiunilor ºiînsoþit de cei mai generoºi mincinoºi auguri. Fireºtecã am recurs cu deliciu la o expresie bizantinã –„porfirogeneþii” erau fiii de os domnesc nãscuþi înpurpurã, de obicei repede sugrumaþi dacã nuavuseserã norocul sã fi fost ºi prim-nãscuþi. Prin fantavãzutã de mine atunci – prelungire a unei experienþeoptice din copilãrie când, privind intens prin geamulcare avea un defect de fabricaþie, vedeam curteavãlurindu-se, iar realitatea ondulând încât treceaugãinile prin cea de a patra dimensiune – sedistorsioneazã, e drept, ºi actuala iluzie de libertate.Aici sunt ceva mai îngãduitor. Cel puþin iluzia delibertate îþi încurajeazã nu doar iluzia, ci chiarlibertatea de a visa.

– Aveþi, mãrturisiþi, o slãbiciune pentruprietenie. Când v-a trãdat ºi când v-a fost de folosaceastã slãbiciune?

– Nicicând nu crezi cã un prieten te va trãda.Iar când se întâmplã eºti uluit, dar o iei de la capãtcu aceeaºi încredere incondiþionalã. Prietenia nupoate fi conceputã altfel, cu prudenþã. Prieteniide la Echinox mi-au rãmas pe viaþã. Am adãugatalþi câþiva pe parcurs, unii prin Franþa, alþii prinSpania, Portugalia, Brazilia ºi Italia. Lobo Antunesm-a învãþat ce e prietenia camadereascã, întrebãrbaþi, mai cu seamã dacã au fãcut impreunãrãzboiul. Eu nu am fost cu el în rãzboiul dinAngola, dar mã bucur de privilegiul cã mã trateazãca pe un camarad de arme. Evident cã vorbimcu pasiune despre literaturã, nopþi în ºir, cândreuºim sã ne întâlnim. Dar nu vorbim numaidespre ea. Omul ãsta mã uluieºte. Ultima datã,de ziua mea, mi-a telefonat ca sã îmi spunã cãatâta vreme cât unul dintre noi rãmâne în viaþã,celãlalt nu are voie sã moarã. Am acceptat pactul.António are deja din partea mea Premiul Nobelal prieteniei, sper sã vadã ºi suedezii cã i se cuvinecu vârf ºi îndesat cel al scrisului. Dar nu e simplusã ajungi în starea de absolutã generozitate ºidisponibilitate pentru o mare prietenie. Aºa cevase contruieºte observându-te ºi corectându-te, lafel cum te iei la întrebãri ºi la autoanalizã ca sãpoþi scrie ceva ce meritã. Nu mai ºtiu cine m-atrãdat. Am fãcut exerciþii de uitare, cãci sunt ºiele exerciþii de generozitate. Eu încerc sã tragfoloase din toate slãbiciunile mele. Am ajuns sãfiu mândru de o anumitã naivitate care nu mãpãrãseºte. Toþi descurcãreþii se fãlesc astãzi culoviturile lor oportuniste, ideologia tutelarã asuccesului îi plaseazã pe atâþia în exerciþiistrategice stupide, mulþi îºi consumã viaþa înstrategii pregãtitoare pentru alte strategii, puþiniºtiu cã a lãsa garda jos ºi a paria pe încredere,onestitate, sincerã empatie sau chiar pe iubiresunt surse imense de împlinire, izvoare desatisfacþii realmente somatizate de carneanoastrã, care e totdeauna ºi reversul sensibilitãþiinoastre, iar ea poate fi chiar o plagã vie... Însfârºit, încurajez slãbiciunile.

– Ce credeþi cã-i lipseºte peºterii din noi sã fie

13

locuibilã?– Cred cã aici nu mai e vorba de un citat, ci de

o interpretare. Minunata ºi terifianta peºterã din noi,ºi gândul cinematografic al lui Platon care ne plasacu peºtera din noi în peºtera sensului…iar înromâneºte, acuma observ, existã ºi o sonoritatepescoasã în respectivul cuvânt, altceva decât ar fio cavernã… E locuibilã, sã nu disperãm, e foartelocuibilã ºi locuitã aceastã peºterã/cavernã. Suntatras de profunzimea obscurã a cuvântului. Eramstudent când am intrat ºi am mers adânc într-opeºterã din Apuseni – care din ele va fi fost? – ºii-am simþit misterul matricial. Multã vreme oameniiau locuit în peºteri. Chiar ºi omul de Cromagnon aînvãþat tot la gura unei peºteri cã se cuvine sã punãîn jurul trupului semenului sãu mort câteva pietre ºifrunziº, nu doar ca sã-l ascundã de urºii de peºterã,care îi puteau profana trupul, dar ºi spre a-i arãtarespect în dimensiunea unei incomprehensibilemetafizici de peºterã. Cred cã peºtera, inclusiv ceadin noi, a fost prima noastrã odaie ºi rãmâne celdintâi mod de a fi „acasã” – adicã în mãruntaielepãmântului cu a cãrui rãcealã trebuie sã neobiºnuim timp de o viaþã.

– Trãim într-o lume în care avem iluzia cãvedem (ni se aratã) totul, când, de fapt, nu vedem(nu ni se aratã) nimic din ceea ce este esenþial.Cum aþi comenta aceastã crizã a vizibilului (oamintiþi, în alt context, în ciclul Faleze)?

– Mi se pare paradoxal faptul cã pe mãsurãce invizibilul, sau cele încã ne vãzute, se lasã totmai mult cotropite de voyeurismul tonifiant alºtiinþelor, ceea ce vedem efectiv ºi i-mediat devinetot mai abstract, cu oase decalcifiate ºi cu o pielece abia de mai acoperã spinarea costelivã arealitãþii. Ne place tot mai mult realitatea desintezã, detestãm tot mai mult accidentele ºiiregularitatea realitãþii reale, ca ºi cum ne-am simþifrustraþi cã þinând în palmã un lucru nu avem înposesia noastã ºi toatã gama planetarã acelorlaltor lucruri cu care el se înrudeºte. Lãcomiaaceasta holisticã ne face sã nu mai apreciemfrumuseþea schimbãtoare a unei pietre peste caretrec pletele râului, ºi cu atât mai puþin sã întoarcempiatra sub care ar putea sã se ascundã mormoloculde care depinde salvarea speciei.

– Vorbiþi, în alt loc, despre „bogãþia uitãrii”. Dece nu mai putem trãi niciodatã ceea ce n-am trãit latimp?

– Vãd cã începem sã ne înþelegem…Adicãpuneþi întrebãrile care îºi fac inutile rãspunsurile.Uitarea este la fel de bogatã ca lumea morþilor,ambele sunt pãrþile enorme din cele ce s-auîntîmplat, iar în comparaþie cu ele ceea ce credemsã se va întâmpla pare doar o ipocritã promisiunea speranþei. Cum sã nu laud uitarea care goleºtedin memoria mea cisternele suferinþei? Dar cum sãieºi din ceea ce Aristotel definea ca fiind timpprezent, adicã ceea ce „ne înconjoarã” din toatepãrþile? Priviþi bine în jur: totul e închis ermetic, nu

se poate ieºi efectiv din acest cerc al prezentuluinici înainte nici înapoi. Dar vedeþi astfel ºiimportanþa ireversibilitãþii – deci faptul cã trebuiesã convocaþi trecutul ºi viitorul în aceastã gelatinãa prezentului, fãcându-le prezente cu aceeaºiintensitate în fiece moment. Iar asta înseamnã sãnu îþi baþi joc de calitatea cu care îþi trãieºti viaþa,fãrã sã poþi beneficia de nicun model care te-arputea ajuta. Nimic nu i se potriveºte unicitãþii tale,fiindcã nimic nu a precedat-o, chiar dacã ea e platãca o bucatã de frunzã dusã de furnici în adâncultermitierei.

– κi poate crea poezia singurã posibilitateade „a pâlpâi” în terþiar?– O intuiþie foarte prietenoasã m-a fãcut, chiarneºtiind ce veþi întreba, sã închei rãspunsul pre-cedent undeva prin galerii subterane. Totdeaunam-a fascinat lumea presupusã din adâncuri (darnu sunt singurul, Baudelaire exulta împingându-ºi imaginaþia spre împãrãþia acelor „les peuplesdes metaux”), ºi m-a provocat chiar istoriafrãmântatã a planetei ce ne tolereazã pe scoarþaei. Ciudat, întrebarea mã proiecteazã sprelecturile mele de adolescent, cu pasiuni pentrusatanismul post-simbolist, cu teatralitatea uneipoezii ce-ºi etala stigmatele, dar ºi ocupa minteamea cu ritmul festiv al unei rostiri uºor ritualice –bunã muzicã, inclusiv prin faptul cã e vetustã,pentru formarea unor receptori misterioºi ce potcapta poezia. Mã întreb cum sã perceapã maitinerii cititori de poezie de azi acea legãnare careprecede sensul dar îþi deschide porii pentru ritmºi muzicalitate interiorizatã, dacã în primele lorexperienþe cu lumea versurilor au parte fie doarde minime monorime ale folclorului suburban puspe douã-trei ritmuri rapp standard, sau decompoziþii fãrã suflet, debitate în slang. Nu ºtiudacã poezia vine din terþiar, cum exageram eu,dar ritmurile homerice sunt deja un miracol ceinventa, „in stereo”,toatã cinematografia eroismului,ca ºi pe cea a vieþii de zi cu zi – prin simplul fapt cãle-a impus cuvintelor sã dea la ivealã ceva din forþadivinã ºi oracularã a poeziei pe care ele o secretau.Am cu mine în cãlãtorie doi poeþi diferiþi: unul dinSecolul de aur spaniol, Quevedo, celãlalt dingeneraþia italianã a „ermeticilor”, din veacul trecut– ºi e vorba de Mario Luzi. Este foarte instructiv sãobservi cum ritmul poeziei, în aceste douã limbidescendente din latinã, îºi cautã forþa obscurãundeva prin faza „terþiarã” a aceluiaºi limbaj. ªinu e vorba doar de structura pe care o induce formasonetului, sau de libertatea constrângãtoare aendecasilabului, (dar la Luzi alterneazã metrici di-verse) –ci de un ritm intern al limbajului. Aºa încâtsumbrul Quevedo pare. la rândul sãu. un „orfic”modern, ºi invers, Luzi îmi apare în lumina uneirigori interne marcat de o specificã ibericitate. Cumeu traduc în permanenþã pentru folos propriu, vãofer douã poeme spre comparaþie, cu speranþacã spaþiul de la subsol va admite ºi reproducereatextelor originale, în spaniolã ºi italianã:

14

Quevedo

Psalmul XXVI

Dupã atâtea clipe-nveninate;ºi-atâtea nopþi obscure nedormite;ºi dupã atâtea plângeri repetate,ºi-atâtea vagi suspine-împrãºtiate;

ºi de plãceri mai mult ne consumate;dar ºi de-obide juste resimþite;ºi dupã atâtea lacrime pierduteºi-atâþia paºi cu multe-ocoluri date,

iatã cã îmi rãmâne între deºte

doar amãgirea care nu pricepeºi numai reci speranþe ca nãdejde

ºi înþeleg c-atuncea când fiinþade lume sã se bucure începecu multã trudã-ºi cumpãrã cãinþa1.

Vã rog sã observaþi nu forma ºi nici rimele, pecare m-am strãduit sã le recompun aproximativ, ciîn primul rând insistenþa cu care acest ton cautã,tot mai adânc ºi tot mai confuz, un început de senspentru un sfârºit de angoasã. Iar cu cinci secolemai târziu, în altã variantã a limbii latine, pe altemeleaguri ºi cu o concepþie total diferitã despreceea ce poezia trebuie sã spunã ºi trebuie sãascundã, florentinul Luzi încearcã sã contrângã întrei strofe aceeaºi obstinaþie interogativã:

Mario Luzi

Parca – sat

Multã vreme s-a vorbit despre tine în jurulfocurilor

odatã-ncheiate îndeletnicirile de searãprin aceste cenuºii case unde impasibiltimpul aduce ºi-alungã chipuri de oameni.

Dupã care bârfele picarã pe alþii ºi pe averilelor,

a fost vorba de cãsãtorii, de morþi ºi de naºteri,adicã ritualul cel trist al vieþii.ªi a mai trecut pe aici cineva, strãin, iar apoi

s-a dus.

Iar eu, femeie bãtrânã în aceastã bãtrânã casã,cos trecutul ºi prezentul unul de altul, ºi þescopilãria ta împletitã cu cea a fiului tãucare tocmai traverseazã piaþa împreunã cu

rândunicile.2

Aici vã rog sã observaþi cã punctul de porniredin poem îl dã în primul rând postura lui invocativã:din poziþia bãtrânei mame (parcã þesãtoare!) pe carepoetul o viziteazã în satul copilãriei sale, însoþit de

propriul sãu fiu. Iar întrebarea centralã, ca ºi laQuevedo, e una singurã: care e sensul vieþii? Înciuda faptului cã prezenþa mamei ca intermediar –þesãtoare – între generaþii ar putea constitui unrãspuns, trebuie sã admitem cã ºi în poemul luiLuzi cãutarea însãºi e justificarea ºi þelul poemului.Ador aceastã obscuritate care e mai puþin ermeticã,barocã sau… obscurã decât se crede ºi o regãsescîn aceste zile în mirifica Spanie, unde pânã ºiatingerea luminii de amiazã cu zidurile prinde uncontur obscur, la fel ca atingerea dintre vinulîntunecat ºi cupa ce îl conþine, sau ca negrulaproape fluorescent din tablourile sumbrilor maeºtricare sunt Zurbaran, Goya, El Greco ºi alþi obscuriluminoºi… E coborârea poeziei spre infernul uneiimposibile explicaþii obsure.

– Realitatea nu existã pur ºi simplu, observaPaul Celan, ea trebuie cãutatã ºi câºtigatã. Unde ocãutaþi dumneavoastrã ºi cum vã lãsaþi câºtigat deea?

– Da, aceastã cãutare este unul din sensurilepe care le deducem din „grilajul” celanian. Evidentcã poezia inventeazã realitate, cãutând oarecumsensurile existenþei în propriile ei „modele”.Paradoxul poeziei, ca artã, vine ºi din faptul cã eanu poate exista ignorând propria ei istorie, fãrã sãse poatã preciza unde va fi fost începutul ei, cumne învaþã buna logicã polivalentã. Iar poezia mergesã-ºi caute ºi sã-ºi câºtige realitatea investigândoarecum în „irealitatea” sufletului. Nu vreau sã spunvorbe mari, dar nici nu mã sfiesc sã mânuiesc aicicategorii ce þin de domeniul sensibilitãþii noastresubiective numai fiindcã spiritul negativist al„ismelor” mai recente nu admite nici poezia care îºiasumã solemnitatea ºi nici discuþia vag solemnãdespre misterul ei. De fiecare datã când biografiamea s-a încãrcat cu toxinele oboselii mele, a trebuitsã fac mari eforturi pentru a reveni nu doar lascrierea poeziei, ci chiar la cititul ei constant. Credcã ºtiu acum cât de scump îþi plãteºti infidelitateafaþã de ea ºi mã uit la cei care au renunþat sã maiscrie poezie ca la niºte mari obosiþi care se ignorã.Mã felicit cã, cel puþin în acest moment al vieþii mele,nu trebuie sã mai fac eforturi pentru a-i simþipretudindeni prezenþa, nu neapãrat ca sã o scriu.Pur ºi simplu nu-mi vine sã cred cã dimensiuni atâtde profunde ºi cu totul neaºteptate mi se reveleazãchiar în corpul unor texte iubite pe care de multãvreme le ºtiu pe de rost, ca ºi cum atenþia meafidelã faþã de aceastã bizarã pasiune a mea,resimþitã vag pentru prima datã în vremeaadolescenþei, m-ar rãsplãti îmbogâþindu-mã, dar ºiferindu-mã de propriile mele dileme, clamori ºidisperãri, fãrã sã mã extragã din ele.

– Când e poezia dialog ºi când monolog? Aþisimþit vreodatã cã sunteþi luat în stãpânire de cuvintepe care nu le-aþi rostit?

– De când îl frecventez pe Pessoa, în cohortaexaltaþior servitori pe care el îi tolereazã în casalui, ºtiu cã marile probleme încep cu definirea eului

15

auctorial, trec prin dilema dialog/monolog,avanseazã spre dilematica rãspântie a identitãþii,se lasã ºi mai tare zãpãcite de întrebarea cine con-duce pe cine în energia discursului, pentru a sfârºitot fãrã un rãspuns... Dar, eventual, cu un parcurscare îºi asumã bãrbãteºte toate dificultãþile, cu ostrategie de stil ce semantizeazã pe dedesupt, încuvinte care se vãd ºi cu altele care nu se vãd, iartoate acestea ascund bine capcanele ºi moliciunilepe care trebuie sã le învingã verbul spre a rãzbi lasuprafaþã. Scrisesem undeva un poem despre uncal în ceaþã ºi mã întrebam dacã îl duc de cãpãstrusau de cuvântul „cãpãstru”…Am uitat dacã aveamºi un rãspuns. Probabil cã nu. Dar cuvintele care þi-au rãmas în gât fiindcã la un moment dat nu aveaivoie sã le spui, sau credeai tu cã trebuie sã leascunzi, sau spaima ta, deºi se fãlea cã nu-i pasã,þi le ascundea chiar ea – cu ele este o altã poveste.Apar intempestiv, deformate, dintr-un fondobsesional ºi sunt de obicei, nu ºtiu cum sã explic,sursa celor mai mediocre perfomanþe în materiede exprimare. Probabil cã au o falsã importanþã,dar cum sã ºtii de ce te urmãresc ele, decât poatesã-þi punã în faþã oglinda propriei tale mediocritãþi…

– Ce v-a obsedat mai mult în viaþã, drumulbine ales sau gândul rãtãcirii?

– Eu cred cã poþi alege bine ºi rãtãcindu-te.Dacã ai niºte modele ferme care te-au format,înclusiv în materie de gusturi literare sau îndeschiderea ta spre tot ceea ce poate incita spiritul,rãtãcirea nu te duce spre prãpastie, te poateîmbogãþi. Alegerea nu prea þine de voinþã, simþulorientãrii îl dobândeºti numai copiind buneleexemple, la vârsta când totul se modeleazã însensibilitatea ta. Insist pe ea, nu pe inteligenþã. Laun moment dat cred cã am înþeles importanþafaptului de a-þi conºtientiza sensibilitatea, chiarexersându-te sã o diversifici. Mã grãbeam sãînþeleg, rareori mã grãbeam sã simt. Am fãcut ºiexerciþii sã încerc sã simt cum bãnuiam cã simtpersoanele pe care le detestam. E o experienþãinteresantã pe care o recomand oricui. Inclusivanalfabeþilor sensibilitãþii, vastã categorie.

– În opinia lui Rilke, superb de tristã, iubirea efãcutã din douã singurãtãþi care se protejeazã unape alta. Mai pot asemenea singurãtãþi salva lumea?

– Cred cã ceva asemãnãtor am spus ºi eu, cualte cuvinte, evident. Dar nu trebuie sã ne tragemniciunul gloria întâietãþii, fiindcã profesioniºtiiamorului trist ºi abstract, poeþii provensali, ºtiau dejamult mai multe în chestie. Îmi place cã îl citaþi peRilke. Rezistã bine, mult mai bine decât atâþia alþii.La el existã o profunzime luminoasã, spre deosebirede densitatea sumbrã a ermetismului de carevorbeam ceva mai devreme. Are ceva net ºi onestºi în sonete, ºi în elegii ºi în atât de diversele cicluriocazionale, multe dintre ele „ocazionate” defaimoasele sale iubiri. Dacã trãia astãzi, revistelede paparazzi i-ar fi luat urma sã-l fotografieze peascuns în Siberia, prin Paris, pe coasta duinezã în

compania cine ºtie cãrei ducese... Dar iubirile luii-au cam enervat pe poeþii brazilieni. ªtiu cel puþindoi care îl luau peste picior, ironizându-l cã prease lãsa adorat! Tristeþe ºi iubire... pãi nici nu merguna fãrã alta! Imposibil! Iar singurãtatea devine, maidevreme sau mai târziu, ingredientul obligatoriu într-un bun poem de amor. Nu cred cã aceste poemevor sã salveze lumea. De obicei, ele nu pot salvanici mãcar o relaþie de amor bine ajunsã la apusulei. Dar pot salva frumuseþea acestei tememãrinimoase. Care este numai o ramurã înfloritãdin uriaºul copac al setei, necesitãþii, dorinþei,urgenþei noastre de a ne simþi ºi chiar de a fi iubiþi.Iar cu asta nu se glumeºte. Aºa ceva e grav, iardramele vântoase se reped în permanenþã sã rupãcrengile falnicului copac. Sã-i smulgã frunzele, sã-l trânteascã la pãmânt. Iatã drumul spre dramaanticã. Iatã ºi drumul spre „destin”, de unde amînceput. Poezia depisteazã cele mai grave lucruri,în cele mai simple conjuncturi. Iar când este uriaºã,totul pare atât de limpede, încât nici nu înþelegi ceþi se întâmplã asimilat în ea.

Interviu realizat de Flavia Topan

NOTE

1 Después de tantos ratos mal gastados; /tantasobscuras noches mal dormidas;/después de tantasquejas repetidas,/tantos suspiros tristes derramados;//después de tantos gustos mal logrados/y tantas justaspenas merecidas;/después de tantas lágrimasperdidas/y tantos pasos sin concierto dados,//sólo sequeda entre las manos mías/de un engaño tan vilconocimiento,/acompañado de esperanzas frías./Yvengo a conocer que, en el contento/del mundo, comprael alma en tales días, /con gran trabajo, suarrepentimento – Salmo XXVI.

2 A lungo si parló di te attorno ai fuochi/dopo ledevozioni della sera/in queste case grige oveimpassibile/ il tempo porta e scaccia volti d’uomini.//Dopo il discorso cadde su altri ed i suoi averi, /furonomatrimoni, morti, nascite,/il mestro rituale della vita./Qualquno, forestiero, passò di qui e scomparve.//Iovecchia donna in questa vecchia casa,/ cucio il passatocol presente, intesso/ la tua infanzia con quella di tuofiglio/que traversa la piazza con le rondini. – Parca-Villagio.

16

Ion Pop precizeazã cã acest „mozaic eseistic”reieºit dintr-un interes de lecturã „oarecum aleatoriu”,intitulat Scara din bibliotecã (Editura Limes, Cluj-Napoca), vine în urma Altor lecturi fragmentare ºicuprinde comentariile la „cãrþile alese de pe scarabibliotecii”. Se face aici o trimitere directã la tabloulintitulat chiar Der Bücherwurm (care s-ar traduce înromâneºte prin „ªoarecele de bibliotecã”) de CarlSpitzweg, în care personajul reprezentat, ahtiat delecturã, înfãþiºat cocoþat pe scarã în faþa unui perete-bibliotecã, þine cãrþi subbraþ ºi între picioare. Dar estepotrivitã apropierea dintre eroul tabloului pictat la 1850ºi autorul de-acum? Vedem cã el îºi asumã aceastãposibilã relaþie cînd scrie cã reflecþiile lui „se distribuieoarecum aleatoriu, între epoci ºi autori aflaþi adesea lao distanþã considerabilã. Întîlniri, aºadar ‘ocazionale’ ºinu prea, provocate, unele din afarã, altele din hazardulsubiectiv al intereselor de lecturã punctuale”. De altfel,Carl Spitzweg ºi-a anticipat tabloul cu un altul, Sãrmanulpoet, pictat la 1839 ºi putînd fi vãzut azi la NeuePinakothek din München, în care parcã prevede destinuldisperat al „ºoarecelui de bibliotecã”.

În carte, autorul se declarã adeptul unei lecturilente, care sã întîrzie asupra textului, revine asupralui, depãºind astfel impresionismul critic, agreabil înrezultate dar spradimensionînd narcisismul criticii,unde literatura rãmîne doar un pretext pentru jongleriispeculative. Fragmentarismul de-acum va alimenta ostructurã mai mare, doar schiþatã aici, lãsînd sã seîntrevadã o istorie a literaturii actuale, dincolo defragilitatea fragmentarismului.

Aceastã perspectivã se întrevede ºi din structuracuprinsului cãrþii. În primul capitol sunt adunate piesepentru un Mozaic istorico-literar, unde se iau atitudinide istorie literarã, nu tocmai conforme cu obiºnuinþelebibliografice. Vorbeºte astfel despre apariþiacvasimiraculoasã a lui Ion Budai-Deleanu, „a acestuiscriitor de puternicã înzestrare într-o literaturã românãcultã aproape fãrã trecut ºi într-un context socio-cul-tural al cãrui orizont de aºteptare era încã destul degreu de definit, inconsistent din cauza nivelului precarde pregãtire a publicului”; consimte la o „lecturã deplãcere” a lui Ion Codru Drãguºanu (aici autorul îºiimpune propriu-i sondaj: întrebarea care i-a fost pusã„a cãzut pe un teren de vinovãþie asociatã cu nostal-gia”, dar cu dorinþa revenirii din automatismele lecturii:„Era un text uitat de vreo cîteva bune decenii, careaºteptase sã mã îmbolnãvesc ca sã-mi dau seama cãmã pot (re)umaniza”). Contestaþiile lui Eminescu, relativrecente, îi incitã spiritul critic ºi astfel distinge cîºtigurile(„multiplicînd cãile de acces critic ºi asigurînd o atitudinemai destinsã în apropeirea faþã de momentul ca ºisanctificat”), exprimãnd ºi starea personalã de aprecieresuperlativã („Eminescu duce spre punctul cel mai înalt(sau mai adînc) procesul incipient de transformare avederii în viziune, adicã face, de fapt, saltul spre ceea

Modelul de criticã Ion PopTitu Popescu

ce va putea fi definit drept concept modern de poezie,prin asumarea subiectivã a lumii ºi liricizareasubstanþialã a discursului poetic”). Povestirile „corosive”ale lui Ion Creangã iconoclast sunt explicate ca o formãde literaturã: „Fapt este cã ea apare ca formã delibertate, de transgresiune a unor tabuuri sociale,religioase etc. /.../ Amestecul de sacru ºi profan dintr-opersonalitate formatã preponderent în mediul uneiculturi populare de veche tradiþie, unde Diavolul ºi bunulDumnezeu negociazã ºi colaboreazã adesea /.../constituie deja un sol fertil pentru imaginarul ºi limbajulscriitorului genial înzestrat”. Prezenþa lui Caragiale înpoezia generaþiei 80 aratã o deopotrivã stãpînire a celordouã momente de istorie literarã, întîlnim percutantejudecãþi de valoare date ca aforisme definitive: „modelulCaragiale este pentru Mircea Cãrtãrescu un fel dematrice stilisticã. Diseminate pe parcursul ampleidesfãºurãri epico-dramatice, sintagmele caragialeºtiapar ca ºi automat”, „uzeazã din nou de intertextulcaragialean, într-un discurs ce ironizeazã optimismulafiºat al retoricii comuniste”. Cît priveºte pe Arghezi, înpoezia sa religioasã „Dumnezeu era mai degrabã unulascuns ºi nu absent”, iar „aspiraþia eului poetic arghezianera tocmai reducerea misterului, înþelegerea divinuluicu o minte ‘ne-ngenuncheatã firii pe pãmînt’ ”. La Blaga,pune în discuþie chestiunea sacrului, care se disociazãnet de cele douã simbolice lumini, „a poetului ce vedelumea intiutiv-afectiv ºi a celor care ‘ucid cu minteatainele ce le-ntîlnesc’”, iar persistenþa lui atît dediversificatã în poezie se lasã ghicitã („sacrul simþit or-ganic în epoca mitologic-arcadianã va trebui doar 'citit>,cãutat, interogat”). Glosînd despre rolul muntelui înuniversul poetic blagian, comentatorul subliniazã cã„romanul Luntrea lui Caron are o dimensiune mitico-poeticã însemnatã. Ea e argumentatã ºi de prezenþamuntelui, mutat din loc de o credinþã a poetului care emult mai puternicã decît încrederea în ficþiunea narativãpurã”.

Scriind despre Ion Barbu ºi cartea pe care i-aconsacrat-o Ioana Petrescu, autorul e inclement cuabaterea de la sensul inclus, fiindcã „nu de creaþie evorba, ci de un obiect – purtãtor de cunoaºtere, care-o închide ºi cheamã la încercarea de descifrare a unorsemne ale lumii pe care el le conþine”. Zestrea poeticãa lui B.Fundoianu îi incitã valorificarea poetului înperspectiva istoriei literare, „asupra unei creaþii ce sevoia ºi programatic solidarã cu un anumit spirit al vremii– astfel încît unui univers în care atîtea elemente para aparþine orientãrilor tradiþionaliste ale poeziei, el i-aimprimat, cu puterea unei personalitãþi marcatoriginale, amprenta autenticei modernitãþi”, iar de aicidiscutarea criticã a lecturilor româneºti consacrate,cu precizerea cã poemul Ulise al lui Fundoianu „devineexponentul unei umanitãþi suferinde, însumarea desingurãtãþi fãrã termen, fascinat sau mai degrabãîmpinsã spre o aventurã cu sfîrºit previzibil, zbãtîndu-

17

se sã ajungã la un liman nicicînd abordabil”. Îninterviurile Hortensiei Papadat-Bengescu urmãreºte„tematica limitei” („adevãratul centru de interes alacestor dialoguri se cristalizeazã în jurul procedeuluide obiectivare, de desprindere de un lirism iniþial,invintînd la incursiuni în afara spaþiului lor strict, însã– poate – nu cu totul îndepãrtat de... limitele lui”).Criticul se simte reconfortat de „perfectul echilibruclasic” al poeziei Etei Boeriu, la contactul cu formulabaladescã adoptatã de Ioanichie Olteanu, darcircumscrie cu severitate „paranteza realist-socialistã”a lui A.E.Baconsky , cãci „nu e puþin lucru sã constaþicã, la un capãt, ai de a face cu cea mai primitivã ºiconformistã supunere la preceptele dogmelorjdanoviste, pentru ca la celãlalt sã descoperi cu totulalt scriitor, ajuns la polul radical-estetizant”.

În capitolul urmãtor, Ion Pop se ocupã de cîþivacritici importanþi ai scenei literare actuale, despre careformuleazã aprecieri la fel de pertinente: Mircea Zaciu(despre care spune lucruri care s-ar potrivi sinelui: „Cineciteºte studiile ºi foiletoaenele sale critice simte imediatechilibrul mereu cãutat între o documentare, s-ar zicela prima vedere, de facturã 'pozitivistã>, ºi libertateaeseistului imaginativ ºi cu darul evocãrii, delocpriozonier al preconcepþiilor”), Zoe Dumitrescu-Buºulenga aflatã între etic ºi estetic („face operã depromovare a unor valori estetice autentice, de laînãlþimea eticã demne de readus aminte”), AdrianMarino (care, publicînd jurnalul Viaþa unui om singur,„a dat o loviturã mediaticã într-adevãr de efect într-olume ca a noastrã, profund alteratã etic, în care ºi subregim comunist chiar infamiile dintr-o publicaþie securistãprecum Sãptãmîna lui E.Barbu ºi Vadim Tudor se citeade prea mulþi cu delicii, cu o satisfacþie a maculãrii ºicompromiterii celuilalt”), Matei Cãlinescu („o autoritateîn fond discretã, într-un peisaj al criticii româneºtidominat de foiletonistica mai mult sau mai puþin vioaie,expansivã ºi pitoreascã”), Eugen Simion, care a semnat„critici mai mult sau mai puþin directe la adresa puteriicomuniste”, Gabriel Dimiseanu („o prezenþãsemnificativã printre criticii care au pus umãrul ladãrîmarea zidului de penitenciar spiritual al 'realismuluisocialist>”), Gheorghe Grigurcu (care opune apelul „lainterogaþia criticã, cu convingerea cã nimic nu se poteconstrui durabil fãrã o despãrþire a apelor de uscat”),Mircea Martin (aºezînd personalitatea sa în apelul lacondiþia intelectualului autentic), Ioana Em. Petrescu(profunzimea reflecþiei critice e „tradusã într-o scriiturãa cãrei regulã e sobrietatea ºi precizia”), Liviu Petrescu(„om de o înzestrare intelectualã superiorã, cultivatã întimp cu o impunãtoare disciplinã a spiritului, a fost dintrecei la care geometria lãuntricã lãsa sã transparã înfiecare gest fundamentala sobrietate, o eleganþã gravãfãrã rigiditate, o þinutã academicã în cel mai bun înþelesal cuvîntului”) etc.

În fine, dupã cum mãrturiseºte într-un interviu,oamenii care l-au marcat au contribuit decisiv laeminenþa sa spiritualã: „Am întîlnit mai ales oameni deculturã de mare prestigiu, de la care am avut mult deînvãþat, dar am putut ºi dialoga cu ei de pe poziþii, cred,demne /.../, am admirat la mulþi dintre ei þinuta delocorgolioasã, aºa cum stã bine unui autentic om al

spiritului, o anumitã frumoasã luminozitate pe care oevoc mereu cu o emoþie aparte /.../ Pentru mine impor-tant este sã nu cobor sub nivelul mãrii ºi sã mã fac cîtde cît auzit, dar nu participînd la stridenþele vreunui'cor> conjunctural”.

Ion Pop dã o expresie deplinã criticii universitareîn sensul ardelenismului implicit prin seriozitate, voluptãþieclatante pe claviatura cuvintelor, larga cuprindere aobiectului, trimiteri referenþiale solide. Este un exempluunic în cultura româneascã actualã, transmis prinhãrnicie ºi abnegaþie. El aratã totodatã cã astãzi distanþadintre critica universitarã ºi cea neuniversitarã estecaducã ºi puþin fiabilã, odatã ce seriozitatea docu-mentarã ºi inventivitatea transmiterii ei stau la bazacriticii literare propriu-zise. El se miºcã sigur între ope-re ºi scriitori, trãdînd o îndelungã familiaritate cu lecturalor. Siguranþa lui se vede în proprietatea limbajului folosit,în care revarsã construcþiile metaforice din înzestrareapoetului, dînd un limbaj plin ºi sugestiv, sigur ºi figurattot timpul, încît devine o plãcere parcurgerea lui. Doarun exemplu: „Însã cînd se vorbeºte despre Eminescu,poate cã primul element creditat ca definitoriu estemuzicalitatea învãluitoare a versurilor lui, din registrulrarefiat-evenescent al murmurului de izvor (natural, însã,ºi nu de havuz din grãdina municipalã!), al freamãtului(de codru, ºi nu de parc simbolist!), al foºnetului defrunze cãzînd în toamnã ºi anunþînd stingerea, apoicalmele, definitivele ape întinse ale mãrii, þîrîitul degreier ºi de cari, chiar mãruntul mers al ºoarecilor carerod tomurile savante...”. Discursul sãu hermeneutic areremarcabile calitãþi stilistice; cum spune desprealtcineva, dar i se potriveºte: „El are grijã sã-ºiacompanieze demersul lecturii adîncite cu un aer despectator amuzat, flexibil, implicat-neimplicat în ceeace comenteazã, degajat ºi cu pigmenþi ironic-umoristici”.

Lectura lui împrospãteazã viziunea, adeseaconvenþionalã, despre autorii luaþi în discuþie, depãºindmorga academicã, universitarã, ºtiind sã pãstrezeceva din timiditatea impresionismului, care face bine.Este o superbã stãpînire a obiectului, exteriorizatã prinformulãri clare ºi adecvate, prin vorbe pe care le scoatedin starea lor neutrã ºi le reconverteºte la o nouã staredenominativã. Este un limbaj critic matur, care ºi-asupus canalele academice celor ale îndrãgostitului deliteraturã.

Se pãstreazã acelaºi ton didactic superior ºi cîndse discutã probleme pur teoretice, precum definiþiapoetului de geniu, unde se face o trimitere pe nesimþitede la concepte la analiza lucrului concret, din ambelerezultînd o seducþie care þine treaz interesul lecturii.Momente care þin deja de istoria literarã sunt decriptatecu atîta aplicaþie ºi bunã-ºtiinþã (de plidã, manifestãriledada ale lui Tristan Tzara) încît lectura lor invitã ladeplina posesiune.

Pentru a reveni, în acest final, la tabloul lui CarlSpitzweg, titlul acestuia l-am putea suprapune autruluinostru dacã am elimina conotaþia rizibilã, zeflemitoareºi am întãri-o pe cea de filosofie existenþialã ºi astfelam argumenta un critic de mare þinutã, cu un scopexistenþial, care dã un rãspuns superior la trecereace-l ancoreazã bibliografic în timp.

18

Vasile Lechinþan

Un biet soare de toamnã

Lui Petru Poantã

Un copil cu o privire iradiant ghiduºã ºi larg zâmbitoaremã priveºte de undeva, din Ceriºorul lui paradisiac,de dupã hârtia opacã a unei pagini de carte,luminos, îmbrãþiºând cu sete parcã toate misterele lumii ºi ale vieþii.Întorc peste o secundã fila ºi, iatã-l, costeliv, cu ochelari, timid, maturmã priveºte de undeva, de pe un deal, în Mãnãºtur.Are acum o privire absentã ºi îngânduratã, mai degrabã miratã,tocmai cerne printre degete þãrâna Eternitãþii,grãbindu-se sã nu întârzie undeva.Martor mi-e un petic de cer venit tocmai din Ceriºorla aceastã zi importantã a lui.– Señor Hidalgo, îl strig eu din mulþime,unde te grãbeºti, þi-ai uitat scutul imaginarºi pana de scris pe biroul de-acasãºi o peniþã-þi zace undeva sub o masã la Arizona.Unde te grãbeºti cu privirea aceea absentã?Ploile reci de toamnã de pe strada Universitãþii vor fi ºi mai pustii fãrã tine,Zãpezile de la colþul Librãriei Universitãþii se vor cutremurade-atâþia paºi pierduþi, faimoºi ºi tineri, de odinioarã.Unde te grãbeºti tocmai acum când a venit din CeriºorBietul soare de toamnã, palid ºi bolnav,Sã se interneze la Clinica Medicalã I.Grãbeºte-te ºi însoþeºte-l, cã-i bãtrân ºi bolnav,Cu straiele-i þãrãneºti pare un pãrinte pãrãsit de copiii lui de la oraº.Fugi în grabã sã-l ajungi pe strada Napoca, pânã nu se stinge.Te-a cãutat pe la Uniunea Scriitorilor, pe la Steaua ºi pe la Tribuna.Doar el þi-a pus pana de aur în mânãca sã însoreºti poeziile Cetãþii tale adoptive.Nu þi-l mai aminteºti? Nu-l pãrãsi acum bolnav.S-ar putea sã se stingã pe caldarâmul Clujuluiºi nu va mai vedea niciodatã Ceriºorul sãu drag,care-l aºteaptã în fiecare primãvarã,sã încãlzeascã cu razele lui tinere ºi zveltebrazdele, mieii, exuberantele tufe de liliac de pe coastãºi acoperiºurile caselor copilãriei tale.

19

Dinu Flãmând

* * *

La o fotografiefoarte veche privesc interzisde muþenia gãlãgioasã a momentului:eu – desen în covorul întunecimii muºcându-mi buza de josca în toate clipele mele de compactã confuziepãtrãþosdar împrietenindu-mã cu uimirea de a fi acolosau oriunde altundeva;

Petre – cu o gradenã mai jos în amfiteatrul unui moment memorabilprobabil pentru vieþile noastre dar ºutând ºi el gravitatea aceleiclipe oarecum în tuºã cãcila fel de-ncordat într-o dilemã interioarã ce rãzbãtea afarãpânã ºi din pilozitatea de pe carena pieptului sãu cel tânãr;

ªi Adrian – în poziþia Îngerului Anunþiatorlângã mine, deci tot cu o gradenã mai sus de Petre,cu cea mai tandrã mânã de iubire fraternãatingându-i creºtetul fãrã sã-l atingãpoate fiindcã simþea cã el urma sã plece mai repede?

Iar revãrsarea privirii din acea privire internã…

Poate cã Adrian avea înºtiinþarepe cãi oculte sau chiar eracompliceal momentului când însuºi Domnulatunci fotografia…

20

Scurtã istorie a RomânieiCr istina Popescu

Într-o epistemã în care înþelegerea alteritãþiieste o condiþie sine qua non pentru desfãºurareaoptimã a comunicãrii la nivel global, preocupareapentru identitate, fie ea personalã sau naþionalã,devine, uneori, secundarã. Într-un asemenea con-text, apariþia lucrãrii lui Keith Hitchins – Scurtãistorie a României (Polirom, 2015, traducere deLucia Popovici) poate fi privitã ca un gest necesarîn privinþa edificãrii identitãþii noastre naþionale, iardiscursul unui autor strãin, aºadar detaºat, poateface vizibile scurtcircuitãrile produse de-a lungulunei istorii de douã mii de ani care riscã sã rãmânãascunse privirii unui autor român.

Volumul semnat de istoricul american pune,încã de la început, problema originii poporuluiromân, surprinzând în aceasta punctul sensibilcare ulterior a dus la oscilaþia fãrã întrerupere întreEst ºi Vest a unei naþiuni debusolate. Teoriile cuprivire la etnogeneza româneascã au fost, de-alungul secolelor, multe la numãr, iar printre ele,existau unele care frizau ridicolul, altele caredeþineau doar jumãtãþi de adevãr, în timp ce alteledeformau realitatea din pricina unor scopuripolitice. Keith Hitchins acordã atenþie fiecãreiadintre aceste teorii ºi deconstruieºte cu argumentelogice ºi într-un mod lipsit de patos încercãrilediverºilor istorici de a introduce teze fanteziste.

Autorului îi izbuteºte pe deplin rafinamentulunei scriituri imparþiale, care pune adevãrul istoricmai presus de orice. Personajele istorice marcantede-a lungul istoriei României sunt prezentate onestºi fãrã tuºe mitologizante – de pildã, lui MihaiViteazul îi este acordatã o singurã paginã, fãrã caaceasta sã însemne cã îi este neglijatã, în vreunfel, importanþa. Raþiunea acordãrii unui numãr maimare de pagini lui Ion Antonescu este, în mod cert,justificatã nu de vreo preferinþã personalã, ci dedorinþa de a edifica o situaþie care rãmâne încontinuare în zona controversei, dupã mai binede o jumãtate de secol. Tocmai din aceastã cauzã,istoria recentã a României ocupã o treime dinîntregul volum. Lectura este cu atât maireconfortanã, cu cât autorul abordeazã tema epociilui Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi a lui NicolaeCeauºescu fãrã a demoniza personajele în cauzã,însã atingând cu o iscusinþã chirurgicalã punctelenevralgice ale acestei perioade ºi pronunþându-se ferm în privinþa involuþiei la care a fost supusãRomânia în timpul comunismului.

Demne de reþinut sunt numeroasele pagini încare autorul se referã la evoluþia curentelor literareîn România, ceea ce transformã analiza lui Hitchinsîntr-o complexã analizã culturalã (ºi nu strictistoricã). Capitolele dedicate revistelor literare carejucau un rol important atât în paºoptism, cât ºi îninterbelic sau în timpul comunismului sunt

simptomatice pentru perspectiva interdisciplinarãa autorului. Acurateþea cu care este prezentatãdorinþa intelectualilor din interbelic de a racordacultura românã la sistemul de gândire european,prin referirile fãcute la dezideratele lui EugenLovinescu, precum ºi sancþionarea protocro-nismului lui Edgar Papu drept deviere aservitãregimului, demonstreazã o abilitate de pãtrunderea subtilitãþilor culturale de-a dreptul remarcabilã.În acelaºi timp, autorul marcheazã rezistenþa laintroducerea realismului socialist în rândulscriitorilor grupaþi în jurul unor publicaþii precumrevista Steaua, fiind menþionatã în acest sensîndepãrtarea lui A.E. Baconsky din funcþia de re-dactor-ºef.

De aceeaºi atenþie se bucurã în acest volumproblema Bisericii Ortodoxe. Aceasta este vãzutãdeopotrivã drept locul de emergenþã al unor figuriprovidenþiale pentru emanciparea poporului –mitropoliþii Dosoftei ºi Antim Ivireanul, cât ºi drepto instituþie care a fãcut abuz de puterea sa înprivinþa discriminãrii Bisericii Greco-Catolice, multedintre aceste injustiþii aflându-se încã în curs deîndreptare.

Nu doar problema cultelor, ci întreaga situaþiea þãrii intrate recent în Uniunea Europeanã rãmâneo incertitudine. Aceasta este nota pe care KeithHitchins îºi încheie analiza care, în pofida erudiþieidin fiecare paginã, rãmâne o carte ce se citeºtealert ºi un volum de referinþã pentru cei care vorsã aibã o mai bunã înþelegere asupra proprieiidentitãþi, prin efortul alteritar al istoriculuiamerican.

21

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

Ruxandra Cesereanu

Nous sommes embarqués

(Atelier de scriere creatoare)

(Jurnal de bord, Sulina, 20-25 iulie 2015)

Trenurile dezastruoase din Nordul spre SudulRomâniei au, totuºi, darul cã sunt pline de viaþã ºide insectare umane. Am nimerit într-uncompartiment cu un povestaº nativ (zugrav înFranþa), cu soþie ºi copil, dar care mai avea în suita-iimprovizatã alte trei fete din Nord, plus eu, doamnade la cucurigu, la cuºetã. Am auzit de la acest limbutcu ºarm primitiv cel puþin douã teorii: aceea atrenului vieþii, cu pacienþi-cãlãtori, ºi aceea acãlãtorilor ca baloþi. Pacienþii vrând-nevrândsocializeazã din pricina spaþiului limitat, iar baloþiicirculã neîntrebaþi, înghesuiþi ºi tasaþi, fiindcã suntneînsufleþiþi.

Cât despre noi, povestaºii porto-franco, în drumspre Sulina, numai neînsufleþiþi nu se poate spunecã suntem, chiar dacã drumul e anevoios. LaBabadag o recuperãm pe Simona Popescu,oaspete special al atelierului de scriere creatoarede la Sulina. Suntem zece în total, deux dammesºi opt juni (ºi june). Trenuri schimbate, microbuze,jocuri de noroc la pãcãnele într-o cafeneamedgidinezã, vaporul, stuful deltei, scalda într-omare aproape dulce, bucuria sã ne jucãm, supelela plic din prima searã, viºinata nocturnã, humus,clãtitele cu dulceaþã de fragi (borcanul a fost adus

în mod special de la Cluj) ºi poveºtile preliminare.Cât despre drumul pe Dunãre, scaunele nu

ni s-au potrivit, am stat trântiþi pe jos lângã cabinacãpitanului sau pe puntea principalã, privind pesteparapet apa, povestind, întrebând. Pescarii erauca furnicile roºii; urmau la rând case pãrãsite,grajduri vraiºte, pãmânturi înþelenite. La Sulina,gazda noastrã are grãdini mici ale Semiramidei ºiun balansoar. Beau multã cafea lângã criniiportocalii ºi pãtaþi, cu pistil maroniu de scorpion. Îlcitesc pe sãrite pe Andrej Stasiuk, Cãlãtorie spreBabadag, o carte care mi se potriveºte ca omãnuºã, luatã cu împrumut de la Simona.Debarcadere pustii, pitice, ºi vase de marfã,ascuþite, dar ca niºte rechini blazaþi. Stasiuk vedeîn Delta româneascã un Styx adaptat, untransportor al sufletelor. Iadul de aici e unul static,molcom, bãtrânesc ºi abandonat. Nu e defel uniad înfricoºãtor, ci unul al pãrãsirii lumii. Parâmeleunui neant anacronic, cred eu.

Pe punte, la un moment dat, o bunicã cu unsingur dinte, localnicã din Sulina (cu nepotul ei cu-rios foc), ne-a povestit cum bunicul, bãrbatul ei, întinereþea sa, s-a trezit cãlare pe un somn uriaº.Peºtele acela era ca o platformã neagrã, lucioasã,

22

smolitã, dedesubtul omului. Bãrbatul a ºtiut cã nutrebuie sã se sperie ºi mai ales nu trebuie sã sefoiascã. Nu trebuie sã se zbatã defel. ªinezbãtându-se, a scãpat nevãtãmat, fiindcãplatforma lucioasã, neagrã, de sub el, l-a lãsat sãtrãiascã, nu l-a sfârtecat. Mi l-am închipuit pesomnul acela uriaº vorbind, mormãind, ironizândbiata carne omeneascã a bãrbatului de deasupralui, pe care l-a lãsat liber, sã mai trãiascã o vreme.Mi l-am închipuit zeieºte pe peºtele acela negru ºiuriaº, cu mustãþi de motan înfoiat.

*A doua zi, o dimineaþã încetinitã în noul nostru

loc de scris. Doar câþiva dintre omuleþi au cititromanul Europolis de Jean Bart. Junii par sã fienedezmeticiþi ºi oarecum zãluzi. O pornim sprevechiul far, e un turn de fildeº, de sus se vede toatãSulina, o maionezã uscatã, tãbãcitã. Tãtãroaica dela muzeul farului ne povesteºte mai ales despreinstrumentele de navigaþie. Farul seamãnã cu ocochilie înãlþatã de melc, îþi vine sã o spargi peîndelete ca sã locuieºti acolo. Lumea e atrasã aicica muºtele la miere. Timpul aproximativ s-a oprit,zice japonezul Yoshiro. Ceea ce simt eu – omemorie melancolicã de reîmpãmântenire aprezentului. Nu trecutul aromat ºi nici prezentuldeteriorat, ci altceva, mai aproape de prezent, daraltfel, un corp înmuiat din caverne sau dâre deumbrã.

Apoi o pornim spre cimitirul maritim, þintanoastrã fixã încã de la Cluj: ne ghidãm dupãsectoarele etnice (cimitirul evreiesc, musulman,lipovean, românesc ºi tot aºa ºi, lângã micabisericã, aflãm locul englezilor pe care îi cãutãmcu asupra de mãsurã). Cum ziceam, Simona-cãluþ-de-mare este cu noi, fremãtãtoare, curioasã, ludicã.Se cuvine, de fapt, sã îi prezint pe toþi eventualiipovestaºi: Cãlina Cogitatoarea, Iulia Mirabila, AndraExactitudinea, Alin Întrebãciosul, Tudor TaciturnulSeren, Szonja Transgresiva, Cristina Ochi Râzãtori,Yoshiro Vrea Sã ªtie Tot. Fiecare din ei trebuie sãîºi aleagã de la cimitir un marinar britanic (mort prinînec ori de holerã sau de altceva) ºi sã-i scriepovestea, sã o inventeze, dar pe partitura dinaintede îmbarcarea spre Sulina, chiar dacã în plan se-cund trebuie sã existe, în povestire, ºi Sulina deodinioarã, precum ºi cea de acum. E nevoie deimaginaþie, naraþiune, atmosferã, plus vorbe de duh.Junii povestaºi par sã fie inhibaþi, aºa încât mãchestionez cu neliniºte dacã poveºtile chiar vor ieºiafarã din ei!

Am fi rãtãcit în neºtire prin cimitirul maritim,dacã nu l-am fi întâlnit pe Lavrulaur (îl cheamã altfel,desigur, dar eu vreau ca el sã devinã un personajbizar de ficþiune) care e Aghiuþã în carne ºi oase.Sfãtoºenia lui mucalitã, teritorializarea informaþiilor,istoriile locului (pe felii), limba pipãratã (ori chiarpresãratã cu boia, subcutanat), ºãgãlnicia, aerulhâtru constant, plus o erudiþie arborescentã legatãde zona Deltei. Aghiuþã al nostru cu împrumutpovesteºte detalii, snoave, poante, are întorsãturide frazã. Stalkerul cel diurn de cimitir devine nocturn

când ne poartã pe falezã, printre clãdiri ponositesau, dimpotrivã, recalibrate pentru timpurile de-acum. Întotdeauna când întâlnesc un astfel destalker mã simt ca o fetiþã în copilãrie ºi mãpregãtesc sã ascult despre tot felul, pânã urechilemi se umplu cu funigei.

*Poveºti de lemn albastru cu floarea soarelui

pufoasã, struguri necopþi ca de plastic, hornuristafielnice, mansarde dezlânate, case nãpãdite defrunziº jungloid, biserici cu turle de lemn ºi icoanepe sticlã încastrate, hoteluri fãcute din dulapuri ziditeîn pereþi, plus lumea nouã de acum. Într-un fel, aici,mãrunþiºurile sunt cele care primesc întâietate. Obucatã de peºte, apa de bãut, floarea soarelui,gogoºile, un arbore cocârjat de corcoduºerãscoapte, o fereastrã tapetatã cu ziare. Obiectelese însufleþesc ºi ne însufleþesc, devin umane. Nimicnu mai rãmâne mort, chiar dacã ar putea rãmânemortificat o vreme. Mãrunþiºurile devin viaþa însãºi.Mãrunþiºurile ºi cablurile. Cãci aici cablurile devinchiar legãturi de reîmpãmântenire, neuronale, prinsimplitate ºi interconectare.

Într-o dimineaþã, a treia zi, cred, cu Tudor ºiYoshiro pe cheul Sulinei, luând la rând clãdirilevechi, strecurând cumva chiar prin epidermanoastrã pãrãsirea lor, starea de orfanitate generalãcare pe mine mã atinge întotdeauna printr-o scarãinterioarã. Cãci acolo unde existã orfanitate spaþio-temporalã e locul potrivit sã ajung ºi eu. Într-odimineaþã, deci, a treia. Dar înainte de asta au maifost alte lucruri. În prima searã stãtuserãm cu toþiiîn mare, într-o comuniune de pitici voioºi. Apoi, o zimai târziu, adãstând în mare cu Cãlina, apa nefãcuse sã vorbim despre prietenie ºi adversitãþi. Mãîntreb, de fapt, dacã aici, în vara aceasta la capãtde lume nu croim cumva defileuri în noi, ca sã leîncrustãm în ziduri vechi ºi case bãtrâneºti ºi îngrãdini care ne apãrã de soarele aprig. Defileuri detranziþie.

Simona ne-a solicitat sã ne croim blazoane,sã interferãm, sã ne constrângem prieteneºte, sãfacem diguri sparte în noi ºi sã scriem. Provocareaei e altfel decât a mea, dar tot spre niºte defileurine hãrnicim. Iar vara ne îngãduie sã fim înãuntrulei, sã încãpem cu toþii în cuibul acesta umed-uscatîn care carnea de peºte e un soi de pâine aburitã.

Mã gândesc deja cum va fi sã îmi amintesc deaceastã varã ca despre un anotimp într-o Matrioºkã.O fiesta tãcutã a memorie, nu-i aºa?! Am luat-oînaintea scurgerii timpului ºi am pus proptele, amfixat picioroange ºi balustrade. Am fãcut o tâmplãrieaparte. Iar semiobscuritatea pe care am zidit-o învarã ºi în soare a fost de partea cuvintelor mele ºia paginilor din acest carnet pe care niciodatã nu s-au aºezat libelule.

E un fel de trufie sã o poþi lua înaintea timpuluiºi sã pui graniþe dinainte ca timpul sã se fi scurs,ºtiind cã îl controlezi dinainte ca el sã se sfârºeascã.Aºa ºi cu vara aceasta.

Am bãut aici cafele cât pentru o sãptãmânãinstant ºi m-am legãnat în balansoar ca o matroanã

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

23

a memoriei secþionate. Dar, oare, aceastã destulde precisã lecþie de anatomie a mea va scoate laivealã pânã la urmã inima acestei cãlãtorii?! Dacãinimã este ºi nu vreun alt organ, un ficat sauplãmân. De bunã seamã, aº vrea sã fie o inimãmaturã ºi portocalie, coaptã, iar nu una roºie ºicrudã.

*Maria Neranzi, de optzeci de ani, vecinã cu

noi la Sulina, mi-a dat o broºurã cu niºte cântecelipoveneºti ºi greceºti ale locului pe care ea însãºile-a cântat (mai degrabã îngânat). Majoritateaversurilor sunt patetice ºi, totuºi, existã un farmecdesuet în câteva partituri, aºa încât, iatã, fac aiciun prozopoem din fragmente disparate care sunãca un descântec de dragoste: Lipovenii noºtri începun cântec, inima îmi bate ºi sufletul îmi arde,degeaba Kazaka, tânãrã nevastã, dimineaþa ºiseara la nord te uiþi, of, da, tu, Kalinuska, da,Kalinuska, of, da, tu nu sta pe muntele abrupt, de-ar fi marea, de-ar fi marea cu vin ºi munþii dinchiftele, iar bãrcile pahare cu vin, sã bea chefliii dinele, inima mea, averea unui biet marinar, când osã albeascã, când o sã albeascã corbul, ºi-o sã seînnegreascã, ºi-o sã se înnegreascã pescãruºul.

*Povestea pe care le-am dat-o la scris celor pe

care i-am poftit sã devinã povestaºi e greu de izbutit,o încercare în toatã regulã. Drept care nu e demirare cã existã neclaritãþi, nelimpeziri, ezitãri,temeri, inhibiþii. Laboratorul aºa ceva ºi presupune:

nimeni nu se naºte povestaº neapãrat. Ci aflã peparcurs dacã poate fi povestaº ºi dacã i sepotriveºte acest lucru. Eu însãmi am muncit multpentru povestãºia mea de acum, aºa încât ºtiu ceînseamnã laboratorul. Când am publicat Nebulon,cartea povestãºeascã din 2005, am pus acolo, caseminþele, câteva texte care chiar despre lucrulacesta vorbesc, despre cum te naºti ori deprinzi sãfii povestaº ºi sã scoþi la ivealã, fie cu forcepsul, fienatural, poveºtile din burta ta (sau din cap, inimã,torace). În douã din textele nebulonice, Haritina ºiDouãsprezece cãmile ºi trei vulpi exact acest lucruam fãcut, am scris despre laboratorul narativdinãuntrul ºi dinafara mea ºi despre cum s-a ivit el.Uneori pantoful mi-a fost strâmt sau larg, alteori,corsetul, iar alteori pieptãnãtura mea era prea linsãori prea buclatã. Aºa e ºi aici la Sulina, un laboratorcap-coadã. Suntem niºte ur-povestaºi.

*Mã întorc însã la ceasurile topice ale Sulinei.

Niciodatã nu voi face chirurgie plasticã asupra unuioraº, oricât de mic ºi uitat ar fi el. Oricât de pãrãsit.ªi, poate, nici metonimii nu ar trebui sã fac. Nuvreau ºarlatanii cu niciun spaþiu anume, cãci aºpierde legãtura cu orice fel de pãmânt real careare norocul sã fie în acelaºi timp ºi ireal, mãcarîntr-o paginã de carnet. Sunt o nomadã ºi caut spaþiibastarde. Aceste spaþii relativ uitate de lume suntcele care consacrã ceva în mine (acolo, în cutiatoracicã, unde e locul cel mai ascuns pentru suflu):o stare, o predispoziþie, o tânjire.

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

24

*Cãlãtoria în Deltã, pe un canal îngust, s-a

dovedit a fi un circuit neuronal al memoriei. Nufloarea lotuºilor a fost cea care m-a fãcut sãfantazez ºi sã prind în cerc lumea, ci tulpinile ºirãdãcinile. Prelungirile plantelor pe sub apã ºireþeaua lor au însemnat pentru mine chiar ostructurã cristalinã a memoriei. Ca ºi cum aº puteaconþine dinainte vara de acum, înainte ca ea sã seîncheie ºi ca timpul sã fi trecut definitiv. În tulpinilevãlurind ale lotuºilor se gãseau atâtea vieþi con-centrate. Era aici fibra de sticlã a timpului ºi a treceriidintotdeauna.

Negruþele, adicã broaºtele þestoase pitice ºiîntunecate care au trecut pe marginea canaletto-ului, ne-au purtat un noroc oarecare. PãdureaLetea mi-am închipuit-o pe sãnii de nisip, aºa cumiarna, în Sulina de odinioarã, vapoarele erau trasede cai, cu ajutorul sãniilor ori pe schiuri. Caii dinpãdurea Letea nu sunt sãlbatici, ci homless, adicãfugiþi de acasã, fie fiindcã stãpânii le-au pierit, fiefiindcã au devenit niºte cai ai nimãnui. Numãrullor creºte, iar ºacalii din Letea se hrãnesc mai alescu leºuri de ocazie, provenite chiar din lumea cailorhomless.

Mi-a plãcut nisipul gras de la dune. Precum ºifoiºoarele de supraveghere ale þarcurilor de vitecare seamãnã cu niºte morminte înãlþate de indieni,lãsaþi sã putrezeascã în aer liber. Lângã un astfelde þarc se afla un bãtrânel care zãngãnea într-ofarfurie de tablã, întâmpinându-ne cu voioºie. SatulCardon (un nume de poveste, dar nimic mai mult).Prãfãrie, scoruºi, ciulini, salcâmi abrutizaþi depulbere, o hardughie pe roþi ca un autobuzsudamerican de la jumãtatea secolului XX, de parcãMalcolm Lowry ar fi fost cu noi în ipostazã de ghost-companion (l-am ºi invocat de fapt când am revenitîn satul Cardon, dupã zguduiturile produse de rablaimprovizatã care ne-a purtat în pãdurea Letea,pãcãlindu-l pe ghidul nostru cam prostovan). I-aminvocat pe Lowry ºi pe Andrei Codrescu, întrucâtacesta din urmã chiar ºi-ar fi dorit sã fie aici cu noi.Mi-a scris lucrul acesta înainte sã plec, i se fãcusepoftã de Dunãre ºi de Sulina. Mi l-am ºi închipuitpe Andrei, în rablã, smotocit de zguduituri, dar caun colonist vajnic al poveºtilor.

Aici, la dunele din pãdurea Letea, mi-am gãsitlegenda locului despre care sã scriu: sub dune sezvoneºte cã se gãseºte o corabie veche pe care escrijelit numele lui (H)omer. M-am gândit chicotindla aceastã rablã a lui Omer!

Pe marginea drumului, flori de câmp: coadaºopârliþei, movuliþa de cardon, albineea de deltã (râdacum, fiindcã sunt niºte flori inventate, de fapt, darpe care noi am hotãrât, zguduiþi de hardughia încare cãlãtoream, sã le vindem cititorilor ca fiindreale!). Ne-ar fi bine în guºa unui pelican, amîncãpea toþi povestaºii ºi ne-am odihni puþin dupãatâta praf.

*Citesc pe sãrite un roman istoric despre

Tulcea, care aproape mã seduce, întrucât are toate

ingredientele pentru o vacanþã: atmosferã, intrigã,amor, infracþiuni, speculaþii, filosofarlâk. Titlul enesãrat (Pierdut în Tulcea. Misterele Dunãrii), darautorul (Nicolae C. Ariton) are un condei stimulatde dispoziþia lui fãþiºã pentru a povesti pe îndeleteºi cu picanterie.

Într-una din seri am rãsfoit albume cu poze ºiacuarele în atelierul fotografului din Sulina. Unindivid reþinut, ciufut ºi nedoritor sã comunice decâtdupã placul lui ori dacã e îmbiat ritualic (iar eu nuam avut rãbdare). Dar m-am simþit ca într-oscorburã vrãjitã în locul acela cu poze vechi reluatedupã tehnici noi, fiindcã am ºtiut cu exactitate acolocã trecutul poate fi prezentificat, cã pozele aceleavechi pot intra în toracele meu ca sã respire prin ºidin mine o nouã viaþã. Lucruri de acest fel nu preapot fi explicate, ci doar trãite, fiindcã simþul scrisuluiare fragilitatea lui, perceputã prin nuanþeinfinitezimale.

*În penultima noapte, unii s-au scãldat, alþii au

comis incantaþii pe þãrm, a urmat puþin karaoke ºifoc de tabãrã, apoi dãnþuirile adaptate ale unei suitede bachanþi ºi bachante. Reîntoarcerea la un soide origine a corpului nostru ºi a materiei cenuºiiizolate acum de corp. Este, de fapt, o descãrcarecomunionalã a grupului insolit de povestaºi, pentruprima datã sudat. Stilul dansurilor e african (credecineva dintre noi), dar întoarcerea la începuturi euna greceascã sutã la sutã. Ne-am îmbarcat peaceastã nouã corabie a nebunilor care ne-a adusla Sulina ºi care, peste o zi, ne va purta înapoi deaici. Dar eu ºtiu ºi cred de pe acum cã nimeni nuva uita aceastã concentratã ºi vulnerabilã corabiea nebunilor, cu toate slãbiciunile ºi farmecele ei.Ceva de aici a rãmas în carnea noastrã psihicãpentru totdeauna.

*În ultima zi, stând în mare ca nereidele la

maturitate, Simona ºi cu mine ne-am recapitulattinereþea. Ce este prietenia? E chiar un scãldat înmare în care douã femei povestesc pe sãrite desprejuneþea lor ºi despre cum e apa, cât de limpede oriînvolburatã, despre cum e pãrul lor, odinioarãcârlionþat ºi puternic, acum fragil. Am þopãit, ammers ca piticele prin mare, am sporovãit. Prieteniae fãcutã din lucruri mici ºi apropiate, chiar dacãexistã depãrtãri fireºti.

*Omuleþii au scris ºi povestit cât ºi cum au

putut. La Sulina, ispitele peisajului au fost mari,laolaltã cu dorinþa de a-i scormoni ºi cunoaºte peceilalþi. A fost o experienþã umanã ineditã pentrumine. Ceva nou, cu puteri ºi slãbiciuni totodatã.Pe de altã parte, Sulina are prelungiri, fiindcã vacontinua ºi la Cluj, dupã întoarcere. Cine nu asfârºit de scris va scrie acasã ori pe drum. Deltava fi la Cluj de-abia de-acum pentru totdeauna,într-un marsupiu. Percepþia aceasta mã bucurã,fiindcã ceea ce este de priceput e cã prietenia arputea fi mai vie ºi mai puternicã, uneori, decâtscrisul. Poate cã Sulina a avut funcþia unei terapii

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

25

de grup, scrisul fiind secundar. Sulina psihicã ºiemotivã a rãmas agãþatã între coastele noastresau chiar în intestine.

*În ult ima searã ºi noapte e prea frig,

descãrcarea dionisiacã în mare ºi la dans nu maifuncþioneazã. Pe þãrm sunt ridicate în vãzduh vreotreizeci de lampioane verzi ºi roºii.

Povestaºii cei tineri sunt fiecare o altfel de patrie,ºi pe dinafarã, ºi pe dinãuntru. Urarea mea de searã,noapte, dimineaþã ºi iar searã-noapte-dimineaþã sunãaºa: scoateþi la ivealã poveºtile din voi care sã vã fieprieteni, atât cu sine, cât ºi cu lumea.

Ceva s-a petrecut aici. Mã gândesc laexperienþa precoce de moarte a Iuliei, spusã mie:o poveste cuminte a morþii ca iniþiere, din care ofetiþã a revenit la viaþã cu serenitate. Dupã ce asculþiun astfel de lucru nu te mai încumeþi sã fii retor ºinici pedagog. Poþi doar sã fii artist, ºtiind cã prinurechea ta a trecut o subteranã sau o supapã descurgere a celor neînþelese ºi nevãzute.

Am avut istorii crystal clear cu toþi. Mã gândescla insighturile cu intarsii ale Cãlinei, florile clarobscureale lui Tudor, drãgãlãºenia de ciutã a Cristinei,frenezia Szonjei, surâsul eliberat de dans al Andrei,copiloºenia molipsitoare a lui Alin, Yoshiro-în-ºalvari-de-explorator-tenace, Iulia ca un pansament mereucântãtor. Plus Simona-cãluþ-de-mare.

*Ne-am pãcãlit în ziua plecãrii, era sâmbãtã ºi

în zori nu ieºea niciun vapor din micul port al Sulinei,ca sã o ia spre Tulcea. Am avut noroc cu o ºalupãcondusã de un vaporean bonom ºi am reparcursDunãrea, în tihnã, în privat, cu malurile lipite rãcorosde noi.

La intrarea în Tulcea – carcase de vapoareruginite, epave cu fundul în sus sau într-o rânã, fiercoclit, piliturã. Aºa am ieºit din lumea poveºtilor ºiam intrat în lumea cea mai realã. Sau, mai exact,am intrat din lumea lãuntric realã în cea exterior deirealã. Pânã sã luãm trenul spre Bucureºti ºi apoispre Cluj am stat la o masã ca la nuntã, la o terasãcu vedere spre portul din Tulcea ºi aici am mâncat,am dormit, am vorbit, am amuþit, ne-am spãlat, ne-am fãcut nevoile ºi am aºteptat cât pentru o viaþãde om povestitor.

Memoria e o þigarã. E cafeaua de dimineaþãpe care o reinvesteºti dupã-amiaza. Zaþul ei rãmâneîn ibric pânã seara ori chiar pânã a doua zidimineaþa.

Oare pot fi cu adevãrat o stãpânã blajinã aacestei veri ºi a felului în care îmi voi aminti de ea?Sau timpul sapã oricum ca o cârtiþã în creierul ºi îninima mea, laolaltã?

Nous sommes embarqués, ca sã citez finalulfilmului meu preferat de Wim Wenders.

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

26

Tikkun olanSimona Popescu

(fragment)

În camera mea de lucru, abandonasem pe unraft, mai demult, cartea lui Panait Istrati Cum amdevenit scriitor, împrumutatã de la prietena meaFeli. Exact acelaºi titlu îl poartã ºi o carte a luiStasiuk, cel cu Babadagul. Am deschis la întîmplareºi am dat peste pasajul ãsta: „Dintre toatesentimentele pe care Creatorul le-a sãdit în inimanoastrã, prietenia este cea care nu se poate explica[...] Dar pentru ce îndrãgim cîteodatã un om, unnecunoscut, un strãin, cu care nu izbutim nici chiarsã ne-nþelegem?” Mai departe el vorbeºte frumosdespre prietenia unicã, prietenia aceea care aparela începutul vieþii sau nu mai apare deloc. Eu nu(mai) cred cã existã o singurã prietenie, unicã. Sîntmai multe, fiecare unicã în felul ei. Cred în prieteniade-o varã, în prietenia de cîteva ore. Am învãþat sãle preþuiesc ca pe niºte nesperate daruri primite,uneori, atunci cînd eºti mai singur ºi mai abãtut caoricînd. Se creeazã – poate ºi pentru cã timpul eatît de scurt, pentru cã unul nu ºtie nimic desprecelãlalt – o intensitate aparte, un fel de solidaritateºi de înþelegere umanã puternicã, se aprinde oflãcãruie de aur care nu se stinge niciodatã, încoconul ãla al timpului separat de timpul curgãtor.Se adunã, într-o viaþã de om, ciorchini de coconi aitimpului, transparenþi, în care lucrurile se miºcãparcã autonom, separate de tot ºi toate, o micãexistenþã completã, o ficþiune. În coconul timpuluinumit Sulina, între 20 ºi 25 iulie, perpetuum mo-bile – nimic nu se opreºte, totul se repetã, în noiconfiguraþii de detalii, la care se vor adãuga, poate,lucruri din viitor. ªi se repetã... Se repetã cãlãtorianoastrã de pe vapor, cînd umblam de la un etaj laaltul, cîte unul, cîte doi (se cheamã cã ne totîntîlneam înainte sã ne cunoaºtem), se repetãdrumul ãla spre mare care nu se mai termina, ºiera foarte bine aºa, se repetã cafeaua fãcutã deTudor, se repetã conversaþia mea cu Szonja, încare-mi spune cum ar scrie, de fapt, dacã..., în careo încurajez sã scrie cum e ea, se repetã cum stãmnoi în jurul balansoarului în care troneazã Rux, serepetã ºoaptele fetiþei Patricia la urechea mea (îmizice iar ºi iar: „Nu vreau sã cînt, mi-e ruºine. Poatemai tîrziu, sã mã mai gîndesc” ºi respirã uºor,ofteazã mic, ºi-apoi se-apropie iar de urechea meaºi: „Tu ce zici, sã cînt? Nu ºtiu ce sã fac! Nu ºtiu cesã fac!”). Se repetã focul de tabãrã pe care ni l-amdorit ºi pe care l-am primit cadou pe plajã, se repetãbaia noastrã în mare, noaptea, cu luna deasupra,se repetã înãlþarea lampioanelor (zece roºii, totpentru noi, cadou de la... întuneric!), se repetãfloarea verde, cãrnoasã a ciulinului de apã ca opajiºte plutitoare, se repetã imaginea dicþionaruluiromân-japonez ºi japonez-român cu semne de carte

colorate, se repetã imaginea mãrarului uscat dingrãdinã, se repetã jocul cu dinozaurii de plastic dela marginea drumului cu cei trei copii, se repetãpropoziþia Cãlinei „N-am nimic de împãrtãºit”, serepetã întrebarea lui Tudor „Aveþi puþin timp?”, serepetã cum spune Andra „Mulþumesc cã mãînþelegeþi”, se repetã foaia cu caractere chinezeºtitremurînd în vînt, se repetã imaginea pepenelui roºuîmpãrþit între noi, se repetã inima sãgetatã de peun zid pe care o vede Patricia în drum spremagazinul cu jucãrii ºi se repetã cum îmi spune ea„E Cupidon!”. „Cine e Cupidon?” „E o zînuþã cu pãrulroz, o zînuþã de dragoste”. „De unde ºtii de ea?”„De la desene!”. Se repetã imaginea inelului cu cãluþde mare de pe mîna muncitã a unei femei. Se repetãcum mã întreabã Alin „ªi eu cum sã vã spun?Simona?”, se repetã ezitarea lui cînd încearcã sãpovesteascã ceva despre el, se repetã imaginealui moi-même comme un autre (l’autre comme moi-même), se repetã cum stãm unul în faþa celuilalt casã vorbim despre noi, se repetã privirile încruciºate,obosite, pierdute, pline de speranþã, se repetã scenaîmbrãþiºãrii de mulþumiri dupã ce fiecare citeºte ce-a scris, fiecare despre fiecare, se repetã de cîte orivreau eu orice. Secvenþe.

Secvenþe

Mã hotãrîsem sã mã alãtur studenþilor de laCluj cu temere (cã poate n-o sã iasã ce trebuie), cusperanþe (într-o reîntîlnire, peste timp, cu prieteniimei rubici – cei cu care am scris romanul Rubik –sau cu amicii mei din Republica Moldova, orheii,cu care am stat, într-o varã, o sãptãmînã, undeva,într-o casã lîngã chiliile pãrãsite ale unor pustnici,chilii sãpate în muntele care fusese cîndva adînculunei mãri – Marea Sarmaticã).

*E searã ºi-o pornim pe-un drum lung spre

mare. Nu ne cunoaºtem. Am petrecut patru ore peun vapor, în drum spre Sulina, de la Babadag, undene-a lãsat trenul. Nu ne abþinem ºi intrãm în mare,unii pe jumãtate îmbrãcaþi. În drumul de întoarcereduc mîna spre piept, unde se aflã încã, lipit de piele,dar desprins de lãnþiºorul de la gît, cãluþul meu demare din argint, pandantivul cumpãrat cîndva înBulgaria. De obicei, în locurile bune, dau de un cãluþde mare, nu pierd un cãluþ de mare!

Uite cã nu l-am pierdut!

*Mergem la Farul Vechi. Acolo, doamna-Ghid

ne aratã niºte obiecte legate de navigaþie, altelecasnice, puse în mici vitrine. Notez pe carneþelulIuliei: „1887: ceas bulova, ceºcuþã de Meissen,

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

27

mãnuºi pecari, mãtase de Benares; anemometru,fanargii, Selina, Sollina, Salina, Seline, Sunja,Sunne”. Doamna-de-la-Far ne vorbeºte despre, maiales, Comisia Europeanã a Dunãrii. La sfîrºitulsecolului XIX erau în Sulina: „2056 greci, 803români, 546 ruºi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro-ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 deitalieni, 35 de bulgari, 24 de englezi, 20 de tãtari,22 muntenegreni, 21 sîrbi, 17 polonezi, 11 francezi,7 lipoveni, 6 danezi, 5 gãgãuzi, 4 indieni ºi 3egipteni”. Pe mine cifrele, de data asta, mãemoþioneazã. Ce a rãmas din cei care au trecutpe-acolo? Ajunge o vizitã în cimitir. Unde urmeazãsã ne ducem. Dacã am avea un ghid... ProfesorulLavric ar fi potrivit, ne spune Doamna-de-la-Far. ªiplecãm. Adicã pleacã toatã lumea ºi mai rãmîn puþinsã-mi notez populaþia aia pestriþã. ªi doamna MariaSinescu – voi afla cum o cheamã – vine spre mine,o întreb despre ea, îmi vorbeºte despre viaþa ei, întimp ce ne plimbãm prin cele douã camere. Cîndajungem la biroul lui Jean Bart, scoate de undevaprima ediþie a Europolis-ului ºi-mi spune cãpersonajul ãla, negresa, a existat cu adevãrat, cã,de fapt, Jean Bart ar fi avut un copil cu ea, dar amurit copilul. ªi-apoi ºi negresa. Chiar dacã nu-iadevãrat, asta da... legendã (cã tot umblãm nãucidupã ele de cînd sîntem aici)!

În cimitir, ne plimbãm noi aiurea cînd apare...chiar profesorul Lavric. Un omuleþ încã tînãr,inteligent ºi vorbãreþ. Pescar de oameni. Ne ducede colo-colo ºi soarele e tot mai puternic ºi nici numai sîntem atenþi. Ne spune poveºti, ne ameþeºte:despre cei doi îndrãgostiþi înecaþi în mare, cãsãtoriþisub lespedea de piatrã ridicatã de mamele lor,englezoaice; despre prinþesa Moruzi; despre piratulgrec, piratul Marta, care are pe piatrã gravate uncraniu ºi douã oase încruciºate. În altã zonã îºi dormsomnul de veci familii musulmane, unele dintre elecu soþul înmormîntat alãturi de mai multele sale soþii.Pietre tombale verticale pe care sînt desenaþi unfel de copãcei, cu frunze mai multe sau mai puþinesau doar stilizate, dacã sînt tineri cei duºi sau copiicu viaþã micã. Morminte cu fes roºu. O piatrã pecare nu e nici un nume. Ajungem la zona marinarilorenglezi care nu s-au mai întors niciodatã în þaralor. Morþi în naufragiu sau rãmaºi aici, duºi unuldupã altul. Ruxandra propusese de-acasã ca fiecaresã aleagã un marinar englez ºi sã-ºi imaginezepovestea lui pînã la naufragiul de la Sulina. Maideparte, nume de toate felurile, din toate naþiileeuropene. Familii de cruci. Istoria decãderii familiilordupã felul în care s-au construit crucile. Primageneraþie: bogatã ºi maiestoasã, cruce înaltã, depiatrã, cu ornamente; a doua generaþie: prosperã,cruce de marmurã; iar a treia, ducîndu-ºi viaþa înSulina comunistã, scãpãtaþi: cruce banalã, deciment.

*A doua zi dimineaþã ne adunãm în curticicã.

Mesele – cea din chioºcul de varã, cealaltã de lacapãtul aleii ºi cea de lîngã balansoar – se umplu

de laptop-uri, cafele, pachete de þigãri ºi cãrþi (cîtevaexemplare din Europolis de Jean Bart).

*Stãm în jurul lui Yoshiro pentru cã el e Strãinul,

adicã el întruchipeazã, deocamdatã, strãinãtateanoastrã – a fiecãruia în raport cu celãlalt. În fiinþalui ne adunãm toþi. ªi-apoi, dorinþa lui de a scrieliteraturã în românã e dorinþa noastrã de a scrie înromâna asta care nu-i doar o limbã – pe care oºtim – ci ceva ce ne dã de gîndit. Dintre toþi, el e celmai aproape de Sulina, de mare, pentru cã e uninsular, s-a nãscut pe o insulã. De departe, cudelicateþea lui, pãrul lung, ºalvarii, cãmãºile cumîneci, cu fluturi sau plante volubilis, ºalul de carenu se desparte niciodatã, primit de la iubita luiIsabel, pare un androgin. Ne-a povestit cã, acumani de zile, era îmbrãcat în costum, cu pãrul scurt,fusese funcþionar, vindea textile. Româna lui timidãe plinã de farmec, enigmaticã, profund poeticã. Nuîntrebãm ce-a vrut de fapt sã spunã, e mai frumosaºa, în coadã de peºte. Într-o searã ne va povesti,pe drum, cã, pe insula lui, zeitatea e o broascãþestoasã de piatrã pe care stã aºezat un pitic depiatrã. Acolo doar femeile sînt ºamani. Altãdatã,mi-a spus ceva despre o altã insulã, de corali, undese duce, an de an, cu alþi zece prieteni, printre carecîþiva poeþi. Îi aºteaptã un bãtrîn generos care areo casã cu bibliotecã. El îi gãzduieºte. Stau cîtevazile ºi au mereu ºi cîte o temã a întîlnirii. Ultima afost Tãcerea. Au exersat ritualul tãcerii, au scrisdespre tãcere. ªi tot acolo a vãzut cîndva BalenaAlbã. Odatã l-am întrebat despre timpurile verbaleîn japonezã ºi mi-a spus cã erau mai multe cîndva,dar au dispãrut cînd a dispãrut 70% din vocabularulvechii limbi. Era unul anume, un timp gramaticalpãrãsit azi, n-a ºtiut cum sã exprime mai bine desprece fel de timp era vorba, îºi cãuta cuvîntul potrivitîn aer ºi dupã ce a dat la o parte cîteva, a spus: „evorba despre un fel de timp... diafan”. A dispãrut...timpul diafan! A dispãrut timpul diafan?

*Tema propusã de mine pentru ei, gînditã de-

acasã, nu e uºoarã. Aduc pãlãria mea de pai,aruncãm acolo numere, le extragem, facemperechi, cum se nimeresc. Rux ºi Iulia, eu ºi Alin,Szonja ºi Yoshiro, Cãlina ºi Tudor, Andreea Cristinaºi Andra. M-am gîndit cã e un exerciþiu de tandreþeºi de înþelegere, de ascultare, de mãrturisire, deimaginaþie, de responsabilitate (nu scrii oricumdespre cel care va fi personajul textului tãu, martorultextului tãu), de generozitate – un exerciþiu bunpentru oricine îºi doreºte sã ajungã scriitor. (A douatemã e simplã, trebuie sã culeagã fiecare o legendãa locului – sau s-o inventeze!) Urmeazã, aºadar,sã scriem unul despre altult. Cum? Îmi vin pe locidei. Fiecare îºi face blazonul: o plantã, un animal,o culoare, o devizã. Va fi þesut în „închipuirea”despre celãlalt, care poate avea orice formã (portret,poveste, ficþiune, poezie), important e sã fieîncorporate însemnele ºi tot ce vom auzi într-o orãde la cel din faþa noastrã. Fac trimitere ºi la scriitorulcare a lucrat cu heraldica în literatura românã:

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

28

Mateiu Caragiale (mai ales în Remember). Au oorã de petrecut faþã în faþã, aici, în curtea caseiunde stãm, nu în altã parte, nu mai mult. Primeleminute vorbeºte fiecare liber, spune ce vrea despreel. Apoi rãspunde la întrebãri. Gata! Începem.Rãmîn cu Alin la masã. La capãtul opus, Szonja ºiYoshiro.

*Pe plajã, Rux vrea sã-mi dea mie melcul gãsit,

negru, impecabil. A doua zi, gãsesc pe pernã douãfructe de ciulin, negre ºi frumoase. Apoi un fir decaprifoi. Rux e prietena pe care n-am avut-o o viaþã.Bine c-a apãrut de ceva timp! E generoasã ºijucãuºã ºi înþeleaptã ºi plinã de entuziasm. Vorbimdespre tinereþe ºi bãtrîneþe. Rux are ochii tineri, aºae tãietura lor, nu va îmbãtrîni niciodatã cu adevãrat.Cînd va veni timpul, vom lua bãtrîneþea ca pe undar. Dar mai e mult pînã atunci. Nu, Rux?

*E searã ºi ne adunãm în jurul balansoarului

unde va citi fiecare ce-a scris despre marinariienglezi, morþi la Sulina în jurul lui 1900. Au stat ºi-au lucrat toatã ziua. Vine ºi profesorul Lavric, careascultã cuminte. Se face noapte, apare ºi luna.Înconjuraþi de florile alea uriaºe, ca niºte flãcãriîncremenite. Scenã de film (suprarealist).

*A doua zi citim ºi ce-am scris unul despre

celãlalt. Stãm faþã-n faþã, pe o parte ºi alta a mesei.În timp ce ascult ce-au scris fiecare despre fiecare– confesiuni mascate, ficþiuni, poveºti, alegorii,autoportret cu celãlalt – îmi notez pe o foaie citate,rînd pe rînd, de la un text la altul, nu chiar laîntîmplare. Schimb, uneori, direcþia mesajulului loradãugînd cuvinte. Forþez direcþii prietenoase. ªiiese un fel de poem, al tuturor, despre ce-a fost,despre ce va fi.

Jazz(poem colectiv)

Pentru cã eu este altul./ Simþul de-a-l înþelegepe celãlalt./ Murmurul mãrilor, plînsetul þãrilor./ Art-Nouveau ºi Flower-Power./În cireº crescuserãmure. Un tarsian lîngã fetiþa care alunecã adormitãîn apã./.Amintirile pãdurii dintre dune ºi apã./ Amcitit fluxul nisipurilor.Pierzînd trecerea timpului.Dezlegaþi de gravitatea lumii./ Dansaþi!// Încercamsã creez contraste./Mama ºtii ce mi-a spus cîndm-am nãscut?// Un zid de piatrã. Marele Zidnevãzut. Lucrase/ de micã la el. Într-o zi l-adãrîmat. Apoi/ a vãzut plantele întunericului. PeMarele Arhitect.// Sîntem oameni în trecerecunoscîndu-i pe ceilalþi în trecerea lor.// Am aºezatscaunele faþã în faþã./ Un crocodil care înghitesoarele./ E nevoie de poezie./ ªi cine e maigeneros? Cel care a vorbit sau cel care a ascultat?/Martorii. Tãcerea. O contemplaþie reciprocã.Înþelegere./ Niºte flori albe în frigider./ Indicatorule un numãr între aceste geografii gri.// Înþelegeþi?Trebuie sã înþelegeþi./ Cît vor mai fi martori.../ Ceimai noi dintre martori încã au de învãþat./ Legile

noastre sînt/ altele.// ªtii cum sînt capcanele-acelea?// Lumea e la un pas distanþã./ Sã tesmulgi!// Nu mai vedeam decît Oceanul. Viaþa./Anumite semnale micuþe. Viaþa./ Dia go deo linn.// În inima Africii. Aruncarea în gol. Motorulghidului./ O aºezare omeneascã./ Sã traversãmîntunecimea pãdurii. Acolo e/ cãutãtorul de aur. Îþidã/ cele trei grãunþe, cuvintele. Le înmulþeºti./Juventus – ãsta e aurul, cel nevãzut./ Te rog sãmã urmezi, bãiatule... Ce e greu abia urmeazã.//Orice ar fi sã fie, mai e acolo un trifoi cu patru foi.Un dicþ ionar./ Lumea. Cartea lãuntricã.Reîntregirea./ În adîncul mãrii/ pe munte.

*Bãtrîna Gherghina, strãbunica Patriciei, în timp

ce citim, vorbeºte singurã, spune de cîteva ori tareºi o auzim toþi „Povestind, viaþa trece. Trece viaþapovestind. Viaþa trece povestind. Povestind, viaþatrece. Viaþa trece”.

*Ne zgîlþî ie camionul ãla prin savana

dobrogeanã. Jucãm piatrã-foaie-foarfece. Înpãdurea Letea dãm de copacul de 500 de ani.

*În tren, spre Bucureºti, o voi ruga pe Iulia sã-

mi „scrie” o fotografie: „Din profil, cu faþa îndreptatãspre un perete fãcut din gînduri de lemn, printrecare se strecoarã raze de luminã care nu cad pefaþã”.

Îmi spune într-una dintre zile, în timp cemergem pe drum sub soarele copleºitor, desprefaptul cã indienii Hopi nu au timp gramatical pentrutrecut, prezent ºi viitor.

*E dimineaþã ºi transcriu, în aºteptarea celorlalþi,

din dicþionarul japonez-român, fãrã nici un scop.Îmi plac primele douã cuvinte ºi-apoi cum se leagã,prin începutul lor, de celelalte. Îmi place cuvîntulcare înseamnã „aici”, dar ºi „navigaþie”.

koko (aici)koko (navigaþie)Dacã aº scrie în rojaponezã ar înþelege Yoshiro

ceva?Koko. Despre navigaþie e vorba aici. Printre

cuvinte, printre senzaþii, printre timpuri, printrestrãini. Sulina e kokoku a noastrã ºi privirea ekokugo. Ochii leagã lucrurile. Sîntem toþi kodomo,facem kokoromi, lucrurile mici – un melc, o floricicãde caprifoi, o bucatã de hîrtie pe care-s scrisemuzici, desenate insule, cafeaua de dimineaþã,borcanul cu dulceaþã de zmeurã adus de departe,salata fãcutã în cea mai mare cratiþã din Dobrogea– sînt kokana. Alunecînd cu un cumasei – Cumaseiliniºtit – nu Bateau ivre, altfel prietenul nostru –prin lanul de ciulini verzi, de apã. Korekushon deoameni. Importanþa lui kokoro cînd eºtikorekushon. Strãini atît cît sã-þi devinã prieteni.Konran, kokoni. Kokei de insule, noi, insulari. DinTimpul Diafan! Tet su goku! Kokoroeru.

*Rãsfoiesc un volum ºi doar culeg denumiri

pentru ambarcaþiuni din Jean Bart, citat cu Cartea

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

29

Dunãrii. Am oprit de cîþiva ani o carte desprenavigaþie (literalmente ºi în toate sensurile!). KOKO.Poate sã ridic, din nou, pînzele!

*Ajungem pe plajã, ne bãgãm într-o discotecã

în care nimerim peste un concurs de karaoke (ieri,cînd am vrut sã mergem la un restaurant pentruasta, ca sã ne amuzãm, nu s-a mai putut, era DJ-ul bolnav). Cîntã toþi We Are the World. Îi privescde pe o canapea. Privirea mea se cheamãNostalgie. Cîntã frumos ºi primesc pe bunãdreptate premiul serii: ochelari de soare cu niºterame roºii ºi papuci de plajã uriaºi. Ei sînt Lumea.Rux, Cãlina, Andra, Andreea Cristina, Iulia,Szonja, Tudor, Alin, Yoshiro. Lumea cea frumoasã,aici ºi acum. Apoi dansãm pe-o muzicã oarecare.Cînd muzica se schimbã, îºi face apariþia dinîntunericul de-afarã un bãiat care se desfãºoarã/înfãºoarã ca o pasãre subþire ºi neagrã. Danseazãpentru el însuºi. Monolog exterior. Numele lui eTadzio. Nu i-am vãzut faþa. E duhul tinereþii.Danseazã dezarticulat-articulat. Ehey, FrumuseþeaDezarticulãrii. Nu seamãnã cu-al nimãnui ritmullui, miºcarea lui e strãinã de tot ce e comun. Ochiiaproape stinsei tinereþi îl privesc cu un fel de...solidaritate. Un exerciþiu de... axolotl! Bîntuie zi ºinoapte prin Sulina/Veneþia. Unii se întîlnesc cuTadzio de Sulina noaptea, alþii ziua, iar la ºasedimineaþa e vãzut într-o tavernã, apare ºi la miezulnopþii pe plajã unde sîntem adunaþi noi. Nu doarmeniciodatã! Cum sã doarmã Spiritul Tinereþii? Cibîntuie ºi-adu-ne, duh frumos, doar bucurie! C-aicinu e Veneþia, aici e Sulina. Viaþã la Sulina!

*În timp ce ei îºi scriu poveºtile despre marinarii

englezi, caut ºi eu o poveste a mea. ªi-o gãsesc!

În cabinetul foto, deschis pînã noaptea tîrziu,e domnul Fotograf cu care am vrea sã stãm devorbã, poate ºtie vreo poveste de-a locului. Pentrucã întîrziem prea mult la întîlnirea cu el, ne fixeazão alta pentru a doua zi. Dar nimeni nu mai are chefsã meargã. Trebuie, de politeþe. Zic cã aº mergeeu, dar sã mai vinã cineva. Se sacrificã Rux ºiCãlina. Domnul Fotograf nu are timp de poveºti,dar a adus cu el un film cu vapoare. Ne spune cã eun colaj din înregistrãri fãcute de-a lungul a cinciani. ªi se deruleazã (pe muzicã din anii ’70): vapoareîn soare, ploaie, ninsoare, vapoare ºi soare, ploaie,ninsoare, bãrcuþe ºi soare. Filmul e întrerupt pentrucã aºteaptã o clientã niºte fotografii. Ne uitãm,aºteptînd, la pozele înrãmate de pe pereþi, la cîtevagravuri cu scoici ºi peºti. Îl întreb dacã nu are cumvafotografiat sau desenat un cãluþ de mare. Îmi aratãniºte mape într-un colþ, mã încurajeazã sã caut.Desene ºi fotografii cu peºti de toate felurile ºivapoare, nici urmã de cãluþ. Încercãm sã punemniºte întrebãri, dar Domnul Fotograf n-are ce sã nespunã interesant, ne spune, se scuzã ºi ne întindeo carte unde are ºi el un interviu. Iau cartea fãrãmari speranþe ºi încep sã citesc. Oricum, avem deaºteptat destul pînã ce vor ieºi toate fotografiile

doamnei (muuulte). Citesc despre Sulina copilãrieilui. Atunci cînd murea un marinar sunau sirenelevapoarelor, vreo 20. Copilul simþea cã trece printr-oorgã de sunete. Acum au rãmas doar douã. S-ar fiputut face un muzeu naval cu vapoare din altetimpuri, dar au fost vîndute sau date la fier vechi.Pãcat, erau o frumuseþe, elemente de Art Nouveau.Gãsesc douã denumiri noi pentru ambarcaþiuni:sonate (care transportã pietre!) ºi pilotine. Îl întrebce preferã, aºa, în general, sã fotografieze: peisajesau oameni? „Depinde de peisaje, depinde deoameni”, spune. Eu n-aº îndrepta aparatul spre„peisaje”! Intru în vorbã cu doamna cu fotografiile,cît aºteptãm sã fie imprimate. Fotografii de luat cuea în Italia (unde munceºte de 10 ani ca sã-ºi þinãfamilia): o canapea din bucãtãrie (se vede aºa prost!o canapea amintire?), tufa de caprifoi din faþa casei– pe care a mutat-o ºi din cauza asta a murit, unsturion mare cu cap de monstru, douã rînduri devarzã din grãdinã, fiul ei îmbrãþiºînd un porc („ºi fiulmeu e un porc”, zice), faþada casei, spatele casei,un dulap cu bibelouri. Intru în vorbã cu ea ºi... ce-mi vãd ochii? Parcã, pe deget, un inel cu cãluþ demare, argint ºi onix. Rux ºi Cãlina tresarã amuzate,vãd ºi ele inelul, dupã o vreme se hotãrãsc sãplece, trebuia deja sã ne-ndreptãm spre plajã undene aºteaptã ceilalþi. Eu mai rãmîn puþin. Inelul edin India, unde doamna a stat patru zile, la niºtecunoscuþi. O cheamã Lãcrãmioara ºi îmipovesteºte viaþa ei. O întreb dacã aº putea sãfotografiez inelul. Domnul Fotograf face o fotografiecu cãluþul ºi-apoi întreb dacã n-aº putea sã amîntr-o fotografie inelul cu tot cu mîna purtãtoare.Doamna Lãcrãmioara se scuzã cã mîna ei nu aratãbine, cã a muncit toatã ziua în grãdinã, o aºeazãpe masã, peste un poster cu vaporul Ferdinand.Urmeazã sã plece curînd în Italia unde îngrijeºteo bãtrînã care are Alzheimer. Altfel, aici, se ocupãcu pescuitul. „Cu pescuitul?” Da, în fiecaredimineaþã la ora ºase iese pe baltã cu undiþa. Areo bãrcuþã. „Pot sã vin ºi eu?”, întreb. Îmi explicãcum sã ajung, stã acolo pînã pe la 9. ªi, oricum,sã întreb de Lãcrãmioara, e singura pescãriþãprintre pescari, toatã lumea o cunoaºte. Îmiimaginez cum mã duc la pescuit cu doamnaLãcrãmioara. A doua zi o caut pe doamnaLãcrãmioara pe baltã. Toate bãrcile sînt goale. Eprea tîrziu. N-am poveºtile Lãcrãmioarei, dar amde la ea fotografia cãluþului care trebuia – sigur cãda! – sã aparã la Sulina.

*Dacã aº fi avut aparat de filmat, de fotografiat,

aº fi „capturat” ciulinii de apã. ªi-n rest, numai feþelevoastre! Seninãtatea Cãlinei, fermitatea Andrei,melancolia Iuliei, abulia Andreei Cristina, je m’enfiche-ismul Szonjei, jucãuºenia Ruxandrei,timiditatea frumoasã a lui Tudor, japonezismul luiYoshiro, alintul lui Alin. Frumoasele lor chipuri.

*În tren spre Bucureºti deja începe Nostalgia.

Sub formã de berze, pe care le vãd pe fereastrã.Sute de berze pe cîmpuri, cum n-am vãzut de cînd

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

30

sînt. ªi Nostalgia se numeºte acum Cãlina. Se vedepe faþa ei cel mai tare (ea care spunea acum cîtevazile cã abia aºteaptã sã ajungã acasã!). Stau puþinde vorbã cu Tudor. Aflasem de la el cã scrie un ro-man în englezã. Îmi noteazã titlul pe-o foaie. Un ro-man despre familii, despre generaþii. A primit un ºalnegru de la Andreea. Îi stã bine cu el. Pe barcã, spreLetea, ºi-l pune pe faþã. Dar, sub el, stã cu ochiideschiºi. Aflu cã Andreea face ºi conservatorul, esopranã. Ce-þi place sã cînþi? Pe pãginuþa dincarneþel, „Dido & Eneas, When I am laid (aveþi grijãla variantã!), Gioconda – Voce di donna”. Mã aºezîn faþa Szonjei pe scaunul liber. Îmi vine ideea sãgãsim împreunã blazonul grupului nostru. Peºte,ciulin de Dunãre, culoarea smarald ºi deviza, de laYoshiro, Dia go deo lin (Gods bless you!). Noi nevom numi salmari – sau salmaºtri. Ziua noastrã va fipe 22 iulie (nu ºtiu de ce 22, e mai uºor de reþinut).Sã ne dãm cîte un semn o datã pe an! Sã vedem cîtne þine... Alin doarme. Iulia copiazã înscrisul de petricoul lui Yoshiro. Iar Yoshiro, la intrarea în Bucureºti,ne face, la cerere, un haiku:

Roatã peste ºinãtoco toco tocofiecare amintire aleargãpeste uitare.

Apoi îl rugãm sã spunã ceva în japonezãdespre ce-a fost, pentru el, întîlnirea de la Sulina.ªi el vorbeºte ºi vorbeºte ºi zîmbeºte ºi face gesturiºi se uitã pe fereastrã ºi rîde ºi nimeni nu ºtie cespune Yoshiro. E secret.

Mai e timp de un ultim haiku:

Pînza pãianjenuluiagãþat pe amurghodoronc tronctrenul opreºte

Îl citeºte ºi, cînd terminã, izbucnim: Trenul nuopreºteeeeeeeee!

Privesc pe fereastrã. Geamul e crãpat într-uncolþ. O pînzã de pãianjen în sticlã care adunãamurgul. ªi nu, trenul ãsta nu se va opri niciodatã!

*Ascult muzica de la Tudor. Hiatus Kaiyote,

Future Islands, Antic Clay, Myssouri, Blues Pills,Causa Sui, Rome, Dan Auerbac, The Black Keys.Ascult muzica de la Cãlina, trimisã cu un mesajminunat pentru toþi. ªi-apoi un cîntec numai pentrumine. Dhafer Youssef, La prière de l’absent. Daude desenul de la Patricia, cu cei doi inorogi, debileþelul de la Iulia. O paginã din carneþel unde îminotasem, în felul meu, ce urma sã le propun pentruatelier. „Kleist: «Scrisul vine scriind, ideile vinvorbind cu celãlalt».”

*Caut muzicã, una care sã ni se potriveascã.

Fever Ray (When I Grow Up, What Else Is There ºiKeep the Streets Empty for Me). Îmi pun de zeceori clipul în care fata aia graviteazã, cãlãtoreºtedeasupra pãmîntului. Aº vrea sã gãsesc undevaniºte lyrics-uri pentru noi. Nimic despre prieteniascurtã, dar pentru totdeauna. Prietenia din „timpuldiafan”. Unde noi continuãm sã scriem ºi sã vorbimºi sã rîdem ºi sã dansãm ºi sã înotãm noaptea înmare.

Poate o muzicã fãrã cuvinte. Gnosienne nr. 1(Erik Satie), sã zicem.

P.S. Are cineva un cîntec despre acest fel deprietenie?

Ieri mi-a scris Gruia, rubicul, un sms:„Ieri a fost ziua internaþionalã a prieteniei :) M-

am gîndit la dumneavoastrã cînd am descoperitacest lucru.”

Acum cã am descoperit acest lucru, ºi eum-am gîndit la prietenii mei – salmaºtri sau rubicisau orhei sau de orice alt fel, prietenii mei cei tineriºi generoºi.

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

31

Într-un veridic capãt de lume, la Sulina, au avutloc cele douã ateliere de scriere creatoare în prozãdin vara 2015. Zece persoane s-au adunat acolopentru a-ºi exersa talentul scriitoricesc – optstudente ºi studenþi de la Facultatea de Litere dinCluj, organizatoarea taberei, Ruxandra Cesereanuºi, special guest Simona Popescu.

Având în vedere bogata istorie a portului,tematica workshop-ului a fost pe mãsurã – fiecareparticipant avea sã-ºi aleagã câte un marinar englezîngropat în faimosul cimitir maritim din Sulina, iarapoi sã-i inventeze viaþa pânã la moartea sa înportul Dunãrii. Pe unele pietre de mormânt se aflauinscripþii vechi, fãcute la data pieirii acestora, deobicei cel puþin numele vasului pe care a lucratfiecare marinar, sau funcþia pe care acesta o aveaîn port. Cu alte cuvinte, restricþiile în ceea ce priveºteraportul ficþiune-realitate tindeau spre nul. O altãcerinþã a textului a fost prezenþa a trei straturitemporale – unul care sã surprindã oraºul-port alsecolului XIX, un alt strat din perioada comunistã,ºi un al treilea în care avea sã fie capturatã Sulinadin prezent, aºa cum o simþeam noi acolo. Pe lângãtoate acestea, textul final al fiecãruia nu avea sãdepãºeascã zece pagini – pentru a fi posibilã opotenþialã publicare în revista Steaua.

Cel de-al doilea atelier, propus de SimonaPopescu, desfãºurat în paralel din a treia zi, a avut

o complet altã mizã: þintitã parþial pentru a spulberastânjeneala generalã, a tuturor. În contrast cuatelierul principal, cel de-al doilea a fost un jocscriitoricesc – în cel mai bun sens al cuvântului.Fiecare din cei zece au extras câte un bileþel, s-au fãcut perechi de câte douã persoane, temapropriu-zisã a atelierului fiind un text-portret, demaximum douã pagini, al partenerei saupartenerului, în urma unui dialog (în secret).Rezultatul, în ziua urmãtoare, a fost pozitiv. Adunaþicu toþii dimineaþa, aºezaþi vis-a-vis de persoanadespre care am scris, fiecare a citit pe rândportretul celuilalt. Dupã valul de emoþii pe care îlpoate produce o astfel de expunere, a urmat oapropiere ºi o disipare completã a inhibiþiilor.

Atmosfera generalã a taberei a fost în primelezile, precum e ºi normal, mai apãsãtoare, parþialdin cauza lipsei totale de experienþã a oricãruia cuun astfel de mediu, parþial datorat faptului cã eram,mai mult sau mai puþin, niºte necunoscuþi.Bineînþeles, vocile s-au degajat dupã puþin timp,fiecare observându-i pe ceilalþi în aceeaºi mãsurãconstrânºi de frica expunerii. În fiecare searã nestrângeam pentru a citi fiecare cât scrisese pânãîn acel punct, din textul principal – cel despremarinarul englez. Încã dupã primele feedback-uris-a simþit o relaxare totalã, din nou o dispariþie anodurilor din gât, deja de la a doua lecturã nu mai

Marinarii englezi, portretelecelorlalþi ºi legendeleinventate ale locului

Tudor Scolca

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

32

tremura vocea nimãnui, fiecare dobândind doze deîncredere.

Desigur, nu totul a fost muncã, iar timpuldedicat scrisului propriu-zis nu avea nicidecum uncalendar. Imediat dupã ce ne-am cazat ºi am lãsatbagajele, dupã mult prea îndelungatul drum(singurul dezavantaj legat de localitatea unde s-adesfãºurat workshop-ul), cu tren ºi vapor (în Sulinaaccesul fiind exclusiv pe apã, un drum de patruore cu vaporul din Tulcea), am pornit înspre plajasinguraticã, adevãratã comoarã, departe deaglomeraþia binecunoscutã a altor staþiuni din þarã.Am fãcut un prim contact cu marea salmastrã deacolo – un rãgaz dupã oboseala cruntã a drumuluide douãzeci ºi ºase de ore. În dimineaþa celei de-a doua zi am pornit spre principalele obiectiveturistice, un field-research în oraºul de sub 4000de locuitori, pentru a simþi pulsul teritoriului. Amvizitat farul vechi – construit în prima jumãtate asecolului XIX, actual un muzeu. Apoi, am ajuns învestitul cimitir maritim (singurul din România), undeºi-a ales fiecare câte un marinar englez – tot aiciam avut norocul de a întâlni un ghid localnic carene-a povestit despre cimitir ºi istoria Sulinei, ºi pecare l-am mai întâlnit ºi în serile urmãtoare; el ne-a fãcut chiar un tur al strãzilor principale,povestindu-ne despre clãdirile abandonate ºitrecutul portului.

Dispoziþia de lucru a fiecãruia a dictat orele ºilocurile de scris – combinat cu plajã, înot, plimbãripe strãzile prãfuite sau discuþii cu localnicii primitori,de regulã bucuroºi sã afle cã vin oameni sã vizitezeacest capãt de lume. Unii dintre noi scriau la primeleore ale dimineþii, alþii, noaptea sau în mijlocul zilei,pe plajã, pe terasã, în cimitir, izolaþi sau în preajmaaltora – în fine, nu exista nicio restricþie din acestpunct de vedere, fiecare îºi cãuta inspiraþia unde

simþea mai bine. Magia locului unde ne aflam ne-acaptivat pe toþi, încet-încet – dupã o dimineaþã încare am închiriat o barcã ce ne-a dus pe canalelecu nuferi ale Deltei ºi pânã la graniþa cu Ucraina, înpãdurea Letea (unicã în Europa), apoi în golfulMusura, plin de pãsãri ºi plante, am rãmas convinºicã suntem în locul potrivit, o sãlbãticie care aenergizat imaginaþia tuturor.

Planurile iniþiale legate de organizareaatelierului s-au schimbat pe parcurs, am improvizatîn funcþie de situaþii. Un al treilea proiect, propus totde Simona Popescu, consta în a culege câte olegendã a locului – din pãcate, nu am avut noroc înaceastã direcþie, ulterior optând pentru invenþia uneilegende proprii, de jumãtate de paginã maximum –în ultima zi, având toate experienþele înmagazinate.Tot în ultima searã am avut ºi ultimã lecturã atextelor semi-finalizate, am creat o poezie comunã– fiecare a scris câte 2-3 versuri, pe rând, fãrã a citice s-a scris înainte pe hârtie. Textele principale auurmat a fi finalizate ºi corectate pânã la începutullunii septembrie, dupã ce ne luasem rãmas-bun dela straniul oraº, încãrcaþi cu energie, mai curajoºiîn încercãrile scriitoriceºti.

Am discutat la masa din fiecare zi, pregãtitãde o localnicã, fãrã excepþie ne-am hrãnit cu peºteproaspãt, am discutat noaptea pe plajã, adunaþi înjurul focului de tabãrã, am dansat în discoteca depe plajã, am fãcut toast-uri noaptea pe nisipul mãrii– fiecare moment apropiindu-ne, fãcând schimburide poveºti, de muzicã, de lecturi, polemici pe diferitesubiecte. În fine, o atmosferã de prietenie ºi voiebunã, atelierul de scriere creatoare de la Sulinadevenind în final nu o trudã pentru cuvinte, ci unplayground al creativitãþii efervescente ºi odestindere generatoare de încredere, în sine ºi înceilalþi.

PO

VE

STA

ªII

PO

RT

O-F

RA

NC

O &

SA

LM

AR

INII

33

„But most dreams begin because there are fu-ries inside of us that blow open all the doors” scrieTruman Capote în Master Misery, surprinzând per-fect dinamica contrariilor care mobilizeazãimaginarul, punând în joc niºte forþe ce asambleazãcãutarea sub formã de spaþii. Aceastã delimitare aimaginarului în spaþii teritorializate vizual ºi concep-tual, delimitate de graniþe ºi relaþii, face ca miºcãrileimaginaþiei sã fie întotdeauna niºte treceri: trecereadintr-o lume în alta, dintr-un timp în altul, dintr-oformã în alta, etc. Care sunt geografiile imaginaruluicolectiv care fac posibilã înscrierea acestor treceriºi cum reuºesc ele sã devinã infrastructura realitãþiisociale ºi istorice? La aceastã întrebare rãspundevolumul colectiv, coordonat de Corin Braga ºi apãrutla Tracus Arte, în 2015, în cadrul unui grant CNCS.Morfologia lumilor posibile – utopie, antiutopie, sci-ence-fiction, fantasy este o colecþie de studii dedi-cate genului utopic ºi transformãrilor saleparadigmatice urmãrite printr-o atentã opticã apoziþiei politice a genului în relaþie cu cadrul istoric.Volumul conþine ºi o bibliografie cuprinzãtoare îndomeniu, încercând sã fie o trasare clarã ºi inte/gratoare a coordonatelor conceptuale ale lumilorposibile. Zona cognitivã a proiecþiilor imaginare detoate tipurile devine ea însãºi o lume mononuclearãpe care volumul menþionat o deschide chiar dininteriorul sãu, adicã din mijlocul lumii reale.

Primul studiu, semnat de Corin Braga, Lumificþionale – O taxonomie a genului utopic, stabileºtestatutul ontologic al lumilor posibile conform feluluiîn care acesta a fost gândit, atât prin prisma teoriilorcosmologice, cât ºi în logica modalã. Cadrul deconcepere a universului, în interiorul cãruia lumileficþionale încep sã capete un alt statut decât cel deiluzie, este cel pluralist („multiple-worlds frame”).Relaþia lumii ficþionale cu cea „realã” se modificãatunci câd cele douã nu mai sunt legate de criteriulveridicitãþii, ci de cel al validitãþii care face posibiladevãrul lumilor diferite într-o logicã inferenþialã.Dorind sã demonstreze cã discutarea lumilorficþionale în termeni de creaþie de lumi nu este unametaforicã, studiul ajunge în zona fizicii cuantice ºia „stãrilor de suprapunere” pe care aceasta le susþine.

Studiul Definirea unui gen la începutul epociimoderne (secolele XVII-XVIII): utopia ºi problemadistopiei / antiutopiei se apleacã asupra utopiei/distopiei înþeleasã ca atitudine politicã. RaduToderici trece, deasemenea, în listã „importanþapsihologicã a tentaþiei utopice”, înþelegând ºi rolulde „motor” al acesteia în interiorul „evoluþiei” istorice.Utopia este o imagine stimulatã de condiþiile socialeale epocii ºi reprezintã o dublare a realitãþii pentru

Scrierea de lumi ºi povesteaacestei scrieriCãlina Pãrãu

a scoate la ivealã jocul de posibilitãþi ºi determinanþiiorganizatorici ai condiþiei de viaþã. „Republicileimaginare” sunt o altã investire a contemporaneitãþiiautorului ºi transformarea acesteia din peisaj citadinîn „teorie moralã”. Problema suveranitãþii rãmâne,de-a lungul epocilor, ghicitoare nedesluºitã autopiilor ºi distopiilor.

În Utopie, ideologie, antiutopie la graniþa dintresecolele XIX-XX Simina Raþiu analizeazã deplasareamentalitarã de la utopie înspre distopie determinatãde „neîncrederea generalã în Univers ºi regulile lui”,formulatã de diversele teorii ale „declinului” (de lateoria morþii termice a Universului pânã la teoriaevoluþionismului). Genul utopic opereazã în vedereaconstrucþiei unei identitãþi sociale care negociazãstructurile convieþuirii ºi rolul autoritãþii.

ªtefan Borbély, în studiul sãu, Microcomunitãþiutopice în Contracultura americanã a anilor 1960,traseazã subtil drumul de la idealul comunitar ºipropunerile existenþiale ale generaþiei anilor ’60înspre peisajul cultural actual. „Exacerbareapsihologiilor negative” în scopul ancorãrii ideologieicapitaliste, „vigilantismul” configurat arhitectural,„omul unidimensional” expulzeazã idealul derealizare a comuniunii inter-umane în afarasocietãþii, la ieºirea din istorie ºi la graniþa civilizaþiei.Astfel, comunitãþile utopice contraculturale au cacentru de gravitaþie „convingerea sublimã cã a sositvremea transsubstanþierii artistice a umanitãþii”.Studiul analizeazã coregrafia „retragerii din lume”nu doar ca utopie, ci ca linie de fugã a unui alt felde a fi în lume.

Studiul lui Niculae Gheran, Între individualismulde facturã romanticã ºi cel modern. Tema alienãrii,a „ultimului om” ºi construcþia personajelorprincipale în utopiile negative, demonstreazã cãlupta distopicã a „ultimului om”, diferit de toþi ceilalþi,cu sistemul este una de facturã romanticã, avândaceeaºi dimensiune a subiectivitãþii exacerbate.

Relaþia dintre imaginarul anti-utopic ºi cel post-apocaliptic este abordatã în studiul lui Andrei Simuþ,Dupã Apocalipsã: o (dis)-utopie post-umanã?, înjurul privirii imposibile a martorului exclus carenareazã sfârºitul lumii.

În cadrul distopiilor trecutul este înscris spaþial,rãmãºiþele arhitecturale fiind cele ce potenþeazãnostalgia care re-umanizeazã. De aceastãconfigurare a spaþiului distopic în relaþie cu memo-ria ºi intimitatea se ocupã studiul Olgãi Stefan, Spaþiidistopice: memorie ºi ruinã.Studiul lui Marius Conkan, Portal ºi distopie înliteratura fantasy, analizeazã teoretic „structura degraniþã” ce stã la baza lumilor din literatura fantasy,

34

trasând continuitãþi ºi discontinuitãþi ce sunt, defapt, frontiere imaginare ºi culturale.

Viitorul heteromorfic

Tentativa de prospectare în sine are orezonanþã angoasantã, aducând imaginarul maiaproape de o formã de „bântuire din viitor”, ce semanifestã sub formã de graniþã sau limitã acapacitãþii umane de proiecþie. Postumanismul nueste, totuºi, expresia „privirii imposibile”, de dincolode sfârºitul timpurilor, articulând retroactiv o istoriea omului ca devenire, ci e o modalitate de a re-codifica informaþia senzorialã, materialã ºiideologicã pe care prezentul o face posibilã. VolumulOur Heteromorphic Future: Encoding thePosthuman în Contemporary British Fiction, semnatde Carmen Borbély ºi Petronia Petrar, apãrut în2014, la Presa Universitarã Clujeanã, desfacepostumanismul nu ca metaforã, ci ca universºtiinþific în devenirea lui ficþionalã, dictând o nouãpoeticã a umanului. Definiþi în interiorul postuma-nismului ca „prosthetic creatures”, conºtiinþa sineluica asamblaj face posibilã un alt tip de interiorizarea proiectului utopic/distopic. Visul utopic detranscendere a umanitãþii ºi a condiþionãrii face locunui imaginar postantropocentric, care, dupã cumdemonstreazã cartea de faþã, implicã o înlocuire asubjectivity cu personhood, transgresând Subiectulprin conceptul de multiplicitate. Aceastã extinderea imaginarului dincolo de uman are ca efect ºi oexpandare a categoriilor morale pentru a includefiinþele postumane.

Ruptura fundamentalã dintre sine ºi lumeconstituie Subiectul, lãsând interfaþa senzorialã demijlocire între cele douã sã fie principiul ce regleazãdoza de uman ºi inuman ce se scurge dintr-o parteîn alta. De aici începe controversa legatã deproiectul postuman care, fie instrumentalizeazãumanul, în termenii lui Habermas, fie lãrgeºte prinaugumentare accesul la Real ºi la o trans-individualitate fãcutã posibilã de tehno-umanitatesau gãseºte o cale de mijloc tradusã ca impulscolectiv contradictoriu. Acest impuls dublu-conotatînþelege reciprocitatea dintre utopie ºi distopie, viaþãºi ADN, interfaþã ºi operaþie, etc. Ca oricecontradicþie, ea este cel mai bine pusã în scenã ºiexperimentatã în cadrul ficþiunii, volumul aplecându-se asupra unor autori precum Martin Amis, Marga-ret Atwood, Hari Kunzru, David Mitchell, pentru adezgropa „arheologiile viitorului”. Our Heteromor-phic Future nu face pasul înspre ficþiune decât dupãce a epuizat cadrul teoretic, filosofic ºi ºtiinþific alpostumanismului, strãduindu-se sã menþinã unechilibru între sentimentul de continuitate ºi cel dediscontinuitate pe care heteromorfismul îl insuflãdiferitelor tentative de conceptualizare alepostumanismului. Ceea ce volumul urmãreºte esteportret izarea avataruri lor umanului prin„dezasamblarea sau reasamblarea lor în altoirihimerice sau cyborgiene”. În acest tehnopoesis, alcelebrãrii hibridizãrii în virtutea transgresãrii

categoriilor, ceea ce este omis de cãtrepostumanism este, dupã cum recunoaºte ºicercetarea de faþã, dinamica productivã întreþinutãde unele delimitãri, umanul fiind tocmai produsulintersecþiei dintre dimensiuni, fie ele materiale,lingvistice sau socio-culturale. Cele douã tipuri deinumanitate descrise de Lyotard, inumanitateamersului civilizaþional ºi inumanitatea interioarã pre-lingvisticã sunt mereu în dialog, suspendând viaþaumanã între posibilitatea de a fi povestitã dininteriorul sau dinafara fabulei. Perspectiva „dinafarã”e, întotdeauna, construitã mediat, prin prisma uneipostumanitãþi ce deschide graniþele ºi ce poatevorbi cu vocea non-umanului. Cine spune povestea,în urma producþiilor de subiectivitate, dar, mai ales,cine spune povestea când subiectivitatea s-asfârºit? În interiorul unui „regim al computa-þionalului”, unde combinatorica este principiulmultiplicitãþii, pânã ºi sistemul nervos este un codbinar, povestea fiind spusã de parametrii unui codmereu invizibil, mereu dincolo de interfaþã. Estenaraþiunea înlocuitã de cod, în postuman, sau ea afost dintotdeauna un cod? La astfel de chestionãri,dar, mai ales, la complicatele întrebãri legate debio-eticã volumul reuºeºte sã rãspundã fãrã a oferio sentinþã. Din acest motiv, este o carte necesarãatât pentru cei pasionaþi de domeniu, cât ºi pentrucei conºtienþi de structura de întrebãri etice ce nereformuleazã realitatea.

Reuºind sã urmãreascã relaþia dintre etic ºiimaginar, nu doar dintre etic ºi ºtiinþific, Our Hetero-morphic Future înþelege postumanismul ca „platoual interconectivitãþii”, arãtând nu doar inter-dependenþa dintre subiecþi, ci ºi cea dintre moduride gândire. Cartea, fiind produsul unei forme de„composite agency” (având douã autoare), discutãºi pune în scenã transcenderea limitelor individuale,fiind o excelentã orchestrare a provocãrilor teoretice,etice ºi ficþionale ale unui viitor deja în eprubetã.

35

Un marinarpe uscat

La trei ani de ladebutul ca prozator, curomanul În drum spre sud(Ed. Brumar, 2012), AdrianG. Romila revine în spaþiulficþiunilor marine cu o„incursiune într-un posibilimaginar al mãrii”, tipãritãla Editura Cartea Româ-neascã în acest an, subtitlul Piraþi ºi corãbii. Autorulse manifestase pânã laaceste date mai ales înipostazã de critic literar, cu

lecturi mereu remarcabile ca sagacitate ºiexpresivitate (e de notat ºi cã a scris ºi un studiude antropologie culturalã despre Imaginea raiuluiîn cultura popularã, 2009), însã prima sa carte deprozã era ºi o probã de mare talent în spaþiul ficþiunii.În drum spre sud e, cum s-a spus, un „roman decritic”, adicã unul care manevreazã conºtient ºi cumare dexteritate tehnicã convenþiile genului, dar emult mai mult decât atât: o carte de prozã autenticã,în care jocul dintre elementul livresc ºi cel biografictrecut în naraþiune ºi ficþiune e acaparant prin notade autenticitate ce se impune imediat.

În general, asemenea scrieri riscã un bunprocent de artificiozitate ºi speculaþie intelectualãnu mai mult decât inteligentã, dar în acest caz avemde-a face cu un text în care asemenea primejdiisunt evitate. Adrian G. Romila are în egalã mãsurão foarte puternicã „prizã la real”, ca sã zic aºa, ºicapacitatea de a se identifica cu universul cãrþilor– în ocurenþã cu cel propus de corespondenþa unuimarinar devenit celebru, Peter Heywood, partici-pant la nu mai puþin celebra revoltã de pe vasulbritanic „Bounty”, de la sfârºitul secolului aloptsprezecelea. O asemenea lecturã de identificare(cum existã ºi o criticã de identificare) are dreptrezultat un fericit transfer dinspre lumea textului-document (sau cvasidocument, cãci marcapersonalã asupra rescrierii nu apare mai puþinevidentã decât în latura confesiv-autobiograficã ceo acompaniazã (experienþa de elev la un liceumilitar românesc a prozatorului, mãrturisitã unui„prieten”). Subtitlul „roman de aventurã” e astfeldeplin îndreptãþit. Prozatorul îºi asimileazã perfectlumea despre care s-a documentat, face din ea oproprie aventurã, iar contrapunctul autobiograficoferit de experienþa mult mai modestã, dar relatatãcu mare naturaleþe ºi forþã de evocare, îi dã uncertificat în plus de autenticitate.

Nu e locul sã dezvoltãm aici acest comentariu

Ion Pop

introductiv, dar nu e de omis calitatea dialoguluidintre naraþiunea autobiograficã, cu întoarceri sprelumea satului încã marcat de amintirea dureroasãa rãzboiului ultim, a terorii staliniste, pusã sã seconfrunte cu experienþa trãitã de bunicul participantla luptele teribile de la Cotul Donului, cu pagini dinjurnalul sãu de om care pãrea a nu crede deloc înscris... E de spus, de asemenea, cã, vorbind desprecopilãria ºi adolescenþa sa în preajma bãtrânilor,Adrian G. Romila o face cu un har de povestitor nutocmai comun, de evocator al unei lumi a obiectelor,peisajului, stãrilor sufleteºti, ce nu face concesiiniciunui convenþionalism fals-poetizant, un lirismsubiacent irigând totuºi de la un cap la altul acestesecvenþe. Tot aºa, când re-scrie sau trans-scrieepistolele englezului aventurier de pe vremuri, parea-i prelua vocea, a se introduce în chip firesc caerou printre personajele memorabilei aventurimarinãreºti, cu o plãcere a identificãrii pe care nu oprea întâlnim la postmodernii ce speculeazã maiales mecanismele intertextuale, ingineria geneticã(ºi genericã) sui generis a acestor practici ale istorieirelativ recente a prozei mondiale. Cãci sentimentuldominant, foarte tonic, e tocmai acesta, al plãcerii,al bucuriei de citi ºi de a scrie, comunicând cuscrisele altora, al regãsirii de sine în marea,generoasa, complexa lumea culturii, a cãrþilor, fieele de literaturã, de istorie, de filosofie. Nimic dinreflecþia prea adesea contorsionatã ºi sofisticatã a„textualiºtilor” de toate categoriile nu afecteazãaceastã solarã deschidere spre universul cãrþilor,ce permite în cele din urmã osmoza perfectã dintretrãit ºi scris. Dacã e sã fac o trimitere la acest tipde prozã în care „documentul” se confruntã în chipulcel mai profitabil cu ficþiunea, primul nume la caremã gândesc este Livius Ciocârlie, cu Un Burgtheaterprovincial sau Clopotul scufundat... Ca profesor deliteraturã, aº înscrie aceastã carte în primele poziþiidin recomandãrile de lecturã pentru elevii de astãzi,atât de departe, vai, de a cunoaºte asemeneabucurii.

Cu un astfel de antecedent, nu e delocsurprinzãtor cã Adrian G. Romila revine la lumeaaventurilor marine, propunând „incursiunea într-unposibil imaginar a mãrii”. Aici, prozatorul are ºi ofaþã de cercetãtor, deloc „academic” însã, ci unulcare se documenteazã ºi documenteazã asuprafascinantei, pentru vârstele mai ales tinere, lume apiraþilor, parte – poate cea mai spectaculoasã – aistoriei incursiunilor maritime, exploatatã de altfelabundent de liteatura de ficþiune ºi, nu puþin, decinematografie. (Revolta de pe „Bounty” s-a bucurat– se ºtie, de câteva excelente adaptãri pe ecran).Cititorul aflã din aceste nu foarte numeroase pagini(sub 200), o mulþime de lucruri despre realitateade cele mai multe ori durã ºi mizerã a jefuitorilormarini, pe baza unei informaþii foarte bogate,susþinutã de o iconografie expresivã de epocã.Facem cunoºtinþã cu contextele social-istorice aleapariþiei ºi afirmãrii acestui fenomen în spaþiuloccidental, cu precãdere în secolul al XVIII-lea,aflãm cã în spaþiul anglo-american au fost numãraþi

Cartea Româneascã,2015

PIRAÞI ªICORÃBII

ADRIAN G. ROMILA

incursiune într-un posibilimaginar al mãrii

CR

ON

ICA

L

ITE

RA

RÃ

36

aproximativ cinci mii de piraþi ºi corsari (aceºtia,piraþi cu... voie de la stpânire!), se evocã isprãvilede rãsunet ale unor faimoºi tâlhari ai mãrilor ºioceanelor, pe care-i aºtepta adesea la capãt dedrum spânzurãtoarea, suntem informaþi despre maitot ce fãcea parte din acest univers exploatat cuiatâta succes de literaturã ºi arte. Autorul recompune„portretul robot” al piratului, aºa cum a fost elconvenþionalizat în ficþiunile inspirate de actele sale,idealizate mai ales de sensibiltatea romanticã,având grijã ºi sã demitizeze imaginea devenitãcliºeu. ªtie totul despre ambarcaþiunile timpului,despre instrumentele cu care se opera odinioarãîn lumea marinarilor, reactualizeazã mãrturii privindexpediþiile, teritoriile descoperite, confruntãrilesângeroase cel mai adesea, peisajele paradisiaceale Sudului, - într-un aliaj de cruzime ºi eroismautentic, de brutale confuntãri cu natura ºi cuoamenii, dar ºi cu gesturi de fraternitate ºi camara-derie, un gust pentru egalitate al omului periclitatcu tovarãºul sã de aventurã.(Se noteazã, de pildã,cã piraþii au oferit printre cele mai convingãtoaredovezi de... democraþie, în contrapondere cuteribilele rivalitãþi, duºmãnii, pedepse, omoruri...).

Latura de „cercetare ºtiinþificã” e importantãîn aceast mic volum, titlurile capitolelor indicãlimpede interesul documentar-analitic („premiseistorico-imaginare”, cu trimiteri, între alþii la Jung ºiGilbert Durand, „piraþi, corsari ºi bucanieri,„elemente de arhitecturã navalã veche”, „viaþa pepunte ºi dedesubt”, o consistentã parte de istorieprivind „vârsta de aur a pirateriei”, analize aleimaginii piratului la autori precum Robert-LouisStevenson, incursiuni în imaginarul marin românesc(Radu Tudoran, cu minunatul sãu roman Toatepânzele sus). Peste toate, se impune „gustul uneievadãri în poveste”, plãcerea aventurãrii în ficþiune,împãrþitã între o „plãcere a lecturii” ºi una a scrisului.Cãci ºi aici, ca ºi în cartea evocatã mai sus, seproduce acea identificare, în chip necesarrelativizatã, desigur, de conºtiinþa jocului cuficþiunea, cu universul evocat. O evocare iarãºi demare expresivitate (sã notãm mãcar emoþia apartepe care o degajã întoarcerile, cu voluptãþibachelardiene, spre „lumea obiectelor”, din podulcasei bunicilor, din dulapurile, sertarele, cuferele,cotloanele gospodãriei, - în prima carte -, iar înaceasta a descrierii „inventarului” de instrumentemarinãreºti, de spaþii din arhitectura corãbiilor, hãrþi,arme, elemente de vestimenþie ºi atâtea altele.Scriitorul inspirat însufleþeºte ceea ce putea rãmâne,sub alte condeie, o imagine seacã ºi convenþionalã.Mica aventurã a cunoaºterii unui spaþiu foarte par-ticular din istoria realã ºi imaginarã a aventurilor pemare devine încã o datã AVENTURà retrãitã,asumatã, evocatã cu o emoþie ce se transmitenealteratã cititorului. O carte frumoasã, ce sedistinge, alãturi de prima, prin luminozitatea stãriide spirit care a generat-o, în contrast cu atâteacrispãri ºi încruntãri de care cititorul român are preadesea parte în zilele noastre.

Nu mai poate fi pus laîndoialã faptul cã RaduVancu este unul dintrepuþinii poeþi douãmiiºticare se aflã în pragulconsacrãrii. Spre deose-bire de câþiva colegi degeneraþie care ºi-auvalorificat mai degrabãpotenþialul de a gãsilimbajul potrivit al realitãþii(sociale ºi personale), îndecoruri dezolante, aflatesub semnul negru al

postcomunismului, Radu Vancu este practicianulunei arhitecturi laborioase ºi ingenioase, care stãla temelia universului sãu poetic, devenit între timpo marcã stilisticã. În ciuda temei recurente, ºi anumesinuciderea tatãlui, care circulã în cãrþile salepublicate recent, autorul este întotdeauna capabilsã-ºi construiascã o altã geometrie a stilului, în aºamãsurã încât pareazã orice acuzã de manierism.

Nu altfel este gândit ºi structurat ultimul sãuvolum, 4 A.M. Cantosuri domestice (Casa de EditurãMax Blecher, 2015), pe care, deºi face trimitere laciclul de poeme scrise de Ezra Pound, nu-l putemnicicum aºeza sub influenþa majorã a acestuia. Defapt, afinitatea faþã de o poeticã de tipul cântecului(cu variantele sale de „cânt” sau „canto”) esteevidentã mai ales în volume precum Sebastian învis ºi Frânghia înfloritã, care opereazã cu funcþiaontologicã a incantaþiei, în registre ce ating, nu depuþine ori, virtuozitatea. Deºi 4 A.M. Cantosuridomestice întregeºte, cum s-a mai spus, o trilogiedespre relaþia deopotrivã genericã ºi individualizatãdintre tatã ºi fiu (mã refer aici la triunghiul alcãtuitdin tatãl mort, Radu-tatãl ºi fiul Sebastian),semnificativ mi se pare faptul cã volumul recent allui Radu Vancu îmbinã armonios universul poeticdin Sebastian în vis cu cel din Frânghia înfloritã.Dacã în Sebastian în vis avem de-a face cu ocãlãtorie mitologizantã, cu epopeea fantezistã a luiSebastian care este iniþiat în misterele ºi misticismulunei lumi recreate la modul livresc, în Frânghiaînfloritã, volum care pune din nou accentul pe ostructurã epopeicã, dantescã, frapant este dialogulfantomatic dintre tatã ºi fiu, în contextul sinucideriicare devine metafora obsedantã sau chiar mitulpersonal al lui Radu Vancu. Din acest punct devedere, 4 A.M. Cantosuri domestice ilustreazã ununivers hibrid, în care tatãl-Radu este integrat ritualicîn lumea fiului Sebastian, modelatã printr-unsimbolic joc Lego ºi transformatã în spaþiul decomunicare cu tatãl mort.

În virtutea acestei recurenþe tematice,întrebarea pe care o ridicã un asemenea demers

Stilisticã LegoMarius Conkan

Casa de editurãMax Blecher, 2015

4 A.M.CANTOSURIDOMESTICE

RADU VANCU

37

poetic este urmãtoarea: cum mai pot scrie astãzipoeþii despre traumã ºi sinucidere, fãrã sã cadã înpatetism/sentimentalism ºi fãrã sã repete, în modstrident, niºte modele culturale? Rãspunsul îl gãsimtocmai în 4 A.M. Cantosuri domestice carerotunjeºte universul imaginar al lui Radu Vancu, princâteva ingrediente esenþiale.

Instrumentele stilistice din acest volum au labazã modelul jocului Lego, prin care sunt compuse,descompuse ºi recompuse niºte imagini, în registrerepetitive, care izbutesc sã creeze un alt tip deincantaþie. Autorul porneºte, de obicei, de la o imag-ine pe care o reformuleazã permanent, o goleºte ºio umple cu alte conþinuturi semantice, într-un discursaproape hipnotic: „Avem nevoie de un soare Legostrãlucind fãrã alternativã/ deasupra unui neantLego. Tineri þãrani Lego/ dintr-o Galilee Lego/ luândasupra lor toate pãcatele ºi dejecþiile Lego” (p. 9).Departe de a fi o simplã repetiþie, acest procedeurecontextualizeazã mereu imaginile, astfel încâtacestea primesc de fiecare datã alte semnificaþii.Aº numi-o, fireºte, o stilisticã Lego, prin care RaduVancu îºi construieºte poezia fractalic, pornind dela identitatea unei imagini pe care o pulverizeazã ºio reasambleazã în structuri Lego, fãrã sã-i alterezeneapãrat forma originarã: „Eram copil, vorbeam caun copil, dar/ vedeam cum în jurul mâinii/ cu careþinea sticla/ aerul era tot mai clar, pânã trecea prinea/ o flacãrã de crematoriu. Vodca/ tremura atunciemoþionatã./ Mã uitam în claritatea aia/ cum se uitãcopiii la desene animate./ ªi râdeam. Îmi plãceau/sinucigaºii, cui nu-i plac.// Aº vrea, tata, încã odupã-amiazã/ în care vodca sã strãluceascã/ întrenoi ºi sã ºtim cã-n ochii ei/ limpezi ca flacãra decrematoriu/ tu eºti sinucigaºul ei/ de suflet iar eusinucigaºul ei/ din flori” (p. 51). Astfel este interogatãrelaþia dintre fiu ºi tatãl mort, care depãºeºte cadrultraumatic ºi are doza ei de solaritate, întrucât sereflectã în legãtura dintre Sebastian ºi fiul tatãlui,cu accentul pus pe caracterul proteic, de tip Lego,al triunghiului familial.

De altfel, o parte consistentã din 4 A.M.Cantosuri domestice cuprinde poeme cu unimaginar casnic/domestic, dar ºi peisaje dincopilãrie, care nu rãmân blocate în microcosmosullor, ci ating o filosofie a creierului care devine inimãºi chiar trup („Pun cratiþa în bufet. Mã aºez/ lângãSebastian; se opreºte/ din jucat Lego, îºi lasã capul/în palma mea ºi mã priveºte/ cu ochiºorii luiîntunecaþi ca/ sângele strâns într-o pungã/ de carnede vitã./ Creierul râde iar,/ plin de dragoste ºi/interminabil”, p. 19). Gãtitul ºi spãlatul vaselor, depildã, au o valoare alchimicã, deoarece sunt cadrulîn care lumea de aici ºi cea a tatãlui mort secontopesc. Mai mult decât atât, creierul este vãzutca un tãrâm eschatologic, ca o prezenþã a tatãlui înlumea securizantã a familiei. Interesant este, deci,modul în care Radu Vancu îmbinã universul casniccu o dimensiune irealã, de dupã moarte, marcatãde dialogul fantomatic cu tatãl invocat mereu.

Cum sugereazã chiar titlul volumului, 4 A.M.Cantosuri domestice conþine ºi o poezie a

liminalitãþii, 4 dimineaþa fiind pragul temporal întreviaþã ºi moarte, între lumea materialã, reprezentatãprin mecanisme Lego, ºi lumea de dincolo, careorbiteazã în jurul spectrului patern. Puteminterpreta, însã, aceastã orã de prag ºi ca o limitãa limbajului ºi, în special, a poeziei, deoarece RaduVancu a devenit în poemele sale recente mai(auto)ironic, mai (auto)reflexiv ºi (auto)subminant,dialoghând atât cu poezia ºi cu traumele altora, câtºi cu propria-i poezie ºi traumã, într-un limbajadesea ludic ºi amuzat-subversiv. Nu ºtiu ce teritoriistilistice va testa Radu Vancu în viitor sau cum îºiva rescrie în continuare mitul personal, dar suntsigur cã, ºi prin acest volum, a intrat deja pe listascurtã a poeþilor de calibru din literatura recentã.

...pe buzelecopilãrieiVictor Cubleºan

Lectura volumuluiDe zece or i pe buzesemnat de Adina Rosettilasã un gust în care seamestecã în mod ciudatsenzaþia de proaspãt cuun sentiment insinuant dedéjà-vu. Romanul anterioral prozatoarei, Deadline, aprodus o impresie puter-nicã, fiind salutatîn generaldrept unul dintre cele maibune debuturi ale decadeiºi, implicit, lãsînd deschisã

poarta spre aºteptãri cu o ºtachetã mult mairidicatã.Prozele scurte propuse acum vin sã seaºeze într-o linie care prinde din ce în ce mai multcontur în rîndul prozatorilor români, cea careabandoneazã explicitul ºi explicativul contextuluisocio-politic (obsesie care a bîntuit anii nouãzeci ºio bunã parte din anii douãmii, rezultînd în texte rapiddatate ºi invariabil tributare estetic puseului domi-nant de rãfuialã cu lumea) în favoarea unei aºezãrinormale a textului literar. De zece ori pe buzem-adus cu gîndul spre recentul volum al lui MariusChivu, Sfîrºit de sezon, cu care împarte nu neapãratsimilaritãþi la nivel de scriiturã, cît o opticãasemãnãtoare în ceea ce priveºte raportarea lacotidian, o viziune congruentã în ceea ce priveºtefuncþionalitatea textului.

Marketingul volumului insistã sã prezinte celeopt povestiri ca fiind „despre copii ºi copilãrie, desprecum privim lumea cu ochii unui copil, desprebucuriile ºi cruzimile vârstei, despre pãrinþi ºi luptelelor”. Ceea ce este corect, dar doar pînã la un punct.Deºi autoarea, sînt convins, nu a avut nici o clipãsenzaþia filiaþiei, textele se aºeazã într-o curatã

Curtea Veche, 2015

DE ZECE ORIPE BUZE

ADINA ROSETTI

38

descendenþã a clasicului Ion Creangã, funcþionîndîn acelaºi registru, al lumii copilãriei ºi copiluluireevaluatã prin ochii de adult. Adina Rosetti facedovada unei îndemînãri, chiar mãiestrie se poatespune, în scriiturã, recompunînd credibil vocabularultipic vîrstei ºi mimînd credibil optica asociatãacesteia. În mai multe texte vocea naratorialã esteatribuitã, integral sau parþial, unui copil. Nu existãnote false, prozatoarea preluînd jargonul ºi topicaîn mod credibil. Mult mai interesantã este psihologiapersonajelor. Aici se face vizibilã dubla viziune, ceade la nivelul textului, mimeticã, reproducînd firullogic al gîndirii de copil, dublatã într-un plan se-cund de viziunea adultului, cea care foloseºtepunerea în scenã pentru a da profunzime naraþiunii.Un text literar nici nu poate funcþiona în afara acesteidedublãri, dar, la fel, realizarea acesteia fãrã fineþetransformã textul în demonstraþie, nu în literaturã.Copilãria pe care o descoperã Adina Rosetti estefermecãtoare, inocentã ºi, sã admitem, nostalgicevocatoareîn mãsura în care face apel la un fondmemorial comun pentru cîteva generaþii, ºi înacelaºi timp crudã, tristã ºi perfect verosimilã cadirectã ºi acuratã oglindirea a cotidianului imediat,atunci cînd funcþioneazã fie ca element decontragreutate fie ca oglindire negativã a vieþiivãzute fie prin ochiul celui devenit adult, fie alactorului matur din naraþiune. Povestirile AdineiRosetti sînt bomboane cu soc, dulci-amãrui, melanjde amintire ºi viaþã imediatã.

Modul în care prozatoarea îºi construieºtetextele este tributar în bunã mãsurã artelor vizuale.Am tentaþia de a scrie în aceste cazuri cã au un izcinematografic, dar caracteriazrea nu este pe deplincorectã în mãsura în care nu vorbim despre oinfluenþã directã (cu o excepþia asupra cãreia am sãrevin), ci de un mod anume în care sîntem tot maitentaþi sã compunem curgerea unei poveºti ºi careevidenþiazã în ce mãsurã sîntem condiþionaþi demodul în care un film îºi livreazã povestea ºi pe care,involuntar îl adoptãm. Adina Rosetti compune pescene ºi cadre, focalizeazã pe imagine ºi pe portret.E un mod foarte plãcut de a nara, un mod careasigurã o curgere constantã ºi fluentã, fãrã hopurisau noduri. Prozatoarea, deºi manevreazã cuprecizie ºi mãiestrie (cum spuneam mai sus) limbajul,nu îl foloseºte ca element de construcþie, ci decoloraturã. Limba devine vizualã. Trucurile literarelasã locul celor cu pandant în arta vizualã. Nu este ocompoziþie conºtientã, e un mod de naraþiune careprinde foarte bine, venind ca o mãnuºã ºi peexpectanþele cititirilor modelaþi de aceleaºicondiþionãri exterioare. Se formeazã un fel de main-stream al prozei româneºti care derivã nu atît dintr-un proiect comun, cît dintr-un air du siècle (dacã sefolosesc anglicisme, la modã cred cã e cazul sãrecurg ºi la franþuzime în curs de a deveni desuete).Existã un text pe care prozaroarea îl prezintã caproiect de scenariu ºi pe care îl dezvoltã cu noteregizorale ºi idei de producãtor. Poate puþin maisuplu (în sensul diminuãrii descrierilor), el nudistoneazã avîn aerul de familie al volumului. Chiar

ºi dialogul se însrie în aceeaºi notã ºi nu tinde sãînlãture „vocea din off” – mã rog, vocea naratorialã.

Îi rãmîn îndatorat Adinei Rosetti pentru cãreuºeºte micul tur de magie de a te transpune pentrucîteva clipe în universul copilãriei, de a te face sãrememorezi senzaþii, idei, mici trãiri pe care le-aº fiuitat altfel într-un colþ al memoriei îndepãrtate.Imaginaþia ºi jocurile copilãriei, dar mai ales viziuneadespre lume, dragoste, destin, relaþii te scurgdinspre maturitate înspre un tãrîm pe care îl ºtiipierdut, dar nu mort. Dar valoarea volumului nuconstã în aceastã reconstruire minuþioasã ºi vie, ciîn eleganþa cu care acest univers e recuperat dinperspectiva adultului. Toate povestirile sînt poveºtipentru adulþi, cu subiecte de adulþi. Divorþ, dragoste,sfîrºitul sau începutul iubirii, destin irosit. AdinaRosetti are gingãºie atunci cînd opereazã cusubiecte dureroase ºi triste. Poveºti delocsimpatice într-un rezumat stilizat (prieteni dincopilãrie deveniþi rataþi, divorþuri, sentimentul deirosire a vieþii) sînt desfãºurate cu o sensibilitatecare nu are nimic edulcorat sau kitchos, nimic dintr-un sirop de telenovelã. ªi totuºi, existã oseninãtate, o cãldurã foarte umanã, foarte femininãpînã la urmã în modul de a contura o realitateimediat recognoscibilã.

De zece ori pe buze este o lecturã exterem deplãcutã. ªi un volum cu adevãrat valoros. Cred cãel consacrã, poate chiar într-o mãsurã mai maredecît romanul anterior, talentul de prozator al AdineiRosetti, împingînd-o din punctul meu de vedere întopul celor mai interesanþi prozatori contemporaniromâni.

39

Scriitor productiv, Vasile Baghiu ºtie sã fie ºipolimorf: speciile literare îi stau la degetul mic.

Fireºte, este binecunoscut toposul literaturiiscriitorului: sanatoriul de boli infecþioase, în rol prin-cipal fiind distribuitã tuberculoza. De aici decurgcâþiva subtopoi: izolarea, provincia, hipersen-sibilitatea ori insensibilitatea ca autoprotecþie ºivizionarismul. Autorul „Manifestului Himerist” este,evident, un continuator al lui Thomas Mann, dar deo manierã personalã. Dacã Hans Castorp urca spresanatoriu ca spre un purgatoriu, care se vatransforma în infern ºi unde va avea dostoievskianaîntâlnire cu diavolul, protagoniºtii lui Baghiu nutrãiesc atât de spectaculos.

Prima temã, provincialismul, care estecaptivant tratatã ºi în Planuri de viaþã, dar în con-text cosmoplit, are ca efect lentoarea temporalã.Suntem la polul opus faþã de postmodernism, undetimpul ºi spaþiul se contractau. Aici este „clipa aniloroptzeci, suspendatã” favorabilã reveriei orivizionarismului bizantin. În acest „cuib al timpuluimort”, cu puþin înainte de tãvãlugul capitalist,predominã sporovãiala ce rareori cade înbalcanisme, dat fiind cã peisajul parcã mereutomnatic stimuleazã sentimentele, poate ºisentimentalismul. Viaþa se deruleazã pe coordonatestudenþeºti, cu cãrþi ºi muzici bune pentruprotagoniºti. Aici este sublimul. Cei care nu sebucurã de asemenea paliative supravieþuiesc înurâtul naturalist al sputei, griului ºi soarelui ane-mic.

Fãrã sã-ºi propunã experimente narative,prozatorul alterneazã totuºi frazele lungi cupropoziþii reduse pânã la un infinitiv lung, monologulinterior întotdeauna dubleazã dialogul, planuriletemporale se pot inversa de la un capitol la altul,iar descrierile au mereu un rol psihologic, nu purestetic. În ciuda substanþei culturale ºi a puþinelorevenimente, Vasile Baghiu are harul de povestitorcare poate atrage cititorii nu prin suspans, ci prinfluenþa zicerii, oricât de sofisticatã ar fi ea uneori.

Plecarea romanului este livrescã, aºa cum secuvine la un roman mainstream: camera de lasanatoriu ocupatã de unul dintre protagoniºti estesufocatã de cãrþi. În cele din urmã, boala cronicã,prin diminuarea vitalitãþii, îndeamnã la obiceiuricãrturãreºti. Salvarea vine din expunerea la viaþã,sau la viaþa în regim morbid. „Benchetuiala de bacili”ºi faptul cã majoritatea personalului medical esterecrutat dintre foºtii pacienþi constituie odgoaneîncolãcite în jurul realitãþii, ceea ce face ca accentulsã nu cadã pe fantezii de bibliotecã, pe acea scholé,izolarea în turnul de fildeº, pe care o combãteaPierre Bourdieu în Meditaþii carteziene. Pestetentaþia eseisticã ºi solilocvicã a prozatorului seaºterne frica de boalã. În special intelectualii practicã

Fel ix Nicolau

respiraþia speriatã, o „pranayama profesionalã”,care ar putea fi un fel de filtru.

Chiar cu moartea la uºã, viaþa îºi ceredrepturile. Oamenii se îndrãgostesc, însã cu câtrafinamentul mental este mai accentuat, cu atâtsentimentul se complicã. Pentru Grig „minteafemeilor e un abis imposibil de cercetat”. În acelaºitimp, visele de a ajunge scriitor faimos (fireºte!), îlîmpiedicã sã investeascã emoþional. Perspectivaeste autoironicã, cu romantismul auctorial românescalimentat de speranþa de a se vedea publicat în„România literarã” (sic transit gloria mundi!).

Posibil ca autenticitatea romanului sã survinãdin expunerea autobiograficã. Detaliile medicale ºiinserþia bârfelor de sanatoriu sunt „parfumul” scrierii.Peste acestea se aºazã, abia, analiza holbanianãa experienþelor erotice ºi interpretarea caracterelorºi situaþiilor. Portretul epocii este completat cu datelespecifice contextului: momirile Securitãþii întrucolaboraþionism, dar ºi discuþii asupra autenticitãþiiartei. Kitschul nu este condamnat de pe poziþii eli-tist neomoderniste, ci tocmai – vizionarã idee –pentru excitarea snobilor.

În aceastã lume a urâtului, frecventarea arteiºi a iubirilor sunt paliative fireºti. Nu atât de firesceste profesorul de biologie Victor Savu, care vinela sanatoriu împreunã cu elveþienii Anna ºi Hans,fascinaþi de opera scriitorului Grigore Despa. Iatãcã destinul artistic al lui Grig s-a împlinit, finalmente,dar doar dupã ce emigrase în Italia. Româniarãmâne tãrâmul sadoveninan unde nu se întâmplãnimic, provincie a noului imperiu european. Un motival prozei ºi poeziei lui Vasile Baghiu este necesitateapersistenþei în apropierea suferinþei pentru a conferiautenticitate scrisului. Circumstanþele pot fiminimaliste, dar intenþiile au întotdeauna mizãmaximã. Sanatoriul devine fons et origo, toposulcu ajutorul cãruia se comparã destine ºi se discutãcaractere. Prozatorul posedã instrument pentrucaracterologia clasicã, însã harul lui rezidã mai cuseamã în notaþiile aparent fugare, capabile sãsporeascã rafinamentul romanului: peºtiiornamentali se învârt în sensul acelor de ceasornicîntr-o fântânã artezianã, doi tineri sunt aproape sãfacã dragoste când o infirmierã aduce vestea cãmama fetei, internatã, tocmai murise, tristeþea unuipersonaj raisonneur este bruiatã de tacâmurile cese ciocnesc vesel la cantina tuberculoºilor, splinaunui porc sacrificat se dovedeºte „latã de la uncapãt la altul, iar asta înseamnã cã iarna va fi la felcum e acum” º.a. Mai este apoi ºi sarabanda fricilor:frica de microbi, frica de ratare, frica de a discutaanumite subiecte pentru a nu fi turnat la Securitate.Plasatã pe o graniþã temporalã, intriga surprindeanii 80 prin fantomaticele amintiri ale junelui „poetla sanatoriu” (ce se va afirma ca prozator cu

Unghiuri speciale

40

romanul Stadiu final), dar ºi anii de post-comunismîn care unii îºi asumã ori nu fostele ataºamentemarxiste.

În pofida mizerabilismului, atmosfera are cevadin rafinamentul decadent din Remember-ul luiMateiu Caragiale; în pofida acestui decadentism,romanul problematizeazã intens, dar nu teoretic, ciplecând de la situaþii concrete: învãþãmântul,sãnãtatea, ecologia, arta ºi politica. Autorul aude,vede ºi gândeºte, aºadar. Ba ºtie sã ºi dramatizeze,confruntând ideile ºi comportamentul celor doi

CONCURSUL DE CREAÞIE POETICà „ARON COTRUª”

În cadrul programului „ Zilelor Revistelor Culturale din Transilvania ºi Banat”, ale cãruiacþiuni se vor desfãºura în zilele 13-15 noiembrie 2015, va avea loc ºi premierea laureaþilorConcursului de creaþie-poezie - „ARON COTRUª”, la care pot participa tinerii creatori sub 25de ani, care nu au debutat în volum.

Creaþiile lor (8-10) vor fi semnate cu pseudonim ºi vor fi însoþite de un plic închis, careva purta doar pseudonimul, în interiorul lui gãsindu-se urmãtoarele date: numele real, vârsta,adresa exactã, nr. de telefon la care poate fi contactat, titlurile poemelor trimise la concurs.

Creaþiile lor vor fi trimise pe adresa: Primãria Municipiului Mediaº, P-þa C. Coposu, nr. 3,cu menþiunea : „ Pentru concursul de creaþie poeticã Aron Cotruº”.

În urma jurizãrii, cei propuºi pentru premiere vor fi anunþaþi în timp util, pentru a participala festivitãþile „Zilelor revistelor culturale din Transilvania ºi Banat”, în cadrul cãrora li se voracorda premiile de cãtre reprezentanþii revistelor participante.

Organizatorii asigurã cazarea, masa ºi decontarea biletelor de cãlãtorie, precum, ºi premiiîn bani, concurenþii urmând sã fie publicaþi în revistele care i-au premiat ( un concurent putând fipremiat de una sau mai multe reviste).

Direcþia pentru Culturã,Director Teodor Lucian Costea

protagoniºti: introvertitul ºi indecisul Grig faþã deactivul ºi justiþiarul Victor. Scena de „pãlãvrãgealãudatã cu bãuturealã” este strânsã în chingiledialogului eficient ºi reflectatã ridiculizant în minteanaratorului, cam cum se întâmpla la Marin Preda,în romanele citadine.

Vasile Baghiu are toate calitãþile unui prozatorce poate decupa felii diverse ale realitãþii. Întrebareaeste dacã noul lui roman, tot despre sanatoriu, dupãcum am citit pe Facebook, mai poate adãuga cevala tot ceea ce a scris prozatorul la temã pânã acum.

41

Volumul recent al Rodicãi Braga Picãtura dearsenic (eLiteratura, Bucureºti, 2015), marcat depercepþia fiinþei ca temporalitate, diferã de celeanterioare printr-o vibraþie nouã în atitudineaontologicã a autoarei.

Titlul induce ideea de tragic existenþial.Coperta, inspiratã din pictura olandezului PietMondriaan Copacul roºu, ilustreazã excelentsubstanþa ideaticã a poemelor. Copacul halucinant,cu trunchiul ºi ramurile întortocheate, translucide,strãbãtute de roºul strident al sângelui pulsând înnervuri, sfideazã finitudinea materialitãþii prinextraordinara forþã pe care-o emanã.

Poemele stau sub semnul trecerii, însã aceastanu umbreºte frumuseþea vieþii. Volumul se deschidecu imaginea copacului din Arbore cântãtor, în carepoeta introduce subit motivul morþii, temperând ul-terior efectul prea violent prin substituirea cuvântuluicu altele din acelaºi câmp semantic: trecere,extincþie, dispariþie, dizolvare, topire, întuneric.Motivul strãbate ca un fir roºu versurile, direct (“caun peºte, moartea înoatã în noi” sau prin sugestiesemanticã, în imagini de o mare plasticitate, uneorioximoronice. Destrãmarea fiinþei e sugeratã în joculdedublãrii eului din Nor, în metafora zãpezii topitedin Dispariþie, în “febra galbenã“, “potopul mortal“,abãtut peste tei (Veºtejire).

Trecerea are sensuri diferite în lirica RodicãiBraga: curgere sub semnul timpului, deci devenire,ºi extincþie, disoluþie a fiinþei, reîntoarcere în nefiinþã.Motivul morþii, în alternanþã cu cel al vieþii, e sugeratde antinomia miºcare-încremenire, vacarm/tãcere,luminã/întuneric, de elementele crucificãrii dinpoemul Solitar - „piroanele”, „crucea”, „pânzastrãvezie” - resimþite în corpul fizic, cu luciditateaconºtiinþei destinului christic.

În volumele anterioare se poate percepe unsentiment de neliniºte în faþa ineluctabilei dispariþii.În Picãtura de arsenic angoasa dispare, dupã cumsugereazã în primul poem cântecul de dincolo,similar cu al arborelui vieþii ce refuzã efemerul :“iatã, se apropie clipa/ când, ineluctabil, mã voipreface/ în pântecul nãscãtor/ de moarte,/ aceastãfloare a vieþii/ ce se scaldã în luminã./ în urmã,zãlog/ al trecãtoarei extincþii,/ întunericul, ca ofantã/ infimã, ca o runã/ a acestei treceri,/rãbufnind dincolo,/ în orbitoarea sãmânþã/ ce varodi, poate,/ într-un arbore cântãtor./ poate, atunci,/voi ajunge sã cânt/ fãrã sunet,/ aºa cum ºtiu sãcânte/ doar arborii.“ 

Exacerbatã, materializatã în colos cu ochii depiatrã ori în lipitoare hrãnitã din spaima eului inte-

rior, frica se desprinde ca un înveliº strãin de corpulpoetei: “e o lipitoare umflatã/ care-ºi desfaceneputincioasã/ ventuzele ºi se desprinde de mine,/inertã, sãtulã ºi atunci înþeleg/ cã saþiul ei este doar/saþiul meu de ea însãºi,/ ºi, iatã, sunt încã o datã/salvatã” (Sãrbãtoarea fricii). Deºi mai bântuie uneoriconºtiinþa (Exorcizarea fricii), eliberarea provine dinviziunea asupra morþii ºi reconcilierea cu limiteleexistenþei, prin conºtientizarea cã disoluþia edestinatã materiei, nu spiritului, ce trece pragul spreveºnicie, se reîntoarce în lumina începutului,descãtuºat din captivitatea corpului (De acolo vaîncepe lumina). Trecerea e privitã cu luciditate ºiperceputã ca eliberare de “povara fiinþei”, “dreptulla imponderabilitate” ºi zbor descãtuºat înindeterminat” (Moartea de sex feminin).

Sfârºitul e prefigurat de crepuscul, coborât înmaterialitatea fiinþei, de frigul ce se strecoarãinsidios în trup: “e frig în os/ ºi-n mãduvi se lasã/amurgul./ e un clipocit furios de ape/ ºi cântec stri-dent/ de pãsãri speriate/ se aude în lungul/ ºireispinãrii./ doar soarele, imensã/ cãldare în flãcãri,/aruncã, pe cerul potrivnic,/ lavã clocotindã./ cãlduralui dilueazã/ insinuanta rãcoare/ în care mãscufund/ cu neputinþã letalã” (Letal).

Naturã ref lexivã ºi lucidã, poetaconºtientizeazã cã secretul eliberãrii de obsesiadisoluþiei e iubirea, visul trãit ºi încifrat în adânculfiinþei, ca singurã certitudine împotriva solitudinii ºispaimei de nefiinþã. Un alt limbaj se iveºte dinsubconºtient, al gestului afectiv al începutului, cerecreeazã chipul iubitului neatins de timp, dintr-osete nepotolitã de celãlalt. E o cãutare a sinelui înalteritate pentru refacerea fiinþei totale : “e o varãfierbinte,/ cu verde crud încã/ în gleznele ierbii/ ºinu-mi mai e fricã/ de toamnã./ adânc îngropat/ înarabescul dansului meu,/ te vei ivi proaspãt,/ gândnegândit, scânteie/ care aprinde iar totul.” Trãireavulcanicã, epuratã ºi sublimatã, genereazãnostalgie.

Cerebralã ºi sobrã în limbaj, poeta nu se lasãsedusã de ludic, nici copleºitã de realul dureros,doar de lumina trãirii incandescente a iubirii, pe careo opune disoluþiei inexorabile. Reîntoarcerea spresine are valoarea unui catharsis datoritã recuperãriiidentitãþii printr-o iubire arhetipalã, sacralã, epuratãde patimi.

În tentativa de descifrare a sensurilorexistenþiale, Rodica Braga adoptã tonalitateainterogativ-reflexivã, specificã meditaþiei poetice.Dialogheazã cu ea însãºi sau cu aproapele, seapleacã spre sine sau asupra lumii, scruteazã atentinteriorul/exteriorul, se apostrofeazã, conºtientã cã

Picãtura de arsenicexistenþialSonia Elvireanu

42

poetul trãieºte pe pragul dintre viaþã ºi vis (Pemuche de cuþit). Se detaºeazã de visceralitate, deagonii reiterate, de tumultul cotidian ºi se refugiazãîn lumea conºtiinþei, se supune unei lucideautoscopii, reflectând cu înþelegere la propriuldestin, fãrã a pierde vraja contemplaþiei naturii(Mierla).

Cuvântul (cromatic, metalic, contondent,aromat, ceþos, strident), un alt motiv poetic, capãtãla Rodica Braga o forþã extraordinarã de expresie,pe de o parte, prin visceralitatea care-l genereazãºi-i dã corporalitate prin metaforã, pe de altã parte,prin reflexivitatea pe care o încorporeazã. Arecarnalitatea unui trup ce vibreazã la fiecareatingere, e expresia identitãþii poetice a eului plu-ral: “mi-am trecut palma/ peste scrisul meu,/ carneaviguroasã a literelor/ m-a scurtcircuitat,/ parcã aº fiatins/ marginile unui trup/ desprins de mine.” (Fior)

Ontologic, poeta interogheazã destinul uman,cu conºtiinþa limitelor, misterul iubirii, generatoarede cântec ºi dans extatic, ºi certitudinea morþii, cuposibilitatea transpunerii în artã a efemeruluiexistenþial, a tumultului interior prin cuvânt. Foameade cuvânt e organicã la Rodica Braga, îiconstruieºte destinul, cãci „rostul scrisului se iveºte,ºi în cazul ei, dintr-o nevoie fundamentalã liricã asufletului uman de a „prinde sensurile lumii” (GeorgeCãlinescu).

Existã câteva motive recurente în lirica poetei,reperabile ºi în substanþa acestui volum: viaþa,iubirea, arta, identitatea/alteritatea, solitudinea,timpul, extincþia, angoasa, somnul, visul, transpuseîn metafore precum: lumina, soarele, întunericul,noaptea, amurgul, ploaia, copacul, orga, vioara,pânza de pãianjen, zãpada, sabia, piatra,cuvântul, ºarpele, fluturele, focul, fluviul, cerul, luna,teiul, pasãrea, floarea, oglinda.

Reluarea motivelor revelã obsesiile poetei,transpuse în “metafore obsedante”, concept preluatdin psihocritica lui Charles Mauron. Vocea poeticãexprimã, fireºte, eul în componenta sa identicã cusine, dar mai ales partea ºanjabilã a sa, ipse.Conºtiinþa alteritãþii eului e mai pregnantã înPicãtura de arsenic. Lirica se interiorizeazã,explozia vitalistã se dilueazã ºi emoþia seintelectualizeazã prin reflexivitate. În neliniºteacuvintelor din care se întrupeazã identitateapoeticã, singura ce rezistã efemerului, se strecoarãconºtiinþa lucidã a celei care înþelege cã „totul eun/ hohot de râs/ ºi un icnet de neputinþã atroce”(Cu tot trupul meu).

Remarcãm în creaþia poetei douã voci, la felde puternice: arta ºi iubirea. Arta ca vocaþie, iubireaca dar, prin care efemerul sublimat atinge absolutul.Existenþa e resimþitã în sens heideggerian - cãdereîn timp: “ºi am cãzut în viaþã,/ tânjind fãrã odihnãdupã tine” (Râvnita mireasmã). Însã, paradoxal,miracolul iubirii arhetipale proiecteazã fiinþa în afaratimpului, o reînalþã în zona spiritualului, îi împlineºtedestinul poetic: “sunt o picãturã de albastru,/ unstrop din lacrima cerului,/ pierdutã printre culorileacestei lumi” (Albastru, inefabil albastru).

Trecerea spre un dincolo invizibil stã subsemnul iubirii eterne. Poemul Ultimul sãrut, un su-perb poem despre marea trecere, e totodatã oautenticã declaraþie de dragoste, o reafirmare atotalitãþii fiinþei: “ºi vom spune nu/ durerii care neaºteaptã/ la fiecare colþ de stea./ întâi, îmi voi muiamâna/ în calea lactee, apoi, stingheritã,/ în albiarãsucitã ca o cochilie/ mã voi cufunda pânã la extaz./tu îmi vei culege din pãr/ pãienjeniºul de nori/ scursºi pe obraz/ ºi-mi vei ºopti alertat:/ unde eºti?/ învãlãtuceala aceasta,/ þi-am pierdut urma,/ mi-ai mairãmas/ doar ca o crestãturã în inimã./ iar eu voisorbi, în sãrutul/ din urmã, picãtura ta de/ sânge ºivoi fi una cu tine,/ în vecii vecilor,/ amin.”

Lirica reflexivã a Rodicãi Braga devoaleazãcãutarea esenþei fiinþei umane prin explorareainterioritãþii.

43

Romanul de la începutul secolului XXI nu maieste scris în umbra teoriei literare, aºa cum seîntâmpla cu operele anilor 1975-1991 construite,uneori, aproape ca prelungire a unui discurs teoretic,în special a celor post-structuraliste. Deºi e greude acceptat de o mare parte a criticii, continuareafireascã a supremaþiei teoriilor post-structuralisteeste istoricizarea. Chiar dacã zonele de explorarepropuse de acestea par nelimitate, accesarea lornu depãºeºte, de la un punct, simplul reflexinterpretativ. Acelaºi lucru e valabil ºi când vinevorba despre discursul romanesc autoreflexiv.Amintesc aici punctul de vedere al lui CristopherNash în eseul Sacrificarea subiectului: asaltulliteraturii asupra naraþiunii: „Sunt structurilepostmoderniste, formele de indeterminare post-structuraliste, de exemplu, atât de proaspete ºi de-finitive încât sã se plaseze înafara istoriei?”(Cristopher Nash (ed.), Narrative in Culture: TheUses of Storytelling in the Sciences, Philosophy,and Literature, Routledge, 2005, p.271, tr. mea).Rãspunsul e nu, chiar dacã în urmã cu doar douãdecade o astfel de atitudine ar fi fost primitã cu scep-ticism.

Chiar dacã existã o nevoie sãlbaticã pentru crizeºi rupturi, o aceeaºi nevoie pentru finaluri spec-taculoase, istoricizarea lor, rãmâne o certitudine.Atunci când vine vorba de discursurile romaneºti eimportant de înþeles ce anume revine sau ce tipuride naraþiuni iau locul celor autoreflexive, ajunse într-un punct suicidal, cel al „delirului reflexivitãþii”, aºacum precizeazã Ihab Hassan în cartea In Quest ofNothing. Selected Essays 1998-2008, KlausStierstorfer (ed.), AMS Press, New York, 2010, p.129. Analizând câteva dintre romanele confesivecontemporane scrise de Nicole Krauss, JeffreyEugenides, Jonathan Safran Foer sau Julian Barnesputem observa o delimitare tot mai clarã asubiectului romanesc care nu mai este subiectulcentral al lui Descartes, nici subiectul alienat almodernismului sau descentrat ºi incoerent post-structuralist, ci mai degrabã unul codependent sauintersubiectiv. Despre subiectivitate ºi subiect scriutot mai mulþi teoreticieni contemporani, printre eiPaul Ricoeur, Gabriele Schwab, Ruth Robbins sauJudith Butler, iar literatura nu mai este astãzi doarun exemplu al unor discursuri teoretice aºa cumspune Shlomith-Rimmon Kenan (Shlomith-RimmonKenan, A glance beyond doubt. Narrative, Repre-sentation, Subjectivity, Ohio State Univesity Press,Columbus, 1996 p. 125), ci trebuie sã devinãpunctul de pornire al discursurilor teoretice.

Dacã la începutul secolului XX spaþiul mentalajunge la un apogeu al singularitãþii eului izolat în

monologul interior (nu l-aº numi subiectiv), înurmãtorii patruzeci de ani lumea trece prin ceea cenumim astãzi perioada întunecatã a devalorizãriiumanului. În mod evident, toate dezastreleumanitãþii se întâmplaserã în interiorul acesteia,depãºind ideea unor personaje negative sauabominabile care erau expulzate înafarã –reevaluând, chiar ºi rãul fãcea parte dintr-un fondcomun uman/inuman, fãrã a menþine ideea uneiuniformizãri. Pierderea încrederii era o consecinþãfireascã a istoriei înseºi, iar spulberarea formelorde adecvare doar o altã consecinþã imediatã,aplicabile pe toate fronturile vieþii, inclusiv înliteraturã unde subiectul nu mai putea fi validat. Totca urmare a diseminãrii certitudinilor, douãmecanisme defensive apar în discursurile romaneºtiale anilor ’60-’90, ironia ºi distanþarea de orice puteafi asumat ºi uºor de criticat, pentru cã orice asumareînsemna o posibilã altã pierdere sau dezamãgireeticã. Dar care e ieºirea din jocurile post-structuraliste ºi care sunt premisele noului discursromanesc?

Reconsiderarea manifestului E UnibusPluram: Television and U.S. Fiction

Revolta generaþiei letargice, crescutã în ºi cudistanþarea ironicã, obiºnuitã cu neasumarea,expertã în jocurile autoreferenþiale, nu a fost omiºcare de paradigmã la fel de spectaculoasãprecum cea postmodernistã. Retrospectiv,observãm rodarea metodelor ºi o reacþie adversãîmpotriva deconstrucþiei ºi a ironiei ca mijloaceunice de apropiere faþã de discursurile romaneºti.În mod cert, o parte importantã a literaturii ºi a criticiipãreau depãºite la începutul anilor ’90, iar în cazulparticular al lui David Foster Wallace depozitul deteorii, zona esteticã, câmpul de bãtãlie modernist-postmodernist sunt pãrãsite în detrimentul uneiautenticitãþi aproape arhaice. În ceea ce priveºtezona discursurilor romaneºti, modificarea vine ºi prinintermediul unei ajustãri anamorfice a privirii cãtrealteritate – privirea nu mai deconstruia, ci încercasã reconstruiascã. Astfel, la sfârºitul anilor ’90 ºiînceputul secolului XXI, zonele autoreflectivitãþii ºiale metaficþiunii sunt înlocuite de structuri dialogiceºi de formule ale intersubiectivitãþii narative.Direcþiile propuse de David Foster Wallace au rãmassuspendate în haosul teoretic al anilor ’60, dar aufost recuperate mai ales de scriitorii postdouãmiiºtiºi de o parte a criticii contemporane.

În eseul E Unibus Pluram: Television and U.S.Fiction (David Foster Wallace, A Supposed FunThing I Will Never Do Again, Little, Brown and Com

Revolta generaþiei letargicePremisele noului discurs romanescLavinia Rogojinã

UN

GH

IUR

I ª

I A

NT

INO

MII

44

pany, New York, 2009) publicat iniþial în 1993, DavidFoster Wallace sugereazã cã generaþia scriitorilorcontemporani lui trebuie sã îºi asume alte riscuridecât cele postmoderniste. În al doilea rând, atacãinstituþionalizarea ironiei ca normã unilateralã înspaþiul cultural american, deºi apreciazã dispoziþiileofensive timpurii ale scriitorilor care încercau odemascare ironicã în romanul anilor ’60. Cu destulãuºurinþã, ironia este cooptatã în majoritateaprogramelor TV ºi a serialelor, în happeningurileculturale, în artele vizuale, devenind un loc comunal autoreflexivitãþii în spaþiul american. Chiar laînceputul eseului E Unibus Pluram: Television andU.S. Fiction, D. F. Wallace construieºte o paralelãîntre plãcerea deconectãrii ºi zona lipsitã de viaþã,de altceva decât metaficþiune sau autoreflexivitateîn proza de pânã atunci. Mai mult, intereseazã for-mula discursivã intersubiectivã pe care D. F. Wallaceo oferã ca alternativã, „nevoia structuralã de noi”, oprezenþã inter-relaþionalã care devine aspectul cen-tral al viziunii sale etice ºi estetice.

În eseul E Unibus Pluram, David FosterWallace percepe miºcarea metaficþionalã ca odeghizare a romanului realist, în care ceea ce eravãzut nu mai este descris, fiind notat doar actul însine al privitorului (scriitorului) ºi autoreflexivitateamiºcãrii: „Metaficþiunea în ascensiunea ºi fazele celemai importante nu era nimic mai mult decât o simplãprelungire ºi o importantã rãzbunare teoreticã aRealismului. Dacã Realismul numea lucrurile aºacum le vedea, metaficþiunea le numea aºa cum sevedea pe sine vãzându-le” (David Foster Wallace,Ibid, p. 34, tr. mea). Avem de-a face în acest cazcu aceeaºi literaturã a privirii ºi a exterioritãþii,diferitã însã în extinderea sa. Dacã Realismul seoprea la suprafaþã, dacã stagna în zona descrierilor,metaficþiunea propunea un discurs narativautoreflexiv. Prima dintre soluþiile oferite de Wallaceurmãreºte recuperarea subiectului care nu mai estedoar o funcþie narativã sau un semn gol. Experienþaeste una expiatoare ºi propune totodatã o rupturãimportantã de identitatea flotantã, într-o încercarede „re-umanizare a subiectului” (Rimmon-Kenan).A doua soluþie urmãrea recuperarea confesiunii unuisubiect-activ, care parcursese deja starea de comãmodernistã ºi etapele letargiei post-structuraliste.Schimbarea are loc din interior ºi este variaþia uneigeneraþii nesigure bâjbâind pe întuneric într-o clãdirede figuri ºi posibilitãþi care ar putea oricând sã teatace sau sã te deconstruiascã râzând. Cele dinurmã atitudini aparþin unei generaþii crescute cuprezenþa angoasantã a ironiei în spaþiul literaturii,dar ºi în celelalte medii culturale.

Tocmai acest mediu pe jumãtate acidprovoacã apariþia unei noi generaþii de scriitori (ºia unei noi generaþii de cititori?) care îºi asumãbanalitatea mesajului, vulnerabilitatea subiectuluiîntr-un demers care urmãreºte reconstrucþiasensului ºi nu deconstrucþia creativã. Focarulpatologic al noii sinceritãþi sau autenticitãþi rã-mâne izolat în anii ’80-’90, însã devine unul explicitîn romanul începutului de secol XXI, ºi în estetica

receptãrii postdouãmiiste. Aºadar, una dintreposibilitãþile de depãºire a blocajului post-structural-ist þine de expunerea unui subiect romanesc tare,proces în interiorul cãruia scriitorul îºi asumãvulnerabilitatea propriei posturi, formele de patetismsau zâmbetul ironic al celor pregãtiþi sã-ldeconstruiascã. Într-un context postmodern,„autenticitatea” sau „sinceritatea” sunt cuvinte ieºitedin uz, ºi totuºi David Foster Wallace le forþeazã sãexiste:„ (Noii rebeli sunt cei) care trateazãnespectaculos problemele omeneºti ºi emoþiile vieþiiamericane cu respect ºi convingere. (...) Aceºti anti-rebeli sunt depãºiþi, bineînþeles, chiar înainte sã scrie.Morþi pe paginã. Mult prea sinceri. Evident reprimaþi.Împotriva curentului, ciudaþi, naivi, anacronici. Darpoate chiar aceasta va fi soluþia. Poate tocmai deaceea vor fi adevãraþii noi rebeli. Adevãraþii rebeli,din câte înþeleg eu, riscã dezaprobarea.” (David Fos-ter Wallace, Ibid, p. 63). În aceeaºi zonã acertitudinilor ºi fragilitãþii ajunge ºi Ihab Hassan carespune cã ieºirea din lejeritatea ºi incertitudineapostmodernistã e bazatã pe„o esteticã a încrederii”(Ihab Hassan, In Quest of Nothing. Selected Essays1998-2008, edited by KlausStierstorfer, AMS Press,New York, 2010, p. 63) în care adevãrul sau sensulsunt proiectate inter-relaþional.

Argumentul lui David Foster Wallace deschideo falie între cele douã generaþii ale cãror programeestetice diferã fundamental. Postmoderniºtii riscaureacþii violente de respingere: „ºoc, dezgust, ultraj,cenzurã, acuzaþiile de socialism, anarhism, nihil-ism.”, în vreme ce noii rebeli riscau sã fie plictisitori,sentimentali, melodramatici ºi uºor de parodiat de„ironiºtii pricepuþi”. Noii scriitori aveau sã accesezezonele suspendate din scriitura postmoderniºtilor,substratul ontologic, funcþia expresivã a limbajului,iar reacþia fireascã, cel puþin în primii ani, avea sãfie una de dezaprobare sau de forþare a unor teoriiinterpretative care nu se mai potriveau.

Acel context, literatura de avangardã atingepragul critic al epuizãrii. Ca de fiecare datã, folosireaexcesivã a unor mecanisme discursive duce la olipsã de reacþie, pentru cã atât cel care transmitemesajul, cât ºi cel care îl primeºte cunosc temeinictehnica creãrii ºi mai ales zona de non-interpretareindusã de la început. Ceea ce fusese în urmã cucâteva decenii o miºcare ofensivã ºi productivãdevine o normã lipsitã de intensitate, tocmai dincauza funcþiei „negative” pe care o presupuneîntotdeauna:„ (...) Acest lucru se datoreazã faptuluicã ironia, ca sursã de amuzament, are aproapeexclusiv o funcþie negativã.” (David Foster Wallace,E Unibus Pluram, p. 52) Aºadar, dincolo deconstructul negativ, ironia provoacã o reacþieexplozivã care se disperseazã în câteva secundepentru cã cerul înstelat postmodernist e unul alfocurilor de artificii. Mai mult, noii rebeli sunt ei înºiºiobosiþi ºi plictisiþi de literatura anilor ’60-’80.

Privind retrospectiv, David Foster Wallaceînþelegea destul de limpede procesul de tranziþieprin care fiecare curent literar, cultural sau teoretictrec: „Vechii moderniºti, printre celelalte realizãri,

UN

GH

IUR

I ª

I A

NT

INO

MII

45

au ridicat estetica la nivelul eticii – poate chiarmetafizicii – ºi Romanele Serioase dupã Joyce erauvalorificate ºi studiate în primul rând dupãingeniozitatea la nivel formal. (David Foster Wallace,Consider the Lobster and Other Essays, Little,Brown, and Company, New York, 2006, pp. 271-272). Argumentul central pare a fi cel estetic, dartocmai nucleul este esteticeºte atacat subversiv decãtre D. F. Wallace. Speranþa nu mai este unaesteticã, ci una eticã sau poate de adâncimeontologicã, dar nu este în niciun caz esteticultransformat în etic al modernismului înalt.Moºternirea modernistã era la fel de importantã lasfârºitul secolului XX pe cât este ºi astãzi, iarmiºcarea postmodernistã eludeazã povaramodernistã prin autoreflexivitatea limbajului care alãsat câmpul literaturii plin de cadavrele subiectuluianulat, ale gesturilor ºi certitudinilor suspendate.

Intersubiectivitate, alteritate, eticã

La sfârºitul anilor ’90, supremaþia teoriilor urmasã fie înlocuitã cu revenirea literaturii. Mai mult decâtatât, schimbarea poate fi explicatã simplu, aºa cumo face ºi Nicole Timmer la începutul cãrþii Simþi lafel ºi tu? Sindromul post-postmodern în ficþiuneaamericanã la începutului mileniului: „Darschimbarea se întâmpla oricum, simt, pentru cã ceinãscuþi ºi crescuþi în acest nesfârºit «prezent»postmodern începeau sã îºi articuleze propriile idei.ªi, având o istorie diferitã, cultural vorbind, decât«pãrinþii bisericii postmoderne», pentru a folosicuvintele lui Wallace, ideile lor nu puteau fi asimilate

într-un cadru de interpretare postmodernã” (NicoleTimmer, Do You Feel It Too? The Post-StructuralSyndrome in American Fiction at the Turn of theMillenium, Rodopi, Amsterdam, 2010, p. 17, tr.mea). Noii rebeli erau dispuºi sã îºi asume ataculironiºtilor, fiind din nou convinºi cã prezenþa lor înlume era esenþialã, iar formula aleasã a fost cea aprozei aproape sentimentale sau autentic-subiectivã. Aºa cum susþine ºi Nicole Timmer, DavidFoster Wallace vorbeºte des de recuperarea uneisubiectivitãþi in absentia. Timmer considerã cãsemnalarea lipsei, care îþi indicã locul gol (angoasantpoate) propune deja o alt fel de reconsiderareepistemologicã. Noua generaþie avea un atu impor-tant, aversiunea în faþa autosuficienþei textului ºi aautoreflexivitãþii. Putem vorbi despre golirea uneiculturi, iar spaþiul negativ moºtenit forþeazã lasfârºitul anilor ’90 schimbarea ºi ieºirea din letargiaºi cultura divertismentului. Lumea spectacolului euna contradictorie, pentru cã provoacã adoraþie, darºi repulsie. Soluþia poate fi una evidentã, cea a unorsubiect ivitãþi împreunã, a unei relaþi i decodependenþã formativã, un joc de limbaj care îºiare descendenþa în Wittgenstein, ºi nu negativ cajocul textualist al lui Derrida, în care noi e completdiferit de eu ºi tu.

Spre deosebire de romanul digitalcontemporan, romanul confesiv nu maifuncþioneazã dupã vechile modele post-structuraliste, el pare a fi tot mai strãin de ironie ºideconstrucþie, ºi mai apropiat de discursurile eticeºi epistemologice. În cele din urmã, poate cã vorsupravieþui împreunã.

UN

GH

IUR

I ª

I A

NT

INO

MII

46

Scotocind dupã ºiprintre ruine în zonaclujevitã(reportaj de cãlãtorie ºi prietenie)

Ruxandra Cesereanu

În vara acestui an povestelnic ºi narativ, aminiþiat, cu încã doi cãlãtori proustieni, mici incursiunipe la ruinele unor castele ori conace din zonaClujului. Miza noastrã a fost una recuperatoare,la început, apoi a devenit una gotic-recuperatorie,întrucât cãutarea acestor ruine s-a preschimbatîntr-o formã de adicþie epicã ºi vizualã de a rãtãciprin Transilvania-aici-ºi-acum ºi de a o face întihnã, ca într-o vacanþã-oazã, dincolo de lumeadezlãnþuitã, minatã de cusururi. Alãturi de oprezenþã aparent cartezianã ºi de un niponmelancolic, cãlãtoria de scotocire s-a preschimbat,de fapt, într-o po-veste de prietenie împãrtãºitã.ªi, dupã cum a reieºit din periplul nostru, punctulcomun a fost sã fie un soi de fragilitate în faþavremurilor trecute, o delicateþe cogni-tivã desprecum s-au ridicat edificiile castelelor ºi cona-celortransilvãnene. În faþa acestei cogniþii aparte,rãceala nu aveam cum sã domine, iar simþãmântulfãþiº s-a dovedit a fi, de fapt, tocmai prietenianoastrã, a celor trei scotocitori. Am ajuns astfel

împreunã pe la castelele (ruinele) Korniº, Bocskai,Béldy, Haller. Iatã mai jos povestea acestor rătãciri,spusã� de fiecare dintre noi în maniera sa.

Pasiunea mea, de un an încoace, la nivel deruine (sau de splendoare în ruinã) în spaþiul limitrofclujevit sunt licornele de la castelul Korniº (aflatelângã oraºul Dej, în satul Mãnãstirea). Ridicat însecolul al ºaisprezecelea, castelul (construit dupã olinie arhitecturalã renascentistã) a fost distrus masivîn timpul celui de-al doilea rãzboi mondial ºi devastatcomplet dupã instaurarea regimului comunist în

România. Astãzi, clãdirile sale sunt prãbuºite saupe cale sã se prãbuºeascã, susþinute de ultimii piloniai vechii reºedinþe. Bastionul de la intrare este grajdimprovizat pentru vacile satului Mãnãstirea. Doarlicornele care strãjuiesc intrarea (lângã o stânã deoi, ajustatã lângã castel) au rãmas relativ intacte ºivrãjesc atmosfera. ªi nu o vrãjesc oricum, ci decisivºi meditativ. Farmecul lor este enigmatic de trist, maiales cã ochii licornelor sunt înroºiþi de la ruginacornului din frunte pe care ploile ºi alte intemperiil-au deteriorat, dar nu au izbutit sã-l smulgã.

Ca orice fãpturã fermecatã de straniile animalemitologice încã relativ intacte, m-am închipuit cafiind o adaptatã doamnã cu licorna, precum înfaimoasele tapiserii. dar mai ales ca o paznicã deonoare a lor, astfel încât unicul corn (unicornul) sãnu disparã vreodatã.

Castelul Bocskai din Aghireºu a fost construitîn secolul al ºaisprezecelea în stil renascentisttransilvan – aºa specificã ghidarea culturalã de peinternet (ºi nu numai). Nimic nu mai poate firecunoscut, însã, ºi regândit în acest sens, cãciastãzi castelul este o ruinã, cu doar câþiva pilonijalnici ºi niºte ancadramente orfane. Ca sã îl potînconjura cât de cât ºi sã încerc sã îmi dau seama,fie ºi numai fantasmatic, cum a arãtat odinioarã,am strãbãtut o grãdinã de cartofi, o grãmadã debãlãrii, iar între ultimele ruine am dat de una dingropile de gunoi ale comunei Aghireºu, care ºi-aaflat loc predilect în ruinele fostului castel. Nu ºtiuºi nu cred cã se mai poate face vreun lucrusanificator pentru acest spaþiu lãsat de izbeliºte ºivandalizat.

Castelul Béldy a aparþinut familiei cu acelaºinume, stabilitã în zona Clujului ºi a comunei Geaca,în secolul al XIX-lea. Akos Béldy a ridicat edificiulîn 1880, în stil neoclasic, cu elemente de arhitecturãpopularã. Intrarea era flancatã de coloane dorice.

Astãzi, ruinele sunt nãpãdite de buruieni ºi floride câmp, fiind destul de periculos sã te caþeri printreele ºi sã încerci sã ai o perspectivã de sus a fostuluicastel, închipuindu-þi cum a fost odinioarã.Coloanele dorice de altãdatã sunt distruse (doartrei dintre ele se mai þin cu chiu cu vai în picioare!),iar terasa este pe cale sã se prãbuºeascã.

M-am simþit aici ca într-un templu grecesc

Castelul Korniº

47

scotocit ºi hoþomãnit de barbari. Melci ºi ºerpiºoririscã sã se încâlceascã de gleznele posibililorscotocitori de foste edificii castelane. Transilvaniaera o hartã împânzitã de conace ºi castele de cares-a ales, în majoritatea cazurilor, praf ºi pulbere.

Castelul Haller, cunoscut ºi sub denumirea deCastelul cu scoici (de la ornamentele aflatedeasupra ferestrelor), a fost construit între anii 1725-1771, în st il baroc, de cãtre guvernatorulTransilvaniei din perioada 1735-1755, Ioan Haller.În faza iniþialã a dominat un stil baroc transilvãnean,ulterior fiind adãugate ornamentaþii rococo.

Castelul a aparþinut familiei Haller de Hallerkö,pânã în 1948 când a fost confiscat de regimulcomunist ºi transformat în CAP, spaþiu de ateliereori siloz. Dupã cãderea comunismului, clãdirea afost abandonatã, iar actualmente este în stare deruinã jalnicã. Peisajul din jur este, cu toatã ruina, osplendoare, ca ºi cum castelul ar fi bântuit încã despiriduºi baroc-dionisiaci care nu vor sã-labandoneze. Când am ajuns acolo am gãsit niºtelocalnici care improvizaserã, chiar la intrare, un pic-nic cu prãjeli ºi manele. Era limpede cã a lua prânzulla fostul castel era o distracþie pentru ei ºi un felforþat (grotesc) de a se simþi castelani, indiferentde vremuri, distrugeri, stãpâni ºi slugi.

Modelul scoicilor încã dominã câteva ferestre,de parcã marea nu s-ar lãsa alungatã nicicum depe zidurile edificiului pentru a-l proteja fie ºi doarmetaforic. Subteranele castelului încã se pãstreazãºi sunt invadate de gunoaie ºi grafitti. Localnicii lefolosesc ca refugiu, vara, din faþa arºiþei (sau calatrinã), atunci când picnicheazã clandestin lacastel.

A o lua la goanã dupã ruine poate fi aziconfundat cu un instinct fictional retroactiv sau,poate, pur ºi simplu cu iubirea defectuoasã deimagini ale construcþiilor în paraginã. Parteafrumoasã este cã pentru a gãsi ruine trebuie sãstrãbaþi sate, iar acestea au un fel ciudat de a teduce acolo unde nici istoria nu mai ºtie sã o facã,fiindcã ele par a fi singurele ce pãstreazã un alt tipde infrastructurã, în care indicatoarele turistice suntfântâni, cruci, biserici, rãscruci sau trecãtori ce seuitã lung dupã o maºinã strãinã. Sentimentul denostalgie dupã vremuri uitate e prea uzat ºi narcisistpentru a-l duce pânã la capãt ºi tocmai de aceeaaº vorbi despre ruina în sine, izolatã de istoria lacare face trimitere, având statutul de nou lux alsensibilitãþii de turist. În urma pãþaniilor din cãutãrilede castele ºi conace în ruinã, din judeþul Cluj, amconstatat cã noi, cei dinafarã, suntem cei ce

DespreruineCãlina Pãrãu

marcãm un loc prin ruina pe care o pãstreazã sauteritorializãm istoric bucãþi din þesutul unei fosterealitãþi stilistice. Oamenii locului cu greu îºi dãdeauseama ce cãutãm, fiindcã locul a fost deghizat încãmin cultural sau grãdiniþã. Iniþial ne priveau cususpiciune, ca pe niºte cavaleri rãtãcitori ce nu auaflat încã despre faptul cã nu mai existã castele.Dar existã ruine ºi nimic nu senzorializeazã mai tareinstinctul muzeificator decât urma distrugerii ºi adegradãrii. Dorinþa de a îngrãdi urmele trecutului e opasiune ciudatã, la care ºi bãtrânii satului au renunþatcând au vãzut cã ºi secolul acesta are balurile lui,ce se pot þine în incinta fostului castel, atâta timp câtacoperiºul ºi scãrile mai rezistã. Castelele ce nu suntazi cãmine culturale, au rãmas ruine ascunse pe dupãgrãdini ºi haine întinse la uscat, într-un anonimat cenu mai face diferenþa între un grajd modern ºi pereteleunei construcþii de secol XVI. Nu e un anonimat pecare ar fi cazul sã îl deplângem ca ºi civilizaþie ceam muzeificat atâta trecut cât sã putem privi înapoifãrã riscul de a ne simþi mai puþini reali. Existã ruinecare vorbesc ºi ruine care nu vorbesc, însã doar celedin urmã fac loc drumului ºi vocilor satului, acceptândca ºi altcineva, în afara istoriei, sã poatã vorbi despredeclin. Cãutând ruine care nu mai vorbesc, amîntâlnit sãteni ce erau mult mai mult ai locului decâtorice castel, dovedind cumva cã doar carnea seîngemãneazã cu locul, ruina rãmânând a non-locului.

Prima escalã a fost la castelul Korniº, din satulMãnãstirea, construcþie renascentistã transformatãaproape complet în pãºune pentru animale. Distrusde regimul comunist pentru a fi reutilizat, se spunecã biblioteca castelului ar fi gãzduit vreo 9000 devolume de ºtiinþã ºi istorie naturalã ºi multe speciirare de animale împãiate. Nici urmã azi deatmosfera acelor lucruri, ci doar sunetul demolantal paºilor turistici sub tãlpile cãrora se mai crapãvreo bucatã cãzutã de zid. Aceasta e o ruinã cevorbeºte, mai ales, prin intermediul licornelorsimetrice ce formeazã un arc frânt invizibil cucornurile lor oblice. Castelul e încã impunãtor ºidemnitatea blândã a licornelor mitologizeazã me-moria spaþiului, cerând recunoaºterea acelui non-loc din care un timp priveºte înspre altul. Existã ºirealitatea grafitti-urilor ºi a mesajelor interioarelorcastelului, re-vopsite cu spray, aceasta fiind cealaltãvoce a ruinei, o voce stranie, dar clarã. Tot aici amînvãþat ºi despre faptul cã singura modalitate de a

Castelul Korniº

48

fura cornul unei licorne este atunci când ea seaºeazã în singurul loc în care poate adormi, înpoalele unei fecioare.

Castelul Bocskai, din Aghireº, tot renascentist,este cel ale cãrui curþi mari interioare au devenitgrãdini de cartofi. În sat oamenii îl cunosc subdenumirea de cetate, fiindcã nu prea mai seamãnãcu un castel, ci mai degrabã cu o stranie fortificaþiede grãdini. Pentru a te apropia puþin de istorietrebuie sã fii atent sã nu calci peste straturile deceapã ale oamenilor sau peste vreo vietate dinbãlãrii. Castelul Bocskai pare sã se apere deprivitori, delimitând clar un timp de altul prin sârmade rufe ce-i acoperã jumãtãþile de ziduri.

Gãsit cu greu, castelul Haller, din Coplean, aflatpe drumul dintre Dej ºi Baia Mare este, poate, celmai impresionant, fiindcã este încã înalt ºi singur,

înconjurat de bucãþi întinse de pãmânt. Casteluleste construit în stil baroc, cu ornamentaþii ulterioarerococo ºi se crede cã ar fi fost ridicat cu piatra adusãde la un castru roman. Castelul cu scoici, aºa estesupranumit, gãzduia duminica niºte sãteni careveniserã la un grãtar ºi ne vorbeau cu fanteziemorbidã despre partea clandestinã, dar cea maiinteresantã a castelului, beciul. În 1920 un incendiua distrus acoperiºul castelului care, deºi a servitdrept magazie de cereale pe vremea comunismului,îºi pãstreazã un aer somptuos ºi sfidãtor, pãrândsã nu se susþinã în nimic altceva decât în propriilescoici devenite acum ancore anti-gravitaþionale.

Drumul pânã la castelul Béldy, din Geaca esteo traversare spectacularã a unor întinderi pesteputerea ochiului. L-aº numi castelul ºchiop,deoarece dintre cele patru coloane neoclasice, doartrei mai sunt în picioare. Castelul Béldy este situatlângã o ºcoalã ºi este greu vizitabil, deoarece aiciruinele se comportã ca niºte nisipuri miºcãtoare.

În Gârbãu am cãutat conacul Lanzay, desprecare nimeni nu pãrea sã ºtie nimic. Am opritcurioºi la o bisericã de pe marginea drumului ºipreotul greco-catolic ne-a îndrumat spre clãdirea

Deseori cãlãtoream trecând prin ondulareainfinitã a dealurilor din Transilvania parcã mergândîn ocean. O datã îmbarcaþi în maºinã, serãspândeºte marea de tãcere. Lucrurile ºievenimentele de care dãm pe drum încã pãstreazãforþa unitãþii înainte de a fi capturate de netul desemnificaþii; impactul ei ne deschide dimensiuneamagicã a cunoaºterii ºi încântã senzaþia noastrã.

Corcoduºi, dude, viºine cãzând pe fluxulSomeºului sau pe limbile noastre. Libelula turcoazieºitã din grãmada de afine în gãleata bunicii, avândpierdutã o aripã. Coroana solarã a ochilor reticenþiai þigãncii mici. Salamandra ascunsã într-un tufiºlingând rouã de dimineaþã. Toiagul cu mâner spiralatal ciobanului zâmbind tãcut, atât. Ceasuri opriteîmprãºtiate peste tot de oraº, punctând fiecareceas. Clãdiri comuniste din Mãrãºti ridicate în aercãtre eclipsã, moþãind în uitare.

În cãlãtorie, toate lucrurile se contopesc, pestetimp, peste spaþiu, ºi îºi ºoptesc reciproc în acelaºilimbaj. Atras de aceste glasuri, traversez de la unloc la altul, de la un lucru la alt lucru.

Locurile pe care dorim sã le vizitam neviziteazã pe neaºteptate întotdeauna, ca siluetainsulelor sau constelaþiile pe înserat. Într-adevãr,castelele prãbuºite pe care le-am vizitat în acestpelerinaj sunt împrãºtiate împrejurul Clujului ca unarhipelag, ca stelele. arhipelag, ca stelele. Clujul afost mother-port ºi Poralis al nostru, întrucât oraºulmi se pare un soi de ruinã, construit deasuprafortãreþei din Evul-Mediu, plinã de atmosfera magicãascunsã în spatele zidurilor vechi.

Aceastã cãlãtorie deja începuse acum un an,când Ruxandra Cesereanu mi-a vorbit desprelicornele Castelului Korniº, plimbându-ne pe stradãîn oraº. Mi-a povestit cu pasiune despre fascinaþiaºi aura lor etericã. Ceea ce m-a impresionat estefaptul cã noi am stat de vorbã despre asta chiar lângãvitrina muzeului de farmacie unde se afla statuia deceramicã frumoasã a unui cal alb purtând uncavaleruº cu suliþã lungã. Muzeul se aflã chiar încentrul oraºului, totuºi era liniºte acolo. Am simþit cãstând într-o încãpere din altã lume timpul se opreºte.Panaceul negru de mumie conþinea puterea morþiiaduse din Egipt, dulapul de medicamente pe careera desenat un nou nãscut aºezându-se pe craniu,alambicul cu forma sa ciudatã folositã pentru

Cãlãtoresc înTransilvania(Privirea licornelor care pãzesc un castel ruinat)

Yoshiro Sakamoto

de lângã bisericã, spunându-ne cã acela e conaculcãutat. Fusese multã vreme cãmin cultural, darînãuntru exista un cuptor vechi pe care nimeni nu îlastupase.

Castelul Béldy

49

alchimie, etc. Mi-am închipuit cã Muzeul, care seumple de timp vechi ºi aer ezoteric, este centrul ºipunctul de start al cercului magic rãspândit ca pânzãde pãianjen prin zonã, iar castele ruinate sunt instalatepe acest cerc, corespunzând cu încãperea muzeului.Cred cã licornele de la Korniº ar putea fi reîncarnãrilecalului alb din vitrina muzeului.

Castelul Korniº se ridicã pe vârful dealului,privind departe cãtre Someºul Mic, pânã la orizontulpãmântului, peisajul fiind panoramic. Este un locpotrivit pentru frumuseþea castelului. Zidurile porþiisplendide au cãzut ºi au devenit molozuri. ªanþul apierdut ºuviþa de apã ºiroind odinioarã. În schimb,nenumerate plante au înflorit îngropând rãnilecastelului. Licornele aºezate ferm pe piedestal,privind una la alta, încã apãrã astãzi castelul, chiardacã el a fost ruinat de mult vreme. Se spune cã,în castelul Korniº, a fost o bibliotecã de peste 9000de cãrþi, plinã de incunabule, cãrþi rare de ºtiinþã ºiistorie naturalã, însã acestea au fost anihilate deinstaurarea regimului comunist. Au fost arse înhavoc, chiar imediat dupã cel de-al doilea rãzboimondial. Cuvintele scrise pe cãrþi s-au întors în aersau sub pãmânt, iar înþelepciunea de odinioarã s-apierdut în vecii veciilor. Astãzi doar ne îngãduim sãne imaginãm un timp trecut citind chipurile zidurilorcare au devenit molozuri, pentru cã au suferitcatastrofele istoriei ºi ale plantelor care înfloresc.

În spatele capului meu, Cuvintele lui Borges,din Zidul ºi Cãrþile, au murmurat fãrã sã ºtiu deunde sunt.

“Însã într-o bunã zi, va apãrea un om care vasimþi ca ºi mine, ºi omul acela va distruge zidulmeu, aºa cum eu am distrus cãrþile, ºi omul acela

va ºterge amintirea mea ºi va fi umbra mea ºioglinda mea, fãrã sã o ºtie.”

Borges a descris alegoric zidul ºi cãrþile cape o pereche, aºa cum le vedea primul împãratchinez Shih Huang Ti, renumit pentru construireaMarelui Zid ºi pentru Arderea Cãrþilor. Fie zidurile

apãrând teritoriul þãrii, fie cãrþile transmiþândcunoºtinþe, ele sunt lucururile orientându-se cãtreeternitatea care încearcã sã dureze prezentul. Înacelaºi timp, ele sunt destinate sã repete pierderiîn vicisitudinile istoriei.

Însã, mi se pare cã Borges nu a uitat faptul cãIstoria mare, adicã poveºtile celor ce deþin puterea,nu poate sã copleºeascã complet poveºtileoamenilor. Borges spune, prin gura Împaratului ShihHuang Ti, urmãtoarele cuvinte, pentru care am unmare respect:

“Oamenii iubesc trecutul, ºi împotriva acesteiiubiri nu am nici o putere, nici eu ºi nici cãlãii mei…”

Violenþele istoriei ca ºi scenele dezastroaseale rãzboaielor mondiale, opresiunea regimuluicomunist ºi altele, Castelul Korniº devenit moloz.Mi-am îmchipuit cã acum ruinele încã mãrturisescfiecare amintire cu glasuri surde. Castelul ºi cãrþileau fost prãbuºite, dar poveºtile care s-au pierdutdin Istorie încã rezoneazã în molozuri ºi aºteaptãsã fie ascultate. Ce mai apãrã astãzi licornele, dacãcastelul deja a fost ruinat? S-ar putea spune cã elepãzesc molozurile ca straturi ale amintirilor? Poatecã una dintre licorne a vrut sã opreascã timpul,încercând sã strãpungã soarele cu singurul lui corn,ca sã împiedice traseul, privindu-l prin apa ruginiea ochilor. Cealaltã licornã, sub umbra copacului, aprivit rugãtor departe ºi «a supra-vãzut» teritoriulstãpânului de odinioarã.

Portretele altor castele în insectar

Castelul Béldy din satul Geaca se aflã în zonaplinã de aer eteric din Transilvania. El mi-a dat oimpresie melancolicã. Stâlpii de Entasis au fostfoarte frumoºi odinioarã. Zidurile au cãzut,rãmânând numai o uºã. Ea astãzi nu poate sã fiedeschisã din pricina molozurilor acumulate. Mi-amînchipuit cã este încãperea amintirilor dincolo deuºã. Totuºi acum nu putem vedea nimic în spateleei, afarã de multe plante înflorite. 

Castelul Haller din satul Coplean încã rãmâneprin atmosfera magnificã a stilului. Ferestrele aufost decorate frumos cu sculpturile scoicilor marisau ale uliului þinând în gheare un câine. Este ocurte plinã de multe soiuri de plante sãlbatice, iarîn clãdirea ruinatã se gãseºte un pom cu mere.Tristeþe edenicã.

Castelul Bocksai din satul Aghireºu estetotalmente prãbuºit. Nu mai rãmân decât zidurile,contopindu-se cu viaþa cotidianã a locuitorilor dinAghireºu. Aproape se aflã un lac turcoaz izvorâtîntr-un loc aparte ca Wasteland, unde locuieºte uncãlugãr cu ochi verzi, îmbrãcat într-un tricou pe carescrie giant.

Conacul Lanzay din satul Gârbãu. Un tapetîngãlbenit lipit pe cãmin miroase a cenuºã deodinioarã. Niºte umbre rãtãcesc la primul etaj undeeste interzis sã intrãm. E un loc bucuros de dudecoapte, albe ºi vineþii, binecuvântate de o bisericãconºtiincioasã.

Castelul Haller

Castelul Haller

50

Deºi cautã obiectivãri la fel de solide prozasticprecum în celelalte romane pentru obsesivele saledeambulãri, ezitãri ºi incertitudini, Pour que tu ne teperdes pas dans le quartier (Gallimard, 2014)transmite acelaºi sentiment de însingurare a omuluidevorat de fantomele trecutului, nevolnic în faþa unuidestin crud, croit de Parce nedrepte, care i-au marcatcopilãria ºi tinereþea. Personajul principal al acestuiroman este tot Parisul. E marele ºi îndrãgitul oraºcu care se luptã sensibilitatea ultragiatã a naratorului(copil pãrãsit ºi scriitor solitar la maturitate), pe numeJean Daragane. Confruntarea cu un mare oraº (fiecã este vorba despre Paris, Roma, Milano sauoricare altul) mã duce cu gândul la cuvinteleemblematice ale lui Cesare Pavese, alt însingurat,pierdut prin labirintul de strãzi ºi trãiri abisale: „Oraºulîþi permite sã ridici capul pentru a cugeta; dar bineºtie cã îl vei pleca apoi.” Alãturarea merge pânã la olimitã, desigur. Decriptez, cu decenþa cuvenitã uneijuxtapuneri de asemenea facturã, cauza acesteiviziuni. În spatele scrierilor lui Patrick Modiano stãun introvertit, un taciturn, un însingurat, dar nu unînfrânt. Între Balzac, sã spunem, deþinãtor al puteriinepreþuite prin scris („am învins toate obstacolele”)ºi Kafka („toate obstacolele m-au învins”), Modianoeste un ºansonier delicat, visãtor solitar al oraºuluide pe Sena (a ºi compus vreo douãzeci de textepuse apoi pe note). Liberation titra dupã întoarcereascriitorului de la Stockholm: „L’enfant timide, craintifmais curieux, est devenu Prix Nobel de la littératureà 69 ans.” Declaraþiile lui de presã au fost întotdeaunalaconice. Totuºi, culmea acestui gen de relaþii cupublicitatea a laureaþilor cu Nobel aparþine lui SamuelBeckett. În 1969, când a primit înalta distincþie, ºi-atrimis un prieten la Stockholm ca sã-i ridice premiuliar în loc de interviu s-a lãsat filmat preþ de un minut.Printre gureºii romancieri de azi precum, de pildã,Michel Houellebecq, Anne-Marie Garat sau PierreJourde, Modiano face o figurã aparte. Reticenþa saeste binecunoscutã. În declaraþiile sale recente gãsimºi mãrturisirea sincerã despre greutatea de a scrie,despre „hãrþuirea textualã” neîntreruptã. „Ecrire estetoujours une insatisfaction”, adaugã prozatorul.Biografismul operei sale apare tranºant recunoscut:„Je crois que certains épisodes de mon enfance ontservi de matrice à mes livres, plus tard.” ªi altundevaadaugã „Le romancier est une sorte de voyant”, cuaccent pe determinarea intuitivã.

Pretextul demarãrii în trecutul misterios este ba-

Patrick Modiano, dela un cartier la altulsau de la o carte laalta (III)Adrian Þïon

nal în Pour que tu ne te perdes pas dans le quartier,dar caracteristic scrierilor modianiene. JeanDaragane ºi-a pierdut carnetul de adrese în tren ºi ecãutat de gãsitor la telefon ca sã-l înapoieze. Seîntâlnesc pe rue de l’Arcade. Bloc-notesul este adusde Gillés Ottolini (40) însoþit de „une amie”, pe numeChantal Grippay (30). Ottolini îi spune cã a descoperitîn carneþel pe un anume Torstel, cunoscut cândvade el. Daragane îºi aminteºte de poetesa MinouDrouet, Maurice Caveing, profesorul sãu, ColetteLaurent, Roger Vincent ºi Annie, dar nu-ºi aminteºtede acest Guy Torstel. Provocarea labirintului începe.Gãsitorul carneþelului îi spune cã i-a citit câteva cãrþi,mai ales Le Noir de l’été. Predilecþia pentruobscurizare transpare din titlu. Daragane e un scriitorsolitar, de trei luni nu s-a întâlnit cu niciun cunoscut.Înstrãinarea nu e numai faþã de semeni, ci ºi faþã deel însuºi ca fiinþã gânditoare. Romanul pe care l-ascris i se pare scris de altcineva. Altã punere în abis.Detaºarea e similarã celei din Quartier perdu, undestrategia dedublãrii personajului principal atinge cotehalucinante, insinuate onomastic ºi aici. JeanDekker, pornit în cãutarea trecutului sãu parizian sedesprinde de Ambrose Guise, autorul de romanepoliþiste. Ca ºi în Quartier perdu, Parisul e cuprinsde aceeaºi „cãldurã indianã” iar în perimetrulevocãrilor intrã cursele de cai ºi grajdurile, cu trimiterispre un vag orizont monden. Prezentul narativ seapropie mai mult ca în alte romane de prezentul zilelornoastre, dar el e filtrat rezumativ: „ordinateur”, „por-table”. Dupã 45 de ani lumea nu mai e aceeaºi.Trecutul ºi prezentul se intersecteazã miraculos,valseazã savuros, plutesc lin ca niºte bateaux-mouches pe Sena. E o dereglare a percepþieitimpului, o comprimare a duratei într-un timp infinit.Daragane taie din carneþel numele celor dispãruþi,aventura întoarcerii cunoaºte dureroase asperitãþiºi imprevizibile bariere. I se dau pagini arhivate casã-ºi aminteascã de Torstel. Aflã despre Chantal ºidespre mama lui, aflã cã în 1951 Colette Laurent afost asasinatã. O nouã enigmã stârneºte interesulpentru a rãmâne nedezlegatã. Modiano (princãutãrile eroului sãu) trãieºte cu patimã fascinaþiaaproximãrii. I se pare, la un moment dat, cã nu ºi-apierdut niciodatã carnetul ºi cã persoanele cu cares-a întâlnit nici nu existã cu adevãrat. Fãrã îndoialãcã Daragane e un tip abulic, marcat de stãrile luiconfuze, de cele mai multe ori lirice, niciodatã preg-nant morbide, în ciuda prezenþei angoasei. E prieten

51

cu arborii, cu strãzile pustii, noaptea se teme defantome. De multe ori descrierea amãnunþitã seestompeazã, identitatea personajelor este ºi eaînvãluitã în mister. Ambiguizarea nu e apanajulexclusiv al naratorului; ea alunecã imprevizibil în toatedirecþiile ca un fond învârtejit, înceþoºat, desprins dintablourile romanticului Turner. Când un personaj,Agnès Vincent, se întoarce acasã, spune cã nu ºtieexact unde se gãseºte. Autorul însuºi recunoaºtecã „traverseazã un no man’s land” insinuândnesiguranþã, neliniºte. Cunoaºterea de noapte nuduce la elucidãri, ci la noi impasuri. Regãsesc acelaºiteritoriul al impasului ca la Beckett. Scriitorul irlandezinsistã pe gestul repetat al personajelor dinAºteptându-l pe Godot de a-ºi sãlta pantalonii pentrua-ºi face curaj sã porneascã, sã acþioneze, sã iasãdin timpul mort al înstrãinãrii. Dar rãmân mereu peloc, prizonieri ai neputinþei. La Modiano, sesizezridicarea din umeri ori de câte ori personajeleîntreprind ceva pentru a cunoaºte. Plutirea în echivoce sprijin contrapunctic, marcã a stilului ºi asentimentului de culpabilitate.

Dacã în interviuri nu se aratã prea generos înmãrturisiri despre concepþia sa esteticã asupraromanului actual ºi alte sofisticãrii elitiste (care îirepugnã), în scrierile din ultima perioadã apar uneletrimiteri cu cheie, cum ar fi în Pour que tu ne te perdespas dans le quartier aluzia cã Daragane n-a citit decâtIstoria naturalã a lui Buffon. Lectura aceasta fiindu-isuficientã pentru o cuprindere de ansamblu a„naturalului” existenþial. Dar Georges Louis Leclercde Buffon nu e numai autorul acestui studiu în 36 devolume, ci a definit, în Discurs asupra stilului,„caracterul individual al stilului”. Trimitereastrecuratã în roman mi-a adus în faþã celebraformulã Stilul e omul însuºi de a cãrei evidenþãModiano face dovadã cã se pãtrunde ºi pe care oºtie exploata corespunzãtor, extrapolându-ºi origi-nal particularitãþile sensibilitãþii sale artistice.

Deºi l-am citit cu interes de la primele traduceriîn româneºte, azi cred cã trebuie sã fii trecut de primatinereþe ca sã te prindã scrierile lui Patrick Modiano,un autor care nu are altã temã majorã decât cãutarea„tinereþii pierdute” prin cartierele Parisului sub formaunor melancolice evocãri de locuri ºi persoane.Pentru a-ºi aminti trecutul, pentr a-l retrãi JeanDaragane o cautã pe Chantal Grippany, apoi pePerrin de Lara ºi Torstel, ajungând la Annie Astrandsau Agnès Vincent. κi aminteºte treptat de Torstelºi de casa din jurul Parisului. O realitate iluzorie seridicã din ceaþa amintirii. Torstel îºi aminteºte de-uncopil, probabil de el. Perrin de Lara susþine cã erauca fraþii, el ºi mama lui Daragane, Annie Astrand,devenitã Agnès Vincent. Se duce la Agès Vincentpentru a vorbi despre casa din Saint-Leu-la Forêt.Un aer glacial se instaleazã între ei, venit din ani deindiferenþã. Ea îi propune sã se comporte ca ºi cumnu s-ar fi cunoscut înainte. Distanþa dintre ei seadânceºte. La Saint-Leu-la Forêt îl cautã pe mediculVoustraat. Toate mãrturiile adunate sunt priviri înoglindã. Oglindirea are în vedere textul însuºi cu toate

caracteristicile unei structuri mise en abyme. Tehnicapalimpsestului e folositã cu o rigoare de arhivar sen-timental. Peste o realitate trecutã se suprapune altãrealitate (trucatã sau subiectivã?). Elena BrânduºaSteiciuc, una din traducãtoarele remarcabile ale luiModiano în româneºte, subliniazã eficienþa acesteitehnici narative, vorbind despre „reluarea ºirepetarea unor secvenþe ale textului (cuvinte,sintagme, fraze) în puncte diferite ale acestuia,procedeul „punerii în abis”, prin care textul se auto-reflectã, îmbogãþindu-ºi astfel evantaiul desemnificaþii”. Structura destul de laxã a romanuluipermite un joc al deconstrucþiei care a invadatliteratura începând mai ales cu secolul XX. Efecteleprocedeului sunt teoretizate de Jean-François Mattéiîn l’Homme dévasté. Vãzutã prin aceastã prismã,Modiano foloseºte „deconstrucþia realitãþii înbeneficiul virtualului”. Pe aceste paliere epicesubiectul poate glisa în diferite sensuri, pregnantsubiective.

Câtã durere devastatoare ºi câte refulãri adunãîn sufletul sãu acest copil pãrãsit nu ni se spune.Reticenþa naratorului e ºi aici o dovadã de nobleþespiritualã, în timp ce se acumuleazã o tensiune deun dramatism pulsativ. Avid sã se priveascã în oglindatrecutului, Daragane îl întreabã pe medicul Voustraatdespre „femeia cunoscutã” (mama lui) ºi desprecopilul ei (el). Aflã cã mama lui a fost dansatoare ºia fãcut puºcãrie. Din Saint-Leu-la Forêt, Daraganea ajuns la Paris. Cum? Episodul se constituie în punctmaxim al evocãrilor crude. În seara dinaintea plecãriila Paris, copilul/ naratorul aude cum se ceartã Annniecu Roger. Ea a plecat în noaptea aceea cu Roger.El a rãmas în mânã cu o hârtie împãturitã în patru:„Annie avait-elle vraiment laissé un enfant déambulerseul dand ce quartier?” Ea a scris o adresã pe bileþelºi a adãugat POUR QUE TU NE TE PERDES PASDANS LE QUARTIER. 40 de ani mai târziu, în secolulXXI, el se simte strãin în oraºul sãu. Cãlãtoria iniþiaticãe fracturatã brusc, tragic. Romanul defineºte mai multun impas decât o cãlãtorie.

O radiografie a golului sufletesc e acest roman,o paradigmã a captivitãþii într-un timp-menghinã alcãrui simbol e fundãtura, obscuritatea ca în Rue desboutiques obscures cu accent pe deambulãrilememoriei. Cadru kafkian pentru eroul lui Modiano,incapabil sã se desprindã din transa propriei nãluciri.Când se trezeºte totuºi din somn, îºi dã seama cã i-au trebuit 15 ani ca sã treacã strada. Garajul undeAnnie a lãsat maºina a dispãrut. Annie ºi Roger auintreat în Neant: „dupã 15 ani, Neantul încã existã”.Nimicnicia se suprapune nãlucirii.

Spaþialitatea ºi temporalitatea sunt supuseaceluiaºi tratament auctorial. Deºi limitat lainvariabilele strãzi ºi arondismente, cadrul spaþial nue claustrofobic. Dimpotrivã, are savoarea unui lirismsubînþeles, mai mult chiar, face parte din substanþaconstrucþiei sau al deconstrucþiei de ansamblu aromanelor. Cadrul temporal subliniazã permanenþareîntoarcerii în trecutul himerelor, trecut supusmaltratãrilor subiective ale memoriei.

52

Gianfrancesco Chinellato

Poezia unei seri

Emigrant pe pãmântpoetul calcã sicriul lui Draculaºi aruncã piatra poeziei în univers

în oraºul morþilor viigondola neagrã îºi lasã urma pe apelecanalelor viselor pierdute

zboarã pescãruºiiºi cântã sirena în lagunãmoare fluturele de ghips

în piaþã apare fata îmbrãcatã în negrucu coasa în mânãºi pãlãria care îi acoperã capul

cântãreþul la harpa îngrozitoarerebut al istoriei îºi plânge nebuniirãzboinicicare vâneazã urmele ascunse

sã se deschidã calea minciunii ºi sã se împreuneze sufleteleo Românie ºi o Italie veºnic

de iubire ºi niciodatã din urã

o luminã dumnezeiascã pe pãmânt sã calce rãulsoarele nu moare pe cerul plin de speranþã

poetul lapidar viseazã mai mult ºi interpreteazã arta maeºtrilor veneþieni

Daniela Arciprete

O zgârieturã pe cer

Nopþi sã zgâriem cerulîn cãutarea unei urme de curcubeu

Faruri reflectate pe tocuriapoi fulgerare pe asfalt

În plãci luminoasereproduceri de gesturipe hârtie cu filigran

Foi boþitealunecã din mâiniîn alte mâini, grãbite,în buzunarele tale numai monede tãcute

Dimineaþasub unghiistrãluceºte puþinã pulbere de stele.

Antonella Barina

Mânia

Mânia este o mânã de catranPe plajãE un bucatã de sticlãCu vârful în susEste cârcelul de viþã de vie sãlbaticãAmar de smogEste pãstaia unei tufeVeninoase

Silvia Favaretto

Acord

Soareleîntr-un târziuca diamantul.Nu renunþala siguranþarãspunsuluimai este încão zi,un drumfericit:moartea întârzieîn seara aceasta.

Luciano Dall’Acqua

Lumina (neaºteptatã)

În nesiguranþa exaltantã

într-un sentimentnoptatec ºi nebun,tremur înainteaunei luminiciudate.

Este clipaunei dulci uimiri.

În lumina aceastacare evocã amintiri,vãd o culoareintens violetã!

Poeþî veneþieni contemporani

53

Mã regãsesc singurîn vârsta neºtiutãcare mã aºteaptã,

desigurnu sunt complet.

Franco Furia

Ceaþã fosilãatârnaþi între cãdere ºi zborboabe de apã nesigurã

aºteaptãîn camere cu dorinþe nemiºcatesfâºierea vãlului unei mirese triste

faruri aprinse aratãimagini uºoare lumini în aºteptare

se urmãresc trecerile vapoarelor

cât timp

marinari beþi agonizeazãevitând forme nemiºcatepe valurile de pe trotuar

zgomote de fond

ca ºi prezenþa nesigurãa unei ceþi fosile.

Mara Penso

Nocturnã luminoasã

Suspine de copaci- strãluciri de picãturi pe faþa întunecatã a nopþii -coboarã suav, alunecând printre ramuri.Strãluceºte iar în searã singurãtatea lunarã.În sunetul unor arpegii neºtiutemã cuprinde melancolia lâncedãcând, printre tãceri stelare,timpul se dilatã într-o rapsodie plinã de armonie.Mã cuprinde veºnicia, ºi eu,o picãturã luminoasã,vibrez în noapte, rãtãcitã,printre labirinturile existenþei.

Severino Bacchin

Aripi deschise

Aripi deschise se zbatpentru plãcerea de a se ridicahrana este altceva

Noi ancorãm

la maluri norocoase

Ne oprimunde o floare este primãvarãsã construim o aºezare

În româneºte de Ileana Damian

Semnalãm apariþia numãrului 5 din revistaCaietele avangardei, editatã de Muzeul Naþionalal Literaturii Române, la implinirea a o sutã deani de la naºterea lui Gellu Naum. „Recapitulãri”ºi „recitiri” de ansamblu ale operei fac aiciSimona Popescu, Paul Cernat, MichaelFinkenthal, Valery Oisteanu, momente din viaþascriitorului sunt evocate de Dan Stanciu ºiSebastian Reichmann. Despre raporturile dintrepoezia naumianã ºi alchimie, cu referire specialãla volumul de eseuri Medium (1945), scriuCatherine Hansen ºi Petre Rãileanu. Substratul„treoretic” al operei este descifrat de VasileMihalache, Ion Pop scrie despre momentul „re-alist socialist” al poeziei lui Gellu Naum. Lateatrul autorului se referã articolele lui Ion Cocoraºi al ªtefanei-Pop Curºeu, iar ªtefan Baghiu iaîn discuþie ”pretextul suprarealist” în romanulZenobia. Relaþiile cu doctrina suprarealistãfrancezã sunt comentate în texte semnate deIsabel Vintilã ºi Petriºor Militaru, iar poezia pentrucopii e cititã de Roxana Jeler ºi Balázs ImreJózsef. Nemeroase ilustraþii la cãrþile lui GelluNaum sunt comentate de Dan Gulea. În fine,despre „Avangardã ºi revoluþie” gloseazã OvidiuMorar. În ansamblu, - un numãr consistent,omagiind cum se cuvine o oprã majorã a literaturiiromâne. (Redacþia)

54

Scriitori de viaþãlungã

Câteodatã, dupã un lung ºir de ficþiuni literare,simt cã mã îndepãrtez parcã prea mult de realitateaîn care mã aflu cotidian. În asemenea cazuri „colaculde salvare“ este de fiecare datã, câte o carte de non-ficþiune. Scriitori de viaþã lungã scrisã de Viorel ªtirbu,a apãrut în 2015 la editura Bibliostar din RâmnicuVâlcea; aceastã carte a fost pentru mine un asemenea„colac de salvare“, care cu fiecare secvenþã m-areadus treptat în realitate.

Viorel ªtirbu a debutat în 1965 cu prozã scurtãla revista „Tribuna“; ulterior, a publicat o serie de cãrþide prozã, într-un ritm aleatoriu.

Scriitori de viaþã lungã este o carte cu caractermemorialistic. Rãsfoind paginile acestei cãrþi am avutocazia sã arunc o privire în câteva dintre oraºeleRomâniei de dupã cel de-al doilea Rãzboi Mondial.Cartea este structuratã în ºaptesprezece capitole, iarîn fiecare dintre aceste capitole este descrisã câte oscenã din viaþa de zi cu zi; autorul acordã atenþiefiecãrui amãnunt ºi probeazã un umor subtil.

Aº îndrãzni sã afirm cã Viorel ªtirbu înfãþiºeazão frescã a societãþii de odinioarã, o societate însã undenu oamenii simplii sunt aduºi în centrul atenþiei, cifiguri care devenit mari scriitori ºi personalitãþi deseamã. Nume precum Marin Preda, Mircea Zaciu,Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, MarinSorescu, Fãnuº Neagu ºi mulþi alþii, sunt în centrulacþiunilor din fiecare capitol, oferind pentru cititorulcurios, episoade, secvenþe pitoreºti; sunt narate chiarºi relaþiile tensionate dintre scriitori: „Pe vremea aceea,fiind tânãr, nu prea aveam experienþã de viaþã, în oricecaz nu pe aceea scriitoriceascã ºi a coteriilorscriitoriceºti. Eu îmi imaginasem cã marii creatori seaflau cu toþii în cele mai cordiale relaþii. Lucrurile nustãteau chiar aºa.”

Scriitori de viaþã lungã constituie o experienþãliterarã interesantã care satisface nu doar prin modulinteligent în care îmbinã ludicul ºi istoricitatea, dar ºiprin caracterul memorialistic prin care primim episoadedintr-un trecut care fascineazã. Închei cu un citat careva oferi esenþa a ceea ce am încercat eu sã redauaici: „Am trãit 60 de ani în veacul al XX-lea. Cei 14 anidin mileniul al III-lea ºi din secolul al XXI-lea sunt unfel de bonus. Mã simt ataºat de cel al XX-lea. A fost operioadã minunatã, cu multe realizãri, dupã cum s-aupetrecut ºi evenimente cutremurãtoare.”

Eliza Pop

Filosofãri ºidesfãtãri

Debutul în prozã scurtã al Andei Docea, Camerede hotel, apãrut la editura Herg Benet Publishers, în2015, indicã o carte intimã, apropiatã de un jurnal, cuun stil clar ºi curat. Povestirile din volumul de faþã

sunt scurte ºi nedispersate – între ele se distinge ofinã legãturã datã de prezenþa aceloraºi personaje ºide „povestea din spate”, de biografia unei protagonistecomune.

În cele patru pãrþi ale cãrþii apar atât proze înadevãratul sens al cuvântului, cu acþiune ºi punctculminant, cât ºi scurte eseuri, meditaþii pe diverseteme cotidiene. Cele din urmã, ºi cele mai numeroasede altfel, nu se încadreazã întru totul, ci seamãnã maidegrabã cu postãri care îºi au locul pe blogul autoarei.Astfel, tranziþia dintre blog, spaþiu virtual, ºi volum, nua reuºit neapãrat, oferind cititorului impresia dedeconectare de la ficþiune. În Remizã, se face oparalelã între viaþã ºi jocul de ºah, iar în Meniul Zilei:Ciorbã reîncãlzitã ºi Femeia-Budincã se filosofeazãpe legãtura dintre dragoste ºi gastronomie; acestescrieri par a avea mai degrabã rolul de a-i clarificaautoarei anumite lucruri personal ºi rezoneazã cupublicul în sensul postãrilor de pe bloguri.

Celelalte povestiri, cele care sunt construite înjurul unei protagoniste, a iubirilor trecute ºi viitoare ºia unei experienþe de viaþã, au o acþiune simplã, delocspectaculoasã. Punctul culminant, fundamentalacestui tip de discurs, este slab conturat, iar finalulnaraþiunilor nu prea lasã loc de reflecþii ulterioare,enigma se dezleagã într-un mod previzibil. Stilul eunul dezinvolt, fãrã prea multe artificii, însã uºorcliºeizat ºi forþat în anumite cazuri, cu un dialogneverosimil.

Aºadar, povestirile care aduc mai mult cu stilulconsacrat al prozei scurte ar trebui revizuite atât înceea ce priveºte acþiunea propriu-zisã, cât ºi stilul,deoarece par neverosimile. Jumãtatea de reflecþii ºifilosofãri din cartea Andei Docea, care pornesc de laconstatãri cotidiene, sunt mult mai potrivite unui for-mat virtual, având structura vehiculatã de autoareînainte de publicarea volumului de faþã

Ilinca Mare

În ultimul timp poezia tânãrã din RepublicaMoldova iese din convalescenþã dând la ivealã câþivapoeþi foarte buni. Cel mai recent debut, Du-te free,apãrut anul acesta la Editura Cartier (Chiºinãu),aºteptat de mult timp de cãtre cei care au urmãritevoluþia Aurei Maru, suspendatã între Chiºinãu –Bucureºti – Berlin ºi, mai nou, peste ocean, înBerkeley, unde, actualmente îºi face doctoratul înliteraturã comparatã.

Aura Maru se dovedeºte a fi un exursionistperfect nu doar la propriu, dar ºi în literaturã. Carteaconþine patru cicluri de poeme intitulate: pariu, onoþiune foarte abstractã, cãi lãturalnice ºi hudson,poemele rostogolindu-se „ca o minge de bowling”printre experienþe ºi oameni ºi prin propriul creier încãutarea unei noþiuni, care se va dovedi, dealtfel,„foarte abstractã”. În multe dintre texte este identificatãdilema dintre cuvinte ºi lucruri. Lectura îþi oferã

Excursionistulperfect sau du-te

free frate

55

constant o senzaþie stranie cã între cuvinte ºi lucruriexistã un raport insesizabil, pe care autoarea încearcãsau sã îl surprindã sau sã îl suspende, pe fondul uneianxietãþi: ,,pielea mâinilor mai subþire decât foilecãrþilor./ mi-e teamã cã într-o zi þi-ai putea tãia degetelecu pagina 13/ din les mots et les choses” (p.14).

Experienþele ºi ,,VIAÞA/ sau oricum voiau s-onumeascã” (p. 52) reprezintã o provocare ºi unfascinant pariu cu propria poezie. Construcþia versurilorºi a ideilor sunt argumentul unei maturitãþi poetice.Autoarea se dovedeºte a fi un observator fin allucrurilor din jur, remarcând miºcãri ºi detalii aparentnesemnificative. În primul ciclu reuºeºte cu uºurinþãsã configureze o gesticã a corporalitãþii, a bolii ºi amorþii pe fondul unei visceralitãþi pronunþate, dinregistrul poetic nelipsind lexeme precum: corp, sânge,creier, pansament, bisturiu, operaþie, lamã, oase,fracturi. De altfel, este surprinzãtoare combinaþia dintrefineþe ºi brutalitate din poezia autoarei: ,,mâinecoardele vocale vor fi cuþite ºterse unul de altul/ cucare voi sfâºia mulþimi pe stradã.” (p. 12).

Versul central al cãrþii pare a fi: ,,du-te free frate”,în jurul cãruia graviteazã oraºe, graniþe, revoluþiile deacasã, aeroporturi, gãri, hãrþi, istoria, identitatea. Astfel,putem vorbi despre o poezie a imigrantului,supraveþuitor al acestor mici apocalipse. Imigrantsuspendat între siguranþã ºi nesiguranþã, între revoltãºi conformare, între stabilitate ºi instabilitate, între apleca ºi a rãmâne; or, pânã la urmã poeta este:,,întotdeauna/ de cealaltã parte”. Un admirabil poemeste viaþa cea nouã (deformaþii) care urmãreºte oparte din evoluþia celui ameþit de drumuri ºi de babelullingvistic, continuatã de hudson, poem la fel despectaculos al transfigurãrii. Toate acesteadezlãnþuindu-se spre final într-un dans aproapenietzscheean, care ,,se poate transforma oricând înlovituri” (p. 61), aruncând la suprafaþã calcule, frustrãriºi comparaþii.

Aura Maru vine cu o voce distinctã în poeziatânãrã de astãzi. De aceea noul volum de poezie vreasã cãlãtoreascã la cititori, iar Em. Galaicu-Pãun aredreptate când afirmã, în prefaþã, cã ,,Du-te free e ocarte cu vino-ncoace”.

Maria Fãrîmã

Apãrut la Editura Palimpsest în 2014, volumullui Jozsef Racz - Caligrame infraroºii concretizeazãun univers auctorial aparte, consolidat de o voceputernicã, în cadrul cãruia autorul îºi susþine fãrã ezitãrimiza textelor create. Poetul îºi dovedeºteinventivitatea în utilizarea limbajului, în vedereaelaborãrii minuþioase a unei deconstrucþii a acestuia.Demonstraþia este bine conturatã, chiar dacã nu seraliazã unui stil anume. Poemele deþin o notãsuprarealistã evidentã, constituind micro-universuridisparate, haotice, marcate de o incoerenþã dirijatã.Jozsef Racz scrie o „poezie a poeziei” folosind dicteulautomat, mascând în spatele acestuia o luciditate

Mesaje din „demisolulansamblurilor de

litere”

permanentã ºi o precizie aproape matematicã.Scriitorul dovedeºte o puternicã conºtiinþã poeticã,fapt pentru care textele sale sunt permanent autore-ferenþiale.

Odatã imers în text, cititorul observã cum poetulacordã o atenþie sporitã simbolurilor, reconfigurându-le în funcþie de propria intenþionalitate. Aºadar,referinþele literare sunt alterate, pentru a putea fiincluse în jocuri de cuvinte ritmate. Existã multerefrene, iar muzicalitatea textelor conferã senzaþia unuiasumat caracter ludic. Poetul este în acelaºi timp unmagician ºi un constructor. Exploreazã ºi exploateazãconcomitent limitele limbajului într-un mod obsesiv.Cuvintele devin materie primã pentru experimentulpoetic, în care acestea ajung sã nu mai semnifice.Chiar ºi aºa, oferã mai multe chei de lecturã ºi accesulla un soi de caligrame interioare. Dezintegrarealimbajului se produce prin disonanþe sau prindistrugerea unor armonii trasate vag.

Tranºate în mod vizibil, imaginile devin lumisuprapuse, spaþii întrepãtrunse de neologisme plasateîn contexte inedite. Ansamblurile lingvistice pe care leconstruieºte poetul-alchimist sunt reconfiguratepermanent de acesta ºi devin independente. Ajungsã se reconfigureze singure. Textul în sine devoreazãºi se autodevoreazã, pentru a duce la extrem coerenþaºi sensul de bazã.

Prin apropierea de lumea visului, poemele capãtãun puternic aspect vizual ºi acustic. În acelaºi timpcititorul se poate delecta cu o explozie imagisticã ºide limbaj. Totul se desfãºoarã într-un spaþiubidimensional. Nu o datã scriitorul vorbeºte desprelungime ºi lãþime, verticalã ºi orizontalã, acesteareprezentând un binom dintre exterior-interior sau, maibine spus, dintre creaþie ºi creator. Încercând sãdeconstruiascã limbajul, autorul dovedeºte cã esteun bun cunoscãtor al acestuia ºi cã incursiunea pentrucare opteazã nu ºi-a epuizat încã resursele.

Elena Rusu

Ionelia Cristea este câºtigãtoarea Concursuluide Debut al Editurii Cartea Româneascã, ediþia 2014cu volumul de poeme Noaptea de gardã. A publicatiniþial pe platforma online Clubul Literar subpseudonimul Ema Hart. Debutul atuoarei este unultardiv, însã acest lucru se datoreazã profesiei sale,ea este medic neurolog.

Volumul cuprinde un amalgam de poezii scriseneobiºnuit, constituit din patru secvenþe prin care esteprezentatã evoluþia unui medic neurolog în toateetapele marcante ale vieþii sale. Limbajul din poeziileIoneliei Cristea este îmbinat cu cel de specialitate carepoate face ca lectura poeziilor sã fie una greoaie ºiambiguã. Pornind de la sãlile prea aglomerate alespitalului, disecþii ale cadavrelor, boalã, gãrzi,anxietate, obosealã, autoarea ajunge sã facã oadevãratã introspecþie a vieþii personale ºi a unei crize

Tranfigurarea boliiîn viaþa medicilor

poeþi

56

existenþiale proprii, ceea ce conferã cãrþii sale o tuºãautobiograficã cu multe inserþii de specialitate. Unelepoezii au un iz macabru prin care scriitoareaaccentueazã starea de angoasã ºi incapacitatea (înunele cazuri) de a-ºi salva pacienþii. Autoarea nu lasãcititorii în zona de comfort tocmai prin faptul cã îiimplicã în poeziile acestea morbide, prin faptul cãsentimentele sunt complementare cu descrierile crudepe care le conþin poeziile. De asemenea, compasiuneacare este prezentã ºi ea ºi penduleazã între alinareasuferinþei celorlalþi ºi alinarea propriei suferinþe, faceuneori ca lucrurile sã se suprapunã: „închideam ochiipentru câteva secunde ºi / cînd îi deschideam nu ºtiamce caut acolo; dacã eram / medic sau pacient”.Suferinþa la care ia parte ca medic ºi toatãincapacitatea de a curma suferinþa ajunge sã scoatãla ivealã suferinþa propriei familii, cauzatã de pierdereatatãlui, prierderea bunicii ºi pierderea persoanei iubite,care îºi face foarte subtil fãcutã prezenþa pe alocuri. Aºadar este vorba despre un volum prin carese face simþitã abilitatea de a îmbina mai multe registrelingvistice: de la limbajul tehnic, la cel liric, de lasuferinþa inconºtientã la cea conºtientã, ºi în cele dinurmã de la boalã la vindecare. Volumul este, în celedin urmã, perceput în scop terapeutic atât de autoare,cât ºi de cititor.

Mara-Liza Baltã

Numele Andreei Hedeº este cunoscut în lumealiterarã, ea fiind scriitoare, publicistã ºi editoare laeditura Neuma, având rubricã permanentã derecenzii la revistele Miºcarea Literarã, MesagerulLiterar ºi Artistic de Bistriþa-Nãsãud ºi Rãsunetul.Andreea Hedeº a debutat literar în paginile revisteiEchinox cu poeme, urmând ca apoi sã primeascãpremiul pentru debut al editurii Limes în 2008 pentruvolumul Cartea cu fluturi.

Al doilea volum de poezii intitulatã uºor ironicAritmii, apare la editura Neuma, Cluj-Napoca, 2015.Acest volum de poezii este împãrþit în patru cicluri,purtând titlurile de Munci ºi Zile, Ploaia ºi roua,Lamentaþii ºi, cel din urmã, Cântece, care estedestinat bunicului poetei. Temele care se regãsescîn acest volum nu sunt minore, ci sunt teme mari, acãror abordare este destul de riscantã, deoarececu fiecare vers existã pericolul cãderii în mediocrusau în kitsch. Andreei Hedeº însã îi reuºeºteaceastã abordare a temelor mari, fãrã sã oboseascãcititorul. Ea poate sã scrie despre dragoste, credinþãºi moarte într-un mod simplu, însã cu totulneaºteptat: „trãgând hulpav în piept/ cu braþelebãtându-se/ hãlci de viaþã/ care te vor ucide/ cãcitrupul cuminte/ nu le mai poate/ mistui?”.

Volumul se deschide cu ciclul de poeme Munciºi zile, care face trimitere la Hesiod, la poemul luididactic despre agriculturã. În aceste poeme esteprezentã o cãutare ºi o gãsire a sacrului în profan,„identificarea demiurgului în lucrurile mãrunte” dupãcum precizezã ºi Horia Gârbea în prefaþa volumului:„Dimineaþã am fost/ cu Dumnezeu/ la cules de

Aritmii

mãsline/ într-un tablou/ ca un vapor dificil deimaginat/ pe o mare/ în a cãrei culoare/ cuibãresc/pescãruºi/ ºi dumnezeu/ era o carte poºtalã/ iar euîl alintam/ cashmir punct cashmir.” Câte o idee saucâte o imagine migreazã dintr-un poem într-altul,alcãtuind astfel un lanþ de poeme ale cãror pietrepreþioase sunt tocmai imaginile cheie: astfel înprimul poem „ºi dumnezeu/ era o carte poºtalã” , înal doilea „Am primit nouã sfinþi prin poºtã” iar în altreilea „Am primit în casã nouã sfinþi/ sosiserã cupoºta din Etiopia”etc. Apare, de asemenea,imaginea mamei care este vãzutã ca o brodãreasã:„Mama era brodãreasã/ un ochi/ o pânzã de sac/ omie de mâini (…) nu uita/ pe ochi/ sã îmi brodezimesteceni mamã”.

Cel de-al doilea ciclu, Ploaia ºi roua, conþinetrimiterea la Gândirea chinezã a lui Marcel Granet.ªi în acest ciclu imaginile rãmân simple,neîncãrcate de procedee stilistice inutile. Atmosferacare se degajã este una pasionalã ºi tulburãtoare,la fel ca acel cadru marin în care este transpusãiubirea: „Iubitul meu este ca marea/ tãcerile salese sparg în auz/ valuri ce muºcã þãrmul/ suntsãrutãrile gurii sale (…) ca marea freamãtã iubitulmeu”.

Ultimele douã cicluri, Lamentaþii ºi Cântece,prezintã încã o cãlãtorie prin imaginarul autoarei, undefiecare secvenþã este un popas care îndeamnã cititorulla meditaþie. Încã o datã, poemele Andreei Hedeºuimesc prin gravitatea mesajelor lor ºi prin modulechilibrat ºi sensibil în care ele au foconstruite.

Eliza Pop

Am citit aparenta naturaleþe a vieþii, carteascrisã de T.S. Khasis, apãrutã anul acesta, la Casade Editurã Max Blecher, în timp ce serveam oamenila mese ºi mi-am dat seama cã: 1. nu e deloc natu-ral sã fac asta, 2. ar trebui sã demisionez ºi sãcitesc acasã. Pentru cã nu poþi sã duci meniuri sausã iei comenzi gândindu-te la un spital de nebuni ºipentru cã am realizat cã ºi mie „uneori îmi e teamãde lucruri care nu mai sperie pe nimeni” (p. 31).Aºa cã am plecat acasã ºi am citit ºi am sesizat cã,la fel ca arta scalpãrii, debutul sãu din 2005, volumulde faþã e puternic ºi tulburãtor, are o voce care seascunde uneori în detalii precum meciuri de fotbalsau zgârie-norii construiþi de chinezi, dar revine ºiînregistreazã totul.

Cartea are douã pãrþi, prima, „un cãþelmecanic, un poster cu luna”, conturând într-oanumitã mãsurã personalitatea ºi viaþa celui careîn „supravegheat” este internat la Obregia, un spi-tal psihiatric, în salonul 3, unde „memoria rece alucrurilor/ nu mai are greutate/ e doar o fantezie înculori” (p. 49). Diferenþa de tonalitate dintre celedouã pãrþi este uºor perceptibilã, se poate observacã în „supravegheat” avem de-a face cu o voceobositã, care deseori deviazã de la subiect, iardiscursul se rupe ºi se intercaleazã cu viziuni din

„The lunatic is in myhead”

57

trecutul lui casis, cel internat. E interesant felul încare se face trecerea între secvenþele de aici, caresunt separate prin „ctrl+s”, care în IT este comandarapidã pentru „save”, ca ºi cum autorul ar aºtepta osalvare dupã fiecare mini-poem.

Acest „personaj” îºi asumã de multe orisingurãtatea, e aproape obsedat, în pasaje precum„lui moise i-au trebuit 40 de ani pentru a strãbateun deºert/ mie tot atâþia ca sã-mi dau seama cãsunt singur” (p. 36) ºi „dimineþile sunt mai singur caoricând/ ºi mã urãsc de moarte/ pentru cã mã simtmai singur ca oricând” (p.99). Totodatã, e un omratat, dupã cum insinueazã primele versuri aleprimului poem: „un bãrbat care nu duce o treabãpânã la capãt/ e un bãrbat care nu meritã þinut prinpreajmã” (p. 7), versuri care pot explica întrucâtvaºi relaþia lui disfuncþionalã („am sperat cã iubireanoastrã va fi de neclintit/ un spãrgãtor de gheaþã”p. 42) ºi un poet ratat, „un idiot care scrie texteidioate pe ºerveþele” (p. 102).

În condiþiile în care el ºi ceilalþi internaþi sunt„echipaþi în hainele statului adormiþi în paturilestatului” (p. 53) ºi prinºi în afecþiunile lor, singuracale de ieºire pentru casis o reprezintãmedicamentele administrate („trebuie sã crezi înpastile/ aºa cum credeai cândva/ în pãrinþi bunicivecini prieteni” p. 77) ºi fiica sa, Sonia, al cãrei chip„avea aceastã bucurie/ lipsitã de primejdie” (p. 89)ºi care îl liniºteºte.

Astfel, Khasis reuºeºte sã redea printr-o voceliricã exersatã, sigurã ºi extrem de sincerã oaparentã naturaleþe a vieþii, sub care se ascundesingurãtatea, claustrarea, alienarea, dar ºidragostea ºi compasiunea, fiecare în dozecontrolate ºi aranjate milimetric.

Ilinca Mare

Îmi place sã spun cã ceea ce construieºteDmitri Miticov este o mini-serie, care debuteazã în2010, cu volumul de poezie Numele meu e Dmitri(Paralela 45), urmat de Dmitri: uite viaþa (Casa deEditurã Max Blecher, 2012) ºi, anul acesta, deDmitri: genul cinic (Casa de Editurã Max Blecher),una dintre cele mai bune cãrþi ale ultimilor ani. Deºivizibil înrudite, fiecare dintre cele trei volume areviaþã proprie, are un stil diferit de celelalte,împiedicând cãderea poeziei lui Miticov în saturaþie.

Ultimul volum îºi propune sã discrediteze aceleformule care ni se cer, care ni se impun ca general-valabile, pe care le repetãm mecanic, sub influenþaunei puteri pe care autorul o numeºte a obiºnuinþei:„Au spus liric ºi am fost lirici,/ au spus epic ºi amfost epici,/ au spus dramatic ºi noi/ poate amschimbat mediul poate proprietãþile/ ca proteinele.”(p. 38) Primul nivel la care aceastã încercare dediscreditare lucreazã este cel al formei, astfel încâtcartea poate fi vãzutã ca o variantã parodicã a uneicãrþi de self-help, a unei cãrþi motivaþionale sau chiaro variantã actualizatã a Bunelor maniere, o cartecare îþi spune pas cu pas (evident, cu o voce extrem

Poezia în zece paºi

de ironicã) ce trebuie sã faci ºi cum trebuie sãpercepi lumea, „E estetic sã-þi plângi pãrinþii cândmor” (p. 5), fiind doar unul dintre exemplele dinrecuzita de pseudo-sfaturi pe care Dmitri le dã.

De fapt ceea ce face autorul e sã aleagã treiconcepte („etic”, „estetic” ºi „cinic”) pe care ledefineºte ºi redefineºte în diferite contexte cotidiene,rezultând o carte accesibilã. Definiþia este, de altfel,o formulã de discurs fundamentalã volumului, texteprecum Modul sarcastic bazându-se exclusiv peacest procedeu („Ce e memoria. Vine cineva ºi teîntreabã/ mai þii minte ºi tu zici da.” – p. 23). ªi,pentru ca ironia prezentã în toate poemele sã fiedusã pânã la capãt, se ajunge chiar la definireadefiniþiilor: „Ce este o definiþie, e pãrerea ta despreun lucru/ la un moment dat.” (p. 24) Ironia lui Miticoveste ºi una relativ globalizantã, uneori: „E multãsuferinþã în lume,/ dar ºi în filmele coreene” (p. 14).Sprijinit pe ironie, se face vizibil ºi un comic desituaþie, care reiese cel mai adesea din fragmentelenarative ale volumului.

Totul este notat cu o voce egalã, cu totuldetaºatã, ca vocea de pe o casetã de ascultat înmaºinã, care te ajutã sã te laºi de fumat sau, încazul acesta, te ajutã sã renunþi la optimism: „Spunecu mine: e din ce în ce mai rãu. Acum/ spune singur:e din ce în ce mai rãu.” (p. 16) Cartea lui DmitriMiticov este convingãtoare, este atât deconvingãtoare încât, într-o zi, mergând pe stradãla serviciu, e posibil sã te auzi dintr-o datã spunând:E din ce în ce mai rãu. E din ce în ce mai rãu.

Alexandra Turcu

58

Naþionalul clujean a oferit pe 30 aprilie 2015 oineditã premierã: Ultima noapte de dragoste, întâianoapte de rãzboi – adaptare a unui roman dereferinþã al literaturii române, ce se poate mãsurade la egal cu cea universalã, în particular cu MarcelProust - „mentorul creativ” al autorului. Este un acttemerar „atacul” textual ºi regizoral asupra unuiscriitor profund analitic spre a-l „vizualiza” ºiprezenta publicului de teatru. Ada Lupu, cunoscutaregizoare de la Teatrul Naþional Timiºoara, ºi-aasumat dificila sarcinã dublã ºi o salã arhiplinãaºtepta nerãbdãtoare ºi curioasã, dacãexperimentul va fi încununat de succes.

Încã de la ridicarea cortinei a surprins decorulmodernist, bazat pe mulþimea de panouri mari deoglinzi ºi perdele transparente atârnate, ceîmpãrþeau rafinat scena în mai multe planuri, maiales în adâncime. Pe parcursul piesei ne dãmseama de esenþiala ºi subtila lor funcþie dramaticã,în susþinerea ºi relevanþa acþiunilor prezentate pescenã, dar ºi implicit-simbolicã: oglinda ca „auto-reflectare” specific psihanalitic-camilpetrescianã, pecare o preia, automat, ºi publicul. Armonizarea eperfectã cu perfida funcþie dublã a perdelelor - caun Vãl al lui Isis ce ascunde, dar ºi conþine esenþelerealitãþii în care trãim. Restul decorului e simplu: omasã ºi scaune, la fel, transparente, aºa cum vordeveni sufletele acestor personaje… ScenografiaIulianei Vâlsan încântã ºi deruteazã personajele ºispectatorii, suplimentar, prin jocul rafinat al ridicãriiºi coborârii lor, în funcþie de întâmplãrile de pescenã, aºa cum e viaþa însãºi, ceea ce creeazã unplus de mister ºi autenticitate – suntem siguri cãva fi nominalizatã pentru Premiile UNITER ºi armerita din plin sã câºtige.

Piesa începe ºi se axeazã de-a lungul a douãore pe disecþia chirurgical-psihanaliticã a evoluþieiunei iubiri/relaþii în cuplu: ªtefan Gheoghidiu – SorinLeoveanu, în vârstã acum, îºi aminteºte în faþaPsihologului/ Dragoº Pop cum a început totul pecând era student în Bucureºti. Trecutul prinde, dinnou, contur cu atâta forþã, încât apar, mai întâiascunºi de „ceaþa perdelelor” amintirii: El – CristianGrosu, tânãr ºi Ella – Ramona Dumitrean, ºi eastudentã, dau viaþã, pe parcursul spectacolului,amintirilor povestite Psihologului rece ºi distant, cear putea fi conºtiinþa sa ce încearcã sã se eliberezede trufia greºelilor tinereþii ori a vechilor posesiuniºi pasiuni, ca într-un „tratat de eliberare”kirkegaardian.

Iniþial, relateazã aparent detaºat, inclusiv înplan scenic-corporal, pentru ca, treptat, sã se„intersecteze” mai des ºi mai aproape de

evenimentele ºi persoanele ce reînvie trecutul.ªtefan Actual (ºi Tânãr, îi botez eu, pentru a evitaconfuziile) intrã cu tot mai multã pasiune în vâltoareaîntâmplãrilor ºi sentimentelor, crezute vindecate, ºiîncearcã de câteva ori sã influenþeze a-posterioricursul fatal de mult sãvârºit. ªtefan Tânãr ºi Ella,atât de vii în mãrturisirile lui ªtefan Actual, parcã

bãnuiesc, uneori, cã e cineva în apropiere: eantologicã scena dinaintea primului dans trãdãtor,în care Ella îl simte real, ca o halucinantã intuiþiepremonitorie, fiind singura datã când ªtefan Actualo (poate/crede cã o) atinge – dar cursul unidirec-tional al timpului nu mai poate fi dat înapoi! Totuºi,e aºa prins cu „jocul de-a trecutul”, încât doreºtesã-l modifice încercând permanent sã se influenþezepe el, Tânãr, sau iubita sa.

Se simt, în primele 30 de minute, traculpremierei, complicate, desigur, de „jocul” sofisticatal oglinzilor ºi perdelelor, care trebuie sã secoordoneze la secundã cu cel al actorilor, dar, dinfericire, totul decurge „normal” ºi toþi intrã siguri în

Camil Petrescu la TeatrulNaþional din ClujEugen Cojocaru

TE

AT

RU

59

pielea personajelor întruchipate. Sorin Leoveanu îlinterpreteazã pe ªtefan Actual cu siguranþã,nuanþat, când lucid, când pasional reþinut saucopleºit de regretele tardive ºi conºtiinþa erorilorfãcute. E normal, deci, ca ªtefan Tânãr – CristianGrosu sã fie un impulsiv, un naiv idealist aflat lacheremul maºinaþiilor deputatului Nae Gheorghidiu– Ovidiu Criºan reuºeºte un malefic rol simpatic-antipatic, gustat cu aceleaºi sentimente de public.Nu ºtiu dacã e o indicaþie regizoralã sau o „notãspecificã” a actorului, dar ªtefan Tânãr e prea„plângãcios” în prima treime a piesei, amintind de„sentimentalismul edulcorat” specific teatrului ºifilmului de început de secol 20.

Ramona Dumitrean realizeazã o Ella lucidã ºipasionalã, în acelaºi timp, dozând subtil evoluþiade la studenta ingenuã ºi adoratoare a inteligentuluiºi cultului coleg student, la dama mondenã ºi sigurãpe ea la sindrofiile pretenþioase ale capitalei. Unsingur reproº: trecerea de la „starea” de iubitã seface instantaneu la cea de cvasi-vampã dansândlasciv-sexual în braþele unui cunoscut „cuceritor”de carierã – în viaþã nu se întâmplã aºa.

Izbucnirea rãzboiului nu face decât sã complicesituaþia cu Ella ºi acþiunea piesei se dinamizeazãprin flash-back-urile rapide ale conflictului armat –colegii lui ªtefan Tânãr: Cãpitanul Corabu –Emanuel Petran, Cãpitanul Floroiu – Miron Maximcu Cãpitanul Dimiu/ – Radu Lãrgeanu ºi ºeful lor,Colonelul – Cãtãlin Herlo. interpreteazã cu aplombºi siguri pe ei partiturile încredinþate - totul fiindsplendid reliefat prin proiecþii adecvate pe uriaºele„ecrane” oferite de oglinzi ºi perdele. Consecinþa enu numai un mesaj estetic de mare rafinament col-oristic, dar ºi simbolic: acþiunea piesei se uneºte cujocul proiecþiilor într-un artistic întreg organic cuefecte superbe pânã la nivelul subliminal alspectatorului. E timpul sã evidenþiem rafinatul aportvideo al lui Lucian Matei: în acest mod, publicul

asistã fascinat la un timp ubicuu – trecutul ºiprezentul sunt paralele, uneori, chiar, tangente, aºacum au descoperit marii scriitori moderni, Proust ºiJoyce, cu acel stream of consciousness.

Pentru Veriºoara lui ªtefan Tânãr, Aniºoara,Romina Merei ne propune o savuroasã ºi dinamicãdamã mondenã, care nu are „taine” în saloanelebucureºtene, asemenea soþului ei, Oriºan – CristianRigman. Domnul G – Matei Rotaru, cuceritorul deprofesie, face un rol la contrast cu ceilalþi: e cinic,nepãsãtor ºi se achitã cu brio de misiunea sa prinmijloace actoriceºti minimaliste. În distribuþie maiavem Avocatul – Cãtãlin Codreanu ºi Anica/Altãfemeie/Servitoarea – Adriana Bãilescu.

Muzica ºi ilustraþia muzicalã de Alin Stoianovicisubliniazã când discret, când copleºitor ductusuldramatic, iar inserþiile de dans cvasi-profesionistesupervizate de Horia Pop ºi Ioana Lascu (Companiade Tango Cluj) sunt o încântare.

Finalul e o micã apocalipsã personalã pentrucele douã personaje principale: ªtefan Tânãr ºi Ellasunt aduºi în poziþie de foetus, de ªtefan Actual, îndouã cuburi transparente la stânga ºi dreaptascenei, ca doi poli ai unor universuri paralele ce nuse pot uni niciodatã, ca douã „exponate” de muzeupentru vizitatorii-spectatori. Nesiguranþa succesuluiera vizibilã ºi la final, când actorii priveau în salã,nevenindu-le sã creadã cã aplauzele frenetice suntpentru ei. Revenindu-ºi repede, au chemat-o ºi peregizoarea Ada Lupu, primind împreunã noilerãsplãtitoare chemãri în scenã. Cu siguranþã, va finominalizatã ºi ea pentru premiile nationale de regieºi adaptare a unui roman, iar nouã nu ne rãmânedecât sã-i dorim sã le câºtige – are toate ºansele!

Aducerea pe scena Naþionalului Clujean aacestui spectacol de excepþie ºi reuºita colaborarecu colectivul de aici a fost o inspiratã alegere, iarpublicul autohton nu poate decât sã-ºi doreascã maimulte evenimente de acest calibru.

60

La împlinirea vârstei de 90 de ani, GheorgheIacob (nãscut la 5 septembrie, 1925, Scutelnici-Buzãu) coboarã din Galeria artiºtilor românilongevivi pentru a aduce clujenilor darul nepreþuital artei sale feerice. Uluitoarea sa operã s-a plãs-muit timp de peste70 de ani într-o cadenþã tumul-toasã, favorizatã de mediile solare ale sudului,scãldatã în luminã, strãbãtutã de transparenþeledifuze ale unui soare fierbinte sau, dimpotrivã,agregatã în structuri metaforice, neguroase caremãrturisesc sacadat o spectaculoasã contopire asentimentelor care þine de geometria mai complica-tã a spiritului câmpiei ºi luncilor strãbãtute derâurile fertile care coboarã vãile Carpaþilor. Acestpatriarh al Câmpiei bãrãgane care poartã în desagaminþii sale încã foºnetulaspru dar suculent al ierbiiadãpostind dropii, iepuri ºi sitari, ecoul legãnat aldepãrtãrile vuind neliniºtite de tãlãngi ºi mugete deanimale, în aºteptarea marilor popasuri la „Oraþii”cu nunþi, petreceri ºi belºuguri câmpeneºti, a înce-put cam de prin 1967 sã deºarte din povara sa o„geologie” a formei translucide, sclipitoare, trecândde la senzorialul factice, uºor cenzurat, la ascezadiafanã a abstracþiunii, înlocuind, cu alte cuvinte,sonoritatea sãlbaticã ºi primarã a simþurilor cuorchestraþia rafinatã, dar rãmasã vie, îmbelºugatãcromatic a percepþiei educate. Câmpul care pãstrasolemnitatea tragicã a unui concept al ne-desãvârºirii a început sã semene cu ogorul semãnat,brãzdat de gândurile omului – ca ºi de uneltele lui!– sculptând un „asediu” al formei neapãrat pre-existente dincolo de revãrsarea opticã a realismuluicu care ne amãgeºte natura. Adâncind ºi con-centrând elanurile sale cognitive, a început sã

Gheorghe Iacobsau despre geometriile variabile ale câmpiei

Vasile Radu

mânuiascã cu uºurinþã altã limbã care, dacã nu efilozoficã, e cel puþin „academicã”, rânduitã sãexprime formele care palpitã sub crusta aparen-þelornaturii. Virtuozitatea acestui limbaj pare sã ducãopera sa la desãvârºire. Nimic în plus, nimic înminus, orice adaos, orice reziduu, tind sã producãaltceva, reproducându-se pe sine ca sub poruncaunui impuls genetic, descoperind mereu, în ciudasintezelor impuse, o altã diversitate în aceiaºiunitate. Operând între abstracþie ºi intropatie –polaritatea de mult consacratã de Worringer –Gheorghe Iacob a depãºit rutina unei modernitãþicare înseamnã refugiul într-un spaþiu spiritualdeschis, subiectiv, idealist, anti-realist care refuzãconcluzia precipitatã a filozofului, proclamându-ºio independenþã idealã pentru exprimarea saliberã. Etichetat altãdatã cu încruntare maniheistã„formalist” al acelei epoci revolute în care „doctorul”Kovalenko trata artistul român de „boala speciei”iar „remediile naturiste” þineau bãbeºte arteleatârnate în „cârligul” puterii, artistul a rãzbit pestetimpurile aurorale ale acelui început maculat desubterfugii ºi „strategii” degradante, devenindastãzi, din perspectiva trecerii timpuluiautorul uneiopere definitive, complexe, cu principii clare,urmãrite asiduu de-a lungul vieþii – un artistdefinitoriu pentru abstracþionismul românesc – dacãaceastã poeticã mai toate suporta ingredientelepanaºului naþional aºa cum îl poartã cu mândrieautohtonã þãrãncile epocii semãnãtoriste. Câtãseninãtate, atâta discreþie ºi sensibilitate pentruacest om al câmpiei exersând sã pãtrundã geo-metriile variabile al unui relief altãdatã înþeles prinimobilitatea sa monumentalã, prin platitudinea lipsitãde spectaculozitate formalã, explorat însã cu infinitãafecþiune pentru a scoate la luminã „câmpurile”energetice ºi dinamismul intrinsec al structurilor saleascunse. Prezenþa sa la Cluj cu aceastã expoziþiemonumentalã – o sintezã a întregiisale opere –semnificã cel puþin douã aspecte majore ale artenoastre din ultimul secol. Pe de-oparte, artistul aduceastfel o înaltã apreciere artei ardelene ºi publiculuieducat de aceastã ºi, pe de altã parte, furnizeazãun model de continuitate creatoarela care pot privicu interes ºi surprinzãtoare revelaþii iubitorul de artãdin aceastã parte a þãrii. Arta clujeanã a practicatcu interes (nu numai formal!) soluþiile abstracþio-nismului modern, deºi, uneori, apatic, fãrã convingeresimezele muzeului de artã clujean consacrã o datãmai mult un artist ºi o operã consolidatã nu numaica faptã istoricã articulatã prin amploare ºiexpresivitate monumentalului dar ºi prin poeticagenului, conþinând, prin reverberaþii lirice, arta pre-mergãtorilor inaugurali de la începutul secolului.

PL

AS

TIC

Ã

61

Cornel Þãranu ºi Nichita StãnescuMeandrele ºi metaforele prieteniei

Cristina Pascu

o patã de sânge,care vorbeºte”[...].2

Acest grup de lieduri pentru bariton, pian ºicvartet de coarde începe cu o metaforã aechivalenþei; cele douã realitãþi care ne definescca indivizi, una abstractã, cealaltã concretã, unaca nume, cealaltã ca acþiune: sânge ºi cuvânt.Adicã viaþã ºi comunicare. De altfel, alegereapoemelor este dictatã de afinitatea compozitoruluipentru anumite teme, cum ar fi viaþa, dragostea saumoartea – privite ca mituri fundamentale, de careapropierea se face pe calea ritualicã a artei. Astfel,poeziile cuprinse în acest ciclu sunt Autoportret,Hieroglifa, Dezîmblânzirea, Cântec fãrã dragoste,Cântec, Fãt frumos din strãchini sparte (majoritateafac parte din volumul Epica Magna). Cornel Þãranuºi-a mãrturisit solidaritatea spiritualã faþã depoemele pe care le-a ales: „...nici eu nu sunt altcevadecât aceste cântece... Sufletul nostru se identificãcu magia, poezia, se apropie de naturã, demisterele vieþii, ale dragostei ºi ale morþii3 sau chiarfaþã de autorul acestor texte: ...aceastã lucrare afost scrisã de cãtre Nichita Stãnescu prinintermediul nostru...“4

Mãiestria compozitorului de a reveladimensiunile poetice ale textului strãbat fiecarecântec; muzicianul apeleazã la o paletã restrânsãde mijloace de expresie, în concordanþã cu textulliterar care este laconic, dar încãrcat desemnificaþie. Toþi parametrii muzicali (melodic,intervalic, ritmic) exprimã ideea de pendulare ºi denesiguranþã, de alternanþã între frumos ºi urât, întrebine ºi rãu, între aspiraþii, reuºite ºi neîmpliniri, într-un cuvânt, de viaþã.

În varianta din 1983, pentru recitator ºi trom-bon, apelând la timbralitãþi inedite, compozitorul îiconferã noi valenþe expresive. Astfel, împreunã cuactorul Anton Tauf, Cornel Þãranu realizeazã uncolaj de texte alcãtuit din versuri, precum ºi dinprozã. Printre acestea regãsim, chiar în debut,gânduri din volumul 11 Elegii, volum catalogat decritica de specialitate drept cea mai bunã carte alui Nichita Stãnescu. În acest context sincretic,timbrul muzical este acel microelement al nucleului

Poetica lui Nichita Stãnescu s-a constituit într-un miraj pentru mulþi muzicieni, exercitând oputernicã influenþã asupra compozitorilor românicontemporani. Tocmai de aceea, generaþia acestoraera supranumitã de Doru Popovici generaþiastãnescianã. Astfel, poeziile sale îºi gãsesccorespondentul în paginile de aleasã substanþãmuzicalã ale maeºtrilor sunetelor, cu o parte dintreaceºtia existând o relaþie tradusã în termenii uneispiritualitãþi nobile. Una dintre cele mai solide prieteniiºi, totodatã, un adevãrat creuzet artistic, a fost ceadintre poet ºi compozitorul clujean Cornel Þãranu.

Astfel, menirea acestui material este aceeade a ne opri o clipã ºi a privi în urmã, regãsindînceputuri de prietenie ºi schimb intelectual întrecompozitorul clujean ºi poetul Nichita Stãnescu.

Apropierea spiritualã s-a produs relativ târziu,deºi universul liric ºi filosofic stãnescian a provocatani în ºir spiritul creator al compozitorului:

„Apropierea mea de lirica lui Nichita Stãnescus-a produs cu sfialã ºi în etape. Îl ºtiam încã de ladebutul sãu notabil în Tribuna clujeanã (1957), îiurmãream evoluþia scânteietoare de-a lungul unorani mãnoºi pentru el ºi mai ales pentru noi, dar mãreþinea un sentiment greu de definit nu ca cititor,cãci îl foarte admiram, ci ca autor de muzicã [...]“1

Dar, o datã produsã apropierea, aceasta agenerat o frumoasã ºi variatã constelaþie de lieduri,concatenate în virtutea valenþelor muzicale alepoemelor ºi grupate în trei cicluri, denumiteCântece fãrã dragoste (1978­80); Cântece fãrãrãspuns (1986­88); Cântece întrerupte (1993).

„Ciclul Cântecelor fãrã dragoste l-am începuttârziu, sub impresia teribilului Autoportret:

„Eu nu sunt altceva decât

MU

ZIC

Ã

2 “Ciclul a fost completat apoi cu straniul Fãt-Frumos dinstrãchini sparte, iar cu ajutorul actorului Anton Tauf, cu unmonolog însoþit de trombonul lui Gheorghe Lungu ce relua,mereu transformate, ecourile prelungite din Fãt-Frumos ºi,astfel, cuvântul rostit – cântat la început de baritonul JeanBudoiu redevine cuvânt.” Evocãri ale compozitorului din textulînsoþitor al CD-ului Remembering Nichita.

3 Dora Cojocaru, „Cornel Þãranu ºi obsesia variaþiei”, înrevista Muzica, nr. 1, Bucureºti, 1995, p. 17.

4 Ibidem, p. 18.

1 Cornel Þãranu, coperta CD-ului Remembering Nichita.Formaþia Ars Nova. Electrecord. Bucureºti, 2006, EDC 731.

62

iar trombonul devine o metaforã grotescã ºi tragicãa vocii umane.

Cântece fãrã rãspuns (pentru bas, recitator,clarinet, cvartet de coarde ºi pian cu percuþie adlibitum), compuse la câþiva ani dupã moartea luiNichita, au beneficiat din nou de aportul lui AntonTauf, care declama strofele unui „Cântec” înainteafiecãrui lied, pentru a ajunge la o îngemãnarecuvânt-melodie în ultimul cântec „Adevãratatãcere”, unde poezia e purtãtoare doar a uneipsalmodii, iar textul rostit e singurul poem în prozã.

Lirica de dragoste, prezentã într-o manierãsumbrã ºi în primul ciclu, e aici mai diafanã, mailuminoasã, chiar în momentele sale de tensiune.Face excepþie doar începutul (Ritual), unde cuvântule „aspru, rupt”, iar restul este o permanentã evocarea iubitei, „frumoasã ca umbra unei idei”.

„[...] O muzicã asprã, tãlmãcitã minunat de forþaexpresivã a regretatului Jean Budoiu, încearcã sãsugereze trecerea de la sfâºiere cãtre un cathar-sis, în care poetul se transformã în stea“.

„Este, cred, ºi destinul lui Nichita: o stealuminoasã pe cerul culturii româneºti.“5

Într-adevãr, cerul culturii româneºti este maibogat cu steaua întruchipatã de Nichita Stãnescu,a cãrei luminã strãbate în sonoritãþi stranii muzicalui Cornel Þãranu.

Înmãnunchiate într-un corpus unic ºi special,liedurile din acest ciclu relevã printr-o serie deparametri muzicali capacitatea compozitorului de

MU

ZIC

à a „înveºmânta” nobil sonoritãþile poemelor lui NichitaStãnescu. Poeziile alese fac parte din volumele Oulºi sfera, Opere imperfecte, O viziune a sentimentelor,reprezentând în întregul lor o permanentãfrãmântare, un catharsis interior ce dã glas uneisuite de întrebãri retorice.

Ciclul de lieduri Cântece întrerupte pentru bas,clarinet, trio de coarde ºi pian face parte din altãzonã temporalã a creaþiei, fiind compus în 1993 ºicuprinde poeziile Pentru o mie de cântece, Roatacu o singurã spiþã, Cântec, Ritual de iarnã, Frag-ment. Dedicate compozitorului Dan Constantinescu,liedurile se prezintã într-o ipostazã de intensãabstractizare, revelând un limbaj muzical ermetic,guvernat de frecvente momente impenetrabile subaspectul parametrilor muzicali.

Însã dincolo de inefabilul poeziilor ºiidiosincrazia muzicii, acest melanj între metaforastãnescianã ºi sintaxa muzicalã a compozitoruluiCornel Þãranu este un reper în contextul muziciicontemporane, o pledoarie pentru dãinuirea în timpºi în conºtiinþa colectivã a valorilor artistice.

Astfel, ultima dorinþã a celui mai mare poetmodern i s-a îndeplinit – a devenit poezie: „Doamne,ce n-aº da sã aflu cã am devenit poezie!”. Însã, maimult decât atât, Nichita Stãnescu a devenit cântec,prin compoziþiile bunului sãu prieten, Cornel Þãranu.

5 Cornel Þãranu, coperta CD-ului Remembering Nichita.

Formaþia Ars Nova. Electrecord, Bucureºti, 2006, EDC 731

63

Întrucât textul de mai jos a fost rostit caLaudatio în cadrul unei ceremonii în premierãabsolutã în mediul universitar din România –

�desfã uratã în aprilie 2015 (luna aprecierii jazzuluipe plan mondial) – am considerat binevenitãpublicarea sa în paginile Jazz Context ale revisteiSTEAUA de la Cluj, principalului mensual de culturãdin Transilvania.

Atribuirea titlului de Doctor Honoris Causa alAcademiei de Muzicã G. Dima d in Clujmuzicologului american John Edward Hasseconstituie un act de culturã cu multiple semnificaþii.Este pentru întâia datã când o instituþie muzicalãde rang academic din România conferã o asemenearecunoaºtere unui jazzolog, reprezentant al celeimai importante contribuþii americane în contextulartei mondiale. Nobilul gest e consonant cu vocaþiaspecificã jazzului, de universalitate ºi solidaritateintelectualã. Muzica nãscutã în Statele Unite casintezã afro–americanã, la începuturile secoluluitrecut, s’a dezvoltat vertiginos atingând statutul deexpresie sonorã a sensibilitãþii ºi civilizaþieicontemporane. În condiþiile actuale – când cuceririleminþii umane sunt contrabalansate de resurecþiaprimitivismului, agresivitãþii ºi barbariei – jazzul, cadezvoltare originalã a artei muzicale, îºi reveleazãcu reînnoitã pregnanþã valenþele libertare, creative,pacifiste, consolatoare.

În consens cu tendinþele globale ale sistemuluieducaþional, dupã 1989 s’a pus ºi în þara noastrãproblema instituþionalizãrii învãþãmântului superiorjazzistic. Actualmente existã asemenea structuri încadrul centrelor universitare Bucureºti, Timiºoara,Iaºi ºi Cluj. Modulul de Jazz al Academiei de MuzicãG. Dima funcþioneazã din anul 1997, cu frumoaserezultate în cultivarea ºi promovarea tinerelortalente din acest domeniu. În mod firesc, membriiorchestrei Modulului de Jazz AMGD conduse deªtefan Vannai au deþinut un rol activ în cadrulprimelor ediþii ale Zilei Internaþionale a Jazzului, lafel cum ansamblul Bigg Dimm A’Band, coordonatde Rãzvan Metea tot sub egida AMGD, a participatcu succes la numeroase evenimente jazzistice dinultimii ani.

Ziua Jazzului, ca punct culminant al LuniiAprecierii Jazzului, a fost celebratã (pentru întâia datãîn România!) la Cluj în 30 aprilie 2013, iar pentruanul în curs reprezintã unul dintre argumentele-fortepentru statutul de Capitalã Europeanã a Tineretuluiatribuit urbei noastre. Ceremonia de faþã îl are caprotagonist pe muzicologul dr. John Edward Hasse,nimeni altul decât însuºi iniþiatorul manifestãrii cucaracter periplanetar Jazz Appreciation Month.

Aceasta e sãrbãtoritã, sub egida UNESCO, atât întoate cele 50 de State Unite, cât ºi în peste 40 deþãri de pe Glob.

Momentul festiv al decernãrii titlului de DoctorHonoris Causa al Academiei de Muzicã a devenitposibil datoritã fericitei conlucrãri dintre instituþianoastrã, Ambasada Statelor Unite ale Americii înRomânia ºi organizatorii Zilei Internaþionale aJazzului la Cluj – Asociaþia Transylvania Cultural

Community. Pe bunã dreptate, în epistola adresatãla 1 aprilie 2015 de cãtre ataºatul cultural alAmbasadei USA, Marjorie A. Stern, rectoruluiAMGD, prof. univ. dr. Vasile Jucan, se subliniazãimportanþa acestei colaborãri româno–americane:„Ne exprimãm înalta apreciere faþã de deschidereade care dumneavoastrã ºi Academia de Muzicã dinCluj–Napoca daþi dovadã în a recunoaºtepersonalitatea marcantã a profesorului Hasse.”

Prin întreaga sa activitate dr. Hasse s–aafirmat drept un veritabil Ambasador al patrieijazzului pe plan mondial. Pe lângã sus–amintitainiþiativã de rezonanþã universalã, el desfãºoarã depeste trei decenii o prodigioasã activitate în calitatede preºedinte al Departamentului Muzical alfaimoasei Smithsonian Institution din WashingtonD.C., entitate cu rol coordonator – similar unui mi-nister al culturii – în viaþa culturalã americanã.

Formarea profesionalã a lui John Edward Hassea început în anii 1960 la New York, când i–a avut camagiºtri în însuºirea artei improvizaþiei pianistice pedoi mari jazzmeni: Sir Roland Hanna ºi Jaki Byard.În 1971 obþine titlul de Bachelor of Arts – la CarletonCollege din Northfield, Minnesota, iar în 1975 pe celde Master of Arts din partea Universitãþii Indiana.Este doctor în etnomuzicologie ºi folclor alprestigioasei Indiana University Bloomington, din1981. În acelaºi an obþine ºi un Certificate in Busi-ness Administration din partea Penn State Univer-

Întâiul jazzolog distins cu titlul deDoctor Honoris Causa în RomâniaVirgil Mihaiu J

AZ

Z C

ON

TE

XT

64

sity, Philadelphia, care îi va permite sã îmbine ulte-rior activitatea culturalã cu cea managerialã.

Iatã alte câteva remarcabile realizãri ale luiJohn Edward Hasse: fondator ºi director executival Smithsonian Jazz Masterworks Orchestra; cura-tor al unor importante expoziþii dedicate muziciiamericane în cadrul Muzeului Naþional de IstorieAmericanã din Washington D.C., cum ar fi celedespre Duke Ellington, Ella Fitzgerald, BillyStrayhorn, Ray Charles, Istoria pianului reflectatãîn colecþiile Institutului Smithsonian etc.; secretaral celui mai cuprinzãtor organism din domeniuleducaþiei jazzistice – International Association forJazz Education; colaborator al unor prestigioasepublicaþii, precum Down Beat, Wall Street Journal,The Washington Post.

Pe lângã activitatea managerialã ºiprofesoralã, dr. Hasse s’a manifestat ºi în posturade producãtor muzical, primind douã nominalizãrila Grammy Awards ºi douã ASCAP Deems TaylorAwards pentru excelenþã în criticã muzicalã. În 2001i–a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa îndomeniul umanioarelor din partea UniversitãþiiWalsh – Ohio Catholic University.

Dr. Hasse a conferenþiat despre arte ºi muzicãîn 20 de þãri de pe cinci continente. Activismul sãupe plan internaþional transpune în practicã un set devalori pe care jazzologul le susþine cu consecvenþã(citez dintr’un recent interviu al sãu, consultabil pelink–ul http://www.smithsonianmag.com/arts–culture/the–smithsonians–ambassador–of–jazz–53620539/):„Jazzul comunicã în mod implicit unele dintre celemai preþuite valori fundamentale ale societãþii ºiculturii noastre: libertatea, individualitatea,diversitatea culturalã, colaborarea creativã, înnoirea,democraþia. Este o formã de artã reprezentând ocomponentã vitalã a identitãþii americane.”

Din activitatea editorialã a lui John EdwardHasse se cuvin amintite volumele Ragtime: Its His-tory, Composers, and Music (Schirmer Books, NewYork, 1985) ºi Beyond Category: The Life and Ge-nius of Duke Ellington, cu o prefaþã de WyntonMarsalis (Simon & Schuster, Londra, 1993). Nu ede mirare cã lui John Edward Hasse i–a fostîncredinþatã ºi misiunea de a coordona volumulantologic intitulat Jazz: The First Century (WilliamMorrow/Harper Collins Publishers, New York,2001), apãrut cu ocazia împlinirii primului secol deexistenþã a acestui gen muzical.

În Introducerea scrisã pentru acest volum, JohnEdward Hasse condenseazã câteva dintre ideile ºiprincipiile ce l–au ghidat în activitatea sa de jazzologºi propagator al genului muzical nãscut pesteOcean, concluzionând: „Într’un secol copleºit defactori predictibili, dezumanizanþi ºi descurajanþi,jazzul a dat expresie prospeþimii, umanului,speranþei. El a ajuns sã reprezinte umanitatea înceea ce are ea mai bun: perseverenþa întruatingerea frumosului, a realizãrii personale, aperfecþiunii, ºi comunicarea unui mesaj aducãtorde bucurie lumii.”

Indubitabil, o asemenea viziune sintetizeazã

însãºi personalitatea celebratã în aprilie 2015 laAcademia de Muzicã din Cluj. Îmbinând atributelepropriei sale naturi – generoasã, deschisã sprelume, solidarã faþã de aspiraþiile spre fericire inerentefirii omeneºti – cu mesajul eminamente umanist aljazzului, John Edward Hasse ºi-a edificat o carierãplenar validatã. Graþie iniþiativelor sale dânsul sebucurã astãzi de un prestigiu recunoscut pe planmondial. Atitudinea sa de manifestã simpatiepentru þara noastrã ºi pentru realizãrile ºcoliiromâne de jazz e în deplin acord cu principiile saleuniversaliste. Pot depune mãrturie cã nu e vorbaaici de vreo opþiune circumstanþialã. Aflasem despreactivitatea domnului Hasse încã din anii 1980, pecând reprezentam România în colegiul redacþionalal publicaþiei Jazz Forum, editatã la Varºovia decãtre Federaþia Internaþionalã de Jazz. Îmi vorbiseelogios despre dânsul colegul meu elveþian JuergSolothurnmann, care – de–a lungul anilor – aveasã devinã un consecvent amic ºi cunoscãtor alculturii române. Hasse ºi Solothurnmann fuseserãcolegi la Universitatea Indiana. Ambii manifestauun interes genuin pentru valorile artistice de dincolode abominabila „cortinã de fier”, o zonã geopoliticãale cãrei popoare fuseserã claustrate ºi oprimatede regimurile totalitare în deceniile consecutive celeide–a doua conflagraþii mondiale. Atitudineaexemplarã a celor doi jazzologi, de solidarizare cuconfraþii est–europeni, corespundea unei devizefavorite a lui Hasse, enunþatã de Duke Ellington: „Ifjazz means anything, it is freedom of expression.”

În deplinã consonanþã cu cele expuse mai sus– coroborate prin impresiile culese la faþa locului,în prima sa vizitã în urbea noastrã – jazzologulamerican John Edward Hasse îºi exprimã dispo-nibilitatea de a susþine candidatura metropoleitransilvane, Cluj-Napoca, la obþinerea titlului deCapitalã Culturalã Europeanã pe anul 2021,recunoaºtere ce ar consfinþi de fapt o realitate.

Conferirea titlului de Doctor Honoris Causa decãtre Academia de Muzicã G. Dima lui John Ed-ward Hasse reprezintã ºi un act de diplomaþieculturalã. Se ºtie cã – în scurta epocã de destinderedin anii 1970, brutal întreruptã de virajul spreextremismul de sorginte extrem orientalã aldictatorului din fruntea statului – Româniabeneficiase de turneele unor mari personalitãþi alejazzului american, facilitate de Departamentul deStat al USA. Lista acelor jazzmeni pare astãziquasi–neverosimilã, mergând de la Louis Armstrongºi Duke Ellington, pânã la Thelonious Monk, DizzyGillespie, Jerry Mulligan, Ornette Coleman, CharlesLloyd, Keith Jarrett, Jack DeJohnette º.a.m.d. Existãchiar opinii conform cãrora jazzul a fãcut mai multpentru cãderea zidului de la Berlin decâtdemersurile politicianiste. Oricum, în conjuncturaactualã, marcatã de recrudescenþa terorismului ºia conflictelor la scarã internaþionalã, consolidarea– inclusiv prin ceremonia de faþã – a raporturilorculturale dintre România ºi Statele Unite nu e ungest pur formal, ci o necesitate, un model deconcordie dãtãtor de speranþe.

JA

ZZ

CO

NT

EX

T