8 August 2011 Anul IX 0,8 lei literarã 103 · August 2011 Anul IX 0,8 lei Cafeneaua literarã...

Aug

ust 2

011

An

ul

IX0,

8 le

i

Cafeneaualiterarã

Într-un amplu articol, Sindicatul succesului, apãrut înrevista Actualitatea literarã nr. 5 (februarie 2011) AlexªTEFÃNESCU scrie un fulminant articol, în care criticãmodul în care este promovatã (canonizatã) în prezent literaturaromânã:

„Practic, în viaþa literarã de la noi funcþioneazã, azi, un«sindicat al succesului». Dacã faci parte din el, te poþi bucurade cronici literare favorabile, de menþionãri în manualeleºcolare, de premii ºi burse, de traduceri în strãinãtate etc. Dacãnu – nu! Existã, desigur, ºi excepþii (...), dar ele sunt puþine ºinesemnificative.”

Dupã cum vedem, nu despre un grup literar sau altuldin oraºele noastre este vorba aici, ci despre centrul puteriiliterare, despre puterea literar-administrativã oficialã, despreguvernul literar care are puterea de a manipula cronica literarã,

„menþionarea în manualele ºcolare”, premiile ºi bursele,traducerea operelor. Ce finalitate au toate aceste acþiuni alesindicatului/guvernului literar?

„Viaþa literarã din România este în prezent blocatã deaceastã sindicalizare a succesului, amestec de autoritarismcomunist, snobism ºi carierism. Seamãnã cu o încãpere cuferestrele bãtute în cuie, imposibil de aerisit” – spune criticulAlex ªTEFÃNESCU în acelaºi articol.

Dezamãgit de cum se fac ºi desfac jocurile literare,Daniel CRISTEA-ENACHE, unul dintre cei mai talentaþicritici tineri, îºi dã demisia din U.S.R., printr-o cerere scrisã,acum câteva sãptãmâni. Asta dupã ce, mai an, este dat afarã dela România literarã pentru îndrãzneala de a critica Istoriacriticã a literaturii române…, autor Nicolae Manolescu, spun,în presa scrisã, unii scriitori.

Demisii din U.S.R.,excluderi, procese literare…

8//110033

MMMMaaaarrrr iiiiuuuussss CCCCRRRRIIIISSSSTTTTEEEEAAAA

Cafeneaua literarã2

Editorial

ªi-au mai anunþat demisia Nicolae BREBAN ºi IulianTÃNASE.

„Horia GÂRBEA (…) cere, într-o scrisoare adresatãpreºedintelui USR, în baza unei aºa-numite „calomnii“ a luiLiviu Ioan STOICIU, nici mai mult, nici mai puþin decâtexcluderea poetului din USR, suspendarea din Consiliul USRºi suspendarea indemnizaþiei de merit.” – spune BogdanCREÞU (USR în crizã, în Observatorul cultural din08.07.2011).

Peste asta, vine ºtirea cã poetul Dan Mircea CIPARIUºi-a dat demisia din U.S.R. ºi din consiliul de conducere alCongresului Naþional de Poezie.

Nu departe de ideile lui Alex ªtefãnescu este poetulAdrian SUCIU, care în articolul Fariseul Manolescu ºisfertoautorii, publicat pe blogul sãu, aduce, ireverenþios,acuzaþii grave lui Nicolae MANOLESCU ºi U.S.R., cuprivire, aproximativ, la acelaºi set de probleme din viaþaliterarã româneascã. Noutatea constã în faptul cã Adrian Suciune oferã ºi numele celor pe care el îi socoteºte responsabili.

„Literatura românã contemporanã, în latura ei oficialã, eo minciunã. Prima minciunã e în chiar vîrful ei: de ani de zile,un întreg complex financiar, organizaþional ºi mediatic estepus în miºcare în chip absolut inutil pentru a-l transforma peMircea Cãrtãrescu într-un scriitor nobelizabil. (…). „fonduripublice imense raportate la sãrãcia din literatura românã, depildã prin Institutul Cultural Român, sînt folosite pentru apromova în exterior literatura acestuia. Mircea Cãrtãrescu e unmare scriitor, dar un individ atît de profund ratat ca ºiconºtiinþã publicã încît simþul ridicolului ar trebui sã-lîmpiedice a se mai manifesta ca atare. Asta, încã, n-ar fi unpãcat aºa de mare. În spatele naivitãþii sale funciare, însã, oîntreagã armatã de profitori, lichele, impostori, panglicari,curve obosite ºi geambaºi literari constituie o curte de tipbizantin atît de intens preocupatã sã conserve privilegii,sinecuri ºi relaþii în dauna oricãrei evoluþii a literaturii române,încît Mircea Cãrtãrescu, care nu va lua premiul Nobel, este ºiprincipalul obstacol în calea unui Nobel românesc pentruliteraturã cîtã vreme curtea sa, în frunte cu nevasta, va fiburicul literaturii române oficiale.

Aproape toate ierarhiile oficiale ale literaturii românecontemporane sînt profund viciate de corupþie, majoritateapremiilor cu relevanþã naþionalã se dau în urma unor negocieride talcioc între critici, editori, scriitori ºi organizatori. (…).Oricum, o dezbatere realã ºi onestã asupra funcþionãriimecanismelor succesului ºi promovãrii în literatura românãcontemporanã nu va avea loc în curînd, cîtã vreme licheleleconduc, se autoreplicã ºi-ºi conservã privilegiile meschine – eacelaºi lucru cu „reforma clasei politice”. La altã scarã, daridentic”.

La scurtã vreme de la apariþia acestui articol, IoanRadu VÃCÃRESCU, preºedintele Filialei Sibiu a USR, îirãspunde poetului la toate acuzaþiile:

„Vã anunþ cã în perioada urmãtoare Comitetul FilialeiSibiu a U.S.R. va propune Consiliului U.S.R. excluderea dvs.din U.S.R., pentru încãlcarea gravã a Statutului organizaþieinoastre. În orice caz, din acest moment, vã rog sã nu vã maiconsideraþi coleg cu noi în Filiala Sibiu a U.S.R. ºi, eventual,sã vã daþi demisia de onoare din Filiala noastrã.”

Demisia de onoare ar trebui sã îi aparþinã, aºadar, luiAdrian Suciu!

„USR a devenit o instituþie în derivã, un câmp aljocurilor de culise, al înfruntãrilor de putere. Traverseazã, dinpãcate, o crizã gravã.” este de pãrere Bogdan CREÞU (USR încrizã, în Observatorul cultural din 08.07.2011).

„Am convocat în partea a doua a lunii iulie o reuniuneexcepþionalã a Comitetului Director, care va analiza situaþiacreatã caz cu caz. Nu exclud posibilitatea de a da curssolicitãrii unor filiale ºi a unor colegi de a proceda la sancþiunistatutare. Reuniunea va face publice concluziile, nu înainte dea pune pe douã coloane acuzaþiile ºi, respectiv, acþiunileîntreprinse de USR în folosul obºtei.” – scrie N.MANOLESCU în editorialul Ura noastrã cea de toate zilele,din România literarã nr. 25, din 24 iunie 2011.

Nici „analiza situaþiei create caz cu caz”, nici„sancþiunile statutare” împotriva colegilor scriitori nu au maiavut loc. Iatã o frânturã din comunicatul postat pe blogulU.S.R. pe aceastã temã ºi preluat de România literarã, dupãanunþata întrunire:

„În ziua de 18 iulie 2011 a avut loc ºedinþa ComitetuluiDirector al USR, cu participarea preºedinþilor de Filiale.ªedinþa a fost condusã de preºedintele USR. (…).

Au fost discutate propuneri de modificare aregulamentului premiilor USR, precum ºi a unor prevederistatutare referitoare la juriile de nominalizare ºi de premiere.S-a hotãrât reluarea discuþiei la Consiliul din septembrie ºistabilirea unui termen pentru dezbateri privitoare la Statut.

Comitetul Director a discutat ºi posibilitatea susþineriifinanciare a publicãrii unor volume la „Cartea Româneascã”,alese de un juriu USR din opere ale scriitorilor români de azi.

S-a hotãrât publicarea pe site a tuturor iniþiativelor ºiproiectelor USR, spre informarea membrilor USR care auexprimat în vremea din urmã critici ºi rezerve faþã de USR. S-ahotãrât de asemenea iniþierea unui dialog cu aceºtia, învederea clarificãrii tuturor problemelor în discuþie.”

# Ne-am abþinut, în cele de mai sus, de la comentarii. Nuputem sã nu observãm însã cã incriminatul guvernMAOESCU înlocuieºte anunþatele analize „caz cu caz” ºipedepsele cu promisiunea transparenþei ºi a dialogului. Semnbun, ar spune cel care crede în minuni. Scriitorul contemporanva fi numai ochi ºi urechi.

C. L.

Cafeneaua literarã 3

EseuMagda URSACHE

„Unul este adevãrul ºi alta lovitura cu dosarul desecuritate”

Paul Goma,Vladimir Tismãneanu în 11 puncte, 2006.

În 55-56, Miliþia popularã îi împuºca în plinã stradã peaºa-ziºii infractori. Tot dupã cifrele lui Marius Oprea, au fost53.170 de arestaþi numai în anul 1959. Ploua cu condamnãripentru „agitaþie duºmãnoasã”. De la tribunã, temutul PantiuºaBodnarenko preciza: „Duºmanul nu se bucurã de toatedrepturile Constituþiei noastre” (din 27 sept. ‘52). Deliberat,toate prevederile (dar toate!) nu erau respectate: libertateacuvîntului, a presei, dreptul de întrunire, inviolabilitateapersoanei ºi a domiciliului. Trebuiau neutralizaþi (citiþi:distruºi) cei cu atitudine reacþionarã faþã de politica partiduluiºi a statului. Cum? Prin delaþiune. O bîrfã micã ºi nevinovatã,o glumã te trimiteau la Canal (într-unul din romanele mele, unpreot face ani grei de puºcãrie pentru cã a cerut la restaurantulgãrii din Iaºi o porþie de „ruºi cu ceapã”, cum se numeau,subversiv, hamsiile; ficþia mea are la bazã un document), iarsabotorii Canalului erau condamnaþi la pedeapsa cu moartea.Unii – degeaba.

În vremea aceea, securiºtii lui Drãghici (cf. Plenarei din‘68) fabricau, dupã ce-i lichidaserã pe adevãraþii rezistenþi,„organizaþii de bandiþi contrarevoluþionari”, acte de sabotareaeconomiei, de spionaj, de încercãri de fugã din þarã... ªitrebuie sã ai obraz de toval sã-þi închipui cã luptãtorii dinFãgãraº jefuiau stîne (la rapoarte se ataºau chiar bonuri false,obþinute prin presiune de la ciobani). Numai fãrã discernãmîntfiind, ai crede-o pe Elisabeta Rizea „curva munþilor”, cum oetichetaserã sadicii ei torþionari.

Mai apoi, dupã perioada atrocitãþilor, filtrele Securitãþiiau devenit mai largi, se mai putea scãpa, dar tehnicadiversiunii s-a transferat de la obsedantul deceniu pînã în„deceniul satanic”, aºa cum erau numiþi anii optzeci. Probã cãîn Programul de mãsuri al Departamentului SecuritãþiiStatului din ultimul an al dictaturii se trasau sarcini ca:

„– prevenirea ºi contracararea acþiunilor duºmãnoase;– dezvoltarea volumului ºi calitãþii potenþialului

informativ”, iar „sursele de valoare” trebuiau „temeinicverificate”.

Buba, zgaiba, pata, scama la dosar te împingeau lamargine continuu, sistematic, îþi împleticeau mersul firesc alcarierei, pe termen lung, de-o viaþã. ªi-mi vine în minte o frazãa lui Mircea Eliade: „Alerga parcã pe un coridor fãrã sfîrºit,necunoscut, sinistru (...). Coridorul se întindea ca o galerie deminã”. De ce a fost caracterizat „fetid” dosarul lui CornelMihai Ionescu? Rãspunsul îl aflu chiar în „Conte”, în interviulluat de Cristian Bãdiliþã: pentru cã unchiul lui CMI era VasileVoiculescu; pentru cã tatãl a fost ridicat de Schimbarea la faþã

a anului 1958, ca participant la Rugãciunea Rugului Aprins,de la Antim.

Din motivul „necooperãrii” cu Secu, ajungeai vieþaº orimureai intra muros. Barbu Slãtineanu (din lotul Noica) n-avrut sã devinã „agentul Petrovan”, a avut tãria sã-ºi înfrunteanchetatorii ºi s-a stins în chinuri. Lena Constante striga,sfãrîmatã în bãtãi, sã i se dea sã iscãleascã; ar fi semnat, ca sãscape de torturã, orice declaraþie. Cine n-a cunoscut le cachot,celula strîmtã ºi udã, zarca, acela sã nu acuze.

Am considerat înfiinþarea CNSAS, ca instituþie menitãsã dezvãluie mizeria moralã comunistã aplicînd legeadeconspirãrii, „o victorie pentru democraþie”.Neînregimentatul LIS are dreptate: nu trebuie desfiinþatCNSAS-ul, ci corectate mijloacele de a informa, ca sã nu maifim un stat al nedreptãþii sociale, ci un stat de drept. Decizia decolaborare datã de Consiliu apare înainte de verdictul instanþeijuridice. Presa aflã din culise CNSAS cã s-a supus Curþii deApel vreun dosar de colabo ºi roata morii porneºte. Ceprezumþie de nevinovãþie? E ca mort nefericitul intrat în gurilecanalelor TV, ale jurnalelor, ale blogurilor... Cine sã maicorecteze negativul pus în circulaþie? Acte de arhivã ajung încoloanele ziarelor, încãlcîndu-se art. 30 din OUG 24/2008,care precizeazã cã eliberarea de documente (ori copii) dindosare de cãtre personalul CNSAS ori membri ai Colegiului einfracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare. Sau o fi devenitConsiliul între timp agenþie de presã ºi nu ºtim?

Funcþioneazã CNSAS absolut dupã lege dacã s-aîncãlcat legea chiar de la înfiinþare? Cine a fost membru PCRnu poate fi în Colegiu. S-a respectat ori ba acest amendament?

Se þin angajamentele „sub pecetea tainei”; la un momentdat, dosarul e declasificat ºi pac la „Rãzboiul”. Dacã EugenUricaru a fãcut poliþie politicã, faptul trebuia clarificat înaintesã fie ales preºedinte USR. Nu l-a întrebat nimeni ce-a semnatsub numele Udrea?

Comisia Adevãrului a vrut în job description sã despartãgrîul de neghinã. Odatã deschise, dosarele trebuiau cercetatecu profesionalism ºi metodã, dar ºi cu prudenþã. ªi dacã nuvrea sã concureze Securitatea în fake-uri, se cuvenea sã seoblige sã tacã despre lucruri neclare, neînþelese, îndoielnice.Dosarele de urmãrire informativã sã fi fost fãcute publice întotalitate, nu pe porþiuni alese ºi corese. Am rãsfoit dosare din

Lovitura de dosar I


Eseucare lipseau file ori erau numerotate aiurea, ceea ce duce laconstatarea falsificãrilor. ªi mã cam tem cã în rãstimp n-arãmas DUI netrunchiat, aºadar nefalsificat.

Un anchetator din procesul „reeducãrii” i-a spusdeþinutului politic Octavian Voinea, om cu vocaþiamartirajului (deºi a semnat „angajamentul” la Piteºti, faptrecunoscut de el însuºi, l-au trecut prin Gherla, Aiud, Fort13...):

„Vom pãstra dosarele pînã ce veþi pieri. Vom muri ºi noi.Istoria se va scrie pentru generaþiile viitoare dupã acestedocumente [...]. Veþi susþine cã este minciunã? Numai noisuntem cei în mãsurã a aprecia ce-i adevãrat ºi ce nu-iadevãrat. Clasa muncitoare are puterea în mînã. Aºa cã noifacem istoria aºa cum ne convine” (v. Octavian Voinea,Masacrarea studenþimii române în închisorile de la Piteºti,Gherla ºi Aiud, ed. Majadahonda, Bucureºti, ‘96, p. 69).

Sã fi avut dreptate anchetatorul cã istoria (dacã nu avemgrijã) se va face dupã aceste dosare? Faptul e confirmat ºi dePseudomemoriile unui general de Securitate, Humanitas,2007, unde Tãnase Evghenie se adreseazã „proºtilor de azi –care sunteþi voi” astfel:

„[...] cercetãtorii vor scrie cum vrem noi, nu cum esterealitatea. Noi creãm istoria aºa cum ne place. Aºa cum neconvine”.

Pleºiþarii, iatã, pot face rãu ºi postum. Cum constatãAura Christi, „Concret, prevaleazã, incredibil, mãrturiacãlãului”.

Securitatea denatura dupã bunul plac faptele, modificaopiniile exprimate. Dosarele sunt pline de „mãrturii” dupãdictare (chiar o fi scris Noica, nesilit „Subsemnatul ConstantinNoica, reacþionar” ori Anton Golopenþia „Subsemnatulbandit...”?), de mistificãri, de diversiuni... Ce-i uluitor e cãmulþi nu vor sã vadã cã aceste DUI-uri te pot pune pe pistefalse. Nu iei de bune ce-au zis urmãritorii despre urmãrit (doarerau turnãtori, nu?) fãrã verificãri atente, nici mãcar ce declaraurmãritul: pe unii îi trãdeazã memoria sau uitã anume. Suntdeosebiri enorme între delaþiunea sub torturã ºi cea a vecinuluide scarã de bloc, care a tras cu urechea la þeavã, între surselede voie ori de nevoie. Nici mãcar persoanele de sprijin nutrebuie judecate la hurtã. În dossier-ul lui Luca Piþu, publicatla Opera Magna cu adnotãrile sale, sunt cîteva noteinformative care-l apãrã (de pildã, un raport scris desemioticiana Maria Carpov, ºefa Catedrei de Francezã de laUniversitatea iaºiotã); existã rapoarte de informare, dar ºi dedezinformare, aºadar nu toate sursele erau... surse. Nici ceicare-l cunosc bine pe Luca, fãrã clarificãrile autorului, nu potdeosebi adevãrul de invenþie. Ca sã justifice în ochiiSecuritãþii comportamentul de rebel, de insubordonat, unprieten inventa o tramã de copilãrie: cã l-ar fi bãtut un miliþiandin Cajvana. Fiecare cu Freund-ul ºi cu Freud-ul sãu.

Vã aduceþi aminte cã în presa socialistã se obiºnuia sã seintroducã fraze pe linie, aºa-numitele de Dan Culcer intruziunicenzoriale? „Sã ºtim a apãra cauza culturii”, scria în primulnumãr al revistei „Vatra” (1971) ºi cenzorul adãuga:comuniste. Securitatea nu acþiona altfel decît secþia depropagandã PCR: organul putea oricînd modifica tot ce

spunea informatorul. Sã nu uitãm cã funcþiona din plinDepartamentul dezinformãrii, cu secþia: Suspectareaintelectualilor.

S-ar zice cã sectorul ãsta, al dezinformãrii, funcþioneazãºi acum; dupã cum merg lucrurile, pereþii aveau urechi, iar înmai-mult-ca-prezent au ºi ochi. Sã nu te cuprindã o lehamitecenesasicã? Mã întreb dacã nu s-a vrut sã se ajungã iarãºi lablazarea din duo-dictaturã (la întrebarea Ce-i de fãcut?, serãspundea catastrofic: Nimic), dacã nu s-a dorit sã sebanalizeze rãul. „ªtiþi, ºi cutare a fost”, se auzea la telefonul desearã. Convorbirile începeau cu referiri la aceste incriminãriciclice: „Ai aflat cã...?” Orice blogher ori blogheriþã „deopinie” aruncau acuze fãrã acoperire, se incrimina, se defãima,se calomnia cu voluptate. Chiar preºedintele Bãsescu îl ironizape Crin Antonescu, spunîndu-i „Porumbacu, Porumbelu”. Erao informaþie anonimã apud Internet sau ce? ªi dacã de la vîrfulPuterii se face asta, atunci e limpede cã s-a dat liber la circ:avem chiar mai mult circ decît pîine.

Cînd vine vorba de Securitate, la serialul „Cine a maiturnat?”, se reacþioneazã cu „Hai, lasã-mã!”, „Cît o sã ne maijucãm de-a fantomele?”. Aº spune cã fantomele astea se totîntorc pînã n-or sã fie condamnate penal. Tinerii considerãtrecutul un inutil depozit de vechituri, de aruncat la trash-ulistoriei ºi „stafia” comunistã se reîncarneazã.

Repliaþi pe alte poziþii strategice, vechii securiºtiorganizaþi într-un soi de SRL (cu rãspundere limitatã) au indusstarea de respingere la verdictele de colabo. Dar Consiliulnaþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii n-are nici ovinã? Cum cerceteazã cercetãtorii CNSAS, cînd ofiþerulrecrutor a ajuns mai puþin blamat decît informatorul ºantajatori cumpãrat de el? Amestecul de vinovaþi ºi de vinovaþi fãrãvinã, de gardieni ºi de victime, de interogaþi ºi de interogatoriduce la depresie socialã. Pãrem condamnaþi sã nu ºtimniciodatã adevãrul nici despre abiatrecutul nostru. Delatorul afost, la rîndul lui, delaþionat ºi filatorul filat. Cei care nu staubine cu memoria îºi publicã amintirile trucate (cineva lenumea memorii concurente) asupra aceluiaºi eveniment.Despre CREL (Cahiers roumains d’études littéraires) aflãmc-ar fi avut viza Secu. Se uitã cã lui Adrian Marino, dupã ce-a fost eliberat, i s-a oferit slujbã la fabrica de bere Ursus, sãumple sticle; un loc în cercetare, la filiala Cluj a Institutului deistorie literarã al Academiei, n-a putut obþine, în timp ce alþipuºcãrizaþi politic (nu mai dau exemple, dar le am) au fost„reabilitaþi” ºi puºi în posturi bune. ªi asta pentru cã –presupun – au încercat sã-l racoleze ºi s-a opus. La rîndul sãu,memorialistul Marino se vrea aºezat la masa adevãrului, darcu „sticluþa cu vitrion” la îndemînã. Romul Munteanu e„MAI-ist, ca sã nu spun mai mult”, Dan Ciachir e „ofiþerul”,Mihai Ungheanu – „autenticul securist”. Verdictul CNSAS l-alovit dupã moarte, ca ºi pe ªt.Aug. Doinaº. Fãrã posibilitateade a face recurs.

Bîrfa de la Bahluviu vedea în Mihai Ursachi un agentcvadruplu, din Texas pînã la Nil ºi în fosta-i nevastã o miniMata-Hari. Vîlva devoalãrilor a început, cred, cu CatrinelOproiu, nevoitã sã-ºi dea demisia din CNA, pentrucolaborarea cu Secu. Lungul ºir de dezvãluiri de presã (unele,


nemeritate ºi cu rea intenþie, nenuanþate ºi nechibzuite), aucreat rezerve ºi nedumeriri; chiar o indispoziþie, o agasare, oiritare, o silã faþã de loviturile de dosar regizate.

Cînd Dan C. Mihãilescu l-a descoperit pe Artur Silvestrica Garbis – Gabriel în DUI-ul sãu n-a fost de-a mirarea; de-amirarea a fost pentru Alex ªtefãnescu sã-l afle, tot din DUI-ulpersonal, pe prietenul George Arion denunþãtor constant.Culpa asumatã de Dan Zamfirescu în „Lumea Magazin”, cã aturnat din considerente patriotice (dupã Secu, „poziþienepatrioticã” însemna ostil socialismului) sub numele Neagoe,n-a fost nebãnuitã. ªi n-ar trebui, oare, sã nu mai apreciematîta cenuºa turnatã-n creºtet? Povara delaþiunii e uºoarãpentru cei care s-au mãrturisit (în unele cazuri, acesteconfesiuni par programate, la ordin), ca ºi cum rãul n-ar fi fostfãcut.

Spus neted, nu se mai ºtie nimic cu exactitate. Pe cîþi n-acãzut anatema „infiltrat în exil”? Accepþi sã duci un mesaj, laîndemn Secu, în emigraþie, ca sã obþii paºaport, dar o faci?Profesoara mea de literaturã comparatã, Hertha Perez, mi-ascris: „Le-am promis la plecare cã o sã fac aºa cum îmi cer ei,dar ºtiam eu ce trebuia fãcut”. A plecat în RFG ºi nu s-a maiîntors, din cauza celui care o lucra operativ, decanul V.Arvinte. Scrie gradatul Victor Achim, într-un raport din 9 mai‘87, privind închiderea Dosarului de Urmãrire Informativã allui N. Breban, deschis în 10 iulie ‘72 pentru „activitãþiduºmãnoase” (subl. mea) cã prozatorul era util pentru muncainformativã. Asta nu înseamnã cã a ºi fost. Acelaºi Achim,care „se ocupa” de USR, voia sã-l menþinã „în contact”, darprobele lipsesc. Breban n-a cooperat, cum n-a cooperat niciMarino, cînd, prin adresa din 6 martie ‘65, coloneii Ciurlãu ºiBoþîrlan cereau Securitãþii din Cluj într-ajutoraretovãrãºeascã: Marino trebuia determinat sã-i influenþeze„pozitiv” pe I.P. Culianu ºi pe Dan Petrescu. N-a fãcut-o.

Gãsesc în documentele publicate de Nemira un plan demãsuri Secu: Alexandru Cãprariu urma sã-l supravegheze peBaconsky, iar Leonida Neamþu pe Aurel Rãu. Planul o fi fostîndeplinit sau e doar zvonisticã, menitã sã tensionezeatmosfera, sã creascã dezbinarea între cobreslaºi, sã aþîþerãzboiul civil dintre scriitori, chit cã unii au uniformele îndulap, la pãstrare? Dacã e sã-l credem pe autorul deHumanitas, Dan C. Mihãilescu (vol. ªi aºa mai departe?),Paul Georgescu îi ºoptilea fiecãrui optzecist în parte cã eturnat de ceilalþi, stabilind ºi proporþia: „dragã, dintre voicolaboreazã cam 80 la sutã”. De unde ºtia proletculturniculasta? Sau voia sã-ºi continue misia de-a face rãu literaturiiromâne?

Securitatea semãna suspiciune, derutã, neîncredere întrenoi, dînd ordin de „destrãmarea anturajului”. Chiar ElenaCeauºescu, într-o rea tradiþie (Nicolschi ºi Pantiuºa plantaserãmicrofoane chiar în locuinþa lui Ghiþã Dej) îºi supravegheasecuristic copiii, în acest scop. În cîte N.O. (nota ofiþerului)sau N.B. (nota biroului) nu apare sarcina „distrugeriianturajului” unui scriitor sau altul? ªi cînd nu s-a amestecatSecuriþica în vieþile cãrþarilor? Povestea-i veche: doarConstanþa Crãciun, ministresa Culturii, era soþia lui Ion Vinþe,adjunctul ministrului Securitãþii. Ca sã-ºi justifice lefurile,

Organa, cum îi spune Paul Goma, inventa opozanþi unde nuerau, dar ºi liste de informatori. Am auzit de atîtea ori„Fereºte-te de cutare!”, pînã cînd n-am mai ºtiut de cine sã mãferesc. CNSAS ºtie fãrã dubiu cã X a turnat, cã a descifratcorect jocurile la douã capete ale Securitãþii? N-aº crede, dacãºi printre raportorii comisiei Tismãneanu s-au strecuratturnãtori cu state de platã.

Eseu

Emanuel FLEANCU


(urmare din nr. trecut)Dupã cum vedem, ªtefan Aug. Doinaº nu-ºi mãrgineºte

lirismul indirect la trucajul baladesc ori parabolic ºi nici lamodalitatea vizionar-autoscopicã, purtînd, ca într-un marsupiu,exegeza poeziei proprii. Veºnic neliniºtit, nemulþumit s-ar zicede nici una din cotele formale atinse, el aprofundeazãindirectitatea pînã la rãdãcinile sale transestetice, de naturãmoralã, pînã la (res)tabilirea relaþiilor eului creator cu celempiric. Artificiul se priveºte în oglindã, examinîndu-se încalitatea lui de artificiu. El îºi creeazã o problematicã ce seconstituie într-un motiv predilect al creaþiei. Expurgat graþiedisciplinei intelectului, romantismul revine spre însãºiconºtiinþa mãºtii, care demascã, deschizînd drum spre stareaexistenþialã realã, spre afect, spre acele intoxications of theHeart pe care le blama, plin de superbie, autorul Corbului.Cunoscîndu-se pe sine, analizîndu-se, punîndu-se în paginaliricã prin relativitatea ei, prin subtextul ei foºnind de interogaþiiºi emoþii, indirectitatea se confundã tot mai frecvent cu moduldirect. Ea ajunge a se revela ca o crizã a propriei condiþii. Ocrizã, deci a poeticii, care dezvãluie o crizã a fiinþei. Cu obrazulde pe care a cãzut masca, fiinþa îºi mãrturiseºte slãbiciunea,angoasa, îndoiala, dezgustul. Scenografia e încã solemnã,miticã, dar miºcarea sufleteascã e cea a izgonirii din paradisulconvenþiei estetice:

O, mãºtile erau atît de grelecã nu se dezlipeau de pe figuri!Natura niciodatã obositãcernea-n amurguri piesa ca prin sitãsã obosim în limpezimea eipriviþi, din semicerc înalt, de zei.Atunci sosea un ceas al încercãriicînd se trezeau cenuºile cãrãrii,cînd mãºtile se dovedeau subþiriºi sufletul rãnit de presimþiri,cînd ne-nºelaþi de nimeni în pãcatescrutam adîncurile-ntunecateºi scormoneam cu unghia-n culcuº,ca-n vatra rece, focul jucãuº.Atunci cãdeau desprinse din extazeacele mãºti de patimã ºi raze...

Autorul încearcã sentimentul nerealizãrii, al repetiþieinesubstanþiale a evenimentelor, al unui malign onirism aldestinului, ca o pedeapsã a histrionismului asumat cu uºurãtate.Încercarea sa de a se îndepãrta de sine se plãteºte greu, ca oricenesãbuinþã. Motivul baroc al vieþii ca vis cunoaºte o rãsucireinfernalã. Spectacolul succesiunii generaþiilor e un soi de teatrubiologic, în regie fantomaticã. „Banchetul” sau „ospãþul” vieþiinu e sortit nici unuia din participanþii sãi, care se dedau unorplãceri amãgitoare, înãlþînd libaþii absurde:

Dintru-nceput, ospãþul nu fusesemenit pentru nici unul dintre noi;

nici vinurile-n cupe n-au fost noi,nici rodiile strãlucind pe mese.Mai vechi ca lumea însãºi e ospãþul,sînt proaspete doar pofta ºi rãsfãþulºi mãºtile convivilor, de lut.Am fost aduºi aici, ca un fãcut,de-o ºoaptã dintre ºoapte, de-o cîntarece-a prins sã sune-n noi treptat mai tare. Nu simþi cã vinul are un gust amar?Privind cu ochi hipnotici în pahar,ciocnim, în hohot, cupele vecine,dar nu ºtim pentru ce ºi pentru cine.

Spaþiul „în care tînjim ºi apunem” nu existã, strãzile pecare umblãm nu se gãsesc „niciunde”, fiind doar un cutreierpururi „lãuntric”, pe de altã parte vedeniile lucesc „mai reale canoi”. Între realitate ºi ficþiune are loc un schimb de atribute casub puterea unui blestem. Ticului de a masca, de a deghiza, dea contraface îi corespunde o rezonanþã caricaturalã în real.Anularea identitãþii lucrurilor se rãzbunã însã, precum un jocneîngãduit cu cele sacre. Magia de care s-a abuzat acþioneazã cao „rugãciune inversã”, ca un „reflex visceral al spaþiului”, carevomitã monstruozitãþi. Creaþia universalã îºi ia revanºa asuprasimulacrului, printr-un ºir de situaþii în care amuzamentul seîntîlneºte cu deznãdejdea. În sens heideggerian, s-ar putea vorbiaici despre primejdia pe care o include ficþiunea, de-a relevaceea ce nu existã. Inocenþa ei s-ar izbi de impostura falseirevelaþii, care trece în grotesc, se compromite:

Am vrut sã cumpãr cartofi:piaþa era invadatã de dogme ºi limuzine;am vrut sã fac dragoste: în acelaºi pat se iubeauîncã fantomele.

Cu riscul pedanteriei, ne putem întoarce mult în trecut,pentru a menþiona contestarea caracterului imaginar, evazionist,al poeziei, curentã în Evul Mediu, bunãoarã sub pana„antiliterarã” a lui Toma d’Aquino, care nota calitatea ei deinfima doctrina ºi defectus veritatis. În consens, abstracþiuneavizionarã e socotitã de cãtre Doinaº o declasare, oincompatibilitate funciarã cu întruchipãrile vieþii, un fanatism alneantului. O ipostazã ce falsificã trãirea, mimînd-o sarcasticprin imagini ale inadecvãrii, schilodirii, ineficienþei burleºti:

LectorGheorghe GRIGURCU

Poezia lui ªtefan Aug. Doinaº


LectorCînd unei Abstracþiuni i se dau braþe,ce braþe i se dau?... Îndrãgostiþiise cautã cu cioturi roz în umeri,îngenuncheazã-n pat ca stîlpi de sare.

Cînd unei Abstracþiuni i se dã sînge,ce sînge i se dã?... Prin ºapte gãuridin pieptul credincioºilor se scurge-melasã fãrã stropi – un vid fanatic.

Cuvintele ele însele bolesc, ca agenþi ai metamorfozelorfãrã nici o noimã, într-un chip trupesc, arghezian:

Toate zac bolnavepe arie:ºi cele dure,ºi cele suave,-ºi nu mai pot sã îndure.Ca ºi cînd dupã Nominarie-ultima lunã din anul cu nimb-ar mai fi încã una, -de schimb.

Trãind alteritatea ca pe un eºec, poetul recunoaºte limitadramaticã a artei sale grefatã pe cea a inalienabilei condiþiiumane. Cînd alfabetul magnificaþiei se retrage, rãmîn imaginilemodeste, semnele poeziei nude, legate de existenþial. Repudiatãcu orgoliu altãdatã (dacã nu ºi cu o vanitate a perfecþiuniiformale, uºor dobîndite), „transpiraþia afectivã” e acum toleratã.Tonul e al unei blagian-înalte resemnãri. Idealul creatorului,considerã Doinaº, ar fi trebuit sã fie cel al unei scriiturineafectate, lipsite de ambiþii, de purã laudã adresatã creatului,adicã al unei scriituri angelice:

Ce-a mai rãmas, din sufletul meu, pentru mareazi a mîniei, nedevorat ronþãite, ca orzul de cai, de flãmîndalãcustã a paginei.

Mult am rîvnit, dar numai puþin reuºit-am.Dacã mi-ar pune scrumul respins pe cîntar,mîntuit aº fi – chiar în eºeculde-a scrie ca îngerii...

Renunþînd la a mai proclama „misteriosul” printr-oretoricã învãþatã, fãcutã, de-o impecabil-exterioarã tehnicã,poetul doreºte a-l „trãi” cu umilinþã ºi devoþiune. Acea„modernã nostalgie a misterului” la care se referã J. Gracq(modernã fiind postintelectualistã) îl cuprinde, îndreptîndu-lspre matricea realului noncontrafãcut de convenþii, care edepozitarul legitim al tainelor ultime. Doinaº se simte solidar cu„lucrurile”, nu cu limbajele care pot produce o infinitate deînfãþiºãri falacioase ale lor, cu firescul substanþial al ontologieiºi nu cu geometria ei vacuã. Sãrbãtoarea sa nostalgicã e una desorginte „nominalistã”:

Azi împlinesc o mie de lucruri trecãtoare.Privind amurgul sumbru cum scapãrã pe vãi,abia acum mi-e ochiul în stare sã mãsoaresãlbatica lui sferã cuprinsã de vãpãi.Mi-aduc mereu aminte cum din copilãrierîvneam acelaºi lucru-ncercînd sã-l împlinesc

întîi în cercul mare ºi gol cu reverie,apoi, cu suferinþã-n hotarul lui firesc.

Trãirea subiectivã apare mediatã prin cea obiectivã, cu oafectare minimã:

Sãrutul, neastîmpãr sfînt al cãrnii,s-a desfãcut, ºi cade, ºi-l auzi,aºa cum cade-n pragul nalt al ierniizãpada crudã prin copacii uzi.

Dialectica identitate?alteritate e resimþitã ca o zãdãrnicie,ca o falsã problemã în faþa existenþei individuale, cu misterul eidat, cu dureroasele scadenþe inexorabil înscrise într-însa.Critica existenþei îºi face autocritica, în numele umil-autoritar alexistenþei însãºi, ce se leapãdã de mãgulitoarele ei posesiuniaparente. Între a avea ºi a fi, biruie al doilea concept:

Atunci mã-ntreb: mai poate fi al meuizvorul care n-a þîºnit din mine?Îºi poartã oare crinul în staminechiar soarta sa – ori scîrba unui zeu?Dar poate-acestea sunt totuna… vine un ceas, cînd orice sunet pare greuºi-þi cade dintre degete mereu,mereu înstrãinîndu-se de tine.

Nu întîmplãtor, unul dintre textele ample ale lui Doinaº eun elogiu adus Fiinþei, vãzutã în organicitatea sa, devenitãperceptibilã prin refluxul „mãruntelor chipuri” histrionice,sustrasã jocului secund, mistificator, al diversitãþii.Contemplaþia limpezeºte ochiul poetului, smerirea suplanteazãvechea sa prezumþie, ironia face loc unui limbaj liturgic. Ca ºiîn cazul lui Eugen Ionescu, „comediantul” (aici grav, solemn,sacerdotal) din conºtiinþa ºi din practica artistului îºi cautã,într-o etapã a concluziilor vieþii, limanul mîntuirii, o modalitatede credinþã. Ludicul excesiv se simte vinovat ºi nãzuieºte sprepurificare. Existenþei derivate a polimorfismului, a teatralitãþiiprogramatice, a ostentaþiei spectaculare, i se substituiegravitatea transparentã a transcendenþei:

împovãrat de secoli e urgentulºi nu e omul cel chemat sã punãîn lucrurile lumii nici accentulFiinþei nici mãsura cea mai bunã

da! Toate cîte sunt cunosc extazulpe treapta lor ca floare ºi nisipurici unul singur stã senin obrazulsub plînsu-atîtor mãrunþite chipuri

cãci numai ea desãvîrºind - modestãîn sãvîrºiri – necunoscutul ducerealul mai departe îºi atestão noimã a destinelor caduce.

„Foamea de unu” traseazã, în planul existenþei spirituale,limita alteritãþii, iar în planul poeticii, limita indirectitãþiilirismului.

(continuare în numãrul urmãtor)


„Strâmt îi este sufletului meu în acest trup de cuvinte”

Impresionant, deopotrivã, ca poet ºicritic literar, Andrei Þurcanu (n. 1septembrie 1948, la Cigârleni-Ialoveni),absolvent de filologie (USM, 1971), cu unsolid doctorat consacrat evoluþiei poezieipostbelice în Moldova, o vreme cercetãtorºtiinþific, acum profesor universitar, s-avrut, de fapt, regizor de film. E cel puþinciudatã însã situaþia criticului-poet,neomologat încã la cota meritatã acasã. Devinã poate fi ºi superbia sa (niþel asocialã),absenþa orgoliului publicitar ºi, negreºit,conºtiinþa valorii, afiºatã ostentativ; saulimbajul elevat – penetrant, având „stilulcelor de peste pârâu” (a se citi Prutul), cumi s-a reproºat deseori. În plus, chiaracceptând cântecele ca „bandaj de azur”,pledoaria lui Andrei Þurcanu privea nu„doinizarea” aleanului ci „ardoarea luiSisif” (v. Voi, cântece), ceea ce nu se preapotrivea cu mentalitatea comunã. Maimult, creaþia ar fi o „otravã rumenã”; încâtpoetul face mai degrabã figurã de disidentîn interiorul generaþiei (biologice),preparându-ºi meticulos, rãbduriu,debutul. Sã adãugãm imediat: un debutîntârziat (ca poet), apãrând, editorialiceºte,pe scena literarã la 40 de ani!

De fapt criticul Andrei Þurcanutipãrea, în 1983, volumul Martor ocular ºi,în 1996, Bunul simþ. Ca poet publicã în1988 un op impozant, cu ecou discret(volum reluat ºi completat în 1996), apoiElegii pentru mintea cea de pe urmã(2000), Destin întors (2005), Iisus prinmiriºti (2006), Estuar (2008, colecþionândproducþiile ultimului an) ºi antologiaPlânsul Centaurului (2008). Sã nu uitãmbuchetul de eseuri politice (adevãratepamflete) reunite în Sabatul sau Noapteavrãjitoarelor politicii moldoveneºti

(2000), acuzând „somnambulia colectivã”în Fanarul postsovietic. Autorul, cândvadeputat ºi consilier prezidenþial, cunoºteaculisele puterii ºi dãdea glas frustrãrilorîntr-un limbaj sever, aplicat.

Apariþie-reper, adunând producþialiricã a intervalului 1973-1988, Cãmaºalui Nessos desfãºura polifonic,alegorizând, cu sonoritãþi mitologice, ocãlãtorie-metaforã. Exodul din Arcadiacuprinde o toponimie fictivã (Ababua,Hipnos, Oniros, Lotofagia, Lemuria,Stramonia) ºi un topos simbolic, populatcu personaje-convenþii: candidulSimplicimus (personaj-narator, risipind„notiþe”), centaurul Hiron, Momos(convertind zeflemeaua în luciditatedemistificatoare), Don Quijote, Abélard(cu tânguirile sale), Profetul, Harap-Alb,„ceata” de personaje/voci lirice rãtãcind în„obscurele labirinturi ale Stramoniei”. Unjurnal de cãlãtorie, de fapt, în infernultotalitarist/„oraºul fantomatic”,descoperind un gol imens, închiderea,blocajul, într-un timp vâscos, amorf.

Aceastã „Odisee iniþiaticã” (cf. Al.Burlacu), ivitã în Anno Domini 1988 atrecut aproape „neobservatã”, din pãcate.Mai apoi Grigore Chiper ºi N. Leahu auscris elogios-exact în timp ce un Gh.Mazilu denunþa „lirismul anecdotic” ºi„reveriile sterile”; iar Emilian Galaicu-Pãun considera cã acest Hercule moldav,îmbrãcat în „cãmaºa de forþã a tradiþiei”oferea, exploatând teme ºi ticuri, „o lecþiedeschisã” liricii postbelice moldoveneºti,sperând rãutãcios-profetic cã autorul, nuchiar un postmodernist sadea, „îºi vaînvinge boala”. Adicã nu va recidiva liric.Din fericire, pronosticul nu s-a confirmat.Ca epopee liricã (cf. N. Leahu), Cãmaºalui Nessos – ca spaþiu himeric – este o

Maratonul optzeciºtilorAdrina Dinu RACHIERU

Un criticpoet: AndreiÞurcanu

CarmenSTANCIU –DesFacerea,EdituraConvorbiriliterare, Iaºi,2010

Adrian LUNGU– Maria, Editura Citadela,Satu Mare, 2010

VictorMUNTEANU –Rãnirea vederii, Editura FundaþieiCulturaleCancicov, Bacãu,2010

Marin MINCU– Dulce vorbi însomn, Editura Vinea, Bucureºti,2011

LucianALECSA,Viaþãmahmurã ºi neagrã,Editura Brumar,Timiºoara,2011

LuminiþaMIHAI,Mai avem deplâns împreunã,Editura Princeps Edit,Iaºi, 2008


Maratonul optzeciºtilor

utopie oniricã vorbind de un real deghizat.Evident, cel ce a rescris Sara pe deal(împrumutând titlul), manevrândpolifonismul, intertextualitatea, stilullimbut, voci care interferã în orizonturiapocaliptice poate fi revendicat (ºi) deoptzecism. Nu lipseºte nici sarcasmul,autorul investigând toposul „lumii pe dos”vs „gura de rai”, cu infiltraþii demoniace,activând forþele malefice. Ca ºi frica deistorie ori „dorul de identitate” al uneiProvincii definitã contradictoriu: „caznede sfântã, poznã de lele”, închinândpocale/tropare de înviere, „ºoapte de rugã,larmã de hramuri” etc. (v. Tu,Basarabie...)

Plonjând într-o atmosferã sumbrã,apãsãtoare, fãcând inventarul unor trãiriacute (trase în sintagme memorabile),Andrei Þurcanu exploreazã o lume aaparenþelor evidenþiind supliciul spaþiilorînchise. Interior în roºu aprins(„improvizaþia lui Momos”) era titlulvolumului care n-a mai apãrut(preconizatul debut poetic); un „viermeroº cu capul negru” trâmbiþeazã în alegrocã „nãdejdea e o gafã!”, constatând:„strâns-în-chingi-ne-leagã-strunga”. Acestverdict, alãturat altor enunþuri rostite franc(„ªi noi în þarc/ Ca-ntr-un potir”; „ploaiasusurã-n garafã”) întãresc ideea-viziune aînchiderii, devenitã o „suprarealitateagonicã”. Îndemnul poetului (care e ºianalist politic), traversând calvarulluciditãþii, era cel de „a rezista repaosului”(a stagnãrii, cum i se spunea în epocã):„lãsaþi-mã sã urlu ºi sã uit” (v. Strigãt).Dar e nevoie ºi de o „vibrare lucidã”, de oraþiune în flãcãri, cum afirma exegetul îndoctoratul susþinut la Moscova cu Iu. A.

Kojevnicov pentru a salva Marele Tot(civilizaþia umanã), acum cu „viitorulpericlitat”.

Într-un poem-autoportret („AndreiÞurcanu”), autorul recunoºtea cãscruteazã lumea cu „niºte ochi carefixeazã cu necruþare”. Într-adevãr, AndreiÞurcanu este propriul sãu analist,propunând sclipitoare reflecþii teoretizante(ca autocomentariu) sau acele „descifrãriauctoriale” (trebuincioase, negreºit),uneori cu trimiteri livreºti în exces,construind visata Utopie a Cãrþii.Comentariul devine acid când, din motivepolitice, cu personaje recognoscibile,Andrei Þurcanu acuzã pasivismul,letargia, atrofia civicã. „Înotãm ca niºteumbre”, zice poetul, condamnând o„zdreanþã de neam”.

Critic avizat, cu un stil precis, tãios,cu judecãþi drepte, cumpãnite, de regulã ºicu un limbaj elegant, Andrei Þurcanulanseazã „salve de adevãr”. Un erudit cuprogram (cum l-a vãzut, îndreptãþit,Vladimir Beºleagã), un constructor de o„seninãtate elaboratã” (cf. M. Cimpoi), un„degustãtor clasicist” cu instrumentarmodern palpând o lume în disoluþie,halucinantã, încercând a afla temeiurilearhetipale ºi ritmul primordial. Poetul, cuun buchet select de referinþe la activ,impopular, totuºi, produce o liricã„scânteietoare” (Theodor Codreanu)purtând o „cãmaºã în flãcãri”, oferindu-ºilibertatea de a vedea ºi a înþelege totul.Altminteri, „pe lângã noi, în mersul devierme,/ trece în neant momentul eroic,clipa de glorie”. Or, cutezãm a crede,gloria lui Andrei Þurcanu, un poet uriaº,abia începe...

IoanidROMANESCU –

Halabuº, Editura Princeps

Edit, Iaºi, 2009

FlorentinPOPESCU –

Gânduri descriitor, Editura

RawexComs,Bucureºti, 2011

MagdaURSACHE – Sã citiþi bine!,

Casa EditorialãDemiurg, Iaºi,

2010

CrinaPOPESCU –

Glontele de aur,Editura

Feed Back, Iaºi,2011

SilviaGOTEANSCHII,Minunea va veni

mai târziu,Editura

Feed Back, Iaºi,2011

CassianMARIA

SPIRIDON,Cumpãna,

EdituraTipoMoldova,

Iaºi, 2011

Olga POPESCU


Acum vreo douãzeci de ani, într-una din vitrinele unuimagazin din Paris se putea vedea zilnic un scriitor de romanepoliþiste de mîna a doua, Georges Siménon. El îºi propusese caîn douã sãptãmîni, între foi albe, pixuri, maºinã de scris ºi ceºtide cafea, în spaþiul strîmt al vitrinei, sã scrie un nou roman desucces. Romanul, cu al cãrui titlu nu mi-am încãrcat memoria,a apãrut rapid, s-a vîndut în cîteva sute de exemplare, devenindbest-seller. Amatorii de exhibiþionism, ca sã rãmîn eufemisticºi sã nu le spun gurã-casã, copleºitor de mulþi, ca peste tot, seholbau în vitrina cu pricina ca la menajerie, ziarele comentaugestul ca afacere financiarã. Cum a ºi fost. Romanul a apãrutrapid, într-un tiraj ameþitor, ºi a fost cumpãrat la fel de rapid.La fel de rapid poate cã a fost uitat. Dar nu lucrul ãsta-iimportant în expozeul meu, ci acceptarea de cãtre scriitor aviolãrii intimitãþii, de dragul micii glorii pasagere ºi a banilor.Artistul care nu-ºi iubeºte turnul de fildeº (secretul creaþiei),nu iubeºte nici creaþia.

Poetul este, în fond, un cuceritor de absolut, exerciþiilesale fiind repetate exorcizãri ale fiinþei. Viaþa lui e condamnatãla a fi o succesiune de naºteri ºi morþi repetate zilnic, ca un ritiniþiatic. Dar el se mãsoarã ºi prin forþa cu care suportã lumea,pentru cã existã o realitate a lumii în care e aruncatã fiinþa, ºio realitate poeticã, magicã, idealã, autarhicã, realitatea în careomul „poate locui poetic”, cum spune Heidegger(1).

Într-unul din eseurile sale, profesorul estetician englezA.C. Bradley face afirmaþia, preluatã dupã aceea de mulþicomentatori ºi fondatori de principii fumegoase din Europa, cã„poezia este limbajul unei stãri de crizã”(2), afirmaþie care sepoate gãsi ºi la Mallarmé(3). Adevãrul e cã oricît am încerca sãdetectãm provocãrile, cauzele, sã demonstrãm mecanismelefacerii, pornind chiar de la sinapsele creierale, de la reacþiilechimice, de la deformãrile primordiale, Poezia rãmîne unfenomen misterios care, oricît ar fi de cercetat, lasã pe oricinela stadiul de bãnuialã. De aceea, toate definiþiile poeziei sîntmetaforice, aparþin celor care scriu ºi pot fi urmate de zisa luiGarcia Lorca: „Nici eu, nici tu, nici el, nimeni nu ºtie ce estepoezia”. Poetul doar poate constata cã poezia vine ºi pleacã,lãsîndu-1 devastat ºi cu mîinile goale. Încercînd s-o reþii, eºtiîn situaþia celui care vrea sã pãstreze în pumn mireasmaflorilor.

Întîlnirile cu poezia, scurte, percutante, fulgerînde,înseamnã ieºire din timp, depãºire de tine, real-ideal, înseamnãsfîºiere ºi auto-distrugere. În acest sens, nu rostea rãu un poetdin secolul trecut: „Poezia sfîºie spornic”(4). De aceea noipunem versul lui Hölderlin „Rareori în chip poetic locuieºteomul” în relaþia cu fulgerantele întîlniri cu poezia ºi nuacceptãm analiza existenþialistã prin Daseinul heideg-gerian.

Dar teoriile rãmîn în afarã. Importante sînt stãrile,

momentele în care poetul e devastat ºi se aflã în „travaliu” ºi,mai important, produsul acestui act magic. „Nimeni nu poatecrea ca Dumnezeu”, spunea Borges. Însã totul e ca poetul sãrãmînã la „uneltele” sale sacre, sã rãmînã el însuºi. EnglezulLascelles Abercrornbie vorbea cîndva despre „acea figurãautenticã ºi personalã ce conþine unul dintre puþinele lucruri deseamã ale poetului timpului nostru: EL ÎNSUªI”(5).

Cã importante ºi valabile rãmîn pentru poet doarcoborîrile în sine, doar evadãrile, o spune ºi Rimbaud: „J’ai euraison dans tous mais dédains: puisque je m’évade”(6).

Intimitatea poetului vine mai întîi din relaþia sa cu trupul,pe care, pînã la urmã, ºi-l jertfeºte cu bunã ºtiinþã.

Pentru cã primele divorþuri ale poetului, artistului îngeneral, sînt între el, ca entitate spiritualã, ºi trupul care-i uºorde pedepsit.

Relaþia noastrã cu trupul nostru se petrece ca-n politicã,unde funcþioneazã acest principiu: cîºtigarea încrederiiceluilalt cu scopul de a-l distruge. Trupul e cea mai apropiatãopoziþie a noastrã, este limita noastrã cea mai serioasã.Constantin Noica vorbea de trup ca de „fratele porc” - un altmod de umilinþã! Existã un discurs al trupului, un limbaj lacare majoritatea oamenilor rãmîn indiferenþi, dar care nutrebuie sã rãmînã necunoscut poetului, pentru cã ritmul unuitext, o parte din vigoarea poemului e datã de respiraþie, detemperament, de educaþia trupului. Ura noastrã împotrivatrupului nu înceteazã nici în clipa morþii.

Cum spuneam, o operã scrisã în singurãtate, rod alintimitãþii, devine, la aruncarea în lume, o cetate împotrivasingurãtãþii. Oferind lumii productele sale, artistul devine ointimitate violatã, o intimitate publicã. Este jertfa sa, ºi aiciavea dreptate Erick Kassner, cînd spunea cã „drumul de lasimþire la mãreþie trece prin jertfã”. De aici începe degradarea.(Sau înãlþarea?!) dar e sigur cã începe spectacolul social,exhibiþionismul, speculaþiile ucigãtoare de profunzime. Poetulºi-ar dori, ca ºi Goethe, un cititor care sã uite de sine, de lumeaîntreagã ºi sã „trãiascã numai prin cartea mea”.

Dacã postmodernismul de azi, peltos ºi atoatestãpînitor,a adãugat la toate „calitãþile” poetului timpurilor noastrecinismul ºi bãºcãlia, iar el declarã senin cã se poate scrieeseistic ºi fãrã inspiraþie (considerîndu-ºi aceste declaraþii o

AccenteDaniel CORBU

Intimitatea publicãa poeziei


viziune de o profundã luciditate intelectualã), legile degradãriisale pot intra în acþiune.

Aceste gînduri, nu pentru a turna gaz pe focul mocnit alprejudecãþilor despre postmodernism, ci pentru a clarificarelaþia dintre poezie ºi metadiscursurile sale.

Ceea ce numim azi Poemul-eseu sau poemul eseisticeste realizat prin schimbarea raportului de forþe dintre teorie ºisubstanþã poeticã, în sensul cã teoria ca discurs secundardevine discurs originar. ªi nu greºea Monica Spiridon cîndafirma faptul cã, dorind sã devinã însuºi „modelul MariiNaraþiuni postmoderne”, s-ar putea sã devinã o practicãdiscursivã oarecare ºi cã „Lumea ca Text a absorbit totalTextul ca Lume”(7).

„Tout est parole!”, obiºnuia sã spunã, mereu ºi mereu,Francisc Ponge. Dar ideea lumii ca text ºi a textului ca lume aprodus, în poezia lumii, avalanºe de grafomani bulversanþi ºio nemaiîntîlnitã confuzie de valori. Dar nu despre hahalereleliterare gloriolarde vreau sã vorbim, despre speculanþii ºiarendaºii literari, ci despre marile insule care sînt poeþiiadevãraþi, cei care respectã sacralitatea inspiraþiei ºi a cãrordiscreþie într-o lume angoasatã, cînd nicicînd conºtiinþa n-afost mai tragicã, preocupaþi în continuare de misterul fiinþei,ne face sã-i considerãm, prin condiþia lor, clasici în sensulcrud, original al vorbei. Mulþi dintre ei urmeazã zisa luiBaudelaire, cinicã la vremea ei, dupã care „este o anumitãglorie în a nu fi înþeles”. La aceasta, am adãuga o aserþiune alui Montale, care sunã astfel: „Nimeni nu ar scrie versuri, dacãproblema poeziei ar fi sã te faci înþeles”. Ne oprim cu gîndulacesteia din urmã ºi încercãm sã dãm douã intenþii: 1. poetulcrede prea mult în blestemul sãu, iar problema receptãrii ºiînþelegerii îi rãmîne în planul secund; 2. vorbind în poeziedespre un lucru (orice lucru se preteazã la variaþiuni infinite),poetul nu clarificã nimic. O metaforã adaugã ceva frumuseþii,dar nu înþelegerii. De altfel, „poezia începe cînd un nebunspune despre mare: Parcã-i untdelemn!”(8).

Oricum, poetului autentic îi rãmîne propria intimitate,care e ºi intimitatea poeziei, singura minciunã care spuneadevãrul.

Note1. Martin HEIDEGGER, Originea operei de artã, Ed.

Univers, 1982, în Hölderlin ºi esenþa poeziei, pag. 192-231.2. A.C. Bradley, în Oxford Lectures on Poetry, VI, 1909.3. Stéphane Mallarmé, Oeuvres complets, Paris, 1936, p.

766.4. Mihai Ursachi, Poezia, în vol. Inel cu enigmã, Ed.

Cartea Româneascã, Bucureºti, 1981:

„Poezia nu-i o brãþarã de aurPoezia nu-i frunzuliþã de laurPoezia cu solzi de balaur

Poezia nu-i o caleaºcãPoezia nu este pleaºcãPoezia cînd vrea sã te pascã

Poezia nu-i un ceasornicPoezia nu-i ornitorincPoezia ce sfîºie spornic”.

5. Lascells ABERCROMBRIE, apud Jorje Luis Borges,Valéry ca simbol, în Alte investigãri, 1952.

6. Arthur RIMBAUD, L’Impossible, în Une saison enEnfer.

7. Monica SPIRIDON, Postmodernismul: o bãtãlie cupovestiri (în „Observatorul cultural” nr. 129, 19 august 2002):„O apropiere a ºtiinþelor exacte de umanitãþi dã naºtere aºanumitelor epistemologii slabe. Acest tip de feed back dinpartea ºtiinþelor stimuleazã ambiþiile literaturii de a deveni,iniþial, o Mare Teorie ºi, ulterior, de a se erija în însuºimodelul Marii Naraþiuni post-moderne.

În sfîrºit, totul se repercuteazã asupra structurilorinstituþionale, fiind convertit în curricula ºi în activitãþiacademice. În acest fel se desãvîrºeºte un proces anexionistcare, practic, nu duce la mãrirea literaturii ci, dimpotrivã, oînghite, reducînd-o la statutul de - citez - „simplã literaturã”sau „practicã discursivã oarecare”, una printre altele, ca sã nealiniem cu logica ºi cu limbajul studiilor comparatiste deultimã orã, ilustrate de faimosul Raport Bernheimer. Ne aflãmdoar la un pas de instrumentalizarea totalã a literaturii. Dinchiar momentul în care, spre deliciul teoreticienilor sãi,literatura s-a lãsat absorbitã de turbionul similitudinilor ºi alomologiilor aparent flatante, traiectoria sa totalizantã promiteadeja sã conducã direct spre un proiect pragmatic ºi politic.Lumea ca Text a absorbit total Textul ca Lume.”

8. Cesare PAVESE, Meseria de a trãi, Ed. Univers,1980.

Accente


Dor de moarte în cartea lui Cassian Maria Spiridon. Demoartea aceea care ºterge toate urmele, de la hârtia care nu semai ridicã în picioare, de la iarba lovitã cu pietre ºi pânã lapantofii ºterºi de praf ºi de lume la nesfârºit, mai ales lanesfârºit. Dor de moartea limitei ºi a supunerii oarbe.

Scrise în ani, care urcã dinspre 1985 cãtre 2008, poemele“Cumpenei” (Tipo Moldova, Iaºi, 2011) nu sunt o cumpãnãadevãratã. Poetul a ales deja. Ce face în aceastã carte seamãnãmai curând cu un testament, prin care-þi laºi casa ºi ce mai edin avere, cu motive, cu justificãri pentru fiecare obiect înparte. Seamãnã cu un testament, atâta cã poetul nu scrie desprecase, pãduri sau despre alte bunuri pãmânteºti, ci despre

propria existenþã, pe ea o lasã, o trimite mai departe, în viitor,disecatã, analizatã, interpretatã, prinsã-n cuie mari ºi-n cuiemici. Cassian Maria Spiridon se întoarce înlãuntrul sãu, acolounde-a locuit ºi pe vremea rea, ºi pe vreme bunã, ca sã vadãdacã n-a uitat ceva, poate niºte semne misterioase pe pereþi. Sepregãteºte temeinic de întâmplãrile unei alte vieþi, cãci nu seºtie niciodatã ce amãnunt îþi poate rãsturna universul dincolo:am carnea tare/ nu mã plâng/ sînt încã viu/ am frunteaîmpodobitã/ de spinii ºi laurii râvniþi/ am pieptul împietrit/de-atâtea lovituri/ - sînt singur/ precum lupul -/ de mã iubeºti/cum uneori o spui/ nu mã ierta ºi uitã-mã/ pe loc/ numai aºa/de Oceanul Negru/ nu-þi va fi întreaga fiinþã absorbitã/ m-aºteaptã dansul/ pe pietrele-nroºite/ nu merit lacrimile tale/ amsufletul strãpuns de vijelie/ ºi tâmpla de glonþul disperãrii/ dariarba urlã ca sã fim/ iubirea nu iartã/ pedepsele îi sîntnemãsurate. (Am ochiul plin)

În totul, o carte care-ºi doreºte sã rãscumpere, deºiautorul ei, lucid, ºtie cã aºa ceva nu mai e posibil. Disperareae pretutindeni, fantoma ei însoþitoare. Poetul calcã pe urmelenoastre sau noi vom cãlca pe urmele celui care presarã cenuºã,

ca sã nu rãtãcim drumul: am mâini cu venele umflate/ ºi ochiiobosiþi/... nu sînt pentru aceastã lume/ întreaga meaîntruchipare/ nici gândurile îngropate în armura/ fãrã defisurã/ a melancoliei/... lumini cereºti ºi pãmântene/ te-auprimit în lanþul cosmic/ cu sufletul întunecat/ e ºi aceasta ostare/ între atâtea/ oamenilor datã/ fãrã tãgadã/ în rândurinumãrate/ se miºcã mâna pe foaia albã a clipei viitoare. (Vindin insulele pãrãsite)

Cassian Maria Spiridon scrie ca ºi cum ar merge pestradã. Nu face efortul de a cãuta, de a ºterge ºi de a reveni.Impresia de fluviu interior rãsturnat pe hârtie este foarteputernicã. Eu, cititorul, fac eforturi sã nu mã înec de-a lungulcelor cinci sute de pagini ale antologiei. Cãci respiraþiaversului, deºi domoalã, are ochiuri adânci. Curgerea lui, tãiatãde venele oblice ale tastaturii computerului, te ameþeºte la unmoment dat. Cine înghite pilule, ca sã doarmã, ºtie ce spun.Cadenþa e cea care mãsoarã ideea, începe cu un dans, unbalans, auzi apoi rãpãitul care vine din tine ºi care nu-iniciodatã prea aproape, mintea coboarã în corp, se face una cuel, corpul devine minte, iar el ºtie de-acum ce trebuie sã facãmai departe: … este un moment cînd/ nu mai vrei nimic/ rãtãcitpe o planetã în care/ nu-þi afli locul/ cauþi funia/ sãpunul derufe/ - ai putea fi un nou Candid - / am ochii obosiþi/ ca istoriauniversalã/ cel care moare singur/ sînt eu/ sau poate tu/ sauîmpreunã/ în Edenul pãrãsit de flori. (Bãrbat singur – tabloufãrã pânzã).

ªi încã douã vorbe despre fantoma disperatã: o simþi, erece ºi foºneºte lângã tine, dar nu te sperie, nu-þi suflã rãu pestefaþã. E o fantomã molcomã, împãcatã cu datul ei, aº puteaspune cã-i o fantomã cu o misiune. Cred cã ºtiu ºi care-i aceea.Mã tem însã cã, divulgând-o, aº putea strica totul. ªi cine vamai þine cumpãna?

în ziua dinaintea morþii/ trandafirii îngropaþi pânã la gât/pregãtiþi pentru iarnã/ înfloreau/ o femeie înºira la uscat rufe/lumina pîlpîia liniºtit/ pe cer steaua tãia o cale de frig. (Pasteltragic).

LectorDenisa POPESCU

„Cumpãna” lui Cassian Maria Spiridon

CLUBULCafeneaualiterarã67 august 2011

Maricica FRUMOSULiana ALECUPaul GORBAN

Apare sub îngrijirea lui Virgil DIACONU

la rãdãcina unei cruciînvârtesc destinul pe degetca un blestem închid ochii ºi-mi pregãtesc rãstignirea

trag linie dreaptã sub toate durerilefrica morþii nu-mi tremurã-n genunchi ºi nu mã strigã

uneori dorinþa de a trãi pulseazãsãlbatic prin venemii de prizonieri

zgomotul coboarã într-o liniºteprind rãdãcini în plicul gol fãrã adresatºi nu încap prea mult aer ºi suflet:„Dumnezeule, dã-mi puteri sau moartealege singur”

dimineþile vin des la mine dupã sfaturi cu ceai - coffee

vã cer un sens orecaredesenaþi-lnu sunt sfântã împãrtãºanie nu veºnicã fericire

eu am obosit ºi stric farfurii

eu mor foarte rarcerul curge în râul cu numele strigat de pãsãri triste pe faþã nu mai creºte nicio umbrãchiar dacã scriu cu dreapta înconjurând timpulinima bate tot în stângaieri nu am murit „îþi mulþumesc”... pentru ce?aºteaptã, nu-mi aduc amintenu-mi vãd ochii ºi plâng cu aripileumerii au îngheþat neatinºi totuºi suntem pãsãri diferite

când o sã plec îþi voi lãsa locul pe acoperiº sã asculþi viaþa cum doarme

ne trezim într-un patvine desfãrã s-o cheme cinevaºi fumeazã dezbrãcatã înaintea mea

tace nu pentru cã stã lângã minebem ceai fãrã zahãr ºi jucãm ºahardem fotografii: ea, eu, pe alocuri noila un moment nici nu mai vreau sã merg- aºa îmi eºti frumoaso, triºezi!

uneori plecãm suspe acoperiºuri ascultãm visuri strãinele prindem în borcan ca pe fluturiºi le privim pe rând pânã se terminã þigãrile

când vine dimineaþanaiba sã o ia - infinitulne trezim într-un pat ºi aºa zi cu zi

iar pe afarãazi am vãzut doar urme, pantoficâþiva copii, picioare lungi ºi mâini grãbitecopaci, pereþi ºi scãrile

noi nu privim feþele oamenilorca sã nu obosimdoar le fumãm

strig altã lumemortul e mortdar oamenii îl ating pe faþã cu mâinilesã-l doarãaud paºii vecinilor în coridor îngerii mã roagã sã tacpentru prima datã deschid ochiiaerul se rupe ºi eu mã ridic

pãsãrile mor fãrã ceram numãrat firele de nisip ºi fiecare piatrãa oceanului pacificte aºtept de un timp tãcutã lângã uºã

am chinuit telefonul pânã când s-a aºezatla întuneric

CLUBUL Cafeneaua literarã2

Maricica FRUMOSUpremiul Cafeneaua literarã acordat la Concursul Naþional de Poezie ºi Interpretare Criticãa Operei Eminesciene «Porni Luceafãrul...», Botoºani, 2011

vroiam sã-l arunc prin geamdar - bunã mamã

m-am trezit la spitalsunt destui nebuni în lume ºi fãrã minepãsãrile mor fãrã cer le-am explicatam cãutat cu degetul sã ajung vârful nasului

de când ai plecat am învãþat sã trãiesc cu al meu bineîncã o zise va întoarceziua s-a dovedit lungã ºi în uºã nu mai bate nimeni

aripile tale au acoperit jumãtate de soare

învãþ sã mor fãrã tinefug ºi mã avânt de pe o filã spre cerdã-mi drumul încet sã nu cad pentru cã nu mai am unde liniºtea albastrã îmi va judeca durerile

firele subþiri s-au rupt în bãtãile pulsuluiîn fundul ochilor unde cândva se juca viaþadoar degetele amorþite nu le atinge ºi tunu trebuie

lasã-mãdeschide toate geamurile din tineºi dã-mi drumul încet eu voi pleca printre strigãte ca o umbrã

ciubotele rupte la sãniuº zâmbesccând intru în casãochii fug spre uºã uit numãrul cauzei penale suspendateimaginile interzise ale copilului decedatscris atât de mãrunt în carte era prea mic pentru a mai trãigândeam la copiii mei brusc mama ºi tata mã privesc tineri ºi fericiþidintr-o primãvarã când abia mã nãscusem

ascult gândul repetându-mi cuvintele dintr-o melodiecã nu am dreptul sã mã mint ºi sã morgoalã de genul „þara mea” îºi plânge haina arsã tremurul vocii pare cã la un moment va izbucni într-un rîs nebundalumea e bunã ºi rea

Îl caut dar nu pot sã-i povestesc pentru cã ºi eu sunt lumeaobositã de atâta glod s-a topit zãpada ºi nu mai am unde mã ascunde

Liana ALECU

Cortina de gheaþãAi pierit,

ca ultima frunzãa toamnei

pe râul grãbit!Între noi,

cortina de gheaþãca un zid de granit...

De o parte, luxurianþa dorinþelor,somnul raþiunii, neantul fiinþelor,de alta, seninãtatea renunþãrilor,griuri rafinate pe cerul depãrtãrilor.

O ultimã privire în susspre treptele de rubin din apus,o ultimã bucurie – deºartã risipã –incandescenþa iluziilor de-o clipã.

Apoi, liniºtea solemnãa singurãtãþii, tronând,geometrie perfectãa cristalului, luminând,

învolburare încremenitã,zbor fulgerat,extaz îngheþat,ca un concert de Bach!

EcoulMã cufund în uitareca Persefona în emisfera de-ntuneric.De departe, dinspre lumea pierdutã,cãtre trupul meu amorþit,rãzbat ecouri ale timpului luminii –- freamãtul fiinþei tale.Împrejur, aici ºi acum,ochii de fosfor, colþii de focai amintirilor,gheare de fier gata sã mã sfâºie,de câte ori te invoc,zeu al Frumuseþii, pavãzã de cristalîmpotriva Timpului ce mã destramã.

CLUBUL Cafeneaua literarã 3

FilialaPiteºtia UAP

Ruxandra PREDUÞ

Experiment pentru 4 studii

Olga Popescu Emanuel Fleancu Marius Cristea Silviu Deaconescu

Paul GORBAN s-a nãscut pe 7 martie, 1982 în oraºulBotoºani, România. Urmeazã studiile gimnaziale ºi liceale înoraºul Dorohoi din judeþul Botoºani. Debutul literar ºi-l faceîncã din perioada liceului, publicând poeme ºi prozã scurtã înrevista Suflet pentru suflet, revistã pe care o editeazãîmpreunã cu Andrei Florin Amarandei. În acea perioadãpublicã ºi în revista liceului Aripi de luminã, condusã deGabriela Simionescu, iar din 2003 îl gãsim în revisteleHyperion, Dacia Literarã, Poesis, Algoritm Literar, Intertext,Editor, Feed Back, Pasager, Timpul, Terra Nova, Cafeneualiterarã, Absolut Cultural, Contrafort, Lykeion, Vatra veche,Jurnalul Literar etc. În 2002, în urma unui concurs de poezie,debuteazã în antologia ieºeanã Iubire, luminã, poezie, apãtutãla Ed. Lumen. În 2004 debuteazã cu volumul de poeme Primulval, pentru care primeºte, în 2007, medalia Teiul de argint,secþiunea debut a Premiilor Eminescu, oferite de Editura“Geea” Botoºani. În 2005, împreunã cu profesorul de istorieGicã Manole ºi profesorul de filosofie Ciprian Voloc,întemeiazã miºcarea culturalã Cercul de la Dorohoi. În 2006obþine licenþa în filosofie cu teza Sensul gândirii slabe la GianniVattimo, iar în 2008 finalizeazã cursurile de masterat Integrareºi securitate europeanã, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaºi. Amai publicat: în antologiile cenaclului Virtualia din Iaºi, volumulde poezii Îngerii mint femeile, Iaºi, 2007, Galerie de artã vie,Iaºi, 2007, volumul de poeme Pavilioane cu ruj, EdituraPrinceps Edit, Iaºi, 2010, monografia exegeticã Miºcarea îninfinit a lui Grigore Vieru, Editura Princeps Edit, Iaºi, 2011. Estejurnalist, redactor-ºef al revistei de experiment literar FeedBack din Iaºi. În momentul de faþã îºi finalizeazã studiile dedoctorat, cu o temã în domeniul semioticii, în cadrul Facultãþiide Filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaºi.

nuntã pe râpa galbenãîntr-una din zilele gonflabile ale verii trecute am gãsit pe lângã Râpa Galbenã niºte pãsãricare îºi fãcuserã cuib pe un felinar. se uitau exact în ochii unui cal care pãºtea printre pietrele râpei. îi mãsurau de la înãlþime botul pufos ca grâul verde ieºit primãvara din catacombe.îºi imaginau cuiburi turn fãcute din coama lui albã de parcã în acel cal s-ar fi ascuns o întreagã colonie de gâze minunate ale sufletului. chipul meuse izbea puternic de mobilierul soarelui când am auzit cum pântecul de flori al unei mirese a cãzut ca o sãgeatã la botul calului. atunci pãsãrileau început sã-mi zâmbeascã amabil ºi au coborâtla nunta oraºului întins sub corpul meu gol.oamenii locului spun acum cã felinarul stã aprins noapte ºi zi peste cãmaºa galbenã a unui miredat dispãrut. mi se pare cã noapte de noapteun înger de inox vine cãlare în respiraþia meaºi-mi aduce lângã inimã florile unor pãsãri hidoase

poem despre ploi ºi enigmecând plouã oraºul miroase a graffitti lucrurile oamenilor devin flori mici

ºi nestatornice. zgomotul se revarsãîntr-o liniºte nedesluºitã iar strãzilepun o luminã de plumb pe chipurile nesfârºite ale destinul. îmi amintescde un om care a dat în ziar la micapublicitate anunþ cã-ºi vinde moartea.dimineaþa ziarele au scris despre el cã ºi-a cumpãrat pãmânt pe o hârtienumerotatã cu versuri. privesc cerulºi în retina mea toate blocurile lui îmi par un epitaf mereu la pândã. plouã de-o veºnicie ºi-n noaptea aceasta ºi numai Dumnezeu ºtie câþiviziri melancolici vor încerca sã cuprindã oraºul în crucea lor câþi poeþi vor încerca sã ademeneascãmetafora în grãdinile vii ale iubitelor.îmi amintesc de un þãran din vechiulmeu sat care se lãuda cã vântul esteun animal din ograda lui. îl hrãnea cu buruieni vechi ºi oglinzi sparte.de ceva timp ciudatul lui animal a început sã mãnânce casele din sat.în urmã însã, dupã ploi, au crescutnumeroase plante rezidenþiale. s-ascris despre acel þãran cã ºi-a cufundatjalea în buricul satului când ºi-avãzut animalul ucis printre blocuri. când plouã umblu prin cotloanele trecutului ca ºi când aº cãuta cumândrie copilul meu rãtãcitor ºi închid toate becurile din apartamentca sã-mi intre pe fereastrã lumina jucãuºã ºi stranie a bietului pãmânt.

la marginea oraºului *locuiesc într-un apartament de la marginea oraºului unde se sfârºesc toate liniile de autobuz ºi de tramvaieunde câinii latrã în miez de noapte

la pustietatea melancolicã.

CLUBUL Cafeneaua literarã6

Paul GORBAN

din balconul meu spre pãdure atârnã timpul precautºi se vãd crucile unor biserici cum stau în picioare.zici cã sunt santinelele oraºului. noapte de noaptestau acolo aprinse ca sã îmi aducã aminte cã am un dumnezeu care mã jeleºte.

*mâinile mele se rostogolesc prin cafenele în fel ºi fel de forme de respiraþiele vãd cum îºi înghesuie umezeala în aripi de ziare. nu se pot privi una în cealaltã mai mult decât o pot face crucile din deal mai mult decât o pot face blocurile conectate între ele la internet. fiecare dintre noi poartã cel puþin un miracol bun de ascuns în pereþi. eu ascund lumina oraºului care fredoneazã magnetic un cântec despre uitare.

*când mã simt singur deschid larg uºa de la balcon ºi las sunetul sã iasã din pereþi îl las sã se miºte o vreme ca un greier pe strãzi. foºnetul lui îmi aduce aminte de aburul care împrumutã forma unor picioare de femeie.

locuiesc într-un apartament de la marginea cerului ºi de aici vã scriu despre oraºul care searã de searãvine la mine sã-mi vadã starea de spirit.

o himerã în umbra poºtaºuluiîn dimineþile cu singurãtatea rezematã de cerKarmen plimbã câinii cu botul umed prin dormitor.am gãsit-o cioplind lighioanele casei într-un caietde versuri. îi chemã sã latre la bãtrânul poºtaºcare aruncã zilnic în scara blocului monedele de ras.

sã nu îþi fie milã, mi-am spus, sã nu înjuri corpurile bãtrânului A4 cãci vor foºni toatã noaptea peste barba ta nerasã

Karmen era surdã ºi nu auzea cum în inima bãtrânului pereþii sfâºiau liniºtea. am scos mãrunþiº din buzunarul de la piept - locul unde îmi þin de obicei zidãria cu poeme – ºi am aruncat peste câini sã le fie urletul ºi foametea doborâte în levitaþie.

peste covor capetele lor s-au spartîn nori negri de ploaie ce-au început sã claxonezeputernic. de atunci Karmen exfoliazã zilnic pieptul singurãtãþii ºi se scufundã ca o himerã în umbra poºtaºului. în aer blocul ei miroase a lame de ras A4.

sala de aºteptarebunicul meu spãla pãmântul cu lacrimi fosforescente,îºi petrecea serile în versurile goale ale stâneidin ªtefãneºti. privea cu jind cãtre Fiul ºi Sfântul Duhdesenaþi pe cerul de piatrã din biserica din satºi nu credea în cei care downloadau

îngerii de pe internet.

nu se strecura prin vãgãunile nelocuite ale fecioarelorcãuta din vorba lui sã caþere visul pânã la buzele sfinþilor.cu narcisele întinse la picioare ca niºte candelabre, cu zbuciumul apei însoþit de galeriile negre ale corbilordesfãcea suluri de paie ºi striga la norii crãpaþi de setesã arunce peste iubitele pãmântului flori de migdal cu miros de amor perfect

searã de searã vrãjit de stolurile morþii îmi citea psaltirea ºi trecea peste chipul meuoblonul podgoriilor. atunci buzele mele puneau în slove lumina unui felinar de-amurg ºi peste gleznele copacilorcãutam ochii mei crãpaþi de stele. de o vreme se adunãîn mine prietenii lui cât o mânã de pãmânt sã intre în sala de aºteptare

submarinul cu îngeridealurile din faþa casei mã uimesc cum cu braþele lor acoperã totul. parcã sunt curtezane care sângereazã dupã bãrbaþii cerului. parcã sunt niºte arbori ale cãror frunze se potrivesc cu icoanele din bisericile gole. fãrã sã-mi spunã ceva concret ele stau acolo îndrãgostite de pãmânt ºi rezoneazã cu satul. noaptea ilustreazã niºte râuri prin care trece submarinul cu îngeri ºi înghit stoluri întregi depãsãri. numai eu ºtiu cã Dumnezeu se îmbracã în armura dealurilor atunci când în sat femeile aruncã în sus monedele îngerilor atunci când bãrbaþii înghit polenul nevãzut al puterii. existã ºi clipa în care dealul vine în casa mea. îºi dezbracã aureolele vechi punând în pericol tot satul. apoi tremurã în ritmuri confuze ca un sâmburecare-mi cere sã-i moºtenesc lumina.

liniºtea umbrelornu fi supãrat pe pãmântul care-þi mãnâncãumbrele. þi le va da înapoi. aºa cum drumul întoarce copilului bicicleta de lemnºi figurile de cretã. aºa cum pruncul întoarcemamei datoria faþã de moarte. nu fi supãratpe muierile rele. nimeni nu le ia în seamãcu adevãrat. nici donquijotiºtii care sub poalele lor ca pomii se-nghesuie la fruct,nici florile cuminþi atârnate la balcoanele blocurilorce stau ca niºte becuri de veghe ºi nici anticarii cu pãsãri ºi îngeri de-argint nu le bagã în seamã adevãrul. nu fi supãratpe pãmântul care-þi mãnâncã umbrele. þi leva da iarba înapoi. ºi atunci, toþi cei flãmânzivor veni sã mãnânce liniºtea duhului tãu.

CLUBUL Cafeneaua literarã 7

Nr. 1/ februarie 2006Liviu Ioan STOICIUMaria BOLOGAAnca BARBU

Nr. 2/martie 2006Claudiu KOMARTINOana Cãtãlina NINUOlga ªTEFAN

Nr. 3/aprilie 2006Gabriela IVAªCUEugen CAZANMiruna VLADA

Nr. 4/mai 2006Gheorghe GRIGURCUIonel BOTA

Nr. 5/iunie 2006Adrian Alui GHEORGHECostel STANCU

Nr. 6/iulie 2006Ioan ÞEPELEACornel SÂNTION CUBLEªAN

Nr. 7/august 2006Ion HOREAElia DAVID

Nr. 8/septembrie 2006Ileana ROMANEchim VANCEA

Nr. 9/octombrie 2006Gellu DORIANDenisa POPESCU

Nr. 10/noiembrie 2006Cassian MARIA

SPIRIDONFlorin DOCHIA

Nr. 11/decembrie 2006Lucian VASILIU Paulina POPA

Nr. 12/ianuarie 2007Virgil DIACONU LOLITA

Nr. 13/februarie 2007Paul ARETZU Mona VÂLCEANU

Nr. 14/martie 2007Ioan MATIUÞIlie VODÃIAN

Nr. 15/aprilie 2007Florian STANCIUAdrian SUCIU

Nr. 16/mai 2007Eugen EVUConiþa Lena

Nr. 17/iunie 2007Cartea îngerilor -

autori copii

Nr. 18/iulie 2007Petruþ PÂRVESCURomulus CONSTANTINESCU

Nr. 19/august 2007Eugenia REITERNicolae EREMIA

Nr. 20/septembrie 2007Niculina OPREAEugen BUNARU

Nr. 21/octombrie 2007Gaal ARONªtefan AL.-SAªA

Nr. 22/noiembrie 2007Robert ªERBANCristina ONOFRE

Nr. 23/decembrie 2007ªtefan Ion GHILIMESCUErkut TOKMAN

Nr. 24/ianuarie 2008Poezie francezã

contemporanã

Nr. 25/februarie 2008Youssef RZOUGAHarmonie BOTELLAAngela de SOUZA

Nr. 26/martie 2008Marie-Bénédicte HARRISONClara MãrgineanuIon Toma IONESCUAlexandru Jurcan

Nr. 27/aprilie 2008Alexandra Emilia BUCURAndreea Despina POPOVICICostin TÃNÃSESCULavinia ALEXAAlexandra TOMªA

Nr. 28/mai 2008Mihai BORªOªHoria MOCANU

Nr. 29/iunie 2008Aurel SIBICEANUViorel MIREA

Nr. 30/iulie 2008Aida HANCERBogdan FEDEREAC

Nr. 31/august 2008Dan Bogdan HANUValeria MANTA TÃICUÞUGeorgiana MIRZA

Nr. 32/septembrie 2008Nopþile de Poezie de la Curtea de Argeº

Nr. 33/octombrie 2008Horia DULVACFlorian STANCIUAlexandru JURCAN

Nr. 34/noiembrie 2008Gabriela IVAªCUSimona DUMITRACHECãtãlina CADINOIUVirgil DIACONU

Nr. 35/decembrie 2008Sherko BEKASAncelin ROSETINicolae BÃCIUÞ

Nr. 36/ianuarie 2009Yves BONNEFOYRadu ULMEANUAlexandru MÃRCHIDAN

Nr. 37/februarie 2009Enrique MOYAIon SCOROBETEIoan PINTEA

Nr. 38/martie 2009Sherko BEKASMihaela ALBUMarius CHELARU

Nr. 39/aprilie 2009Petruþ PÎRVESCUIon LAZUIon Toma IONESCU

Nr. 40/mai 2009Aura CHRISTI

Nr. 41/iunie 2009Radu CANGEMichel MARTIN

Nr. 42/iulie 2009Gheorghe TOMOZEIRaluca GROSESCUIoan VINTILÃ FINTIª

Nr. 43/august 2009ªtefan Dumitru AFRIMESCUSorin LUCACI

Nr. 44/septembrie 2009Victor MARTIN

Nr. 45/octombrie 2009Ioan N. ROªCANichita STÃNESCU

Nr. 46/noiembrie 2009Mircea BÂRSILÃ

Nr. 47/decembrie 2009Silvano GALLONRemus Eduard ªTEFAN

Nr. 48/ianuarie 2010Zofia BESZCZYNSKABrice GUILLEMONT Grigore VIERUClaudia DUMINICÃKEUTERMAN

Nr. 49/februarie 2010Liubiþa RAICHICIOctavian DOCLIN

Nr. 50/martie 2010Sorin LUCACIMaria CHIRTOACÃAlexandru CETÃÞEANUSynthia JACOB

Nr. 51/aprilie 2010Câºtigãtorii Concursuluinaþional de poezie de dragosteLeoaicã tânãrã, iubirea…, ediþiaa X-a

Nr. 52/mai 2010Cevat CAPAN, Tozan ALKAN, GoncaOZMEN, Mustafa KOZ,Ariadna PETRI

Nr. 53/iunie 2010Constantin GLIGOREIosif CARAIMANIon Toma IONESCU

Nr. 54/iulie 2010Florin DOCHIAPetruþ PÂRVESCUPetrache PLOPEANUCezar MAZILU

Nr. 55/august 2010Marius CHELARUValeria MANTA TÃICUÞUSorin LUCACI

Nr. 56/septembrie 2010Olimpiu NUªFELEANSilvia TOCCOMehri SHAH HOSSEINICostin TÃNÃSESCU

Nr. 57/octombrie 2010Titus MAXUSLucian MÃNÃILESCUAmalia CONSTANTINESCU

Nr. 58/noiembrie 2010Gheorghe GRIGURCUBianca DAN

Nr. 59/decembrie 2010Cristian AVECILLASªtefan Ion GHILIMESCUAurel SIBICEANU

Nr. 60/ianuarie 2011Cristina ONOFRESilvia GRIGORE

Nr. 61/februarie 2011Cornel Sântioan CUBLEªANViorel TÃUTAN & Doina CRÃCIUN

Nr. 62/martie 2011Ayten MUTLUGülümser ÇANKAYASimona Grazia DIMA

Nr. 63/aprilie 2011Câºtigãtorii concursului depoezie de dragoste “Leoaicãtânãrã, iubirea...”, ediþia a XI,2011

Nr. 64/mai 2011Daniel CorbuPoezie germanã

Nr. 65/iunie 2011Khal TORABULLYClaude OLLIVEIon Toma IONESCU

Nr. 66/iulie 2011Alan BROWNJOHNLucreþia PICUIFlorian STANCIULiviu POPESCU

În CLUBUL Cafeneaua literarã au apãrut:


LectorRadu CANGE

O micã monografie a versului face, dacã se poate spune,pentru fiecare sonet al lui Eminescu, Petru Creþia. Autorulantologiei nu merge pe nisipuri miºcãtoare. Sonetuleminescian, ne place sã credem, reprezintã pentru acesta un felde altar al raþiunii, dragostei ºi obligativitãþii profesiunii; estevorba despre acea deontologie cãreia mulþi literaþi îi adaugã„profesionalã”, un pleonasm recomandabil...

Fiecare sonet este „încorsetat” de judecataantologatorului, judecatã ce dã ºi unele explicaþii absolutnecesare celor interesaþi sau poeþilor, pasionaþi fiind aceºtia deo parte a operei poetului nepereche.

Sonetul Sãtul de lucru, de la pg. 53, este, de fapt, otraducere a celui de-al XXVII-lea sonet al lui Shakespeare. ªi,completeazã antologatorul: „O înfruntare din care nimeni n-aieºit biruit”. În acest sens, P. Creþia menþioneazã: „Nu amgrupat separat sonetele a cãror inspiraþie se aflã într-un originalstrãin, pentru cã ele sunt mult mai mult decât niºte traduceri însensul obiºnuit al cuvântului, sunt transfigurãri ºi transferuriîntr-o lume poeticã pur ºi unic eminescianã”. Mai aflãm cãEminescu nu a publicat în Convorbiri literare decât trei sonete,la care Maiorescu a adãugat, din manuscrisele aflate ladispoziþia lui, încã trei, publicate întâi în ediþia princeps din1883, dar fãrã voinþa expresã a poetului. Sonetele, dupãpropria-i mãrturisire, sunt transcrise direct dupã manuscris, cumodernizarea ortografiei ºi corectarea unor inadvertenþe deredactare.

Referitor la sonetul Iambul, autorul antologiei puncteazãizbutita mãiastrã „a unui meºteºugar fericit de izbândã,îndrãgostit de o cadenþã care i se potriveºte în tot ce are de spus,fie în iubire, fie în urã, în plenitudinea lor, puternicã saublândã”. ªi, în continuare, mai spune: „ªtia cã scrie bine ºi eramândru de asta într-un chip himeric”.

Cartea este împãrþitã în douã secþiuni: Sonete lirice ºiSonete satirice, prima secþiune conþinând 23 de poeme.

O observaþie interesantã – ºi cu totul îndreptãþitã – ar fiaceea cã ocean – este vorba despre sonetul Azi oceanu-ntãrâtat– se citeºte în patru silabe. Este absolut necesarã, credem noi,aceastã pronunþie, întrucât ea completeazã/împlineºte ritmicasonetului, dar mai este necesarã ºi pentru adevãraþii recitatori aipoeziei eminesciene. Percepþia auditoriului este astfel primitãcu precizie. În acelaºi timp, P. Creþia menþioneazã cã: „...seriasonetelor eminesciene începe ºi se sfârºeºte cu imagineaoceanului, strãbãtând ciclul de la Azi oceanu-ntãrâtat, urmat deAdânca mare, pânã la Veneþia ºi trecând prin Coborâreaapelor, tot un sonet acvatic, scris în miezul primului an bogat însonete, 1876”.

O altã analizã a unuia dintre celebrele sonete eminescieneAfarã-i toamnã, ne expliciteazã starea în care acesta a fost scris,Eminescu perindând prin amintire întregul trecut, confuzamestecat, ca în vis, cu amintirea unui basm strãvechi. Nupuþine sunt versurile fãrã de moarte, susþine, pe bunã dreptate,P. Creþia – ºi dã exemplul sonetul Când însuºi glasul, undeanaliza pe text nu are cusur. Totodatã, face o interesantã

analogie între un poem al lui Ion Barbu, numit Peisagiuretrospectiv, pe care îl redã ºi sonetul mai sus amintit.

Mai aflãm cã nu mai puþin celebrul sonet Veneþia este oprelucrare dupã sonetul Venedig, din 1850, al unui obscur poetvienez, Cajetan Cerri, specificând cã Veneþia devine tot maimult sonet pur eminescian, dupã douãzeci de metamorfoze carese întind de-a lungul a zece ani.

Sonetele satirice sunt în numãr de opt, ciclul începând cumult prea cunoscutul Ai noºtri tineri, unde impostura, prostulobicei sunt executate cu acid tipic eminescian, în care versulmemorabil „Viaþa lor nu ºi-o muncesc ºi-o plimbã” esteremarcabil, dupã cum observã antologatorul. Urmeazã patrusonete, destinatarul fiind nimeni altul decât Dimitrie Petrino,dar îngrijitorul sonetelor ne spune cã Eminescu nu aveaîntotdeauna dreptate. Cu toatã înverºunarea poetului acuzator,faptul de a-i scrie lui Petrino un necrolog, în 1878, „extrem deprob ºi de decent” demonstreazã cã Eminescu era, totuºi, un omcu suflet, ce respecta duºii spre un alt tãrâm.

Istoricul sonetelor este bine gândit, lãmuritor; ºi nu puteasã fie altfel. Dar faþã de valoarea sonetelor celui mai mare poetromân, tot îþi rãmâne un gust amar. Cu toatã munca doctã ºiplinã de evlavie, cartea ar fi prezentat, poate, mult mai multinteres dacã hârtia ºi reproducerile ar fi fost de o mai bunãcalitate – adicã, aceasta include ºi respectul pentru Eminescu.

Editurile Porto Franco, din Galaþi ºi Muzeul LiteraturiiRomâne au fãcut ce au putut. Era în 1991 ºi scuze întemeiate segãsesc.

Dacã superba carte ar putea fi tipãritã, de nu se va fi fãcutpânã acum, în alte condiþii - ºi ar merita o ediþie de lux - amavea o micã religie a sonetului eminescian. Dar, lucrul esenþials-a împlinit.

P.S. În urmã cu aproape 30 de ani, mi-a venit ºi mie ideeastrângerii sonetelor eminesciene într-o carte, dar o concepusemdupã ediþia Perpessicius. Nu aveam totuºi o prefaþã pe mãsuravalorii Sonetelor. Atunci, m-am gândit la Constantin Noica,poate ºi pentru faptul cã îmi era proaspãtã în memorie lecturacãrþii filosofului, Eminescu sau gânduri despre omul deplin alculturii române. I-am scris ºi, printr-un miracol pentru mine,mi-a rãspuns. Nu, nu avea timp. Scrisoarea, atât am putut obþineîn aceastã privinþã, am publicat-o în revista Manuscriptum, nr.1-4, 122-125, anul 2001.

Sonetele lui Eminescu


Cabinetul de stampeªtefan Ion GHILIMESCU

Ne-a pãrãsit de curând, într-o discreþie incredibilã, MirceaHoria Simionescu, unul dintre cei mai originali, mai îndrãzneþiºi mai rafinaþi scriitori români. Unii l-au asociat lui Borges sauItalo Calvino, în timp ce lui însuºi îi plãcea sã fie apropiat maicurând de Caragiale sau Urmuz, Swift rãmânând însã maestrulincontestabil al utopiei ºi alegorezelor sale. Dincolo de multelefaþete ale proiectului sãu scriptural, pe care nu ne îndoim cã,într-un viitor mai mult sau mai puþin îndepãrtat, critica ºi istorialiterarã vor reuºi sã le citeascã adecvat, obiectiv ºi realistprivind lucrurile, satira ºi parodia sunt principalele figuri aleformelor antiliteraturii acestui scriitor inclasabil.

Bibliografia generalã, al doilea volum din ciclulromanesc Ingeniosul bine temperat - capodopera indiscutabilãa unui autor interesat, cum puþini alþii, nu numai de mizaesteticã a literaturii, dar ºi de adresa ei politicã aflatã la un nivelmai profund al textului, este, dacã vrem, o monstruoasã parodiea climatului politic ºi literar-artistic al „noii orânduiri”instauratã în România de comuniºti, dupã cel de-Al DoileaRãzboi Mondial. Un uriaº text funanbulesc, diabolic, bizar ºiseducãtor (!) de la un capãt la altul. Aºa cum sublinia autorulînsuºi în prefaþa din 1992, la prima reeditare, realizând oantologie cu texte aparþinând unor autori… închipuiþi,Bibliografia generalã este, la rigoare, „prima ºi cea maicuprinzãtoare panoramã a anilor de opresiune, operã literarã ºidocument, comedie ºi, totodatã, diagnostic al unei maladii cepãrea incurabilã, bazaconie(s.n.) trasã din realitãþi cu semndistinct, înruditã cu epopeile eroicomice…”

Între atâtea aspecte ale vieþii diurne a societãþii socialistedin þara lungã a orbilor, provincia încremenitã, credulã ºiaculturalã, populatã cu cohorte de vistavoi ce se cred buriculpãmântului, a oferit scriitorului, ca un grãtar perfect,nenumãrate „lucrãri” de recenzat ºi subiecte de abordat: de laprostie la veleitarism ºi de la fanfaronadã ºi intoleranþã lamistificare, grandomanie, imposturã etc. Un autor care a vorbit,fie ºi esopic, despre dinastia bicefalã multilateralã ºi stiloul cuscris paralel, despre oala de noapte cu mâner ºi ceasul cu fitil,un scriitor care a deconspirat în aproape ºase pagini faptuluimitor ºi demesurat cã unul dintre cele mai neînsemnate statedin Europa, Republica San Marino (!) a reuºit sã-ºi înjghebezeprin contrabandã o mare ºi însemnatã literaturã naþionalã, unscriitor care a scris primul despre (iar în ultimii ani de viaþãpare cã a ºi reuºit sã obþinã prin repetate autopastiºãri nocturne)sinteza în laborator a acidului liric, ei bine, un asemeneascriitor nu putea sã rateze ºi sã nu recenzeze cartea lui MyronCHEVALIER despre contribuþia doamnei Sachelarie - nãscutãîntr-un fund de provincie ca Gãeºtii noºtri - la dezvoltarealiteraturii americane. ªi, dacã, aºa cum ne încredinþeazã el,sanmarinezii s-au aprovizionat, prin contrabandã, într-un scopatât de nobil, din Insula Capului Verde sau Birmania cu scribiperfecþi, capabili, dupã absolvirea unei ºcoli destenodactilografie, sã confecþioneze cãrþi de douã ºi trei

kilograme, „cu acþiune alternantã, cu crimã perfectã, cu happy-end ºi altele”, prin prezenþa fecundã a Marioarei Sachelarie înAmerica, Lumea Nouã iunaugureazã o literaturã modernã,rapidã, confortabilã, cu frâne hidraulice ºi cu semnalizare dedirecþie. Dar cine sã se încumete la o asemenea temerarãîntreprindere, înainte de apariþia unor spirite alese, de la Walaceºi Poe la Cladwel ºi Hemingway, se întreabã tot domnia sa. Iarrãspunsul, fireºte, în logica întregii mistificãri satirice, nu poatefi decât unul singur: o femeie din îndepãrtata Românie, carenici nu bãnuia atunci cã va întemeia literatura americanã. (…)Marioara Sachelarie din Gãeºti, fiica cinstitului pãrinteSofronie Mãtãsãreanu.

De ce va fi decis, mã întreb, Mircea Horia Simionescu sã-ºi legitimeze personajul cu un buletin de identitate de Gãeºti, dece nu va fi ales Ghimpaþii, Rãscãieþii, Budila, Ciocãneºtii,Lechinþa sau oricare altã localitate ex-centricã din aceastã þarã?Simplu capriciu? Bagatelã!? Nicidecum! Dacã am citit eu bineBibliografia…, niciun alt loc nu se bucurã de atâta consideraþiedin partea margrafului nostru ca Gãeºtiul. Târgul Covrigarilor,cum îi spuneau, între ei, Vladimir Streinu ºi ªerban Cioculescuîn anii patruzeci ai secolului trecut, revine ca teatru al acþiuniibibliografice la M.H.S. de cel puþin trei ori. Vom afla rãbdãtoriunele motive, dupã ce vom observa cã urechea unui stilist detalia lui Simionescu nu va fi rãmas, pesemne, total insensibilãla sonoritatea suav-anapoda a toponimicului, care ar fi underivat, dupã cum scriu istoricii locali, de la numele unei pãsãrirãpitoare ce se cheamã gaie. Eminentul profesor Ion Hobaia,student favorit al lui Dan Barbilian, ºi crai întocmai ca ºi el,contrariat la un moment dat de anturajul cam pestriþ de gãeºtenidin ultimii ani ai scriitorului, mi-a semnalat ºi faptul anecdoticdupã care atitudinea lui „Mircea” faþã de gãeºteni, niciodatãprea binevoitoare, remarca domnia sa, se datoreºte uneiîntâmplãri de tinereþe din care viitorul scriitor ar fi ieºit destulde ºifonat. Pe scurt, îºi amintea matematicianul ºi scriitorul IonHobaia, o familie din protipendada gãeºteanã (!) ar fi vrut catânãrul care a fost o frumuseþe, dupã o aventurã cu odrasla lor,sã se lege la cap cu zãluda pe toatã viaþa… Ei bine, pentru ãstbun motiv – ºi de aici cred eu cã le vine ºi renumele, m-aîncredinþat Ion Dincã Hobaia, autor ºi el al unui volum deBazaconii (!) - ãia s-au þinut ca gaia maþu dupã el multã vreme,încât mã ºi mir cã a scãpat pânã la urmã viu ºi nevãtãmat…

Mircea Horia Simionescuºi mediile inenarabile


În ordine, dupã recenzia cãrþii lui Chevalier, una dintrecele mai documentate cu privire la Misiunea doamneiSachelarie în literatura americanã, Gãeºtiul este invocat dinnou de M.H.S într-o notã consistentã despre cartea MarianeiGirarrdi, Arta lui Spiridon van der Welde (în olandezã„umpluturã”, n.n.), o preþioasã biografie, însoþitã de treizeci dereproduceri dupã lucrãrile marelui pictor român… Ca buncunoscãtor al colecþiei, recenzentul regretã lipsa cunoscutei ºiapreciatei pânze a maestrului, „Sãrbãtoare la Rãcari”, aflatã dinfericire în pinacoteca din Gãeºti, un tablou, citez, de un realismmiºcãtor, în care se vãd în prim plan douã maºini de cusut.Parcã special pentru a veni în întâmpinarea gustului pentrurealism al gãeºtenilor, „pictorul, ca sã dea iluzia veþii, a decupatpânza, lãsând sã se strecoare prin crãpãturã o fâºie de mãtase,pe care, scrie cu admiraþie autorul antologiei, un angajat(desigur, al Muzeului din Gãeºti, n.n.) ascuns în spateletabloului o agitã în sus ºi în jos, astfel cã ochiul nostru distingeamãnuntele cusutului ºi miºcarea croitoreselor”. Nota la carteaMarianei Girarrdi e un bun pretext, aºadar, pentru recenzent dea elogia de fapt gustul pentru frumos al gãeºtenilor, realismulviu de care sunt animaþi, bogãþia ºi faima colecþiilor dintr-unmuzeu totuºi de provincie, dar care aminteºte, prin politica deachiziþii, de marile galerii unde arta concretã poate fi admiratãalãturi de arta abstractã. Sã nu uitãm sã evidenþiem pãrereaexcelentã pe care autorul ºi-o face despre personalul auxiliargata oricând ºi el a pune în valoare orice exhibiþie.

O altã femeie, tot gãeºtencã, Roxana Iliescu, pe urmelecelebrei sale înaintaºe, publica, prin 1959, la Editura „Speranþa-Cugetarea”, o carte intitulatã Splendida carierã a lui Bob Hora,o fermecãtoare mãrturie – suntem asiguraþi - despre viaþa celuimai ilustru sportiv pe care l-a avut þara, volum întors pe toatefeþele de condeiul unui profesionist precum recenzentul nostru.Gãeºteancã get beget, Roxana Iliescu a fost cea de-a treia soþiea marelui sportiv umanist, o inteligenþã remarcabilã, subliniazãea, pe care numai moartea a împiedicat-o sã se realizeze plenarîn cultura europeanã aºa cum o fãcuse în arta pugilatului. Dupãcinci ani de convieþuire cu Bob Hora, timp în care RoxanaIliescu are prilejul de a-l cunoaºte destul de bine (scurtele lorconversaþii intime se încheiau întotdeauna cu zdrobireacoastelor!), ca om ºi sportiv, pe cel pe care ziarele nu încetausã-l numeascã „Mia de kilograme a epocii noastre”, exegetagãeºteancã spulberã pur ºi simplu cu Splendida carierã…scurta ºi prost scrisa biografie, publicatã în 1950 de SimionRetegan, în care acesta, ignorând tactica luptãtorului ºiminimalizându-i marile succese, îl înfãþiºa pe Hora ca pe uncomplexat, în care, expressis verbis, se întâlneau forþaanimalicã ºi norocul. Dupã ce desfãºoarã în faþa ochilor noºtrifilmul succeselor pe plan naþional ºi internaþional ale mareluiboxer, Roxana Iliescu îl înfãþiºeazã pe Hora în ipostaza de artistplastic ºi diarist. Astfel, întors în patrie dupã prima înfrângere,Hora se stabileºte la Gãeºti, unde revederea îndeosebi a vitelorpãscând ºi a plugarilor trudind pe ogoare îl emoþioneazãprofund; se apucã de desenat. Finã analistã ºi în acest domeniu,Roxana Iliescu remarcã noutatea copiilor dupã tablourilecelebre pe care le executa cu predilecþie Bob. Modifica în modcreator, de exemplu, scrie ea, anumite detalii, turtind nasul,dezvoltând latura inferioarã a fãlcilor, îngustând ochii etc. Cudetalii la obiect vine Roxana Iliescu în cazul Portretului marelui

artist german Dürer, executat de Hora, tablou care, din pãcate,nu a atins perfecþiunea, fiindcã, „negãsind în biblioteca casei deculturã din localitate (Gãeºti,n.n.) documentele ce i-au fostnecesare privind modelul mãnuºilor din epoca pictorului, a pusîn mâinile lui mãnuºi moderne”. Graþie unei mãrturii târzii,presupun, a lui Hora, consemnatã cu scrupulozitate de aceeaºiRoxana Iliescu („Bietul van Gogh! Infirmitatea lui îmi spune cãniciodatã nu va putea sã intre în ring fãrã riscuri fatale, încã dinprima reprizã. Urechea are un rol important în menþinereaechilibrului pe verticalã”), cititorul poate deduce cã, înconformitate cu propriul model, Hora vedea în fiecare pictor unboxer notoriu… Devenit, vrând nevrând, în ultimii lui ani depugilat un bun încasator, Hora deprinde, dupã cum scrie încartea sa doamna Iliescu, obiceiul de a-ºi nota în jurnalul intimefectele cuantificate în senzaþii ale serioaselor zdruncinãri:„Primesc o loviturã în tâmplã. O livadã înfloritã, mustind subsoare, se deschide deodatã în faþa ochilor. E primãvarã. Mieiipasc liniºtiþi pe pajiºtea smãlþuitã cu flori. Din depãrtare se audclopotele bisericii din sat. Etc.”

Stãpânã subtilã pe toate ºiretlicurile limbii ºi ale spunerii,ludicã, aluzivã, prefãcutã ºi paradoxalã, antifraza ironicã a luiSimionescu, cum ar spune Jankelevich, gândeºte un lucru ºispune contrariul… Cu o uºurinþã remarcabilã, în pofidapropriului ideal, ea întoarce totul pe dos, lãudând în cazul luatîn discuþie bazaconiile de care musteºte provincia. Marelescriitor deþine fãrã discuþie arta unei exprimãri prepotente, pecât de rafinatã, tot pe atât de perversã ºi evazivã, în stare asuspenda cu cinism ori a pune sub semnul întrebãrii simþulmoral ºi a ridica în slãvi toate defectele ºi efectele prostieiomeneºti.

La o privire fugarã, situarea de cãtre marele prozator alGãeºtiului, oraº de câmpie, la o asemenea altitudinenedumereºte. Pe aici au trecut ca dascãli Vladimir Streinu ºiªerban Cioculescu; locuitorii se mândresc cu amãnuntul ºi auatribuit pe bunã dreptate numele primului cãrturar unei unitãþiºcolare. Cu privirile la zilele ºi nopþile petrecute acolo, înAmintirile sale publicate în 1975, dupã ce face o descriere înaqua forte a gazdei sale, o femeie infernalã care i-a oferit avantla lettre un adevãrat spectacol kafkian, ªerban Cioculescucontinuã: „Am trecut peste neajunsurile celelalte ale târgului(s.n.) nepavat, cu noroaie în care-þi pierdeai galoºii, cu strãzineluminate, cu drumul prin hârtoape, de la garã la ºcoalã sau înoraº. Mã înarmasem cu un revolver, de teama nu atât a hoþilor,cât a câinilor de la casele oamenilor… Mi-am schimbat gazdadupã un an ºcolar, exasperat atât de spectacolul barbar la careasistam de câte ori mã întorceam ziua acasã, cât ºi de graþiileunsuroase ale muierii, care se arãta plinã de grijã faþã de‹‹domnul profesor››.

De altfel, n-aveam sã rãmân decât puþinã vreme la Gãeºti.Despre acest mediu inenarabil (s.n.) în care am hãlãduit zile ºiani de plictis îngrozitor, pânã la transferarea bunului meuprieten Vladimir Streinu, urmãrit de un destin didactic paralel,îmi rezerv câteva amintiri hazoase. Aºa face românul haz denecaz”. În cercul de la Sburãtorul, unde E. Lovinescu îl ironizadatoritã navetei pe care o fãcea la…Gãeºti, Vladimir Streinu nuavea nici el în acei ani cuvinte prea mãgulitoare cu privire laoraºul unde tatãl sãu, de bine de rãu, învârtea ceva afaceri.

Cabinetul de stampe


Rãscolind prin tot felul de afiºe,pliante ºi diverse alte texte ce atestãprezenþa mea, de-a lungul anilor, în arenaliteraturii, dau ºi peste un document alBibliotecii Judeþene „V. Voiculescu” dinBuzãu. El mã ajutã sã stabilesc cuexactitate anul ºi data la care l-amcunoscut pe „celãlalt Ovidiu”, pe OvidiuDunãreanu, fiindcã pe Publius OvidiusNaso îl cunoºteam încã din anii liceului ºise-nþelege cã eram cât de cât familiarizat ºicu opera lui.

Aºadar, în toamna anului 2000, maiexact spus la 27 noiembrie, am fost invitatîn Buzãul adolescenþei mele sã lansez ocarte proaspãt apãrutã ºi care, se pare,trezea ceva interes în rândul publiculuicititor: Detenþia ºi sfârºitul lui V.Voiculescu. Inimosul ºi împãtimitulbibliolog (ºi el un mai vechi prieten), Alex.Oproescu, directorul amintitei biblioteci,invitase la acea manifestare ºi un gruprestrâns de constãnþeni: OvidiuDunãreanu, Ioan Popiºteanu ºi PaulProdan, cu toþii editori ai cunoscuteireviste „Tomis” din oraºul de la malulmãrii.

Dintre noii companioni, cu care ammers ºi la Pârscov, la casa memorialã acelui ce ne-a dat uimitoarele „ultimesonete închipuite ale lui Shakespeare” ºinu mai puþin fermecãtoarele povestirifantastice, mi-a atras numaidecât atenþiacel mai solid, mai spãtos dintre ei: OvidiuDunãreanu.

O ºtie oricine (nu spun o noutate!) cãexistã oameni cu care simþi cã poþicomunica din prima clipã în care i-aicunoscut, dupã cum, ca revers, existã ºi

indivizi care, tot din prima clipã, din variimotive, greu de explicat pe loc, îþi parantipatici.

Nu e mai puþin adevãrat cã adeseasunt ºi eu prizonierul unei anumeprejudecãþi: aceea cã indivizii cu marevolum fizic, solizi, impunãtori înainte detoate prin statura lor (cum e ºi cazul luiOvidiu) sunt în genere niºte oamenicumsecade, binevoitori, înþelegãtori,dornici de comunicare ºi rãbdãtori pânã înpânzele albe, rareori reuºind sã seenerveze ori sã-i irite pe cei din jur. L-amînscris, fãrã niciun pic de reþinere, ºi penoul meu cunoscut de atunci, din anul2000, în aceastã nu prea largã categorie deinºi pe care mi-am stabilit-o în propriamemorie. ªi nu m-am înºelat, fiindcãîntâlnirile care au urmat aveau sã-mi deadreptate întru totul.

În urma nu ºtiu cãror evenimente sauîntâmplãri biografice, adoptat dedobrogeni, încã din anii de ºcoalã primarã,Ovidiu Dunãreanu nu ºi-a pierduttrãsãturile caracterologice de bun ºiautentic ardelean ivit pe lume la Arad:rãbdarea, calmul, înþelegerea, bunacuviinþã, sfãtoºenia ºi nu în ultimul rând

Portrete în peniþãFlorentin POPESCU

CelãlaltOvidiu

SimionTODORESCU –Morala la porþilegândirii,Editura Nagard,Lugoj, 2011

SimionTODORESCU,Stãri de spirit,Editura Nagard, Lugoj,2011

SimionTODORESCU –Gânduri...Gânduri...,Editura Nagard,Lugoj, 2011

Raluca NEAGU– Erotisme depeste zi, Editura Babel, Bacãu,2011

MirceaHANDOCA –Jurnalul inedit allui Mircea Eliade, Editura CriterionPublishing,Bucureºti, 2009

PetruþPÂRVESCU– Câmpia cunumere,Editura TipoMoldova,Iaºi, 2011

OfeliaPRODAN,Ulise ºi joculde ºah,Editura Charmides,Bistriþa, 2011

VictorSTEROM,Geometriafumului, Editura Sinteze, Ploieºti,2011


Portrete în peniþãechilibrul ºi profunzimea gândurilor ºifaptelor.

La puþinã vreme dupã vizita lor laBuzãu ºi întâlnirea noastrã, OvidiuDunãreanu, împreunã cu cei doi colegi aidomniei sale, avea sã dea la ivealã unadintre cele mai serioase ºi elegante revistede literaturã din România acelor ani: „ExPondo”.

Publicaþia, cu apariþie trimestrialã, sedovedea a fi de o þinutã publicisticãireproºabilã, deschisã tuturor colaborãrilorvaloroase din þarã – fapt care n-avea/n-arecum sã treacã neobservat chiar ºi aºa, într-un peisaj revuistic deosebit de bogat ºi devariat cum este cel românesc de dupã anul2000.

Tipãritã de o editurã ce poartã acelaºinume, Ex Ponto, revista avea sã sedovedeascã a fi, în cei vreo nouã ani careau trecut de la prima apariþie, o tribunã avalorilor dobrogene, dar ºi din alte zoneale þãrii, ce concurã, cu siguranþã, lasporirea patrimoniului cultural dinRomânia contemporanã. Niciun rabat lacalitate, nicio concesie fãcutã prozei,poeziei ori criticii nu-ºi au locul întipãritura de la malul mãrii, þinuta eirivalizeazã, fãrã exagerare, cu aceea a altorpublicaþii nu numai de la noi, ci ºi dinîntreaga Europã.

Prietenul Ovidiu Dunãreanu nu este,însã, numai un bun constructor de revistã,un redactor ºef care ºtie ce ºi cui sã cearã,ce ºi cum sã aºeze în paginã ºi în cuprins,ci ºi un scriitor, un prozator de primãmânã, cãrþile lui, apãrute în intervale decâþiva ani, probând în condeiul acestuia uncreator înzestrat cu har ºi de o originalitateaflatã dincolo de orice discuþie.

Ardelean aºezat, cum se spune (darce ardelean nu e „aºezat”, la urma-urmelor?), acest prieten al meu a ºtiut cãproza, spre deosebire de poezie, cererãbdare, experienþã, intuiþie, construcþie ºimulte altele. De aceea, dupã ce a debutat în

1970 în revista „Luceafãrul” cu o povestirescurtã, nu s-a grãbit sã tipãreascã ºi unvolum propriu, lãsând textele sã se„dospeascã”, debutând editorial abia dupãvreo treizeci ºi cinci de ani cu o carte, „Cubucuria în suflet” (1995), aproapeneobservatã de criticã în lungul ºi largulval de apariþii editoriale produs dupã 1990încoace. Douã antologii (una de prozã ºialta de poezie), un volum de interviuri(Convorbiri pontice, 1998) ºi nenumãratearticole apãrute în „Tomis”, revista pe carea ºi condus-o timp de câþiva ani, dar ºi înalte locuri, au pregãtit, dacã pot zice aºa,„Întâmplãri din anul ºarpelui” (2003) – oinsolitã, originalã ºi stranie culegere depovestiri care îl aºazã pe OvidiuDunãreanu în imediata vecinãtate a luiFãnuº Neagu ºi a lui ªtefan Bãnulescu, atâtprin esenþa fantasticului, cât ºi prinstructura nuvelelor, prin farmecul stiluluiºi acurateþea frazei.

Aidoma celor doi colegi pe care i-amamintit, Ovidiu Dunãreanu este un scriitorcare îºi trage rãdãcinile din folclorul ºimitosul românesc, iar lectura textelor lui tetrimite numaidecât cu gândul ºi la MirceaEliade ºi la V. Voiculescu, unele dintrepagini nefiind cu nimic mai prejos, carealizare artisticã, decât scrierile acelora.

Pare-se cã dictonul latin „Festinalente!” (Grãbeºte-te încet!) reprezintãpentru ardeleanul strãmutat la PontulEuxin un adevãrat cod de viaþã ºi decreaþie. El publicã rar cãrþi, iar volumelelui sunt bine ºi temeinic gândite, inspiraþieiadãugându-i-se un travaliu greu de bãnuitsau de intuit atunci când ai în faþã opovestire semnatã Ovidiu Dunãreanu.

Din acest punct de vedere (ºi poate ºidin altele!) acest povestitor are uncomportament scriitoricesc exemplar. Cebine ar fi ca el sã fie urmat ºi de alþinenumãraþi confraþi care se grãbesc sãtrimitã la tipar carte dupã carte, sfidândparcã eventualele consecinþe!

Victor TÃUTAN,Doina IRA –

Speranþãrenãscutã,

Editura Eikon,Cluj-Napoca,

2011

EugenDIMITRIU –

Luminibucovinene **,

Editura Muºatinii,Suceava, 2011

EugenDIMITRIU –

Luminibucovinene *,

Editura Muºatinii,Suceava, 2011

Miron ÞIC –Neliniºteaînfloririi,

Editura Cãlãuzav.b., Hunedoara,

2010

Sherko Bekas – Eufratul, tainadestinului meu,

Editura ArsLonga, Iaºi, 2010

RaduCIOBANU –

Recurs laraþiune, Editura

Excelsior Art,Timiºoara, 2011

ªtefaniaPLOPEANU,

Dincolodincoace de

poezie, Editura Vinea,

Bucureºti,2011

LeonardGAVRILIU,

Judecãþicritice vol. VI(2009-2010),Editura Stef,

Iaºi, 2011


Familia Revoltei Dintr-un anumit punct de

vedere – cel al lumii în care trãim –,putem sã constatãm lesne cã existãatât cãrþi care deformeazã realitateapoliticã, socialã ºi culturalã, cât ºicãrþi care prezintã realitatea obiectiv,„aºa cum este ea”. Pentru cã scriitoriiînºiºi, fie slujesc în felurite chipuri unsistem politic, social, cultural, fiesunt nemulþumiþi de starea lucrurilorºi atunci îºi pun în paginã revolta.Existã scriitori care fac parte dinfamilia lui Crohmãlniceanu, sã

spunem, ºi scriitori din familia lui Paul Goma. Fireºte, mai putem inventaria familia scriitorilor neutrii,

care nu ºtiu, nu vãd ºi nici nu au auzit ce se întâmplã: suntscriitorii retraºi, timizi, „orbi”, blegi, care dorm, iar aceastaeste fãrã nicio îndoialã cea mai mare familie scriitoare dindealu’-valea literarã. Între minciunã ºi divulgarea ei, întremanipulare ºi adevãr existã aceastã mare zonã gri, care nu îºivede decât de griul ei.

Sã citiþi bine! Eseuri lirice, epice ºi dramatice esteconsistentul volum al Magdei URSACHE, apãrut în anul2010 la Casa Editorialã Demiurg, Iaºi, care m-a condus ladepartajarea atitudinalã de mai sus.

În mare, cartea Magdei Ursache poate fi socotitã opanoramã asupra vieþii literare de azi ºi mai cu seamã a aceleiadin vremurile proletcultiste ºi realist socialiste, când eficienþaîn plan literar a P.C.R. ºi a Securitãþii însemna fie punerea înlesã a scriitorilor autentici, fie promovarea scriitorilor dedicaþidogmei. Magda Ursache ne prezintã un fel de inventar alororilor, pentru cã ea dã pe faþã politizarea ºi manelizarealiteraturii ºi vieþii noastre, discutã despre valorile frânte ºidivulgã falsele valori, deci valorile fãcute „de succes” aleepocilor.

Sub semnul unei conºtiinþe exemplare, Magda Ursachesemneazã un fel de pamflete bine argumentate, scrise fãrãinhibiþii ºi menajamente, rãspicat, cinstit, ascuþit, expresiv.

Prin articolele sale, prioritar de atitudine, de îndreptare ºicorecþie, Doamna Magda Ursache face o figurã aparte. Ea esteun apãrãtor al valorilor, în rãspãr, desigur, cu pseudovalorile ºicoloana-scriitoare-baston. Magda Ursache face parte dinfamilia, atât de rarã, a scriitorilor responsabili ºi implicitrevoltaþi, a scriitorilor care nu fac temenele guvernelor politiceºi celor literar-administrative pentru câºtigarea unei poziþiisociale sau literare favorabile, mãsuratã în bani sau premiiliterare. Din aceastã familie mai fac parte, credem, Liviu IoanStoiciu, Eugen Negrici, Aura Christi, Valeria Manta Tãicuþu ºimai tinerii Daniel Cristea Enache, Adrian Suciu, BogdanCreþu. Dacã literatura românã ar avea 30-40 de astfel deluptãtori, viaþa noastrã literarã ar putea fi una mai transparentã,principialã, mai bunã.

Acþiunea sanitarã a Magdei Ursache a stârnit fel de fel dereacþii, de la eliminarea din redacþia Cronica la articolerefuzate de cãtre unele reviste, de la amânarea relativ recentãla premiul USR la cererea unui scriitor de a fi scoasã dincoloanele „Contemporanului”. Ca pe vremuri!

Destul de rar gãsim la Magda Ursache o judecatãdiscutabilã. Nu cred, de pildã, cã „primul juriulpostdecembrist, din ’90 (...), s-a orientat perfect” (p. 447)atunci când i-a acordat lui Mircea Cãrtãrescu premiul depoezie al U.S.R. pentru Levantul, din simplul motiv cã aceastãcarte mimeticã, prozaicã, fãrã nerv poetic, lipsitã deoriginalitate, nu este una de premiu. Aici s-ar potrivi chiar unadintre judecãþile autoarei: „ªi asta pentru cã scriitorul fãcut,rezultat al propriei abilitãþi sociale ºi al gãºtii, ia faþa, intrã înprogramele de traduceri ºi în programa ºcolarã. Dacã umfli cupompa anumite tipãrituri, înseamnã sã le striveºti pe cele cuadevãrat bune.” (p. 290).

De reþinut: „Dupã o notã-sintezã a Securitãþii, au fost condamnaþi,

arestaþi, pedepsiþi administrativ 257 de scriitori, critici, ziariºti,redactori, pictori, sculptori, artiºti lirici, cercetãtori”. (p. 188).

Cu privire la Crohmãlniceanu: „Torþinat, pesemne, cu Premiul de Stat, în ’54, pentru

volumul Articole ºi cronici, premiu care valora 50.000 de lei,când salariul mediu brut era de 947 lei. AcelaºiCrohmãlniceanu, dupã Alexandru George, redacta manuale,dar era ºi student la fãrã frecvenþã în Iaºi; la Universitatea dinBucureºti a ajuns profesor dupã ce a contribuit la eliminareaadevãraþilor profesori.

În acelaºi an când Crohmãlniceanu lua Premiul de Stat,1954, Radu Gyr era în detenþie riguroasã. Ovidiu Cotruº,Ovidiu Papadima, Sergiu Dan (Roitman Isidor), în temniþãgrea.” (p. 197).

Am mai spus-o: îmi place sã mã gândesc cã breaslascriitorilor a dat un numãr mare de disidenþi, nu deinformatori. Din pãcate, gorniºtii, trompetiºtii, ºoptilicii aufost mulþi. ªi mã tem cã mai nimeni n-a scãpat de noteinformative, de sesizãri pe linie de filaj; predilect, rebelii,recalcitranþii, refuznicii. Prozatorii exersau delaþiunea ca

Cronica la minutVirgil DIACONU


Cronica la minutficþiune; poeþii devoalau poetic ºi precis, în numele„discursului îndrãgostit” de Ceauºescu; dramaturgii puneau înscenã vinovãþii, din intrigã ºi iubire de prieteni; eseiºtii livrauessayas, pe seama confraþilor; lingviºtii de-codau sensuriabsconse în mesajele subiectului; semiocticienii receptausemne subversive dinspre emiþãtori, ca sã-i usturesemni...ficatul, cum foarþeazã Foarþã. Cãutau sugestiametatextualã, subtextul, dedesubtul, în orice cuvânt (discurs),ca sã-ºi slujeascã Genitorii ocrotitori: Securitatea – mamã ºiPCR-ul – tatã, îngrijindu-se pãrinteºte de ascensiunea lorsocialã. (p. 336).

„Culmea: datã afarã de la „Cronica” veche de LiviuLeonte, sub obroc 13 ani, cu condeiu-n lanþ, deci fãrã drept dea semna în revistele ieºene, iatã – iau premiul pentrupublicisticã. Dupã ’89, fac o cerere sã fiu reprimitã la„Cronica” nouã, a lui Ioan Holban, director de teatre ºi ajungiarãºi la Salonul Refuzaþilor.” (p. 197).

Literaturã ºi raþiune Dupã mai mulþi ani de absenþã din þarã, Radu

CIOBANU îºi marcheazã întoarcerea cu volumul Recurs laraþiune (Ed. Excelsior Art, Timiºoara, 2011). Deºi titlul netrimite la un text mai degrabãfilozofic sau la unul social, elreuneºte, de fapt, lucrãri din familialiteraturii: cronici de carte, interviuri,articole de atitudine socialã ºipoliticã, apãrute în ultimii zece ani înrevistele Orizont, Reflex, Românialiterarã, Cafeneaua literarã,Arhipelag, Semne, Dilematica,Discobolul etc. Titlul cãrþii exprimãmodul lui R.C. de a gândi literatura,de a o evalua: cumpãtat, ferit deexcese, raþional, estetic, de cele maimulte ori.

R.C. scrie o carte pe care o putem numi a maturitãþii,pentru cã ea apãrã valorile umane ºi valorile autentice din sferaculturii (literaturii). Critica literarã nu este interesatã, deexemplu, atât de „cel mai mare poet”, spune la un moment datprozatorul R.C., cât de poeþii adevãraþi, ºi asta vizavi de ceifalºi, supraevaluaþi, fãcuþi. În aceastã idee, Mircea Cãrtãrescui se pare lui R.C. „un scriitor important, un scriitor autentic”,iar Levantul un monument literar, „o operã întru totul stimabilãprin ingeniozitate” (p. 169). Unde gãseºte R.C. ingeniozitate înscriitorul care imitã ºi parodiazã textele altora e greu de spus.Observ astfel cã „poetul” care scrie atât de prozaic esteapreciat mai mult de prozatori, asta dacã nu îi socotim pe ceicare carã pietre pentru nobelizarea prozei levantinului. Onobelizare care, între altele, trebuie sã aibã ca argument ºiprofunditatea postmodernã a volumului nimic (EdituraHumanitas, 2010), din care reþinem versul de la pagina 17:

„Ce-i mai miºto pe lume decât sã te fuþi?” De reþinut:

# „Terminatorii elitelor au pensii de câte 55 de milioane,iar victimele lor de câte 5 milioane” (p. 13).

„Cred în dreptul fiecãrei epoci de a-ºi reconsideravalorile în cheie contemporanã, dar ºi în datoria de a þineseama de timpul în care au fost create” (p. 83).

„Pretutindeni în þarã valoarea e ignoratã, marginalizatãsau batjocoritã (...), fenomenul confuziei valorilor ca atarerãmâne o tristã, jenantã, penibilã marcã a acestor ani.” (p. 84).

„Alãturi de muzicã, poezia e singurul tãrâm în careomul are ºansa de a realiza sublimul.” (p. 85).

Marius CRISTEA

Familia Preduþ a deschis de curând o expoziþie de picturãla galeria de artã Metopa, din Piteºti. De fapt, fiica, Ruxandravine cu 12 piese de picturã unde propune relaþii cromaticeseducãtoare. Îl „primeºte” alãturi de ea pe Daniel (tatãl sãu) cudouã lucrãri (expoziþiile de debut trebuie sã aibã un girant – unartist consacrat).

În articolul de faþã mã voi opri numai la RuxandraPreduþ, un „produs” al Liceului de Artã „Dinu Lipatti” dinPiteºti (clasa condusã de prof. Ion Pantilie ºi Daniel Preduþ) ºiabsolventã a Secþiei de picturã a Universitãþii de ArtãBucureºti (clasa prof. Horea Paºtinã). Acum ea este în aldoilea an de masterat, la aceeaºi universitate.

Lumea artisticã a Ruxandrei este plinã de diafan ºi de oexuberanþã splendidã. Un imbold de a te apropia cu sufletul deobiectele aºezate într-un spaþiu totdeauna abia sugerat.

Simpatia realã a artistei pentru bidimensionalul picturalîi creeazã un avantaj: refuzul pentru adâncimi perspectivale,oferindu-i astfel privitorului plãcerea de a se apropia de obiect

printr-o altfel de comunicare: comunicarea prin culoare, prinsimbolurile pe care aceasta le transmite pe o scalã a muzicii cuadevãrat tulburãtoare.

Artista ne propune douã cicluri: oala-chiup (funcþionalãîn gospodãriile þãrãneºti pentru a depozita produse alimentare)ºi oala-vazã ce gãzduieºte o floare (în cazul nostru un cactus).

Motivul este în aparenþã banal, dar Ruxandra îlînnobileazã atacând cu curaj acorduri cromatice greu de„þinut” în mânã. Artista ne propune remarcabile „întâlniri”între roºuri reci, violacee, cu violetul-albãstrui sau verde cuorange ºi nuanþe de violet. Toate lucrãrile pictoriþei au înpermanenþã o dorinþã de a te conduce mai ales dincolo devizibil. Aº îndrãzni sã prezint lucrarea cea mai nouã dinexpoziþie, ce cred cã este un început pentru viitoarea picturã aRuxandrei, eliberatã definitiv de balastul narativului. Este ocompoziþie pãtratã (1x1 m) în care suprafaþa este împãrþitãsimetric. Artista pleacã de la acelaºi motiv oala-depozit, daraici conturul devine pasaj între plin ºi gol, oferindu-ne cudiscreþie o gamã superbã de lumini reci. Raportul uºorclarobscur dintre diferitele calitãþi de violet este uºor mistic.Aceste culori provoacã o stare de neliniºte incitantã. Muzicã ºiaºteptare metafizicã, discreþie ºi un parfum de mosc (saualtceva, nu ºtiu ce), iatã câteva din percepþiile mele vizavi deaceastã lucrare.

Personal, am sentimentul cã lucrarea se desprinde dinîntreaga expoziþie în sensul unei spiritualitãþi evidente.

Ruxandra Preduþ are ºansa sã devinã o artistã interesantãpentru cã are har. Nu talent (asta au toþi), ci har, vizibil prinexprimarea cromaticã aproape dureros de frumoasã.

Este normal ca un tânãr (ºi aici mã refer la cei mai„proaspeþi” absolvenþi) sã înceapã cu explorãri în interiorul lorºi nu descriind ºi povestind despre obiecte. De obicei, aceastãcale conduce cãtre o artã autenticã, deloc lesnicios de executat,dar sigur foarte promiþãtoare, cãtre o formã de comunicarenouã.

Fiind la prima expoziþie personalã, tânãra artistã trebuiesã convingã de-abia de acum încolo prin participãri la tot ceeste artã adevãratã.

Mult succes, Ruxandra ºi nu te opri aici!


ArteIon PANTILIE

Lucia SAVA

Coliba dragosteipãrãsiteTotul era gol la casa pãrãsitã.

Nu exista faþa de masã, nici perdea

ascunzând chip de fiarã din pãdure.

Pe masã ceºti nu abureau.

Podelele aveau vopseaua scrijelitã,

de parcã animale sãlbatice

tocmai au trecut pe aici, cu unghii ascuþite.

Nu exista preº pe care sã calci,

nici vreun pat pe care sã stai.

Atârna de perete pãturã mâncatã de molii.

Þi se fãcea fricã.

Pustietatea devenea o prezenþã,

dialogând fãrã sã vrei cu ea.

Într-un colþ se zãrea o laviþã prãfuitã,

în care se afla o rochie de mireasã.

Cineva fãcuse nuntã aici,

se iubise,

în umbra unui opaiþ

cu luminã împãienjenitã.

În zgomotul uºii trântite de vânt

Simetrii spirituale

Nu trebuie sã fii poet ca sã poþi avea o revelaþie ca aceeape care am avut-o într-o dupã-amiazã de început de iulie, înrãcoarea cu foºnet a Great-hall-ului Primãriei din Curtea deArgeº. Trebuia sã se scurgã câteva zile ca sã pot aºterne pehârtie impresia mea, când luminoasã, când strãvezie, în oricecaz îndeajuns de puternicã încât sã mã prindã în ovalul eipentru multã vreme. Este vorba despre una dinzilele/serile/nopþile Festivalului Internaþional „Nopþile dePoezie de la Curtea de Argeº” aflat, în acest an, la a 15-aediþie. Îmi face plãcere sã-mi amintesc cã, la câteva ediþii dinanii trecuþi, am luat parte în calitate de spectator. De aceastãdatã am avut onoarea sã mã numãr printre cei invitaþi sãparticipe la „Recitalul extraordinar al poeþilor din Valahia”,urmat de recitalul poeþilor strãini, veniþi din toate colþurilelumii.

Am aºteptat cu nerãbdare ºi curiozitate derularea acestuimoment. Voiam sã simt cât mai curat posibil maniera, stilul,viziunea poeþilor strãini ºi, mai ales, sã-mi vãd chipul înoglinda lor...

Alãturi de colegii mei români, am încercat un sentimentde seninãtate, brãzdat de scurte emoþii bine þinute în frâu.Nicio presiune interioarã, doar o grijã de a nu pierde nimic dinceea ce se întâmpla în jurul meu.

ªi a fost aºa... Noi, valahii, am început recitalul, invitaþipe rând, respirându-ne poemele în graniþele emoþiilor fireºti,într-o atmosferã pâlpâitoare, sub privirile îngustate de atenþieale gemenilor noºtri, poeþii strãini. Labirintica mea atenþie nua prins vreo inimã împietritã, doar o admirabilã concentrare lavarianta în englezã a poemelor pe care, un translator cu vocebunã, muzicalã, ne-o oferea.

A urmat poezia lor, deloc strãinã, transmisãconvingãtor, fãrã artificii, fãrã grabã, într-o frecvenþãasemãnãtoare radioului copilãriei noastre.

Melancolie ar fi cuvântul potrivit care ar cuprindeaproape toatã respiraþia poeticã a prietenilor noºtri strãini. ªispun acest lucru amintindu-mi cât de miraculos sunã poezia înlimba spaniolã, ca o poveste spusã la miezul nopþii, cu luminãslabã, en la memoria miresmelor vieþii de altãdatã (Casadormida – Julio Pavanetti, Uruguay).

Melancolie ºi vulnerabilitate, ori pur ºi simplu poeziapurtatã în braþe, lipitã de inimã, ca pe însãºi iubita lui, ar fi„traducerea” impresiei pe care mi-a fãcut-o Artistul Arif AliAlbayrak, din Cipru. Prezentându-ºi poemul în limba turcã, olimbã plinã de cuiburi luº, tuº, az, an, göz ºi bahar, Albayraka radiat realmente poezia al cãrei aer cald tremura în salacuceritã de frumoasa interpretare. Simþeam cã nu mai estenevoie de traducere.

ªi ar mai fi Isabele Forest (Canada), cu versurile eiscurte, frânte, povestite într-o francezã elegantã, somnolentã,

glisantã... ªi, desigur, Ye Si (Hong-Kong), plutitor, auriuprecum praful dintr-o solemnã Casã colonialã ... ºi toþi ceilalþi,,étrangers” iluminaþi de propriile lor cuvinte ºi de soareleþãrilor lor îndepãrtate.

La un interval de câteva zile de la terminareafestivalului, îndrãznesc sã mã uit în oglindã: poezia trebuielãsatã sã respire, poezia trebuie purtatã cu drag, ca pe unveºmânt care împrumutã culoarea celei mai adânci emoþii.Sper sã pot învãþa lecþia, generos împãrtãºitã de poetulAlbayrak.

Poezia ºi nisipurile ei miºcãtoare, la Curtea de Argeº.Poezia bãtând ca o inimã uriaºã, la locul ei obiºnuit, în

fiecare varã, adunatã cu efort ºi speranþã, de peste mãri ºi þãri,de cãtre atât de dragii noºtri scriitori, pãrinþii festivalului,Carolina Ilica ºi Dumitru M. Ion.

Se deschid porþi spre lumile din afarã, se reaºeazãsentimente.

20 iulie 2011


EvenimentLiliana RUS

Poezia ºi nisipurile eimiºcãtoare


ProzãBianca DOBRESCU

spaþiu: noi existãm în timptimpul: nu existãpersonaje: un beþivan ce se tot contraziceindicaþiile scenice nu existã pentru cã fiecare

interpreteazã cum vrea

Aici, din locul ãsta unde mã vedeþi, aici stam ºi primaoarã când îmi trecu prin minte sã m-apuc sã scriu o carte.

Da, îmi cãutasem ºi muzã, adicã bine... mã uitam lavecinu’ de la etaju’ patru care ori de câte ori mã vede schiþeazãun zâmebet descoperindu-ºi singurul dinte. Brusc mã cuprinsepanica, vã vine sã credeþi cum e sã fii un dinte? D-apoisingurul!?

Sã strigi, sã nu te-audã nimeni, în respiraþia aia descrumierã – cã vecinu fumeazã lucky strike. Singurele fiinþecu care mai stai la taclale sã fie gingiile, umflate, urâte, darbune de soþii, cine-ºi ia nevastã surdo-mutã e cel mai fericitom. ªi aºa am ajuns sã mã gãsesc pe mine, pe firele de cordrãmase, urlând cã dacã ar fi sã fiu un dinte aº fi doar în guramea, unde sã am cu cine vorbi, noi oamenii avem nevoie decomunicare ca de plãmâni. ªi da, noi suntem cei maiimportanþi! Pentru cã suntem oameni ºi nu altceva, iar omuleste cea mai egoistã fiinþã din câte existã, ori unde l-ai pune.Atunci m-am hotãrât sã scriu o carte despre mine, din cauzaexcesului de gânduri m-am rezumat la nuvele, cãci gândurilemi se ciocnesc ca ouãle de Paºte în cap, lovindu-se uneori subcenturã sã iasã mai repede. Da, îmi place sã îmi împãrtãºescgândurile.

Aºa cã am coborît prin mine, am alunecat pe faringe ºim-am proptit într-o dimineaþã de luni - în momentul ãla cândte aºtepþi la schimbãri, când totul e nou, e prima zi de luni dinsãptãmâna cutare ºi totul va fii splendid. Cum sunã splendid,e prima oarã când realizez cã mã folosesc de cuvântul ãsta!

Stând pe o arterã, mã înfioram, numai cadavre, ºtii cume sã-þi moarã unu-n inimã? Sã simþi izul ãla de cadavre pânãîn mãduva oaselor, sã nu poþi respira? Inima mea e plinã decadavrele celor odatã iubiþi, dacã ar fi fost rotundã aº fi iubitdoar unul, nu aº mai fi dat dovadã de superficialitate atuncicând simt cã mi se frâng picioarele de atâtea emoþii, da... Euiubesc mult ºi repede, dragostea se consumã, se pierde. Darnici nu se poate spune cã iubesc cu adevãrat, de asta mi-amluat costumul de om la urma-urmei, cãci sunt zeu, nu v-am zis!ªººº! Nu urlaþi, mulþumiþi-mi cã v-am dat viaþã, voi sunteþisingurii vinovaþi pentru mizeria în care vã scãldaþi! Cu fiecaredecizie pe care o luãm universul se scindeazã, ne scriemsinguri soarta, cum scriu eu aici rândurile astea ce par sãºchioapãte, dar ca orice zeu le gãsesc perfecte, ies din mânamea, ºi noi, suntem ai naibi de narcisiºti. ªtii cum e sã pui unnarcisist lângã un altul? Vai, se lasã cu ceartã mare, fiecare ºtielegea „cel mai bun subiect din câte existã este despre mine”ºi-ºi furã replicile pânã îºi pierd cuvintele. Cuvintele astea dincare au ieºit marea, cerul, pãmântul. Mi-e dor de mare! De

Vamã în special, în nuditate absolutã, plajã goalã dar plinã demine, noapte ce se goleºte ca lampa de petrol ºi un el acolonud la rândul lui. Acum 20 de ani de-ai voºtri, cã la mine unan echivaleazã cu sutele voastre, m-am decis sã vin sub formãde Lilith, de atunci tot frâng inimi. M-am nãscut de multe ori,n-am ajuns la stadiul de perfecþiune legat de simþãminte, maie de lucrat acolo. Ce trebuie sã mã invidiaþi cã mã nasc de câteori vreau ºi am ocazia sã învãþ din greºeli, ºi voi aveþi - nu sãvã naºteþi, dar sã vã reparaþi greºelile, însã fiind atât depreocupaþi cu propriile probleme- pe care drept sã spun legãsesc nimicuri, nimãnui nu-i pasã de problemele altora, însãale lui - nici nu-þi dai seama ce grave sunt! - uitaþi de existenþaaltora, de ei - ceilalþi - în general. Aþi hotãrât cã scopul omuluiaici, pe pãmânt, e de a procreea ºi de a-ºi creºte odraselele. Ceamuzanþi sunteþi, zãu!

Eu ºtiu cã scopul omului e sã fie fericit. ªi în cãutarea luide mai mult, cãci omul tinde sã cunoascã totul, distrugândtainele naturii - aici îi dau dreptate lui Blaga, deºi mi-a furatideea, gen stam într-o searã în costum de bãrbat la un pahar devorbe ºi nenea s-a hotãrât sã scrie despre mine - nu ºtie nimeniasta încã - nu se îndreaptã decât spre sinucidere, sigur nu ziccã nu-i bunã curiozitatea, ea ucide frica de necunoscut, dar voidragii mei nu ºtiþi sã o folosiþi. Stau ºi mã uit cum vã plângeþide milã, ori cum vã plângeþi morþii încã nenãscuþi, se vor mainaºte ºi ei odatã, trebuie sã fac loc altora ca-n lagãr. Ieºiþinaibii ºi bucuraþi-vã de viaþã. N-am scuipat peste voi deagaba!

Probabil nu credeþi cã sunt zeu, d-asta ºi repet de sute deori, sã nu mã creadã nimeni, sã nu-mi strice acoperirea, sãnu-nceapã sã cearã dovezi, deºi cea mai evidentã dovadã ecostumul meu de om care aratã atât de bine!

Þin ºi acum bine minte primul om cãruia i-am spusdespre identitatea mea realã, a înnebunit sãracu’, el pretindeacã poate ghici viitorul în pietre scãldate de lacrimile vãduvelor- ce urât trebuie sã fie sã-þi ºti viitorul - mi-am zis, aºa cã l-amscos din peisaj. Nu-mi plac cei care se cred atotºtiutori, deparcã te considerã cãrþi deschise, interesante ºi zic ei acolo înneºtiinþa lor cã îþi pot spune totul. Nu vrei sã ºtii nimic tu,decât cã poþi avea totul. ªi da, poþi. Pentru asta sunt eu aici, sãvã strig cât sã nu vã iasã pe nicio ureche cuvântul meu: puteþiavea totul! ªi mãri ºi oceane, ºi ce-i scris ori nescris, puteþi fidumnezei! Puteþi vorbi cu meduze, cu scoici, cu mãtãsuri pecare viermii uneori îºi fac siesta. Aþi prins esenþialul.

Monolog


CCaaffeenneeaauuaalliitteerraarrããRevistã lunarã editatã de Centrul Cultural Piteºtisub egidaConsiliului Local Piteºti ºi aPrimãriei municipiului Piteºti

Fondatã în ianuarie 2003

REDACÞIA

Director: Virgil DIACONU Redactor-ºef: Marian BARBURedactori: Nicolae EREMIA

Gheorghe FRANGULEAIon PANTILIEDenisa POPESCULiliana RUS Florian STANCIU

Culegere: Ioana NACIU

Tehnoredactare: Simona FUSARU

Prezentare artisticã: Virgil DIACONU

ADRESA REDACÞIEI:

Centrul Cultural Piteºti,Cafeneaua literarã,strada Craiovei nr. 2, bl. G 1, sc. C, et. I, Casa Cãrþii, 110013,PiteºtiTel.: 0248/216348, 219976Fax: 0248/210068

e-mail:[email protected]://www.centrul-cultural-pitesti.ro

Cont: 50104122256, Trezoreria PiteºtiISSN: 1583-5847

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revineautorilor, conform legii. Autorii pot avea ºi alte opiniidecât ale redacþiei.

Manuscrisele primite la redacþie nu se înapoiazã.

Revista poate fi gãsitã lachioºcul Muzeului LiteraturiiRomâne, Bucureºti.

Tiparul executat la S.C. Pãmântul ARG S.R.L., tel.: 0248/546.959, e-mail: [email protected].

Actualitate

În zilele de 29-30 septembrie 2011,Casa de Culturã a municipiului Tecuciorganizeazã Festivalul concurs de poezie„Costache Conachi”.

Concurenþii: la aceastã manifestareculturalã pot participa tineri creatori depoezie în vârstã de pânã la 35 de ani, carenu au publicat în volum. Concurenþii vortrimite un numãr de zece poezii în câtecinci exemplare, care vor purta, fiecare,acelaºi moto de identificare. Într-un alt plicînchis, pe care va fi înscris moto-ul de lapoezii, participanþii vor introduce o fiºã cucâteva date personale: numele ºiprenumele, data ºi locul naºterii,domiciliul, ocupaþia, studiile, distincþiiliterare, telefon etc. Plicurile cu fiºa

personalã se vor deschide dupã jurizareapoeziilor ºi stabilirea premiilor.

Lucrãrile vor fi expediate pânã ladata de 16 septembrie 2011 – data poºtei –pe urmãtoarea adresã: Casa de Culturã amunicipiului Tecuci, Str. 1 Decembrie1918, nr. 62, cod 805300, jud. Galaþi, cumenþiunea „Pentru concursul naþional depoezie „C. Conachi”. Relaþii la tel.0236/820 449; 0723/289 695, e-mail:[email protected]

Jurizarea: lucrãrile vor fi apreciatede un juriu, constituit din personalitãþi alecriticii literare româneºti ºi ale vieþiiculturale locale, care va desemna laureaþiifestivalului.

Premiile: concurenþii stabiliþicâºtigãtori vor fi invitaþi la Tecuci, în zilelede 29-30 sept. 2011, la manifestãrileorganizate cu prilejul Festivalului Naþionalde poezie „Costache Conachi”.

Marele premiu = 600 lei, Premiul I =400 lei, Premiul II = 300 lei, Premiul III =200 lei. Vor mai fi oferite premii ºi dinpartea unor edituri sau reviste literare.Juriul îºi rezervã dreptul de a redistribui, înmod excepþional, anumite premii. Cazarea,transportul ºi masa (diurna) vor fisuportate de organizatori.

Laureaþii vor fi prezenþi personal laTecuci, pentru a primi premiile ºi pentru aparticipa la manifestãrile organizate cuprilejul Festivalului concurs de poezie„Costache Conachi”.

Festivalul concurs de poezie „Costache Conachi” -Ediþia a XIX-a

Marius CRISTEA

Vizitaþi CCaaffeenneeaauuaa lliitteerraarrãã la adresa www.centrul-cultural-pitesti.ro

Cafeneaua literarã este membrã APLER ºi ARPE.

C.L.

Magda URSACHE

Gheorghe GRIGURCU

Adrian DinuRACHIERU

Daniel CORBU

Denisa POPESCU

Maricica FRUMOSU

Liana ALECU

Paul GORBAN

Olga POPESCU*

Emanuel FLEANCU*

Marius CRISTEA*

Silviu DEACONESCU*

Radu CANGE

ªtefan IonGHILIMESCU

Florentin POPESCU

Virgil DIACONU

Ion PANTILIE

Liliana RUS

Bianca DOBRESCU

ÎÎnn aacceesstt nnuummããrrsseemmnneeaazzãã::

În cadrul expoziþiei (deschisã la CãminulArtei Bucureºti ºi Metopa Piteºti), cu tente desincretism, îºi face loc cu multã îndreptãþireartistul plastic vâlcean Olga Popescu. Eacontinuã seria metaforelor discursive,referindu-se direct la sensibilitatea cotidianã.

Ideea experimentului este interesantã ºiprin reunirea a patru artiºti diferiþi din foartemulte puncte de vedere (pictor, grafician,muzician). Grupul rãspunde perfecttransformãrii sãlii de expoziþie într-ocompoziþie cu multiple posibilitãþi decomunicare. Nu lipseºte aproape nimic dinelementele de studiu propuse: „Iluziicromatico-valorice”, „Linia accent sauaccentul plastic” ºi simboluri din „...ºi alteimagini din Grãdina Raiului”.

Compozitorul ºi dirijorul SilviuDeaconescu completeazã eventualul fragmental fuziunii cu piesa „Plutea o floare de tei”, ooperã muzicalã cu un parfum spiritual din zonaEdenului.

Emanuel Fleancu, grafician, introduce înacest dialog al artelor relaþii noncromatice.Ductul liniei sale „rupe” întâlnirea dintrerigiditatea vertical-orizontal, lãsând curba sãnascã alt tip de valori spirituale.

Marius Cristea, autorul expoziþiei„Experiment pentru 4 studii” continuãcãutãrile sale din „detaliul” plastic: picturã,graficã, performance, instalaþie ºi muzicã. Dela recenta „... ºi alte imagini din GrãdinaRaiului” tânãrul artist propune continuareadialogului cu „lucrul ascuns”.

Expoziþia poate fi consideratã de„INSTALAÞII” pentru simplul motiv cã estedinamicã. Vizitatorul este invitat sã participela tot ce îþi oferã o astfel de manifestare:creaþie, discurs, audiþii muzicale, posibilitãþide panotare etc.

ªansa de a te „rãtãci” lipseºte în aceastãproducþie culturalã. Organizatorul oferã prinbanerele explicative suficiente date ce-þi potîmpinge gândul în diferite locuri din lumeaspiritualã. Marius spune: „fãrã a fi impus ºinici aleatoriu”. Forma de artã etalatã înexpoziþie rãspunde nevoilor unor spiritescormonitoare, care, cred, nu se maimulþumesc cu trimiteri explicite cãtre cevaanume. Poate fi o cale.

Perseverenþa lui Marius Cristea în a seapropia de consumatorul de artã ºi de a-l faceparticipant la actul de creaþie este deosebitã. Elîi oferã ºansa apropierii de Dumnezeu princreaþie. „Plimbãrile” prin Grãdinile Raiuluipot fi ca vizita la un muzeu cu un ghid: poþi sã-l asculþi sau nu.

De cele mai multe ori este bine sã nu-lasculþi ºi sã-þi construieºti o „lume” maidegrabã apropiatã de creaþie ºi nu deprocreaþie.

Intrarea în spaþiul metafizic estefacilitatã de dialogul tãu direct cu opera, fãrãintermediari.

Aºtept cu nerãbdare continuarea acestorexperimente (ºi nu mã refer aici numai la artaplasticã ci, mai degrabã, la sincretism).

Ion PANTILIE

Experiment

8 August 2011 Anul IX 0,8 lei literarã 103 · August 2011 Anul IX 0,8 lei Cafeneaua literarã...

Documents

Transcript of 8 August 2011 Anul IX 0,8 lei literarã 103 · August 2011 Anul IX 0,8 lei Cafeneaua literarã...