ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie...

608
ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ VALAHÃ DE MÂINE ( I ) Istorici Critici Teoreticieni Literari Eseiºti Galaxiedrici

Transcript of ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie...

Page 1: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

ION PACHIA-TATOMIRESCU

PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ VALAHÃ DE MÂINE( I )

Istorici Critici Teoreticieni Literari Eseiºti Galaxiedrici

Page 2: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

2

Coperta: Marin Breiu şi Liviu Curtuzan.Pe faţa 1, „colaj brâncuşian“, de I. P.-T., cu Muza adormită şi o fotografie de Ana MariaComan-Marinescu, surprinzând pe Ion Pachia-Tatomirescu în Grădinile din Versailles, la 12mai 2012; pe faţa a 4-a, „colaj brâncuşian“, tot de I. P.-T., dar cu Măiastra în vârfulColoanei infinitului, potrivit unei machete din atelierul parizian al genialului sculptor valahşi o fotografie de Adrian Dinu Rachieru, „eternizând“ pe I. P.-T. în staţiunea Băile Herculane/ Dacia, la 7 răpciune 2006.

Colecţia Istorici, critici, teoreticieni literari, eseişti, galaxiedricie-mail: [email protected]© Autorul (I. D. PACHIA)Sunt acceptate reproduceri de texte, destinate strict utilizării / citării justificate în interesştiinţific, bineînţeles, cu precizarea obligatorie a sursei.

Page 3: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

ION PACHIA-TATOMIRESCU

PAGINI DE ISTORIELITERAR~ VALAH~

DE MÂINE(I)

WALDPRESSTIMI{OARA

2014

Page 4: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

4

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiPACHIA, ION

Pagini de istorie literară valahă de mâine / Ion Pachia-Tatomirescu. -Timişoara : Waldpress, 2014

Bibliogr.IndexISBN 978-606-614-091-1Vol. I – 2014 – ISBN 978-606-614-114-7

821.135.1.09

Page 5: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

BUSOLAPARADOXISMULUI

SAU DESPRE VERIDICUL „MANIFEST DE ÎNAINTARE“( CU XII principii estetice pe un „soclu“ de IX POST-SCRIPTUMuri )

Page 6: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

6

Page 7: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

7

Paradoxismul

Generaţia resurecţiei poetice şi a paradoxismului a impus în orizontulcunoaşterii metaforice europene un nou curent literar, paradoxismul, a căruiestetică s-a cristalizat ca reacţie la „paradoxurile“ sociale, îndeosebi, dinRomânia regimurilor de tip totalitarist-comunist, ca reacţie la limitele tragic-existenţiale ale ens-ului uman prin istorii, sau ca reacţie la reificarea fiinţeiumane, ca reacţie împotriva literaturii şablonarde, aservită dictaturii, careacţie la „filosofia“ / „dialectica marxist-leninistă“, ori la curentele literare /filosofice anterioare anilor 1960 / 1964: „realismul socialist“, „umanismulsocialist“ (puse „în slujba făuririi unui om nou, comunistul, homo sovieticusde România“) etc.

Estetica paradoxismului a promovat, continuă să promoveze principiile:

1) conjugarea – în primul rând, la moduri lirice, apoi la cele epice /dramatice – a paradoxurilor existenţiale ale umanităţii;

2) dinamitarea miturilor (îndeosebi, a celor fundamentale), sublimarea /rafinarea mitemelor, relevând o „nouă demiurgologie“, cu omul în centrul„genezelor“ / „universurilor“ (cosmosului), eroul liric (epic / dramatic)substituind ori „punând în plan secund“ Demiurgul (Atoatecreatorul /Atotştiutorul, Divinitatea Fundamentală);

3) revolta / „revoluţia“ semnificantului împotriva semnificatului,operând predilect cu semnificantul născător de semnificat, decretând„biblic“, „antimarxist“, că Materia decurge din Cuvânt / Logos, întrucâtcuvântul este „materie“ (informaterie, de fapt), întrucât şi cuvântul are ostructură similară structurii atomului, «repetând structura materiei» (NichitaStănescu);

4) „spargerea“ infinitului limitelor tragic-existenţiale prin forţa / putereametaforei (sinesteziei) / simbolului (viziunii), cultivând chiar şi ne-Cuvântul– dacă materiei i „se cuplează“ cuvântul, atunci antimateriei, indiscutabil, ise „asociază“ necuvântul – spre a se înregistra „saltul“ gândirii poetice dinliniar (dichotomic) în neliniar / polidimensional („disipativ“, dar„vectorizat“);

5) reliefarea unei noi geografii / cosmografii a poeziei / literaturiivalahe / universale şi a unui nou autohtonism, ştiindu-se că autohtonismul se

Page 8: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

8

constituie în cea mai puternică şi originală direcţie spre universalitate dintr-oliteratură naţională şi că numai prin autohtonism o „republică interioară“devine republică spirituală în „proiecţie universală“, acordându-se şanse de„afirmare“ tuturor ariilor spirituale („mari“ şi „mici“) întru varietateaarmonică a Logosului, cunoscând ritmice „altoiuri“, înfloriri şi reînfloriri pesecţiunea de aur decisă de raportul tradiţie – inovaţie, distingându-se înprimul rând prin obiectivarea „imaginarului“ şi prin reflectarea stărilor /tensiunilor din noile realităţi ale lumii (politice, economico-sociale, culturale /civilizatorii etc.), din noile „adevăruri“ ştiinţifice („pulsând“ în orizontulcunoaşterii metaforice, apoi „propulsând“ acest orizont), de privelişte aFiinţei;

6) cultivarea limbii materne ca „sacră limbă“, ca „vehicul“ spiritual„indestructibil“ / „invulnerabil“, „inalienabil“, „incontestabil“, al existenţeiunui popor prin istorii, lupta împotriva „exploatării“ unei limbi naţionale decătre limbile „imperiale“, militarea împotriva „monopolului“ studierii limbiiruse în şcoli / facultăţi (în România, ca şi în alte ţări socialiste, limba rusăfiind din 1948, limbă obligatorie, însuşită un deceniu, din clasa a IV-aelementară şi până în anul al III-lea de facultate); reprezentanţii resurecţional-paradoxişti consideră limba maternă – sfânta Limbă Pelasgă > Valahă –drept Patrie în Logos («Limba română este Patria mea» – Nichita Stănescu);

7) „polidimensionarea“ / „diseminarea“ eului poetic la scara Întreguluimacrocosm / microcosm şi cultivarea holopoemului, aria lirosofiei fiind,desigur, macrocosmosul şi microcosmosul, unde poetul reinstituie înaltulspirit justiţiar al lumilor / universurilor;

8) abordarea „fără oprelişti“ a viabilelor structuri literare clasice,moderne şi ultramoderne, evidenţiate în timpii literaturii de la origini pânăazi, crearea de noi structuri, dacă este necesar, cu buna respectare aechilibrului, a raportului sacru tradiţionalism – modernism, din interiorultuturor genurilor / speciilor literare;

9) cultivarea versului liber – dacă serveşte punerii în evidenţă a unuiautentic, „inedit“ relief sufletesc –, dar şi a poeziei cu formă fixă, „clasică“ori nou-creată „formă fixă“, dacă reverberează mai profund gustul, spiritul,spaţiul spiritual / literar contemporan; antrenarea, revitalizarea, din esteticatuturor curentelor literare precedente / sincrone, a celor mai rafinate tehnici,elemente de prozodie, resurecţionarea acestora – unde este solicitată, chiarrevoluţionarea –, numai întru catharsis;

Page 9: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

9

10) desfăşurarea „irepresibilă“ a poeziei / artelor în spaţii ştiinţifice,numai întru mutarea orizontului cunoaşterii metaforice, penetrând limite,„magnetizând“, atrăgând întotdeauna după sine orizontul cunoaşteriiştiinţifice;

11) rafinarea semnificat-semnificanţilor până în „absoluta nuntire“ aCuvintelor „tridimensionale“ / „polidimensionale“ cu non-Cuvintele„corespondente“, întru veridică lamură poetică;

12) înregistrarea „saltului în mai înalt“, de la poezia ca senzualitate /sexualitate cosmică, ori ca orgasm abisal al materiei, la poezia ca sublimă„ştiinţă“ a erotic-fotonicei stări / emisii în relief de catharsis.

(Cf. PTPer-1966, 14; PTScr-1985, 40 sqq.; PTNSP-1989, 11 – 14; PTNSP-1994; PTBomb, 125 – 156 / 1997; PTES,105 – 115 / 1999; PTNSP-2000; PTDelrc, 298 – 301 / 2003; PTGrp, 229 – 261 / 2005; PTDfr, 6 – 13)

Paradoxism

The generation of the poetic resurrection and of Paradoxism hasestablished a new aesthetics, a new literary trend on the horizon of theEuropean metaphorical knowledge. This involves Paradoxism whoseaesthetics has crystallised itself as a reaction against the social paradoxesexisting in Romania during the communist-totalitarian regimes, the tragic-existentialist limits of the ens throughout history, or the reification of thehuman being, as well as against the cliché literature, serving the dictatorialregimes, against “the Marxist-Leninist dialectics / philosophy”, against theliterary / philosophical trends before 1960 / 1964: “the socialist realism”, “thesocialist humanism” (“in the service of shaping the Romanian homosovieticus ”) etc.

The aesthetics of Paradoxism has been asserting the followingprinciples:

1) conjugating – in lyric, epic / dramatic moods – the existentialistparadoxism of humanity;

2) dynamiting the myths (the fundamental ones in particular),sublimating / refining mythemes, revealing a “new demiurgic view”, in whichMan is placed at the centre of “the geneses” / “the universes” (the cosmos),while the lyric (epic / dramatic) protagonist substitutes or places the

Page 10: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

10

Demiurge (the Almighty / the Omniscient God, the Fundamental Divinity) onthe backseat;

3) the rebellion / “the resurrection” of the signifier against thesignified, “with a propensity for the signifier as the generator of thesignified, stating, in a “Biblic”, “anti-Marxist” manner, that Matter is bornfrom the Word / Logos, since the word itself is “Matter” (informatter as amatter of fact) and has a structure similar to that of the atom, «reiterating thestructure of matter» (Nichita Stănescu);

4) “breaking” the infinity of the tragic-existentialist limits through thepower of the metaphor (synesthesy) / symbol (vision), using even the Non-Word – if the word is “attached” to matter, then antimatter is inevitably“associated” with the Non-Word –, causing poetic thinking “to leap” from the(dichotomic) linear into the (“dissipative”, but “vectorised”) nonlinear /polydimensional structures;

5) bringing out a new geography / cosmography of the Romanianpoetry / literature and a new autochthonism into relief, since it is well-knownthat autochthonism constitutes itself into the strongest and most originaldirection towards universality within a national literature and also that, solelyby means of autochthonism, “an inner republic” becomes a spiritual republic“projecting itself into universality”, granting the chances of “self-assertion”to all spiritual areas (both “large” and “small”), thereupon resulting theharmonious variety of the Logos, passing through rhythmic “grafts”, throughmoments of flourishing and reflourishing on the gold section determined bythe symmetrical relationship between tradition and innovation, beingprimarily noticeable by means of objectifying “the imaginary” and mirroringthe situations / tensions within the new (political, socioeconomic, cultural /civilising, etc.) realities of the world, the new scientific “truths” (“pulsating”on the horizon of the metaphorical knowledge, consequently “propelling” thishorizon), towards “the sight of the Being”;

6) developing the mother tongue as “a sacred language”, as an“indestructible” / “invulnerable”, “inalienable”, “incontestable” and“unquestionable” spiritual “vehicle” of a people’s existence throughouthistory, fighting against the “exploitation” of a national language by “theimperial” languages, militating against “the monopolistic” study of theRussian language in schools / faculties (in Romania, as well as in othersocialist countries, the Russian language became compulsory in 1948, beingtaught from the 4th grade of the primary school to the 3rd year in faculties,thus being “learnt” for 10 years); the Paradoxist-resurrection representatives

Page 11: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

11

consider the mother tongue – the sacred Pelasgo-Daco-Thracian, that is theWallachian / Romanian Language – as our Motherland in the Logos («TheRomanian language is my Motherland» – Nichita Stănescu);

7) polydimensioning / “disseminating” the poetic ego to the scale ofthe entire macrocosm / microcosm and developing the holopoem, the field oflyrosophy being, undoubtedly, the macrocosm and the microcosm in whichthe poet reestablishes the lofty redeeming spirit of the worlds / the universes;

8) “unreservedly” employing the viable classical, modern, andultramoderm literary structures which have distinguished themselves atvarious times in our literature from its origins to the present, creating newstructures, be it necessary, alongside with observing equilibrium, the sacredrelationship between traditionalism and modernism from within all literarygenres / species;

9) promoting the blank / free verse – in case it renders service toemphasising an unmistakable authentic, “original” spiritual relief – togetherwith the fixed-form poetry, both “classical” and the newly created “standardform”, if it reverberates with the contemporary taste, the spirit, the spiritual /literary space more profoundly, involving revitalising the most refinedprosodic techniques and elements from the aesthetics of all previous /synchronic literary trends, their resurrection – where change or even therevolutionising course of action is requested –, nevertheless only with a viewto catharsis;

10) extending poetry / the arts in scientific spaces, “without frontiers”,in order to serve the advancement of the metaphorical knowledge, breakingthe limits, “magnetising”, entailing the horizon of scientific knowledge;

11) refining the signifier-the signified relationship into “the absolutewedding” of the “three-dimensional” / “polydimensional” Words with the“corresponding” non-Words, to achieve “the absolute”, the pure poetry;

12) achieving “the higher leap” from poetry as cosmic sensuality /sexuality, or as an abyssal orgasm of the matter, to poetry as the sublime“science” of erotic-photonic mood / emission into the relief of catharsis.

(Cf. PTPer-1966, 14; PTScr-1985, 40 sqq.; PTNSP-1989, 11 – 14; PTNSP-1994; PTBomb, 125 – 156 /1997; PTES, 105 – 115 / 1999; PTNSP-2000; PTDelrc, 298 – 301 / 2003; PTGrp, 229 – 261 / 2005; PTDfr, 6 – 13)

Page 12: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

12

Le paradoxisme

La génération de la résurrection poétique et du paradoxisme aimposé – dans la connaissance métaphorique européenne – un nouveaucourant littéraire, le paradoxisme dont l’esthétique se cristallise tout d’aborddans la littérature valaque / daco-roumaine comme réaction aux paradoxessociaux de la Roumanie communiste / totalitaire, comme réaction aux limitestragiques existentielles de l’ens humain qui traverse l’histoire, ou commeréaction à la réification de l’Être, et, bien sûr, comme réaction à la littérature-cliché, contre la littérature de la culture prolétarienne, asservie aux dictatures,comme réaction „à la philosophie“ / „dialectique du marxisme-léninisme“, oubien comme réaction aux courants littéraires / philosophiques antérieurs: „leréalisme socialiste“, „l’humanisme socialiste“, etc., l’homme nouveau, lecomuniste, l’homo sovieticus de la Roumanie.

Le parodoxisme a promu et continue d’affirmer les principesesthétiques suivants:

1) la conjugaison des paradoxes existentiels de l’humanitè, d’abord auplan lyrique, ensuite épique et dramatique;

2) le dynamitage des mythes (surtout des mythes essentiels), leraffinement, la sublimation mythèmes, en révélant la „nouvelledémurgologie“, avec l’Homme au centre „de la Genèse“, „de l’Univers“, lehéros lyrique, épique, ou dramatique, se substituant au Démiurge, ou bienreléguant Dieu au second plan;

3) la révolte / „révolution“ du signifiant contre le signifié, en opérantsurtout sur le signifiant naissant le signifié, en décrétant „bibliquement“, defaçon „anti-marxiste“, que la Matière découle du Mot (Logos / Verbe), étantdonné que le Mot / Logos (Verbe) est la matière, en fait, informatière,puisque et le mot / verbe a une structure similaire à la structure de l’atome,«répétant la structure de la matière» (Nichita Stănescu);

4) „le bris“ d’infini des limites tragiques-existentielles avec la force /le pouvoir de la métaphore (de la synesthésie) / du symbole (de la vision), encultivant le Non-Mot (Non-Logos / Non-Verbe) – si à la Matière on couple leMot, alors à l’Antimatière, on associe, indiscutablement, le Non-Mot, dans unplan non-sémantique, non-lyrico-sémantique-syncrétique et en faisant „lesaut“ de la pensée poétique du linéal (dichotomique) au non-linéal(polydimensionnel / „dissipatif“), cependant „rayons vecteurs“;

Page 13: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

13

5) l’affirmation d’une nouvelle géographie / cosmographie de lalittérature valaque / universelle et d’un nouvel autochtonisme, en partant del’idée que l’autochtonisme est la direction la plus forte et la plus originalepour atteindre l’universalité d’une littérature nationale ; c’est seulement parl’autochtonisme, qu’une „république intérieure peut devenir républiquespirituelle“ en „projection universelle“, en accordant des chances„d’affirmation“ à toutes aires spirituelles („majeures“ et „mineures“), dansl’harmonique diversité du Logos, en ayant connaissance des greffes„rythmiques“, des épanouissements et des réfloraisons sur la section d’ordécidée par le rapport harmonique tradition-innovation, se distinguant enpremier lieu par l’objectivation „de l’imaginaire“, par la réflexion desnouvelles réalités (politiques, économiques, sociales, culturelles,civilisatrices, etc.) du monde, et par la conjugaison des vérités scientifiques(avec le pouls dans l’horizon de la connaissance métaphorique et après „enpro-pulsant“ dans l’horizon de la connaisance scientifique), avec des vecteursincandescents vers „la vue de l’Être“;

6) la culture de la langue maternelle / valaque, comme „languesacrée“, comme véhicule spirituel „indestructible“, „invulnérable“,„inaliénable“, „incontestable“ et „indiscutable“, de l’existence d’un peuple àtravers les histoires, la lutte contre „l’exploitation“ de la langue nationale parles langues „impériales“, le combat contre „le monopole“ de la langue russedans toutes les écoles / universités en Roumanie, en Roumanie, comme dansles autres pays „socialistes“, la langue russe étant devenue – en 1948 – langueobligatoire, enseignée de la IV-ème «M1» ans, jusqu’en III-è année defaculté, soit dix ans d’étude ; les représentants de la résurrection et duparoxisme considèrent la langue maternelle – la Sainte Pélagique > Vlaque –,comme Patrie en Logos: «La langue valaque / dacoroumaine est ma Patrie»(Nichita Stănescu);

7) „la polidimension“ / „la dissémination“ du moi poétique, „sansfrontières“, en macrocosme / microcosme, et la culture de l’holopoème, l’airede la „lyrosophie“ étant le macrocosme et le microcosme, où le poète ré-établit le haut esprit judicier des mondes, des univers;

8) aborder – „sans retenue“ – des structures littéraires viablesclassiques, modernes et ultra-modernes, relevées dans la littérature depuis sesorigines jusqu’à nos jours, la création des nouvelles structures, dans la mesureoù elles sont nécessaires dans le respect de l’équilibre du rapport sacrétraditionalisme – modernisme, dans tous les genres, dans toutes les espèceslittéraires;

Page 14: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

14

9) l’emploi du vers libre, s’il permet de mettre en évidence unauthentique, „inédit“ dans le relief de l’âme, mais aussi des formes fixes„classiques“ ou une nouvelle „forme fixe“ si cette nouvelle forme fixeréverbère plus profondément le goût, l’esprit, l’espace spirituel / littérairecontemporain; la révitalisation de l’esthétique de tous les courants littérairesprécédents / synchrones, des techniques poétiques et des élémentsprosodiques les plus raffinés, ou leur résurrection leur révolution / au besoin /mais seulement dans l’esprit de la catharsis;

10) „l’irrépressible expansion“ de la Poésie, des arts dans le domainescientifique, en encourageant la connaissance métaphorique, en dépassantles limites, en magnétisant, en repoussant l’horizon de la connaissancescientifique;

11) le raffinement des signifiants et des signifiés, jusqu’à toucher „lanoce de l’absolu“ des Mots tridimensionnels / „polydimensionnels“ avec lesnon-Mots „correspondants“, de la vraie fleur poétique;

12) enregistrement du „saut en hauteur“ de la poésie comme sensualité/ sexualité cosmique, ou comme orgasme abyssal de la matière, jusqu’à lapoésie comme sublime „science“ de l’état / l’emission érotique-photonique en„relief “ de la catharsis.

(Cf. PTPer-1966, 14; PTScr-1985, 40 sqq.; PTNSP-1989, 11 – 14; PTNSP-1994; PTBomb, 125 – 156 / 1997; PTES,105 – 115 / 1999; PTNSP-2000; PTDelrc, 298 – 301 / 2003; PTGrp, 229 – 261 / 2005; PTDfr, 6 – 13)

BIBLIOGRAFIA „siglată“ (The Bibliography in Sigles / la bibliographie dessigles):

PTBomb = Ion Pachia-Tatomirescu, Bomba cu neuroni (The NeuronBomb / Bombe à neurones), Timişoara, Editura (Publishing House / Maison d’Édition)Aethicus (ISBN 973-97529-8-5), 1997, pp. 125 – 156.

PTDelrc = Ion Pachia-Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,religios, de teoria comunicaţiei... (Dictionary on Aesthetics, Literature, Linguistics,Religion, and the Theory of Communication... / Dictionnaire esthétique-littéraire,linguistique, religieux, de la théorie de la communication...), Timişoara, Editura (PublishingHouse / Maison d’Édition) Aethicus (ISBN 973-97530-8-6), 2003.

PTDfr = Ion Pachia-Tatomirescu, Despre fructul curcubeului / On theFruit of the Rainbow (Sur le fruit de l’arc-en-ciel), Timişoara, Editura (Publishing House /Maison d’Édition) Aethicus (ISBN 973-85262-4-8), 2007.

PTES = Ion Pachia-Tatomirescu, Fulgerul sferic / Éclair sphérique (TheGlobe Lightning), Timişoara, Editura (Publishing House / Maison d’Édition) Aethicus (ISBN973-97530-1-9), 1999.

PTGrp = Ion Pachia-Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice... (TheGeneration of Poetic Resurrection / La génération de la résurrection poétique), Timişoara,

Page 15: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

15

Editura (Publishing House / Maison d’Édition) Augusta (ISBN 973-695-198-7), 2005(pagini:496).

PTNSP-1989 = Ion Pachia-Tatomirescu, Nichita Stănescu: patternlirosofic şi paradoxism ontologic al limbii (Nichita Stănescu: The Lyrosophic Pattern... /Nichita Stănescu: le patterne lyrosophique...), în Caietul „Nichita Stănescu“ (Le cahier /Notebook “Nichita Stănescu”), Timişoara, Editura (Publishing House / Maison d’Édition)Centrul de Creaţie şi Cultură Timiş, 1989, pp. 11 – 14.

PTNSP-1994 = Ion Pachia-Tatomirescu, Nichita Stănescu şiparadoxismul (Nichita Stănescu and the Paradoxism / Nichita Stănescu et leparadoxisme), ediţia I: Timişoara, Editura (Publishing House / Maison d’Édition) Arutela,1994.

PTNSP-2000 = Ion Pachia-Tatomirescu, Nichita Stănescu şiparadoxismul (Nichita Stănescu and the Paradoxism / Nichita Stănescu et leparadoxisme), ediţia a II-a, augmentată, Timişoara, Editura (Publishing House / Maisond’Édition) Aethicus (ISBN 973-97530-4-3), 2000.

PTPer-1966 = Ion Pachia-Tatomirescu, Peristylium – holopoemul(Peristylium – The Holopoem / Le Holopoème), în revista Ramuri (Craiova), III, nr. 10 (27),15 septembrie 1966, p. 14 (Miron Radu Paraschivescu, în rămuristul supliment literar,Povestea vorbii, nr. 7 / 1966).

PTScr-1985 = Ion Pachia-Tatomirescu, Fragmente din „Scrisoarea-răspuns a unui poet anonim către domnul Cantemir, sau Enciclopedicus“, 24 ianuarie1985, Tibissiara > Timişoara, Dacia / Dacoromânia (Fragments from “The Reply Letter ofan Anonymous Poet to Mr Cantemir or Encyclopaedicus”, 24th January 1985, Tibissiara >Timişoara, Dacia / Dacoromania / Fragments d’une lettre-réponse – par un poèt anonyme– à Monsieur Dimitrie Cantemir ou bien Encyclopédicus, le 24 janvier 1985, Tibissiara >Timişoara, Dacia / Daco-Roumanie), în revista Convergenţe Româneşti / RomanianConvergences / Convergences Roumaines / Rumänische Konvergenzen (Londra), nr. 5 /mai 1985, pp. 40 – 42.

„Post-scriptum“ (I) :

De la paradoxismul lui Vasile / Vasko Popa din poemul scris în 16decembrie 1947, „La masă cu tristeţea“, până la cutia-univers,

matrioşcizat[ă], din „Grădina de fier“

„Întâistătătorul“ paradoxismului, poetul Vasile Popa – cunoscut euro-istoriilor literare drept Vasko Popa –, s-a născut în zodia Racului, la 29 iunie1922, în Dacia de Vest – localitatea Grebenaţ-Vârşeţ, azi în Serbia –, înfamilia valahilor Emilia şi Vasile Popa (după cum se vede, potrivit tradiţieidin Pelasgime > Valahime, fiind prim-născutul, moştenit-a prin botezprenumele tatălui, Vasile). Înainte de-a împlini 69 de ani, marele poet /întemeietor al paradoxismului, Vasile / Vasko Popa, s-a stins din viaţă, la 5ianuarie 1991, în Belgrad.

Page 16: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

16

După absolvirea claselor primare, gimnaziale şi liceale la Vârşeţ (cuBacalaureatul luat în anul 1940), Vasile Popa îşi desăvârşeşte studiileuniversitare în câteva etape şi în câteva capitale (din cauza izbucnirii, la 1septembrie 1939, a celui de-al doilea război mondial, şi a desfăşurării acesteiconflagraţii până la 2 septembrie 1945).

Biserica Ortodoxă Valahă din Grebenaţ-Serbia, unde a fost botezat Vasile Popa(două fotografii din unghiuri diferite – apud JuiVas, 10 / http://ro.wikipedia.org).

În anul universitar 1940 – 1941, în lunile octombrie şi noiembrie(1940), îl aflăm student la Facultatea de Filosofie şi Litere din Belgrad.

De pe la sfârşitul lui noiembrie 1940 şi până în iunie 1941, estestudent la Facultatea Tehnică, tot din Belgrad.

În anul universitar 1941 – 1942, devine student al Facultăţii deMedicină din Bucureşti, evident, pe fondul secundei conflagraţii mondiale(care îşi „fixase“ frontul dintre Armatele German-Aliate şi Armata Roşie /Sovietică pe Volga) şi dând curs îndemnului părinţilor săi valahi de a trecegraniţa în România („pentru o mai mare siguranţă“); este perioada în carecunoaşte toată floarea cea vestită a liricii din România interbelică, de la TudorArghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu şi George Bacovia, la Ion Vinea (autorulprimului manifest al dadaismului, din octombrie 1915, secundat fiind deTristan Tzara în aplicarea „principiului“ combinatoriei lexicale prinforfecarea textelor mediatice), Gellu Naum (cel mai strălucit euro-reprezentant al suprarealismului „stărilor efialtice“ – cf. PTGrp, 134– 137),Virgil Teodorescu ş. a.

Ştirile despre războiul Hitler – Stalin, de pe Volga (de pe „frontulMoscova – Cotul Donului – Marea Caspică“), apoi declanşarea ofensiveiantihitleriste, spre România, a Armatei Roşii a dictatorului Stalin, imediatdupă câştigarea bătăliei de la Volgograd (Stalingrad), îl determină pe tânărulpoet valah să emigreze, pentru anul universitar 1942 – 1943, la Viena, unde-istudent la Facultatea de Filologie Germană şi Franceză. Din luna mai şi până

Page 17: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

17

în august 1943, Vasile Popa („pe drumu-i către casa-i părintească“, Viena –Becicherecul Mare / Zrenianin – Vârşeţ – Grebenaţ) a fost arestat deregimul fascist de ocupaţie din Serbia şi internat în lagărul din oraşulBecicherecul Mare, rebotezat după război de Administraţia Sârbă cutoponimul Zrenianin, aşa cum este astăzi pe hărţi (informăm DistinsulReceptor că Becicherecul Mare – Zrenianin-ul, din Serbia de azi –, până înorizontul anului 1950, făcea sacră pereche toponimic-zalmoxiană cuBecicherecul Mic din Banat-România / Dacia Nord-Dunăreană, ceea ce, înabsenţa elementarelor lecţii de istorie / geografie din învăţământul Valahimiidin ultima jumătate de veac socialist-comunist-democratic-junglier, duce laconfuzii, surprinzător, chiar şi la semnatari de articole din academicul DGLR,P/R, 332). La ieşirea din lagărul „magnobecicherecian“ / „zrenianian“, sereîntoarce la Viena şi frecventează cursurile de germană şi de franceză pânăîn decembrie 1943.

Vasile Popa într-o fotografie de prin ianuarie 1942, de pe când era student la Facultatea de Medicinădin Bucureşti-Dacia şi de pe când încă nu semna cu prenumele-i Vasko (frecvent la portughezi şi sârbi).

Condiţiile vitrege ale secundului război mondial îl determină săabandoneze cursurile universitare vieneze, dar continuă să rămână în capitalaAustriei (lucrând ici-colo, prin Viena, inclusiv ca vatman, spre a-şi câştigapâinea cea de toate zilele), până la eliberarea Vârşeţului de sub armatelehitleriste, unde se reîntoarce în octombrie 1944, activând în diferiteorganizaţii – Uniunea Tineretului Comunist Iugoslav, Liga Comuniştilor dinIugoslavia etc. – până prin septembrie 1946.

Page 18: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

18

Din octombrie 1946, Vasile Popa îşi reia – în Belgrad – studiileuniversitare abandonate (de fiecare dată din cauza vitregiilor celui de-aldoilea război mondial, din anii 1939 – 1945).

Redevine student la Facultatea de Filosofie şi Litere din Belgrad, pânăîn iunie 1949, când obţine Diploma de licenţă în limbi romanice.

Între altele, Vasile Popa, cel din aceşti ultimi ani de studenţie ai lui,mai precis, cel din penultima-i vacanţă studenţească de iarnă, reuşeşte – la 17ianuarie 1947 – „să toarne“ fundaţia indestructibilă a unicului, a celui maistrălucitor monument al său de limbă / literatură valahă, revista Lumina (cuapariţie neîntreruptă din 1947 şi până în anotimpurile prezent-viitoare). EsteLumina lui Vasile Popa din Vârşeţ-Serbia prima victorie incontestabilă de pefrontul intelectual antiproletcultist-stalinist-paukerist-titoist din Europa deCentru / Răsărit, secundată, din decembrie 1949, de Almanahul literar,fondat în Cluj-Napoca, de Miron Radu Paraschivescu, almanah care, dinmartie 1954, îşi schimbă numele în Steaua, „revistă-buzdugan-resurecţional-modernist“ (sub conducerea lui A. E. Baconsky, 1925 – 1977).

Din adolescenţă şi până pe la 28 / 30 de ani, Vasile Popa scrie poemeîn limba-i maternă, cu speranţa de-a intra în istoria literaturii valahe, alăturide Eminescu, Arghezi, Bacovia ş. a.

Cum România era ocupată de Armata Roşie a lui Stalin, cum încultura / literatura acestei ţări se instalaseră teroarea stalinist-paukeristă,obsedantul deceniu, proletcultismul, cenzura, gulagul paukerist-stalinist-bărăgănist (care a pustiit / decimat toată intelectualitatea, toate valorileştiinţifice / culturale ale României interbelice) etc., speranţa / visul poetuluiVasile Popa se destramă şi acesta se decide pentru totdeauna – între anii 1950şi 1952, când îşi scrie / traduce poemele spre a le publica în limba sârbă, lareviste din Iugoslavia (unde proletcultismul sârbesc se exercita într-o „micămăsură“ faţă de cel monstruos, din România) – să-şi semneze revoluţionara-ipoezie înrăzăritoare de paradoxism, toate cărţile-i de poeme, cu numeleVasko Popa (considerând că prenumele-i, Vasko, ar fi, după cum s-a şi văzutîn veac, „mai pe placul Sârbimii“). Şi Vasile Popa, tânărul poet prim-fondator al paradoxismului de limbă valahă dintre anii 1947 şi 1950 / 1952,devine, în urma debutului său editorial din anul 1953, cu volumul în limbasârbă, Kore („Scoarţă“), volum pe care şi-a pecetluit în aur liric numeleVasko Popa, şi prim-fondator al paradoxismului din istoria literaturiisârbeşti. Între anii 1953 şi 1966, prin cele trei volume publicate – Kore(„Scoarţa“, 1953, volum în a cărui macrostructură intră ciclurile: «Seninătateasediată / împresurată», «Peisaje / Privelişti», «Inventar»), Nepočin-polje(„Câmpia neodihnei“, 1956, volum în a cărui macrostructură sunt ciclurile:«Jocurile», «Os cu os» / «Os către os», «Dă-mi peticele înapoi», «Piatra») şiPesme („Poeme“, 1965, o antologie de autor din cele publicate până în acelan) – Vasko Popa se impune între cei mai mari poeţi din Iugoslavia, fiind

Page 19: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

19

bine cunoscut şi peste hotare, graţie traducerii poemelor sale şi publicării lorîn reviste, în antologii dintr-o serie de ţări de pe trei continente: Bulgaria,Franţa, Italia, Peru, Turcia, Venezuela etc. La Primul Congres al Scriitorilordin R. P. R., ale cărui lucrări s-au derulat în Bucureşti, între 18 şi 23 iunie1956, Vasile / Vasko Popa ia cuvântul în calitate de reprezentant al delegaţieiscriitorilor din Iugoslavia. Atât cuvântul redactorului-şef al revistei Lumina,Vasile / Vasko Popa, cât şi al redactorului-şef al revistei Steaua, A. E.Baconsky, au impresionat, au şocat „congresmenii“ din perioada de apogeu aproletcultismului, prin spiritul lor resurecţional-modernist şi revoluţionar-paradoxist; ambii condamnă (de parcă s-ar fi vorbit mai înainte de congres):teza despre „realism în poezie“, „versificarea pedestră a faptului cotidian“,„comentariul simplist şi şablonard“ etc. Vasile / Vasko Popa, în alocuţiuneasa ia atitudine fermă împotriva stalinist-paukeriştilor din cultura / literaturaRomâniei, împotriva detractorilor – hiene proletcultiste – gata de a-l sfâşia pecel mai important poet al naţiunii valahe din acele anotimpuri, Tudor Arghezi(detractori-hiene ce-l aveau în frunte pe Sorin Toma, sinistrul redactor-şef alziarului bucureştean, Scânteia, „specialist în lupta de clasă“, fiu alpoetastrului proletcultist, Al. Toma). În acest sens, marele critic / istoricliterar contemporan, prof. univ. dr. Marian Popa notează în primul volum almonumentalei sale lucrări, Istoria literaturii române de azi pe mâine :«Vasko Popa, invitat cu drept de cuvânt [la Primul Congres al Scriitorilordin R. P. R., Bucureşti, 18 şi 23 iunie 1956], vede în Arghezi cel mai marepoet în viaţă al planetei: aprecierea aceasta nu se putea baza pe poeziile abiapublicate.» (PIlram, I, 1007; s. n.).

Literatura din România, ieşind din conul de umbră alproletkultismului / stalinism-paukerismului, între orizontul anului 1958 /1960 şi orizontul marii explozii lirice din 1965, îl determină pe Vasile /Vasko Popa de Belgrad să reînnoade legăturile cu colegii de aleasă liră dinBucureşti, îndeosebi, cu cei ce au realizat resurecţia modernismului şi auimpus noua estetică, estetica paradoxismului: A. E. Baconsky, NichitaStănescu, Marin Sorescu ş. a.

În afară de volumele publicate între anii 1953 şi 1966 – Kore(„Scoarţa“, 1953), Nepočin-polje („Câmpia neodihnei“, 1956), Pesme(„Poeme“, 1965; antologie – din „Scoarţă“ şi „Câmpia neodihnei“ – apărutăîn Belgrad; această antologie a lui Vasko Popa este publicată în 1966, încapitala României, la Editura Tineretului, sub titlul Versuri, prin grija luiNichita Stănescu şi – după cum se precizează într-o notă de la pagina 10 – înexcelenta „versiune Popa – Stănescu“ : «Traducătorul [Nichita Stănescu]mulţumeşte autorului [Vasile / Vasko Popa] care i-a lămurit înţelesurile unorversuri mai dificile») –, impresionanta operă poetică a lui Vasile / VaskoPopa, din temeliile paradoxismului, şi-a mai încorolat: Sporedno nebo(„Cerul lăturalnic“ / „Cer secund“, 1968), Uspravna zemlja („Ţara verticală“,

Page 20: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

20

1972), Vučja so („Sare de lup“ / „Sarea lupilor“, 1975), Kuća nasred druma(„Casa din mijlocul drumului“, 1975), Živo meso („Carne vie“, 1975), Rez(„Incizie“, 1981); volume din opera poetică a lui Vasile / Vasko Popa,apărute postum: Gvozdeni sad („Grădina de fier“), Rumunske i druge pesme(„Poeme valahe şi alte cântece“, ediţie îngrijită şi traduceri de Petru Cârdu,Vârşeţ, 2002), Pesnik („Poeme“) etc.

În droaia de articole, recenzii, cronici, profiluri literare etc. desprevolumele lui Vasile / Vasco Popa, nefiresc de puţine sunt cele revelatoare deelemente estetic-fundamentale ale paradoxismului (fără a mai aminti„încăpătoarea metaforă“ – ca „veridică“ oglindire de stare a receptării –dăruită nouă încă din orizontul anului 1970, de Adrian Marino: „colonia depelicani a criticii literare“ din România, Serbia, Moldova etc.; trebuieinclusă aici şi „opera“ scursorilor de prin imperii în cultura valahă, sârbă etc.,ori „lipsa de pregătire în domeniu“, ca să nu mai vorbim de „enciclopedism“ /„interdisciplinaritate“, de „absenţa“ echipamentului, a sensorilor etc., întrucunoaşterea „everesturilor“ Poeziei din a doua jumătate a secolului al XX-lea,ceea ce a dus – ca în cazul lui Vasile / Vasko Popa – şi la „comentarii“ denivelul bacalaureaţilor, ca, de pildă: «Ineditele lui P. [Vasile / Vasko Popa],descoperite de Petru Cârdu, demonstrează că avea intenţia de a se exprima şiîn româneşte. Versurile arată nu doar faţa unui iubitor de divertismenteliterare, ci par a fi rezultatul unei meditaţii asupra poeziei. Compuse în anii1947– 1948, textele sunt ironice, autoironice, joviale, construind un şir depunţi [...] Nu e de neglijat nici sugestia folclorică, dialogul rapid, insertulantipoetic, comedia amoroasă: „Mărie, merliţa mea, / Creanga s-a frânt,lumea-i grea [...]“. Alintul e neobişnuit, apelativul „merliţa“ aparţinând uneiiniţiative aparte [...]. Mierla evocă o confluenţă şi o sugestie – regimulsentimental îl prefaţează pe cel imnic.» – DGLR, P/R, 332; „universitar-

Page 21: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

21

academicul critic“ parcă mai trebuia să precizeze: că poetul Vasile / VaskoPopa nu numai că „avea intenţia de a se exprima româneşte“, ci şi că ştia să[se] comunice, evident, în limba-i maternă, încă din pântecul mumei luivalahe – după exemplul lui Făt-Frumos, cel din basmele transmise de ŞcolileOralităţii Culte ale Zalmoxianismului; oricum, această ecuaţie profund-analitic-literară „păleşte“ alarmant, mai ales dacă mierla / „merla-merliţa“ seiveşte sărind de pe Palia de la Orăştie, în „evocare de confluenţă, sugestie“etc.):Nichita Stănescu: «Depăşind simbolul, prin unicitatea şi singularizarea sentimentelor, ne

aflăm în faţa unui fenomen similar cu o geneză de mituri. De altfel, structurapoemelor lui Vasko Popa tinde în permanenţă să se constituie într-o cosmogonieoriginală, să găsească echivalenţa în sentimente a marilor categorii filosofice.Descriptivismul este exclus, iar fabulaţia redusă la acel minim suficient ca să deadimensiunea desfăşurării în timp a unui sentiment. Circuitele acestei opere suntdeschise...» (PVer, 9);

Marin Sorescu: «Eul încearcă o obiectivitate şi o vărsare în marea masă anonimă. Prinparadox, tocmai această depersonalizare aparentă creează şi cele mai dramatice şicele mai pătimaşe strigăte ale subiectivităţii. Un anumit fel de subiectivitate, aşacum depun mărturie volumele Carne vie şi Sare de lup.» (PSar, 7); «Zdravăn şihaiduc la înfăţişare, c-o sănătate de fier, nezdruncinată nici de salăţile cele pline debacterii din Mexic, ascuţit la minte, hâtru, e un superintelectual. Are la degetul mictoate şcolile poetice europene.» (PSar, 9 sq.); «Trebuie să subliniem că, deşiuniversal, Vasko [Popa] ţine să fie perfect localizat în timp şi spaţiu.» (PSar, 12);

Prof. univ. dr. Marian Popa: «Sub raport regional, este remarcabilă soarta scriitorilor delimbă română din Banatul iugoslav, Relaţiile dintre cele două state au oscilat întrefraternizare şi războaie administrative şi ideologice. Regiunea Timocului inclusă înSerbia de nord-est şi în Bulgaria de nord-vest, care coincide relativ cu paşalâcul deVidin, supusă un timp Imperiului austriac, revine Serbiei în 1833, înainte de acest anDunărea nefiind limitrofă; conform unei înţelegeri cu sârbii, românii timocenicontribuie la eliberarea zonei de sub turci, urmarea fiind însă doar trecerea lor într-onouă subordonare, printre măsuri fiind obligaţia slavizării numelor, interzicereauzului limbii române în şcoli şi biserici şi, finalmente, reetnizarea oficială. [...] Dupăalte calcule, în Serbia ar trăi între 400000 şi 1000000 de români, ca majoritari sauamestecaţi în judeţele Bor, Branicevo, Pomoravlje, Zajecar şi în Voivodina. [...]Relaţiile interstatale determină puternic existenţa etnică. [...] Localităţi ca Novisad şiVârşeţ sunt definitorii pentru existenţa culturală şi literară locală. Conflictulideologic româno-iugoslav ordonat de Uniunea Sovietică are consecinţe negativeasupra românilor din regiune, cărora li se limitează drastic sau li se interzice dreptulla reprezentare în limba proprie. [...] Unele urmări ale regimului minoritar suntevaluate ambiguu şi oportun unilateral: se poate vedea în bilingvism manifestareaechilibrului local sau, dimpotrivă, o formă a asupririi, dacă nu una de certificare asuperiorităţii limbii oficiale. Un mare poet de origine şi limbă română ca VaskoPopa renunţă la limba română şi devine sârb de notorietate mondială; interesanteste că în limba adoptată el îşi va transporta obsesii şi motive abisale tipicromâneşti, care vor trece drept sârbeşti – de la cultul lupului la vocaţia suferinţei,a lamentaţiei etnice şi sacrificiului.» (PIlram, II, 1118 sq.; s. N.).

Page 22: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

22

De la paradoxismul lui Vasile / Vasko Popa din poemul scris în 16decembrie 1947, „La masă cu tristeţea“, până la „Ultima ştire desprecutia mică“ din livada fieroasă. Marele poet al secolului al XX-lea, Vasile /Vasko Popa (1922 – 1991), este unul dintre întemeietorii paradoxismului,operând / voltaicizând, într-un mod neasemuit de original, „direcţia“paradoxismului limitelor tragic-existenţiale, ce ilustrează macrotemalabirintului, cu lirosoficul raport: macrocosmos / „cutie-mare“ –microcosmos / „cutie-mică“, ori cu „greşirea cerului“ (cf. PTDgc, 23 – 28/ 167 – 171) etc., alături de Ion Miloş (16 februarie 1930, Sărcia / Sutjeska –Serbia), cel ce „construieşte“ poemul ca „orgasm“ abisal al materiei, alăturide Nichita Stănescu (Ploieşti-România, 31 martie 1933 – 13 decembrie 1983,Bucureşti), ctitorul paradoxismului ontologic al Limbii / Logosului, alăturide Marin Sorescu (Bulzeşti-România, 19 februarie 1936 – 8 decembrie 1996,Bucureşti), făuritorul paradoxismului cosmologic, alături de MirceaIvănescu, Anghel Dumbrăveanu, Ion Gheorghe, Cezar Baltag, IoanidRomanescu, Emil Brumaru, Slavco Almăjan, Mihai Ursachi, Ioan Alexandru,Adrian Păunescu, Ion Pachia-Tatomirescu, Ioan Baba, Mircea Dinescu ş. a.(cf. PTGrp, 262 – 452).

După cum bine se ştie, paradoxismul – curent literar ce are în panoulcentral al principiilor sale estetice, într-adevăr, conjugarea la moduri lirice,epice, dramaturgice a paradoxurilor lumii (în primul rând, ale „lumiigeopolitice“, „conjugare“ confundată adeseori cu crearea / culegerea deparadoxuri) de după cel de-al doilea război mondial – se relevă ca reacţieantifascistă / antihitleristă şi antistalinistă, ca expresie estetică irepresibilăîmpotriva dictaturilor comuniste de orice tip, ca expresie estetică angajândreacţia de cel mai înalt rafinament stilistic / semantic la cenzuri (stalinist-comuniste, ceauşiste, neostaliniste etc. – cf. PTGrp, 9 – 61; 229 – 261).

Încă din anul 1947, se poate afirma cu certitudine că valahul poet-întemeietor al unui foarte original teritoriu liric, Vasile / Vasko Popa – fireşte,în limba-i maternă, pelasga > valaha / dacoromâna, mai întâi, şi, apoi, înlimba sârbă (limbă în care s-a afirmat pe deplin, prin majoritatea volumelorsale de poeme, scrise „direct“ în această limbă pe care-o duce la apogeulÎntregii lirici de după al doilea război mondial din Iugoslavia > Serbia /Europa) –, cultivă o nouă estetică, admirabila estetică a paradoxismului, dupăcum certifică, între altele, şi poemul La masă cu tristeţea, ce datează din 16decembrie 1947 (infra – în manuscris, lipseşte punctuaţia):

Dacă vinul plânge,dacă vinul râde,tu tacişi florile mint.

Page 23: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

23

Pleacă cu vioara,cu ochii închişi:nu te mai ’napoia,pleacă !

Afară ninge,visul lasă urme:nu visa !

Şi cerul din pahar –şi el are stele...!

Dacă vinul cântă,tu taci...

Cu cine danseazăzâmbetul meu ?

Te rog să le spuisă uite că sunt cântec.

Zici că are grâu verdeîntre gene...

Afară nu mai ninge –cine-i vinovatdacă vinul se duce:tu, nu-l chema...!

(Lum-2002, 11).

În vârstă de numai 25 de ani la data caligrafierii poemului, Vasile /Vasko Popa, din orizontul hibernal al anului 1947 – aşadar, imediat după ceade-a doua conflagraţie mondială şi către sfârşitul unor cumpliţi ani de secetăde la Dunărea de Jos / Mijloc – paradoxizează cu vibrant rafinament, gradat-polidirecţional: de la „oximoronizarea“ vinului ce plânge (dinspre o realitatedură ce scoate lacrimi pentru „cel drag“, mort pe frontul secundului războimondial“ – părinte, frate, soţ, prieten) / râde (la reîntoarcerea „celui drag, viuşi teafăr din tranşee“), de la „plânsu-râsul“ din versul prim şi din cel secund,„oximoronzare“ a „adevărului din vin“ (din arhicunoscutul dicton latin, Invino veritas !), liricul erou trece la săgetarea partenerului / partenerei depahar (din planul complementar) cu o aserţiune privind „comunicarea printăcere“ în vreme ce „şi florile mint“.

Page 24: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

24

Tensiunea „neputinţei / incapacităţii de a comunica / exprima“ dinprima strofă, angajează paradoxist a doua strofă, cea a „ieşirii“, a „alungăriibifurcate“ a cântăreţului / violonistului (artistului), fără întoarcere („nu te mai’napoia...“):

(1) de a părăsi – el / eroul liric spaţiul vinului / cântecului – cuinstrumentul producător de cântare (vioara, ori lira / harpa);

(2) de a ieşi „cu ochii închişi“ într-un spaţiu purificator, ori în curs depurificare, graţie ninsorii.

Pentru cel ce pleacă / iese din „cutie“ / „labirint“ se aude ca ecou,desigur, cea de-a treia strofă – de fapt, un sfat ca pentru călătoria fărăîntoarcere a Dalbului-de-Pribeag –, sau strofa ninsorii şi a visului ce lasăurme, strofa-îndemn: Afară ninge, / visul lasă urme: / nu visa ! Odată ieşitdin spaţiul vinului de râde / plânge, în purificatoarea ninsoare, eroul liric – caun Iona postbelic-secund – „se lăuntrizează“ (dacă un astfel de verb poate fiîngăduit de Distinsul Receptor) prin „oglindire“ / „simetrizare“: Şi cerul dinpahar – / şi el are stele... !

Se face firească o „sacră treime“ ipostaziată – după „vinul [ce]plânge“ şi după „vinul [ce] râde“ – în vinul ce cântă (fie cuprinzător deadevăr artistic, fie de non-adevăr): Dacă vinul cântă, / tu taci... De data astaeroul liric, identificându-se în Poetul din faţa „vinului“ cântător / cântăreţ,dedublându-se – ca sorescianul Iona de mai târziu –, „închide“ cercul desecţiune-labirintică, prin interogaţia căutătoare a arhimedicului punct desprijin: Cu cine dansează / zâmbetul meu ?

Pentru ca imediat să plonjeze în „baia de miteme“ – ce-şi aflăcristalizare în valah-fundamentalul mit al armonizării omului pur, drept,viteaz, ca „parte“ divină, în sacrul Întreg cosmic – şi să se relevetestamentar-mioritic, după legea Gurii de Rai.

Şi eroul-poet de la masa de brad a tristeţii lui Vasile / Vasko Popa –aidoma unui epopt-nemuritor al Zalmoxianismului, îndeplinindu-şi misiuneade mesager celest, aceea de a împăca Pământul-Mumă / Dacia şi Cerul-Tată /Soare-Moş – se rosteşte în antepenultima şi în penultima secţiune / strofă:

Te rog să le spuisă uite că sunt cântec.

Zici că are grâu verdeîntre gene...„Ieşirea prin cer“ a Poetului / Eroului liric (metamorfozat în cântec /

operă) din terestrul labirint nu trebuie să fie „adevăr cunoscut“ celor ce nuînţeleg Geniul; lor, „muritorilor“, să li se spună – pe înţeles, verosimil – „căare grâu verde între gene“, evident, la distanţă apreciabilă de nunta cosmică aprotagonistului mioritic, spre a nu fi iritate / stârnite stihiile Mumei-Pământ.Mişcarea eroului din poemul de tinereţe al lui Vasile / Vasko Popa trebuie să

Page 25: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

25

se facă în direcţia din care vine lovitura, mai ales când «afară nu mai ninge»şi când, ca adevărul, «vinul se duce» în reliefuri infinit-paradoxizate.

Poemul «La masă cu tristeţea», în Lumina, anul al LV-lea, seria nouă, nr. 4–5 (35–36), 2002, p. 11.

În „închiderea“ studiului / „eseului“ de faţă, apelând la imagologiacentrală a paradoxismului, îngăduie-ni-se a fixa şi celălalt capăt alcurcubeului liric vaskopopian, din volumul postum, Grădina de fier, pus subun motto revelator-paradoxist de spaţiu-capcană, cutia mică, un soi delabirint paralelipipedic, sugerat de „cutiile“ cu ecrane de televizoare,calculatoare etc., „cutie locuită“ de niscai „gălbenuş-univers-cotidian“sacralizat:

Acum cutia mică adăposteşteÎntreaga lume mică mică de tot

Page 26: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

26

Pe care-o puteţi pune uşor în buzunarpe care-o puteţi fura şi pierde uşor

Păstraţi cutia mică(POp, II, 166).

Reamintim Distinsului Nostru Receptor că „setea de cunoaştere“ ca„ieşire prin cer“ a ens-ului uman, mai ales a Poetului / Eroului liric(metamorfozat în cântec / operă), din terestrul labirint, „nu este absolutnecesară“, de vreme ce, mai târziu, desigur, Vasile / Vasko Popa, abordânddintr-alt unghi al paradoxismului macrotema labirintului, însă cel„matrioşcizat“ (< sl. Matrioşka, păpuşă-simbol slav al fertilităţii), dinsprelirosoficul raport: macrocosmos / „cutie-mare“ – microcosmos / „cutie-mică“, ori cu „greşirea cerului“, ne încredinţează că „în mica noastră cutiecosmică“ se află sacrul Întreg al unui univers în infinită „renaştere“ /„autoreeditare“:

Cutia mică în care e lumea întreagăS-a îndrăgostit de sineŞi a născutÎncă o cutie mică

Matrioşka şi spirala „matrioşcizată“.

Cutia mică a micii cutiiS-a îndrăgostit şi ea de sineŞi a născut

Page 27: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

27

Încă o cutie mică

Şi astfel la nesfârşit

Lumea întreagă din cutia micăAr trebui să fieÎn ultima cutie a cutiei mici

Nici una dintre cutiile miciAflate în cutia mică îndrăgostită de sineNu este şi ultima

Căutaţi acuma lumea

(Ultima ştire despre cutia mică, poem tradus din limba sârbă în limba valahă deIoan Flora; Lum-2002, 35 / POp, II, 176).

Vasile / Vasko Popa în faţa propriului „autograf“ revelator de „univers“ printr-un „A cu vârfu-n jos“,parcă în simetrie cu stănescian-desenatul „A“ (infra).

Sigle (cifra de după siglă indică pagina de referinţă) :

DGLR, P/R = Dicţionarul general al literaturii române, P / R, sub egidaAcademiei Române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic [ISBN 973-637-070-4 / 973-637-138-7 / 978-973-637-138-7], 2006 (pagini 20 × 26 cm : 724).

JuiVas = Dr. Brânduşa Juică, Vasile-Vasko Popa în istoria literaturiiromâne din Voivodina (I), în „revista de cultură şi istorie bănăţeană“, Glasul cerbiciei(supliment al Cuvântului românesc) – Serbia, 26335-Srediştea Mică, redactor fondator:Dorinel Stan –, anul al III-lea, nr. 4, 2009, p. 10 sq.

Lum-2002 = Lumina („revistă de literatură, artă şi cultură“, fondată la 12ianuarie 1947, la Vârşeţ-Serbia, de cercul literar condus de Vasile / Vasco Popa), anul LV,seria nouă, nr. 4 – 5 (35 – 36), 2002.

PIlram, I, II, = Marian Popa, Istoria literaturii romane de azi pe maine,«23 august 1944 – 22 decembrie 1989, versiune revizuită şi augmentată», vol. I (pagini A-4:1112), II (pagini A-4: 1196), Bucureşti, Editura Semne [ISBN 978-973-624-713-2 / 978-973-624-715-6], 2009.

Page 28: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

28

POp, I, II = Vasko Popa, Opera poetică, I, II, „traducere de Ioan Flora“,Chişinău / Bucureşti, Editurile Cartier / Codex [ISBN 9975-79-190-5 / 9975-79-191-3], 2003(pagini 12 × 17 cm, I: 160 + II : 184).

PTDgc = Ion Pachia-Tatomirescu, De la „greşirea cerului“ la paradoxismontologic (în poezia lui V. Popa şi a lui N. Stănescu), în Anuarul de martie (Timişoara),anul III, nr. 3, martie, 2008, pp. 23 – 28; şi în revista Familia (Oradea), nr. 11 – 12 /noiembrie – decembrie, 2008, pp. 167 – 171.

PSar = Vasko Popa, Sare de lup, cuvânt înainte şi traducere de NichitaStănescu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1966 (pagini: 220).

PTGrp = Ion Pachia-Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice,Timişoara, Editura Augusta [973-695-198-7], 2005 (pagini: 496).

PVer = Vasko Popa, Versuri, cuvânt înainte şi traducere de NichitaStănescu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1966 (pagini: 220).

(O variantă a studiului De la paradoxismul lui Vasile / Vasko Popa din poemul scris în16 decembrie 1947, „La masă cu tristeţea“, până la cutia-univers, matrioşcizat[ă], din„Grădina de fier“, de I. P.-T., a fost publicată în revista Lumina – Novi Sad / Panciova-Serbia, ISSN 0350–4147, director: Nicu Ciobanu, redactor-şef: Ioan Baba –, anul al LXV-lea, nr. 3 / 2012, pp. 39 – 43.)

„Post-scriptum“ (II) :

Peristylium şi holopoem(1966 / 2003)

Un fel de „radiografie“ cu laseri-metafore a Întregului cosmic dincare suntem parte, în sublimul spirit al Zalmoxianismului, este holopoemul(pe care-l vedeam într-un Peristylium teoretico-liric – definiţie, „proiect de-arhitectură“, artă poetică, întru captatio benevolentiae, mai exact spus, oautoprefaţare la grupajul de nouă poeme de la debutu-mi într-o revistăliterară, bucurându-se de lumina tiparului, graţie lui Miron RaduParaschivescu, în suplimentul literar, Povestea Vorbii, nr. 7, al mensualuluiRamuri – Craiova, anul III, nr. 10 / 27, din 15 septembrie 1966, p. 14),imensul miraj al sevelor efervescente care traversează sufletul de laimperceptibil până la obiectivul grandios, de la atom la sistemul solar, de lasămânţă la plantă, de la gâlgâitul izvorului de munte la imensele scurgerioceanice, de la substanţele întunericului la germenii luminii, de la căutareainertă la descoperirea sacadată (ca să apelăm – chiar şi riscând a fi „amendatpentru autocitat“ – la „litera-document“ de-aproape cinci decenii – cf. PTPer,14).

Prin holopoem (termen creat de I. P.-T. în limba pelasgă > valahă dinelementele formante holo-, „Întreg“ / „sacrul Întreg Cosmic“ şi -poem), în

Page 29: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

29

estetica paradoxismului, este desemnat poemul reflectării sacrului Întregcosmic (Dumnezeu din dogma Zalmoxianismului) în partea-autor / eupoetic, parte ce-i dă dreptul de a participa la o ordine cosmică, bineînţeles,prin angajarea raportului filosofic-zalmoxian parte – Întreg, înconcordanţă şi cu principiile holografiei, ale holonului / integronului etc.(PTDelrc, 206 sq.).

Privită empiric, problema se prezintă astfel: dacă sacrul Întregcosmic – care este Samoş (Soarele-Moş / Tatăl-Cer), adică DumnezeulDaciei (Cogaionului / Sarmisegetusei) –, Întreg din care suntem parte, se aflăîn faţa unei unei oglinzi pe măsură, bineînţeles, conţinută în sine, reflectareaare loc „la cel mai înalt grad de fidelitate“; este „oglinda absolută“; eul poeticnu poate fi nicicând „oglinda“ pe măsura sacrului Întreg cosmic, daroglindă-parte este de vreme ce şi ens-ul se relevă drept parte; dacă „oglindaabsolută“ în care se reflectă sacrul Întreg cosmic se sparge în două părţiaproximativ egale, el, Întregul cosmic se poate vedea în totalitatea sa şi într-una din jumătăţile de oglindă, cu o fidelitate chiar foarte apropiată de a„absolutei oglinzi“; dacă jumătatea de oglindă se împarte iar în două, se poatespune că Întregul se poate reflecta cu bună fidelitate şi într-un sfert din„absoluta oglindă“; dacă sacrul Întreg cosmic este infinit, desigur, şi eu,parte din acesta, ens-Dacul, am calitatea de a fi „infinit“ (parte din sacrulÎntreg cosmic fiind), cum, de altfel, şi reflectarea în oglinda-parte...

Pornind de aici, eul meu liric – în funcţie de calitatea granulelor părţii/ oglinzii, în funcţie de calitatea senzorilor din „dotarea biologică“ etc. –poate reflecta „fără frontiere“, oricând doreşte, într-un holopoem, sacrulÎntreg cosmic în uriaşele sale metamorfoze. Dar sacrul Întreg cosmic estesălaşul universurilor, este existenţa totală; avem în vedere universul biologic(cel cu organisme vii), universul fizic (unde „se neglijează introdeschiderile şiprezenţa organismelor vii“), informaţionalul univers („cu organisme vii cuconştiinţă, producătoare de ştiinţă, tehnologie, artă / cultură“) etc.

O problemă specială ridică holopoemul dinspre integron – conceptlansat de Fr. Jacob, sinonim holonului lui A. Koestler; filosoful M.Drăgănescu ne încredinţează că, potrivit conceptului de integron al lui Fr.Jacob, fiinţele vii se constituie «printr-o serie de împachetări; fiecareîmpachetare este un integron; viaţa se prezintă atunci sub forma unei ierarhiide integroni; am fi de acord cu un asemenea punct de vedere dacă fiecareintegron ar reprezenta şi o integrare fenomenologică asiguratoare a unităţii şicontinuităţii» (DILM, 333).

Page 30: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

30

Integrarea fenomenologică asiguratoare a unităţii sacrului Întregcosmic era atât misiunea Mesagerului Celest cât şi nucleul dogmatic alZalmoxianismului.

Sigle :

PTPer = Ion Pachia-Tatomirescu, Peristylium, în suplimentul literar,Povestea Vorbii, nr. 7, al revistei Ramuri (Craiova), anul al III-lea, nr. 10 / 27, din 15septembrie 1966, p. 14.

PTDelrc = Ion Pachia-Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-97530-8-6), 2003.

DILM = Mihai Drăgănescu, Inelul lumii materiale, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1989.

The 1966 definition of the holopoem, published in Povestea Vorbii, No. 7.

Peristylium and the Holopoem(1966 / 2003)

Some kind of “radiography” with metaphor-lasers of the cosmicwhole in which we stand for a part, in accordance with the sublime spirit ofZalmoxianism, is the holopoem (which I imagined as far back as in 1966, inmy theoretical-lyric definition, Peristylium, an “architectural project”, an arspoetica, meant to be a captatio benevolentiae, or, to be more exact, a self-preface to the bunch of nine poems which represented my debut in a literaryjournal, being published, thanks to Miron Radu Paraschivescu, in the literarysupplement, Povestea Vorbii, No. 7, of the mensual Ramuri – Craiova, YearIII, , No. 10 / 27, on 15th September 1966, p. 14), the immense mirage of theeffervescent saps which cross the soul from the imperceptible to thegrandiose design, from the atom to the solar system, from the seed to theplant, from the babbling mountain brook to the vast ocean streams, fromthe substances of the darkness to the germs of the light, from the inert

Page 31: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

31

search to the rhythmic discovery (if I am to invoke – even by venturing to be“fined for self-quoting” – “the letter of the document” as old as almost fivedecades – cf. PTPer, 14).

By means of the holopoem (a term created by I.P.-T. in the Pelasgian> Wallachian language from the constituents holo-, “whole” / “the sacredCosmic Whole” and -poem), according to the aesthetics of Paradoxism, wehave designated the poem of reflecting the sacred Cosmic Whole(Almighty God in the Zalmoxianist dogma) into its author-part / the poeticego, the part which allows the poet to participate in the cosmic order, byundoubtedly engaging the Zalmoxian-philosophic relationship between thepart – the whole, being also in accordance with the principles ofholography, of the holon / integron etc. (PTDelrc, 206 sq.).

From an empirical point of view, the matter stands as follows: if thesacred cosmic whole – which is Samoş (Father-Sun / Father-Sky), that isDacia’s (Cogaion’s / Sarmisegetusa’s) God, a whole in which eachrepresents a part, lies in front of a self-contained, as-large-as-itself mirror, thereflection is enhanced to the “highest fidelity”; it is the “absolute mirror”; thepoetic ego can never equal the “mirror” of the as-large-as-itself sacredcosmic whole, but, nevertheless, it is a part-mirror, since the ens revealsitself as a part; if the “absolute mirror” in which the sacred cosmic whole isbroken into approximately equal halves, then the cosmic whole can be beheldin its entirety in each half of the mirror, with a fidelity quite close to that ofthe “absolute mirror”; if one half of the mirror is further halved, it results thatthe whole can be reflected with high fidelity even in a quarter of the “absolutemirror”; if the sacred cosmic whole is infinite, then I myself, the Dacian-ens,as a part of it, undeniably aquire the quality of being “infinite” (as a part ofthe sacred cosmic whole), as in the case of the reflection in the part-mirror...

Assuming these truths, my lyric ego – depending on the quality of thegranules in the part / the mirror, on quality of the sensors in the “biologicalinheritance” etc. – can “endlessly” and at any moment in time reflect, in aholopoem, the sacred cosmic whole with its tremendous metamophoses.Likewise the sacred cosmic whole is the abode of the all universes, being theentire existence; we have in view the biological universe (sheltering the livingorganisms), the physical universe (in which “the intro-openness and thepresence of the living organisms are neglected”), the informational universe(“hosting living organisms which possess consciousness, being able toproduce science, technology, art / culture”) etc.

A particular issue concerning the holopoem arises as far as theintegron is concerned – the concept was launched by Fr. Jacob, being asynonym for A. Koestler’s holon; the Romanian philosopher M. Drăgănescuexplains that, according to Fr. Jacob’s concept of the integron, the livingbeings are formed as a result «of a series of wrappings; each wrapping is an

Page 32: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

32

integron; life is therefore a hierarchy of integrons; we would agree with sucha point of view if each integron also represented a phenomenologicalintegration which could ensure unity and continuity» (DILM, 333).

The phenomenological integration which could provide the unity ofthe sacred cosmic whole was both the mission of the Celestial Messenger andthe dogmatic core of Zalmoxianism.

English version by Gabriela Pachia

Sigles :

PTPer = Ion Pachia-Tatomirescu, Peristylium, in Povestea Vorbii, No. 7,the literary supplement to the Ramuri Journal (Craiova), III, No. 10 / 27, September 15,1966, p. 14.

PTDelrc = Ion Pachia-Tatomirescu, Dictionary on Aesthetics, Literature,Linguistics, Religion and the Theory of Communication..., Timişoara, Aethicus PublishingHouse (ISBN 973-97530-8-6), 2003.

DILM = Mihai Drăgănescu, The Ring of the Material World, Bucharest,The Scientific and Encyclopaedic Publishing House, 1989.

Post-scriptum (III) :

Secţiuni de aur ale literaturii române contemporane

Cercetătorul literaturii contemporane are misiunea extrem de dificilăde a observa, de a evalua şi înregistra cele mai recente structurări(sedimentări) socio-estetico-literare, „cotele“ flux-refluxului creator-literardin delta fluviului-timp ce se varsă în oceanul trecut-prezent-viitorului.

Conceptul de literatură contemporană desemnează ultimul segmenttemporal, psiho-social-cultural-estetic – de un „lustru“, de un deceniu, dedouă şi chiar de mai multe decenii – din Întregul spiralei (naşterii, înfloririi /reînfloririi, decăderii / „aneantizării“) literaturii unui popor, marcat / antrenatde „ultimul“ puternic „seism“ social – revoluţie, război –, ivind cele treivaluri / generaţii creatoare / literare tipice – valul / generaţia de tranzienţă, saude „ruptură“, de „tranziţie“ (the Transience Generation), valulfluxgeneraţionist / fluxgeneraţia (the High Tide Generation) şi valulrefluxgeneraţionist / refluxgeneraţia, sau generaţia „retragerii la matcă“ şi acristalizărilor în profunzime (the Generation of Deep Clearness) – şi de un„dominant“ curent cultural / literar.

Privitor la conceptul de literatură contemporană, teoreticienii /criticii literari deja s-au pronunţat „cu exactitate contemplativ-reglabilă“: unsegment temporal-biocreator-literar-prezent dintre „două revoluţii

Page 33: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

33

adevărate ale unei naţiuni“ (care se poate întinde de la 5 până la 30 / 40 deani). În acest sens, pe la mijlocul secolului al XX-lea, marele critic literarVladimir Streinu, autorul miilor de «Pagini de critică literară» (vol. I / 1938 /1968 – V / 1977), nota: «Mereu viabil şi succesiv, el poate însemna în oriceepocă ultimul lustru sau deceniu şi deopotrivă perioada încă mai largă dedouăzeci şi cinci de ani, zisă contemporană.» (Vl. Streinu, Pagini de criticăliterară, vol. IV, Bucureşti, Editura Minerva, 1976, p. 87).

Perspectiva diacronică ne îndreptăţeşte să acordăm ultimului segmenttemporal, cel al literaturii contemporane, evident, prin analogie cuperioadele anterioare, valori între douăzeci şi treizeci de ani; dar nu numainumărul anilor este elementul definitoriu, ci şi constatarea – pe segmentultemporal respectiv – a unor mutaţii în aria valorilor estetice, aflate, neapărat,într-un raport de adversativitate / continuitate (negare / propulsare) faţă decele situate în aria precedentă.

Al doilea război mondial şi declanşarea revoluţiei de după acesta audeterminat mutaţii în toate compartimentele literaturii românecontemporane, iar «conlucrarea generaţiilor arată îndeajuns că nu existăruptură istorică» (Id., ibid. p. 89).

Literatura noastră contemporană a beneficiat de aportul patriarhilor –geniali scriitori ce aparţin perioadei interbelice: Arghezi, Sadoveanu, Blaga,Ion Barbu, Camil Petrescu, George Călinescu, Tudor Vianu ş. a. – care auîmbogăţit şi după 1944 / 1945 patrimoniul spiritual, naţional şi universal, cuopere valoroase, înrâurind în mare măsură formarea celor trei generaţiicreatoare / literare tipice – generaţia de tranzienţă, fluxgeneraţia şirefluxgeneraţia –, catalizând noile sisteme literare.

În perioada contemporană, teritoriul poetic al lui Tudor Arghezi seîntregeşte prin dimensiunea socială „inedită“ a „peisajelor“ din volumul 1907– peizaje (1955), prin proiecţia demiurgică a individului uman, în Cântareomului (1956), prin Stihuri noi (1956), Stihuri pestriţe (1957), Frunze(1961), Poeme noi (1963), Cadenţe (1964), Răzleţite (1966), Ritmuri (1966),Noaptea şi Litanii (1967).

Epopeea naţională în arhitectura romantic-poporanistă a lui MihailSadoveanu, sub generosul semn al mitului evmezic de fraternizare în DaciaNord-Dunăreano-Pontică, îşi adaugă, în 1952, romanul istoric, NicoarăPotcoavă.

Sistemul lirosofic al lui Lucian Blaga îşi află Eutòpia în Mirabilasămânţă (poemă înnoitoare de ecuaţii expresioniste, publicată în revista

Page 34: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

34

Steaua – Cluj-Napoca, nr. 8 / 1960, inclusă apoi în volumul postum, Poezii,apărut în 1962).

Ion Barbu se retrage în poezia matematicilor, în acel loc sublim, unde„geometria se-ntâlneşte cu poezia“.

Prin Stanţe burgheze (1946), George Bacovia amplifică registreletragic-existenţiale de colorit simbolist.

Camil Petrescu iese dintre „teze şi antiteze“ cu un istoric roman-fluviu(în cinci volume), reînviind epoca revoluţionar-paşoptist-valahă, Un om întreoameni (1953 – 57).

George Călinescu îşi derulează, în aceleaşi „ritmuri de creastă“,enciclopedismul (critică / istorie literară, estetică, poezie, proză etc.) înIstoria literaturii române – compendiu (1945), în Impresii asupra literaturiispaniole (1946), Bietul Ioanide (roman, 1953), Studii şi conferinţe (1956),Nicolae Filimon – monografie (1962), Lauda lucrurilor – versuri (1963),Cronicile optimistului (1964), Estetica basmului (1965), Scrinul negru(roman, 1965), sau, revăzând, pentru a doua ediţie, Istoria literaturii românede la origini până în prezent (apărută în 1982, la editura Minerva, prin grijalui Al. Piru).

Tudor Vianu (care, alături de E. Lovinescu, M. Ralea, G. Călinescu,Vl. Streinu, Ş. Cioculescu, reprezintă „epoca marilor clasici“ a criticii literareromâneşti) inaugurează deschideri spre universalitatea estetico-literară,universitar-academică, prin Figuri şi forme literare (1946), Probleme de stilşi artă literară (1955), Literatură universală şi literatură naţională (1956),Studii de literatură universală şi comparată (1960), Studii de literaturăromână (1965).

Se observă în sistemele estetico-literare ale celor amintiţi „o sporire acorolei de lumini“ (difracţie ar fi poate prea mult spus) în vecinătateamaterialismului dialectic şi istoric.

În formarea generaţiilor literare contemporane, o influenţă nu tocmaineglijabilă, alături de sferele gravitaţionale ale patriarhilor, au exercitat-o şialţi scriitori interbelici: Felix Aderca, Ion Agârbiceanu, Otilia Cazimir, IonCreţu, I. Dongorozi, V. Eftimiu, Al. Kiriţescu, Barbu Lăzăreanu, Ion Luca, I.Ludo, I. D. Muşat, Perpessicius, Cezar Petrescu, Al. Philippide, I. M. Raşcu,M. Sevastos, Eugeniu Speranţia, Margareta Sterian, Tudor Şoimaru, MirceaŞtefănescu, Ionel Teodoreanu, Al. O. Teodoreanu, I. Valerian, ŞtefanaVelisar-Teodoreanu, Ion Vinea, Vasile Voiculescu ş. a.

Istoricii literari au delimitat epocile (perioadele) unei literaturi înfuncţie de timpii sociali reformatori, în relaţie directă cu tectonica socială,întrucât marile războiae, adevăratele revoluţii au produs o puternică seismicăşi-n câmpul, mai mult ori mai puţin fertilizat, al literelor.

Al II-lea război mondial, înfăptuirea revoluţiei de eliberare socială şinaţională, antifascistă şi antiimperialistă, de după secuna conflagraţie

Page 35: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

35

mondială, reformele agrare dintre 1945 şi 1947, înlăturarea monarhiei şiproclamarea Republicii, impresionanta desfăşurare a revoluţiei postbelic-secunde se constituie într-o gamă de elemente fundamentale şi pentrumutaţiile din perimetrul literaturii române contemporane, în concordanţă cuapariţia şi devenirea celor trei „valuri“ / generaţii creatoare / literare tipice:„valul“ / „generaţia“ de tranzienţă (the Transience Generation), „valul“ /„generaţia“ de flux, sau flux-generaţia (the High Tide Generation) şi „valul“/ „generaţia“ de reflux, sau generaţia „retragerii la matcă“ şi a cristalizărilorîn profunzime (the Generation of Deep Clearness).

În spirala devenirii ontice a literaturii, a limbii române literare, oricegeneraţie (care se anunţă, în primul rând, prin poeţii săi) cunoaşte douăvârste: mai întâi, vârsta adversativismului, a negării şi a formării conştiinţeide sine în pluralitate; apoi, vârsta deplinei afirmări (prin înflorirea talentelor/ geniilor) şi a structurării operelor în sisteme literare – atingând aceststadiu, generaţiile „se regăsesc“ în zonele superioare ale spiritului şi „îşi daumâna“, încercând a stabili eventuale conexiuni (vecinătăţi), în vreme cesistemele literare cunosc (dincolo de voinţa autorilor) dispunerea potrivitspectraliilor eternal-valorice.

Generaţiile de tranzienţă încearcă prima undă de şoc a războaielor /revoluţiilor, presiunea dezintegrării vechiului sistem social şi „a revărsărilorde lavă“ din „vulcanul“ poporului respectiv.

În literatura valahă contemporană, „valul“ / „generaţia“ detranzienţă cuprinde scriitori (născuţi în primele trei decenii ale secolului alXX-lea) ale căror „zboruri“, specifice primei vârste literare, au fost întreruptebrusc de cel de-al II-lea război mondial.

Scriitorii acestei generaţii erau mai mult ori mai puţin formaţi,publicaseră câteva cărţi, făcuseră parte din diverse grupări ideologice,estetice, frecventaseră cercuri conformiste ori nonconformiste –„moderniste“, „tradiţionaliste“, „gândiriste“ (mai exact, expresionist-gândiriste), „sburătoriste“, „avangardiste“ etc. Între scriitorii generaţiei detranzienţă exista un puternic grup care se formase înainte de război pe lângăreviste dirijate direct ori indirect de Partidul Comunist Român: Bluzealbastre, Reporter, Manifest, Era nouă, Cuvântul liber etc. – mulţi dintrecolaboratorii revistelor respective fiind comunişti ilegalişti: Miron RaduParaschivescu, George Ivaşcu, N. D. Cocea, Tudor Teodorescu-Branişte,Zaharia Stancu, Demostene Botez, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu ş. a.

„Tranzientiştii“ sunt martori ai prăbuşirii vechilor structuridacoromâneşti în fluxul revoluţionar, dar şi ai reconstrucţiei, ai mutaţiilor dinbază şi suprastructură, opera lor răspunzând de cele mai multe ori„comandamentelor zilei“.

Se produce intrarea mai tardivă (ori reintrarea) în circuit a unorscriitori foarte valoroşi, cum, de pildă, cei din grupul Cercului Literar de la

Page 36: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

36

Sibiu: Radu Stanca, Ioanichie Olteanu, Ştefan Augustin Doinaş, EugenTodoran, Cornel Regman, I. D. Sârbu ş. a.

Generaţia de tranzienţă este, totuşi, alături de scriitorii de mai sus,bogat reprezentată atât în perimetrul poeziei (Radu Boureanu, EmilGiurgiuca, Mihai Beniuc, Dan Botta, Virgil Teodorescu, Saşa Pană, CamilBaltazar, Emil Botta, Vlaicu Bârna, Maria Banuş, Gellu Naum, MihuDragomir, Geo Dumitrescu, Veronica Porumbacu, Teodor Balş, NinaCassian, A. E. Baconsky, Victor Tulbure, Leonid Dimov, Dan Deşliu, RaduCârneci, Al. Andriţoiu, Ion Brad, Ion Horea, Vasile Nicolescu, Ion Bănuţă,M. Breslaşu, Al. Căprariu, C. Nisipeanu, Virgil Carianopol, Tudor George,Liviu Călin, Petru Sfetca, A. Rău ş. a.), cât şi în perimetrul prozei (EusebiuCamilar, Ion Călugăru, D. Almaş, Laurenţiu Fulga, N. Jianu, Marin Preda,Constantin Ţoiu, Eugen Barbu, C. Chiriţă, Ion Lăncrănjan, Dumitru Popescu,Mircea Horia Simionescu ş. a.), ori al dramaturgiei (Lucia Demetrius, M.Davidoglu, A. Baranga, Al. Voitin, Mihnea Gheorghiu, Dan Tărchilă, PaulEverac, Horia Lovinescu, Valeriu Anania ş. a.), sau al criticii şi istorieiliterare (Liviu Rusu, Al. Dima, Ion Biberi, P. Comarnescu, P. Pandrea, Al.Balaci, S. Iosifescu, Ov. Drimba, Al. Piru, G. Macovescu, Adrian Marino,Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ov. S. Crohmălniceanu, Em. Manu, ValentinSilvestru, D. Păcuraru, I. Rotaru, Paul Cornea, Petru Creţia, N. Balotă, VictorFelea, R. Enescu, C. Ciopraga, Lidia Bote, A. Martin, Gh. I. Tohăneanu.Romul[us] Munteanu, Ion Ianoşi, Dumitru Micu, Pompiliu Marcea, Ion DoduBălan, Mircea Zaciu ş. a.).

Generaţia de tranzienţă cuprinde şi foarte valoroşi scriitori ale căroropere reflectă realităţile din România, efortul înfrăţit al tuturor, al celor ceconstruiesc un viitor mai luminos între hotarele ţării noastre: germani –Alfred Margul-Sperber, Franz Liebhard, Hans Mokka, A. Lillin, FranzJohannes Bulhardt, Oscar Walter Cisek, Arnold Hauser, Anton Breitenhofer,Werner Bossert, Lotte Berg, Ursula Bedners, Wolf Aichelburg, GeorgScherg, Ludwig Schwarz, Franz Storch, Jickeli Otto Fritz ş. a. –, maghiari –Franyo Zoltán, Szemlér Ferenc, Horváth Imre, Deák Tamás, Domokos Géza,Huszár Sándor, Létay Lajos, Méliusz József, Fodor Sándor, Hajdu Gyözö,Márki Zoltán, Mikó Ervin, Panek Zoltán, Papp Ferenc, Söni Pál ş. a. –, sârbi– Svetomir Rajkov, Vladimir Ciocov ş. a. –, ori de diferite alte naţionalităţi –Ury Benador, Al. Şahighian ş. a.

Un spaţiu poetic miraculos se încheagă în volumul lui Miron RaduParaschivescu, Cântice ţigăneşti (din anul 1941, dar cu mai multe ediţii„augmentate“ în anii : 1957, 1958, 1972 etc.), spaţiu bipolarizat cromatic deroşu (Eros) şi negru (Thanatos) ca limite tragic-spectrale. Ţigănia „deObor“, cu pitorescul ei „magic“ în toate planurile (autorul nu pregetă „să neariadnizeze“ printre „iţele“ freudiene ale „eroilor“), este o replică, venind din

Page 37: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

37

extremitatea de est a latinităţii, la celebrele Romancero gitán, de FedericoGarcia Lorca (spiritul polemic, „mironparaschivesc“, ironia, sarcasmul,„nuanţa“ intră în aleasă competiţie). Mai mult, Miron Radu Paraschivescuproiectează polului opus – reprezentat de grupul de elită al societăţii noastredin anii 1940 şi 1941 – o ţigănie-spaţiu-capcană: cine-i respectă legilenescrise supravieţuieşte, cine nu le respectă cade sub jungherul destinului„migrator“. Prin „regele“ ei – Rică – ţigănia dă într-adevăr o lecţie istorică.După aproape două secole de la zămislirea modernei epopei Ţiganiada, deIon Budai-Deleanu, în poezia valahă contemporană este redescoperitputernicul filon eroi-comico-satiric, renunţându-se doar la dimensiuneaeroismului fantastic.

Celelalte volume de versuri ale lui Miron Radu Paraschivescu –Declaraţia patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968), Ultimele(1971) etc. – relevă un înalt spirit justiţiar răzvrătit împotriva „condiţieiumane“, un încercat cunoscător al revoltei „mute şi ardente“ împotrivaîngerului – „cu spada împletită din flăcări“ – ce „a izgonit bărbatul şifemeia“, combustiile sale poematice intrând în sfera patetismului, adionysiacului:

Auzi cum degetele se afundă-n întunericcum nervii ţâşnesc de sub piele asemeni unei seve(şi halucinaţii se încolăcesc pe retină ca şerpii);coapsele albe, cu străluciri de lună nouăşi rotunjimi de nori,se scaldă în cupele mâinilor cu parfumde crizanteme şi sânge cald –fibrele sunt destrămate într-o zvâcnire electricăde sfârşit de imn...

(«Tristele», Bucureşti, Editura Tineretului, 1968 – Întâia erezie).

În câmpul poematic al lui Eugen Jebeleanu se disting două nuclee:Surâsul Hiroshimei (1958) şi Hanibal (1972). Parabole simfonice sedesfăşoară între oglinzile cu „voci ale istoriei“ şi oglinda secolului al XX-lea,dominată de profilul Autodistrugerii şi de „vocea“ Demonului din a XX-avale. Viziunile jebeleniene terifiante trimit indiscutabil la o eschatologiecosmică, evident, printr-un cataclism nuclear, şi majoritatea poemelor salealcătuieşte o chorală planetară împotriva războiului atomic, fapt fărăprecedent în literatura universală.

Se pare că mai toată poezia lui Ştefan Aug. Doinaş (adevăratu-i nume:Ştefan N. Popa; s-a născut la 26 aprilie 1922, în localitatea Caporal Alexa,din judeţul Arad), de la volumul-manuscris, Alfabet poetic, pentru care, în1947, i s-a acordat Premiul E. Lovinescu, până la Cartea mareelor (1964),

Page 38: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

38

Omul cu compasul (1966), Seminţia lui Laokoon (1967), Ipostaze (1968),Alter ego (1970), Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte (1972), Papirus(1974), Anotimpul discret (1975), Hesperia (1979) etc., încoroneazăprogramul estetico-literar al Revistei Cercului Literar de la Sibiu.

„Programul“ se dovedeşte „sacru“, creşterile şi descreşterile lumilorsunt întâmpinate apolinic, poezia devine planul-secant al orizonturilorcunoaşterii – totu-i „arhitectură în Logos“. Geografia lirică esteneoparnasiană. „Temele“, „motivele“ trimit la arii culturale / civilizatoriiplanetare, la mitologiile şi „istoriile“ tuturor timpilor fertilizatori de spirit.

Impresionează timbrul, originalitatea „magică“, „muzica“, îndeosebi,a baladelor (cu text „brodat“ – după cum chiar autorul mi-a confirmat în urmăcu câţiva ani – după partituri ale clasicilor muzicii germane – Acela-Care-Nu-Se-Teme-de-Nimic, Balada schimbului în natură, Funeraliile luiDemetrios, Symposion, Balada întrebărilor lui Parsifal etc.), cât şipolisemantismul lirico-sincretic al simbolurilor.

Capodopera indiscutabilă / incontestabilă a baladelor lui ŞtefanAugustin Doinaş rămâne Mistreţul cu colţi de argint (cu o muzică / ritmicăamintind de aria vânătorii din Der Freischütz – Chor[us]..., de Carl Mariavon Weber):

Un prinţ din Levant, îndrăgind vânătoarea,prin inimă neagră de codru trecea.Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea,cânta dintr-un flaur de os şi zicea:– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse

mistreţul cu colţi de argint, fioros,ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunsecopita şi blana şi ochiul sticlos...– Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,mistreţul acela nu vine pe-aici.Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,ori vulpile roşii, ori iepurii mici...Dar prinţul trecând zâmbitor înainteprivea printre arbori atent la culori,lăsând în culcuş căprioara cuminteşi linxul ce râde cu ochi sclipitori.Sub fagi, el dădea buruiana-ntr-o parte:– Priviţi, cum se-nvârte făcându-ne semnmistreţul cu colţi de argint, nu departe:veniţi să-l lovim cu săgeata de lemn !...– Stăpâne, e apa jucând sub copaci,zicea servitorul privindu-l isteţ.Dar el răspundea întorcându-se: – Taci...

Page 39: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

39

Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:veniţi să-l lovim cu săgeata de fier !..– Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.Dar el răspundea întorcându-se: – Taci...Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.Sub brazi, el striga îndemnându-i spre creste:– Priviţi unde-şi află odihnă şi locmistreţul cu colţi de argint, din poveste:veniţi să-l lovim cu săgeata de foc !...– Stăpâne, e luna lucind prin copaci,zicea servitorul râzând cu dispreţ.Dar el răspundea întorcându-se: – Taci...Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.Dar vai ! Sub luceferii palizi ai bolţiicum sta în amurg, la izvor aplecat,veni un mistreţ uriaş, şi cu colţiiîl trase sălbatic prin colbul roşcat.– Ce fiară ciudată mă umple de sânge,oprind vânătoarea mistreţului meu ?Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge ?Ce veştedă frunză mă bate mereu ?...– Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,chiar el te-a cuprins grohăind sub copaci.Ascultă cum latră copoii gonindu-l...Dar prinţul răspunse-ntorcându-se: – Taci.Mai bine ia cornul şi sună întruna.Să suni până mor, către cerul senin...Atunci asfinţi după creştete lunaşi cornul sună, însă foarte puţin.

În balada Mistreţul cu colţi de argint de Ştefan Aug. Doinaş,simbolurile îşi propulsează „corolele de meduză“ pe mai multe niveluri deabsorbţie / receptare:

(1/ VII) „opoziţia“ tangenţă-la-absolut şi tangenţă-la-real, adică:„mistreţul-cu-colţi-de-argint“ şi „mistreţul-cu-colţi-ca-argintul“;

(2 / VI) „apa jucând“ / „iarba foşnind“ – „luna lucind“, teluric-celestul, apa-iarba-luna „sclipea(u) ca un colţ de mistreţ“;

(3 / V) „săgeata de lemn / fier / foc“ – „mistreţul cu colţi de argint /ca argintul“: „vânătorul vânat“; simbologie: „evoluţia“ umanităţii între

Page 40: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

40

elementele fundamentale, Lemn (Eter) –Fier („gnom-Pământ“ / „Marte“) –Foc („fără salamandră“);

(4 / IV) „săgeata de lemn / fier / foc“ sugerează, în condiţiileperfecţionării tehnologice: „spargerea“ / „depăşirea“ orizonturilor-limite-tragic-existenţiale;

(5 / III) elogiul apariţiei vieţii / ens-ului uman pe pământ prin „jocul“apei şi începerea aventurii cunoaşterii, din „iarba foşnind“ pe sub copaciiţărmurilor, din zăvoiae (Matcă), spre „creste“ (Munte), şi-n cosmos;

(6 / II) „mistreţul cu colţi de argint“: idealul / absolutul „migrează“ ca„orizonturile“;

(7 / I) pe etajul cel mai înalt al receptării: condiţia ens-ului de geniuîncă din zorii civilizaţiilor umane, prin epocile „de piatră“, „de fier“, „de foc“– adică de revoluţie tehnico-ştiinţifică –, încercând raportul efemer-etern,supravieţuirea / „perenizarea“, prin operă, mereu vectorizat în absolut, încăutarea „mistreţului cu colţi de argint“ etc.

Numeroase volume de versuri suprarealist-onirice ale lui VirgilTeodorescu, autor prolific şi-n ultima vreme, un fel de fabrică de metafore cufoc continuu – Blănurile oceanelor (1945) / Blănurile oceanelor şi altepoeme (1969), Butelia de Leyda (1945), Semicerc (1964), Rocadă (1967),Corp comun (1968), Poemul întâlnirilor (1971), Sentinela aerului (1972),Heraldica mişcării (1973), Ucenicul nicăieri zărit (1972), Poezieneîntreruptă (1976) etc. –, stârnesc parcă un taifun de poeme gata să smulgădin rădăcini omenirea, s-o transforme (printr-o revoluţie) într-un eden în bazacăruia stau elementele primordiale: Aer, Apă, Foc, Lemn / Eter, Ţărână /Pământ, cuvintele ce conţin «grăunţe risipite-n vârful suveran», desigur,anunţând fluxgeneraţionistul paradoxism stănescian.

Un „straniu“ / „misteric“ teritoriu poetic se conturează la Emil Botta,în volumele: Întunecatul April (1937), Pe-o gură de rai (1943), Versuri(1971 – cu ineditul ciclu, Vineri), Un dor fără saţiu (1976) etc. Poetulredescoperă fondul mitosofic autohton, pelasgo->valaho-dac / thrac(deschizând drumurile noului autohtonism fluxgeneraţionist /refluxgeneraţionist), stabileşte subtile conexiuni între cosmologia şi alchimiacarpato-dunăreană şi cele aparţinând altor vetre de civilizaţie, asimilează –pe-o Gură de Rai – „filosofia“ celor ce ştiu „să se facă nemuritori“, priveşteviaţa şi moartea prin ocheanul fratelui său, Dan Botta – ce a văzut sufletulpalpitând «în sferele albe ale bucuriei».

Poezia lui Emil Botta devine câmp de forţă lirică, trăirile-i suntîncercate-n grila filosofiei kierkegaardiene. Poate fi urmărită în mai toatepoemele dialectica stărilor paradoxale.

Page 41: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

41

Volumele de versuri ale lui Geo Dumitrescu – Aritmetică (1941),Libertatea de a trage cu puşca (1946), Aventuri lirice (1963), Nevoia decercuri (1966), Jurnal de campanie (1974), Africa de sub frunte (1978) etc.– reprezintă macrostructura unui foarte interesant sistem poetic al epociinoastre, „sistem“ care a fructificat într-un mod original valenţele aurifere aleteribilismului avangardist, îndeosebi urmuzian, ale suprarealismului îngeneral, inaugurând poetica banalului cotidian şi a reificărilor (sauantipoezia), poezia politică, sarcastică, desacralizantă, a umorului, a ironieide mare rafinament (netezind căile spre fluxgeneraţionistul paradoxismsorescian), ironie ale cărei ţinte „lovite foc-cu-foc“ sunt: birocratismul,conformismul, bucherismul, dogmele, clişeele-Procust, utopiile umanităţii,rasismul, demagogia, „omul superior“ etc.

Un sector strălucitor în teritoriul său poetic este cel al poezieirealităţilor arhetipale («Balada corăbiilor de piatră», «Macarale la margineaoraşului», «Obrazul rumen al amintirii» etc.).

Şcoala poetică a lui Geo Dumitrescu a făurit incandescente conştiinţeartistice ale fluxgeneraţiei şi refluxgeneraţiei.

Pornind din ariile autumnal-florale, sinestezic-simboliste, ori din ariilemetaforelor plasticizant-revelatorii expresioniste – cu volumele: Două poeme(1956), Dincolo de iarnă. Pasteluri (1957), Fluxul memoriei (1957), Imncătre zorii de zi (1962) etc. (încorolate, în anul 1967, în antologia ce poartătitlul volumului din 1957, Fluxul memoriei, cu esenţialele-i poeme tipăriteîntre anii 1950 şi 1966, dar şi cu un ciclu de 17 poeme inedite) –, poetul A. E.Baconsky înregistrează nu numai mari victorii pe frontul sângeros-fierbinteantiproletcultist, evident, în fruntea „detaşamentului său“ resurecţional-modernist de la revista Steaua, ci şi o mare biruinţă estetică: în teritoriul săupoetic se înrăzăresc reliefuri ale unui paradoxism grav, cu neîntrecutele /neasemuitele „culmi“ / „volume“, Cadavre în vid (Bucureşti, Editura pentruLiteratură, 1969) şi Corabia lui Sebastian, „poezii şi antipoezii“ (Bucureşti,Editura Cartea Românească, 1978).

De la orfismul polidimensional şi de la receptarea spectral-solară alumii (Imn către zorii de zi, Fiul risipitor etc.), se trece brusc la poezia acuteicrize anatomic-existenţiale (ce-l alătură, poate, lui Gottfried Benn), relevând:maladivul, pestilenţialul, sepulcralul, eschatologicul, cancerul materiei,poluarea, alienarea planetei.

Leonid Dimov construieşte în Cuvânt / Logos un univers, aidomacelui policrom-chagallian, dimovianul univers rezidând în graţioasa-i„policromie“ lexicală. Onirismul său „roditor“ de materialitate paradoxistă laînaltă tensiune se constelează în volumele: Versuri (1966), 7 poeme (1968),Pe malul Styxului (1968), Carte de vise (1969), Semne cereşti (1970),

Page 42: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

42

Deschideri (1972), La capăt (1974), Dialectica vârstelor (1977), Texte(1980), Veşnica reîntoarcere (1982) etc. Barochismul lirosemantic se revarsăîn arealul paradoxismului oniric.

La Zaharia Stancu, sistemul epic este bipolar. La un pol se aflăromanul receptării realităţilor lumii rurale din Câmpia Dunării, în primajumătate a secolului al XX-lea (notă distinctă făcând un anumit „realism“lirico-hiperbolic, derivat din povestirea la persoana întâi, „autobiografică“, aprotagonistului, Darie): Desculţ (1948), Jocul cu moartea (1961), Pădureanebună (1966), Ce mult te-am iubit (1970) etc. La celălalt pol se situeazăŞatra (1971), roman a cărui acţiune se desfăşoară într-un „timp ambiguu“,într-o „arie geografică“ în care toponimia este absentă, sau care se lasă greudedusă, roman al „epopţiei thanatice“, roman-alegorie antirăzboinică,antifascistă, împotriva politicii „de dictat“, împotriva forţei şi barbariei forţeiaşa-zisului „om superior“. Este totodată „odiseea“ decăderii şi alterării înprogresie geometrică a structurilor unei comunităţi cu statut arhaic – şatra –pe fundalul iminenţei apocaliptice.

Partea nucleală a epicii lui Laurenţiu Fulga este formată din romanele:Alexandra şi infernul (1966), Moartea lui Orfeu (1970), Fascinaţia (1977),Salvaţi sufletele noastre (1980), E noapte şi e frig, seniori (1983) etc.

Protagonistul acestor romane este cuplul El – Ea, situat în imediataapropiere a Styx-ului. Facerea şi „dezintegrarea cuplului“ sunt urmărite deautor mai de dincolo de „vârsta adamică“. Tensiunea expresionistă aromanelor (în ultimul, eroii sunt: „Naratorul“, Dânsa, Cabanierul,Comandorul, Şeful-de-Gară, Zugravul-de-Mânăstiri; de onomastică „sebucură“ doar „necuvântătorul“ Dicky, poate, „descendent“ al Cerberului...)este generată de permanenta căutare / călătorie a „emisferelor“ androginice,„desincronizate“ în friguroasa noapte „existenţială“, în „cunoaşterea“raportului efemer-etern, a lumii „de dincoace“ şi „de dincolo“, a „fiinţei“vecine cu „neantul“.

Sistemul epic predist constă în dispunerea concentrică amoromeţianismului – concept asupra căruia au stăruit distinşi critici /teoreticieni literari, concept desemnând, în plan estetico-literar şi în cel geo-social, măiestria artistică dovedită de Marin Preda în romanul Moromeţii sprea surprinde mutaţiile din satul valah situat în Câmpia Dunării, ca unitatearhetipală, în vecinătatea celui de-al II-lea război mondial şi în prima etapă a„revoluţiei“ în agricultură, „revoluţie“ care înseamnă de fapt procesuldestrămării proprietăţii agrare private şi al apariţiei primelor forme deproprietate colectivă asupra pământului arabil, când apar primele „vase

Page 43: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

43

comunicante“ între sat şi oraş, ca elemente „catalizatoare“ în decăderea„autorităţii“ paterne şi a statutului familial gentilic.

Totodată, îşi face apariţia în galeria tipologic-literară activistul departid chiar din „interiorul“ moromeţilor etc. Noul realism „tipologico-psihologic“ al epicii lui Marin Preda, îndeosebi, al capodoprelor saleromaneşti fundamentale – Moromeţii (volumul întâi a apărut în 1955; al II-lea, în 1967), Risipitorii (1962), Intrusul (1968), Marele singuratic (1972),Delirul (1975) şi Cel mai iubit dintre pământeni (1980) – se relevă drept„radiografie de cea mai mare fidelitate“ făcută unei lumi „accelerat-malaxorizate“ (dacă sintagma este îngăduită). Este surprinsă o societate cetrece de la un ritm „normal-temporal“, „neagresiv“, „abia perceptibil“, ori,spus mai plastic, „se fixează“ o lume înrădăcinată multimilenar în ritmuri /pulsaţii, „ca de salamandră“, lume obligată – după cel de-al doilea războimondial, în numele oficial al „marii revoluţii ştiinţifico-tenhice“, „alprogresului“ etc. – la metamorfozarea bruscă / abruptă, vertiginoasă,„demenţială“, „tot mai hienizatoare“.

„Moromeţienii“, din „talpa piramidei sociale“, pe toate „nivelurile“,emigrează „în sus“ / „în bine“; „bine-dispunerea“ lor operează cu „simetria“de strălucită funcţionalitate în sistem (şi în câştigul naratologicului plan, cumare efect stilistic):

Ilie Moromete, „filosof“ printre realităţile arhetipale, este preocupatîntotdeauna de „o viaţă independentă“ (libertatea ca „funcţie“ genetică);

(„în simetrie“) Victor Petrini, protagonistul romanului Cel mai iubitdintre pământeni, este tânărul specializat în filosofie, cu părelnicie, chiar „pecalea epopţiei“, de vreme ce-i deja asistent la o facultate de filosofie,preocupat de „integritatea conştiinţei umane în faţa universului“, de libertateaomului în sine şi pentru sine etc.

Între cei mai mari prozatori din generaţia de tranzienţă, Eugen Barbuse impune, în primul rând, prin romanele Groapa (1957) şi Princepele(1969), ce susţin ideea de modul epic fără asemănare în literaturadacoromână contemporană, nemaifăcându-se apel la alte capodopere ale sale,nuvelistice ori romaneşti: Şoseaua Nordului (1959), Vânzare de frate(1968), Martiriul sfântului Sebastian (1969), Săptămâna nebunilor (1981),Incognito, vol. I – IV (1975 – 1980; „cine-roman“ / „roman-colaj“) etc.

În romanul Groapa, pentru prima dată în literatura valahă, foburguldevine personaj, un fel de Ullikummi care trage după el oraşul; regulacreşterii, a expansiunii „gropii“ este analogă celei a cancerului – de data asta,un cancer social, închizând sau deschizând „polisul“.

Princepele este romanul în care se urmăreşte raportul putere-plăcerepe fundalul fanariotismului decadent în evmezicul valah.

Page 44: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

44

Prin amplele alegorii politico-filosofice tranzientiste – cum Şatra, deZaharia Stancu (1968), ori Princepele, de Eugen Barbu (1969) etc. – sereînnoadă un fir de aur în literatura noastră, fir ce a fost întrerupt de prin1705, imediat după Istoria ieroglifică, de Dimitrie Cantemir („istorieîncifrată“ considerată de G. Călinescu drept primul roman românesc).

Romanul politic, propulsat pe o treaptă superioară de prozatoriitranzientişti, reprezintă o parte foarte valoroasă a literaturii contemporane(atâta vreme cât prin sintagma roman politic s-a înţeles şi se înţelege romanulîn care autorul relevă – asumându-şi, ca martor, riscul rostirii adevărului înepoca sa – complexul puterii şi „conştiinţele politice ale zilei“, sau complexulputerii şi conştiinţa politică supremă a timpului prezent, aflate în plinădesfăşurare între limite tragice; romanul politic şi-a îmbogăţit tipologia ladistanţă apreciabilă de personajul-şablon / etalon-pozitiv, eroii romaneştidevenind foarte complecşi, veridici, fără a se confunda „specia“ cu„individul“). Deşi părea să înflorească între anii 1955 şi 1960, prin Străinul(1955) şi Setea (1958), de Titus Popovici, romanul politic din literaturavalahă îşi află maturitatea abia în Delirul (1975) / Cel mai iubit dintrepământeni (1980), de Marin Preda, în Caloianul (1975), de Ion Lăncrănjan,în Galeria cu viţă sălbatică (1976) / Însoţitorul (1981), de Constantin Ţoiu,în trilogia Pumnul şi palma (1980), de Dumitru Popescu etc. / ş. a.

Între scriitorii generaţiei de tranzienţă, comedia are un strălucitreprezentant în Aurel Baranga, care preia ştafeta caragialiană prin Mielulturbat (1954), Reţeta fericirii... (1957), Adam şi Eva (1963), Fii cuminte,Cristofor ! (1965), Sfântul Mitică Blajinul (1966), Opinia publică (1967),Siciliana (din vol. Comedii, 1967), Interesul general (1982) etc. Autorulcultivă umorul de factură clasică, uneori prea spumant, adaptat la realităţilelumii noi, în curs de „[ultra]modernizare“, fiind supuse tirului satiric:birocraţia, dogma, ipocrizia, escrocheria, slugărnicia, absurdul existenţial etc.

În complementaritate cu problematica dramaturgiei baranghiene seiveşte teatrul modern al lui Teodor Mazilu printr-o remarcabilă serie de piese– Proştii sub clar de lună („falsă tragedie“, debut, 1962), Somnoroasaaventură („divertisment comic“), Aceşti nebuni făţarnici („comedie“), DonJuan moare ca toţi ceilalţi („tragicomedie“), Pălăria pe noptieră(„tragicomedie“), Frumos e în septembrie la Veneţia („comedie“), Mobilă şidurere („comedie“, 1981) etc. –, ori teatrul Ecaterinei Oproiu, cu piesele:Interviu (1976), Nu sunt Turnul Eiffel (1978) etc.

Drama istorică reînvie din unghiuri inedite chipuri luminoase alectitorilor de neam / ţară, punând în circuit idei nobile, eterne, ale vremilor

Page 45: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

45

străbune: Io, Mircea Voievod (1971), de Dan Tărchilă; Tudor din Vladimiri(1955), Zodia Taurului (1972), Istorii dramatice (1977), de MihneaGheorghiu, Procesul Horia (dramă în trei acte, 1967), Portretul (comedie,1968), Avram Iancu sau Calvarul biruinţei (dramă, 1970), de Al. Voitin.

O „nouă culme“ a dramei istorice – apelându-se şi la sfâşietoarecredinţe mitico-magice din spaţiul carpato-dunărean – se înregistrează prinPetru Rareş (1967), de Horia Lovinescu.

Drame ale intrării în declin a societăţii, ori surprinzând „conflictuldintre generaţii“, aflăm în Trei generaţii (1956), de Lucia Demetrius, înCitadela sfărâmată (1955), de Horia Lovinescu.

Conceptul de „dramă politică“ pare a se fi impus teoreticienilor /criticilor literari odată cu Puterea şi adevărul (1973), de Titus Popovici.

Drama superioarelor crize de conştiinţă – „de profunzime“, ori mai„de suprafaţă“ – se întâlneşte într-o notabilă serie de piese de Paul Everac:Ştafeta nevăzută (1967), Simple coincidenţe (1966), Un fluture pe lampă(1974) etc.

Frontispiciul revistei Ramuri, nr. 7 (241), 15 iulie 1984 (unde a fost publicat studiul Secţiuni de aur...).

De la veritabila dramă de idei – ivindu-se din imediata vecinătate ateritoriului dramaturgic interbelic al lui Camil Petrescu, în originale, noireverberaţii expresioniste, unde „fuzionează“ problemele cele mai acute alecontemporaneităţii (legate de reificarea individului uman, de alienare, destress, de poluare, de autodistrugere nucleară etc.) –, „dramă de idei“ întâlnităla Horia Lovinescu – în piesele: Moartea unui artist (1965), Jocul vieţii şi almorţii în deşertul de cenuşă (1968) etc. –, dramaturgia valahă a făcut „saltul“în paradoxism, graţie „spărgătorului de limite“ şi întemeietoruluiparadoxismului cosmologic, Marin Sorescu.

Prima genială dramă paradoxistă din istoria literaturii noastre, dramăde întemeiere a dramaturgiei paradoxismului, este Iona, de Marin Sorescu,datând din anul 1968. Volumul lui Marin Sorescu, Setea muntelui de sare(Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1974), cuprinde, în afară de Iona,

Page 46: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

46

încă trei capodopere ale teatrului paradoxist: Paracliserul, Matca, Plutameduzei şi Există nervi (căci Marin Sorescu, aparţine fluxgeneraţiei / theHigh Tide Generation).

(Studiul Secţiuni de aur ale literaturii române contemporane, de. I. P.-T., a fostpublicat în revista Ramuri – Craiova, redactor-şef: Marin Sorescu –, nr. 7 / 241, 15 iulie,1984, paginile 10 şi 11.)

Post-scriptum (IV) :

Fragmente din „scrisoarea-răspuns“ a unui Poet Valaho-Dac trimisădomnului Cantemir sau Enciclopedicus

(la 24 Ianuarie 1985, din Tibissiara > Timişoara-Dacia)

Duminica Poemului. ...Sunt / eşti – cum se spune – idealul meureceptor, în dimineaţa zilei a zecea. Ştii bine, Enciclopedicule, semantismulsincretic vectorizat de cele zece-raze, tăind în echisectoare Unitatea, Soarelede Andezit, acolo, la Sarmisegetusa, în creierul Muntelui, spre a re-naşteSpirala cu Nouă Ceruri, încreţind Genunea, cu El între cele două limbi aleBalaurului Cosmic, între marele „vir“, Samasua / Samoş (Soarele-Moş /Tatăl-Cer) – materia perfectă, dar îmbătrânită, „care nu mai poate“ –, şimicul „vir“, Fiul, So-Ares (Soare-Tânăr / Războinic) – materia tot perfectă,puternică, tânără, ori cu El alături de Ea, Utya, Spuma Laptelui / Luna,Sora Soarelui / Cunoaşterea Absolută, Crăiasa / Regina Lumii, Cosânzeana/ Dochiana, a Lumii Mireasă, nestemata din coada balaurului, SteauaUrsului, după răsbotezări, materia tânără şi imperfectă tulburând la nouănuntă, mereu nouă nuntă...! Sună ca o invitaţie în „duminica Poemului“.Bomba cu neuroni – ca în marile clipe de pace şi de judecată ale Cosmosului– este deja gata; aşa că şi eu, în această a zecea dimineaţă, sunt în plinăduminică.

Reversibila nuntă. [...] Şi nu se cuvine să mă împăunez, că reversibilanuntă cu Utya / Sora Soarelui – marele judecător din Gură de Rai al tuturorflorilor-suflete ce şi-au pierdut miresmele pe Câmpia de Aramă, pe CâmpiaAdevărului, fără să fi fost apte a încerca între petale-aripi a Fiinţei Privelişte(căci «părelnicia rămâne să le fie hrană», cum grăieşte şi Platon prinPhaidros, 248, b) –, nunta din care mă tot ivesc, repetat, într-al patrulea an(astfel cerând primele patru conducătoare), printre ei, întru morala BuneiLumini, spre a dezlega nouă cale de a se face nemuritor şi celui ce fu,

Page 47: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

47

înainte, semenul meu, dar pe care sorţii nu l-au hărăzit nunţii dintâi, de lacele trei ţăpi / lănci de argint (înfipte sub omoplaţi) începând, să-l rezeme deCer, întru Soarele-Moş, întru So-Ares, spre încreţirea Genunii, nu spre roireaei..., da, domnule Cantemir, că reversibila nuntă cu Sora Soarelui nu poatefi garantată de păuni nici măcar o clipă din cei trei ani mirifici... Ea vinepentru clipele de pace şi de judecată ale cosmosului, pentru întremareaCurcubeului, pentru zăpezile de mărgărint...

Numerele lui Salmoş (Salumasua, «omul Soarelui-Moş / Tatălui-Cer», regele-zeu-medic din Cogaion / Sarmisegetusa, onomastic deformatde cronici în „Zalmas“ / „Zalmoxis“). [...] Desigur, m-am bucurat deneîntrecuta lumină virgină a Cerului Nouă-Zece (deschis, cer întru cugetcosmogonic), de lumina din cupola de aur înrourat, între aripi de şindrilă, înprimele clipe ale Zoriei (ai dreptate, Enciclopedicule, zoria este „un conceptpropriu“, desemnând mai mult decât ceea ce se înţelege prin expresia valahădin graiul bănăţean de munte, auzită şi de tine, ieri, mai sus de Ad Mediam /Mehadia: a se guri de ziuă, şi nu are vreo legătură cu onomastice dulcineo-julieteşti-lauristice). Semantismul sincretic al numărului zalmoxian cinci,numărul nunţii dintâi, a făcut să înmugurească apelativul, titlul volumuluiZoria (ori distinsul verb a înzoria, cu „infinitivul lunguieţ“ înzoriere – aiobservat de-a lungul / latul textelor mele mai vechi cum semnificantul atragesemnificatul, deşi, iniţial, „pare blindaj“, un ou de fapt, un bob, ca de grâu,cu chipul Soarelui-Moş / Dumnezeu, în el, ca o fotografie veche; are pregătită„fereastra de a ieşi din sine“: nume – verb – bob / grăunte „ca parte /Întreg“ – spic / „expansiune“, aidoma ecuaţiei: arhem – lumatie /informaterie – „black-hole“ / „nou univers“ – arhem...; „înzorierea“ estestarea de încântec a Republicii Interioare, din biruinţa razei în faţa genunii).Să ne amintim, Enciclopedicule, Povestea numerelor..., care, după cum ademonstrat Bogdan Petriceicu Hasdeu, s-a propagat din regiunea dunăreanăpeste mai întreaga Europă... E conservată excelent în folclorulDacoromânilor graţie oralităţii culte a Zalmoxianismului. [...] În doctrinaZalmoxianismului, domnule Cantemir, numerele au o cosmogonică proiecţiesemantic-sincretică.

Unu (aflat în seama lui Uniilă...) este Samasua / Soarele-Moş (Tatăl-Cer), Întregul, totul, sacra unitate (cf. R. Vulcănescu, Mitologie română,Bucureşti, Editura Academiei Române, 1985, p. 424; infra, sub sigla: VMR);despre „implementarea“ în unu a nemuritorilor Daciei grăieşte învăţăturafundamentală a Zalmoxianismului privind armonizarea părţii în sacrul Întregcosmic. Şi mirabilă este ştiinţa despre unu, Enciclopedicule, bucurându-mămult fericitul epitet ce i l-ai găsit (la 1700): Sacrosanctae ScientiaeIndepingibilis Imago (doar suntem în unu ...); căci în unu ca eon / ens (ins /îns) este izvorul tuturor oglindirilor...

Page 48: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

48

Urmează jumătatea, Enciclopedicule, un-doirea, „fiinţa dihotomică”(în Cosmia, mai ales)...

Doi este rezultatul un-doi-irii > undoirii, este perechea primordială:Samasua / Soarele-Moş (Tatăl-Cer) şi Dachia (>Dochia) / Muma-Pământ.

Semantismul sincretic zalmoxian al lui trei evidenţiază: trei sunt ţăpile /suliţele în care este aruncat Solul Sarmisegetusei „în ceruri“, trei reprezintănumărul anilor dintre ocultarea şi epifania regelui-zeu-medic din Cogaion(perioada misterică / iniţiatică din andreon / peşteră, sau Gură de Rai); treisunt ţăpile / suliţele în care este aruncat şi protagonistul mioritic (dinvariante-colind: Pe Muntele Mare, Pe-o Gură de Rai / Mioriţa etc.),deoarece are statutul nemuritorului în calitate de Sol / Mesager Celest (Făt-Frumos capătă nemurirea, Enciclopedicule, însă în calitate de războinic / eroual Cogaionului). În triada / treimea Soarelui-Moş, sublimul sacrificiu alSolului pentru păstrarea jumătăţilor în Întreg pune în evidenţă ceea ce estecorporal, perfecţiunea corporalului („tras prin inel“) în Timp: «ceea ce estedeterminat prin trei este Întregul / totul»; «perfecţiunea este triadă: continuă,identică sieşi; nefiind în mod egal divizibilă, ea conţine opoziţia şi unitateaacesteia, totalitatea acestei diferenţe: ca şi numărul în general; dar în triadăacest lucru este real; triada este formă adâncă» – după cum certifică şi Hegel(în Prelegeri de istorie a filosofiei, Bucureşti, Editura Academiei Române,1963, p. 205; infra, sub sigla HP). Iar Solul în trei suliţe confirmă «unitateaîn fiinţarea sa ca altul» (HP, 206). Ideea are adânci rădăcini cogaionice,Enciclopedicule, din orizontul anului 5300 î. H.: Unul din Treime a suferit cuTrupul... – s-a lămurit şi pentru Creştinism, din Zalmoxianism, deci tot înCogaion, Enciclopedicule... [...] Şi acumulările de calităţi, nu de cantităţi, ducla saltul de la triadă la tetradă, care, altfel spus, este saltul de la Timp laSpaţiu (în mitosofie).

Şi sub pecetea materiei perfecte se află primele patru conducătoare (1+ 2 + 3 + 4 = 10, decada de aur).

Numărul patru, Enciclopedicule, priveşte, prin semantismul său, anulreapariţiei „democrat-noului“ viitor rege-zeu-medic din Cogaion /Sarmisegetusa „în carne şi oase“; este numărul „certitudinii“, al „absoluteiconvingeri“, ilustrând triumful „spiritului justiţiar“ întru sacrul zececonsiderat ca unitate; „povestea numerelor Cogaionului“ spune că de zece nuse trece...; «când am ajuns la zece, îl considerăm iarăşi ca unitate şi o luăm dela început» (HP, 207), cu Soarele de Andezit...

Numărul cinci este al nunţii cosmice. Tot în al cincilea an, la trimitereaMesagerului Celest, era prilej de mare veselie, „de nuntă“, nu de moarte, căciPelasgo>Valaho-Dacilor li se admisese încă un reprezentant în cer, înÎmpărăţia / Ţara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte. Cinci suntlaturile / zidurile davelor (pentagonul lui Salmoş). Antrenarea jumătăţilor decinci între polul plus (al Soarelui-Moş / Samasua) şi polul minus (al

Page 49: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

49

Genunii), dar după modelul perechii sacre secunde (So-Ares şi Luna /Dochiana, Sora-Soarelui), înseamnă pentru Valah-Dac (adică, Valah-zalmoxian ca „parte“) armonizarea părţii în sacrul Întreg cosmic numitSamasua / Soare-Moş. Iar dacă partea este perfectă şi Întregului îi mergebine, Enciclopedicule. Prinderea „în cerc“ se face prin cele zece degete-raze,extremele la jumătăţi suportând accentele (razele-număr unu şi cinci). Deaici: şi piciorul metric-zalmoxian, numit pe scurt zalm, şi ritmul astfelobţinut, ritm salmic / zalmic –, păstrat în balada Pe-o Gură de Rai, în„textele sacre“ pentru călătoriile Dalbului-de-Pribeag etc.

Armonia întru Perechea Primordială (a „deschiderii cosmice“) serealizează prin numărul şase, număr reverberând cele şase constelaţii alecoborârii lui So-Ares („fiul-Soare“) în zodiac şi cele şase constelaţii aleînălţării. În arhitectura ritmic-zalmoxiană a celebrei balade Pe-o Gură deRai, alternau dodecasilabul zalmic-genunian (o pereche de emistihurisalmic-genuniene: m-6 + m-6) şi decasilbul zalmoxian (o pereche de„zalmi“: m-5 + m-5).

Şapte era numărul războinicilor-epopţi ai Zalmoxianismului dintr-ogrupă (6 + 1), din cea mai mică unitate de acţiune războinic-religioasă,aflată sub jurământ, sub pecetea înfârtăţirii („frăţiei de cruce“), după cumrelevă şi Templul / Sanctuarul lui So-Ares („Soare-Tânăr-Războinic“) de laSarmisegetusa – prin grupurile de câte şapte stâlpi.

Tot în acest templu al Soarelui („sanctuarul-calendar mic rotund“) selasă tălmăcit şi semantismul sincretic al numărului opt, numărulechiperioadelor de câte 44 de zile („Soare, Soare-Frăţioare, / cu 44 derăzişoare...!“), numărul „fericirilor“ / „martirilor“ întru Soare-Moş, de unde şioctogonul mausoleic.

Nouă sunt cerurile, nouă sunt vămile, nouă sunt discipolii lui Uniilă(„Marele Unu“ / Întregul)...

Deocamdată, Enciclopedicule, aceste elemente pe care ţi le-am scos dinadâncimi de suflet, din adâncimile aburariului pelasgo->valaho-dacic, dinaurul ce dimensionează nebănuit autohtonismul, pentru câmpia Adevăruluide sub Priveliştea Fiinţei, aruncă raze întru mai dreapta înţelegere a Zoriei canuntă secundă (nu „joc secund“), prima nuntire aparţinând Cosmiei...

Dihotomia Munte – Matcă. [...] Într-adevăr, domnule Cantemir,Muntele şi Matca sunt entităţi geo-psiho-sociale polarizatoare de construcţiiîn spaţiul spiritual pelasgo->valaho-dac / thrac. Între Munte şi Matcă fluturăCurcubeul unei multimilenare nuntiri – neîntreruptă nuntă. SpiritualitateaMuntelui este structurată / „gospodărită“ pe verticală, pe când spiritualitateaMătcii este vectorizată pe orizontală, în cercuri („de vârstă“, în accepţiuneadin dendrologie) concentrice, jur-împrejurul Muntelui. Iar la nunta cosmică aPelasgo->Valaho-Dacului, Muntele este preotul în faţa luminoasei eternităţi;dinspre luminoasa eternitate (dinspre nemuritori), Muntele se relevă ca punte

Page 50: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

50

între tărâmuri; comunicarea se face prin cântec / încântec (descântec), dinŢara-fără-Dor în Ţara-cu-Dor. Se observă o gradare „etic-estetică“ încomunicare: piatra („fluierul de piatră“ / „muntele de piatră“) pentruelementul vir; sticla / arama („muntele de siclă“, „muntele de aramă“) pentruelementul femina; diamantul – pentru flacără etc. Creierul spaţiului teluriceste în vârful Muntelui; tot aici e şi Gura de Rai – peştera sacră – a luiSalumasua („omul Soarelui-Moş / Tatălui-Cer“, regele-zeu-medic sortitDaciei, Cogaionului / Sarmisegetusei), adică „andreonul“ lui Salmos >Zalmas > Zalmoxis (dacă avem în vedere deformările onomasticului /teonimului pelasg > valah prin „istorii“)...

În rombul de aur al lui Salmoş (> Zalmas > Zalmoxis, „omul luiSoare-Moş / Dumnezeu printre pelasgo->valaho-daci“), Matca se întinde pejumătatea diagonalei mari, în jos, având „bază comună“ cu Muntele,bineînţeles, diagonala mică; ar fi, cu alte cuvinte, un munte cu vârful în jos,vârful acestui munte-invers constituind abisul, numai de Vidros locuit;„dincolo de Vidros, nu se trece“, el fiind Fiul Genunii, „limita absolută dejos“. Deschiderea spre nemărginire se face doar prin Gura de Rai din VârfulMuntelui. Vectorii „realului“ vin dinspre Munte spre Matcă. Vectorii„idealului“ – conjugând feed-back-ul – duc dinspre Matcă spre Munte, înCreierul Muntelui, în Împărăţia / Ţara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte, la nunta cu cosmosul, cu sacrul Întreg cosmic (Unu / Samasua> Samos / Zamos, Soarele-Moş, sau Tatăl-Cer / Dumnezeu, reprezentat„material-vizibil“ de discul cerului senin) în care suntem parte, la nuntanemuritorului Pelasg > Valah-Dac / Valah, graţie monoteismului (de„tetradă“ Zalmoxianism – „primele patru conducătoare de lume / lumi“ –, nude „triadă“ / „Treime“ ca în Creştinismul modelat după Zalmoxianism).

Întregul, jumătatea, un-doi-irea / undoirea... O încărcătură semantic-sincretică de-a dreptul copleşitoare are multimilenarul cuvânt, jumătate,moştenit din limba pelasgo->valaho-dacă (thracă) arhaică în fondul lexicalprincipal al limbii valahe / dacoromâne contemporane. Pentru a deveni (a teface) nemuritor, trebuia să fii pe placul „supremului / unicului zeu“, adică allui Dumnezeu (adică Samasua > Samos, „Soare-Moş“ / „Tată-Cer“, dedinainte de Reforma Zalmoxianismului din orizontul anului 1600 î. H.), să-iurmezi căile (iniţiatice / misterice); alături de fiu-i, alături de So-Ares (Soare-Tânăr / Războinic), trebuia să lupţi pentru încreţirea Genunii (a încreţi şigenune sunt cuvinte moştenite de pelasga > valaha contemporană, fireşte, totdin limba pelasgă > valahă dacă / thracă arhaică, Enciclopedicule; laEminescu, în Luceafărul, aflăm expresia „în sinonimie“ lirico-semantic-sincretică – şi cred că nu îmi amendezi prea tare acest hibrid lexematic –, alehaosului văi / „a[le] chaosului văi“), Genunea, atotînvăluitoarea. „Probaadmiterii“ în perimetrul nemuririi o constituie „supunerea“ trupului, frumos,nenuntit, voinic, tânăr, „tras printr-un inel“, sublimului ritual / sacrificiu, prin

Page 51: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

51

„aruncarea“ spre cer, în aşa fel, încât „în cădere“, „să nu atingă Pământul-Mumă“, să rămână aninat în cele trei suliţe străpungătoare de trup de Sol /Mesager Celest (bineînţeles, în / prin armura de războinic), „suspendat în celetrei ţăpi“ (magie prin analogie ascensiunii, „Înălţării în cele zece ceruri“) :ţapa Tatălui-Cer („suliţa“ Soarelui-Moş), ţapa Mumei-Pământ (ţapa Daciei /Dakiei > Dochiei), adică două „suliţe“ / „ţepi“ ale Perechii Primordiale, şi osuliţă / ţeapă „proprie“, de Sol (Mesager Celest). Sublimul sacrificiu de trupcertifică, garantează, pentru patru ani „activi“, cinci ani de armonie înunivers, de păstrare / menţinere a jumătăţilor în sacrul Întreg (un-doit), încercul-vir („Yang“) de Soare-Moş (Tată-Cer, Atoatecreator) / Dumnezeu.Până la apariţia reformatorului din orizontul anului 1600 î. e. n. / î. H., astrălucitului mare-preot în cultul Soarelui-Moş – cult atestat în Carpaţi şi laDunăre încă din mezolitic, prin „arta rupestră“ din Peştera / Gaura Chindiei,ori din Peştera Măgurata –, sacrificiul uman era real. O dovadă în acest sensavem şi în groapa sacrificială de la Tărtăria-Orăştie (din imediata vecinătate aCogaionului cu capitala Daciei, Sarmisegetusa), unde tăbliţele cu scrierea dinorizontul anului 5300 î. e. n. au fost găsite „alături de statuete-idoli şi (de)oase de om matur, dezmembrate şi calcinate“ (VMR, 98). Ideea de sacrificiuapare şi în „tălmăcirile“ tăbliţelor cogaionice: «(De către cele) patruconducătoare, pentru chipul zeului Şane (Samasua / Samos), cel mai în vârstă(conducătorul, patriarhul, sacerdotul, preotul suprem), în virtutea adânceiînţelepciuni, a fost ars Unu(l)» (Boris Perlov – apud VMR, 99); J. Harmattadescifrează în tăbliţe numele zeului Samos (cf. VMR, 100). Dacăreformatorul din orizontul anului 1600 î. e. n. / î. H. nu ar fi găsit „soluţianemuririi“, el însuşi ar fi sfârşit pe rugul sfintei unităţi teluric-celeste, învirtutea adâncei înţelepciuni dinspre primele patru conducătoare, perecheaprimordială, Tatăl-Cer / Soarele-Moş – Samasua / Samoş > Zalmas /Zalmoxis şi Muma-Pământ / Dacia > Dochia, şi perechea sacră secundă, So-Ares / Soare-Tânăr / Războinic şi Co-Utya / Luna, „Spuma Laptelui“(reprezentată pe pământ drept „Sora-Soarelui“, Dochiana, Cosânzeana).„Soluţia“ / „inovaţia“, lămurită de cel ce va purta printre Pelasgo->Valaho-Daci Daco chiar numele puternicului zeu (de fapt, sintagma-tabu...), devenindrege-zeu-medic, „omul Soarelui-Moş / Dumnezeu“, Salumasua > Salmoş >Zalmas > Zalmoxis, constă în obţinerea nemuririi de la Samasua > Samos /Soarele-Moş / Tatăl-Cer, adică Dumnezeu, într-o călătorie („dus-întors“), din„piciorul de plai“ pornită, prin Gură de Rai, până în Cer, cu “o durată celestă“de patru ani (câte un an pentru fiecare reprezentant al celor două sacreperechi, „primele patru conducătoare“), pentru ca „în al cincilea an“ săpregătească şi să reînnoiască Solul / Mesagerul Celest al Zalmoxianismului.Herodot ne încredinţează că Pelasgo->Valaho-Dacii (Geţii) de la sacra Don-Ares > Dunăre „l-au jelit pe reformator“, pe „omul-Soarelui-Moş /Dumnezeul Unic“, „omul-Salmoxis > Zalmoxis (Salmasua > Salmoş >

Page 52: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

52

Sarmys), „ca pe un mort“ (deoarece îi văzuseră trupul „părăsit de suflet“ /„neînsufleţit“ – moarte lentă / aparentă – în trei ţăpi), chiar dacă învăţăturile-i„dădeau garanţii“ asupra revenirii lui, asupra reînvierii lui în acelaşi trup. Iar„confirmarea“ învăţăturilor, iniţiatice / misterice, n-a întârziat – şi Herodotadaugă: «în al patrulea an se ivi iarăşi în faţa [Pelasgo->Valaho-] Thracilor[Dacilor] şi aşa îi făcu [Salmoxis >] Zalmoxis să creadă în toate spusele lui»(Herodot, Istorii, IV, 95). „Scenariul“ obţinerii (iniţiatice / misterice) anemuririi, aplicat „cu succes deplin“ mai întâi lui, Reformatorului (Salumasua> Salmos [„Zalmoxis“] I), apoi solilor (mesagerilor celeşti) ce i-au urmatdinastic („Dinastia Zalmoxienilor“), a pus capăt sacrificiilor umane reale.Trimiterea Mesagerului Celest nu era întâmplătoare, ci se petrecea la 20iunie, în ajunul solstiţiului de vară, „pe la apus de soare“, tot în al cincilea an(cu astronomică exactitate, grăită de sanctuarul-calendar rotund). Armura derăzboinic (din „armata Soarelui / So-Ares“), arta (recunoscută) farmaceuticădacică etc. nu permiteau „ochiului profan“ să pătrundă – nici cu a minţii rază– până la sâmburele „de adevăr“ iniţiatic / misteric. În priveliştea Fiinţei, înÎmpărăţia / Ţara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte, avea loc nuntaSolului cu Absoluta Cunoaştere, Sora Soarelui. Reîntors între Pelasgo->Valaho-Daci, într-al patrulea an, imediat era „nuntit“ (adică reedita perecheatânăra pereche sacră secundă din panoul central al Zalmoxianismului, Soareleşi Luna), preluând conducerea Daciei ca rege-zeu, ca Salmoş / Sarmis (laSarmis-seget-tusa, „cetatea de lespezi / sâgi a lui Sarmis-Salmysua /Salmasua, Salmos / Salmoş-Zalmas-Zalmoxis“). Sacra-i „nuntă secundă“ (căprima-i nuntă, în Cer, fisese cea cu Luna / Sora Soarelui), cu o fecioară-Mândraică (Drăgaică), o fecioară-Dochiană / Cosânzeană, este aşa cum aispus-o în Descriptio Moldaviae...; sortita-i mireasă îl aştepta (...intratriennium marito elocetur) ca un fel de zeiţă-Ceres, vreme de trei ani,domnule Cantemir. La întrebarea despre puterea / tăria jumătăţii,Enciclopedicule, îngăduie-mi să-ţi răspund doar atât: în afara Întregului,jumătăţile se anulează (ori tind spre autoanulare). De aceea, locul lor sacrueste în Întreg – şi pentru asta trebuie luptat până la sublimul sacrificiu. Aştiut el, Zeus de ce „operează“ Androginul (cf. Platon, Banchetul, 189 sqq.).Dintre toţi elinii / grecii pământului, doar Platon – cel ce l-a preţuit pe Salmoş> Zalmas > Zalmoxis, regele-zeu-medic – a înţeles măreţia Întregului înjumătăţi şi infinit-posibila „reîntemeiere“ a Întregului din jumătăţileandroginice...

Bradul şi cele Zece / Nouă Ceruri... Bradul, domnule Cantemir, totmoştenire pelasgo->valaho-dacă, sfânt ax al lumilor, sacrul arbore valah(dacoromânesc) al cosmosului nostru cel de toate zilele, vectorizează – dinorizontul „cultural-civilizatoriu pelasg-rupestru“ din Peştera Chindiei, de pemalul stâng al Dunării, în amonte de *Orsudava > Orşova-România – cele

Page 53: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

53

nouă ceruri, că în / de zece nu se trece (cerul al zecelea, „din vârf“, fiindnumai al lui Samos, „Soare-Moş“, adică Dumnezeul Daciei).

Polivalenţă sincretic-estetică şi etică, dimensiune pelasgă > valahă(dacoromânească) a existenţei, arbore al Logosului (Logos înţeles ca oglindăa realului), arbore al rostirii: ca să-ţi verifice „tăria“, la trecerea din Ţara-cu-Dor în Ţara-fără-Dor, îţi viersuieşte ca din răni adânci peste şi mai adâncirăni, încercând „să te convingă“ că nu ar putea să te treacă Marea (CelestaMare Roşie din mitosofia pelasgo-valaho-dacă / dacoromânească), în Ceruri(cercer, cum ziceau Dacii Cogaionului), deoarece între rădăcinile lui s-aîncuibat Şerpoanea Galbenă, către mijlocu-i şi-a pus casă Vidra Lătrătoare şiîn vârfu-i veghează Şoimul Roşu.

Să ni-l închipuim aşa cum este, de neînduplecat, chiar şi în faţaMesagerului Celest, care nu s-ar fi descurcat fără topor, fără să-l ameninţe cumiraculoasa secure la «...râpa mărilor, / unde-i Bradul Zânelor [...]: / –Brade, Brade, / să-mi fii frate, / întinde-ţi, întinde, / eu să le pot prinde, /vârfurile tele, / să trec peste ele / Marea în cea parte / ce lumea-mi desparte...!/ – Eu nu pot întinde, / tu să le poţi prinde, / vârfurile mele / să treci peste ele,/ că-n mine-a puiat / din inimă spurcat / Roşu Şoimuleţ / cu ochiul sumeţ; /când nici vei gândi, / puii te-or simţi / şi-ei or şuiera / de te-i spăria, / în Mare-i cădea / şi te-i îneca...! / [...] / Trupinele mele / să treci peste ele, / că-nmine-o puiat / Vidră Lătrătoare, / oameni pânditoare; / nici nu oi gândi, / puiite-or simţi, / ei mi te-or lătra, / în mare-i cădea / şi te-i îneca...! / [...] / Eu nupot întinde / să le poţi cuprinde / rădăcini a mele / să treci peste ele, / că-nmine-a-ncuibat / şi-apoi a puiat / Galbenă Şerpoane, / ce piere de foame...! /[...] / Brade, Brade, / am şi eu un frate, / un frumos păcurel, / şi are un toporel,/ şi are verişori / doi voinici feciori, / ei te vor tăia / [...] / şi din tine-or face, /ca să fie pace, / punte preste Mare / [...] / Bradu-atuncea se gândea / şitrupinele-ntindea...» (Simion Florea Marian, Înmormântarea la Români,1892).

În tableta a XII-a din Epopeea lui Ghilgameş (tradusă în valahă pentruprima oară de Virginia Şerbănescu şi de Al. Dima – Buc., Editura pentruLiteratură Universală, 1966 – p. 159 sqq.), zămislită pe la anul 2800 î. H., nise grăieşte despre un copac sacru, încercat de securea protagonistului (arboredin care Ghilgameş îşi face magicele instrumente pukku şi mikku, restultrunchiului dăruindu-l zeiţei Inanna / Ishtar spre a-şi croi jilţ şi pat): «Printrerădăcinile sale, Şarpele care n-are astâmpăr îşi făcuse culcuş; / în vârful său,pasărea furtunii îşi suise puiul; / la mijloc, Lilla (demon-cucuvea) îşi clădisecasa»...

Te duce gândul, Enciclopedicule, la Tăbliţa-Soare de la Tărtăria-Orăştieşi crezi că îţi aduc un argument în sprijinul aserţiunii sumerologului BorisPerlov, potrivit căreia scrierea asiro-babilonienilor a fost preluată din CarpaţiiDaciei Arhaice şi „dezvoltată“ între Tigru şi Eufrat drept scriere

Page 54: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

54

cuneiformă...?! Într-adevăr, este o miraculoasă punte-curcubeu între 5300 şi2800 î. H. Se află şi alte punţi-curcubeu: între „conducătorul-patriarhul-sacerdotul-preotul-suprem“ ars la Tărtăria, prin iunie, 5300, la solstiţiul devară, şi reformatorul Salmasua > Salmos (omul „sfântuit“ – ca Sol aruncatîn trei suliţă / ţăpi“ – în Ceruri, pentru Dacia, omul lui Dumnezeu pepământul Daciei, Salumasua > Salmos, adică „Zalmas“ / „Zalmoxis“, dinorizontul anului 1600 î. H., devenit regele-zeu-medic, Salmoş / „Zalmoxis“,despre care ne grăieşte Platon, şi oralitatea cultă din Dacia / Valahia, şiDacoromânii anului 1892...). Adevărul este tot în Pelasgo->Valaho-Dacia /Thracia, ca nucleu la Old European Civilization... (Marija Gimbutas) !Există, desigur, Enciclopedicule, o lege a marilor împliniri / reîmplinirispirituale în sacrul Întreg («partea vrea Întregul, Întregul e-n parte...»).Centrul de iradiere a unui fapt spiritual / cultural se află în aria unde faptulrespectiv are puternic circuit oral; căci nu au fost Valahii (Dacoromânii)-bănăţeni (de la care a cules S. Fl. Marian, înainte de 1892, monumentalul„bocet“) în biblioteca de cărămizi scrise a lui Assurbanipal, să înveţe„începutul“ tăbliţei a XII-a din Epopeea lui Ghilgameş – tăbliţă ce a fostdescifrată / tălmăcită abia în 1939 de savantul de la Luvru-Paris, G.Contenau. Iar Zalmoxianismul („Creştinismul Cosmic“ din metafora luiMircea Eliade) a preluat Cântecul Bradului Zânelor, cântec de petrecere aSolului-nemuritor (prin Creştinism, a devenit „petrecerea mortului“), dinperimetrul sacru al peşterilor, al gurilor de rai din Cogaionul Carpaţilor şi l-aîncrustat în cărămizile Sufletului Pelasg > Valah-Dac (Dacoromânesc) arhaic,nu în cărămizile „de bibliotecă“ îngropate de vremuiri. Şi încă un argument:de la Pelasgo->Valaho-Daci, Bradul Cosmic a trecut – prin partea de vest aDaciei – în cosmogonia Celtogermanilor, drept arborele Yggdrasill dincentrul Universului, „ameninţat cu distrugerea“, după cum certifică şi MirceaEliade (cf. Istoria credinţelor şi ideilor religi-oase, II, § 173): «un vultur îidevoră frunzişul, trunchiul său începe să putrezească şi şarpele Niddhogprinde să şi roadă rădăcinile; într-o zi din vremurile viitoare, Yggdrasill se vaprăbuşi şi acesta va fi sfârşitul lumii».

La nemuritorii Pelasgo->Valaho-Daci (Dacoromâni) arhaici, ori laurmaşii acestora de azi, veşnic verde este Bradul Zânelor... Da,Enciclopedicule, Yggdrasill a pierdut Vidra Lătrătoare...!

Noul autohtonism, refluxgeneraţia (The Generation of DeepClearness), rafinăriile paradoxismului... Domnule Cantemir, noulautohtonism, între multele misiuni, are şi una „luminos-dificilă“, deperspectivă planetară: (re)descoperirea, refacerea veritabilei reţele de vasecomunicante dintre vetrele spirituale ale lumii, în numele sacrului Întreg, şipunerea valorilor estetic-sincretice într-un mai drept circuit – şi nu numai înperimetrul Poeziei... –, dinspre Câmpia Adevărului către tulburătoareaPrivelişte a Fiinţei… [...] Tu, Enciclopedicule, la bună distanţă de mănăstirea

Page 55: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

55

din Cuvântul meu, ca să-ţi bucuri ochii – „porţi ale Soarelui-Moş“ – întreprimii, spre a gusta / degusta frumosul până la încântec, sublimul mai ales(categoria de sublim, trăirea în sublim, prin Mesagerul Celest la Soarele-Moş,este „proprietatea“ absolută a Cogaionului / Sarmisegetusei, a Dacilor), pânăla înzoriere (sau deznoptarea Fiinţei), de la fiordurile dionysiacului până înapolinic, rogu-Te, din neasemuita Privelişte, să-Ţi înrăzăreşti privirea maiîntâi în Munte (ridicat din Matcă până în Curcubeu), în Încântece – Demon-Graal-Sobor, în Cosmia, în Zoria, prin Furtună magnetică, Lilium breve şiPeregrinul în azur, tot printr-un verb de mărgărint, ca, apoi, să cumpăneştiBomba cu neuroni… !

Ai dreptate, domnule Cantemir, nu este „definitv“ ceea ce au zis alţiipână la Tine, deşi, dintre ei – chiar dacă nu-s mulţi – au zărit „cărămizile“ pe„şantierul“ Republicii Lirosofice Interioare a „tânărului Poet“. Mi s-a imputatchiar faptul că „am construit“ cu vârful de diamant al neuronului în care„exilatu-mi-am Sufletul / Aburariul“... Da, este greu să vezi arhitectonicaMănăstirii Argeşului – mănăstire în Logos / Cuvânt, unde te zideşti de viu –,analizând numai „o cărămidă“ desprinsă din zid cu târnăcopul, cu dinamita…

[...] Enciclopedicule, aparţin refluxgeneraţiei (the Generation of DeepClearness), adică generaţiei retragerii la matcă şi a cristalizărilor înprofunzime, o Generaţie a Republicii, dacă vrei, deoarece, nucleul acesteia îlconstituie vreo cincizeci de scriitori născuţi, ca şi mine, în 1947, primul anrepublican valah / dacoromânesc (ţi-i reamintesc în ordine alfabetică – poeţii:Gheorghe Bălan, Mariana Bojan, Vasile Dan, Ioana Diaconescu, NicolaeDiaconu, Dinu Flămând, Dumitru M. Ion, Daniel Lascu, Nicolae Lupu,Iolanda Malamen, Ion Mircea, Gabriela Negreanu, Emil Nicolae, MonicaPillat, Al. Pintescu, Adrian Popescu, Ion Scorobete, George Virgil Stoenescu,Ion Pachia-Tatomirescu, Horia Ţâru, Cornel Udrea, Dumitru Velea, DanVerona; prozatorii: Ştefan Agopian, Aurel Antonie, Dinu Băcăuanu, DoruDavidovici, Ioan Dan Nicolescu, Al. Papilian, Valentin Petculescu, MarcelConstantin Runcanu, Vasile Sălăjan, Eugen Uricaru, Constantin Zărnescu;criticii: Fănuş Băileşteanu, Al. Dobrescu, Marian Papahagi, Irina Petraş,Luca Piţu, Petru Poantă, Olimpia Radu, Mirela Roznoveanu, Alex.Ştefănescu, Ileana Verzea ş. a.), scriitori formaţi, graţie strălucitului nostruînvăţământ, dintr-o minunată, dar, din păcate, prea scurtă „primăvară“ aspiritualităţii postbelice, între anii 1965 şi 1970.

În Secţiuni de aur ale literaturii române contemporane relevam căgeneraţia literară, indiscutabil, este o „categorie“ socio-psiho-estetică (poateîmi îngădui şi acest hibrid lexematic), nefăcându-şi apariţia „ca din senin“, deoricâte ori doresc anumiţi critici literari, ci într-un context cultural-istoric,angajând treptat, în timp, „creator-benefică autarhie“ în planul valorilor dintr-o literatură. Istoria unei literaturi / culturi ne relevă, dinspre o puternicăseismică socială, dinspre o veritabilă „revoluţie de orânduire socială“, trei

Page 56: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

56

generaţii literare tipice, pe care le-am botezat (cu semnificanţi „fericiţi“, credeu), în valahă – iar pentru „circuit“ – şi în englezeşte: de tranzienţă / theTransience Generation, fluxgeneraţia / the High Tide Generation şirefluxgeneraţia / the Generation of Deep Clearness (dacă teoria literaturiiacceptă sintagmele spre îmbogăţirea corolei luminoaselor concepte, mă voibucura, Enciclopedicule, chiar dacă „tatăl“ sintagmelor respective este uitat,cum Tatăl-Cer / Soarele-Moş...). Fiecare dintre generaţii poate cunoaşte „unval“ şi „mai multe valuri“ (numărul valurilor depinzând de ivirea timpilorreformatori, de înregistrarea „următorului“ puternic seism social).

În spirala devenirii ontice a unei literaturi, orice generaţie (care seanunţă mai întâi prin poeţii ei) cunoaşte două „vârste“ („stadii“): în primulrând, vârsta „adversativismului“ / „negării“ şi a „formării“ conştiinţei de sine„în pluralitate“, apoi vârsta deplinei afirmări (prin „înflorirea“ talentelor /geniilor) şi a structurării operelor în „sisteme“ literare – atingând acest stadiu,„generaţiile“ se regăsesc în zonele superioare ale Spiritului Universal, ori înPriveliştea Fiinţei, „îşi dau mâna“, se stabilesc „vecinătăţi“, „conexiuni“, iar„sistemele“ literare, dincolo de voinţa autorilor, înregistrează„autodispunerea“ / „sedimentarea“ în Fiinţă potrivit „spectraliilor“ eternal-valorice. Generaţia de tranzienţă este vlăstăreşte fluxgeneraţia – şi aceasta, larându-i, refluxgeneraţia. Cele trei generaţii coexistă pe un anumit segmenttemporal „al literaturii contemporane“.

În cadrul literaturii române contemporane, „primul val“ alrefluxgeneraţiei este constituit din (ceea ce Laurenţiu Ulici numeşte)„promoţia ‘70“, disipativ-grupul (sau scriitorii „tineri“ trăind în diferitecolţuri ale ţării, învigorând noua geografie literară). Prea puţin se poate vorbiîn acest „val“ de „narcisism de grup“. În cele două valuri (de până acum,„valul 70“ şi „valul 80“) ale refluxgeneraţiei, domnule Cantemir, intrăvaloroşi scriitori – numărul lor ar fi prea mare spre a le pomeni aici numele şiepistola mea s-ar lungi nepermis de mult, riscând să devină pagină de viitoareistorie a literaturii... Timpul va cerne bine, din două direcţii, Enciclopedicule:dinspre trup şi lumină, dinspre eternitate / nemurire şi genune (Genune –cuvântul acesta, din pelasgo->valaho-dacă / thracă, desemnând haosul cu văi,ori fără văi, e-atât de încăpător, domnule Cantemir !)...

Nu „avalanşa de nume“, Enciclopedicule, nume de „valoroşi scriitori“ai refluxgeneraţiei între foarte multe nume de pseudoscriitori(pseudoscriitorii, dacă sunt mulţi, ca iarba rea, ca buruienile, sufocă bunacultură, ogorul fertil al bunei culturi), interesează, ci dacă „operele“ lor depână acum permit „detectorului de valori estetice“ semnalarea câmpurilor /liniilor de forţă ale unui nou magnetism literar, să-i spunem.

Da, între „liniile de forţă lirico-magnetică“, Enciclopedicule, se impunenoul autohtonism, prin care se relevă mitosofia pelasgo->valaho-dacă /thracă, măreţele simboluri de etnogenie, eclatante simboluri ale sinergismului

Page 57: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

57

abisal, fireşte, din toată vatra de arheospiritualitate a Daciei, poate şi dindorinţa de afirmare în faţa istoriei a unui tot mai înalt spirit justiţiar. Poeţii –cu ştiinţă, cu mult rafinament, rareori intuitiv – pun mănunchiuri de raze pefeţele nevăzute, ori mai puţin văzute ale acestor cristale-simboluri, pesemantismul lor vectorizat spre adevăr până-n Priveliştea Fiinţei, adevărgenerator de aleasă, nebănuită poezie, cum, de pildă, poezia trăirii însublimul Gurii de Rai, poezia Aburariului / Sufletului celor cu ştiinţa de ase face nemuritori, luptători pentru încreţirea Genunii, ori poeziatrainicului Curcubeu etc.

Există, Enciclopedicule, impresionante construcţii lirice, punând încircuitul de pe orizontul cunoaşterii metaforice peceţile de aur ale utopiilor /ucroniilor, spre a antrena benefic orizontul cunoaşterii ştiinţifice. Utopismuleste o dimensiune lirosofică a existenţei. În programul acestor scriitori„tineri“ intră şi rafinarea paradoxismului, ce vine din adâncimi sincretic-estetice autohtone, din acea „moarte“ (a „nemuritorilor“) asimilată ca „nuntăcosmică“, din acea „stare a relativităţii“ ce a germinat în spaţiul mitosoficvalaho-dac (dacoromânesc) Împărăţia / Ţara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte (Raiul conferit eroilor de Zalmoxianism).

Rafinarea paradoxismului antrenează cunoaşterea metaforică înacumulări de calităţi şi spre saltul în neliniarul lirosofic, fertilizând câmpiadin cortex pentru răsăritul gândirii nondiadice / triadice, implementeazăabordarea realului fără cenzură, spre o nouă ordine a lumii în reificare, prinaltă demiurgologie, ce are Poetul în prim-plan şi Demiurgul în planul secund.

Hipercorectitudinea stilistică, privită dinspre rafinareaparadoxismului, se dovedeşte imperioasă.

[...] Încă mai sunt neînţelegeri, situări / atitudini ambigue, pseudo-optici– din comoditate a gândirii, din superficialitatea abordării –, în ceea cepriveşte noul autohtonism ca dimensiune universal-spirituală, estetic-literară, în ultimă instanţă.

Noul autohtonism nu înseamnă autoproiecţie „provincială“ de Suflet /Spirit, „izolare“, „suficienţă“, ori „închidere“ într-un orizont cultural /spiritual, ci, dimpotrivă, spargere sincronă a orizonturilor / limitelor întruîmbogăţirea Priveliştii Fiinţei dinspre câmpia adevărului, prin afirmaredeplină, nestăvilită / necenzurată (dar autocenzurată), a varietăţii armonice deSuflet / Spirit (înlăturând monotonia), în pofida sufletului / spirituluistandardizat şi decretat „universal“. Paradoxal, dar tocmai în aceastăatitudine, în credinţa într-un standardizat suflet / spirit, este „provincialismul“– şi, din păcate, o astfel de „provincie“ se întinde câteodată pe un continent,chiar pe mai multe...

Limba pelasgă > valahă ca liant deific... [...] Într-adevăr, domnuleCantemir, Fiinţa Valahă (Dacoromânească) şi-a aflat tăria grăuntelui dediamant, a Muntelui de Diamant, în Sfânta Limbă Pelasgă > Valahă – „liant

Page 58: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

58

deific, al nemuririi“ –, rezistând între roţile dinţate ale marilor „imperii“dintotdeauna...

Desigur, poporul ce îşi cultivă bine, chiar în sublim, grădina limbii,departe ajunge prin istorii...!

Închei lunga mea epistolă, Enciclopedicule, urându-Ţi din toată inima:La cele mai multe eternităţi fericite...!

(Prima variantă la Fragmente din „scrisoarea-răspuns“ a unui Poet Valaho-Dactrimisă domnului Cantemir sau Enciclopedicus, de I. P.-T., a fost proiectată, în anul 1978,drept „autopostfaţare“ la volumul de poeme, Zoria, al cărui manuscris – „cu autopostfaţă cutot“ – a fost depus la Editura Cartea Românească, manuscris repartizat „de direcţiune, sprelectură, lui Mircea Ciobanu“; lectorul „variantei definitive, gata de tipar“, poetul MirceaCiobanu, îl sfătuieşte pe I. P.-T. „să lase postfaţa pentru mai târziu“. Şi Zoria, graţie luiMircea Ciobanu şi directorului Marin Preda, a fost publicat de vestita editură bucureşteană înprima jumătate a anului 1980. În anul 1982, I. P.-T. pregăteşte un nou volum, Bomba cuneuroni, postfaţându-l cu Fragmente..., evident, „revăzute şi augmentate“, volum al căruimanuscris „gata de tipar“ a fost înregistrat sub nr. 1171 / 18 februarie 1983, la Editura CarteaRomânească, din Bucureşti. Cum Bomba cu neuroni şi postfaţa-manifest de rafinare aparadoxismului, Fragmente din „scrisoarea-răspuns“..., n-au trecut de cenzura dictatorial-ceauşistă din 1983, cum în planul pe anul 1984 al Editurii Scrisul Românesc, din Craiova,fusese cuprins cu volumul de poeme, Peregrinul în azur, I. P.-T. a luat postfaţa-manifest dela Bomba cu neuroni şi a ataşat-o Peregrinului..., cu câteva luni mai înainte de „ultimadiscuţie pe manuscris, din aprilie 1984“. Însă directorul editurii – ing. Ilarie Hinoveanu – şidoamna redactor-Cerber – Marcela Radu – din aprilie ’84 au respins „postfaţa-manifest“ pemotivul că „Scrisul Românesc nu poate face cheltuieli suplimentare şi nici colecţia de poezietânără nu îngăduie mai mult de 50 de pagini“. La apariţia din brumar-1984 a Peregrinului înazur, „la lansarea-i“, aşadar, I. P.-T. avea pregătite – la maşina de scris – câteva zeci de copiiale postfeţei-manifest. Şi la fiecare exemplar dat / expediat cu autograf, I. P.-T. a ataşat şicâte o copie a Fragmentelor din scrisoarea-răspuns a unui poet Valaho-Dac..., fapt la carese referă şi dr. C. Michael-Titus, în luna mai, 1985, într-o succintă prezentare – cu titlul-interogaţie, Noua generaţie? – făcută la publicarea unei variante „autoabreviate“ a„întregului“ text / prim-manifest literar al rafinării paradoxismului, în numele „reflux-valului“ / „reflux-generaţiei“ – the Generation of Deep Clearness –, pentru spiritul receptăriieuro-occidentale, bineînţeles, în revista-i londoneză: «Publicăm aici textul unui manifestliterar care a fost pus în circuit în România de către poetul Ion Pachia-Tatomirescu, cu ocazialansării plachetei sale de versuri intitulată Peregrinul în azur. Prezentat sub forma personalăde scrisoare şi plasat în contextul romantic-istoric al culturii române, acest manifest esteinteresant nu numai pentru că exprimă orientarea literară a unei noui generaţii, dar şi pentrucă arată în acelaşi timp şi liniile precise ale drumului apucat de literatura română de azi.» –Ion Pachia-Tatomirescu, Fragmente din scrisoarea-răspuns a unui poet dacoromân cătredomnul Cantemir sau Enciclopedicus..., în revista Convergenţe româneşti / RomanianConvergences / Convergences Roumaines / Rumänische Konvergenzen – Londra, ISSN0266-0857, editor-director: dr. C. Michael-Titus, redactor principal: dr. Christian WilhelmSchenk –, nr. 5, mai, 1985, paginile 40–42; cu insignifiante modificări, întregul prim-manifest literar al rafinării paradoxismului, a văzut lumina tiparului, „între celepostfaţatoare“, în volumul de poeme, Bomba cu neuroni, Timişoara, Editura Aethicus [ISBN973-97529-8-5], 1997, pp. 130–146.)

Page 59: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

59

Post-scriptum (V) :

Pasărea-Phoenix a modernismului poetic valah...(rezumat)

Lucrarea de doctorat, Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970,are drept scop „radiografierea“ unei interesante epoci şi a promoţiilor eicreatoare cu exponenţi ca Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Marin Sorescu,Ioan Alexandru ş. a. ce, în ciuda „pustiitorului crivăţ“ al stalinismului culturaldin România „obsedantului deceniu“ (1948 – 1958 / 1964), cât şi atrâmbiţatului „internaţionalism proletar“, reînviază, reinstaurează,revoluţionează – în literatura valahă dintre orizonturile anilor 1965 şi 1970 –veritabilele valori estetice naţionale.

După capitolul de „deschidere“ teoretică, Problema epocilor /generaţiilor literare şi perioada resurecţiei poetice din 1965 – 1970 / 1975,lucrarea abordează fenomenologia epocii în care se manifestă generaţiaLabiş-Stănescu-Sorescu, în psihoconexiunile ei cu perioada / generaţiileanterioare, în zece „secţiuni“.

În prima secţiune a lucrării, Cadrul politic-social-cultural stalinist şi„ocluziunea“ proletcultistă în poezia română (1948 – 1958 / 1960), estesubliniat faptul că stalinismul cultural, între 1948 şi 1953, distruge „vechiulsistem românesc de valori“, instituţiile culturale, propunându-şi realizareaomului de tip nou, un homo sovieticus român, şi, în plan literar, cel puţin aunui poeta sovieticus. Capitolele din prima secţiune, unde se evidenţiazăînălţarea rapidă a „piramidei proletcultismului“ din România obsedantuluideceniu, sunt dispuse în trei subsecţiuni; în subsecţiunea I, Promotoriiproletcultismului – „garda veche“ a stihuitorilor („convertiţi“ /„neconvertiţi“), se află capitolele: A. Toma, „poetul-etalon alproletcultismului“, Mihai Beniuc – convertit pentru „vârful“ piramideiliterare dogmatic-proletcultiste, Eugen Jebeleanu şi «glasul Demonului dina XX-a vale», Maria Banuş – de la „lirismul tactilului“, al „genunchilor-miei“ pentru Paştile iubitului, la „patetism laringian“ etc.

Interesante sunt şi capitolele consacrate celorlalţi promotori:Demostene Botez, Cristian Sârbu, George Lesnea, Marcel Breslaşu, RaduBoureanu, Cicerone Theodorescu, Dumitru Corbea, Eugen Jebeleanu, LetiţiaPapu şi Vlaicu Bârna.

În subsecţiunea secundă, Promotorii proletcultismului – „tânăragardă“ a stihuitorilor, sunt dispuse capitolele: Eugen Frunză între „steagulvieţii“ proletcultiste şi „sângele nostru de apoi“, Mihu Dragomir între„cugetul cerului“ şi „strachina cu lapte“ a proletcultismului, VeronicaPorumbacu între crengile «cu unghii de muguri» şi «arsul spic» din părul

Page 60: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

60

tovarăşei Ana, Petru Vintilă şi „limba lipsită de înmlădieri“ pentru „oraşulca o pecingine“, Nina Cassian – între „suprarealismul decent“ şi „luptapentru pace şi socialism“, Victor Tulbure – „vioara roşie“ de lângă „vişinullui Vania“, Dan Deşliu – preluarea „torţei proletcultiste“ de la A. Toma,Ion Brad între „cincisutistul“ proletcultismului şi „orga de mesteceni“,Ştefan Iureş – „reportaj“ şi „limbă de lemn“, Florin Mugur întreromantismul proletcultist şi «Cartea regilor», Ion Gheorghe între „pâinea“/ „sarea“ proletcultismului şi atlanticele „scrisori esenţiale“.

Subsecţiunea a III-a, Promotorii proletcultismului în literaturaromână din Basarabia (Republica Socialistă Sovietică Moldovenească), dinBanatul de Voivodina / Serbia etc., cuprinde şase capitole: LeonidCorneanu şi pietrele mausoleului leninist, Emilian Radu Bucov / EmilianBucov – între proletcultism şi „omul Ciu-Vuh-Kan“, Liviu Deleanu –„paharul cu vin moldovenesc“ între „marele Lenin“ şi Stalin, Bogdan Istruşi „leninistele scântei“, George Meniuc şi „cântarea zorilor“proletcultismului, Vladimir Rusnac sau stihuirea între rogoz, colhoz şitractor.

În perioada stalinismului politic / cultural, în „obsedantul deceniu“,textul stihuit – „confundat“ cu poezia – devine «armă a poporului în luptapentru apărarea păcii şi construirea socialismului» (M. Beniuc), „armă“propagandistică în „lupta de clasă“, „în lupta pentru pace şi socialism“ etc.

În orizontul anului 1950, un „etalon“ de stihuire proletcultistărecomandat drept „armă propagandistică“ în lupta pentru afirmarea„internaţionalismului proletar“ era «Scrisoarea Marusiei» de A. Toma:Iubiţii, depărtaţii mei părinţi, / Îmi curg pe faţă lacrimi, curg fierbinţi /Când scriu aceste vorbe: Mamă, tată, / Ne vom mai strânge noi la pieptvreodată ? / Voi, Saşa, Tania, unde vă e sora ? / De „bun rămas“ vă scriuazi, poate tuturora... / [...] / Dar e-ntre noi o fată, o lumină, / Ce foc decrezuri ştie-n noi să ţină. / Ea mi-a vorbit: – Ruşine, tu Marusia – / Crezi căne uită mama noastră Rusia ? / Că Stalin, Oastea Roşie şi Sovietele / Îşirabdă robi tovarăşii şi fetele ?...» (FLPS, 45).

Nenumărate mostre propagandistice stihuite pentru cultul dictatoruluiStalin aflăm în acelaşi orizont sub semnăturile cele mai autorizate aleanotimpului, Mihai Beniuc şi Dan Deşliu:

Că lumina din Kremlin / Ne-a făcut cerul senin / Şi învăţătura ta /Luminatu-ne-a calea. / Staline, de ziua ta, / Iată şi noi ţi-om ura / Cucuvinte româneşti: / La mulţi ani să ne trăieşti ! / Pentru pacea-ntrepopoare, / Pentru clasa muncitoare ! (Mihai Beniuc – apud RotIst, V, 16);

Lângă poartă cine îi răsare ? / Vechi prieten cu surâs blajin... // –Cui zâmbeşti, tovarăşe Stalin ? / Oare ei ? Chiar ei, pe cât se pare !... / Şicum trece uliţa încet, / singură se-ntreabă şi nu ştie: / – Cui zâmbea tătucul

Page 61: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

61

din portret ? / ...Surâdea Republicii, Marie !... («Ce gândea Maria Tomiicând lucra în schimbul de onoare», de Dan Deşliu – FLPS, 24 sqq.) etc.

Secţiunea a II-a a lucrării, Poezia română dincoace de al II-learăzboi mondial în „firescul ei curs“ peste „obsedantul deceniu“ şiveritabilele-i „peceţi“ resurecţionale, este dedicată rezistenţeiantiproletcultiste „prin formulă“, rezistenţă ilustrată de douăzeci şi unu depoeţi, de la Tudor Arghezi la Ştefan Aug. Doinaş.

Fiind între cele mai autentice / autorizate voci lirice naţionale dinRomânia veacului al XX-lea, Tudor Arghezi atrage împotrivă-i ura celorcatapultaţi de Moscova în Bucureşti spre a înrădăcina profund comunismul şiinternaţionalismul proletar în România.

Campania antiargheziană este ordonată de la cârma ţării, de AnaPauker, în numele internaţionalismului proletar şi în favoarea membrilorclanului Moscovici (Solomon Moscovici, adică poetastrul A. Toma; SorinMoscovici, fiul lui A. Toma, redactor şef al ziarului «Scânteia», „organulcentral“ al comunismului din România, unde este publicat „foiletonul“calomnios: «...Putrefacţia poeziei sau poezia putrefacţiei»).

Tudor Arghezi „rezistă“ şapte ani (între 1948 şi 1954) şi datorită„protecţiei din umbră“ venind dinspre Gh. Gheorghiu-Dej (cu care secunoscuse în Lagărul de la Târgu-Jiu, în 1943 – 1944). Poezia lui T. Arghezinu a fost năpădită / sufocată vreodată de bălăriile proletcultismului. Marelepoet câştigă până la urmă „războiul împotriva proletcultismului“, dar numaidupă moartea lui Stalin (1953) şi a inamicului său, A. Toma (1954), şi dupăce „colegul de celulă / lagăr“, Gh. Gheorghiu-Dej ajunge în fruntea partiduluiunic şi a statului.

Celelalte capitole ale acestei secţiuni sunt consacrate poeţilor: GeorgeBacovia, Vasile Voiculescu, Emil Isac, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, IonBarbu, Ion Vinea, Lucian Blaga, Al. Philippide, Zaharia Stancu, Gellu Naum,Radu Gyr, Virgil Teodorescu, Miron Radu Paraschivescu, Dimitrie Stelaru,Constant Tonegaru, Radu Stanca, Geo Dumitrescu şi Ştefan Aug. Doinaş.

Secţiunea a III-a a lucrării, Primele semne ale resurecţiei poetice(1954 – 1960), are două subsecţiuni: Revista «Steaua», programul şideclanşarea resurecţiei poetice de după al doilea război mondial şiFenomenul resurecţional „Moartea căprioarei“.

În prima subsecţiune, Gruparea de la «Steaua», programulresurecţional clujean şi „prima breşă“ în proletcultism, se arată că în anul1950, când stalinismul cultural se afla la apogeu, A. E. Baconsky, în calitateade redactor la Almanahul literar din Cluj-Napoca, formează un grup de„acţiune literară“ din prietenii săi, poeţii Aurel Rău, Victor Felea, AurelGurghianu ş. a., având în obiectiv resurecţia lirismului românesc din acel

Page 62: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

62

anotimp dinspre modernismul poeziei interbelice, reînviind, îndeosebi, liricaexpresionist-gândiristă, refuzând „modelele oficiale“, impuse de la Moscova,şi alegându-şi ca „repere“ autohtone, poezia lui Lucian Blaga, poezia luiAdrian Maniu, ori poezia lui Bacovia.

Programatic, A. E. Baconsky, în fruntea grupării resurecţionale de larevista Steaua (aprilie, 1954 – 1958, decembrie), în ciuda dogmatismuluistalinist-cultural, a reuşit „să descătuşeze“ lirismul, redându-i câteva dinvalenţele primordiale, conectându-l la marea poezie românească dintre celedouă războaie mondiale, a respins schematismul, „cronica rimată“,retorismul, anecdotica, a reinstaurat catharsis-ul prin „poezia de notaţie“, „acitadinizat“ şi „a cerebralizat“ pastelul, „a intelectualizat / cosmicizat“viziunea poetică, a relansat rafinarea mijloacelor stilistic-prozodice.

În partea a doua a acestei subsecţiuni, Poezia resurecţională a lui A.E. Baconsky, este analizată creaţia liderului de la revista «Steaua».

În subsecţiunea Fenomenul resurecţional „Moartea căprioarei“,obiectivul cercetării se îndreaptă spre apariţia meteoritică a lui Nicolae Labiş(1935 – 1956), poet-simbol / mit pentru întreaga-i generaţie, încredinţândoracular semenilor secretul Marii Poezii, transformarea propriei fiinţe încântec / poem: Azi, iată, am văzut un curcubeu / Deasupra lumii sufletuluimeu. // [...] // Izvoarele s-au luminat şi sună / Oglinzile ritmându-şi-le-ndans, / Şi brazii mei vuiesc fără furtună / Într-un ameţitor, sonor balans, /În vii vibrează struguri străvezii – / Cristalurile cântecelor grele – / Şi stropiscăpărători de melodii / Ca roua nasc în ierburile mele. / Eu curg Întreg înacest cântec sfânt: / Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sânt. («Primeleiubiri – 1» – LMc, 110; s. n.). Acest înalt spirit poetic labişian este preluat –dintre orizonturile anilor 1956 şi 1960 – de veritabilul purtător de stindard algeneraţiei resurecţiei poetice, Nichita Stănescu.

În secţiunea a IV-a a lucrării, Constituirea „nucleului“ generaţieiresurecţionale (1959 – 1965), după ce sunt trecute în revistă „realităţileparadoxale“ din România obsedantului deceniu, obiectivul cercetării seopreşte asupra primei manifestări a „nucleului“ generaţiei resurecţionale,constând într-o a doua „breşă“ în proletcultism, breşă observându-se în anul1959 (reamintim că anul 1958 marca din punct de vedere militar sfârşituldominaţiei comuniste moscovite stalinist-hruscioviene directe, trupelesovietice fiind retrase din România, ceea ce a determinat în următorul an ouşoară „slăbire a chingilor“ dogmatismului cultural – cf. GIr, 264), prin cei«30 de tineri poeţi» cuprinşi în antologia Sub semnul revoluţiei, cu versuri„tensionate“ între autobiografie şi sentimentul istoriei: Cezar Baltag, IlieConstantin, Romulus Vulpescu, Nichita Stănescu, Florenţa Albu, ConstanţaBuzea, Petre Ghelmez, Florin Mihai Petrescu, Ion Rahoveanu, MironScorobete, Ion Acsan, Ana Blandiana, Sina Dănciulescu, Anghel

Page 63: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

63

Dumbrăveanu, Negoiţă Irimie, M. Negulescu, Darie Novăceanu, HoriaZilieru ş. a.

„A treia breşă“ în stihuirile proletcultismului se constituie dindebuturile editoriale din colecţia „Luceafărul“ de la Editura de Stat pentruLiteratură şi Artă / Editura pentru Literatură din Bucureşti, colecţie„inaugurată“ de Nichita Stănescu. Aşadar, „primul val“ al debuturiloreditoriale poetic-resurecţionale se înregistrează în anul 1960, prin Sensuliubirii, de Nichita Stănescu, alăturându-i-se Cezar Baltag, cu Comuna deaur, Valeriu Gorunescu (De-o vârstă cu ţara), Ilarie Hinoveanu (Cântectânăr), Leonida Neamţu (Cântecul constelaţiei) ş. a. (cf. PDlrc / ŞNE, 111).În anul 1961, debutează editorial: Florenţa Albu (Fără popas), AnghelDumbrăveanu (Fluviile visează oceanul), Ion Rahoveanu (Creanga demăslin) ş. a.; în 1962, sunt editaţi poeţii: Ion Acsan (Primăvară cosmică),Grigore Hagiu (Portret în august), Adrian Munţiu (Vârsta cunoaşterii), M.Negulescu (Nopţile albe ale oraşului), Darie Novăceanu (Autobiografie),Miron Scorobete (Manuscris) ş. a.; în 1963, sunt publicate primele volumede versuri semnate de Constanţa Buzea (De pe pământ), Radu Cârneci (Noişi soarele), Platon Pardău (Arbori de rezonanţă), Victoria Ana Tăuşan(Cadenţe) ş. a.; deja, din anul 1964, se vorbeşte de o „veritabilă avalanşălirică“ prin debuturile editoriale semnate de Constantin Abăluţă (Luminapământului), Ion Alexandru (Cum să vă spun), Ana Blandiana (Persoanaîntâia plural), Al. Căprariu (Orizonturi), Sina Dănciulescu (Ploaie înaprilie), Negoiţă Irimie (Cascadele luminii), Dim. Rachici (Între mare şicer), Marin Sorescu (Singur printre poeţi), Corneliu Sturzu (Arcade pesteanotimp), Damian Ureche (Temperamentul primăverii), Vasile Zamfir(Sufletul copacilor) ş. a.; în 1965, li se adaugă editorial-debutanţii: LiviuCălin (Spirale), Gabriela Melinescu (Ceremonie de iarnă), Adrian Păunescu(Ultrasentimente), Romulus Vulpescu (Poezii) ş. a.

Acestui „nucleu“, acestor poeţi, li se datorează „marea explozielirică“, resurecţia dintre anii 1965 şi 1970, dinamitarea „câmpurilorproletcultiste de stihuiri în limba de lemn“.

În secţiunea a V-a a lucrării, Diferite tratate despre generaţiaresurecţiei poetice din 1965 – 1970 („privită“ dintre celelalte generaţii aleepocii), sunt capitole dedicate perceperii noii generaţii poetice, a generaţieiresurecţionale, sau generaţia Labiş–Stănescu–Sorescu, de către autorii unorimportante studii / istorii – de la Al. Piru, E. Simion, I. Rotaru, LaurenţiuUlici ş. a., până la Nicolae Balotă, Marin Bucur, Barbu Cioculescu, EmilManu, George Muntean, Nicolae Mecu, Roxana Sorescu, Ileana Verzea ş. a

Secţiunea a VI-a a lucrării, Componentele / dimensiunileresurecţiei, noua estetică, reuneşte capitolele: Schimbarea / „abandonarea“

Page 64: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

64

modelului poetic proletcultist, „revenirea“ şi reînvierea modelului poeticautohton graţie generaţiei resurecţionale, Redescoperirea tradiţiei,Asimilarea avangardei, Redeschiderea orizontului universal,Redescoperirea lirismului, „Repromovarea“ eului poetic, Forme aleconştiinţei poetice, „multiplicarea“ formulelor lirice, Diversificareaprincipiului poetic.

În primul capitol al acestei secţiuni, după sublinierea faptului cămodelul literar este un sistem teoretic antrenat direct / indirect întransformările / proprietăţile complexului sistem social, reverberându-i oanumită „analogie“, bineînţeles, şi reprezentând simplificarea, reflectareaparţială a originalului („sistemul-obiect“), cu scopul de a oferi „date maiaccesibile investigaţiei“ teoretice / experimentale, se trece la „anatomia“modelului poetic / literar proletcultist, considerat ideal, incumbându-se înnumele esteticii realismului, un realism „special“, „realismul socialist“(devenit pe segmentul temporal dintre anii 1965 – 1989, „umanismsocialist“).

Impunerea modelului poetic / literar proletcultist moscovit,presupune, în „obsedantul deceniu“, după „angajamentele faţă de Moscova“ale lui M. Beniuc şi ale propagandiştilor comunişti de Bucureşti, înclusivînşuşirea limbii ruse de către poeţii României, până la performanţa de a gândiîn limba rusă (ca limbă imperială); altfel spus, se urmăreşte şi procesul demancurtizare a poeţilor valahi.

Patriotismul – unde mai există – să se împletească «în mod armonioscu ideologia internaţionalismului proletar» (Gh. Gheorghiu-Dej – apud PLN,11). Poezia să corespundă numai «concepţiei estetice a clasei muncitoare», caîn „opera“ lui A. Toma, cel ce trece „ştafeta“, din 1953, lui Dan Deşliu,«poetul (ce) zugrăveşte imaginea unui fiu al poporului (Lazăr de la Rusca),educat de partidul clasei muncitoare în luptă cu duşmanul de clasă» (PLN,13), „asigurându-se“ «dezvoltarea sănătoasă [...] pe drumul realismuluisocialist.» (PLN, 359); «datoria de a înfăţişa muncitorul înaintat, trebuie săfie o preocupare centrală a poeţilor» (PLN, 16); poezia să exprime şi«dragostea fierbinte şi recunoştinţa adâncă pentru marele cârmaci al ŢăriiSovietelor, conducătorul şi învăţătorul oamenilor muncii de pretutindeni, celmai iubit prieten şi eliberator al poporului român – Iosif VissarionoviciStalin» (PLN, 17) etc. etc.

Generaţia Labiş-Stănescu-Sorescu schimbă / „abandonează“,anihilează modelul poetic proletcultist, reînviind foarte repede, prin„explozia lirică din 1964 – 1965, modelul poetic autohton, readucândlirismul în matca lui firească, graţie şi aportului substanţial al poeţilor ce „aurezistat în formula antebelică“ (supra) prin / peste „obsedantul deceniu“ şi aurefuzat orice colaborare de tip proletcultist.

Page 65: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

65

Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970 „descătuşează“ eul liric– şi, o dată cu acesta, eul general –, redându-i „libertatea cosmică“.

Adrian Păunescu, încă de la debutul cu Ultrasentimente (1965),umple «cu eul său omniprezent spaţiile Universului» (MarP, 245).

Într-o primă etapă, „aventurile“, „avatarurile“ eului corporal, aleeului hormonal (cf. MavP, 94) etc. „se reînnoadă“ – de la ConstantTonegaru, Eugen Jebeleanu ş. a. – în lirica lui Nichita Stănescu, AnghelDumbrăveanu, Cezar Baltag, Gabriela Melinescu, Ana Blandiana ş. a.

În lirica modernă, începând cu E. A. Poe, A. Rimbaud, St. Mallarméş. a., se evidenţiază alteritatea, „existenţa / fiinţa privită din punct de vederediferit de ea însăşi“, avându-se „în obiectiv“ celebra aserţiune rimbaldiană /mallarméană: „eu e altul“ («Je est une autre» / «Je ne suis plusStéphane...»). Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970 repromoveazăeul „personal“ («eul biografic al lui Sainte-Beuve» – MavP, 88) ca suport aleului „impersonal“ din operă («Opera, ca produs al unui eu „impersonal“, nuar putea exista fără suportul unui eu „personal“, pe care, totuşi, nu-l„exprimă“.» – ibid.), înţelege / asimilează şi aplică teoriile lui Ion Barbudespre experienţa impersonalităţii creaţiei poetice, teorii potrivit căroraexistă un lirism absolut (poezia modernă), sub pecetea „intelectualităţii“,„gândirii“, „studiului concentrat“, şi un lirism leneş („poezia leneşă“ /„tradiţionalistă“), ce stă sub pecetea „sincerităţii“, a banalului „corcit cusensibilitatea“, în acompaniamentul unei tehnici „rudimentare“ (cf. MavP, 94sqq.).

„Lirismul absolut“ antrenează diseminarea ca mod alimpersonalizării (pornind de la Mallarmé, Jacques Derrida distinge între eulpoetic «fără identitate, „diseminat“ în lucruri», şi textul operei «ca„diseminare“», elaborând conceptul de diseminare – cf. DDiss, 293 sq. – princare înţelege marca unui eu creator „fără indentitate“ persistentă în text –cf. MavP, 105 sq.).

Eul mitic se postulează drept eul creator «ca agent al unui text-operăce se poate „re-enunţa la infinit», «omolog cu vegetalul, ce reînvie lanesfârşit»; când acelaşi eu creator «ca agent al unui text-operă ce, re-enunţându-se la infinit, o face de fiecare dată cu o specificare istoricăipostaziată ca variabila unui invariant, este un eu ce se înscrie într-un modspecific în istorie, realizându-se doar în ea şi în funcţie de ea.» (MavP,124).

Dar pentru întreaga generaţie resurecţională din 1965 – 1970, cele maiinteresante aspecte ale redescoperirii eului liric se întâlnesc în poietica /poetica lui Nichita Stănescu. La Nichita Stănescu, mai devreme decât laceilalţi reprezentanţi ai generaţiei lui, schimbarea atitudinii faţă deredescoperirea eului liric se petrece între anul debutului, 1960 (Sensul iubirii)

Page 66: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

66

şi 1964, anul apariţiei celui de-al doilea volum (O viziune a sentimentelor),fapt remarcat în 1978 de teoreticianul literar Eugen Negrici (cf. NegF, 55).

Nichita Stănescu ia pulsul veritabil al marii poezii valahe interbelice,propunându-şi ca „orizont de start“ chiar „izobara“ celor mai înalte „piscurilirice“ din acel anotimp: Arghezi – Bacovia – Barbu.

Şi unul dintre marile secrete ale zonei creaţiei poetice la care ajungeNichita Stănescu, nepăşind «cuminte, alături de atâţia alţii, pe calea modestăprin care tradiţia era asimilată treptat, într-un marş cu etape tipice, năzuind ladeplina sincronizare» (NegF, 56), constă în rafinamentul măştilor eului, îndiseminarea eului liric.

Un aspect al „impersonalizării“ este şi dedublarea eului liric prinautocitat, prin falsele citate etc.

Ioana Em. Petrescu analizează astfel de dedublări ale eului liric înpoezia lui Nichita Stănescu: «autocitatul – care nu e nici autopastişă, nicisemn al secătuirii fibrei poetice, ci e rezultatul dedublării eului liric, o formă adialogului „sinelui cu sinele“», exemplificând cu versurile «cu valoare delaitmotiv», din «Metamorfozele» («Epica magna»): Nu există decât osingură viaţă mare / la care noi, călătorule, participăm, reluate în poemul«Dialog cu puricele verde de plantă» («Operele imperfecte»): Puricele verdede plantă strigă la mine: / Nu există decât o singură viaţă mare, / Noi nuluăm din ea şi nu-i adăugăm ei nimic; «atribuindu-le acum unei conştiinţestrăine, acestui alt – umil – „punct de vedere“ asupra existenţei, versurilereluate (autocitatul) relativizează ironic perspectiva metafizică...» (PCon,230).

Falsele citate, procedeu la care apelează destul de des NichitaStănescu, ţin de lirica măştilor.

Ca „expresii generale şi invariabile ale unor idei poetice, ale unorrelaţii lirice etc., putând fi aplicate în mai multe cazuri particulare“, formulelemoderniste / tradiţionaliste („arghezianismul“, „bacovianismul“,„barbianismul“, „suprarealismul efialtic“, „tradiţionalismul pillatian“,„tradiţionalismul voiculescian“ etc.) au fost preluate şi multiplicate benefic.

Între anii 1960 şi 1964, treptat-treptat, poeţii generaţiei Labiş-Stănescu-Sorescu, sprijiniţi „din umbră“ de generaţia „poeţilor revoltei“(Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Ion Caraion ş. a.), dereprezentanţii grupării resurecţionale de la revista Steaua (A. E. Baconsky,Aurel Gurghianu, Victor Felea, Aurel Rău ş. a.), de liderii „ultimuluisuprarealism“ (Virgil Teodorescu, Gellu Naum ş. a.), se angajează încâmpurile resurecţiei, fie dinspre cunoaşterea directă a marilor poeţi dintrecele două războaie mondiale, ori a poeţilor formaţi în climatul literarinterbelic, ce trăiesc şi în / prin „obsedantul deceniu“ – în Bucureşti: TudorArghezi (1880 – 1967), George Bacovia (1881 – 1957), Vasile Voiculescu(1884 – 1963), Adrian Maniu (1891 – 1968), Ion Barbu (1895 – 1961), Ion

Page 67: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

67

Vinea (1895 – 1964), Al. Philippide (1900 – 1979), Dimitrie Stelaru (1917 –1971), Constant Tonegaru (1919 – 1952) ş. a.; în Cluj: Emil Isac (1886 –1954), Lucian Blaga (1895 – 1961) ş. a. –, fie dinspre „studierea“ /„asimilarea“ operei acestora, pe măsura reeditării, în funcţie de politicastatului în domeniul „valorificării moştenirii literare şi al reevaluărilor /reconsiderărilor“.

Principiul poetic, reînviat – dincoace de epoca proletcultistă,dincoace de orizontul anului 1960 – de generaţia Labiş-Stănescu-Sorescu, acunoscut o diversificare fără precedent, întru „autentica estetică“ adeceniilor al şaptelea şi al optulea din secolul al XX-lea, o esteticăresurecţional-modernistă, o estetică a paradoxismului, cristalizată între anii1960 / 1965 şi 1970, ca reacţie la paradoxurile sociale din Româniaregimurilor de tip totalitarist-comunist, ca reacţie la limitele tragic-existenţiale ale ens-ului uman prin istorii, sau ca reacţie la reificarea fiinţeiumane, ca reacţie împotriva literaturii şablonarde, aservită dictaturii, careacţie la „filosofia“ / „dialectica marxist-leninistă“, ori la curentele literare /filosofice anterioare anilor 1960 / 1964: „realismul socialist“, „umanismulsocialist“ (puse „în slujba făuririi unui homo sovieticus român“) etc.

Estetica paradoxismului se relevă în următoarele douăsprezeceprincipii: 1) conjugarea – în primul rând, la moduri lirice, apoi la cele epice /dramatice – a paradoxurilor existenţiale ale umanităţii; 2) dinamitareamiturilor, sublimarea / rafinarea mitemelor, relevând o „nouă demiurgologie“,cu omul în centrul „genezelor“ / „universurilor“ (cosmosului); 3) revolta /„revoluţia“ semnificantului împotriva semnificatului, operând predilect cusemnificantul născător de semnificat; 4) „spargerea“ infinitului limitelortragic-existenţiale prin puterea metaforei (sinesteziei) / simbolului (viziunii),cultivând chiar şi ne-Cuvântul; 5) reliefarea unei noi geografii / cosmografiia poeziei şi a unui nou autohtonism, ştiindu-se că autohtonismul se constituie«în cea mai puternică şi originală direcţie spre universalitate dintr-o literaturănaţională»; 6) cultivarea limbii materne ca „sacră limbă“, lupta împotriva„exploatării“ unei limbi naţionale de către limbile „imperiale“; 7)polidimensionarea / „diseminarea“ eului poetic la scara întregului macrocosm/ microcosm şi cultivarea holopoemului; 8) abordarea „fără oprelişti“ aviabilelor structuri literare clasice, moderne şi ultramoderne, crearea de noistructuri, dacă este necesar; 9) cultivarea versului liber – dacă serveşte puneriiîn evidenţă a unui autentic, „inedit“ relief sufletesc –, dar şi a poeziei cuformă fixă, „clasică“ ori nou-creată „formă fixă“, numai în spiritul catharsis-ului; 10) desfăşurarea „irepresibilă“ a poeziei / artelor în spaţii ştiinţifice,numai întru mutarea orizontului cunoaşterii metaforice, atrăgând întotdeaunadupă sine orizontul cunoaşterii ştiinţifice; 11) rafinarea semnificat-semnificanţilor până în „absoluta nuntire“ a vocabulei „tridimensionale“ cunecuvântul „polidimensional“, până la obţinerea „absolutei“ lamuri poetice;

Page 68: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

68

12) înregistrarea „saltului în mai înalt“ de la poezia ca senzualitate /sexualitate cosmică, ori ca orgasm abisal al materiei, la poezia ca sublimăştiinţă a emisiei / stării „erotic-fotonice“.

Desigur, diversificarea principiului poetic, graţie generaţieimodernist-resurecţionale din 1960 / 1965 – 1970 / 1975, este mult maicomplexă, relevându-se şi în capitolele dedicate „portretului de grup“,poeţilor-emblemă, sau celor ce ilustrează cele douăzeci şi şapte de teritoriipoetice ale generaţiei respective, de la „valahul sărciano-bănăţeano-sârb dinSuedia“, Ion Miloş, la valah-cernăuţean-ucraineanul Vasile Tărâţeanu.

Secţiunea a VII-a a lucrării, Un „portret de grup“ al generaţieiresurecţiei din 1965 – 1970, se desfăşoară în şapte capitole: Libertate„totală“, „mişcare demiurgică“ în macrocosmos şi în microcosmos,polidimensionarea / „diseminarea“, „disocierea“ eului creator faţă de eulempiric, Conjugarea paradoxurilor existenţiale ale secolului al XX-lea lamoduri lirice, Din „trena“ bacovianismului la un graţios balet al culorilorşi la „spectralosofii“, De la noua atitudine faţă de Cuvânt, la Necuvânt,Omul-Fantă, sau Fant-Omul, Redescoperirea ludicului şi „libertateainterioară a poeziei“ în raportul eu – univers, Iubirea generatoare amisteriosului joc „de-a creaţia cosmică“, hierogamii etc., Profundautohtonism, Patria-Mumă, sfânta Limbă Română, nou mesianism,imnologie etc.

Generaţia resurecţional-modernistă şi a paradoxismului sediferenţiază de toate generaţiile poetice anterioare printr-o „libertate totală /absolută“ a subiectului creator, prin faptul că grupul de poeţi ce o ilustrează„se mişcă demiurgic“, deopotrivă, în macrocosmos şi în microcosmos.

Reprezentanţii resurecţiei poetice din 1965 – 1970 reuşesc sădisemineze eul, cu neasemuit farmec, în mai toată „priveliştea Fiinţei“, în maitoate „căsuţele vizibile şi invizibile“ ale unui „tabel al elementelor“ Fiinţei.

În capitolul De la noua atitudine faţă de Cuvânt, la Necuvânt, întrealtele, se accentuează faptul că Omul-Fantă, sau Fant-Omul, „captat“ deNichita Stănescu, în 1966, din acel cosmos al mirabilului deceniu (Gagarin /1961 – 1969 / Armstrong) ce deschide umanităţii intrarea în eraantropocelestă, este mai mult decât „un dublu“, pare un non-ens dintr-ununivers dominat de antimaterie.

În „dialogul“ dintre Omul-Fantă / Fant-Om şi „protagonistul liricstănescian“, în „descrierea“ / „portretizarea“ Omului-Fantă, atât din poemulce are ca titlu numele acestei neasemuite plăsmuiri («el vine... din afaraluminii protectoare», «ia fiinţă venind», «se umple cu imaginile diformeatârnând lăţoase de marginile existenţei», «are vederea aerului şi asimunurilor», «mănâncă o frunză, dar ... pe dinlăuntru», pentru că «este înafară pântec şi înlăuntru gură cu dinţi»; are „vorbirile“ unui viitor,

Page 69: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

69

«pronunţate cu nişte guri cu mult mai perfecte decât ale noastre», are«retina... lipită de retina lucrurilor» etc. / SOrd, I, 193 sq.), cât şi din Elegia azecea, rezultă că este „echipat genetic“, analogic, cu un soi de „non-organe desimţ“ (cu „invizibile organe“) desemnate de poet prin (derivare prefixală):neauzul, nevăzul, nemirosul, negustul, nepipăitul. Pentru a comunica,pentru a se comunica, Omul-Fantă (Fant-Omul lui Nichita Stănescu) esteînzestrat, fireşte, cu necuvânt (volumele din 1969, Necuvintele şi Un pământnumit România, fiind consacrate „biruinţelor“ înregistrate de poetul valah în„războaiele cu antimateria“ – cf. Antimaterii învinse – SOrd, I, 385 / 389).Acesta e „primul rost“ al termenului necuvânt, creat de N. Stănescu. Aldoilea „rost“ / sens al termenului necuvânt, inventat de Nichita Stănescu întreanii 1966 şi 1969, se lămureşte în eseul: Cuvintele şi necuvintele în poezie.Nichita Stănescu ne încredinţează (în manieră sibilinic-hermetică, e drept) că:«Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu există. [...] Poezia nurezidă din propriile sale cuvinte. [...] Nu se poate vorbi despre poezie cadespre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvinteledin care este compusă. [...] Necuvintele (ca noţiune) sunt finalitatea scrisă aacestei poezii, superioară ideii de scris.» (SFiz, 38 sq.). Altfel spus,necuvântul – relevându-şi secundul sens tot prin N. Stănescu – estesemnificantul născător de semnificat ca unitate („cărămidă“) întrualcătuirea / zidirea adevăratei poezii (din prezent / viitor).

Numai că poemul respinge o analiză de tip structuralist / tradiţional,deoarece „aliajul“ semnificanţilor din poem-text privit ca „Întreg“ aresemnificatul-poezie, sau „nou-născuta stare-poem“ (sintagma „aliajul“semnificanţilor – comportându-se ca un „cuvânt-compus“ dintr-un„minimum de formanţi“, până la n-formanţi – trebuie luată în accepţiunea detotalitate a elementelor comunicării obişnuite şi „neobişnuite“ ce participă la„alcătuirea“, la naşterea poeziei, „comunicare“, „se-comunicare“ / „expunerea sinelui“, unică, mirabilă, miraculoasă etc.).

Între importantele filoane ale lirismului, redescoperite de generaţiaresurecţional-modernistă şi a paradoxismului se află şi cel din reliefulludicului, filon în care jocul, esenţializându-se „misteric“, devine „libertateinterioară“ a poeziei.

La majoritatea reprezentanţilor generaţia resurecţional-modernistă şia paradoxismului, iubirea este privită şi ca generatoare a misteriosului /sublimului joc «de-a creaţia cosmică».

În capitolul Profund autohtonism, Patria-Mumă, sfânta LimbăRomână, nou mesianism, imnologie etc., se arată că o resurecţie abaladescului întâlnim în volumul Roşu vertical (1967), de Nichita Stănescu,în ciclul Trei cântece despre Toma Alimoş, unde rama solemnă a eroismului,a Cavalerului Danubian, este adusă „în familie“, protagonistului baladesc

Page 70: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

70

relevându-i-se înrudirea cu părinţii „menestrelului“: Ceţuri cădeauprietenoase / pe şeile cailor goale / Sfinte câmpule, tăiat de râuri / şifecundat cu gloanţe de pistoale / Toma Alimoş frate / al tatălui meu, / ochiimi-i plâng peste arborii / morţilor tale, mereu... («Balada neîncolţită» – SRv,37 sq.). În „închiderea“ volumului Un pământ numit România (1969),Nichita Stănescu publică patru poeme, de un profund patriotism, Colindă deţară, Cu colţul inimii, Mutarea în lup şi Un pământ numit România,marcând benefic noul autohtonism. Colindă de ţară celebrează „pământul decer“ al capitalei Daciei, „ninsoarea de peste Sarmisegetusa“. În poemulMutarea în lup, Nichita Stănescu valorifică pentru prima oară în lirica valahămotivul furor heroicus, desprins din mitul fundamental pelasgo->valaho-dac/ thrac al lupului, intrat şi în stindardul Sarmisegetusei.

Potrivit credinţelor arhaice în lycantropia ritual-extatică, războiniculpelasgo->valaho-dac / thrac îmbrăcat în pielea fiarei-totem, stăpânit de furorheroicus, „se metamorfoza“ în lup (cf. EDZG, 26 sqq.), comportându-se cumcarnasierul respectiv în faţa duşmanilor Patriei. La fel şi protagonistul liricstănescian, „se mută în lup“, la Putna, lângă Ştefan cel Mare, «ca să se ştie cănu au murit / bărbaţii în această ţară / şi nici ce e vechi, ce e mit / şi nici ce seva naşte a doua oară», servind astfel luptei pentru reîntregirea Neamului /Patriei.

La Grigore Hagiu, de nenumărate ori, „clopotele de bronz“ alecatedralelor valahice umplu pieptul eroului liric, reverberând un profundautohtonism, armonizându-se într-o rapsodie a iubirii de moşie, ori a nobleţeide neam, fie din sfera ozonat-cogaionică, fie din bărăganele României cupiramidele de grâu, în care eroul liric „s-ar îngropa de viu“, cu chip denemuritor Cavaler Dunărean: S-a adunat pe câmpuri / tot grâul galben /căzut în Întregime din clepsidra / luceferilor explodaţi în univers / în marealui / masivă piramidă / aş vrea să mă îngrop de viu / cu calul meu / şi cuiubita / şi cu pocalele de bronz... («piramidă de grâu» – HSfer, 63).

Profunde meditaţii asupra istoriei noastre există şi în lirica lui AnghelDumbrăveanu din volumele Curtea retorilor (1989), Predica focului (1993)şi Diamantul de întuneric (1997). O „întâlnire“ la Romuliana, „lângă poartade răsărit“, a eroului liric dumbrăvenian cu împăratul Galeriu (305 – 311),născut în Dacia Ripensis, este prilej de relevare a „secretului“ permanenţeistrămoşeşti în bazinul Dunării, sacrul fluviu al celor cu ştiinţa de a se facenemuritori: Mă întâlnesc cu Galerius / Domnul de rouă / La Romulianalângă poarta de răsărit / [...] // Când presimt vremi de restrişte mi-a spus /urc scările stelelor prin cerul de lut / şi vin să văd arborii / în care-amascuns de două milenii / oştenii mei cei mai viteji («Domnul de rouă» – D,II, 38 sq.).

Programul poetic al lui Ion Gheorghe angajează o interesantă orbită aautohtonismului cosmologic. În Parabola grâului din volumul Elegii

Page 71: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

71

politice (1982), Ion Gheorghe aduce unul dintre cele mai frumoase omagiiistoriei Ţării şi Ţăranului Pelasgo->Valaho-Dac / Thrac, sau Dacoromân, dela Salmoş / Zalmoxis I până în prezentul politic al „elegiilor“:

...Hărăzit acestui încercat pământ –Acestei ţări în care n-a fost niciodatăPâine de ajuns,Deşi mari familii domnitoare,Dinastii de grâneS-au născut pe aceste câmpuri

Pitagora ce nu mâncaDecât puţină pâineCu legume fierte,Avea pâine dintr-un soi de grâuNumit grâul zalmoxe,Adus cu plutele pe IstrosŞi-apoi cu sacii pe asini.

Cezar mâncă pâinea noastrăDintr-un alt soi de grâu,Arămiu şi dulce şi mult spornic,Ce era numit în scripteGrâu de soiul burebista:De trei ori pe zi cerea cesarulCodrul lui de-astfel de pâine;Lacom şi cu multă spaimă,Mânca pâinea cea din soiul burebista,Până ce cuţitul unor conjuraţiiSpintecă-n acelaşi timpŞi nesăţiosul pântec de-mpăratŞi săţioasa pâine burebista. // [...] //

Deşi măreţe soiuri de grâuS-au urcat pe decimalul curselor europene:Soiul de grâu mihai viteazul –Măcinat în morile de vânt austriece;Zdrobit în râjniţele de oţel –Iată: ce-a scăpat a prins ogorulTransilvaniei de-a pururi...

(GEP, 188 sqq.).„Ogorul Transilvaniei“ este, de fapt, anticul ogor de Arutela >

Arudela > Arudeal > Ardeal.

Page 72: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

72

A doua etapă a creaţiei poetice a lui Ioan Alexandru este reprezentatăde marile cristalizări imnologice, unde se înrăzăresc icoane de autohtonisfinţi: Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu, MateiBasarab, Horea, Timotei Cipariu, Gh. Şincai, Popa Şapcă, Avram Iancu,Eminescu ş. a.:

Câteva dealuri împodobite cu pământMai mulţi păstori de veghe în munţi lângă cuvântMihai Viteazu Eminescu Ştefanul cel MareÎn limba latinească se-ndreaptă după soareŞi norii vin într-una...

(«România» – APT,51).Nenumărate sunt poemele lui Adrian Păunescu, unde reverberează un

profund mesianism. Îndemnul înflăcărat la re-Unirea Basarabiei şi Românieise face auzit de foarte multe ori şi de foarte multă vreme în poezia militantă /mesianică a lui Adrian Păunescu, în sunet de bronz / clopot:

Maluri de Prut, apă în ştreang,Bing-bang, bing-bang. // [...] /Curge Prutul între ţări române,I se-aude plângerea-n Carpaţi,Olt şi Mureş sar ca să-l îngâne,Jiu şi Nistru, voi ce aşteptaţi ?

Şi din cer, Întregul loc aratăCa un rai însângerat la brâu,Vino, frate, să legăm odatăMalurile tragicului râu.

«Maluri de Prut» – PIV, 181 sq.).Patriotismul / autohtonismul nou şi demascarea situaţiilor paradoxal-

politice din lume şi din România secolului al XX-lea sunt coordonatele celemai incandescente ale poeziei păunesciene: O singură Putnă în mijloc deţară, / Cu Ştefan în Putna ca pruncul în mamă, / [...] // Când fraţii-şi maiscriu şi-şi dau mâna prin vamă, / Când strâmbe imperii pun patrii în ramă.// Ci tu, lângă Putna cea sfântă şi clară, / Te urcă pe lacrimi, adună-ne,Mamă ! («O singură Putnă» – PTIub, 39).

În arhitectonica lucrării, în antiteză cu secţiune I, Cadrul politic-social-cultural stalinist şi „ocluziunea“ proletcultistă în poezia română(1948 – 1958 / 1960), se relevă secţiunea a VIII-a, Nichita Stănescu şi„noua ontologie“ a Limbii / Logosului.

În aval de «Repere biobibliografice», opera poetică stănesciană esteabordată din 24 de „unghiuri de fugă“ liric-estetică, mai exact, din «Douăzecişi patru de „trepte“ ale stănescienei „ontologii a Limbii / Logosului“ :

Page 73: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

73

(a) Etapa „ieşirii complete“ din eminescianism, a „direcţionării lirice“între simbolism, expresionism şi avangardism, prin „proletcultism“ /„realism-socialist“, către „resurecţie“ / „modernism“ – I. Treapta întâi, sub„măştile virtuozităţii“: Argotice – cântece la drumul mare; II. Treapta adoua, a relevării cailor „cu ochii deschişi, de piatră“: Sensul iubirii, 1960; III.Treapta afirmării iubirii ca „leoaică tânără / arămie“: O viziune a senti-mentelor, 1964; IV. Intrarea în arenă şi Dreptul la timp, 1965;

(b) Etapa cristalizării originalei „ontologii“ a Limbii / Logosului – V.Treapta Omului-Fantă, sau zodia Fant-Omului: 11 elegii, 1966; VI. Treapta„pavilioanelor albastre“: Alfa – Obiecte cosmice, 1967; VII. Treapta roşie ademnităţii teluric-celeste: Roşu vertical, 1967; VIII. Treapta „ninsorii cu ochide peşti“ şi a „îngerului-cărţii-propulsoare“: Oul şi sfera, 1967; IX. Treapta„pământului ca o scândură groasă“: Laus Ptolemaei, 1968; X. Treaptareceptării „mesajelor“ Fant-Omului înzestrat cu necuvânt; XI. Treapta„laserului lingvistic“ şi a „mutării în lup“: Un pământ numit România, 1969;XII. Treapta zborului în „clasica“ oglindă, sau a „zborului invers“: În dulcelestil clasic, 1970; XIII. Treapta sud-dunăreană a „lirelor înfrăţite“: Belgradulîn cinci prieteni, 1972; XIV. Treapta „fulgului“ de pe geamul din privelişteafiinţei: Măreţia frigului, 1972; XV. Treapta de sub „duşul ontic“: Spălareacu pietre, 1973 – 1976; XVI. Treapta „homerică“: Epica magna, 1978; XVII.Treapta estetică: Operele imperfecte, 1979; XVIII. Treapta cu „tunel oranj“:Noduri şi semne, 1982; XIX. Treapta „craniului înlăcrimat“ din ontologiculabis: Oase plângând, 1982; XX. Treaptă pentru „rafinăria epicului“: Seamapoeziei, 1984; XXI. Treapta înfrângerii zeilor-chirurgi: Tu departea, tudepartea mea..., 1984; XXII. Treapta viscolului oranj: Iarna de la sfârşitullumii, 1984; XXIII. Treapta „cu epistole“: Scrisori pentru prieteni, 1984;XXIV. Treapta viscolului-poştaş: Tânjirile după firesc, 1993 şi Cărţilesibiline, 1995. Secţiunea a VIII-a se „închide“ cu capitolul Aspecte alemodernismului stănescian semnalate de critici / teoreticieni literari din ţarăşi din afara României şi „Noua ontologie“ a Limbii / Logosului –fundamentul stănescian.

Consacrată operei poetice a întemeietorului paradoxismuluicosmologic în literatura noastră, secţiunea a IX-a a lucrării stă sub titlulMarin Sorescu şi câmpurile poematice ale reînvierii modernismului. După«repere biobibliografice», opul nostru „fixează“ următoarele coordonate aleneasemuitului relief liric-paradoxist sorescian: Marin Sorescu şifundamentul reînvierii modernismului, „Direct-proporţionalitate“ între„forţa modernismului“ şi „încărcătura de tradiţionalism“, Spre „sâmburii“cu misterele lumii, „Puterea divină“ a „auto-scurtcircuitelor“ lirice,Orizonticul câmp al „dinamitării miturilor“, al „băii de miteme“, al trecerii

Page 74: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

74

elementelor sacrului în profan, apoi, al recristalizării cu eul / ens-ul creatorîn centru, substituind Demiurgul, Dinamitarea mitului biblic-fundamentalal Genezei, Mitul potopului, Mitul Zeiţei Frumuseţii, Mitul Penelopa şiUlysse, Mitul mesianic, Mitul fundamental al jertfei zidirii, Mitul Genezei,Mitul Patriei, mitul strămoşilor, Câmpul profunzimilor tragic-lirosofice şi„vecinătatea“ cancerosului proces de reificare a lumii, Câmpul realist-arhetipal, sau „matriceal-stilistic“ etnografic, Câmpul resurecţional eroticşi Câmpul potenţării „jocurilor“ / „candorilor“ copilului-zeu din toatevârstele.

Douăzeci şi şapte de capitole dedicate unor profiluri lirice „de primrang“ cuprinde secţiunea a X-a a lucrării noastre: Ion Miloş – poezia ca„floare cosmică“; Petre Stoica – „reîntregitorul“ miraculoasei aure aobiectelor din universul cotidian; Mircea Ivănescu – poezia ca tablă de şaha pădurii de mesteceni; Grigore Hagiu şi chipurile împietrite ale Logosului;Anghel Dumbrăveanu despre relaţia râului cu lebăda; Grigore Vieru şisimbolul mesianic al Mamei; Liviu Damian – tunetul inimii din Verb; IonGheorghe – un clopot de bronz chemând la luptă împotriva programuluicomunist de distrugere a clasei ţărăneşti din România; Gheorghe Tomozeişi „poemul bine temperat“; Cezar Baltag – „monada“ lirismului; IoanidRomanescu – „presiunea fotonilor“ poeziei; Emil Brumaru şi „catedralelede rouă“; Ilie Constantin şi „colinele cu demoni“; Ileana Mălăncioiu –„îngeruirea“ paradoxurilor mitosofic-autohtone; S. Almăjan – auria etapăşi vârsta rotirii labirintului în anticuvânt / necuvânt; Gheorghe Pituţ –sinestezii din ochii neantului; Mircea Ciobanu – etica şi patima Verbului;Mihai Ursachi – psalmi pentru „hanuri cereşti“; Constanţa Buzea – întrebacovianism şi „culori pursânge“; Ioan Alexandru şi resurecţia imnologiei;Ana Blandiana şi „steaua de pradă“ a lirei; Virgil Mazilescu – Poetul şiAdministratorul; Gabriela Melinescu şi „îngânarea lumii“; MariusRobescu – lirica elementelor mitosofice; Adrian Păunescu – uzina dePoezie ca „armonie în sălbăticie“; George Alboiu şi „edenul de piatră“ alMumei-Câmpii şi Vasile Tărâţeanu – despre „lanul tivit cu maci“ al luiŞtefan cel Mare.

„Radiografierea“ creaţiei poetice a generaţiei resurecţional-moderniste şi a paradoxismului din a doua jumătate a secolului al XX-leaevidenţiază un incandescent „centru“ în România / Bucureşti, a cărui benefică„radiaţie“, a cărui lumină s-a înregistrat, ori este în curs de „receptare“ şi în„ariile spirituale laterale“ ale limbii valahe literare: în Basarabia / RepublicaMoldova, în Bucovina / Ucraina, în Voivodina / Iugoslavia, în Macedonia etc.Dar un „portret“ al generaţiei resurecţional-moderniste şi a paradoxismului,căreia i se datorează „marea explozie lirică“ dintre anii 1965 şi 1970 / 1975,

Page 75: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

75

pare a fi „incomplet“ fără poeţii din „eşalonul secund“, ori din celelalte(„terţ“, „cvart“), deoarece şi aportul acestora (desigur, cantitativ, ici-colo şi„calitativ“, însă nepropulsat „în marele circuit“), şi opera acestora, de vremece există din anotimpurile respective, sprijină strălucitorul firmament cu noul,impresionantul orizont valah al cunoaşterii metaforice, orizont circumscriinddeja câteva „everesturi“ gata de a pătrunde şi mai adânc în conştiinţa nobilei,înnobilatoarei lumi a poeziei universale, dintotdeauna aflată în avangardacunoaşterii umane.

„Cometa“ / „galaxia“ lirică valahă de dincoace de anul 1960„caligrafiază“ pe cerul catharsisului universal, printre „quasari“ / „pulsari“, onouă estetică: estetica paradoxismului.

Sigle:

APT = Ioan Alexandru, Pământ transfigurat (cu o Prefaţă de ZoeDumitrescu Buşulenga; colecţia „Biblioteca pentru Toţi“), Bucureşti, Editura Minerva, 1982.

D, I, II = Anghel Dumbrăveanu, Războiul estetic, cu o Postfaţă, de CrişuDascălu, Bucureşti, Editura Eminescu (colecţia Poeţi Români Contemporani), 1998 /Anghel Dumbrăveanu, Viaţa de fiecare zi a poetului, Ed. Eminescu, 2000.

DDiss = Jacques Derrida, La Dissemination, Paris, Edition du Seuil, 1972. EDZG = Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han – studii

comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1980.

FLPS = Femeile în luptă pentru pace şi socialism (antologie de poemeeditată de Uniunea Scriitorilor din R. P. R. în cinstea zilei de 8 Martie, ziua internaţională deluptă a femeii), Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă, 1950.

GEP = Ion Gheorghe, Elegii politice, Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1982.

GIr = Vlad Georgescu, Istoria Românilor de la origini până în zilelenoastre, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992.

HSfer = Grigore Hagiu, Sfera gânditoare, Bucureşti, Editura pentruLiteratură, 1967.

LMc = Nicolae Labiş, Moartea căprioarei, Bucureşti, Editura pentruLiteratură, 1964.

MarP = Aurel Martin, Poeţi contemporani, Bucureşti, Editura pentruLiteratură, 1967.

MavP = Irina Mavrodin, Poietică şi poetică, Bucureşti, Ed. Univers, 1982. NegF = Eugen Negrici, Figura spiritului creator, Bucureşti, Editura

Cartea Românească, 1978. PCon = Ioana Em. Petrescu, Configuraţii, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1981. PDlrc = Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană,

ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1977. PIV = Poezia, izvor de apă vie (antologie de poezie românească întocmită

de Georgeta Simion-Potângă), Timişoara, Editura Augusta, 1999. PLN = Probleme ale literaturii noi din R.P.R (antologie de „studii“

semnate de M. Beniuc, O. S. Crohmălniceanu, S. Fărcăşan, M. Gafiţa, P. Georgescu, N.Ignat, S. Iosifescu, D. Micu, S. Mladoveanu, M. Novicov, Tr. Şelmaru, I. Vitner), Bucureşti,Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1952.

PTIub = Adrian Păunescu, Totuşi, iubirea, Bucureşti, Ed. Albatros, 1983.

Page 76: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

76

SFiz = Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei (însemnări, eseuri, poeme,pagini de jurnal etc. – ediţie îngrijită de Al. Condeescu), Bucureşti, Editura Eminescu, 1990.

SOrd, I, II = Ordinea cuvintelor (versuri dintre anii 1957 şi 1983; «prefaţă,cronologie şi ediţie îngrijită de Al. Condeescu cu acordul autorului»; prefaţa: Structuraartistică, de Al. Condeescu; „prologul“: Războiul cuvintelor, de N. Stănescu), vol. I, II (432pag. + 384 pag.), Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1985.

TŞans = Ion Pachia-Tatomirescu, Şansele afirmării prin autohtonism, înrevista Luceafărul (Bucureşti), anul al XXXI-lea, nr. 17 (1354), 23 aprilie 1988, p. 3.

(Pasărea-Phoenix a modernismului poetic valah..., rezumatul“ amplei lucrări dedoctorat, Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970, de Ion Pachia-Tatomirescu, a fostpublicat în revista Rostirea românească – Timişoara, ISBN 1224–0478, redactor-şef: AnghelDumbrăveanu –, anul al IX-lea, nr. 4–9, aprilie–august, 2003, pp. 44 – 60; în revistaLuceafărul – Bucureşti, ISSN 1220–627X, redactor-şef: Marius Tupan –, nr. 13 [690],miercuri, 6 aprilie, 2005, paginile 12 şi 13; în Anuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842–0974, redactor-şef: prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu –, anul I, nr. 1, 2006, pp. 89–103; în«revista de literatură, artă şi cultură transfrontalieră», Lumina – Panciova / Novi Sad, ISSN0350–4174, director: Nicu Ciobanu, redactor-şef: Ioan Baba –, anul al LX-lea, seria nouă, nr.2 / 2007, pp. 175 – 200.)

Post-scriptum (VI) :

Abstract – „The Generation of Resurrection and of Paradoxism“

The Generation of the Poetic Resurrection... (Timişoara, AugustaPublishing House, 2005) is a “radiography” of an interesting period and itscreative batches, represented by Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, MarinSorescu, Ioan Alexandru et al, which, in spite of “the ravaging North wind”of the cultural Stalinism during “the obsessive decade” (1948 – 1958 / 1964)in Romania, as well as despite the much trumpeted “proletarianinternationalism”, revive, re-establish, and revolutionise the genuinenational, and equally European, aesthetic values in the Romanian literaturebetween the horizons of the years 1965 and 1970. After the theoretical“opening” chapter, The Matter of the Literary Styles / Generations and thePeriod of the 1965 – 1970 / 1975 Poetic Resurrection, the book deals withthe phenomenology of the era in which the resurrection-paradoxistgeneration developed itself, revealing its psycho-connections with theprevious period / generations alongside the ten “sections”: (I) The StalinistSocio-Political and Cultural Background and the Proletcultist“Obstruction” in the Romanian Poetry (1948 – 1958 / 1960), a sectionwhich emphasises the fact that the 1948 – 1953 cultural Stalinism destroyed“the traditional Romanian system of values”, the cultural institutions, aiming

Page 77: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

77

at shaping the new man, the Romanian homo sovieticus, and in the literaryfield, at least one poeta sovieticus; (II) The Romanian Poetry after WorldWar II in “Its Natural Flow” along the “Obsessive Decade” and ItsGenuine Resurrection “Landmarks” – devoted to the antiproletcultistresistance “by means of the style”, an opposition illustrated by twenty-onepoets, from Tudor Arghezi to Ştefan Aug. Doinaş; (III) The FirstLandmarks of the Poetic Resurrection (1954 – 1960) divided into twosubsections: A) the «Steaua» Review, the Programme and the Launching ofthe Poetic Resurrection after World War II, pointing out the fact that,programmatically, A. E. Baconsky, leading the «Steaua» review resurrectiongroup (April 1954 – December 1958), in spite of cultural-Stalinistdogmatism, succeeded in “unfettering” lyricism, restoring some of itsprimordial valencies, inextricably linking it to the great Romanian poetrybetween the two world wars, rejected schematism, “the rhyming chronicle”,rhetoric, anecdotes, re-established the catharsis through “the poetry ofobservation”, “urbanised” and “rationalised” the descriptive poem,“intellectualised / restored the cosmic poetic vision, relaunched the processof refining the stylistic–prosodic resources etc; and B) The ResurrectionPhenomenon “The Death of a Doe”; (IV) The Establisment of the “Core”of the Resurrection Generation (1959 – 1965), presenting “the boomerang-group which consisted of 30 young poets included in the anthology Under theSign of the Revolution, published in Bucharest, in 1959 (Cezar Baltag, AnaBlandiana, Constanţa Buzea, Anghel Dumbrăveanu, Nichita Stănescu,Romulus Vulpescu et al; (V) Several Treatises on the 1965 – 1970Generation of the Poetic Resurrection (“Viewed” by the Other Generationsof the Epoch; (VI) The Components / the Dimensions of the Resurrection,the New Aesthetics, or the Aesthetics of Paradoxism, bringing together thefollowing chapters: «The Replacement / the Abolition of the ProletcultistPoetic Model, “the Return” and the Revival of the Autochthonous PoeticModel, owing to the 1965 – 1970 Resurrection Generation and toParadoxism»; «The Rediscovery of Tradition»; «The Assimilation of theAvant-Garde»; «The Reopening of the World Horizon»; «The Rediscovery ofLyricism»; «The Reassertion of the Poetic Ego»; «Manifestations of thePoetic Consciousness, “the Multiplication” of the Lyrical Styles»; «TheDiversification of the Poetic Principle and the Aesthetics of Paradoxism»;(VII) A “Group Portrait” of the Generation of Resurrection (1965 – 1970)and of Paradoxism, unfolding seven chapters: «”Unrestrained” Freedom,“Demiurgic Motion” in the Macrocosm and in the Microcosm, thePolydimensioning, “the Dissemination”, “the Dissociation” of the CreativeEgo from the Empirical Ego»; «The Conjugation of the 20th-CenturyExistential Paradoxes in Lyrical Moods»; «From “the Train” of the Bacoviantrend to the Graceful Ballet of the Colours and to “Spectralosophies”»;

Page 78: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

78

«From the New Attitude towards the Word to the Non-Word (the Slit-Man)»;«The Rediscovery of Homo Ludens and of “the Inner Liberty of Poetry” inthe Relationship the Ego-the Universe»; «Love Generating the MysteriousGame of “the Cosmic Creation”, Hierogamies, etc»; «The ProfoundAutochthonism , the Motherland, the Sacred Romanian Language, the NewMessianism, Hymnology, etc»; (VIII) Nichita Stănescu and the OntologicalParadoxism of the Language / Logos, displaying a rich corolla of chapters:«Bio-Bibliographical Landmarks»; «Twenty-Four “Steps” of Stănescu’s“Ontology” of the Language / Logos» – a) «The Stage of “the CompleteBreaking out with Eminescianism», of “the Lyrical Vectorisation”, Startingfrom Symbolism, Expressionism, and Avant-Gardism, across “Proletcultism”/ “Socialist Realism”, towards “Resurrection” / “Modernism”» – 1. «The FirstStep, under “the Masks of Virtuosity”: Slang Words – Highway Songs»; 2.«The Second Step, that of Revealing “the Horses with Stony Wide OpenEyes”: The Logic of Love (1960)»; 3. «The Step of Asserting Love as “aYoung / Copper-Coloured Lioness: A Vision Upon Feelings (1964)»; 4.«Entering the Arena and The Right to Time (1965)»; b) «The Stage ofCrystallising the Ontological Paradoxism of the Language / Logos» – 5. «TheStep of the Slit-Man, or the Sign of the Slit-Man: 11 Elegies (1966)»; 6. «TheStep of “the Blue Pavilions”: Alpha – Cosmic Objects (1967)»; 7. «The RedStep of the Telluric-Celestial Dignity: Vertical Red (1967)»; 8. «The Step of“the Fish-Eyed Snowfall” and of “the Angel of the Propelling Book”: TheEgg and the Sphere (1967)»; 9. «The Step of “the Earth as a Thick Board”:Laus Ptolemaei (1968)»; 10. «The Step of Intercepting “the Messages” fromthe Slit-Man, Endowed with the Non-Word»; 11. «The Step of “theLinguistic Laser” and of “the Transfer into the Wolf”»: A Land CalledRomania (1969)»; 12. «The Step of the Flight into “the Classical Mirror” or“the Inverted Flight”: In the Sweet Classical Style (1970)»; 13. «The South-Danubian Step of “the Brotherhood of Lyres”: Belgrade Viewed by the FiveFriends (1972)»; 14. «The Step of “the Snowdrop” on the Window of theSight of the Being: The Greatness of the Cold (1972)»; 15. «The Step fromunder “the Ontic Shower”: Washing Away with Stones (1973 – 1976)»; 16.«The “Homeric” Step: Epica Magna (1978)»; 17. «The Aesthetic Step: TheImperfect Works (1979)»; 18. «The Step of “the Orange Tunnel”: Knots andSigns (1982)»; 19. «The Step of “the Skull in Tears” in the OntologicalAbyss: Weeping Bones (1982)»; 20. «The Step towards “the Refinery of theEpic”: A Self-Account of Poetry (1982)»; 21. «The Step of Defeating theSurgeon-Gods: You, Close Remoteness, You, My Close Remoteness…(1984)»; 22. «The Step of the Orange Snowstorm: The Winter at the End ofTimes (1984)»; 23. «The Step of “the Everyday Poem”: Letters for Friends(1984)»; 24. «The Step of the Postman-North Wind: Cravings for theNatural (1993) and The Sibylline Books (1995)»; «Aspects of Stănescu’s

Page 79: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

79

Paradoxism Pointed out by Literary Criticism both Romanian and Foreign»and «The Ontological Paradoxism of the Language / Logos – Stănescu’sFundamentals»; (IX) Marin Sorescu and the Poetic Fields of theCosmological Paradoxism structured in the following chapters: «Bio-Bibliographical Landmarks»; «Marin Sorescu and the Fundamentals ofParadoxism»; «“Direct Proportionality” between “the Power of Modernism”and “the Charge of Traditionalism”»; «Towards “the Kernel” Bearing theMysteries of the World»; «“The Divine Power” of the Lyrical “Self-InducedShort Circuits”»; «The Horizontic Field of “Dynamiting the Myths”, of “theBath of Mythemes”, the Transgression of the Sacred into the Prophane, ofTheir Subsequent Recrystallisation, with the Creative Ego / Ens at TheirMiddle, instead of the Demiurge (Dynamiting the Fundamental Biblic Mythof the Genesis; the Myth of the Flood; the Myth of the Goddess of Beauty /Venus / Aphrodite; the Myth of Penelope and Ulysses, the Myth of Messiah,the Fundamental Myth of the Sacrifice for Building, the Myth of theMotherland, the Myth of the Ancestors)»; «The Field of the Tragi-LyrosophicAbysses in “the Vecinity” of the Cancerous Process of the World’sReification»; «The Archetipal-Realistic Field, or the Romanian EthnographicField as a “Stylistic Matrix”»; «The Erotic-Paradoxist Field» and «The Fieldof Intensifying “the Games” / “the Candour” of the Godlike-Child InhabitingAll Ages»; (X) Other Representatives of the Poetic Resurrection (“PoeticTerritories” in Chronological Order), organised in twenty-seven chaptersdevoted to “first-class” lyrical portraits: «Ion Miloş – Poetry as a “CosmicFlower”»; «Petre Stoica – “the Reunifier” of the Miraculous Halo of theObjects in the Everyday Universe»; «Mircea Ivănescu – Poetry as theChessboard of the Birch Forest»; «Grigore Hagiu and the Faces of the LogosHardened to Stone»; «Anghel Dumbrăveanu about the Relationship Betweenthe River and the Swan»; «Grigore Vieru and Mother as a MessianicSymbol»; «Liviu Damian – the Verb’s Heart as a Thunderbolt»; «IonGheorghe – a Bronze Bell Calling to the Fight Against the CommunistProgramme of Destroying Romania’s Peasantry»; «Gheorghe Tomozei and“the Well-Tempered Poem”»; «Cezar Baltag – “the Monad” of Lyricism»;«Ioanid Romanescu – “the Pressure of Poetry’s Photons”»; «Emil Brumaruand “the Cathedrals of Dew”»; «Ilie Constantin and “the Demons’ Hills”»;«Ileana Mălăncioiu – “the Angels” of the Autochthonous MythosophicParadoxes»; «S. Almăjan – the Golden Stage and the Age of Revolving theLabyrinth in the Anti-Word / Non-Word»; «Gheorghe Pituţ – Synestheses inthe Eyes of Nothingness»; «Mircea Ciobanu – the Ethics and the Passion forthe Verb»; «Mihai Ursachi – Psalms for “Celestial Inns”»; «Constanţa Buzea– Between Bacovia and “the Trueborn Colours”»; «Ioan Alexandru and theResurrection of Hymnology»; «Ana Blandiana and the Lyre’s “Star ofPrey”»; «Virgil Mazilescu – the Poet and the Manager»; «Gabriela Melinescu

Page 80: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

80

and “the Humming of the World”»; «Marius Robescu – the Lyricism of theMythosophic Elements»; «Adrian Păunescu – the Poetry Works as “Harmonyin Wilderness”»; «George Alboiu and “the Stone Eden” of the Mother Plain»;«Vasile Tărâţeanu – on Ştefan cel Mare and His Poppy-Bordered Cornfield».

The generation of Labiş–Stănescu–Sorescu, or the 1960 / 1965 –1970/ 1975 generation of poetic resurrection and of paradoxism, has establisheda new aesthetics, a new literary trend on the horizon of the Europeanmetaphorical knowledge. This involves paradoxism whose aesthetics hascrystallised itself as a reaction against the social paradoxes existing inRomania during the communist-totalitarian regimes, the tragic-existentialistlimits of the ens along the times, or the reification of the human being, aswell as against the cliché literature, serving the dictatorial regimes, against“the Marxist-Leninist dialectics / philosophy”, against the literary /philosophical trends before 1960 / 1964: “the socialist realism”, “the socialisthumanism” (“in the service of shaping the Romanian homo sovieticus”) etc.

The aesthetics of Paradoxism has been asserting the following twelveprinciples: 1) conjugating – in the lyric, in the first place, later in the epic /dramatic moods – the existentialist paradoxes of humanity; 2) dynamiting themyths, sublimating / refining the mythemes, revealing a “newdemiurgology”, in which Man is placed at the centre of the “geneses” / the“universes” (the cosmos); 3) the rebellion / the “resurrection” of the signifieragainst the signified, with a propensity for the signifier as generator of thesignified; 4) “breaking” the infinity of the tragic-existentialist limits throughthe power of the metaphor (synesthesy) / symbol (vision), even by using theNon-Word; 5) bringing out in bold relief a new geography / cosmography ofthe Romanian poetry and a new autochthonism, since it is well-known thatautochthonism constitutes itself «into the strongest and most originaldirection towards universality within a national literature»; 6) developing themother tongue as “a sacred language”, the fight against the “exploitation” of anational language by the “imperial” languages; 7) polydimensioning /“disseminating” the poetic ego on the scale of the entire macrocosm /microcosm and fostering the holopoem; 8) “unreservedly” employing theviable classical, modern, and ultramoderm literary structures, creating newstructures, be it necessary; 9) promoting the blank / free verse – in case itrenders service to emphasising an unmistakable authentic, “original” spiritualrelief – together with the fixed-form poetry, both in its “classical” and “newlycreated standard forms”, only in the spirit of catharsis; 10) irrepressiblyextending poetry / the arts in scientific spaces, in order to serve theadvancement of the metaphorical knowledge, entailing the horizon ofscientific knowledge; 11) refining the signifier-the signified relationship into“the absolute wedding” of the “three-dimensional” word to the“polydimensional” non-Word, to achieve the “absolute”, the pure poetry; 12)

Page 81: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

81

achieving the “higher leap” from poetry as cosmic sensuality / sexuality, oras an abyssal orgasm of the matter, to poetry as the sublime “science” of“erotic-photonic” mood / emission.

The “radiography” of the work belonging to the generation ofmodernism-poetic resurrectionism and of paradoxism in the latter half ofthe 20th century renders evident the existence of an incandescent “centre” inRomania / Bucharest, whose benefic “radiation” / light has been captured, oris in the course of “being captured”, in the “lateral spiritual areas” of theRomanian language as well: in Bessarabia / the Republic of Moldavia, inBukovina / Ukraine, in Vojvodina / Serbia and Macedonia, etc. Nevertheless,the “portrait” of the modernist-poetic resurrectionist and of the paradoxistgeneration, to whom we owe the “great lyrical outburst” in the periodbetween 1965 and 1970 / 1975, seems “incomplete” without the “second (orever the third, the fourth) rate” poets, since their contribution (mostly as toquantity, yet, here and there, “valuable” indeed, but rather unknown “in thegreat run”), their work belonging to various “seasons”, supports the brilliantfirmament with the new and impressive Wallachian horizon of themetaphorical knowledge, a horizon which has already circumscribed some“Everests” ready to be embraced by the consciousness of the elevated andelevating universe of the world poetry as the avant-garde of the humanknowledge.

The “Wallachian lyrical “comet” / “galaxy” after 1960 displays theessential brightness of its “quasars” / “pulsars” on the canopy of the newworld aesthetics in the form of the aesthetics of Paradoxism.

Translated into English by Gabriela PACHIA

(Abstract: Generaţia resurecţiei poetice / The Generation of the Poetic Resurrection,Timişoara, Augusta Publishing House [ISBN 973-695-198-7], 2005, pp. 467–472.)

Post-scriptum (VII) :

Noua geografie literară şi modernist-resurecţia autohtonismului...

Când revista Luceafărul (anul XXVIII, nr. 5 / 1187, pp. 4 – 5), din 2februarie 1985, punea în dezbatere noua geografie a literaturii valahecontemporane − evoluţia valorilor, conceptul de geografie literară, intratcam de atunci în circuitul criticii noastre literare, mi s-a părut foarte binevenitşi întemeiat, altfel spus, semnificantul n-a dat vreo clipă impresia că„trăieşte“ într-o „nebuloasă de semnificat al valorilor estetic-literare“.

Page 82: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

82

Pentru receptarea fertilizatoare a conceptului, terenul parcă fusesepregătit încă din 1984, printr-o serie de pagini dedicate noului relief alliteraturii noastre contemporane, îndeosebi, al prozei (Geografia prozei tinere− pagină tematică realizată de criticul literar Artur Silvestri şi de câţivacolaboratori ai revistei Luceafărul − nu trecuse neobservată şi fără ecouri).

Se poate ca firescul receptării conceptului de geografie literară să sefi produs şi datorită „efectului“ de transsemantizare (prin analogie) dinspregeografia lingvistică, având – ca disciplină – „rădăcini“ în secolul al XIX-lea (Jacob Grimm, Deutsche Grammatik, 1819 ; Georg Wenker, DeutscherSprachatlas..., 1881 – 1926 ; Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chestionar-ul de206 întrebări, „comunicat“ / „publicat“ în 4 aprilie / 1 iunie 1884, şirăspunsurile înmănuncheate în 18 volume ce stau în temeiurile „de redactare“la Etymologicum Magnum Romaniae ; Gustav Weigand, LinguistischerAtlas des dacorumänischen Sprachgebietes, 1895 – 1909), dar cu „fruct-cristalizările“ în secolul al XX-lea (de la interpretările hărţilor lingvistice „însistem“ – cf. Jules-Louis Gilliéron, Edmond Edmont, Atlas lingvistique de laFrance, 1901 / 1910 –, la „teoria ariilor“ din Introduzione allaneolinguistica, de Matteo Bartoli, Geneva, 1925).

Punerea în circuit a conceptului de geografie literară, în 1985, este unveritabil câştig pentru critica şi teoria literaturii.

O primă problemă abordată în dezbaterea „luceferistă“ (adică de larevista „Luceafărul“) viza „extensiunea hărţii literare“. De fapt, nuextensiunea, cât fidelitatea cartografierii valorilor estetico-literare a ultimelordouă decenii. Prilej de a medita şi asupra unor astfel de imperioasecartografieri ale literaturii noastre în timpi istorici diferiţi, şi asupra„fidelităţii“ hărţilor literare lăsate de istoricii noştri în litere pentru diferiteepoci, îngăduind concluzia că nu există mare istoric literar (întotdeaunadublat de un critic / estetician) care să nu se fi exercitat la maximum în sferageografiei literare, în ciuda faptului că rezultatele („hărţile“) transmise s-audovedit „incomplete“ − şi, spre a ilustra aserţiunea, dăm doar două exemple.Aşadar, cât de necesare ar fi azi:

(a) o hartă a literaturii noastre vechi, în limbile „sacre“ (ale EvuluiMediu), cu Cosmographia pelasgo->valaho-dacului Aethicus Donares / Ister,din orizontului anului 466 d. H., ce nu are până în prezent o ediţie criticăbilingvă, latină – valahă, ori cu Pătimirea lui Sava Getul (nu Gotul !) deMuseua > Buzău, o scriere patristică pelasgo->valaho-dacă din anul 372 d.H., de un zguduitor realism al evenimentelor din zona Buzăului, datorată,desigur, episcopului Betranion de Tomis, şi, de asemenea, cu scrierile luiTeotim I, Ioan de Tomis, Teotim al II-lea, Valentinian, Ioan Cassian, DionisieMicu (sau Mic – onomastic pelasg > valah „greco-latinizat“ de scribi în

Page 83: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

83

Dionysius Exiguus), Niceta Remesianu – sfântul episcop pelasgo->valaho-dac ce, în orizontului anului 370 d. H., a creat imnul Întregii Creştinătăţi(adică imnul Creştinismului Nescindat de Catolica Biserică şi de BisericaOrtodoxă), Laudă, Ţie, Doamne... / Te, Deum, laudamus... – ş. a.;

(b) o hartă „completă“ a iluminismului românesc, unde, relevându-seunitatea spiritualităţii noastre, alături de „relieful“ nord-dunărean, cu ŞcoalaIluministă Valah-Ardeleană, din secolul luminilor, să fie şi „relieful“ sud-dunărean, cu Şcoala Iluministă Valah-Moscopoleană / Voshopoleană (cutipografia din 1730, cu Noua Academie din 1744, având în frunte pe TeodorAnastasie Cavallioti, pe Daniil Moscopoleanu, pe Constantin Ucuta, peGheorghe Constantin Roja ş. a.).

Un critic / istoric literar se dovedeşte „a fi mare“ prin cartografierea,în primul rând, a valorilor estetic-literare din contemporaneitatea lui, nu deaiurea, cu maximă fidelitate, fără a lăsa vreo operă „în afară“, ori vreunscriitor (în adevăratul sens al cuvântului, nu „scrib-ins“ bolnav de„autorlâcită“), după exemplul altor istorii literare / culturale (cea franceză, ceaevreiască, engleză, germană, rusă etc.).

Extrem de valoroase, bune, dar nu de maximă fidelitate, sunt „hărţileliterare“ oferite de George Călinescu în monumentala Istorie a literaturiiromâne de la origini până în prezent (1941).

O hartă literară, ilustrând un plan sincronic cu mare fidelitate,realizată la timpul potrivit, exclude posibilitatea „erorilor“ de reconstituire înplan diacronic, exclude „dogmatismul“, „conformismul“, dezorientărilespaţiale în câmpurile valoric-estetice ale literaturii / culturii, caracterul„improvizat“, oportunist etc.

Deşi au capitole de înaltă judecată estetic-literară, pe segmenttemporal, desigur, unele chiar eminente, gradul de infidelitate al unor„cartografieri“ ale literaturii noastre contemporane realizate până în prezenteste destul de mare (cf. Alexandru Piru, Poezia românească contemporană.1950 − 1975, Istoria literaturii române de la început până azi − din 1981;Eugen Barbu, O istorie polemică şi antologică a literaturii române − din1976; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, III − din 1987 − ş. a. / etc.).

Ideea cartografierii cu maximă fidelitate a valorilor estetic-literarecontemporane – pusă în dezbatere de revista Luceafărul, în 1985, în cadrulgeneros al noii geografii a literaturii române şi în înaltul spirit aldocumentelor de stat ale zilei (potrivit cărora, „pentru dezvoltarea continuă aartei şi culturii din Patria noastră este necesară dezbaterea principială, liberă,la care să participe toţi oamenii de artă, a problemelor de creaţie, de teoria şiistoria artei, pe baza concepţiei noastre despre lume şi societate“) – o găsesc afi de mare nobleţe, dar şi „de întemeiere“, cu deschideri către o veritabilădeontologie literară.

Page 84: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

84

Corola ideilor în dezbatere, aşa cum ni se relevă în Luceafărul nr. 5 /1985, este de o deosebită acuitate şi de o luminoasă bogăţie: „axiomadecalajului dintre receptare şi creaţie“, „literatura câmpiei“, forţa propulsoarede valori estetic-literare a „provinciei“ care mişcă / mută „graniţele“ literar-geografice, „desfiinţarea monopolurilor şi şabloanelor“, pulsaţia / mutaţiatematică în geografia literară (Mihai Ungheanu); „policentrismul creator“ şi„integralitatea valorică şi fenomenală“, vigoarea literaturii „tinere“ şi viitorulliteraturii, „valorizarea virtualităţilor integrale ale unei culturi, adicăspiritualitatea regiunilor“ (Artur Silvestri); „criterii“ / „puncte de reper“ înorientarea critică spaţială; „întinderea, adică observarea fenomenului literarvalah contemporan în diversitatea lui instituţională şi stilistică“, „relieful,adică profilarea valorilor existente într-un orizont al vizibilităţii“,„adâncimea, adică explorarea solului şi subsolului acestei literaturi, învederea mai bunei puneri în valoare a bogăţiilor de care dispunem, asubstanţei latente de ferment ideatic şi expresiv“ (Dumitru Bălăeţ);„resurecţia autohtonismului“, „performanţa culturală“ şi „lepădarea decomplexe“, „coborârea în arhaicitate“ (Adrian Dinu Rachieru); „unitatea detimp care să măsoare unda naţională“, „centri nevralgici“ ai geografieiculturale, de unde se produce „roirea“ spre centru, „ancorarea criticii“ înprezent (Nicolae Georgescu); „instalarea confortabilă în limbaje, teorii şimetodologii preluate rapid“ din aria culturală occidentală („redescoperireaoccidentului“), „modelele univectoriale“ şi receptarea îngustă a unei geografiiliterare „fără relief“, „spaţiul interior“ în geografia dinamică, „geografiasocioculturală este ajutată să se ridice la conştiinţă reflexivă, la conştiinţă desine“ prin actul criticului ca unul dintre mecanismele mediului social (IlieBădescu); decolonizarea culturii valahe prin afirmarea specificului naţional,protocronism şi sincronism ca „sistole şi diastole ale civilizaţiei noastre“(Mirela Roznoveanu).

Evident, modernist-resurecţia autohtonismului, „neoautohtonismul“privesc direct geografia literară; acolo unde există un scriitor (ori opluralitate de scriitori) de certă valoare, se creează un nou „centru“ alliteraturii, îmbogăţindu-se geografia literară.

Şi în perimetrul geografiei literare, cum şi în sfera geografieilingvistice − unde s-au certificat normele ariilor, expuse de M. Bartoli −,acţionează norma ariei culturale / literare izolate (care „conservă“ o fazămai veche a spiritualităţii, „inedită“ în marele câmp valoric-estetic), orinorma ariilor culturale / literare laterale (care, dacă într-adevăr coincid şi seopun ariei centrale, ilustrează o fază anterioară care, în dinamica geografic-literară, se relevă ca „inedită“).

Prin „recenta“ impunere a romanului „sud-american“ ori „siberian“ încircuitul valorilor estetice ale literaturii universale se confirmă că normeleariilor sunt viabile în spaţiul „interior“, în aria geografiei literare, că prin

Page 85: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

85

autohtonism o „republică interioară“ devine republică spirituală în „proiecţieuniversală“, acordându-se deopotrivă şanse de „afirmare“ tuturor ariilorspirituale („mari“ şi „mici“), întru varietatea armonică a Logosului.

Noua geografie literară de azi se proclamă în acest înalt spirit justiţiar,spre înregistrarea polidimensionalităţii fenomenului literelor din ultimeledecenii, spre punerea în lumină „la timpul prezent“ a valorilor estetic-literare.

Autohtonismul / „neoautohtonismul“, constituindu-se în cea maiputernică şi originală direcţie spre universalitate dintr-o literatură naţională(„provincialismul“ − chiar dacă se întinde peste un continent − nu intră însfera autohtonismului), cunoaşte ritmice „altoiuri“ în ramurile răsărite /înmugurite pe multimilenarul trunchi etnogenezic-dacoromânesc, poate, lafiecare unitate temporală de măsură eminesciană a „undei naţionale“, înfloririşi reînfloriri pe secţiunea de aur decisă de raportul armonic tradiţie –inovaţie; este, altfel spus, o împrimăvărare a autohtonismului – sau noulautohtonism – ce se distinge în primul rând prin obiectivarea „imaginarului“şi prin conjugarea în registre estetic-literare a noilor realităţi ale lumii(politice, economico-sociale etc.), a noilor adevăruri ştiinţifice („propulsând“/ „mutând“ orizontul cunoaşterii metaforice), cu vectorizări incandescente în„zarişte fiinţială“.

În literatura valahă a ultimelor două decenii, în opera scriitorilorgeneraţiei republicane, noul autohtonism se lămureşte prin revalorificareadacicului fond mitosofic, excluzându-se „caracterul improvizat“, neştiinţific,al „documentării“, prin valorificarea descoperirilor arheologice în noualumină – cea adevărată – a istoriei („neimperializate“, „nepolitizate“ etc.),dinspre cea mai mare revoluţie a spiritualităţii lumii antice rezidând îneliberarea ens-ului uman, a Dacului, din obsesia thanaticului prin ştiinţade a se face nemuritor – din doctrina Zalmoxianismului (cu învăţătura-pivot: Dacul este parte din Sacrul Întreg Cosmic / Dumnezeu, trebuindmereu a se îngriji să rămână parte curată, sănătoasă etc., pentru că numaiastfel şi Întregului îi merge bine).

Îmbogăţirea neasemuită, nebănuită, a orizontului cunoaşteriimetaforice, unde sunt proiectate operele scriitorilor generaţiei republicane, sedatorează în mare măsură şi publicării unor lucrări fundamentale pentru nouanoastră cultură şi civilizaţie, de la Mioriţa − tipologie, circulaţie, geneză,texte, de Adrian Fochi (Bucureşti, Editura Academiei Române, 1964), sauIstoria credinţelor şi ideilor religioase, de Mircea Eliade (1981), oriMitologie română (1985), de Romulus Vulcănescu, până la Ortofizica(1985), de Mihai Drăgănescu, Psihologia consonantistă şi cibernetica(1978), de Ştefan Odobleja, Zalmoxis (1985), de Al. Busuioceanu, Estetică şiteoria artei (1981), de Matila C. Ghyka, Logica dinamică a contradictoriului

Page 86: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

86

(1982), de Ştefan Lupaşcu (onomastic „cameleonizat“ de epocă în StéphaneLupasco), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), de Constantin Noica etc.

Se observă şi aportul reeditărilor din tezaurul naţional (G. Călinescu,V. Pârvan, N. Iorga, N. Densuşianu, B. P. Haşdeu, T. Vianu, Vl. Streinu, P. P.Negulescu, L. Blaga, C. Rădulescu-Motru, Ion Barbu, Camil Petrescu ş. a.),ori universal (Herodot, Platon, Hegel, Kant, Marx, Freud, Sartre, Heidegger,Toffler, Bachelard ş. a.).

Observăm că scriitorul – „ca demiurg“ într-un spaţiu spiritual, într-unspaţiu de „geneză“ / „creaţie“ – îşi are rădăcinile (cu „zestrea genetică“vectorizată) adânc împlântate, prin „strat“, în „substrat“ (receptarea „surselor“/ „fântânilor“ din plan diacronic) şi, în acelaşi timp, este „conectat“ la flux-refluxul de idei din zonele înalte, din „ionosfera“ Logosului.

Izvoarele spre rod valoric-estetic vin din toate părţile; astfel, scriitoruleste un „reper“ („punct“ / „centru creator“) cu permanentă proiecţie în planuldiacronic, din plan sincronic.

O „cartografiere“ de cea mai mare fidelitate (ca „ilustrare“ sincronicăa valorilor estetice) pentru o geografie literară − să zicem, a anului 1990, ori2000 − trebuie să ţină seama de „legitatea“ ariilor laterale / culturale izolate/ laterale şi de toate „punctele“ / „centrele“ din întregul spaţiu literardacoromânesc (cu izoglosele estetic-literare) spre a obţine secţiunea de aur.

Problemele dezbătute în urmă cu trei ani la Luceafărul, în jurulconceptului de geografie literară, au devenit un program respectat în maremăsură, într-o serie de rubrici: Viitor dicţionar literar („dicţionarul“ literar ca„metodă de lucru“ primordială pentru trasarea isogloselor), Noua geografieliterară, Tânăr în agora, Prezenţa tânărului scriitor, Argumentele cărţilornoastre etc., paginile revistelor fiind deschise colaboratorilor din toată ţara(criteriul valoric-estetic, în majoritatea revistelor, exercitându-se).

Revista Luceafărul urmăreşte evoluţia tinerei generaţii literare,contribuie la cultivarea talentelor în mirabila grădină a literelordacoromâneşti de astăzi, cum puţine reviste o fac, sprijină tinerii scriitoriispre un mai drept circuit al valorilor estetic-literare dobândite prin „zidire înoperă“, orientând spre fondul valoric real, de aur, al literaturii naţionale.

(O variantă a eseului Noua geografie literară şi modernist-resurecţia autohtonismului,de I. P.-T., cu titlul Şansele afirmării..., a fost publicată în revista Luceafărul – Bucureşti,redactor-şef: Nicolae Dan Fruntelată, redactor-şef adjunct: Mihai Ungheanu –, anul al XXXI-lea, nr. 17 / 1354, 23 aprilie, 1988, p. 3.)

Page 87: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

87

Post-scriptum (VIII) :

Paradoxuri ale limitelor tragic-existenţiale în «Elegia a zecea»…

În eseul Pentru «sunt», Nichita Stănescu îşi exprimă un sublim crezartistic:

«Să ne iubim limba în care vorbim şi scriem. După pământul pe care-l locuim şicare ne constituie ţara, limba, ea însăşi, ne este Patrie [...]. În afară de comunicareafrumosului, în afară de comunicarea revelaţiilor, în afară de comunicarea viziunilor,în afară de comunicarea sentimentelor, ideilor, a sufletului şi a inimii, a sufletuluiistoriei şi a inimii prezentului sensibil, scriitorul este un îndrăgostit de vehicolulprincipal, de targa sublimă care-i transportă mesajul, docilă sau nu, de limba în carescrie. Cuvântul cel mai important din limbă este acela care semnifică existenţa.Verbul a fi este suportul şi vehicolul celei mai importante noţiuni umane. Acest verbmagnific aflător în orice limbă desemnează cunoştinţa de sine însuşi, este însemnuldiferenţierii gândirii umane de orice altceva» (SFiz, 30).

Respectându-se codul semantic-sincretic zalmoxian-pythagorician,potrivit căruia „numărul de aur“, zece, exprimă însumarea „primelor patruconducătoare“ (1 + 2 + 3 + 4 = 10 ... „elegii“), căci „de zece nu se trece“ şi„totul se reia de la început“, se arată deosebit de interesantă conjugarealirosofic-paradoxistă a verbului a fi, «suportul şi vehicolul celei maiimportante noţiuni umane», chiar la indicativ, timpul prezent, persoana întâi-singular, după cum suntem avertizaţi de subtitlul – Sunt – de la «Elegia azecea»:

Sunt bolnav. Mă doare o ranăcălcată-n copite de cai fugind.Invizibilul organ,cel fără nume fiindneauzul, nevăzul,nemirosul, negustul, nepipăitulcel dintre ochi şi timpan,cel dintre deget şi limbă –cu seara mi-a dispărut simultan. // [...] //Sunt bolnav nu de cântece,ci de ferestre sparte,de numărul unu sunt bolnav,că nu se mai poate împartela două ţâţe, la două sprâncene,la două urechi, la două călcâie,la două picioare în alergareneputând să rămâie.Că nu se poate împarte la doi ochi,la doi rătăcitori, la doi struguri,

Page 88: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

88

la doi lei răgind, şi la doimartiri odihnindu-se pe ruguri.

(SAlf, 119 sqq./ SOrd, I, 196 sqq.).

Criticul literar Eugen Simion a observat că după „interludiul“reprezentat de poemul Omul-Fantă, dispus între Elegia oului, a noua şiElegia a zecea, întru „odihnirea spiritului“, Nichita Stănescu se reîntoarce laabordarea temei profund-lirosofice, arcul voltaic al versurilor nemaiarătându-se dintre „groase învelişuri de abstracţiuni“:

«...ce a fost până acum a fost o lungă pregătire, o călătorie complicată prin straturileunei cosmogonii utopice; atingem, în fine, centrul, izvorul ei existenţial; programulurmător al poeziei lui Nichita Stănescu aici îl aflăm: voinţa de a atinge, prinintensitatea gândirii poetice, neauzul, nevăzul, nemirosul, nepipăitul, de a exprimainexprimabilul şi, mai ales, suferinţa pe care el o provoacă; spiritul care îşi puneastfel de probleme intră, fatal, într-o stare de criză, pentru că el suferă de ceea ce nupoate cuprinde; din izbirea spiritului creator de astfel de interogaţii iese, în cazulElegiilor, o poezie de frapantă originalitate, insolită prin discurs, ici radical prozaic,conceptual, colo amplu, patetic, muzical, pierdut în lumea ficţiunilor mari.» (SSra, I,182 sq.).

Dacă la Eminescu, în elegia Mai am un singur dor, eroul liric sevoltaicizează şi se proiectează („pro-jetează“) în priveliştea fiinţială cudeplinătatea spiritului specific romantismului, dacă la Lucian Blaga, în elegiaGorunul, protagonistul se relevă din estetica expresionismului, la NichitaStănescu, în A zecea elegie, eroul liric – identificându-se în increat / ens, înnefiindul / fiindul, în Non-eu / Eu, ori în ens-ul polidimensional, având unadintre dimensiuni ca increat, sau în Întregul unde, pe rând, poate fi oricareparte – se manifestă în spiritul esteticii paradoxismului.

La acest Întreg face referire partea „bolnavă“, partea-erou-liric-paradoxist, în „lamentaţiile“ ei cosmice, reamintindu-ne sfera («ca razeleumile în sferă»), atomul («centrul atomului mă doare»), unu / unitatea(adică Întregul: «de numărul unu sunt bolnav»).

Tot la Întreg, la unu, trimite şi lirico-semantismul-sincretic alnumărului zece, atribuit de poet elegiei supuse analizei noastre, deoareceOmul-Fantă, dintre nouă şi zece, „nu poate fi numărat“, fiind increatul,non-ens-ul, cel structurat „invers“ / „pe dos“, „ca antimaterie“, ca „gaurăneagră a universului“, ca apariţie a altei ordini. Nu face parte din ordineanoastră cosmică datorată numărului de aur.

Poetului îi erau cunoscute şi „jocurile numerice“ (unde „de zece, nu setrece“ – cf. TZM, LXVIII sq.) din folclorul valah al copiilor, cu numere ivitedin „oralitatea cultă“ a Zalmoxianismului, cercetase şi studiile despre numere,de la Bogdan Petriceicu Hasdeu (cf. HCuv, II, 430) până la Hegel ce, înprelegerile-i de istoria filosofiei, ne încredinţează:

ajungând «la zece, îl considerăm ca unitate şi o luăm de la început» (HP, 207).

Page 89: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

89

Şi „începutul“ se arată în A unsprezecea elegie, o elegie a «intrării înmuncile de primăvară», când încremenirea, moartea încetează, «când iarna îşilichefiază oasele ei albe, lungi», când sămânţa-sferă fiind în propriul tăupământ, aştepţi în răbdare «să-i crească luminii un trup pe măsură».

Elegia a zecea este a „bolilor“ lui sunt (un sunt din Cuvânt), amaladiilor cunoaşterii Întregului*.

Dintre preceptele de aur ale Zalmoxianismului (cf. TDel, 471 sqq.), cuoglindire profundă în Elegia a zecea este învăţătura fundamentală desprearmonizarea părţii în sacrul Întreg cosmic, potrivit căreia Samasua (>Samoş), Soarele-Moş / Tatăl-Cer, Dumnezeul Cogaionului, era Totul(simbolizat de litera thothimoş – T –, din alfabetul pelasgo->valaho-dac(dacoromânesc-arhaic), iniţiatic / misteric, „fonetic“, de 23 litere. Literathothimoş – T –, „Întregul Sacru“ / „Unul“ („Uniilă“) ni s-a transmissculptată în piatră şi împlântată în Soarele de Andezit etc. (cf. TEm, 54 sqq.),Universul / Cosmosul, Lumina, „materie perfectă“, din El însuşi făptuind şizei, şi oameni, şi cuvântătoare, şi necuvântătoare, şi lucrurile toate.

El a zămislit Lumea „perfectă“, dar care a fost supusă stricăciunii, înprimul rând, de droaia de zei în frunte cu Nebeleizis (Nefărtatul).

Armonia în Întregul cosmic a fost tulburată după „retragerea“Atoatecreatorului în Apele Primordiale (Celesta Mare Roşie).

Dreptul la nemurire (de unde şi stănescianul „drept la timp“) sebazează pe înrudirea oamenilor cu zeii, cu Dumnezeu, înrudire prin naştere,oamenii fiind „părţi“ din „sacrul Întreg cosmic“.

Forţele răului – care duc la moarte – îşi fac loc prin stricarea „părţii“;şi „partea“ stricată nu se mai armonizează în „Întregul sacru“; toţi oamenii(credincioşii – Pelasgo->Valaho-Daci), cunoscându-se bine fiecare, trebuie săse îngrijească de „sănătatea“ Întregului, iar dacă Întregului nu-i merge bine,nici partea nu se poate însănătoşi, nu se poate bucura de cele întru înveşnicirecogaionică. Nemuritor devine cel ce priveghează sănătatea cosmicului Întregsacru, ori luptă şi se jertfeşte pentru păstrarea / armonizarea „părţilor“ înÎntregul Sacru.

În acest sens, Platon (428 – 347 î. H.), în Charmides (156, d – 158, c),consemnează (cele mărturisite de un cavaler / războinic-medic din Dacia) şitotodată recomandă medicilor atenieni această învăţătură a Zalmoxianismuluidinspre regele-zeu-medic din Cogaionul / Sarmisegetusa de atunci:

«Zalmoxis, adăugi el, regele nostru care e zeu, arată că, după cum nu trebuie săîncercăm a vindeca ochii fără să vindecăm capul, sau capul fără să ţinem seama detrup, tot astfel nici trupul nu poate fi însănătoşit fără suflet. Aceasta e şi pricinapentru care medicii greci nu izbutesc să vindece cele mai multe boli: ei nu se ridicăpână la Întregul de care ar trebui să se îngrijească...» (PO, I, 183).

Page 90: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

90

Dinspre această parte „bolnavă“ din Întreg se relevă eroul liric dinElegia a zecea de Nichita Stănescu: de numărul unu sunt bolnav.

Structural, Elegia a zecea este marcată de cele şase înrăzăriri ale luisunt, într-o „gramatică umană“ a paradoxismului, în corespondenţă cu şase„maladii“ ale Întregului.

Cele şase părţi / tablouri sunt delimitate de stihurile laitmotivăriielegiace:

I) Sunt bolnav. Mă doare o rană („închiderea“, în „suprafaţaninsă“),

II) II) Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav („final“ în „ziduri aletăcerii“),

III) III) Sunt bolnav de zid, de zid dărâmat (tabloul se desfăşoarăîntre „rana celestă“ – «Iată-mă, îmbolnăvit de-o rană /închipuită între Steaua Polară / şi steaua Canopus» şi „ranatelurică“, zdrobirea – «Iată-mă, stau întins peste pietre şi gem,/ organele-s sfărâmate...»; stihul „închis-deschiderii“: «Mădoare că mărul e măr»),

IV) IV) ...sunt bolnav de sâmburi şi de pietre (cu „final“ în„trupurile celelalte, şi divine“),

V) V) Sunt bolnav. Mă doare o rană (pe care mi-o port pe tavă /ca pe sfârşitul sfântului Ioan) şi

VI) VI) Sunt bolnav nu de cântece (ci de ferestre sparte, / denumărul unu sunt bolnav).

În prima franjă elegiacă, eroul liric se arată cuprins de maladia întrucunoaşterea increatului, (a „fant-omului“, a Omului-Fantă). Rana întrucunoaştere este «călcată-n copite de cai fugind»; se substituie increatului /„fant-omului“ şi «invizibilul organ [...] cu seara mi-a dispărut simultan»; şidispariţia serii se tălmăceşte în dezlegarea (deschiderea) increatului / fant-omului spre morfo-sintaxa umană.

Non-simţurile increatului / fant-omului sunt proiectate invers: neauz,nevăz, nemiros, negust, netactil; este vorba despre o anatomo-fiziologieparadoxistă a increatului / fant-omului, metamorfozându-se la riftulexistenţei, „în gaura cosmică“, şi permiţând înfăşişarea simţurilor reale: văzul(«Vine vederea...», cu prilejul glosării viitorologice: «nu există ochi pentru cevine»), mirosul («vine mirosul /.../ nu există nări pentru ce vine» –adulmecarea viitorului), gustul («gustul, vibraţia umedă»), auzul («timpanelepentru leneşele mişcări de eclipsă»), tactilul («pipăitul, mângâiatul, alunecare/ pe o ondulă întinsă»); lunecarea la riftul existenţial se datorează ondulei„mereu cu suprafaţa ninsă“.

Page 91: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

91

În cea de-a doua franjă elegiacă se revelează maladia nedesluşiriisimţurilor într-un trup cerbos; „organele“ sferei, organele întru cunoaştereaÎntregului («suave organele sferii»), în „spaţiul liber“, al „legilor numai deos“, au fost lăsate fără apărare / protecţie de trupul cerbos, «întinzând ziduriale tăcerii».

Pe franja a treia se iveşte maladia spargerii / ruperii limitelor, „boalade zid“, „maladia dărâmării zidurilor“, prin fuziunea simţurilor: «zid dărâmatde ochi-timpan, de papilă-mirositoare».

În acest plan al primului orizont-limită (ca în contemporan-biblicul-sorescian, Iona), „orizont dărâmat al tăcerii“, al Priveliştii Fiinţei (Platon), alunei lumi obstrucţionist-abstracte, eroul elegiac este călcat „aerian“, de„abstractele animale“, nu de cele „concrete“, ca în prima franjă (unde durerearănii cunoscuse „copite de cai fugind“); „motivul“ vânătorului vânat – pefundalul foamei existenţiale – apare pregnant şi în acest spaţiu : abstracteleanimale (în turmă) sunt speriate „de abstracţi vânători“ stârniţi de foameaabstractă, din „burţile lor ţipând“ („o veşnică mistuire“ – la M. Sorescu); înaceastă lume abstract-paradoxistă, organul – „pieziş“ (arghezian), „întins“(ca ondula), „ascuns în idei ca razele umile în sferă, ca osul numit calcaneu“(trupul fiind încă destul de „cerbos“, vulnerabil ca iutele călcâi al lui Achile,homericul), încordat ca la turnirul sufletelor (cf. PO, IV, 445 – Phaidros ) –este „fluturat în afară de trupul strict marmorean şi obişnuit doar să moară“.

Abstracta lume în „turnir“ a trecut „peste organul ne-nveşmântat încarne şi nervi, în timpan şi retină“, bineînţeles, şi după „voia vidului cosmiclăsat / şi la voia divină“; de data asta, rana cosmică este polarizată deconstelaţia Carului Mic (între Steaua Polară / şi steaua Canopus şi steauaArcturus / şi Casiopeea din cerul de seară.); este rana universului, „ranamortală“, „ce n-a-ncăput / în trupul meu apt pentru răni / cheltuite-n cuvinte,dând vamă de raze la vămi“.

În plan teluric, eroul elegiei „stă întins peste pietre“ şi „geme“, cu„organele sfărâmate“, fiindcă „maestrul“ („Geniul“) „e nebun“, „suferă de-ntregul univers“. În acest plan, simte şi durerea / rana pentru „pedeapsa dinrai“, pentru „dăruirea mărului“, pentru „fructul oprit“, al „cunoştinţei bineluişi răului“: «mă doare că mărul e măr».

Pe franja a patra, „malado-topiile“ cuprind lumea germinaţiilor, avegetalului („sunt bolnav de sâmburi“), a antigerminaţiilor / antivegetalului(„sunt bolnav ... de pietre“), a tehnologiilor („sunt bolnav ... de patru roţi“,„de corturi“, unele tehnologii fiind poluante: „sunt bolnav ... de pete“), ameteorologiei („sunt bolnav ... de ploaia măruntă“) / astrofizicii („sunt bolnav... de ploaia măruntă de meteoriţi“).

Page 92: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

92

„Salvarea ordinii“, a sănătăţii Întregului, cere jertfă de trup, jertfă desine, „cu organe cu tot“: cel vegetal („organul numit iarbă mi-a fost păscut decai“), cel animal („organul numit taur mi-a fost înjunghiat“) etc.

Înjunghierea organului-taur se face ritualic-modern, în lumea-arenă,ca la coridă, cu „fulgerul toreador şi zigurat“.

Această excelentă metaforă paradoxistă tălmăceşte săbiile-fulgere-însângerate înfipte de toreador în ceafa taurului. Şi faldurile-zigurate-roşii alecapei antrenează sinestezic jertfele multimilenare ale taurilor, încă dinorizonturile civilizatorii ale ziguratelor asiro-babiloniene.

Observăm aici spaţio-temporalizarea sinesteziei (ţinând de esteticaparadoxismului).

Mai există şi un organ meteorologic („Organul Nor mi s-a topit / înploi tortenţiale, repezi“); organul-nor are în complementaritate organul-iarnă, prin care, paradoxist, „...întregindu-te, / mereu te lepezi“.

Malado-topiile pun stăpânire pe dihotomiile Întregului (material,spiritual, non-Întreg etc.), vectorizându-se în microcosmos, în acel lăuntru cuatomicul centru: Diavol-Dumnezeu / infern-rai («Mă doare diavolul şiverbul» – Verbul desemnează pe Mântuitor / Iisus Hristos).

Durerea pune stăpânire şi pe „organul“ mineral-vegetal («mă doarecuprul, aliorul»**), ori pe cel faunistic-floral («mă doare câinele, şi iepurele,cerbul» – deci „vânătorul“, dar şi „vânatul“: iepure, cerb; însă, subtil,proiectând simbologia cerbului îmbrădat / înrămurat (cf. TIR, I, 193 sqq.),face trecerea la dendrologic şi la „metamorfozele“, la „jertfele“ arborilor: „mădoare... copacul, mă doare... scândura, mă doare... decorul“), sau pe celanorganic-organic (microcosmic / macrocosmic) etc.: «Centrul atomului mădoare, / şi coasta cea care mă ţine / îndepărtat prin limita trupească / detrupurile celelalte, şi divine» ; în ultimă instanţă, mai este vorba despre coastade la Geneză*** (cf. B, 2), impunătoarea limitei dintre trupul divin şiomenescul trup.

Pe franja a cincea, eroul elegiac, după ce îşi poartă rana biblică «petavă, / ca pe sfârşitul sfântului Ioan, / într-un dans de aprigă slavă»(protagonistul fiind, în acelaşi timp-paradoxist, şi Irod-împărat sărbătorindu-şi naşterea, şi rafinata / straşnica dansatoare-fecioară a Irodiadei, şidecapitatul, şi decapitatorul), se declară împotriva cunoaşterii prin simţuri,împotriva încreierării înguste, împotriva „lumii simple“, care nu rabdă „altemorţi decât morţile / inventate de ea, să se-ntâmple“. Dinspre rana-biblie, îisunt insuportabile / nesuferite cele invizibile („nu sufăr ceea ce nu se vede“),ori «ceea ce nu se aude, nu se gustă, / ceea ce nu se miroase, ceea ce nuîncape / în încreierarea îngustă, / scheletică a insului meu, / pus la vederilelumii».

Page 93: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

93

Pe franja a şasea, „de încheiere“ la Elegia a zecea, se lămureştemaladia „ne-un-doi-irii“ / „neîndoirii“ (neînjumătăţirii) Întregului în sacreperechi „spărgătoare“ de orizonturi întru Cunoaşterea Absolută.

Unu nu mai are puterea divizării la două / doi – divizarea în sine,până la zece, că „de zece nu se trece“, totul reluându-se: «de numărul unusunt bolnav, / că nu se mai poate împarte / la două ţâţe» (în primul rând, şidinspre principiul energetic „femina“ / Yin), că nu se mai poate împărţi ladouă sprâncene (în al doilea rând), la două urechi (în al treilea rând), ladouă călcâie (în al patrulea rând), «la două picioare în alergare / neputând sărămâie» (într-al cincilea rând), la doi ochi (în al şaselea rând, şi dinspreprincipiul energetic „vir“ / Yang), la doi rătăcitori (într-al şaptelea rând), ladoi struguri (într-al optulea rând), la doi lei răgind (în al nouălea rând) «şi ladoi martiri odihnindu-se pe ruguri» (într-al zecelea rând).

Cunoaşterea absolută este cunoaşterea de sine a Întregului, a luiUnu, constituindu-se în lumină, în „lumea“ fotonilor.

Potrivit „legilor hologramei“, partea oglindeşte Întregul, deci şitrupul ca parte este reflectare de unu, de Întreg / sferă.

Lumina cunoaşterii absolute în Întregul ei sacru trebuie să seexercite holografic (cf. FH, 5 sqq. / VL, 16 sq.) în cunoaşterea de care-icapabil trupul ca parte (tinzând să fie Întreg), prin simţuri şi prin toatăîncreierarea.

Dar această lumină a cunoaşterii „părţii“ prin simţuri / în-creier-areprezintă cele şase franje, determinându-l pe poet să sesizeze paradoxistdiscrepanţele şi să reclame imperfecţiunea trupului ca parte-sferă, eroareaîntru cunoaşterea absolută a radarului-organ.

Cineva a tulburat ordinea (Cuvântului / Verbului), „a trişat“ la croireaunui ins (< lat. ens) pe măsura rolului armonizării părţii în sacrul Întregcosmic, „a înşelat“ la croirea insului perfect, a omului-sferă, relevat într-ovârstă mitică a pământului, în androgin / om-sferă, după cum se certifică şi laPlaton, în Banchetul (190, d):

«...corpul Întreg al fiecărui om era de o înfăţişare rotundă; spatele şi coastele înformă de cerc; avea patru mâini şi tot atâtea picioare; avea şi două chipuri, exact lafel, aşezate pe un gât rotund, un singur cap, pe care erau aşezate cele două feţeopuse una alteia, patru urechi [...]; aceşti oameni aveau formele rotunde şi mişcărilecirculare, ca ale părinţilor; hărăziţi cu o putere miraculoasă, cu o trufie fără margini[...], ei s-apucară să se suie-n cer ca să se înstăpânească pe zei [...]; după oarecaregândire, Zeus se hotărî [...]: „...îi vom face mai slabi; iată, am să-i tai în două pefiecare şi-au să se facă pe dată mai neputincioşi [...]; şi vor umbla drepţi, pe douăpicioare; dar dacă şi aşa se vor arăta cutezători, nevoind să se potolească, iarăşi amsă-i tai în două – zise dânsul – ca să umble pe-un singur picior, sărind ca şchiopii“;spunând asta, Zeus tăie în două pe oameni...» (PB, 37 sqq. / KM, 81 sqq.; TDel, 16– 18; s. n.).

Page 94: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

94

Jumătăţile / părţile din androgin / om-sferă de la divizarea / tăiereaîn doi / două, nu au mai devenit „Întreg“ între timp, pentru a se petrece nouaîmpărţire promisă de Zeus.

Şi dinspre mitul androginului / omului-sferă se lămureşteprotagonistului liric din Elegia a zecea, de Nichita Stănescu, boala denumărul unu – „boala“ de Întreg / sferă ce nu se mai poate împărţi „la douăţâţe...“, «la doi lei răgind, şi la doi martiri...».

Note(*), sigle :

* „Maladiile“ din elegia a zecea de Nichita Stănescu se intersectează mai târziu cu„maladiile“ semnalate de marele filosof european de la Păltiniş-Dacia / România, ConstantinNoica, în celebra-i lucrare, Şase maladii ale spiritului contemporan, publicată în anul 1978,la o apreciabilă distanţă faţă de elegiile stănesciene.

** Alior = Aibela / Aibir, Aribi, Laptele-Cucului / Câinelui, Leur etc. (Euphoriacyparissias – cf. PTZpl, I, 121 sq.).

*** «...iară lui Adam nu să afla ajutoriu asemenea cu dânsul. Şi puse DomnulDumnezău pre Adam somnu, şi adormi; şi luo o coastă dentr-ale lui şi plini trup pentru dânsa.Şi zidi Dumnezău coasta ce-au luat de la Adam muiare şi o aduse pre dânsa către Adam...»;«... Şi zise Adam: „Acesta acum iaste os din oasele meale şi trup den trupul mieu ! Aceastasă va chema muiare, pentru că dentru bărbatul ei s-au luat. Pentru aceasta va lăsa omul pretată-său şi pre mumă-sa şi să va lipi lîngă muiarea lui şi vor fi amîndoi într-un trup“. Şi erauamîndoi despuiaţi, şi Adam şi muiarea lui, şi nu să ruşina.» (B, 2).

B = Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament –«tipărită întâia oară la 1688 în timpul lui Şerban Vodă Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti,

Page 95: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

95

retipărită după 300 de ani în facsimil şi transcriere, cu aprobarea Sfântului Sinod, aceastăediţie văzând acum, din nou lumina tiparului, cu binecuvântarea Prea Fericitului PărinteTeoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române», Bucureşti, Editura Institului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997.

FH = M. Françon, Holographie, Paris, Ed. Masson et Cie, 1969. HCB, I – III = Bogdan Petriceicu Hasdeu, Cuvente den bătrâni, vol. I – III

(limba română vorbită între 1550 – 1600, studiu paleografico-lingvistic, cu observaţiunifilologice de Hugo Schuchardt; ediţie, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă), Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.

HP = Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei, I (traducere: D. D. Roşca),Bucureşti, Editura Academiei Române, 1963.

KM = Victor Kernbach, Miturile esenţiale, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1978.

PB = Platon, Banchetul, Timişoara, Editura de Vest, 1992. PO, I = Platon, Opere, I (ediţie îngrijită de Petru Creţia şi Constantin Noica),

Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1974. PO, IV = Platon, Opere, IV (ediţie îngrijită de Petru Creţia şi Constantin Noica),

Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1983. SAlf = Nichita Stănescu, Alfa (poeme, antologie de autor, 1957-1967, cu

“ineditele” din ciclul «Obiecte cosmice»), Bucureşti, Editura Tineretului, 1967. SFiz = Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei (însemnări, eseuri, poeme, pagini de

jurnal etc. – ediţie îngrijită de Al. Condeescu), Bucureşti, Editura Eminescu, 1990, 640pagini.

SOrd, I, II = Nichita Stănescu, Ordinea cuvintelor (versuri dintre anii 1957 şi1983; «prefaţă, cronologie şi ediţie îngrijită de Al. Condeescu cu acordul autorului»), vol. I,II, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1985.

SSra, I, II, III, IV = Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I – IV,Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1974 – 1989 (vol. I, ediţia întâi: 1974; vol. I, ediţia adoua, «revăzută şi completată», la care se fac trimiterile noastre: 1978; vol. II, 1976; vol. III,1984; vol. IV, 1989).

PTDelrc = Ion Pachia-Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-97530-8-6], 2003.

TEm = Ion Pachia-Tatomirescu, Mihai Eminescu şi mitul etnogenezeidacoromâneşti, Timişoara, Editura Aethicus, 1996.

TIR, I = Ion Pachia-Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic /neolitic, prin Zalmoxianism, până în Creştinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor),Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-97530-3-5, general / vol. I, ISBN 973-97530-5-1],2001.

PTZpl, I, II = Ion Pachia-Tatomirescu, Zalmoxianismul şi plantele medicinale,vol. I – II, Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-97529-5-0 / ISBN 973-97529-7-7], 1997.

TZM, LXVIII = Ion Pachia-Tatomirescu, Zalmoxianismul şi matematica(Istoria religiilor, LXVIII sq.), în Renaşterea bănăţeană,, nr. 1000, 12 iunie 1993, p. 9.

VL = E. Vasiliu, Lumina – undă sau corpuscul, Bucureşti, Editura Albatros,1976.

(„Radiografia de text“, Paradoxuri ale limitelor tragic-existenţiale în «Elegia azecea», de Nichita Stănescu, a fost publicată de I. P.-T. în câteva periodice / antologii : maiîntâi, în revista Rostirea românească – Timişoara, ISBN 1224-0478, redactor-şef: Anghel

Page 96: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

96

Dumbrăveanu –, anul al IX-lea, nr. 1–2–3 / ianuarie–februarie–martie, 2003, pp. 39 – 45;apoi, în antologia de poeme, Nichita Stănescu, Omul-Fantă, Timişoara, Editura Aethicus[ISBN 973-85261-7-5], 2004, pp. 154–162; şi, cu titlul Aspecte ale paradoxismului în«Elegia a zecea», de Nichita Stănescu, în antologia de exegeze şi comentarii, Tentaţiiletextului, 2, coordonată – sub egida Academiei Române, Filiala Timişoara, şi a Institutului„Titu Maiorescu“ – de prof. univ. dr. Crişu Dascălu, Timişoara, Editura Brumar [ISBN 973-602-140-8], 2005, pp. 209–219.)

„Post-scriptum“ (IX) :

De la „greşirea cerului“ la paradoxism ontologicîn poezia lui Vasile / Vasko Popa şi a lui Nichita Stănescu

Criticii / istoricii literari cei mai atenţi la evoluţia poeziei europene dina doua jumătate a secolului al XX-lea au observat că, mai întâi, a fostparadoxismul ontologic al lui Vasile / Vasko Popa (Grebenaţ-Serbia, 29 iunie1922 – 5 ianuarie 1991, Belgrad), chiar de la împlinirea primului său sfert desecol de viaţă, de la maturitatea versurilor scrise în limba-i maternă, valaha(dacoromâna), din orizontul anului 1947, chiar de la debutu-i de maturitatechristianic-simbolică, din anul 1953, cu volumul Scoarţa, un soi deparadoxism cu misterioase şi părelnic-inepuizabile surse în folclor, îndeosebi,în perimetrul descântecelor, al jocurilor şi al paremiologiei, unde se maireleva (pe-atunci) din abundenţă oximoronizarea universului cotidian, cuarhaitatea agrestă, necopleşită încă de modernitatea urbanismului.

Dar „triada de aur“ a paradoxismului – alcătuită din Vasko Popa,Nichita Stănescu (Ploieşti, 31 martie 1933 – 13 decembrie 1983, Bucureşti) şiMarin Sorescu (Bulzeşti-Dolj, 19 februarie 1936 – 8 decembrie 1996,Bucureşti) – se relevă – în cea mai mare strălucire – dincoace de poetic-valaha resurecţie a modernismului, marcată de marea explozie lirică din 1964– 1965 şi de noua estetică impusă de generaţia antiproletcultist-valahă aacestor trei poeţi de talie universală (cf. TGrp, 9 – 300).

Şi o incontestabilă influenţă benefică a exercitat poezia lui VaskoPopa asupra întregii generaţii resurecţional-moderniste şi a revoluţieiparadoxismului, cu începere din 1966, anul în care marelui poet din Serbia i-aapărut în limba valahă o antologie esenţială – Versuri, colecţia Cele maifrumoase poezii, Bucureşti, Editura Tineretului – din volumele-i publicatepână atunci – Scoarţa, Câmpia neodihnei, Cerul lăturalnic şi Ţara verticală–, în traducerea lui Nichita Stănescu.

Page 97: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

97

În Cuvânt înainte, Nichita Stănescu observă paradoxista „mutare deunghi“ din poezia lui Vasko Popa:

«...există şi în poezie un fel de matematică a metaforelor, absolut necesară în cazulinvestigaţiei diferenţiate, asupra locului comun. O astfel de mutare de unghi deinterpretare se produce în poezia lui Vasko Popa. Conceptul de joc, de ritual, estescos din accepţiunea lui alegorică, deşi el mai păstrează încă insemnele alegoriei,devenită însă suport de plecare spre o viziune care nu mai acceptă nici o formă astilizării. [...] Simbolul coboară din generalitatea lui, se filtrează făcând locsentimentului singularizat, unic, capabil să reproducă vizual partea nevăzută alucrurilor şi să convertească în cuvinte ceea ce nu ţine de cuvinte» (p. 8 sq.; s. n.).

Vasko / Vasile Popa − desen din anul 1965, de Cik Damadian.

Este relevată aşadar aici atât lamura paradoxismului ontologic dinpoezia lui Vasko Popa cât şi angajarea lui Nichita Stănescu în „mirabilul“necuvânt prin care – tot din 1966 – Omul-Fantă i se comunică, dar sprefundamentul paradoxismului stănescian, sau paradoxismul ontologic alLimbii / Logosului, făcând să scapere noul principiu „antimarxist“, potrivitcăruia Materia decurge din Cuvânt, se structurează în „galaxii de cuvinte“.

Şi expansiunea cosmică începe din unitatea A „opusă“ lui Unu:Îl opun pe A lui 1.Nori peste semne.

Explozia inimii în desimea eirabdă să se spargă trupul.

Gând cu ancoră A,în zeama gânditoare a creierului.Credeam că totul vorbeşte.A – m-a despărţit de auz.

Templu al cuvântului, A,rugarea trupurilor noastre fumegânde –

Page 98: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

98

vulturul ţi l-am ucisschimbându-te în lucru.Gândire devenită strigăt,înzdrăvenind un mormânt.

A, te-am făcut trupca să rămână din trupul meudupă spulberareA.

Îl opun pe A, mie.Sufletului meu îl opun pe A.Luptă care naşte înţeles.Cort al amintirii mele.

Trece timpul peste A.Viaţa-mi curge pe sub A.Soarele se închină la A,la steaua cuvântului – A…

(«Descrierea lui A»).În demiurgologia lui Nichita Stănescu, materia este „vorbită“:

Vorbirăm stelele...; şi ecoul: ...e cea mai temeinică formă a materiei / pentrucă ecoul se repetă. («O, nedreptate !»).

În viziunea stănesciană, rostirea / grăirea cuvântului / numelui, ca şiîn mitul despre Puterea Cuvântului de la Început / Geneză, este născătoarede trup:

Să deplângiabsenţa meade pe suprafaţa lucrurilor.

[...] să aduci şi să verşiamfore cu vin.Numai numele să numi-l aminteşti,numai numele, nu.

Pentru că atunciar izbucni de jur împrejurul luiun truppe care tu nu l-ai mai recunoaşte.

Page 99: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

99

Numai numele să numi-l aminteşti,pentru că el areo infinitate de trupurişi s-ar putea să şi-l aratepe-acelape care tu nu-l cunoşti.

(«Testament»);ori:

Eu sunt un cuvânt care se rosteşte,lăsând în urma lui un trup.

(«Înaintare»).

Şi la Vasko Popa, „năzdrăvan“ e gândul (gândire fără cuvânt nuexistă), mai ales pentru că-i „muşcător de stele“:

Ridică-ţi talpa piciorului,ne-ai călcat pe gând !

Nu pot să-mi trec prin voipaşii, purtându-i în mâini...

dă-te la o parte, gândul nostruîţi va muşca stelele de pe tălpi

Nu pot să-mi jertfesc drumul;mă duce prin capetele voastre.

(«Drumul înalt»).

Mitul despre Puterea Cuvântului de la Început / Geneză a avut, inillo tempore, un circuit planetar.

În mitologia pelasgo->valaho-dacă / thracă, mitul s-a păstrat„fragmentar“ până în zilele noastre:

«Şi i-a răspuns Fărtatul / Dumnezeu: „Voi rosti numele meu şi pământul va figata...“».

În Evanghelia cea după Ioan (I, 1), „s-a încriptat“ esenţiala frază:«La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul».

Dintr-o „arie mitosofică laterală“, cea a Alaskăi, se înrăzăresc şi altemiteme din Puterea Cuvântului la Geneză:

În acele vremuri adânci,Cuvântul avea neasemuite, magice puteri; / [...] /

Page 100: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

100

Un cuvânt aruncat la-ntâmplareciudate urmări putea să aibă –dintrodată, devenea viu, se-ntrupa,după vrerea grăitorului;şi tot ce aveai de făcutera să rosteşti cuvântul...

a. b.

Studentul filolog, Nichita Stănescu, în două fotografii din orizontul anului 1956: a) înainte de a-l fivăzut şi auzit pe autorul Primelor iubiri rostindu-şi poemele; b) la câteva săptămâni după întâlnirea cuNicolae Labiş în Amfiteatrul Odobescu al Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti, pecând nu era convins «c@ se poate scrie o poezie mai minunat@ dec$t Moartea c@prioarei».

În „interiorul“ cosmosului, Nichita Stănescu este preocupat deabsorbţie şi resorbţie, de „găurile negre“, de explozie şi implozie la stele:

«...gaura neagră cosmică [...] absoarbe după explozie. [...] Singurul lucru care nupoate fi resorbit e cuvântul. El e cel mai rezistent material care există în„nomenclatorul” pământului – ca să folosesc un astfel de termen. Adică în toatăenumerarea asta de elemente, începând de la cel mai simplu [...]. Cuvintele nu pot fitrecute în tabla lui Mendeleev, deşi sunt totuşi materie. Aici este partea cea maispecială a cuvintelor, anume că, într-o oarecare măsură, ele repetă structura materiei.Structura semantică a materiei... Orice cuvânt are în sine, conţine în el o informaţiecu mult mai mare...» (SSubl, 11).

Microcosmosul cuvântului se înfăţişează astfel:

«...cuvintele sunt în relief, în spaţiu; cuvântul scris, de asemenea, este în spaţiu;fraza; grupul de fraze; hârtia acoperită de cuvinte numai în aparenţă e plană; o frazăpoetică, aidoma unui cristal, e în spaţiu; în infinitul spaţiu interior al conştiinţei;putem compara structura oricărei propoziţii rostite sau scrise cu structura atomică;putem compara formele şi simbolurile lor, literele, cu structura celor mai simpleparticule; ne izbeşte asemănarea dintre substantive şi nuclee; dintre electroni şiverbe; dintre adjective, adverbe, pronume şi quante; ne uluieşte faptul că aidomaatomilor diferiţi, care au un număr anumit de valenţe, şi substantivele, fiecare luat înparte, au un număr anumit de posibilităţi sintactice de a se combina cu verbele; amputea spune, fără să aproximăm prea mult, că limbajul, cuvintele sunt umbra mărită

Page 101: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

101

a materiei în conştiinţă; ne vine să dăm crezare acelei vechi superstiţii copilăreşti cătot ceea ce imaginăm există undeva; putem să reflectăm cu seriozitate asupraraportului cuvânt-materie şi, inversând realul, să ne reculegem asupra acelui laînceput a fost Cuvântul.» (SRes, 170 sqq.).

Este în această credinţă a lui Nichita Stănescu esenţa paradoxismuluiontologic al limbii, a resurecţiei semnificantului „născător“ de semnificat, arevoltei semnificantului în faţa semnificatului.

Desigur, nu putem face „închiderea“ microeseului nostru fără săatragem atenţia asupra a două direcţii originale ale paradoxismului ontologicce se îngemănează din mitemul, greşirea cerului.

(I) Vasko Popa surprinde tragismul unui eu / ens liric la proporţiilecosmosului nostru imediat:

Din capul cui a căzutacest bastard c-un singur ochi ?

După cine-şi întoarce privirea,după cine se rostogoleştepe câmpia cerului ?

De ce ne măsoară din ochi ?Ne-ar arde de vii, cu mare plăcere,

Ca şi cum noi, cei de-aici,am fi vărsat apă recepe turbatul său tată.

Mai bine-ar fi să-ngheţe.Şi-a greşit cerul.

(Vasko Popa, «Soare străin»).

(II) Nichita Stănescu surprinde un alt soi de tragism, tragismulcosmic-brownian, unde „greşirea cerului“ se materializează într-o uimitoarefranjă lirico-semantic-sincretică paradoxistă, cu un zbor de vulturi-idei – îninvers-cerul din noi văzut din afara sferei aflate în expansiune – făcândtransferul informaterial, potrivit teoriei deplasării spre roşu (sau legea luiHubble), în spaţiul cunoaşterii metaforice, în neliniarul lirosofic:

Zburau vulturii întorşi pe spateşi cu gheara întoarsă în susca pe nişte miei să fure,steaua cu lumină ondulată;

ca pe nişte miei să fure de sus

Page 102: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

102

lumina ochilor mei.

Zburau vulturii întorşişi pe spate prin cerspinările lor coborâseră josşi se ştergeau de sternul meu.

Cer le era trupul meu de carne,pământul le era lumina aceeade sus a ochilor mei.

(Nichita Stănescu, «Greşirea cerului»).

În câmpul valorilor estetice ale Europei contemporane, poeţii Vasile /Vasko Popa şi Nichita Stănescu – ambii întemeietori de paradoxismontologic – se certifică prin operă drept reziditori de Fiinţă, relevândmonumentalităţi de ctitorii, de sublime Mănăstiri-Cuvânt, cu jertfire a sinelui,aidoma celei a Meşterului Manole de la Argeş; iar din locul în care aripile lorau izbit pământul, ţâşneşte gheizerul; şi în umbra-curcubeu, aceşti MariGemeni ai Poeziei universale murmură:

Eu nu sunt altceva decâto pată de sângecare vorbeşte.

(N. Stănescu, «Autoportret»).Sigle :* SRes = Nichita Stănescu, Respirări (însemnări, eseuri, desene), Bucureşti, 1982.* SSubl = Nichita Stănescu, Despre sublim (interviu acordat lui Coriolan Babeţi, laTimişoara, în 18. X. 1983), publicat în Orizont (Timişoara), anul al XXV-lea, nr. 13 (833),31 martie 1984, p. 11.* TGrp = Ion Pachia-Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice, Timişoara, EdituraAethicus, 2005.

(Studiul Mitul „greşirii cerului“ şi paradoxism ontologic în poezia lui Vasile / VaskoPopa şi a lui N. Stănescu, de I. P.-T., a fost publicat în Anuarul de martie – Timişoara,ISSN 1842-0974, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu, III, nr. 3 / primăvară 2008, pp. 23–27, în revista Familia – Oradea, ISSN 1220-3149, redactor-şef: Ioan Moldovan –, anul al 45-lea, nr. 11 / 12, noiembrie-decembrie, 2008, pp. 167–171, şi în revista Lumina – Panciova-Serbia, ISSN 0350-4174, director: Nicu Ciobanu, redactor-şef: Ioan Baba –, anul al LXV-lea,nr. 3 / 2012, pp. 44–48.)

Page 103: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

DINAMICA POEZIEIPRINTRE PROFILURI GALAXIEDRIC-LIRICE din epoca paradoxismului,

ORI DE PE VALEA ANILOR DE DINCOACE ( cu 13 aezi / barzi )

Galaxiedric („în forma feţelor / chipurilor galaxiei“; „caîn feţele / chipurile sistemului de aştri“) < galaxi-(„galaxie“, „sistem de aştri“) / gr. galaxias + -edric ( <gr. hedra, „faţă“ + suf. apart. -ic, prin analogie cu fr.polyédrique, „în formă de poliedru“). Asigurăm DistinsulReceptor că nu trebuie să bată-n lemn după ultima silabă,-dric, din galaxiedric, deoarece n-are vreo legătură cusacrul vehicul dintre cele două lumi, coşciugul / dricul,căci termenul galaxiedric – din dorinţa noastră de aelimina sintagma nefericită de scriitor total, la care opus-am „pentru o vreme de apropiere“ polivalenta metaforă-simbol, scriitor-galaxie, spre a desemna, în ultimăinstanţă, acei scriitori-creatori de universuri / „galaxii“ cumai multe „feţe“ / „planuri“, dintre care două sunt la felde strălucitoare, cel puţin, în reliefări ce ţin demajoritatea stilurilor funcţionale ale limbii, de mai toategenurile / speciile literare, dar şi ale cercetării ştiinţifice aacestora, evident, dacă nu cu geniale chipuri în toate, celpuţin „cu majoritate“ de înalt-performante rezultate.

Page 104: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

104

Page 105: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

105

Un galaxiedric în autentica poezie a spaţiului agrest

(I) Piton (ca între alpinişti spus) biobibliografic. Ion Marin Almăjans-a născut în Zodia Scorpionului, la 16 noiembrie 1940, în localitateaDalboşeţ, în familia Icoanei şi a lui Petru, agricultori din Valea Almăjului,judeţul Caraş-Severin (din Dacia Nord-Dunăreană – partea-i ce se numeşteastăzi, prin voinţa imperiilor evmezice / contemporane, România).

Îşi petrece copilăria şi adolescenţa pe pământul naşterii, în mirificaVale a Almăjului. E absolvent al cursurilor primar şi gimnazial în comuna-inatală şi în comuna Bozovici, după care îl aflăm licean la timişoreanulColegiu „Constantin Diaconovici Loga“, de unde, imediat după luareaexigentului Examen de Maturitate / Bacalaureat din acele anotimpuri, trececu brio şi de un riguros examen de admitere, devenind student la Facultateade Filologie – Universitatea din Timişoara, obţinând, în anul 1965, Diplomade licenţă în filologie, diplomă ce-i facilitează – pe lângă talentu-i înnăscutde prozator / publicist – ocuparea unor importante funcţii în instituţii decultură din Banat: redactor, şef al secţiei de cultură, redactor-şef adjunct laziarul regional / judeţean, Drapelul roşu, din Timişoara (1966 – 1979), ziarce – după Revoluţia Anticomunistă Valahă din Decembrie 1989 – îşi schimbănumele în Renaşterea bănăţeană, unde îl reîntâlnim, din anul 1991 şi până în2001, în postul de şef al secţiei culturale. Remarcabilă este şi activitatea luiIon Marin Almăjan în funcţia de director al Editurii Facla din Timişoaradeceniului 1979 – 1989. Între anii 2001 şi 2005 (anul pensionării), Ion MarinAlmăjan este director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi PatrimoniulCultural Naţional al Judeţului Timiş. A mai fost: în anii 1982, 1984 şi 1986,conducător al delegaţiei Scriitorilor din România la Congresul ScriitorilorMediteraneeni la Mazara del Vallo din Sicilia; participant – în anul 1979 – laFestivalul Internaţional de Poezie de la Struga-Macedonia / Yugoslavia.

Ion Marin Almăjan este un galaxiedric pentru că poliedrul-galaxie alîntregului operei sale ni-l arată a fi mai întâi un mare prozator – romancieral verosimilului de înaltă clasă epică (Spune-mi, unde duce acest drum?,Bucureşti, Editura Eminescu, 1972; Neîmpăcaţi în mânie, Buc., Ed.Eminescu, 1974; Sentimentul puterii, Buc., Ed. Eminescu, 1976; Tornada,Buc., Ed. Eminescu, 1980; În afara gloriei, I / II, Timişoara, EdituraRenaşterea / Excelsior, 1994 / 2006) şi totodată un excelent povestitor /nuvelist (volumul de debut, Sunt dator cu o durere, Buc., Ed. Eminescu,1970, apoi: Întoarcerea spre asfinţituri, Timişoara, Ed. Facla, 1984; Mătuşamea Maria Theresia, Timişoara, Ed. Augusta, 1998, etc.), dar şi „războinic“publicist, cărţile-i din acest perimetru recomandându-ni-l drept un valoros-viguros pamfletar politic (Vremea hahalerelor, Timişoara, Ed. Augusta,

Page 106: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

106

1998; Ca mierea, ca fierea – cuvântul, Timişoara, Ed. Excelsior, 2007;România cu pistolul la tâmplă, Timişoara, David Press Print, 2013 etc.).Apoi, în anul 2011, Ion Marin Almăjan surprinde Distinsul Receptor deLiteratură cu un volum de autentică poezie a spaţiului agrest (infra).

Pentru valoarea operei sale indiscutabile / incontestabile Ion MarinAlmăjan s-a bucurat de importante premii „din partea Cetăţii“ (în primulrând, a lui Platon): Premiul Naţional „Meritul Cultural Clasa a IV-a“(Bucureşti, 1974); Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor din România– Filiala Timişoara pentru întreaga activitate (în 1996); Ordinul Naţional„Serviciul Credincios în Grad de Cavaler“ (Bucureşti, 2002); etc.; titlul deCetăţean de onoare i s-a acordat în două rânduri: (1) Cetăţean de onoare aloraşului Anina, din anul 2013; (2) Cetăţean de onoare al municipiuluiTimişoara, din 25 martie 2014 (v. foto infra).

2014-05-20: Primarul Timişoarei, prof. univ. dr. Nicolae Robu, înmânează lui Ion Marin Almăjan(primul, din stânga privitorului) titlul / diploma de Cetăţean de onoare al Timişoarei.

(II) Realism liric / epic într-o tragedie a ţărănimii valahe „în 36 detablouri“. Prozatorul / publicistul Ion Marin Almăjan ia pe nepregătite„colonia de pelicani a criticii noastre literare“ (după cum atrăgea atenţia înmileniul trecut unul dintre cei mai autorizaţi cercetători de idei literare) criticaliterară valahă – în de-a unsprezecea toamnă a mileniului al III-lea din eranoastră, parcă după o „reţetă“ argheziană – printr-un uimitor „debut tardiv“ înpoezie, Amintiri despre ţărani (Timişoara, Ed. Hestia / David Press Print,2011; pagini A-5: 118). Volumul are „în deschidere“, un Avertismentalmăjanian, şi „în închidere“, un util Glosar de regionalisme din ŢaraAlmăjului, alături de câteva necesar-limpide «Note biobibliografice»,

Page 107: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

107

adăugându-li-se – de pe copertă – trei „prezentări“ în „accent“ circumflex-critic, semnate de Lucian Alexiu, Octavian Doclin şi Alexandru Nemoianu.

În «Avertisment», Ion Marin Almăjan vine în întâmpinareaDistinsului Receptor cu un „trident“ de probleme:

(1) mai întâi, chestiunea titlului cărţii: «Am stabilit titlul cărţiiAmintiri despre ţărani, dar mai corect ar fi fost Amintiri despre neamuri»,de vreme ce eroii din satul-matcă a Valahimii, de vreme ce personajele dintalpa piramidei sociale, din ţărănimea Dalboşeţului natal, din Ţara Almăjului,sunt „rude“ ale eroului poematic şi, în ultimă instanţă a textului, sunt „rude“ale autorului ce mărturiseşte dinspre un mesianism bine temperat (imediatdupă „argumentul din deschidere“):

Am venit pe lume strângând în pumngurguiul unei opincicu care era încălţată talpa ţării.Vremurile acestea i-au spulberat pe ţărani,trimiţându-i în istorie.Eu am rămas orfan.

(«Autobiografică», p. 7);(2) în rândul secund, problema estetică a patosului ca reflectare a

armonizării realului în spaţiile irealului / fabulosului: «În fond, patosul,considerat de unii semn al lipsei de calitate, de elevaţie spirituală, nu lipseşteîn aceste pagini care sunt un fel de imagini răsfrânte în oglinda unei ape,răsfrângeri ce împletesc realul cu irealul, cu fabulosul.» (Avertisment – p. 5);

(3) în rândul terţ, problema prudenţei ce taie apa de la „morişca deprocese de calomnie“ ale amatorilor agreşti, spre a nu se repeta experienţa„dură“, de la debutu-i cu volumul de povestiri, Sunt dator cu o durere, dinanul 1970: «Doresc să avertizez pe cei ce vor vrea să se identifice sau săidentifice neamurile lor cu unele din personajele acestei cărţi şi să măînvinuiască, aşa cum s-a întâmplat la prima mea carte, „Sunt dator cu odurere“, de intenţia de a-i denigra, că numele date de mine acestor personaje,chiar dacă au existat în realitate, nu sunt proiecţia celor ce există în fapt sauau existat vreodată.» (ibid.).

Dintre aserţiunile critice de până acum – scrise (pe admirabila copertăcu clapete a volumului, copertă semnată, ca şi superbele ilustraţii din interior,de Vasile Pintea), sau rostite (la lansarea excepţională, cu fast, din ultimadecadă a lui noiembrie 2011) –, desigur, direct-privitoare la acest interesantvolum de poeme, Amintiri despre ţărani, de Ion Marin Almăjan, DistinsulReceptor este invitat a reţine trei:

Page 108: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

108

(a) în primul rând, aserţiunea eseistului Alexandru Nemoianu, venităde peste Atlantic (din Detroit / SUA), dintr-o Americă superurbanizată /supertehnicizată:

«Întâmplările se adună şi sunt noi doar până la o vreme, oamenii întâlniţi pot finumăraţi până la o vreme şi apoi devin semn; [...] dar Ion Marin Almăjan, în vorbefără egal, ne arată Almăjul (şi prin el Banatul), ca vatră a toate: ca „lumea“, aşa cuma fost, ca „lumea“, aşa cum o ştim, ca „lumea“, aşa cum ar trebui să fie; iar când vafi desăvârşirea, doar dragostea deplină o ştie...»;

(b) în al doilea rând, aserţiunea poetului / eseistului Octavian Doclin,venită din Reşiţa, adică din vecinătatea Dalboşeţului / Ţării Almăjului:

«Cu această carte, aş spune insolită, nu numai pentru scrisul său, Ion Marin Almăjanîşi rotunjeşte opera; forţa epică [...] devine aici o poezie realistă – dacă putem spuneastfel –, delicată, pe care memoria excepţională a autorului o transformă într-unportret (sau peisaj) al satului, tragic şi senin totodată, din ţinutul natal al lui IonMarin Almăjan, Ţara Almăjului; [...] condiţia de ţăran este alta acum şi despre acestfapt vorbeşte cartea, mai direct sau indirect, şi explicit, şi implicit; Ion MarinAlmăjan se dovedeşte şi aici un scriitor de marcă, autor serios care-şi respectăobârşiile»;

(c) în al treilea rând, aserţiunea criticului / poetului-editor, LucianAlexiu, patronul Hestiei, distinsa editură din Timişoara:

«Ion Marin Almăjan surprinde printr-o carte de poeme care apare, într-un fel,împotriva curentului: demers cu evidentă conotaţie polemică, pe de o parte, înmăsura în care îşi propune a fi unul „reparator“ şi recuperator, pe de altă parte,nostalgică întoarcere către obârşii, adeziune pregnant afectivă la datele lumiievocate; recurgând la un limbaj mai deloc poetic, autorul însumează, în Amintiridespre ţărani, scurte naraţiuni după cum şi un şir de portrete – şi unele şi celelaltepline de culoare –, vorbeşte despre destine şi întâmplări proiectate pe fundalulistoriei veacului trecut [...]; dacă stingerea lumii rurale, a civilizaţiei ţărăneştitradiţionale este tema ori supratema ce irigă, subteran, textele cărţii lui Ion MarinAlmăjan, o atenţie aparte trebuie acordată discursului în sine: de o forţă şi ofrumuseţe verbală aparte, în raport cu care precauţia filologică a glosarului ceîntregeşte cartea este, la urma urmei, facultativă».

Eroul poematic almăjanian – din Amintiri... – vine dintr-oimpresionantă, indiscutabilă tradiţie a monografierii satului valah ca matcăsocială / civilizatorie impusă Europei de spaţiul Pelasgiei > Valahiei (Thraco-Daciei), de nucleul nord-dunărean al acesteia, constituit în contemporaneitatede România, Moldova etc., neîntrerupt, din neolitic şi până în timpul prezent-acţional, timp / anotimp surprins de tablourile rurale / agreste ale lui IonMarin Almăjan, tradiţie a monografierii rurale cu strălucite monumenteestetice, atât în perimetre epice, cât şi în autentice arii lirice, mai ales dinsecolele al XIX-lea (Ion Creangă, George Coşbuc ş. a.) şi al XX-lea(Octavian Goga, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, MarinPreda, Ion Gheorghe – cel din volumul «Elegii politice», 1982 –, Marin

Page 109: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

109

Sorescu – îndeosebi, prin ciclul de poeme, «La Lilieci», vol. I / 1973, II, III,IV / 1988 –, Ioan Baba – cel din volumul «Năzbâtii candide», Novi Sad, 1994– ş. a.); iar în secolul prezent, al XXI-lea, primul ce se iveşte în seria acestormonumente estetice pe tema chtonianului din literatura valahă este, mai multca sigur, volumul lui Ion Marin Almăjan, Amintiri despre ţărani (2011).

În afara poemului Autobiografică, din care deja am citat (supra),filonul liric al problematicii pământului este susţinut de încă şapte poeme:

(1) cel (de la polul opus arghezianului «Belşug») în care eroul liricalmăjenian, în ipostază de „nepot“, este „certat“ / „mustrat“ de buniculindignat, venit „de dincolo“, de peste Styx, ca să-şi are ogoarele lăsate înparagină de epigonica posteritate:

Pe dealul Străineacului vădDouă vaci care trag la un plug,Un bărbat ţinând coarnele plugului,Cu pălăria dată pe ceafă.E bunicul meu întors de dincolo de moarteSă-şi are pământurile pe care eu le-am lăsatÎntr-o încremenită păragine.

(«Mustrarea bunicului», p. 8);(2) zguduitorul poem al Casei Părinteşti, căpătând grai şi

metamorfozându-se în „părăsita“ Mumă-Vreme ce-şi atenţionează îndurerată„fiul înstrăinat“:

Casa mă priveşte cu ochi străini.Recunoaşte-mă, sunt eu, copilul tău, îi zic,În tine m-am născut,În odăile tale mi-am împleticit paşii,În oborul tău am alergat după miei,În iarba mătăsoasă mi-am culcat obrazul,În grădina ta am auzit prima datăVocea dulce, de fetiţă, a mamei,Glasul puternic al bunicului,Sfârâitul fusului învârtit de degetele bunicii.Mă rog în genunchi, iartă-mă.– Ai plecat în lume şi m-ai lăsat pustie,Cu singurătatea măcinându-mi zidurile,Cu necunoscuţi, siluindu-mă,Străinule !

(«Blestemul străinului», p. 9 sq.);(3) cel în care Doina polidimensionează priveliştea zalmoxiană,

priveliştea fiinţării unui peren / nemuritor eu liric prin dor, prin înfiorareaparcă expresionistă a dorului autoproiectându-se în cogaionicul sublim:

Page 110: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

110

Cântecul acesta vine din adâncurile pământuluiŞi din tăriile cerului,/ [...] /Se strecoară în fibra fiinţei mele,Tulbură, trezeşte un dor de necuprins,De neînţeles, un dor de risipire, un dor de înălţare,Şi un dor de moarte.

(«Doina», p. 13);(4) cel în care eroul poematic devine rapsod valah în descendenţa

orfeică a viersuirii în mausoleic-folclorica măsură-opt:Cucuruz de pe ierugă,Mă pusei la mândra slugăPe opinci şi pe obieleŞi pe buze subţirele.Am slujit un an şi-o varăDoar pe-o ţâră de căpară.Când să-mi capăt toată plataS-a măritat fata

(«Cântec vechi», p. 14);(5) cel în care se face elogiul „comunicării“ / „legăturii“ periodic-

zalmoxiene dintre Munţii Almăjului şi Dumnezeu, graţie unui soi de lift-scară-de-frasin:

Între munţii mei şi DumnezeuSe întinde o scară de frasinPe care urcă şi coboară îngerii,Cu vedre de caş şi de brânzăŞi cu câte o litră de răchie,Pitulată sub aripi.Ca să n-o vadă Atotputernicul.

(«Scara Raiului», p. 15);

Vasile Pintea, „Pegas“ – ilustraţie la poemul „Chidran“.

(6) cel în care „copilul-erou-liric / epic“ – din orizontul dictatorial-stalinist al anului 1950, când s-a ordonat masacrarea cabalinelor din satele

Page 111: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

111

României – se roagă la „Dumnezeul cailor“ pentru „fala familiei“, „armigul“Chidran, cel ce fermeca tot Dalboşeţul prin „trapul său regesc“:

De-atunci, de câte ori trec pe lângă Puţul Sec,În care au fost aruncaţi caii omorâţi din ordin,Aprind o lumânare şi mă rogLa Dumnezeul Cailor,Pentru frumosul nostru Chidran.

(«Chidran», p. 27);(7) cel în care străbunica Igliţa / „Iglica“ serveşte nepotului-erou-de-

poem o misterioasă mâncare, lapte de taur:Străbunica mea se chema Iglica,Un nume cum nu mai găseşti astăzi.Locuia într-o casă din bârne,La capătul satului, aproape de pădure./ [...] /Pielea obrazului, mâinile păreau nespălate de ani.Mai târziu am înţeles că era culoarea ţăranilor bătrâni.– Ce să-ţi dea maica ţie ?Un măr, o pară, o prună, câta răchie ?Răchie, nu, că eşti prea mic.Îţi dă maica lapte de bic.Străbuna a fiert mămăliga, a răsturnat-o pe un ştergar,Apoi, în căldarea încă fierbinte, a pus oţet şi apă.– Ia, cu maica, să vezi cât e de bun.Atunci nu ştiam că bicul nu dă lapte.

(«Lapte de bic», p. 32 sq.).

„Cap de ţăran“, de Vasile Pintea, la poemul „Biruinţa lui Ghiţă Buriţă“.

Prin cele 36 de poeme care ilustrează vigurosul filon epic alvolumului Amintiri despre ţărani, Ion Marin Almăjan – aidoma unui Picassoîn Logos – realizează / expune „Guernica“ ţărănimii valahe din România de

Page 112: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

112

după Revoluţia Anticomunistă din Decembrie 1989, hienizată şi programatic-haotizată (prin aşa-zisa „reformare a statului“), îndeosebi, în „epoca dictaturiiroşii / portocalii“, sau „criminal-trădătoarea epocă“ nu numai a preşedinteluiTraian Băsescu şi a guvernării prim-ministrului Emil Boc, ci şi a celorlalţi doipreşedinţi anteriori, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu (sau „posteriorul“,după cum se lasă a se deduce pentru „cincinalul viitor“), cu ale lor guverne„democratice“, ante-Boc / post-Boc (inclusiv „guvernele: Mihai RăzvanUngureanu, Victor Ponta ş. a.).

Prima secţiune poematică din acest filon priveşte o zguduitoare crimăecologică – tăierea / „exportarea“ pădurilor din Ţara Almăjului de cătreneofanarioţii puterii din România de azi:

Străinul cu faţa lată,Cu nume de iarbă verdeUrcat în scrânciobul puternicilor zileiA pus drujbele pe pădurile Almăjului.Sub fierul necruţător cad gemând,Ca nişte ostaşi bătrâniCe au apărat sateleDe turci, de nemţi şi de ruşi,Cad seceraţi de mâna lacomă a veneticuluiStejarii, fagii, ulmii, fala pădurii.În vaierul lor plâng strămoşiiŞi se frânge un neam.

(«Ucigaşul pădurii», p. 11 sq.).

În celelalte secţiuni („tablouri“, „acte“, „scene“), tragedia ţărănimiivalahe din Provincia („Ţara“) Almăjului, tragedia cunoscută de lumea satuluinatal, Dalboşeţ, se relevă „monografic“:

„jalonul istoric“ se iveşte în cetatea ruinată, năpădită de iarba grasă depe deal, Cetatea Grădiştii, odinioară falnică, ascunzând fabuloase comori,având «porţi uriaşe de aramă», cetate ce ispiteşte căutători de aur – între careşi ţiganul / covaciul Mărcin ce-şi află moartea în labirint, după ce «a coborâtpe coşul cetăţii» (Cetatea Grădişte – p. 16);

dascălul Frâncu, nicidecum din „seria apostolilor“, bea vin de Malaga(«În Almăj, vinul de Malaga are mare trecere» – Dascălu’ Frâncu, p. 19) şiiubeşte „la nebunie“ pe „Madam Ronet“, «pe malul Nerei, pe sub sălciilepletoase, / cu luna ca o felie de lubeniţă deasupra lor» (ibid.);

un tablou zguduitor surprinde deportarea în Bărăgan a frunţii sateloralmăjene, a chiaburilor din Ţara Almăjului, la un ordin dictatorial-stalinist dinorizontul anului 1950, chiar la sărbătoarea Rusaliilor:

Ca din senin, camioane acoperite cu prelate

Page 113: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

113

năvălesc în sate,Soldaţi înarmaţi coboară.../ [...] /Bărbaţii privesc spre soldaţi, muţi, ca de piatră.În urma lor casele rămân triste, pustii, blestemate.La şcoală ni se spune: au fost luaţi chiaburii,Duşmanii poporului, uneltele anglo-americanilor,Şi duşi în Bărăgan.Noi tăcem. Acasă ni s-a spus să nu vorbim,Chiaburii, duşmanii poporului, sunt neamurile noastre.

(«Chiaburii, duşmanii poporului», p. 31);în acei ani de dictatură stalinistă, sătenii ce vorbeau împotriva

ocupanţilor ruşi / sovietici, împotriva Armatei Roşii, chiar şi cei ce lăsau /dădeau impresia că se opun puterii bolşevice din acele anotimpuri aleRomâniei, erau „luaţi cu duba neagră“, noaptea, şi duşi în închisorile /lagărele stalinist-comuniste, aşa cum s-a întâmplat şi cu tatăl poetului epic,Ion Marin Almăjan:

Taica încărcase carul cu snopi de grâu, / [...] /La arie, batoza duduia mestecând snopii, / [...] /– Treci şi-ţi plăteşte datoria către statulMuncitorilor şi ţăranilor, a poruncit.Taica a ridicat un sac deasupra capului,L-a trântit la picioarele tovarăşului,Boabele s-au risipit îngropând cizmele militare.Ne-am întors acasă cu carul gol.Noaptea, câinele a început să bată la om străin.Au venit cu un Gaz şi l-au ridicat pe taica,Să dea socoteală statului...

(«Cote», p. 36 sq.);tot cu „duba neagră“ luau la puşcărie şi sătenii bănuiţi a avea legături

cu „partizanii“, cu organizatorii rezistenţei anticomuniste din „creierulmunţilor Carpaţi“:

Un huruit de maşină a spart liniştea vâscoasă,Era duba neagră de care sătenii se temeau ca de ciumă,Au bubuit în poarta lui Torocea şi l-au luatDesculţ, numai în izmene, fără pălărie,Cică i-ar fi tăinuit pe partizanii din munţiÎn coliba lui de pe cracul Mercii

(«Soarta unui ţăran sărac», p. 42);un alt tablou memorabil este cel ce poartă titlul Slujba de

îngropăciune a prunilor – la un ordin dat „de la raion“, preşedintele

Page 114: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

114

Cooperativei Agricole de Producţie distruge livezile de pruni din satulalmăjan; Cornu, tractoristul ceapeului, adună

...cu de la sine putere,Toţi prunii în croul lui Boboloş.Se făcuse o catedrală de pruni. / [...] /Noaptea, la lumina farurilor,Popa Macu, crâsnicul Ledăru şi CornuAu făcut slujbă de îngropăciune prunilor... ( p. 68).

Antologică este şi scena în care elevii şi dascălii de la şcoala din satbocesc – obligaţi / supravegheaţi de un ofiţer – „moartea tătucului Stalin“(moarte survenită în 1953, când Ion Marin Almăjan era unul dintre şcolarii„ce mergeau pe 13 ani“); etc.

(Cronica Un galaxiedric în autentica poezie a spaţiului agrest, de I. P.-T., dar sub titlulRealism liric / epic într-o tragedie a ţărănimii valahe „în 36 de tablouri“, a fost publicată înrevista Lumina – Novi Sad / Panciova-Serbia, ISSN 0350-4174, redactor-şef: Ioan Baba –,anul LXV, seria nouă, nr. 1 / 2012, pp. 58 – 62.)

Crescătorul paradoxist de enigme

În primăvara celui de-al doilea an din deschiderea mileniului al III-leade la naşterea lui Iisus Hristos, chiar în revista Lumina, din Panciova-Serbia(anul LV, nr. 4 / 2002, pp. 37 – 40), pentru întâia oară, şi, în toamna celui de-al cincilea an din acelaşi mileniu, pentru a doua oară, însă într-un capitolspecial, Auria etapă şi vârsta rotirii labirintului în necuvânt, din lucrareanoastră „recent de veche“, Generaţia resurecţiei poetice (Timişoara-Dacia,Ed. Augusta, 2005, pp. 415 – 418), relevam faptul că – în perimetrul / reliefulcreaţiei poetice a lui Slavco Almăjan (născut la 10 martie 1940, în localitateaOreşaţ-Vârşeţ-Serbia, cu alese studii, între anii 1960 şi 1963, la Facultatea deFilosofie de la Universitatea din Novi Sad) – există două „vârste“ /„perioade“ („etape“):

prima-i etapa aurie, întinzându-se din anul debutului, 1968, an alpublicării volumului de versuri, Pantomima za nedeljno popodne /„Pantomimă pentru o după-amiază de duminică“ („manuscris tradus şipublicat de autor în limba sârbă“, Novi Sad-Serbia, Matica Srpska, 1968), şipână în orizontul anului 1978, de dincoace de Liman trei, vârstă în care

Page 115: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

115

poetul se arată a fi preocupat mai ales de „îmblânzirea paradoxurilor“, deoximoronizarea lumii etc. (primă perioadă a interesantelor „reliefuri poetice“din volumele : Bărbatul în stare lichidă, Panciova-Serbia, Editura Libertatea,1970; Casa deşertului, Panciova-Serbia, 1971; Vara cailor, «carte deproverbe poetice, experiment literar», Panciova-Serbia, Libertatea, 1974;Liman trei, Panciova-Serbia, Libertatea, 1976; etc.) ;

şi a doua-i etapa „antrenării“ paradoxiste a penelor / aripilorpentru „rotire“ / „ieşire“ din labirintizat-cosmicul-spaţiu, în mai toate„curcubeolările“ cu arcuri „fixate“ pe orizontul anului 1979 şi pe orizontulanului prezent.

1953: Slavco Almăjan, cel mai mare poet mic, privind fără teamăîn labirintul prăbuşirii stalinismului / proletcultismului.

La prima „curcubeolare“, eroul său poematic biruie „cutia-labirint“,prin subtilă „rostogolire“ / „rotire“, până se înregistrează „mutaţia punctului“,între „cele din arhipelag“, victorie atestată de volumele : Labirintul rotativ(Panciova-Serbia, Editura Libertatea, 1983 ), Mutaţia punctului (Panciova,1986), Poeme (Craiova-Dacia, Editura Scrisul Românesc, 1988 – infra, sigla:AlPo), Efectul contrastelor (Novi Sad / Panciova-Serbia, Ed. Libertatea,1989), Călăreţul din Babilon (Tibissiara > Timişoara-Dacia, Editura Helicon,1996), Post-restant în arhipelag (Panciova-Serbia, Ed. Libertatea, 1999) etc.

Dincoace de orizontul anului 2000, Slavco Almăjan intră înadevăratele mari „rafinării“ ale paradoxismului, când face să se ivească înteritoriul său poetic alte neasemuite reliefuri / „metareliefuri“ lirice, după cumse aduc incontestabile mărturii prin volumele : Ieşirea din clepsidră(Belgrad-Serbia, Editura Institutului pentru Manuale, 2000), Teiul spiral(Panciova-Serbia, Libertatea, 2002), Semnul oglinzii (Craiova-Dacia, EdituraScrisul Românesc, 2003) etc.

Page 116: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

116

Secunda etapă a creaţiei poetice a lui Slavco Almăjan cuprinde şirecentul volum, Faptele imaginarului (Panciova-Serbia, Editura Libertatea,2005 – infra, sigla: AlFap).

Odată cu deplasarea labirintului, „faptele“, normal, au început săcurgă pe Valea Anilor-Lumină, din orizontul anului 1979 încoace,înminunând Distinsul Receptor cu eclatante oximoronizări ale realului şi alefundamentelor acestuia, Apă, Aer, Foc, Lemn / Eter şi Pământ – cu simetriadintre „tiparul valului [Apă] şi tiparul pustiului [Pământ / Foc]“, cu ofonetică de permite „limbaj-berbecului autojupuirea“, cu fiinţa„înspăimântat-preliterată“ în rotirea tot mai accelerată a labirintului, rotire„tulburătoare“ tăind vizibilitatea „treptelor“ / „scărilor“ spre a se naşte din„gândirea poetică „nenumărate“ inscripţii-Babel etc. :

El este tiparul valului şi tiparul pustiuluiProiectul sălbatic şi scribul uitării şi al memorieiRăbdarea cosmică în fonetica ei abordând

schimbări de măştiŞi se poate cu el comunica şi nu se poate comunicaPermite limbajului să-şi jupoaie berbecul // [...] //

Şi se roteşte şi se roteşte şi-şi măreşte rotireaPrin nesfârşitul şi neauzitul care creşteŞi răsună prin oase şi pietre // [...] //

Şi din această tulburătoare rotirenici nu i se văd scările

Ci numai proiectul său născut dintr-o gândire poeticăÎn nenumărate inscripţii poligloteAtingând strălucirea şi ciudăţenia

(«Deplasarea labirintului» – AlPo, 51 sq.).

„Faptele“ erau „fixate“ chiar în nişte „texte, pe o pânză de păianjen“, edrept, mai rezistentă la fir decât firul de mătasă, chiar prin categoricaneasemănare dintre rodul păsărilor şi otavă („fapt“ care face chiar triunghiul„să nu trăiască în ou“, ori cercul „să nu citească în gazon“), dintr-ocopleşitoare policauzalitate :

Din cauza dedublăriiSau poate din cauza unui anti-discursrădăcina adormită în pământNici nu aude fructul trezit de creangă

(«Imagini şi fenomene» – AlPo, 85).

Page 117: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

117

Nu se poate spune că nenumărate „fapte ale imaginarului“ n-au fostpăstrate cu străşnicie în arhivele labirintului, în perimetrul „tropismului“ din«duminica rece a mirării», unde vin «calul şi corbul serii», unde apa băută „segândeşte la izvor“, unde «Vântul din rimă şi miezul de măr / Cuvântul şigheaţa pătrund spre-adevăr» (Tropisme – AlPo, 89), unde «prin urechi şi prinalbuşuri trece moartea ca tramvaiul» (Radiaţii – AlPo, 90), unde «din silabegigantice zimbrii coboară pe limba pietrelor» (Hârtie de filtru – AlPo, 91),unde şi eroul liric-paradoxist se duce să ia la întrebări elementeleantinomice («De ce-aţi venit am vrut să-ntreb focul şi apa / trecuse vântul…»– Păianjenul de ceaţă, AlPo, 92), ori să observe cum «pătrunde întrebarea-noase [ca şi] cum ar pătrunde noaptea-n dinte» şi cum vălătucii de ceaţămângâie pântec de omăt:

Între tenebre şi lumină cuvântul urcă şi coboarăRetorica ninsoare anonimă

atinge-n mers o căprioară

Pe pântecul zăpezii se mişcă lent calote mari de ceaţăTăcerea e clepsidră răsturnată cu stări

excentrice de suprafaţă…(«Poem rece» – AlPo, 93).

În structurarea „triadică“ a volumului Faptele imaginarului, ciclurilepoematice sunt: Anotimpul crescătorilor de enigme (33 poeme), FataMorgană cu portocală (29 poeme) şi Intruziuni (2 poeme).

Eroul liric paradoxist al lui Slavco Almăjan este un „lirosof“ (luămtermenul în accepţiunea marelui critic, Vl. Streinu), cu limbă „labirintizată“pentru neiniţiatul în „ieşiri“ / „intrări“ orizontic-metaforice, un „lirosof“ ce

Page 118: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

118

îndeamnă interlocutorul să deschidă uşa din centrul câmpiei – ca privelişte aFiinţei –, o sublimă uşă, poate, a unei simetrice „ieşiri prin cer“, graţie(a)testării unui „străvechi“ labirint rotativ, întrucât Crescătorul-de-Enigmepare a nu fi altul decât un Don Quijote – dinspre „vârful piramidei“, din„elită“ / „in-telighenţie“, din centrul ariei minoritarismului, mai mult ca sigur–, adresându-se fulgurant de sincer unui posibil ideal-receptor aidoma luiSancho Panza – dinspre „baza piramidei sociale“:

Cum nu-nţelegi că rădăcina nu are nevoie de aripăŞi nici de iluzia specifică a textuluiNu vezi că tot ceea ce se poate desprimăvăraAre şi sfârşit

Crescătorul de enigme te măsoarăDin tălpi până-n creştetTe pune la încercare te pune în cotLeagă cartea de gardNici nu ştii că eşti la răscruci de drumuriNu vezi cum creşte timpul fatal în fiecare noapteCum descreşte timpul stilistic în fiecare dimineaţă

(AlFap, 40).

Slavco Almăjan la primul omăt de la Fântâna Domniţei, din duminica de 16 decembrie 2007.

Eroul liric-paradoxist din textele lui Slavco Almăjan mai lasă a secrede că, într-adevăr, Crescătorul-de-Enigme îndeamnă mai tot dienocul(adică „din zori şi până-n noapte“) să afle un „răspuns la întrebările apelor şipietrelor“, după cum Frumuseţea interoghează „văzutul şi nevăzutul“,simetric, chiar şi pe când «pasărea ar putea fi rădăcina aerului / şi fulgerulextrem de dur...» (Crescătorul de enigme).

Page 119: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

119

Liric-paradoxistul erou al textelor lui Slavco Almăjan din Anotimpulcrescătorilor de enigme se trezeşte într-un minunos albastru, «cu o nucăalbastră pe masă», cu „scaunul albastru“, cu toate lucrurile din juru-ialbastre – fereastra, strada, valurile dilatate, câinele, mărul, ziua, trotuaruletc. (cf. «Albastru» – AlFap, 9), un albastru metamorfozându-se odată cuacţiunea, odată cu dinamica obiectelor din cosmosul cotidian, în verde,excepţie făcând numai vecina „ştiutoare de minuni“, „singura rămasăalbastră“.

Liric-paradoxistul erou din textele lui Slavco Almăjan mai arecapacitatea de a trece prin ziduri aidoma sfârtecătorului de pântece de chit dindrama de întemeiere a paradoxismului, Iona, de Marin Sorescu (1968), fără auita «că nimeni nu va mai avea răbdare» să-l scoată din cerc (v. Taineledimineţii – AlFap, 12 sq.), în ciuda faptului că săgeata «încărcată de fulgere»(Alunecarea săgeţii dincolo de margine – AlFap, 19) îi trece «prin desişuri,prin ape, prin insomnii», «în afara celor spuse şi nespuse», chiar dincolo demarginea / limita tragic-existenţială:

Dimineaţa este făcută din ziduriAmurgul este făcut din ziduriNici nu ne dăm seama cum trecem prin ziduriŞi cum ieşim din ziduri

Intrăm într-o bibliotecă de ziduriIstoria este un zidFizica este un zidDistanţa dintre mine şi tine este un zid // [...] //

Seninul şi tristeţea tac şi nu răspund la întrebăriPasărea rupe un colţ din zidurile de ieri // [...] //

Cum aţi zidit sânul acela frumos de femeieNu cumva aţi zidit poemul fără de bătrâneţe

Tăcerea se retrage în gura lupuluiDulcea iarbă îşi scrie numele pe zidul înspăimântat

(«Poem cu ziduri» – AlFap, 11).

Liric-paradoxistul erou din „panoul central“ al textelor cicluluisecund, Fata Morgana cu portocală, are capacitatea de a se releva şi înplanurile „complementarităţii“, fie dintr-o câmpie cu patru roţi-orizonturi (cf.«Câmpia în roţi» – AlFap, 69 sq.), spre a se ascunde după un copac, cu«neliniştile şi tulburările verbului a exista», fie dintr-un anotimp cu tangent-

Page 120: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

120

lunecătoarea şi miraculoasa Săgeată de Argint (AlFap, 67 sq.), trecută «prinpoemul virtual», căci are «misiune poetică» şi se arată «infidelă aerului,infidelă depărtărilor», «nefiind de partea legilor fizice», ca să iasă, până laurmă, chiar şi din poem, pentru că misiunea ei este de a duce, în ultimăinstanţă, «parabola argintului prin aer».

Sigle :

AlPo = Slavco Almăjan, Poeme, cu o prefaţă, Poezia lui Slavco, de MihaiUngheanu, Craiova-Dacia, Editura Scrisul Românesc, 1988.

AlFap = Slavco Almăjan, Faptele imaginarului, poeme, Panciova-Serbia,Editura Libertatea, 2005.

(Cronica literară, Crescătorul paradoxist de enigme, de I. P.-T., a fost publicată înAnuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu, III,nr. 3 / primăvară 2008, p. 126 sq.)

Ioan Baba ori meridianul-Novi-Sad al poeziei valah-europene

(I) Piton („ca între alpinişti spus“) biobibliografic. Personalitatecomplexă a culturii valahe, de talie „euro-transfrontalieră“, Ioan Baba(născut la 25 noiembrie 1951, în familia agricultorilor Anuica şi Iosif Baba,din localitatea Seleuş – provincia Voivodina / Serbia), politologul (absolvental Înaltei Şcoli de Politică „Josip Broz Tito“ – Kumrovec-Croaţia, din anul1978), publicistul (redactor, din anul 1980, sau redactor-şef adjunct între anii1981 şi 1988, ori redactor-şef şi responsabil la Postul de Radio Novi Sad,instituţie în care a trudit mai bine de un pătrar de veac, apoi, „redactorresponsabil“ al Departamentului de Limbă Pelasgă > Valahă / Dacoromânăde la Televiziunea Novi Sad, între anii 2005 şi 2012), poetul, eseistul,traducătorul, editorul etc., rămâne şi unul dintre cei mai deontologic-distinşi redactori-şefi (de la Vasile (Vasko) Popa – fondatorul mensualului înorizontul anului 1947 – încoace), de se pune în cumpănire segmentultemporal marcat de anii 1995 şi 2014 (adică „anul de prezent / viitor“),redactori-şefi avuţi de revista «de literatură, artă şi cultură transfrontalieră»,Lumina (de sub egida Casei de Presă şi Editură „Libertatea“ din Panciova),fiind totodată şi de seamă fondator (din 11 august 2006) al Cercului„Lumina“ – Honoris Causa; mai este şi un membru de marcă al SocietăţiiZiariştilor din Voivodina, al Asociaţiei Ziariştilor din Serbia, al Uniunii

Page 121: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

121

Scriitorilor din România – Filiala Timişoara-Banat, cel ce a înzestrat Casa dePresă şi Editură „Libertatea“ din Panciova cu „trei plăci evocative de bronz“(Lumina 1947 – 1997, Mihai Eminescu şi Vasile / Vasko Popa), cel ce ainiţiat / inaugurat Sala cu portrete din incinta aceleiaşi instituţii de cultură; încircuitul european al literelor, Ioan Baba – îndeosebi, în calitate de poet şi deeseist – se distinge, între importanţii autori ai ultimului sfert de secol, prininteresantele-i cărţi publicate în Serbia, în România, în Republica Moldovaetc.

Între debutul publicistic al lui Ioan Baba, din 1971, adică de laîmplinirea „magnificilor“ douăzeci de ani, debut nu altundeva decât în ceamai importantă revistă de cultură / literatură din Voivodina-Serbia, Lumina(de pe când avea ca redactor-şef al „ieşirii din conul de umbră al stalinismuluicultural“ pe Ion Bălan, 1956 – 1976), şi debutu-i editorial, din anul 1984, cuvolumul de versuri, Popas în timp, „s-a aşternut“ – întru catharsis şi întrusacra vârstă „a primei maturizări“, cea de la 33 de ani, cea „a primei răstigniria Sinelui întru Cuvânt“ –, desigur, mai bine de un deceniu de căutări, decristalizări / recristalizări cu vectorizări înspre şi în Ţara Poemului, într-uninconfundabil „teritoriu poetic“ (a se lua sintagma în accepţiunea lui TudorVianu).

Dincoace de debut, opera lirică a lui Ioan Baba încorolează admirabilevolume ce se circumscriu paradoxismului, important curent literar ivit încadrul modernismului resurecţional-poetic valah de după 1965: Popas în timp(1984 – infra, BPo), Preludiu imaginar (1988 – infra, BPre), În cuibulochiului / U gnezdu oka, micropoeme-haiku, ediţie în limbile valahă şi sârbă(1989 – infra, BInc), Oglinda triunghiulară, micropoeme-haiku (1990 –infra, BOgt), Poeme incisive (1991 – infra, BPin), Năzbâtii candide, „poemepentru copii“ (1994 – infra, BNaz), Inscripţie pe aer (1997 – infra, BInsa),Cămaşa de rigoare (1998 – infra, BCam), ReversAvers (1999 – infra,BReAv), Poemele D (2002 – infra, BPoemD), În urechea timpului,„distihuri paradoxiste“ (2003 – infra, BInut), Icoană din Balcania (2004 –infra, BIcB), Aproapele dilematic, „mic dicţionar de distihuri paradoxiste“(2005 – infra, BApr), Stare de ţăndări (2008 – infra, BaStar), Senzaţii cuamprentă (2011 – infra, BaSen), Muzeul Dioram (2011 – infra, BMuz),Adevăruri bandajate / Obložene istine (2013 – infra, BAdb) etc.

Opera poetică babiană are în complementaritate nenumărate altecărţi de eseistică documentat-rafinată, de subtil traducător (din sârbă învalahă / dacoromână şi invers), de editor, de înalt profesionalism jurnalisticetc.: Compendiu biobibliografic – Scriitori (1997), Mărturisiri, confluenţe(1997), Antologia literaturii şi artei din comunităţile româneşti – Banatuliugoslav, în colaborare cu Cătălin Bordeianu (1998), Lexiconul ArtiştilorPlastici Români contemporani din Iugoslavia, vol. I (1999), Ars Longa...(2004), Vasile / Vasko Popa, Cerul din pahar, poezii inedite scrise în limba

Page 122: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

122

română, selectate şi traduse de Ioan Baba în limba sârbă (2002), Florilegiubasarabean (2002), Vreme stvaralaštva Slobodana Crnogorca / „Vremeacreativităţii lui Slobodan Crnogorac“ (2003), Mostra de Artă Tradiţională(2004), Lumina Brend, selecţia textelor şi prezentarea (2007); Mića M.Tumarić, Păzitor de adevăr (2000), Pero Zubac, Ploile din Mostar – primaversiune românească integrală: Slavco Almăjan, Anghel Dumbrăveanu şiIoan Baba (2004), Iulian Filip, Linii şi cuvinte comunicante, declaraţii dedragoste şi Noroc Polyglot („ediţii multilingve“, Chişinău, 2007 / 2008),Nedeljko Terzić, Vestigii prin pieţe (2013 – traducere în valahă / dacoromânătot de Ioan Baba) etc.

Ioan Baba este organizatorul / coordonatorul la Novi Sad /Panciova a zece foarte interesante reuniuni / simpozioane (colocvii)internaţionale „Lumina“ dedicate unor personalităţi geniale: Mihai Eminescu,Vasile / Vasko Popa, Ion Miloş, Nichita Stănescu, Ioan Flora ş. a. La unul din„Atelierele Artistice Alternative“ (Panciova, 11 – 13 septembrie 2003),respectiv Colocviul Internaţional „Lumina“, botezat „Poarta lui NichitaStănescu între două ţări de cititori“, a luat naştere „Academia Internaţionalăde Poezie Nichita Stănescu“. Câteva dintre aceste simpozioane / colocvii aurodit şi notabile cărţi apărute în Colecţia „Lumina“: «Probitate şi hedonism»(1998), «Metonimia râulenilor» (1998) etc., sau cu numere tematice /speciale de „Lumina“: Sud-Estul Europei – punţi spirituale (Lumina &Viaţa Basarabiei, 9 – 12 / 2002), Nichita Stănescu, 1933 – 1983 (Lumina, 7– 8 – 9 / 2003), Sud-Estul Europei şi cultura europeană fără frontiere(Lumina, 4 / 2007) etc.

Ioan Baba în anul 2008 (o fotografie de Aleksandar Baba-Vulić).

Page 123: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

123

Totodată, organizatorul / coordonatorul de reuniuni / simpozioaneinternaţionale, Ioan Baba, de la Novi Sad, este şi participant activ (susţinândcomunicări pe teme din perimetrul politologiei, al tradiţiei istorice / culturale,al istoriei literare, al etno-mito-sofiei Valahimii, Sârbimii / Slavimii, alfolcloristicii etc.) la simpozioane, reuniuni, colocvii internaţionale, dincapitale europene, americane etc.: Belgrad, Bratislava, Bucureşti, Chişinău,Copenhaga, Havana, Paris, Praga etc., prilej cu care a devenit membru deonoare al mai multor uniuni / asociaţii profesionale, al unor academiiinternaţionale, al unor institute din străinătate.

Opera lui Ioan Baba a fost încununată cu câteva duzini de premii:Premiul Editurii „Libertatea“ (Panciova, 1991), Premiul „Sorin Titel“(Timişoara, 1993), Premiul „Cununa de spice“ (Uzdin, 1997), Premiul„Etos românesc“ (Iaşi, 1997 / 2004), Premiul „Eminescu“ (Drobeta-TurnuSeverin, 1998 / 2008), Premiul „Valori ale spiritualităţii româneşti înafara graniţelor ţării“ (Iaşi, 1998), Premiul „Alma mater Iassyensis“ (Iaşi,1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (Chişinău,2000), Premiul „Cartea de artă“ (Iaşi, 2000), Premiul „Lucian Blaga“(Alba Iulia, 2001), Premiul Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu“(Craiova, 2002), Premiul „Mihai Eminescu“ (Iaşi, 2008), Marele Premiupentru Poezie „Sf. Gheorghe“, la Festivalul Internaţional de Poezie„Drumuri de spice“ (Uzdin, 2009) etc.; la toate acestea se adaugă nenumăratediplome, plachete, medalii – dintre care menţionăm pe cele de aur: Diplomade excelenţă cu medalia de aur „Inventica“ (Iaşi, 2002), Medalia de aur„Lumina“ (Panciova, 2007), Medalia de aur „Meritul Inventiv“ (InstitutulNaţional de Inventică Iaşi, la TESLA FEST, Novi Sad, 2008), Medalionul„Vasile / Vasko Popa“ (2012), Bustul lui Apollon „Misaonik“ (2013),Charta – Cetăţean de onoare al Oraşului Împărătesc Sirmium > Sremska /Mitrovica (2013) etc.

Pentru deosebita ei valoare, poezia lui Ioan Baba a fost tradusă înmai multe ţări – în limbile: engleză, franceză, rusă, sârbă, slovacă, maghiară,ruteană, suedeză etc. –, a fost publicată în peste o sută de reviste de literatură/ cultură de pe mai toate continentele, a fost inclusă în 60 de „antologii,florilegii, culegeri, albume“, bucurându-se de sute de referinţe critice (230),în periodice, şi în aproape o sută de volume publicate în Europa şi America(S. U. A.).

Din referinţele critice esenţiale despre opera poetică a lui Ioan Baba,pentru Distinsul Receptor, mai reţinem – în „cabala cinci“, a cogaioniceinuntiri, şi în ordine alfabetică – o „spicuire de cuptor“.

(1) Mihai Cimpoi:«Poet cu o fizionomie inconfundabilă […], Ioan Baba rămâne fidel fondului săuafectiv orfic şi converteşte descrierea infernului dantesc al contemporaneităţii – şirugăciune, şi blestem. […]. El rămâne un liric ingenuu prin sustragere influenţei

Page 124: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

124

discursive sterilizante a lui Vasko Popa şi orientării filozofante puse sub zodiadoctrinei Zen, care, de fapt, cultivă orfismul fraternizator cu natura, cu oamenii şianimalele…» (BIcB, 106 sq.);(2) Traian Coşovei:«Din acest conflict între masca romantică predispusă la „concesii“ retorice şi spiritulsever-analitic şi sintetic se naşte lirismul lui Ioan Baba: un lirism cerebral hăituit deo senzualitate diluată în imagine. Experienţa lui poetică este densă şi echilibrată…»(BIcB, 94 sq.);(3) Mariana Dan:«Poezia lui Ioan Baba se dezvăluie ca o developare de gesturi instantanee, deimortalizare a senzaţiei […]. Astăzi, când au fost de mult acceptate poetici foartevariate, poeziile lui Ioan Baba au o ţinută surprinzător de fermă…» (BIcB, 97);(4) Adrian Dinu Rachieru:«În poemele sale incisive experimentează dezinvolt, îşi „căleşte cuvintele“ cu grijăartizanală şi conservă, paradoxal, o sacralitate difuză, dovedind profunzime,fragilitate, sensibilitate […]; cultivă un ludism bolnav de gravitate» (BIcB, 100 sq.);(5) Marin Breiu, Gabriela Pachia:«Dar ochii copilului-zeu din satul bănăţean Seleuş, unde s-a născut şi a copilăritpoetul Ioan Baba, fixează pe retină şi imagini zguduitoare, cum cea a morţiiBunicului: „Tata m-a trimis în fugă după lumânări / şi nu-mi era clar, căci / buniculţinea ochii deschişi.“ (Moartea Bunicului – BNaz, 23), ori a executorilor sârbi dedupă al II-lea război mondial, jecmănind şi maltratând ţăranii valahi / dacoromânidin Seleuş-Voivodina (infra, BNaz, 18 – Executorii): „cum l-au bătut pe Moş Nica /de l-au gârbovit / prin... anul o mie nouă sute cincizeci... / în vremea achiziţiei, dinpricina faptului / că nu aveau încă un porc / şi un sac de grâu pentru foameastatului.“...» (Casa [...] spaţiul sacru al copilului-zeu; „autorităţile [...]“, [...]:Bunica, Bunicul / Moşul, Mama... – BrPaG, 15); «Creaţia poetică a lui Ioan Baba afost apreciată de o serie de critici literari, relevând că poezia domniei-sale „indicăsalvarea, trezeşte speranţa“ (Dragomir Brajkovici – Belgrad), ori că are imagini„uimitor de frumoase“ (Radu Flora – Panciova), că „provoacă sentimentul difuz alexistenţei ameninţate“ (Ion Deaconescu – Craiova), autorul fiind „în postura deOrfeu al neliniştilor sfârşitului de veac“ (Ion Cristofor – Cluj-Napoca), [...] deoarece„versul său ne poartă în călătorii himerice, hibridând cotidianitatea (ca umanitateprecară, cotropită de angoase) cu o lume ireală, suspendând logica şi inventând cutemperanţă“ (Adrian Dinu Rachieru – Timişoara). [...] Există în Năzbâtii candide,de Ioan Baba (1994), volum dedicat universului copilăriei, un interesant soi de„povestiri în versuri libere“, în maniera celebrelor poeme din cele patru volumepublicate de Marin Sorescu sub titlul «La Lilieci» [...]; Ioan Baba îşi propune ca prinochii copilului-zeu / zeului-copil, desigur, cu izbânda marelui talent, să releve un„inconfundabil“ nucleu, un „original“ spaţiu liric bănăţean, simetric cu cel oltenesc-sorescian. [...] Criticul / istoricul literar Ştefan N. Popa subliniază – în O istorie aliteraturii române din Voivodina – că textele poemelor babiene din acest volum „audiscursivitate copilărească în modul de a descoperi lumea satului, franc şi amuzant,prin naivitatea redării; carul cu boi oltenesc ce-l duce pe Marin la Craiova apare laBaba sub formă de cocie sau trăsură cu cai; o abundenţă de bănăţenisme, justificatede redarea culorii locale (explicate într-un glosar incomplet la sfârşitul volumului)creează o lume familiară în care apar personaje reale ca moş Iovan, Pătru Cionvică,Ion Manciu şi alţii; ochii de copil percep întâmplările ca evenimente majore:‘papucii făloşi’ erau aşteptaţi de Paşti cu bucuria sărbătorii, serviciile făcute de copiilui moş Iovan, cutia fermecată a radioului, jocul de-a indienii şi cowboy-i, dar şi

Page 125: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

125

consemnarea unor fapte ce marchează epoca de ‘cote obligatorii faţă de stat’,electrificarea comunei, formează o frescă a satului; năzbâtiile nu lipsesc însă, altfeln-ar avea haz, notaţiile sunt anecdotice şi dau un farmec aparte volumului“ (POist,250). Poetul Ioan Baba surprinde realităţile agrest-bănăţene prin ochii copilului de laSeleuş, cum în acest admirabil pastel al înserării meleagului natal: „Satele seurbanizară rapid, [...] / Cu dolarii de peste mările sărate [...] / s-au construit case cumici parcuri, [...] / Pe aici animalele n-au ce căuta. / La noi porcarul Trăian Trulă /pocnea cu biciul când se vigera / şi trâmbiţând din corn aduna porcii. / Trecea apoivăcarul, / şi... gâştele porneau ca nişte râuri albe... / După încă o zi / petrecută pecovoarele verzi, / bovinele, păsările şi porcinele deştepte – / dacă porţile nu eraudeschise – / se opreau seara în faţa lor. / Străzile tot frumoase erau.“ (Contrastulpeisajului urban – BNaz, 48). Un portret ce se imprimă prompt în memoriareceptorului este al jandarmului din spaţiul rural – care făcea / face însemnări cucreionul chimic muiat în gură −, conturându-se sinestezic prin ochii protagonistului-copil: „...trăgând de nişte ori / cu creionul pe limba proprie / care a devenit violetă /de parcă ar fi mâncat dude...“ (Ivan Tutucică – BNaz, 24 sq.). În memoria erouluiliric din poemele lui Ioan Baba se întipăresc ‘verile argintii’ „cu litere de grâu“,deoarece: „Un cârd de berze / s-a oprit pe brazde de ogoare...“ ori, poate, pentru că:„În amurg / O buburuză a rătăcit / Printre trupuri de floare // Şi-a aşternut mersul /Cu sărutul aprins pe o petală. // La deschiderea pleoapei / S-a pus pe drumuri: / Urcaîn palmă lăcrimând de dor, / Se avânta cu aripile / Înhămată de gânduri, / Zbura pedrumuri, în zări, / Alene, cu clipele.“ (Buburuză înhămată – BInsa, 25). Şi copiluldin satul Câmpiei Banatului, după cum mărturisesc poemele lui Ioan Baba, fixeazăîn memorie – asemenea lui Darie, din romanul Desculţ, de Zaharia Stancu – şievenimentele, experienţele dure, cum, de pildă, cele de prin anul 1950: „De la ovreme / poarta casei era în permanenţă închisă. / Aceasta, fiindcă nu a roditporumbul / şi fiindcă pe strada mare / executorii comunei îşi făceau colindele. /Băteau cu pumnii la numărul porţilor / unde nu era plătit impozitul, dar ştirea / seîmprăştia şi porţile / se-ncuiau cu zăbrele. / Acolo unde apucau uşa deschisă /scoteau bunurile din casă / pentru neplata datoriilor. / Din podul casei unde m-amsimţit sigur / urmăream stricteţea executorilor în vecini. / Dar e bine că nu am văzut/ să bată pe nimeni / cum l-au bătut pe Moş Nica / de l-au gârbovit / prin... anul omie nouă sute cincizeci... / în vremea achiziţiei, din pricina faptului / că nu aveauîncă un porc / şi un sac de grâu pentru foamea statului. / Pesemne, atunci erau alţiexecutori!“ (Executorii – BNaz, 40 sq.). O altă experienţă dură a vieţiiprotagonistului-copil din satul bănăţean este moartea bunicului: „Cu mâinile ridicate/ a exclamat: ‘Zburaţi, zburaţi / înspre ceruri!’ / Porumbeii şi-au înălţat zborul / iarbunicul a oprit ceasul / cu capul rezemat de pat. / [...] / Atunci când a trecut înnefiinţă / oile bunicului şi-au găsit alt stăpân. / Prietenul devotat al bunicului /pândea tăcerea din cimitirul / de pe dealul satului. Deasupra capului / încerca sădescifreze gânduri încordate. / De-atâtea ori l-am întrebat pe tata – / ce ar facebunicul dacă ar alunga / glia de pe buze, / când lumina ar picura în beznă!? / – Dinfluier ar doini / să-şi adune cioporul din stele / şi câinele nu s-ar mai tângui.“(Moartea Bunicului – BNaz, 51). Între „năzbâtiile de vară“ ale eroului liric se aflăşi faptul că se lasă ispitit de fructele coapte din grădinile vecinilor („Grădini rare /Pe un drum îngust / Ochii după fructe // Aleargă“ – Ochii după fructe etc.), ca şi laNică, protagonistul bildungsromanului Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, orichiar de „fructul oprit“, arătându-şi pârguirea, ca în poemul Topitoria de cânepă(BNaz, 26): „Pentru noi, copiii, nu cânepa, / ci muieretul era evenimentul. /Trebăluiau şoade, prin apă, / cu poalele legate între picioarele albe, / cu ciupagurilestropite / prin care se profilau sânii, / hlizindu-se şi uitând de ruşinea / obişnuită. /

Page 126: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

126

Zilnic, aceeaşi imagine. / Era un eveniment / Să vezi atâtea picioare / Care tot restulanului / Erau ascunse sub poale.“» (’Năzbâtiile candide’ ale eroului poematic –BrPaG, 42 sqq.).

(II) Între „kokoro“ şi „incisive“. Un autentic poet – a cărui Patrieeste (cum ar zice Nichita Stănescu) Sfânta Limbă Pelasgă > Valahă – seînrăzăreşte în Ioan Baba, „bănăţeano-voivodinean“, autor al unor admirabilemicropoeme-haiku, în Oglinda triunghiulară (BOgt – infra), şi, totodată, alunor ecologic-limpide, Poeme incisive (BPin – infra).

Tristihurile din Oglinda triunghiulară sunt dispuse „cardinal“ (ori, dece nu, tetradic): Trezirea, Cântecul mierlei, Ciorchinii roşii, Covorul alb.

Apollon-Misaonik-ul acordat lui Ioan Baba în 2013. / The “Misaonik” Bust of Apollon awarded toIoan Baba in 2013.

Într-un număr apreciabil de micropoeme se află şi omoi, „gând“ /„idee“, şi jo, „simţire“ / „emoţie“, adică îngemănare kokoro, spre a apela,desigur, la conceptele lirico-estetice nipone. Altfel spus, Ioan Baba a fosthărăzit haigon-ului. De la genialul Matsuo Basho (1644 – 1694) încoace, seştie că valoarea estetic-literară a micropoemului haiku este direct-proporţională cu „cantitatea“ de hai-i („spiritul haiku“) inoculată textului-tristih. Hai-i s-ar arăta în „cantitatea“ de mister, în „substanţa“ de mister,dintr-un haiku, într-un „semnificat“ având ca „semnificant“ haigonul, sau„cuvântul spiritului-haiku“.

Şi la Ioan Baba, cunoaşterea acestor principii estetice se relevăpretutindeni, înalt-sinestezic:

Salcâmi falniciAu decorat pădurea

Cu flăcări albe.

Page 127: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

127

** * *

*Câţi bujori roşii

Pe Câmpia MierleiAtâţia eroi...

** * *

*Un cârd de peşti

La o rază de neonCaută cina.

Poeme(le) incisive se cristalizează în trei registre stilistice:interogativ, (inter)ludic şi incisiv. În „deschidere“, un Apel priveşte „în spiritecologist, curmarea vieţii“ de la acest „sfârşit de mileniu“, când în „minteaîncătuşată“ se iveşte poluarea „oxigenului“, când «plămânii nu mai suntdornici de traversare / prin onoruri cu miros de pucioasă».

(Inter)ludicele surprind eroul liric tangent limitei tragice: ca Sisif (în„Modele seducătoare“), ca Narcis plătind „cu bani grei“ ieşirea din oglindăîntr-o „banală realitate vânătorească“, unde-i „măduva contaminată a lupului“etc.: «Dumnezeule, întoarce-Ţi faţa / Să vezi ce-i cu cosmetica socială / [...] /Să vezi cranii în oglinda veacului / Lumânările Sfintelor Paşti suntaprinse…!» (PTIk, 5).

(III) Dintr-o „inscripţie pe aer“ căzând şi încolţind în marmură.Paradoxism bine temperat întâlnim şi în volumul de versuri, Inscripţie pe aer,de Ioan Baba (BInsa – infra), redactorul-şef al celei mai valoroase reviste deliteratură din Banatul „istoric“, Lumina, de la Novi Sad / Panciova – avem învedere atât Banatul României cât şi Banatul Serbiei, unitatea lui spirituală /culturală, respiraţia lui europeană:

Omul s-a întrezărit în sufletul metalului

Intrând în cea de-a patra dimensiuneAu apărut umbre intuitive pe roţi seculare

Fac exerciţiiSe-nvârtesc în jurul propriilor axePe un teren de gheaţăPe o limbă de văzduhCentaurii hexapod

Page 128: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

128

Traversează apeleMerg la competiţii sportive

Se instaurează o natură nouăCând vechiul stadiu trece-n amintireA intrat oare omul în centaurSau calul galopând în om

(«Omul în dimensiunea a patra» – BInsa);

ori, profund-paradoxist, cu simbol-fereastră „fixată“ în infinitulpunctului de „sărut-întâlnire“ („sărut frăţesc“, nu „sapphicus“, adică de„antic-Lesbos“) dintre două drepte paralele:

S-a născut sora-fereastraCu un ochi de broască

Ea aduce lumea între lumeFără simţul văzuluiCere să fie privită cu încredere

Omul vrea acum să vadăImposibilulPosibil e doar

Punctul de sărut al paralelelor(«Fereastra cu ochi de broască» – BInsa) etc.

Ioan Baba face parte dintre cei mai valoroşi poeţi contemporani delimbă valahă din Serbia, de la Vasile / Vasco Popa şi Adam Puslojć încoace,care s-au ivit, ce continuă să se înfăţişeze lângă filonul de aur al noului curentliterar, paradoxismul, întemeiat în deceniul al şaptelea din secolul al XX-lea,de „fraţii întru Sublima Poezie a Priveliştii Fiinţei“: Vasile (Vasko) Popa(Grebenaţ, 1922, iunie, 29 – 5 ianuarie 1991, Belgrad), Nichita Stănescu(Ploieşti, 1933, martie, 31 – 13 decembrie 1983, Bucureşti), Marin Sorescu(Bulzeşti-Dolj, 1936, februarie, 19 – 8 decembrie 1996, Bucureşti) ş. a.

Lui Vasile / Vasko Popa, un superb omagiu îi aduce Ioan Baba înacest volum:

Ridicam degetele şi pronunţamVasko

S-a acceptat

Page 129: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

129

ÎnsufleţitA cinstit gândurile oprite la Stratişte

„Stea la începutSteaua la sfârşitRoşii brazdele noastre“

Versurile au aterizat încolţindPe un postament de marmură

Citindu-le din tine zboară

Ulterior admira pozele monumentuluiContinua să brăzdezePrin amintirile din lagărGândurile-i devenind ogorOgorul banchet de culori

(«Preludiu veritabil» – BInsa).

Inscripţie pe aer se exercită în urbanul reificat / reificator, poluat, înciuda eforturilor disperate ale fiinţei de a se adapta la agresiunea metalului,dimensiune / coordonată a ens-ului pe care se perpendicularizează re-naştereautopiei (fie şi a lui Morus – cf. Dezagreabila ameninţare – BInsa, 80) într-oidee, unde „mare-i nevoia de dragoste“ (cf. Minotauri în zbor – BInsa, 89),ori între modelele „seducătoare“:

Aiurezi şi asculţi răcnete de ursObservi cum se prăbuşesc vârfurileŞi fără vârfuri iată mai puţine prăpăstiiUrşii fără pereche intră gratuit în muzeul ororilorIar pădurile şi râurile nepoluateIdee n-au despre modelele seducătoarePercepi puterea vieţii şi a morţiiÎn timp ce lumea inocenţei dispare

Revenind la linia de pornireZăreşti cum piatra cumplită cadeCum cade de pe umerii tăiTransparenţi ca întâia zăpadă...

(«Modele seducătoare» − cf. PTVia, 10).

Page 130: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

130

(IV) Fulger ca de pe-o brâncuşiană „Coloană a Credinţei fărăSfârşit“ cu „tâmpla“ pe zenitul Poeziei. Ca şi până acum, în volumul depoeme, ReversAvers (1999), Ioan Baba cultivă – într-o nobleţe de stirpeauroral-paradoxistă – o lirică de un fermecător patos al lucidităţii tangente latragic-existenţialele limite ale secolului / mileniului. Paradoxal, în ciudaorizontalităţii ei de aşternere europeană, şi aici se vrea fulger ca de pe-obrâncuşiană „Coloană a Credinţei fără Sfârşit“ cu tâmpla în zenitul Poeziei,coloană verticală / vertebrală a Fiinţei, şi nu-i rău a aminti permanent omuluică trebuie să trăiască aidoma brazilor, mereu perpendiculari, chiar şiînrădăcinând / înierbând stânca pleşuvă.

După cum se anunţă şi prin titlu, volumul se structurează în simetriaRevers – Avers, fiecare parte având câte douăzeci şi cinci de poeme. Reversul„fixează“ imaginea unei „piramide din grăunţe“, din acele seminţe destinatedoar „consumului“, căci «nu mai rodesc / decât speranţe-n / pâinea cea întruFiinţă», fie şi „piramidă“ cu sămânţa mumificată faraonic a ens-ului uman dela sfârşit de secol, cu plămânii nedornici să mai traverseze «prin onoruri cumiros de pucioasă», a omului ce „împarte agresivitatea cu animalul“.

În fireasca viziune a lui Ioan Baba din Revers[Avers] – ca şi din altevolume, inclusiv cel de „distihuri paradoxiste“ –, lumea este surprinsă înrealităţile ei înfiorătoare, „pe dos“: adevărurile-s „bandajate“, „starea vremii“acestei lumi este cam apocalitică, „de sine stătător-apocaliptică“, bineînţeles,cu violenţe de tot felul, cu „armament-recoltă“ pentru dezastrul atomic, înspiritul programului de autodistrugere a speciei, cu «precipitaţii în formă derachete dirijate / asortate cu radio-locatoare şi bombe fragmentare...».

Eroul liric din aceste poeme observă că tot ceea ce a fost „adevăr“ alunui timp («seducătorul şi percutantul Adevăr / peste care sângerează cezariişi ţânţarii / porniţi la plimbare prin ziare») nu mai poate fi adevăr al aceleivremi „prezente“, ci-i luat drept „eroare“, chiar şi când «focul cerceteazăadevărul», devenind „complice“ la crime, căci corupţia a cuprins parcă şi celecinci element fundamentale ale lumii noastre pelasge > valahe – Apă, Aer,Foc, Lemn, Pământ (dintre care grecii antici, tot plecând cu lemnoasele bărcipe murmurătoare căi, au pierdut, fireşte, penultimul element); sfâşierileneajutoratelor fiinţe din ghearele călăilor – ca «plânsul iedului / în mâinilemăcelarilor» – se metamorfozează în inscripţii pe globii oculari aiprotagonistului poematic, deoarece canceroasa „criză de adevăr“ a cuprinsamorsata grenadă-planetă: E criză de adevăr / Şi-n Apus şi-n Răsărit...(«Stare de ţăndări» – BReAv).

Se revelează prin acest poet valah din Novi Sad pecinginea planetară arăzboaielor – inclusiv a celor ce-au cuprins Iugoslavia / Serbia, oraşul cu casaPoetului –, pecinginea demenţei intercontinetal-generalizate în purulentele-iculori veridice:

Page 131: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

131

Au pornit cu sarcini de execuţieCu mâna pe trăgaci […]Fac exerciţii cu regurgitaţie

Prin acvabar în coteţul porcilorÎn vremuri ca nealtele greu de suportatFără de mila publicăProcedee impardonabileÎn spectacolul bine mediatizat

Vânătorii au distrus podurileÎnainte de a le traversaSupravegheaţi de unicul Nemuritor

(«Poduri distruse» – BReAv).

Poetul se revoltă împotriva generalizării buimăcelii în societate,împotriva proliferării fiscalităţii / impozitelor, statul şi instituţiile lui jefuindfără milă, până la sânge, până la sufocarea contribuabilului (alt cancer, altăpecingine a contemporaneităţii central-european-balcanice şi est-europene):

Eşti suprasolicitat de varii competenţeCare au consideraţiiPentru abonamentul la viaţăCând fiscalii înzestraţi cu rapacitateÎşi iau lumea în cap

Chitanţă după chitanţăPentru apartamentul răscumpăratApa rece şi cea călduţăCalculul pentru curentul electric consumat [...]Taxe şi para-taxeImpozite şi para-impozite

Tragi linia cinstei pe ruşineDeduci că eşti contribuabil europeanCând ţi se impune o antepreţuire generalăCând luna precum caii devine fugarăIar tu baţi toaca în urechea surdă...

(«Contribuabil european buimac» – BReAv).

Page 132: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

132

Tot de Revers mai ţin: „amenzile usturătoare-n buzunare“,«...simptome post-traumatice / Anxietate / Halucinaţii / Paranoia / Sentimentedeprimante / ... / Traficanţii de copii / Mişmaşurile lumii interlope / Cu baxuride ţigări / Droguri / Arme / Şi maşini / Stop dragoste de căprioară...»; «ploiacide / Râuri negre»; «rasa nouă de mandrili»; «patrihoţii / ascunşi dupătufişuri de urzici»; «Vanitatea barbariei şi dragostea cea libertină» etc.

Avers-ul stă sub motto-ul: «Din palma fetei / Buburuza zbura – şi /După ea ochii». Acest ciclu se deschide cu un superb poem paradoxist despreabsurdul, despre „viceversismul“ lumii:

Poetul îşi căleşte cuvintele ca fierarulCe-i potcoveşte numaiPe cei care nu se potcovesc singuri

Întrebarea bizară esteDacă Poet-potcovarulSe potcoveşte pe sine sau nu

Dacă se potcoveşteDeduc că nu face parteDin herghelia celor care nu se potcovesc

De vreme ce nu se potcoveşteAtunci face parteDin mulţimeaCelor care nu se potcovesc singuri

Atunci ce mai sunt euCălindu-mi singur poemeleÎntre Sens şi Non-Sens

Ciudată enunţareŞi când spun unaŞi când spun altaEu mint şi nu mint delocAşa este

Şi-atunci la ce-aş mai staDegeaba la coadăLa potcovit

(«Aşa este – viceversa» – BReAv).

Page 133: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

133

Avers-ul babian este mai luminos, dar în oglinzile lui, prin unduire,acelaşi revers dă impresia că se mai îmblânzeşte realitatea. Imaginile suntmai calme, ca după furtună: „păsările cerşesc mălai mărunt“, protagonistulliric nu poate da „o leţcaie“ copiilor-cerşetori, este pus în situaţia de a leexplica, aidoma Fiului Omului, «să nu muşte din virtute şi păcat / să nupoftească Glorie Dorinţă», apoi sfinţeşte «necazul în boabe de zăpadă»,gândindu-se la «trista desţărare», la «sol contaminat şi fără carburanţi», lacuptorul fără vreascuri, îndreptându-se, în ultimă instanţă, spre «Gara Jale»,unde, la descărcat de vagoane «ticsite cu mături noi», există şansa de acâştiga mătura pentru «nămeţii de zăpadă / din uşa cortului».

Într-o Icoană din Balcani (BReAv), eroul ioanbabian se încredinţeazăcă nu mai poate măslui realul, că nu mai poate face lumină în „interiorulcasei“, că nu mai poate scoate «din plumburiul adăpost», «nici stelele goniteşi ascunse». Şi, observând opulenţa de „pe masa cea de joc a uliilor“, de undemai „lipsesc doar ouă roşii / crucea şi apa cu miros de busuioc“, dar şi icoanadin perete cu îngerul apărător în blândă tăcere, cade într-o fierbinte, scrâşnitărugă către divinitatea absolută:

Aici la mine în BalcaniCaruselul vremii ne-ncearcă fragilul echilibruNon-sensul ne oferă anunţuri mortuareCadavre în furnale Statui orizontale

Trage Doamne cu sabia dreptăţiiFrica aproapelui şi Răul să devină pradăStăpâneşte-ne în veacul care vineViaţa insolită şi Dorul cel Mare.

Tot în Balcani, „lumea stă pitulată / în plasa norilor“, în funingineanorilor, fiindcă pământul are „atâtea probleme endemice“, fiindcă «înmarasmul din Balcani / s-a băligat mânzul troian»; şi de «mult prea multăfumigenizare», «lumea nu mai poate alege / între Rău şi Răul şi mai mare».

Apar şi imagini apocaliptice: «minotauri în zbor», «minotaurisupravegheaţi / cu trei umbre-n spate» şi «frica multiplicării dilată pupila»etc.

Dacă volumul se deschide cu o «piramidă din grăunţe», în„închidere“, poetul pro-jetează o piramidă argintată, un Cogaion-piramidă cupatru feţe însorite, unde-i purtat de înaripatul Pegas ca să admire din inimă şicuget un Banat al vremilor curate, ca „argintul strecurat“, cum zice şidescântecul zalmoxian, un Banat prosper, fără cicatricele războiului atomic,în care poetul şi semenii săi să se poată bucura, să se poată constitui într-oaltfel de lume, o lume de Crăciun „înaltă“:

S-a pierdut în noapte-o stea divină

Page 134: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

134

Şi perna cea de aerCu gura de albinăSugea un vis în ceaţăŞterg geamul împăienjenit ca o mireasăMă-ntrevedeamCa Pegasul pe-o Piramidă argintatăAdmirând în inimă şi cuget tot Banatul

Din mantaua ivoriualbastrăZiua-şi dezvelise vârful inocentSe ridica o rândunică prin fereastrăŞi-mi amintea cum o vegheamCum Piramida se propteaDe cele patru tâmple ale noastre

Clarific onomatopeea-n zoruri fierbântateŞi tind acum să urcSpre sunetul din clopotCriptice paraboleDinspre vârtejul de argintCare din mine bateSpre Piramida argintată

S-a regăsit în noapte steaua mea divinăMă-mbrăţişa ca pe un vis cu inocenţăŞterg geamul ochilorŞi ea-şi aratăCele patru feţe către soareUrcăm apoi spre Piramida argintatăSă admirăm din suflet tot BanatulAşa e datul ca să zburăm spre Steaua minunatăSpre altă lumeDe Crăciun Înaltă...

(BReAv, 103 sq.; cf. PTCrf, 14 sqq. / PTCol, 41 sqq.).

Ioan Baba, În urechea Timpului / Eavesdropping Time, 2003.

Page 135: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

135

(V) Urechea lui Van Gogh din stânga timp-craniului. Volumul dedistihuri paradoxiste din anul 2003, În urechea timpului (BInut, infra) are şio admirabilă versiune în limba engleză din anul 2009, Eavesdropping Time(BEaTim-1 / BEaTim-2 – infra), datorată poetei-anglicist, Gabriela Pachia; înlimba lui Eminescu şi în limba lui Shakespeare, distihurile din volumul luiIoan Baba, În urechea timpului / Eavesdropping Time, cu o notăbiobibliografică, Meridianul Novi Sad al poeziei europene: Poetul,jurnalistul, publicistul, lexicograful, traducătorul şi editorul Ioan Baba /The Novi-Sad-Meridian of the European Poetry: The Poet, Journalist,Publicist, Lexicographer, Translator, and Editor Ioan Baba (PTMer, 35 –56, infra), au văzut lumina tiparului, integral şi mai întâi, în Anuarul demartie (Timişoara), 2009, apoi – după cum suntem încredinţaţi dedistihuitorul din „urechea timpului“ –, în versiunea „revăzută“ a întreguluivolum, În urechea timpului / Eavesdropping Time, precum şi notabiobibliografică, prezentată de data aceasta sub titlul Avant-garde andParadoxism in Ioan Baba’s Poetry (PTAv, 294 – 298), a intrat în alesulcircuit al vestit-masivei lucrări Caietele / Cahiers / Notebooks „TristanTzara“ − „International Publication of Contemporary Avangarde Studies“,tomul din anul 2010.

De fapt, ioanbabiana metaforă-titlu, În urechea timpului /Eavesdropping Time, se vectorizează lirico-semantic-sincretic şi metonimicîn organul de simţ al Cuvântului / Logosului, în acel Cuvânt cu puterea dintâi,de Geneză / Facere de lumi / universuri, în acel principiu fundamental alesteticii paradoxismului – la care în nenumărate rânduri şi de-aproape ojumătate de secol am făcut referiri – principiu potrivit căruia semnificantuleste născător de semnificat, ori, ca de altfel şi stănescian spus, potrivit căruia„Materia decurge din Cuvânt“. Aici, „deschizând o necesară paranteză“pentru Distinsul Receptor, trebuie să reamintesc faptul că, în orizontul anului1980, când mi-a fost solicitat (de către poetul Mircea Ciobanu, redactorul dela Cartea Românească din Bucureşti), un „haiku“ / „trisalm“ pentru„deschiderea“ ciclului Furtună magnetică din volumul Zoria (PTZor –infra), am constatat că Sfânta Noastră Limbă Pelasgă > Valahă – ca limbădintre cele mai vechi şi cizelate ale planetei – are o neasemuită, înzecităcapacitate lirico-semantic-sincretică de a exprima gândul profund-cosmic, înmult mai puţine „silabe“ decât haiku-ul nipon, cel de 17 silabe dispuse în treirânduri / versuri (după „schema absolută“, 5 – 7 – 5), haiku considerat a fi„cea mai scurtă formă fixă de poezie / [micro]poem din istoria literaturiiuniversale“, desigur, până la zămislirea salmului nostru structurându-se într-un distih (însumând doar şase silabe, infra), dar nu numai ca în „salmul liber“– de tipul: Dă un bip (m-3) / grâului...! (m-3) –, ci şi ca „serie tipologică“după riguroase legi / norme stilistic-prozodice, aidoma celor ce guvernează

Page 136: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

136

folcloric-valahica zicală de veritabil salm: ’Naltă (troheu, m-2) / cât odaltă...! (doi trohei, m-4), prin care am făcut ilustrarea conceptului (de salm)şi în „postfaţa“ / „studiul“ nostru din 16 iunie 1990, Despre temeiuriledacoromâneşti ale „micropoemului haiku“, subcapitolul Micropoemuldistih (cf. PTDum, 57 – 79 / p. 76 sq.; PTDelrc, 367 sq.; PTCSal, 19 – 36).Salmul – cea mai scurtă poezie cu formă fixă din istoria liricii universale(după cum s-a mai subliniat „şi europeneşte“) –, în forma lui lejeră, cea de„salm liber“ (supra), în a cărui componenţă intră două stihuri ca doiparaleli-inverşi-vectori lirico-semantici-sincretici, însumând numai şasesilabe (ceea ce nu-i la îndemâna oricui), a fost confundat (de cătrenespecialişti / neprofesionişti) cu strofa-distih unde versurile însumatedepăşesc cu mult cele şase sacre silabe, unde „producţia distihuitoare“ adevenit lamentabilă prin sterila „imitare“ / „plagiere“ a proverbelor dinparemiologia Valahimii etc. (cu „cădere liberă“ în hilar / zongorism, în„măscăricire aforismicoidală / dictonistică“), astfel ajungând şi în sfera depoetic interes a lui Ioan Baba, după cum se certifică din anul 2003 încoace, şiprin volumul În urechea timpului / Eavesdropping Time, ceea ce nu l-aîmpiedicat pe novisădean să ajungă şi la certe realizări estetice; şi ceea ce nuînseamnă că în acest artist al cuvântului, de pe „meridianul Novi Sad“ alpoeziei valahe, nu se va ivi şi autentic-virtuosul salmist (nu psalmist), oricaligraful celei mai scurte forme fixe de poezie din istoria literaturiiuniversale, salm-fulgerul.

Eroul liric / epic din distihurile paradoxiste ale lui Ioan Baba „cautăviitorul, vânzând anii pe amintiri“, „nu strică ipoteza frumoasă cu o faptăurâtă“ – ceea ce-i lăudabil şi în ultimă intanţă estetică –, ori constată că „dupăce [şi-]a pierdut încrederea, nu mai are ce să piardă“, că «La boul fără minte, /Prostia e în frunte», că «Nu se scrie violent, / Ci cu îndurare...», că «Alergi,apropiindu-te / De fiinţa care s-a îndepărtat», că are «Încredere / Înneîncredere», fiind totodată „cu plecăciune salutat [de] cei din comisia deepurări“, pentru că «Vrea să ştie / Ce nu trebuie să ştie...», pentru că «Treaztace, dar nu-i mut, / [şi de-i] Beat, vorbeşte [de] parcă-i surd», pentru că«Pesimistul susţine că nu se poate mai prost / [şi] Optimistul îl convinge că sepoate», pentru că «Oamenii se ucid din necunoaştere, / La porunca ălor de secunosc», pentru că „nu vede la întuneric [şi-şi] pune ochelarii“, pentru că«După ce decolează, / Nu se pricepe să aterizeze» şi pentru că „a umple golul,toarnă din gol“ etc.

Tocmai de-aceea, dedicatu-i-am şi poli-stihuirea epigramatică de pefrunze de urzici, Timpu-ntr-o ureche (Poetului Ioan Baba, la apariţia „mini-cărţii distihuite“, În urechea Timpului – 2003 –, „neieşită din comună de falsparadoxism americănesc“):

Doar poeţii-ntr-o urechecred că e ca ei şi timpul...!

Page 137: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

137

Problema-i din lumea veche –de-are urechi anotimpul,bătute pe stâlpii trişti,de falşii paradoxişti...De-are urechi anotimpulşi, în fiece ureche,evident, şi câte-o streche...Doar poeţii-ntr-o urechecred că-i ca ei (ano)timpul...!

(PTUrz, 52).

(VI) Iubirea ca „stare de ţăndări“. Pare ca deja impus noul tipioanbabian de clamor (luăm termenul în accepţiunea de „strigăt“ în faţadeşertului / neantului „neîncreţit“, „fără văi“), atât prin ReversAvers (1999),cât şi prin acest volum de versuri de sub lupa noastră, Stare de ţăndări(2008), de Ioan Baba, un clamor liric aidoma unei baionete înfipte întimpanul prea ruginit al Distinsului Receptor Reificat din ultimul deceniu alsecolului al XX-lea şi din primul deceniu al mileniului al III-lea.

Mai ales pentru că Stare de ţăndări oferă imaginea veridică a unui„întreg liric“ de vreme ce-i o antologie (întocmită şi prefaţată de poeta IleanaRoman de Drobeta-Turnu Severin), având în vedere şapte volume de versuripublicate de Ioan Baba de Novi-Sad pe segmentul temporal, ori, tensionat-sugestiv spus, în „arcul de timp“, marcat de anul debutului editorial, 1984, şianul Icoanei..., 2004: Popas în timp (1984), Oglinda triunghiulară (1990),Poeme incisive (1991), Năzbâtii candide (1994), ReversAvers (1999), Înurechea timpului (2003) şi Icoană din Balcania (2004).

Prefaţa Ilenei Roman se încorolează pe o pecete stilistică semnalatăîn urmă cu câţiva ani de criticul Adrian Dinu Rachieru, pecete stilisticăpotrivit căreia Ioan Baba este un poet ce „cultivă un ludism bolnav degravitate“, o gravitate care – după cum subliniază prefaţa – are rolterapeutic şi chiar „efect homeopatic“.

Deşi noi scris-am – în anul apariţiei, ori în vecinătatea imediată avremii tipăririi – despre fiecare volum antologat în Starea de ţăndări,poemele redistribuite aici, pentru o nouă lumină a vocalelor, prin grijaaltcuiva decât autorul lor, angajează la receptare un „altfel“ de unghi de fugălirică ioanbabiană, un reîmprimăvărat, un reîmprospătat teritoriu poetic, undeimpresionează un soi de citadinism danubian în desfăşurare vertiginoasă,demenţială, cu dimensiuni – de spaţio-temporalitate – înceţoşate, oritulburate, sau, mai exact spus, labirintizate paradoxist, din care se maisalvează – pentru Cetate şi Ens – doar iubirea autentică a sacrului fluviu şi amalului său stâng / drept, de la solstiţiul de vară, cu optsprezece trandafiri,sau cu câteva duzini de roze, o iubire ce permite eului proiecţie cosmică

Page 138: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

138

dinspre soarele din gutui, dinspre izvoare între care se aşază casa sufletului şia poemului, în azur, dinspre realcătuirea, dinspre reeditarea cuplului edenicde dinaintea căderii în păcat, dinspre o natură mai pură în reflectarea„oglinzilor triunghiulare“ cu tot mai multe părţi de aur (potrivit aşteptărilornoastre dialectice) din întregul divin, determinându-ne a exclama o dată cuhaijinul: «Câtă silinţă. / Grăuntele mai mare / Decât furnica.».

Nu trebuie pierdute din obiectivul analizei, atunci când este abordatăcreaţia lui Ioan Baba: capacitatea-i extraordinară de a valorifica spaţiileoniricului (kafkian ori camusian: «O mulţime de şobolani / se perindau prinvis...» – De frica Iadului), ori „intrările“ / „ieşirile“ în / din câmpurilemitului, din arhitectura mitemelor, miteme ce pot fi privite oricând şi drept„ţăndări“, nu numai pentru re-alcătuirea / re-închegarea vreunui nou univers,cât mai degrabă pentru un inedit foc dintr-o viitoare vatră de Ţara Poemului:«Astfel au dăruit templului / Stabilitatea şi consistenţa cosmică»(Ambasadorul Manole); «Cum Piramida se proptea / De cele patru tâmpleale noastre» (Spre piramida argintată); «Seducătorul şi percutantul Adevăr /Peste care sângerează cezarii şi ţânţarii...» (Focul cercetează adevărul) etc.(cf. PTIub, 104 – 106).

„Radiografia de azi“ a întregului poetic ioanbabian evidenţiazăindiscutabil / incontestabil un „teritoriu“ / „relief“ liric inconfundabil, laapogeu de originale rodiri întru sporirea sferelor categorial-estetice alesublimului şi catharsisului.

Ioan Baba or the Novi-Sad-Meridian of the European-Wallachian Poetry

(I) A biobibliographic piton (“in mountaineering terms”). Amultifaceted personality of the Wallachian culture, of European cross-bordervalue, Ioan Baba (born on 25th November 1951, in the family of farmersAnuica and Iosif Baba, at Seleuş – the Voijvodina province / Serbia), thepolitologist (a 1978 graduate of the High School of Political Sciences “JosipBroz Tito” – Kumrovec-Croatia), the journalist (editor, since 1980, ordeputy editor-in-chief from 1981 to 1988, or editor-in-chief and executivedirector of Radio Novi Sad, an institution where he has been labouring formore than a quarter-century, later “executive editor” of the Pelasgian >Wallachian > Dacoromanian Language Department of the Novi SadTelevision, from 2005 to 2012), the poet, essayist, translator, and editoretc., also remains one of the most deontologically-distinguished editors-in-chief (from Vasile (Vasko) Popa − the founder of the monthly periodical inthe horizon of the year 1947 − till nowadays), should we consider thetemporal segment marked by the years 1995 and 2014 (the latter being the “

Page 139: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

139

year of the present / future”), from amongst the remarkable editors-in-chief ofthe «literature, art, and cross-border culture» magazine, Lumina / The Light(under the aegis of “Libertatea” / “Liberty” Press and Publishing House inPančevo), concurrently being a noteworthy founder (on 11th August 2006) ofthe „Lumina Society“ – Honoris Causa; furthermore, Ioan Baba is anoutstanding member of the Journalists’ Association of Voijvodina, theJournalists’ Association of Serbia, as well as a member of the Writers’ Unionof Romania − the Timişoara-Banat Branch, the man who has endowed the“Libertatea” / “Liberty” Press and Publishing House in Pančevo with “threeevocative bronze plaques” (Lumina / The Light 1947-1997, Mihai Eminescuand Vasile / Vasko Popa), the man who launched the Portrait Hall within theabove-mentioned cultural institution; in the European field of letters, IoanBaba − particularly as a poet and essayist − is salient, amongst the greatwriters of the latest quarter-century, due to his bounteously interesting books,published in Serbia, Romania, the Republic of Moldova etc.

Between Ioan Baba’s journalistic debut in 1971, that is thecelebration of his “magnificent” twenties, a debut nowhere else than in themost significant culture / literature magazine of Voijvodina / Serbia, Lumina/ The Light (when its editor-in-chief, Ion Bălan, represented the “emergencefrom the shadow cone of the cultural Stalinism”, 1956 – 1976), and hiseditorial debut in 1984, the volume of poetry Popas în timp / A Stop in Time,“there naturally spread out” – with regard to catharsis and the sacred age of“the first maturation”, at the age of 33, the age of “the first crucifixion of theSelf within the Word” −, more than a decade of quests, crystallisations /recrystallisations with vectorisations towards and into the Land of the Poem,towards an unmistakable “poetic territory” (the syntagm should be taken inthe meaning given by Tudor Vianu).

After his debut, Ioan Baba’s lyrical work corollates excellent volumescircumscribed to Paradoxism, an important literary trend loomed within theWallachian poetic-resurrectional Modernism after 1965: Popas în timp / AStop in Time (1984 – infra, BPo), Preludiu imaginar / An ImaginaryPrelude (1988 – infra, BPre), În cuibul ochiului / U gnezdu oka / In theEyes’ Nest, haiku-micropoems, a bilingual edition in Wallachian and Serbian(1989 – infra, BInc), Oglinda triunghiulară / The Triangular Mirror, haiku-micropoems (1990 – infra, BOgt), Poeme incisive / Incisive Poems (1991 –infra, BPin), Năzbâtii candide / Candid Pranks, “poems for children” (1994– infra, BNaz), Inscripţie pe aer / An Inscription on the Air (1997 – infra,BInsa), Cămaşa de rigoare / The Rigour Shirt (1998 – infra, BCam),ReversAvers (1999 – infra, BReAv), Poemele D / D Poems (2002 – infra,BPoemD), În urechea timpului / Eavesdropping Time, “Paradoxist distichs”(2003 – infra, BInut), Icoană din Balcania / An Icon from Balkania (2004 –infra, BIcB), Aproapele dilematic / The Dilemmatic Fellow Man, “a small

Page 140: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

140

dictionary of Paradoxist distichs” (2005 – infra, BApr), Stare de ţăndări /The Smithereen Condition (2008 − infra, BaStar), Senzaţii cu amprentă /Fingerprint Sensations (2011 – infra, BaSen), Muzeul Dioram / TheDioram Museum (2011 – infra, BMuz), Adevăruri bandajate / Obloženeistine / Bandaged Truths (2013 – infra, BAdb) etc.

2007, XII, 16, Serbia, Devojački Bunar / „Fântâna Fecioarei“: Ion Pachia-Tatomirescu, RodikaUrsulescu-Milicici, Ioan Baba, Ileana Roman, Adrian Dinu Rachieru, Cătălin Bordeianu, SlavcoAlmăjan, Emilia Mihăilescu.

Ioan Baba’s poetic work is complemented by multitudinous books ofhighly conversant and refined essays, as a subtle translator (both from andinto Serbian and Wallachian / Dacoromanian), as an editor and highlyprofessional journalist etc.: Compendiu biobibliografic – Scriitori / ABiobibliographical Compendium – Writers (1997), Mărturisiri, confluenţe /Confessions, Confluences (1997), Antologia literaturii şi artei dincomunităţile româneşti – Banatul iugoslav / The Anthology of theLiterature and Art in the Romanian Communities – The YugoslavianBanat, in collaboration with Cătălin Bordeianu (1998), Lexiconul ArtiştilorPlastici Români contemporani din Iugoslavia / The Lexicon of theContemporary Romanian Plastic Artists in Yugoslavia, vol. I (1999), ArsLonga... (2004), Vasile / Vasko Popa, Cerul din pahar / The Sky Mirroredin the Glass, original poems written in Romanian, selected and translated into

Page 141: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

141

Serbian by Ioan Baba (2002), Florilegiu basarabean / A BessarabianFlorilegium (2002), Vreme stvaralaštva Slobodana Crnogorca / „Vremeacreativităţii lui Slobodan Crnogorac“ / “The Season of SlobodanCrnogorac’s Creativity” (2003), Mostra de Artă Tradiţională / TheTraditional Art Sample (2004), Lumina Brend / Lumina Brand, textselection and presentation (2007); Mića M. Tumarić, Păzitor de adevăr / TheGuardian of Truth (2000), Pero Zubac, Ploile din Mostar / The Rains inMostar − the first complete Romanian version by Slavco Almăjan, AnghelDumbrăveanu and Ioan Baba (2004), Iulian Filip, Linii şi cuvintecomunicante, declaraţii de dragoste / Communicating Lines and Words,Declarations of Love and Noroc Polyglot / Polyglot Luck (“multilingualeditions”, Chişinău, 2007 / 2008), Nedeljko Terzić, Vestigii prin pieţe /Vestiges in Squares (2013 – translation into Wallachian / Dacoromanian byIoan Baba) etc.

Ioan Baba has been the organiser / coordinator of ten tremendouslyinteresting international reunions / symposia (colloquia) of “Lumina” / “TheLight” in Novi Sad / Pančevo, rendering homage to brilliant personalities:Mihai Eminescu, Vasile / Vasko Popa, Ion Miloş, Nichita Stănescu, IoanFlora a. o. During one of the “Alternative Artistic Workshops” (Pančevo,11th – 13th September 2003), to be more precise, during the “Lumina” / “TheLight” International Colloquium under the heading “Nichita’s Gate BetweenTwo Countries of Readers”, “The Nichita Stănescu International Academyof Poetry” came into being. Some of these symposia / colloquia have yieldedfruit in a number of noteworthy books published in Colecţia „Lumina“ /“The Light” Collection: «Probitate şi hedonism» / «Probity and Hedonism»(1998), «Metonimia râulenilor» / «The Metonymy of the Râuleni Dwellers»(1998) etc., or thematic / special issues of „Lumina“ / “The Light”: Sud-Estul Europei – punţi spirituale (Lumina & Viaţa Basarabiei, 9 – 12 / 2002)/ South-Eastern Europe – Spiritual Bridges (The Light & Bessarabia’s Life9 – 12 / 2002), Nichita Stănescu (1933 − 1983) (Lumina, 7 − 8 − 9 / 2003),Sud-Estul Europei şi cultura europeană fără frontiere / South-EasternEurope and the European Culture Without Frontiers (Lumina, 4 / 2007)etc.

At the same time, Ioan Baba, the organiser / coordinator ofinternational reunions / symposia in Novi Sad, is an active participant(delivering scientific communications on political philosophy, historical /cultural traditions, literary history, the ethno-mytho-sophy of theWallachians, Serbians / Slavism, of folklore etc.) in international symposia,reunions, colloquia, held in European and American capitals: Belgrade,Bratislava, Bucharest, Chişinău, Copenhagen, Havana, Paris, Prague etc.,being as many opportunities of becoming a member of honour of several

Page 142: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

142

professional unions / associations, international academies, and institutesabroad.

Ioan Baba’s work has been crowned with some dozens of prizes:“Libertatea” Publishing House Prize (Pančevo, 1991), “Sorin Titel” Prize(Timişoara, 1993), “Wreath of Corn Ears” Prize (Uzdin, 1997),“Romanian Ethos” Prize (Iaşi, 1997 / 2004), “Eminescu” Prize (Drobeta-Turnu Severin, 1998 / 2008), “Treasures of Romanian Spirituality OutsideRomanian Borders” Prize (Iaşi, 1998), “Alma Mater Iassyensis” Prize(Iaşi, 1998), The Prize of the Republic of Moldova Writers’ Union(Chişinău, 2000), “The Book of Art” Prize (Iaşi, 2000), “Lucian Blaga”Prize (Alba Iulia, 2001), The International Academy “Mihai Eminescu”Prize (Craiova, 2002), “Mihai Eminescu” Prize (Iaşi, 2008), The “Sf.Gheorghe” Great Prize for Poetry, at The International Festival of Poetry“Roads of Corn Ears” (Uzdin, 2009) etc.; mention must be made of theinnumerable diplomas, plaquettes, medals − particularly the gold ones:“Inventica” Diploma of Excellence and Gold Medal (Iaşi, 2002), “Lumina”Gold Medal (Pančevo, 2007), The “Inventive Merit” Gold Medal (TheNational Institute of Inventics, Iaşi, at TESLA FEST, Novi Sad, 2008),“Vasile / Vasko Popa” Medallion (2012), “Misaonik” Bust of Apollon(2013), Charta – Citizen of Honour of the Imperial City of Sirmium >Sremska / Mitrovica (2013) etc.

On account of its worth, Ioan Baba’s poetry has been translated inmany countries − into: English, French, Russian, Serbian, Slovak,Hungarian, Ruthenian, Swedish etc.), it has been published in over onehundred literature / culture magazines on almost all continents, beingincluded in 60 “anthologies, florilegia, collections, albums”, also enjoyinghundreds of critical references (230), in periodicals and in over one hundredvolumes published in Europe and America (U. S. A.).

While summer-gleaning the quintessential critical references withregard to Ioan Baba’s poetical work, we must acknowledge, for ourDistinguished Readers, in a “cabbala of number five”, of the Cogaionicwedding, and obeying the alphabetical order:

(1) Mihai Cimpoi: «A poet with an unequivocal physiognomy [...],Ioan Baba remains loyal to his Orphic emotional essence and converts thedepiction of contemporaneity’s Dantesque inferno – both prayer andimprecation. [...]. He continues to be an ingenuous lyrical poet by eludingVasko Popa’s sterilising discoursive influence and the philosophantorientation under the sign of the Zen doctrine, which, as a matter of fact,fosters Orphism as fraternisation with nature, the people, and the animals...»(BIcB, 106 sq.);

(2) Traian Coşovei: «The conflict between the Romantic mask,inclined to rhetorical “concessions”, and the keenly-analytic and synthetic

Page 143: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

143

spirit generates Ioan Baba’s lyricism: a cerebral lyricism driven by asensuality diluted into imagery. His poetic experience is dense andbalanced...» (BIcB, 94 sq.);

(3) Mariana Dan: «Ioan Baba’s poetry reveals itself as adevelopment of instantaneous gestures, immortalising sensations [...].Nowadays, when multifarious poetics have been accepted, Ioan Baba’spoems possess a surprisingly unwavering style...» (BIcB, 97);

(4) Adrian Dinu Rachieru: «In his incisive poems, he freelyexperiments, he “tempers his words” with an artisan’s care, and paradoxicallypreserves a diffuse sacrality, which attests profundity, fragility, sensibility[...]; he employs a graveness-sick ludism» (BIcB, 100 sq.);

(5) Marin Breiu, Gabriela Pachia: «Yet, the eyes of the godlikechild from the Banat village of Seleuş, where the would-be poet Ioan Babawas born and spent his boyhood, pinned on his retina still more frightfulimages, such as his Grandfather’s death: “Father sent me to hurriedly fetchsome candles / and I was bewildered, since / Grandpa was resting with hiseyes open.” (Grandpa’s Death – BNaz, 23), or that of the Serbian executorsafter the Second World War, plundering and maltreating the Wallachian /Dacoromanian peasants in Seleuş-Voijvodina (infra, BNaz, 18 – TheExecutors): “how they would thwack Old Man Nica / bending his back / itwas about... nineteen fifty... / during the requisition, for / they had no extrapig / and no extra sack of wheat for the state’s famine.”...» (The Household[...] as the Sacred Space of the Godlike Child; “the Authorities [...]”, [...]:Grandmother, Grandfather / the Old Man, Mother... – BrPaG, 15); «IoanBaba’s poetical work has been highly appreciated by several literary critics,who have pointed out that his poetry “evinces salvation, awakening hope”(Dragomir Brajković – Belgrade), or that the poet creates “astonishinglybeautiful” images (Radu Flora – Pančevo), that he “induces the diffuse senseof the threatened existence” (Ion Deaconescu – Craiova), the writer assuming“the duty of an Orpheus by singing the disquietudes of thic closing century”(Ion Cristofor – Cluj-Napoca), [...] since “his lines carry us along chimericaljourneys, hybridating the quotidian reality (viewed as a precarious humanity,overwhelmed by anguish) with an unreal world, devoid of logic andtemperate in inventing” (Adrian Dinu Rachieru – Timişoara). [...] Năzbâtiicandide / Candid Pranks by Ioan Baba (1994), a volume dedicated to theuniverse of his boyhood, comprises a captivating sort of “free-verse shortstories”, in the manner of Marin Sorescu’s famous poems included in thelatter’s four volumes published under the title «By the Lilacs» [...]; Lookingthrough the eyes of the godlike child / childlike god, undeniably successfullike all gifted writers, Ioan Baba aims at bringing to light an “unmistakable”nucleus, an “authentic” lyrical space in Banat, symmetrical to the Sorescu’sOltenia-nourished spirit. [...] The literary critic / historian Ştefan N. Popa

Page 144: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

144

emphasised – in O istorie a literaturii române din Voivodina / A History ofthe Romanian Literature in Voijvodina – the fact that texts of the Babeanpoems in this volume display “the childish discursivity in the way ofdiscovering the world of the village, a frank and amusing way due to thenaïvety of the expression; the bullock cart in Oltenia, taking Marin toCraiova, appears in Baba’s work as a ‘cocie’ / quadriga or a horse-drawncarriage; an abundance of Banat dialectal words, justified by rendering thelocal colour (though explained in an incomplete glossary at the end of thevolume) creates a familiar world in which we meet genuine characters suchas Old Man Iovan, Pătru Cionvică, Ion Manciu and others; the child’s eyesperceive the happenings as major events: the ‘imperious shoes’ were long-awaited at Easter alongside with the joy of the celebration itself, thehousehold chores done by the children for Old Man Iovan, the magicalfurniture-like radio receiver, the ‘cowboys and Indians’ game, as well asregistering facts which marked the epoch of ‘cote / peasants’ compulsorydelivery of quotas of farm products to the state’, the electrification of thecommune, all of them representing the fresco of the village; the nevertheless,the pranks are not missing, otherwise the poems would not be entertaining,the observations are anecdotical and make the volume uniquely delightful”(POist, 250). The poet Ioan Baba remarks the Banat-agrestic realities throughthe eyes of the Seleuş-born child, obvious in this admirable descriptive poemwhich depicts the native land at twilight: “The villages are being rapidlyurbanised, [...] / On account of the dollars from over the salty seas [...] /houses with small gardens have been built, [...] / This is no place for animals./ Here the swineherd Trăian Trulă / would crack his whip at dayspring / and,blowing his ox horn, he would gather his pigs. / Then there passed thecowherd, / and... the geese would embark like some white rivers... / Afteranother day / spent on the green carpets, / the clever bovines, the poultry andthe porcines – / unless the entrance gates were wide open − / would stop infront of them. / The streets wouldn’t miss a bit of their beauty.” (In Contrastto the Urban Landscape – BNaz, 48). A portrait promptly imprinted in thereader’s mind is that of the rural gerndarme – who used to jot down (and stilldoes) using his copying pencil moistened by his saliva −, synaestheticallysketched through the eyes of the child-protagonist: “...after drawing somepreparatory lines / with the indelible pencil on his own tongue / which turnedbright purple / as if he had eaten mulberries...” (Ivan Tutucică – BNaz, 24sq.). The memory of the lyrical hero in Ioan Baba’s poems bears impressionsof the ‘silvery summers’ in “wheaten letters”, since: “A flock of storks / haslanded on the furrowed fields...” or, perhaps, because: “At dusk / A ladybirdwas wandering / Amongst the flower beings // She committed her path of life/ With the ardent kiss kindled by a petal. // When the flower lid opened / Sheproceeded on her journey: / She would climb the palm weeping tears of love,

Page 145: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

145

/ She would soar / Harnessed to her thoughts, / She would fly on her skyways,further to the skyline, / Leisurely, shedding her seconds away.” (HarnessedLadybird – BInsa, 25). Thus, the child from the village in the Banat Field, asIoan Baba’s poems bear witness, pins in memory − like Darie, the characterof the novel Desculţ / Barefooted by Zaharia Stancu – the harsh events andexperiences as well, such as those in 1950: “For some time now / ourentrance gate was permanently closed. / It happened because there was nomaize crop / and the commune executors were performing / their rounds inthe high street. / They knocked at the gates with their fists / Hunting for thehouse numbers / where the taxes hadn’t been paid, but the news / spread andthe entrance gates / were locked and barred. / Where they happened to find anopen door / they would snatch the goods out of the house / for unpaid debts. /From the attic where I felt safe / I was watching the executors’ severeness inthe neighbourhood. / Though it’s a good thing I didn’t see any of them /thwack anybody / as they thwacked Old Man Nica / bending his back / it wasabout... nineteen fifty... / during the requisition, for / they had no extra pig /and no extra sack of wheat for the state’s famine. / Seemingly, thoseexecutors were different!” (The Executors – BNaz, 40 sq.). Another harshexperience in life of the child-protagonist from the Banat village is hisGrandfather’s death: “Uplifting his hands / he exclaimed: ‘Fly, fly up / to theheavens!’ / The doves took wing to the sky / while Grandpa stopped the clock/ his head leaning against the bed panel. / [...] / When Grandpa passed intononexistence / his sheep found a new master. / Grandpa’s devoted friend /was guarding the silence in the graveyard / on the village hilltop. Over hishead / he was striving to decipher his straining thoughts. / I have asked Fatherso many times – / what would Grandpa do if he drove away / the clod of earthfrom his lips, / if the drops of light fell into the darkness!? / ‘He would playthe doina on his shepherd’s flute / to gather his herd from amongst the stars /and his shepherd dog would stop moaning’.” (Grandpa’s Death – BNaz, 51).Among the lyrical hero’s “summer pranks” there appears to be the temptationto taste the ripe fruit in the neighbours’ gardens (“Scarce gardens / Along thenarrow road / My eyes run // For fruit” – My Eyes Run for Fruit etc.), as ithappened in the case of Nică, the protagonist of the Bildungsroman Amintiridin copilărie / Memories of My Boyhood, by Ion Creangă, or even thetemptation of the “forbidden fruit”, which reveals its full ripeness, like in thepoem The Hemp Rettery (BNaz, 26): “For most of us, though kids, it was /not the hemp but beholding the womenfolk. / They were drolly bustlingabout, in the water, / with their skirts knotted between their white legs, / theirsprinkled flower-strewn frontshirts / foreshadowing their breasts, / staring andheedful of the conventional / bashfulness. / The same image every day. / Itwas something worth beholding / So many legs / Which were hidden under

Page 146: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

146

the skirts / For most of the year.”» (‘The Candid Pranks’ of the PoematicHero – BrPaG, 42 sqq.).

(II) Between “kokoro” and “incisive poems”. «A genuine poet –whose Motherland is (as Nichita Stănescu would say) the Sacred WallachianLanguage – beams in Ioan Baba, a “Banat dweller from Voijvodina”, authorof several admirable haiku-micropoems, in Oglinda triunghiulară / TheTriangular Mirror (BOgt – infra), and, at the same time, of the ecologically-limpid Poeme incisive / Incisive Poems (BPin – infra).

The tristichs in Oglinda triunghiulară / The Triangular Mirror are“cardinally” / tetradically arranged: Trezirea / The Wakening, Cânteculmierlei / The Blackbird’s Song, Ciorchinii roşii / The Red Bunches ofGrapes, Covorul alb / The White Carpet.

A considerable number of micropoems also hosts omoi, “thought” /“idea”, and jo, “feeling” / “emotion”, that is the kokoro entwining “the heartof the things”, “mindfulness”, “poetical sincerity”, “power of concentration”,if one invokes the Nippon lyrico-aesthetic concepts. In other words, IoanBaba was predestined to haigon words. Starting with the brilliant MatsuoBasho (1644 – 1694), it has been acknowledged that the aesthetic literaryvalue of a haiku-micropoem is directly proportional to “the quantity” of hai-i(“the haiku spirit”) instilled into the tristich-text. Hai-i is manifest in “thequantity” of mystery, in “the essence” of the mystery embedded in a haiku, inthe “signified” related to haigon as a “signifier”, or “the word of the haiku-spirit”.

In Ioan Baba’s work, the knowledge of these aesthetic principlesreveals its ubiquitousness:

Majestic black locust treesHave adorned the forest

With white blazes.*

* * **

As many reddened peoniesOn the Blackbird’s Field

Rising as heroes...*

* * **

A light shoal of fishIs looking for its supper

Around a neon light.

Page 147: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

147

Poeme(le) incisive / The Incisive Poems crystallise in three stylisticregisters: interrogative, (inter)ludic, and incisive. In the “opening”, anAppeal examines, “in an ecological spirit, the disruption of life” at “the endof the millennium”, when “the enchained mind” witnesses the pollution of“oxygen”, when the «lungs are no longer eager to cross / the brimstone-smelling honours».

The (inter)ludic poems find the lyrical hero as tangential to the tragiclimits: like Sisyphus (in “Seductive Models”), like Narcissus paying “hardcash” for his passage from the mirror into a “trite hunter’s reality”, in whichthere is “the wolf’s contaminated marrow” etc.: «Oh Lord, turn Your facetowards us / To see what’s wrong with the social cosmetics / [...] / To seeskulls in the century’s mirror / The Sacred Easter candles are burning...!»(PTIk, 5).

(III) From “an inscription on the air” landing and germinating onmarble. «A well-tempered Paradoxism is also omnipresent in the recentvolume of poetry, Inscripţie pe aer / An Inscription on the Air by Ioan Baba(BInsa – infra), editor-in-chief of the most important literature magazine inthe “historical” Banat, Lumina / The Light, in Novi Sad / Pančevo – we havein view both Romania’s Banat and Serbia’s Banat, its spiritual / culturalunity, its European respiration:

Man has loomed in the metal’s soul

Entering the fourth dimensionIntuitive shadows have emerged on secular wheels

They perform manoeuvresSpin around their own axesOn an ice soilOn a neck of airHexapod centaursCross the riversAttend to sporting contests

A new nature strikes rootWhen the old era slips into memoryHas man stepped into the centaurOr is the horse galloping into man

(«Man in the Fourth Dimension» – BInsa);

Page 148: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

148

or, profoundly-Paradoxist, with a window-symbol “fixed” in theinfinite of the “meeting-kiss” point (a “fraternal kiss”, not “Sapphic”, that is“ancient-Lesbos”) between two parallels:

The sister-window is bornFrog-eyed

It transmutes our world into the worldsSightless as it isIt claims to be regarded with confidence

Man instantly demands to beholdThe impossibleThe only possible thing is

The kissing point of parallels(«The Frog-Eyed Window» – BInsa) etc.

Ioan Baba is one of the most distinguished Wallachian-speakingcontemporary poets in Serbia, from Vasile / Vasco Popa and Adam Puslojćonwards, who have come to light, who continuously sprout around the goldlode of the new literary trend, Paradoxism, founded in the seventh decade ofthe 20th century, by “the brothers within the Sublime Poetry of the Sight ofthe Being”: Vasile (Vasko) Popa (Grebenaţ, 29th June 1922 – 5th January1991, Belgrade), Nichita Stănescu (Ploieşti, 31st March 1933 – 13thDecember 1983, Bucureşti), Marin Sorescu (Bulzeşti-Dolj, 19th February1936 – 8th December 1996, Bucureşti) a. o.

In this volume, Ioan Baba pays his highest homage to Vasile / VaskoPopa:

I would raise my fingers and utterVasko

Accepted

InvigoratinglyHe honoured the thoughts halted at Stratişte

“Star in the beginningStar in the endOur furrows reddening”

Page 149: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

149

The verse lines have landed germinatingOn a marble pedestal

While reading them they take wing

Afterwards he admired photos of the monumentHe kept on ploughingThrough his concentration camp memoriesHis thoughts becoming a farmlandThe colour-feast ploughland

(«An Authentic Prelude» − BInsa).

The lyrosophic coordinates of the volume Inscripţie pe aer / AnInscription on the Air manifest themselves in the reified / reificatory,polluted urban life, in spite of the being’s disperate efforts to adapt itself tothe aggression of the metal, a dimension / coordinate of the ens upon whichthe renaissance of the utopia rises perpendicularly (be it Morus’s – cf. TheDisagreable Threat – BInsa, 80) into an idea, in which “the need for love istremendous” (cf. Minotaurs in Flight – BInsa, 89), or among the “seductive”models:

You talk deliriously and listen to bear roarsYou examine the peaks collapsingAfter all, less peaks, less abyssesUnpaired bears get free admission to the museum of horrorsWhile the undefiled woods and riversHave no idea about the seductive modelsYou grasp the power of life and deathWhile the world of innocence evaporates

Returning to the scratch lineYou catch sight of the horrendous burden droppingFalling from your shouldersPellucid like the first snow

(«Seductive Models» − cf. PTVia, 10).

(IV) A flash of lightning as if from the Brancusian “Column of theEndless Faith” with its “temple” on Poetry’s zenith. True to his poeticstyle, in his volume of poetry ReversAvers (1999), Ioan Baba promotes –with the nobleness of aurorean-Paradoxist origin – a lyricism marked by thecharming pathos of the lucidity tangent to the tragic existential limits of ourcentury / millennium. Paradoxically, in spite of its horizontality of European

Page 150: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

150

coverage, it also aspires to the status of the flash of lightning as if from theBrancusian “Column of the Endless Faith”, with its “temple” on Poetry’szenith, a vertical / vertebral column of the Being, and, naturally, in order toperpetually remind the human race that people should live like fir trees, ineternal perpendicularity, even at the risk of rooting in / turfing the bald rock.

As the title announces, the volume is structured on the symmetryRevers – Avers, each part including twenty-five poems. The Revers“induces” the image of a “pyramid of grains” made of the seeds destined for“consumption”, since they «no longer yield / but grow hopes / about theBeing’s daily bread», be it a “pyramid” abiding the pharaonically-mummifiedseed of the human ens at the close of the previous century, his lungs uneagerto cross «the brimstone-smelling honours», a man who “sharesaggressiveness with the beasts”.

In Ioan Baba’s spontaneous vision in Revers[Avers] − like in most ofhis volumes, including the “Paradoxist distichs” −, the world is viewed in itsfrightening “upside down” aspects: truths are “bandaged”, “the weatherreport” for this world is rather apocalyptic, “people-induced apocalyptic”, asmight be expected, with all sort of acts of violence, with “weapon-crops” forthe atomic disaster, in the spirit of the self-destruction programme of ourspecies, with «precipitations in the shape of guided missiles / assorted withradiolocation systems and fragmentation bombs...».

The lyrical hero of these poems notices that everything which oncerepresented “the truth” of an age («the fascinating and percussive Truth /over which Caesars and mosquitoes are bleeding / while strolling roundnewspapers») can no longer be the truth of “the present”, turning into “anerror”, even when «the fire investigates the truth», becoming an“accomplice” to the crime, since corruption has entangled the fundamentalelements of our Pelasgian > Wallachian world – Water, Air, Fire, Wood,Earth (of which the ancient Greeks, busy with their frequent voyages in theirwooden boats, along the murmuring paths, naturally lost the penultimateelement); shrieks of helpless beings torn off in their executioners’ hands –such as «the goat kid’s cry / in the butchers’ hands» – metamorphose intoinscriptions on the poematic protagonist’s eyeballs since the cancerous “truthcrisis” has encompassed the whole fused grenade-planet: It’s a truth crisis /In the West and in the East... («The Smithereen Condition» – BReAv).

The Wallachian poet from Novi Sad discloses the planetary war tetter– including the one which affected Yugoslavia / Serbia, the city and thePoet’s residence –, the tetter of the intercontinentally-generalised dementia inits veridical purulent colours:

They set off on firing missionsTheir hands on the trigger […]

Page 151: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

151

They practise with regurgitation

With the aqua bar into the pigstyIn insufferable times like no other timeBereft of mercy on peopleImpardonable proceedingsIn the highly-mediated show

The mountain corps have wrecked the bridgesBefore crossing themSupervised by the sole Immortal

(«Wrecked Bridges» – BReAv).

The poet revolts against the generalisation of confusion in society,against the proliferation of imposition / taxation, since the state and itsinstitutions mercilessly, blood-thirstily rob the taxpayers, suffocating them(another cancer, another tetter of the Central-European-Balkan and East-European contemporaneity):

You are assailed by miscellaneous competenciesWhich take into considerationYour life subscriptionWhen the tax-imposers gifted with rapacityFollow their nose

Bill after billFor the ransomed flatThe cold water and the lukewarmThe calculation for the electricity consumption [...]Bills and extrabillsTaxes and extrataxes

You draw the bottom line into blunderYou deduce you are the European taxpayerWhen you are imposed an overall precalculationWhen the month becomes fugitive like the horsesWhile you sound the canonical toaca in the deaf ears...

(«The Befuddled European Taxpayer» – BReAv).

Revers also implies: “bitter penalties”, «...posttraumatic symptoms /Anxiety / Hallucinations / Paranoia / Depressing feelings / ... / Childtraffickers / The mishmashes of the underground world / With cartons of

Page 152: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

152

cigarettes / Drugs / Weapons / And cars / Stop the doe love...»; «acid rains /Black rivers»; «the new race of mandrills»; «the patriothieves / hidden behindbushes of stinging nettle»; «The vanity of barbarity and licentious love» etc.

Avers dwells under the motto: «From the girl’s palm / The ladybirdflew away – and / The eyes off with it». This cycle opens with a superbParadoxist poem on the world’s absurdity and “viceversism”:

The poet hardens his words like a blacksmithWho exclusively shoesThose who cannot shoe themselves

The bizarre question isDoes the Horseshoer-PoetShoe himself or not

If he shoes himselfIt results he doesn’t belongTo the horseherd of those who don’t have to be shoed

Since he doesn’t shoeThen he belongsTo the crowdMade of those who don’t shoe themselves

And then what am IWho harden my poems myselfBetween Sense and Nonsense

What a strange propositionWhen uttering now thisNow the otherI lie and I don’t lie in the leastIt’s definitely true

So why should I vainlyQueueTo be shoed

(«It’s Definitely True – Vice Versa» – BReAv).

The Babian Avers is more serene, nevertheless in its mirrors, as aresult of undulation, the very same revers gives the impression that reality hasbeen tamed. The images are calmer, as if after the storm: “birds beg for fine

Page 153: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

153

maize grit”, the lyrical protagonist has no “dime” to give to beggar children,he is in a position to warn them, like Man’s Son, «not to bite virtue and sin /not to covet Glory Wish», afterwards he blesses «the trouble with snowgrains», pondering on «the sad decountrification», on «the contaminatedfuelless soil», on the oven with no fire twigs, and ultimately he heads for «theDespondency Station», where, while unloading goods wagons «crammedwith new brooms», there is a chance of winning the broom for «snow drifts /at the tent flaps».

In Icoană din Balcani / An Icon from the Balkans (BReAv), theBabian hero believes that he can no longer falsify reality, that he can nolonger shed light on “the inner house”, that he can no longer extract «thebanished and incarcerated stars» from «the laden shelter». While noticing theopulence “on the hawks’ gambling table”, wanting but “red-dyed eggs / thecross, holy water and basil”, as well as the wall icon with the guardian angelin meek silence, he bursts into fervent gritting prayer to the absolute:

Here in the Balkans in my motherlandTime’s merry-go-round tests our fragile equilibriumThe nonsense furnishes obituariesCorpses in furnaces Horizontal statues

Oh Lord, blow them with the sword of justiceFear of the fellow man and Evil be Thy preyMay Thou be in the century to comeThe Ruler of our unwonted Life and our Great Longing.

In the same area of the Balkans, “people live concealed / in theclouds’ net”, in the clouds’ soot, because the Earth has “so many endemicproblems”, because «the Trojan colt has dropped his dung / in the Balkans’decay»; and, «from too much fumehygienisation», «the world can no longersift / the Evil from the Greater Evil».

The poet creates apocalyptic images: «minotaurs in flight»,«minotaurs supervised / three shadows behind each back» and «the fear ofmultiplication causes the pupils to dilate» etc.

If the volume opens with «a pyramid of grains», it “closes” with thepoet’s pro-jetting “a silvered pyramid“, a Cogaion-pyramid with four sunlitfaces, a place to which he is carried by his winged Pegasus so that he cancherish, heart and soul, the Banat county enjoying an immaculate age, similarto “the filtered silver” – as the Zalmoxian magic spell also confirms – theprosperous Banat county, exempt from the scars of the atomic war, where thepoet and his fellow beings can rejoice, engendering a new different world, the“lofty” Christmas-like world:

Page 154: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

154

A divine star vanished in the nightAnd the bee-mouthedAir pillowWas breathing a dream wrapped in fogI wipe the window like a bride’s veilI caught a glimpse of myselfAnother Pegasus on a silvery PyramidCherishing heart and soul the rounded Banat

Ioan Baba, În urechea Timpului / Eavesdropping Time, 2014.

From its ivory-blue cloakThe day disclosed its innocent pinnacleA swallow darted through the windowReminding me of my vigilOf the Pyramid proppingAgainst the four temples of ours

I elucidate the onomatopoeia with passionate hasteAnd strive to riseTo the bell soundCryptic parablesArising from the silver whirlThrobbing in myself

Page 155: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

155

Towards the silvery Pyramid

My divine star recaptured its self in the nightIt embraced me innocently as if I were a dreamI wipe the eyes’ windowAt once it turnsIts four faces towards the sunWe then fly to the silvery PyramidTo cherish heart and soul the rounded BanatThat’s our tradition of flying to the wondrous starTo a newlofty Christmas-like world...

(BReAv, 103 sq.; cf. PTCrf, 14 sqq. / PTCol, 41 sqq.).

(V) Van Gogh’s Ear at the left of the time-skull. The 2003 volumeof Paradoxist distichs, În urechea timpului (BInut, infra), also enjoys anadmirable English version, Eavesdropping Time (BEaTim-1 / BEaTim-2 –infra), accomplished by the poetess and anglicist Gabriela Pachia; inEminescu’s language and in Shakespeare’s language, Ioan Baba’s distichs inthe volume În urechea timpului / Eavesdropping Time, with abiobibliographic note, Meridianul Novi Sad al poeziei europene: Poetul,jurnalistul, publicistul, lexicograful, traducătorul şi editorul Ioan Baba /The Novi-Sad-Meridian of the European Poetry: The Poet, Journalist,Publicist, Lexicographer, Translator, and Editor Ioan Baba (PTMer, 35 –56, infra), were first and integrally published in Anuarul de martie / TheMarch Annuary (Timişoara), in 2009, and later − as ascertained by thedistich writer of the “eavesdropping time” −, in its “revised” version of theentire volume, În urechea timpului / Eavesdropping Time, as well as thebiobibliographical note, this time under the title Avant-garde andParadoxism in Ioan Baba’s Poetry (PTAv, 294 – 298), it acquired theprestigious circuit offered by the illustrious and substantial work Caietele /Cahiers / Notebooks “Tristan Tzara” − “International Publication ofContemporary Avantgarde Studies”, the 2010 tome.

As a matter of fact, the Ioanbabian title-metaphor, În urecheatimpului / Eavesdropping Time, is vectorised in a lyrico-semantic-syncreticand metonymical manner within the Word / Logos, within the DemiurgicWord, endowed with the power of Genesis, a creator of new worlds /universes, according to the fundamental principle of the aesthetics ofParadoxism − which we have constantly referred to for the last half-century− a principle which states that the signifier gives birth to the signified, or,to put things in Nichita Stănescu’s language, a principle according to which“Matter is born from the Word”. At this point, “making an indispensable

Page 156: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

156

digression” for our Distinguished Reader, I would like to mention again thefact that, in the horizon of the year 1980, when I was requested (by the poetMircea Ciobanu, editor at ‘Cartea Românească’ Publishing House inBucharest), to write a “haiku” / “trisalm” as an “opening” to the cycle“Magnetic Storm” in the volume Zoria (PTZor – infra), I found that OurSacred Pelasgian > Wallachian Language − as one of the oldest and mostrefined languages of our planet − possesses an unsurpassed, tenfold lyrico-semantic-syncretic capacity of expressing the profoundly cosmic thought,even in less “syllables” than the Nippon haiku, with its 17 syllables / “on” /“morae” arranged in three lines / phrases (following the “absolute” pattern of5 − 7 − 5), the haiku being considered “the shortest form of fixed poetry /[micro]poem in the history of world literature”, undoubtedly, until thecreation of our salm, which is structured as a distich (up to only six syllables,infra), but not only like in the “free salm” − such as Give a beep (m-3) / tothe wheat...! (m-3) −, but also as a “typological series” which obeys therigorous prosodically stylistic laws / norms, similar to those which govern thegenuine salm in the Wallachian folk saying: Easel (trochee, m-2) / she’s achisel...! (two trochees, m-4), which served me well in illustrating theconcept (the salm) as well as in our 16th June 1990 “afterword” / “study” onDespre temeiurile dacoromâneşti ale „micropoemului haiku“ / On theDacoromanian Principles of the “Haiku Micropoem”, the subchapterMicropoemul distih / The Distich Micropoem (cf. PTDum, 57 – 79 / p. 76sq.; PTDelrc, 367 sq.; PTCSal, 19 – 36). The salm − the shortest fixed formpoem in the history of world lyric poetry (and, as it has also been pointed out,in the “European” poetry) −, in its light form, that of a “free salm” (supra),whose structure involves two lines like two lyrico-semantic-syncretic-antiparallel-vectors, up to only six syllables (which is not an easy task foran unskilled poet), has been mistakenly identified (by nonspecialists /nonprofessionals) with the distich-stanza / couplet, in which the totalled linesexceed the six sacred syllables by far, in which the “distich production” hasbecome deplorable due to the sterile “imitation” / “plagiarism” of theproverbs belonging to the Wallachian paremiology etc. (“free falling” intohilariousness / garrulousness, into “aphorismicoidal / adagial buffoonery”),thus delineating the route into Ioan Baba’s sphere of poetic interest, as it hasbeen certified since 2003, as well as in the volume În urechea timpului /Eavesdropping Time, though his fortunate readers have the opportunity torelish the Novi Sad poet’s masterly aesthetic accomplishments in this field; itforetells future developments in this artist of the written word, belonging tothe “Novi-Sad-Meridian” of the Wallachian poetry, as an emergent exquisitesalmist (not psalmist), or the genuine caligrapher of the lightning-salm, theshortest form of fixed poetry in the history of world literature.

Page 157: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

157

The lyrical / epic hero in Ioan Baba’s Paradoxist distichs “gropes thefuture queries, exchanging his years for memories”, “he would not spoil theexquisite hypothesis with a deed imbued with shamefulness...” − which ispraiseworthy in the last aesthetic analysis −, or grasps that “after losing hisconfidence shoes, there was nothing left to lose”, that «With the blockhead’sboast, / Folly stands foremost», that the best advice is «Don’t write withvehemence, / But with grievance...», that «We make haste, drawing near / Tothe one who’s instant’s gear», that he should «Trust / The mistrust»,witnessing, at the same time, how «The firing committee row / To welcomeyou with a bow...», since «To release – it’s his wish – / What they keep on ashort leash...», since «When sober, he’s silent, though not dumb. / Whendrunk, he’s loud as if deaf, poor plum!», since «The pessimist claimed he wasthe worst. / The optimist persuaded him he durst.», since «People kill forfailure to recognise, / By the order of those who sympathise», since he «can’tsee in the dark... / putting on glasses, reality’s stark...!», since «After takingoff with a clumsy hand, / They’ve got no idea how to land», and since thererises the question «How can we fill the emptiness / When the void has noharness?» etc.

Envisaging the poet’s virtuosity, we have also dedicated theepigrammatic poly-versification from stinging nettle leaves, Timpu-ntr-oureche / Time Cracked in the Upper Storey (To the poet Ioan Baba, on therelease of his “distiched mini-book”, În urechea Timpului / EavesdroppingTime − 2003 −, “unbegotten by the commune of the phoney Paradoxism inthe American fashion”):

Merely poets cracked in the upper storeythink that Time suffers like them in prison...!The matter is an all-time old story −if sharp ears are long-assigned to seasons,nailed to woeful pole rhymistsby the fake Paradoxists...If sharp ears be long-assigned to seasons,if, in each stricken ear, there liea frantic, stampeding horsefly...Merely timpanist poets who go wrythink (sea)sons of Time suffer the treason...! (PTUrz, 52).

(VI) Love as the “Smithereeen Condition”. It appears that thealready established new kind of Ioanbabian clamour (the term should betaken in its meaning of “scream” in front of the “non-undulated”, “valley-free” desert / nothingness), both through ReversAvers (1999) and the volumeof poetry under our loupe, Stare de ţăndări / The Smithereen Condition

Page 158: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

158

(2008) by Ioan Baba, a lyrical clamour resembling a bayonet thrust into theover-corroded tympanum of the Reified Distinguished Reader of the lastdecade of the 20th century and the first decade of the third millennium.

All the more reason for taking into account Stare de ţăndări / TheSmithereen Condition is the fact that it offers the veridic image of a “lyricalwhole” since it is an anthology (selected and prefaced by the poetess IleanaRoman from Drobeta-Turnu Severin), encompassing seven volumes of poetrypublished by Ioan Baba from Novi-Sad from a temporal perspective, or, insuggestively highly-tensioned words, under the “arch of time” marked by theyear of the editorial debut, 1984, and the year of Icoană... / An Icon..., 2004:Popas în timp / A Stop in Time (1984), Oglinda triunghiulară / TheTriangular Mirror (1990), Poeme incisive / Incisive Poems (1991), Năzbâtiicandide / Candid Pranks (1994), ReversAvers (1999), În urechea timpului /Eavesdropping Time (2003) şi Icoană din Balcania din Balcania / An Iconfrom Balkania (2004).

Ilenei Roman’s Preface corollates upon a stylistic landmark observedsome years ago by the literary critic Adrian Dinu Rachieru, a stylistc sealaccording to which Ioan Baba is a poet who “develops a gravity-fraughtludism”, a somberness which – as underlined in the preface − possesses atherapeutic role and even a “homeopathic effect”.

Although we reviewed − at the moment of their publication, or inclose vecinity to the time of their release − each volume anthologised in Starede ţăndări / The Smithereen Condition, the poems redistributed here, in anew light of the vowels, through the good office of someone other than theirauthor, invite the understanding from a “different” vanishing-pointperspective of the Ioanbabian lyrical poetry, a newly sprung, refreshed poeticterritory, where the deepest impressions are produced by a sort of Danubianurbanism in vertiginous, demential development, which displays blurry, orturbid, to be more exact, mai exact spus, Paradoxistically labyrinthised −spatio-temporal − dimensions, from whence salvation can be found − for theCity and the Ens − only through the genuine love for the sacred river and forits left / right bank, at the summer solstice, with eighteen roses, or with somedozens of roses, a love which allows the self a cosmic projection from the sunin the quinces, from the wellsprings which host the house of the soul and ofthe poem, in the azure above, from the recreation, from the reiteration of theEdenic couple before falling into sin, from a purer nature when reflecting the“triangular mirrors” with increased parts of gold (suited to our dialecticalexpectations) from the divine whole, making us exclaim together with theHaijin poet: «What sedulousness. / The grain’s more voluminous / Than thegrainless ant.».

When approaching Ioan Baba’s work, the analysis should not fail tohave in view: his exceptional ability of turning to good account the spaces of

Page 159: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

159

the oneiric (of Kafkian or Camusian extract: «A swarm of rats / was bustlingin my dreams...» – For Fear of Hell), or the “entrances” / “exits” into / out ofthe fields of myth, the architecture of the mythemes, the latter allowing to beconsidered “smithereens” anytime, with a view not only to re-create / re-coagulating some new universe, but rather for a renewed fire in a would-behearth of the Poem’s Land: «In this way they bestowed upon the temple / Thecosmic stability and consistency» (Ambassador Manole); «Like the Pyramidwas leaning / Against our four temples» (To the Silvery Pyramid); «Theseductive and percussive Truth / Over which the Caesars and the mosquitoesare bleeding...» (The Fire Investigates the Truth) etc. (cf. PTIub, 104 – 106).

“Today’s radiography” of the Ioan Baba’s poetic work in its entiretyunquestionably / incontestably reveals an unmistakable lyrical “territory” /“relief”, at the acme of its original fruitbearing season for the enhancement ofthe aesthetic-categorial spheres of the sublime and catharsis.

Sigle / Sigles: BAdb = Ioan Baba, Adevăruri bandajate / Obložene istine, poeme,

Panciova / Serbia, Editura Libertatea (ISBN 978-86-7001-239-4), 2013. BApr = Ioan Baba, Aproapele dilematic („mic dicţionar de distihuri

paradoxiste“), Iaşi / Dacia-de-România, Editura Vasiliana (ISBN 973-7737-54-7), 2005. BaSen = Ioan Baba, Senzaţii cu amprentă, poeme, Iaşi / Dacia, Tipo

Moldova (ISBN 978–973–168–515–1), 2011. BaStar = Ioan Baba, Stare de ţăndări (antologie de poeme şi prefaţă de

Ileana Roman), Drobeta Turnu Severin / Dacia, Editura Prier (ISBN 978-973-8189-75-1),2008.

BCam = Ioan Baba, Cămaşa de rigoare, poeme, Iaşi / Dacia, EdituraInstitutului Naţional pentru Societatea şi Cultura Română (ISBN 973-98056-0-4), 1998.

BEaTim-1 = Gabriela Pachia, prima versiune în limba engleză a volumuluiÎn urechea timpului / Eavesdropping Time, distihuri, de Ioan Baba, publicată în Anuarul demartie (Timişoara / Dacia; ISSN 1842 – 0974; redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu), anulIV, nr. 4 / 2009, pp. 57 – 73.

BEaTim-2 = Gabriela Pachia, revăzuta versiune în limba engleză avolumului În urechea timpului / Eavesdropping Time, distihuri, de Ioan Baba, publicată înCaietele / Cahiers / Notebooks „Tristan Tzara“ − „International Publication ofContemporary Avangarde Studies“, (Moineşti / Dacia; ISSN 1584 – 8825; redactor-şef:Vasile Robciuc), tom I, vol. XI – XIV, nr. 31 – 60, 2010, pp. 568 – 574.

BIcB = Ioan Baba, Icoană din Balcania, poeme, Panciova / Serbia,Editura Libertatea (ISBN 86-7001-157-3), 2004.

BInc = Ioan Baba, În cuibul ochiului / U gnezdu oka, micropoeme-haiku,Požega / Serbia, Editura Razvigor, 1989.

BInsa = Ioan Baba, Inscripţie pe aer, poeme, Timişoara / Dacia, EdituraHelicon (ISBN 973-574-366-3), 1997.

BInut = Ioan Baba, În urechea timpului, distihuri paradoxiste, Chişinău /Dacia-de Republica Moldova, Editura Prut Internaţional (ISBN 9975-69-470-5), 2003.

Page 160: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

160

BMuz = Ioan Baba, Muzeul Dioran, poeme, Panciova / Serbia, EdituraLibertatea (ISBN 978-86-7001-239-4), 2011.

BNaz = Ioan Baba, Năzbâtii candide, poeme pentru copii, Panciova /Serbia, Editura Libertatea (ISBN 86-7001-063-1), 1994.

BOgt = Ioan Baba, Oglinda triunghiulară, poeme, Panciova / Serbia,Editura Libertatea (ISBN 86-7001-021-6), 1990.

BPin = Ioan Baba, Poeme incisive, Panciova / Serbia, Editura Libertatea(ISBN 86-7001-048-8), 1991.

BPo = Ioan Baba, Popas în timp, poeme, Panciova / Serbia, EdituraLibertatea, 1984.

BPoemD = Ioan Baba, Poemele D, Panciova / Serbia, Ed. „Lumina“ (CIP859.0[497.1]-14), 2002.

BPre = Ioan Baba, Preludiu imaginar, poeme, Panciova / Serbia, EdituraLibertatea (ISBN 86-7001-005-4), 1988.

BReAv = Ioan Baba, ReversAvers, poeme, Timişoara / Dacia, EdituraAugusta (ISBN 973-9353-76-2), 1999.

BrPaG = Marin Breiu, Gabriela Pachia, Lirica bănăţeană pentru copii(1965 – 1989), Timişoara / Dacia, Waldpress (ISBN: 978–973–7878–97–7), 2011, paginile:15 şi 41 – 50 (cf.http://www.banaterra.eu/romana/files/breiu_marin_pachia_gabriela_lirica_banateana_pentru_copii_waldpress__iunie_2011.pdf).

POist = Ştefan N. Popa, O istorie a literaturii române din Voivodina,Panciova / Serbia, Editura Libertatea, 1997.

PTAv = Ion Pachia-Tatomirescu, Avant-garde and Paradoxism in IoanBaba’s Poetry), în Caietele / Cahiers / Notebooks „Tristan Tzara“ − „InternationalPublication of Contemporary Avangarde Studies“, (Moineşti / Dacia; ISSN 1584 – 8825;redactor-şef: Vasile Robciuc), tom I, vol. XI – XIV, nr. 31 – 60, 2010, pp. 294 – 298.

PTCol = Ion Pachia-Tatomirescu, Coloană a Credinţei fără Sfârşit aPoeziei, în revista Lumina (Panciova / Serbia; YU ISSN 0350 – 4174; director: NicuCiobanu; redactor-şef: Ioan Baba), anul LIV, nr. 4 – 5 / 28 – 29, 2001, pp. 41 – 43.

PTCrf = Ion Pachia-Tatomirescu, Cronica-fulger a cărţilor: Ioan Baba,„ReversAvers“..., în Caietele Dacoromâniei (Timişoara / Dacia; ISSN 1224 – 2969;redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu), anul V, nr. 17, 22 septembrie – 22 decembrie, 2000,p. 14 sq.

PTCSal = Ion Pachia-Tatomirescu, Caligraful de salmi, Timişoara /Dacia, Waldpress (ISBN 978-606-614-088-1), 1993.

PTDelrc = Ion Pachia-Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus (ISBN), 2003.

PTDum = Ion Pachia-Tatomirescu, Dumnezeu între sălbatice roze,micropoeme haiku şi trisalmi, cu postfaţa-mi Despre temeiurile dacoromâneşti ale„micropoemului-haiku“, Timişoara / Dacia, Editura Hestia (ISBN 973-95744-7-5), 1993.

PTIk = Ion Pachia-Tatomirescu, Între „kokoro“ şi „incisive“, încotidianul Renaşterea bănăţeană (Timişoara / Dacia, ISSN 1221 – 4051), nr. 916, 4 martie1993, p. 5.

PTIub = Ion Pachia-Tatomirescu, Iubirea ca „stare de ţăndări“, înAnuarul de martie (Timişoara / Dacia; ISSN 1842 – 0974; redactor-şef: I. P.-T.), anul V, nr.5 / 2010, pp. 104 – 106 (cf. http://www.banaterra.eu/romana/colegiul-na%C8%9Bional-bana%C8%9Bean-timi%C8%99oara-anuarul-de-martie-2010).

PTMer = Ion Pachia-Tatomirescu, Meridianul Novi Sad al poezieieuropene: Poetul, jurnalistul, publicistul, lexicograful, traducătorul şi editorul Ioan Baba /The Novi-Sad-Meridian of the European European Poetry: The Poet, Journalist, Publicist,

Page 161: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

161

Lexicographer, Translator, and Editor Ioan Baba, în Anuarul de martie (Timişoara /Dacia; ISBN 978-606-8125-03-9 / ISSN 1842 – 0974; redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu),anul IV, nr. 4 / 2009, pp. 35 – 56 (cf. http://www.banaterra.eu/romana/colegiul-na%C8%9Bional-bana%C8%9Bean-timi%C8%99oara-anuarul-de-martie-2009).

PTUrz = Ion Tatomirescu-Pachia, Urzici prin verze din Paris (epigrame,parodii şi alte „aspersoare de verde...“), Timişoara / Dacia, Waldpress, 2013.

PTVia = Ion Pachia-Tatomirescu, Versuri dintr-o „inscripţie pe aer“căzând şi încolţind în marmură, în revista Caietele Dacoromâniei (Timişoara / Dacia;ISSN; ISSN 1224 – 2969; redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu), anul II, nr. 5, 22 septembrie– 22 decembrie, 1997, p. 10 sq.

PTZor = Ion Pachia-Tatomirescu, Zoria (poeme), Bucureşti / Dacia,Editura Cartea Românească, 1980.

Luni, 31 martie 2014, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara.

(Prefaţa Ioan Baba ori meridianul-Novi-Sad al poeziei valah-europene / Ioan Baba orthe Novi-Sad-Meridian of the European-Wallachian Poetry, de I. P.-T., tradusă în limbaengleză de Gabriela Pachia, a fost publicată în volumul În urechea timpului /Eavesdropping Time, de Ioan Baba, Panciova-Serbia, Editura Libertatea [ISBN 978-86-7001-289-9], decembrie, 2014, pp. 5 – 41, textul în pelasgă > valahă / pp. 77 – 114, textultradus în limba engleză de Gabriela Pachia. Versiuni – ca recenzii, cronici, „profil“ /„portret“ literar, „semnal“ etc. la apariţia volumelor lui Ioan Baba –, ale „prefaţei“ /„studiului introductiv“ au mai fost publicate de-a lungul / latul deceniilor, în periodicele:Caietele Dacoromâniei – trimestrial de cultură / civilizaţie pelasgo->valaho-dacă,Timişoara-Dacia, ISSN 1224-2969, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anul al II-lea, nr.5 / 22 septembrie–22 decembrie 1997, p. 11 sq., şi tot în acest periodic, dar în anul al V-lea,nr. 17, 22 septembrie–22 decembrie, 2000, p. 14 sq.; Lumina – Panciova-Serbia, ISSN0350–4147, director: Nicu Ciobanu, redactor-şef: Ioan Baba –, anul al LIV-lea, seria nouă, nr4–5 / 28–29) / 2001, pp. 41–43; Anuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842–0974, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anul al IV-lea, nr. 4 / 2009, pp. 35–56; Caietele / Cahiers /Notebooks „Tristan Tzara“ − Moineşti-Dacia; ISSN 1584–8825, redactor-şef: VasileRobciuc –, tom I, vol. XI – XIV, nr. 31 – 60, 2010, pp. 294–298. Etc.)

Lirica focului şi a „geminării“ de număr al cosmicei nuntiri

Reprezentantul de marcă al refluxgeneraţiei postbelic-secunde (thegeneration of deep clearness), Nicolae Băciuţ (născut la 10 decembrie 1956,în localitatea Chintelnic, din judeţul Bistriţa-Năsăud, licenţiat în filologie alUniversităţii din Cluj-Napoca, în anul 1982), creator al unui relief liricinconfundabil şi indiscutabil – prin volumele: Muzeul de iarnă (Cluj-Napoca,Editura Dacia, 1986), Memoria zăpezii (Bucureşti, Editura Cartea

Page 162: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

162

Românească, 1989), Nostalgii interzise (Târgu-Mureş, Editura Columna,1991), Casa cu idoli (Târgu-Mureş, Editura Tipomur, 1996), Lumină Lină(versuri pentru copii, Ed. Tipomur, 1999), Manualul de ceară (Târgu-Mureş,Ed. Academos, 2001), Poduri de umbră / Hidak az arnyekok felett (Ed.Tipomur, 2001), Solstiţiu la Echinox (Ed. Tipomur, 2002), Alb pe alb (Ed.Tipomur, 2003), Singurând (2007) etc. –, relief al unui expresionism bineparadoxizat, dar şi autor al unor impresionante volume de eseuri, de jurnalede călătorie, de interviuri cu figuri celebre ale artei cuvântului, ale culturiicontemporane (Anotimpul probabil, 1995; Curs şi recurs, 1997; Oglinziparalele, 1997; Babel după Babel, 2000; Aproape departe, 2001; Între lumi.Convorbiri cu Nicolae Steinhardt, 1994; O istorie a literaturii românecontemporane în interviuri, 2005; etc.), rod al unei temeinice activităţijurnalistice prin decenii (ca redactor, secretar de redacţie, redactor-şef etc., larevistele: Echinox, din Cluj-Napoca, 1978 – 1982; Vatra, Târgu-Mureş, 1983– 2003; Ambasador, Vatra Veche etc.), sporeşte – în prezentul anotimp –corola de nestemate veritabile din teritoriul său poetic, prin cele douăzeci şipatru de carate estetico-literare ale volumului Poemul Phoenix (Cluj-Napoca,Editura Dacia XXI [ISBN 978-606-604-029-7], colecţia Poeţi contemporani,2011; pagini A-5: 256).

Nicolae Băciuţ în biblioteca împăratului Roşu / Foc din orizontul anului 2011.

Iniţiere paradoxistă la Curtea Măiastrei şi a Împăratului /Elementului Roşu / Foc. Din cele trei texte-recomandare de pe faţa a patra acopertei, Distinsul Receptor reţine, mai întâi, de la Eugen Simion, că – pentrupoetul Nicolae Băciuţ – «biografia rămâne, în continuare, dominată defantasmele cunoscute ale poeziei post-blagiene; o biografie a Poeziei şi, cumam zis, a Poetului care umblă prin lumea plină de tâlcuri pentru a aflaarhetipurile şi înţelesurile», apoi, de la Gh. Grigurcu, în certificarea căruia searată că «starea lirică, statutul cuvântului, poesisul sunt socotite fărăprejudecată drept motivări principale ale discursului liric, racorduri

Page 163: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

163

plauzibile, necontenit reluate, la substanţa sa intrinsecă»; Petru Poantă maievidenţiază în lirica băciuţiană că «ştiinţa ambiguizării, a intersectăriiplanului afectiv cu cel al discursului, este exemplară; poemul face parte dinrecuzita imagistică, fiziologicul devine limbaj».

Despre cum şi în ce măsură se iniţiază eroul liric băciuţian întreexpresionism şi paradoxismul bine temperat de la Curtea Măiastrei şi aElementului Foc, sau a „Împăratului Roşu“, spre a crea apoi armonicele-ireliefuri din blândul său teritoriu poetic, grăieşte foarte recentul volum,Poemul Phoenix (2011), fireşte, mai mult decât oricare dintre cele publicateanterior de Nicolae Băciuţ, de vreme ce stă sub un motto din Odă (în metruantic), de Mihai Eminescu, ultramodernă odă în vers safic, unde „eternul“erou liric de hyperionică factură, de după obţinerea statutului din „ora deiubire“, constată irepresibila „înşelare lumească“ şi solicită Demirgului re-darea „condiţiei sale dintâi“, prin starea purificatoare a flăcării-pasăre-Phoenix ce reînvie: «De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, / Pe-al meupropriu rug, mă topesc în flacări... / Pot să mai renviu luminos din el caPasărea Phoenix?»…

Originala direcţie în care pornesc poemele lui Nicolae Băciuţ –dinspre ars poetica sa „generalizată“ – certifică o similară conexiune deprivelişte fiinţială, dar pe feed-back-ul chtonian-edenic-germinator al odeieminesciene, chiar în poemul ce dă titlul întregului:

După moarte,poemelor melele cresc unghii şi păr,poemele scriusingurealte poemecărora le cresc pene şi fulgişi-nvaţă singure să zboare.

Page 164: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

164

Poemele mele –sălbatice poemeîn care învăţam şi eu,să zborca un străince-şi caută o ţarăunde să-i creascăpăr şi unghii,în viaţă ca şi-n moarte,în moarte ca şi-n viaţă.

(«Poemul Phoenix», p. 227).

Întâlnim în volumul Poemul Phoenix, de Nicolae Băciuţ, şi alte artepoetice memorabile, potrivit cărora Poezia înseamnă „Geneză“ („Facere“) –în maniera paradoxismului cosmologic sorescian din celebrul poem,Shakespeare, dar într-o altă direcţie, tot foarte originală ca şi cea despre cares-a făcut grăire mai sus –, desigur, creaţie de univers întru Eros, creaţie aptăde re-creaţie :

Stăteai goală în faţa mea –nici înger nu era să te întreacă.Vroiam să te ating cu verbul meu,dar el era-nvăţat să tacă.Am vrut să te ating cu mâna mea,din trupul meu să-ti fac veşmântul –dar trupul meu era cuvânt,căci l-a-nceput a fost Cuvântul.

(«Geneză», p. 35).

Verbul trebuie „citit“ pe registul conotativ de-aici drept Dumnezeu /Iisus Hristos, în spiritul celebrei fraze de „deschidere“ din «Evanghelia dupăIoan» (La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântulera Dumnezeu), căci Verbul este cel ce face / făptuieşte (construieşte),inclusiv Muntele Mare / „muntele din mare“:

Fericit fără să poţi scrie,privind măslinul în patria lui,cerul în casa lui,atât de aproapecă nimeni nu-i vedefereastra deschisă spre mare.Fericit că poţi să taci,să simţi cuvintele tolăniteîn inima ta

Page 165: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

165

ca-ntr-un mormântde-abia împrejmuit cu flori,că ziua începe la apus,ca o mică sângerareîn palmele care se roagă.Fericit că timpul stă în loc,că nu există ne-nţeles,că morţii poţi să-i dai bineţe,că verbulnu e sclavul vreunui adjectiv,că masa mea de scrispluteşte linca o corabie pe marea în furtună.

(«Muntele din mare», p. 19).

Poezia este „Lumină din Lumină“ – şi, ca în accepţiunea băciuţiană –,„un fel de ea“, „un fel de eu“, parte („paradoxist-infinită“), parte-ens-de-stea din sacrul Întreg Cosmic, din acel Dumnezeu cogaionic / dacic, partecu fundamentala interfuncţie a sănătăţii şi evoluţiei / progresului, că dacăpartea e sănătoasă şi Întregului îi merge bine, şi invers, întru rostuire aLumii:

Un fel de-a fi,un fel de ea,un fel de-a nu finu, nici da,un fel de ieri,un rest de stea,un întrebând,un a pleca,un fel de eu,altundeva,lumina din lumina ta.Atât te-ntreb:cine e A?

(«Litera», p. 16).

În ultimă instanţă lirosofică – de vreme ce se face trimitere la „axatimp-secundei“, la „eternitatea clipei“ –, Poezia mai rămâne şi «Lecţie / de /anatomie / a unei / secunde.» (Poezia, p. 5).

Pentru eroul liric băciuţian, „nunta de argint“ (cu o mireasă, zână aapelor, sirenă «cu solzi de ceară») «e o margine de zi / bătută-n cuie – / alt

Page 166: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

166

Christos», viitorind petrecerea purităţii, „a albului în os“, „în Unul, sau înNiciunul“, derulându-se «tocmai când mirose-a primăvară», «când tocmaiînc-o primăvară / inel pe deget înconjoară» (Nunta de argint, p. 6); pentru el,bacovianul verde „crud“ / „pur“ se metamorfozează în «verde chip, / verdechip, / bip… bip…» (Bip, p. 7), spre a «trece o dată / şi încă o dată, /jumătatea […] împerecheată, / jumătatea […] de cuvânt, / jumătatea […] dedescânt, / jumătatea […] / de viaţă, / întregul…» (Basm, p. 8), adicăjumătăţile de la „chirurgizarea zeiască“ a Androginului, jumătate androginicăîn care se şi oglindeşte într-un autoportret de Sfintele Paşti (diferit de alstănescian-paradoxistului Om-Fantă):

Trupul meuca o ranădeasupraierbii –o picăturăde sânge.

(«Autoportret de Paşte», p.11).

În oglinda alterităţii, eroul liric se mărturiseşte între pragurile „nord“şi „sud“ ale verosimilului, „şarpe“ şi „frânghie“ a limitei tragic-existenţiale:

Ca un şarpecrescut la sân,ca o funieîmpletită la gât –eu – altul – încâtsă fiu mai bătrâncu-o secundă,mai scund,mai urât,mai singurdecâtmama care nu m-a născut –ca un sfârşitcare n-are-nceput.

(«Alter ego», p. 13).

Autentică mână magic-paradoxistă are acest erou liric:Nu-i mâna meadecât un şir de ochi –amprenta degetelornu-i decât vedere.

(«La revedere», p.15).

Page 167: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

167

Nod gordian îi este viaţa («Până la zbor, / pod peste ape, / norul e nor/ fără de pleoape. / […] / Până la tine / nu-i niciun pod – / cum pleacă şi vine,/ viaţa mi-e nod.» – Nod, p. 18) şi lacrima-i «o margine de curcubeu»(Înecarea lacrimei, p. 25), la „coborârea numelui“ în fii (cf. Nascendo, p 26),pe coordonatele îndumnezeirii ens-ului unei spaţialităţi oximoronizate /paradoxizate: «Cu tine timpul şi-a ieşit din timp, / anotimp de vindecare nu-i,/ în locul tău e o icoană / cu chipul nimănui. / Cu tine izgonit în Rai, / când înscădere mă adun, / cu tine în cuvântul ne-nceput, / cu tine răsărit în care-apun.»(Izgonirea în Rai, p. 32), întrucât, din creştin-profundă fiinţare, euldeclară fără şovăire:

Nu sunt întreg fără tine,n-am început şi nici sfârşit,n-am nici devreme, nici târziuşi nici apus, nici răsărit,nu sunt nici junglă, nici pustiu,nu sunt nici fiu şi nici nu-s tată –eu sunt doar tu, care odatăse cobora din mamă-n fiu.

(* * *, p.33).

Pelasgo->valaho-dacicul mit fundamental al jertfei zidirii cunoaşte lapoetul Nicolae Băciuţ o „mutaţie genetică“ – s-ar putea spune –, de lajertfirea / zidirea de vie a Anei întru dăinuirea mânăstirii, la jertfirea / zidireaAnei întru dăinuirea mărului „viu“, cel de dinaintea clipei căderii în păcat:«Ana are mere / şi Ana se zideşte într-un măr.» (Abecedar în Paradis, p. 44),în vreme ce alteritatea îl pro-jetează drept lacrimă a secundei:

Tu, Nicolae, de tine fug,ca de o umbră fără trup;dacă n-aş fi privirea ta,din tine-aş vrea să mă rup.Aş întinde mâna spre tineca înspre limba unui ceasdin care ora se desprinde,meridian într-un atlas.De tine fug şi nu am unde –sunt lacrima unei secunde.

(«Alt Nicolae», p. 65).

Şi prin „psalmii“, prin densele „litanii“ ale recentului volum, PoemulPhoenix (2011), Nicolae Băciuţ convinge într-un mod orfic-paradoxist fărăasemănare că (se) scrie, se caligrafiază («Când trupul meu / rămâne un

Page 168: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

168

cuvânt, / […] / ca o duminică / mă-ntorc / în săptămâna fără patimi, / cu timpcu tot. / Doar un cuvânt.» – Cu timp cu tot, p. 67) până în sublimametamorfozare a sinelui şi a trupului, ca semnificat, credincios fiind nunumai în păsărea-flacără-semnificant, ci şi în sacra putere „de la început“ arostitorului întru Logos.

(Cronica Iniţiere paradoxistă la Curtea Măiastrei şi a Împăratului / Elementului Roşu/ Foc, de I. P.-T., a fost publicată în Anuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974,redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, VI, nr. 6 / primăvară 2011, pp. 117 – 121.)

În geminarea numărului nunţii: „55“. Un număr ce indică o vârstăaurie – în 2012, pentru ardeleanul poet Nicolae Băciuţ – este „55“, obţinutprin „geminarea“, „dublarea“ numărului nunţii („5“), ce, prin însumare („înîntreg“, 5 + 5 = 10), dă decada de aur (cum, de altfel, şi „primele patruconducătoare“ de Lume: 1 + 2 + 3 + 4 = 10), număr îndreptăţit, fireşte, a fititlul unui volum aniversar de poeme, Cincizeci şi cinci (Târgu-Mureş,Editura Nico [ISBN 978-973-1728-59-9], 2012; pagini A-5: 88), volum de sestructurează în „binomul“ ciclurilor: (I) Săptămâna luminată (după titlulpoemului „deschiderii“) şi (II) În dunga nopţii (reunind poeme venite «penepusă masă [...] scrise pe patul de spital» – În loc de prefaţă, p. 6; acestuiciclu secund, i se alătură «...„ciornele“ unor poeme, cu caligrafia grăbită alocului şi stării de creaţie» – ibid. –, caligrafieri ce se înfăţişează drept„martore“ de crez poetic : «Eu cred în inspiraţie şi spontaneitate. Nici nucred că se poate scrie altfel poezie. Cel puţin, prima „şarjă“ trebuie să iasă dinfocul inspiraţiei. [...] Sunt un autor grijuliu cu textele sale, chiar dacă,inexplicabil, am pierdut poeme, ori au ajuns prin cine ştie ce cotloninternautic. [...] după ce le-am scris pe petice de hârtie, pe colţuri de cer.» – p.5).

De fapt, cinci ca „nuntire“ întru Logos, după cum certifică însuşiautorul în „cuvântul înainte“ (din care am citat şi mai sus), se relevăsărbătoreşte la Nicolae Băciuţ şi prin numărul cărţilor sale ce au văzutlumina tiparului în cel de-al 55-lea ocol al Soarelui : «Această carte nuexista în planurile mele. Când am constatat însă că mă apropii vertiginos de55 de ani, m-am gândit, într-o clipă, să marchez într-un mod aparte acestmoment. Aşa s-au născut această carte de poeme, Cincizeci şi cinci, şi altevolume: Altă facere a lumii, Nicolae Băciuţ în receptări critice, Lentila decontact, Presa culturală mureşeană. Reviste, jurnalişti. Repere.». Maimărturiseşte că volumul îşi relevă „tabla de materii“ de prin „hârtii“ /„fişiere“, din «poemele scrise în ultima vreme, ori poeme uitate, din alte

Page 169: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

169

timpuri. Aveam nevoie, nu?, de cincizeci şi cinci de poeme, nepregătitepentru un moment festiv, poemele mele cele de toate zilele şi nopţile. Toatecuprinse într-o cifră, într-o vârstă, într-o vamă.» (p. 5).

O foarte interesantă artă poetică (din 15 mai 2011) a lui NicolaeBăciuţ abordează – ghilgameşian – „ens-Poemul-Enchidu“ ca sălbăticiunesortită spre „îmblânzire“ doar Poetului:

În sfârşit, am mai îmblânzit un poem –Dresate cuvinte, puse în lesă, mă urmează pe străzi,Amuşinând în stânga şi în dreapta,Mârâind uşor,Dar fără să mai muşte pe nimeni.

În fiecare dimineaţă, îl scot la plimbare,Îl dezlegŞi-l las să zburde în voie, printre tufişuri,În căutarea unei iluzorii prăzi –O pisică, un câine al străzii,Orice nu e după chipul şi asemănarea mea... / [...] //Când plec de-acasă, poemul meu veghează, / [...] //Cândva, poemul nu va mai avea nevoie de mine.

(«Îmblânzirea Poemului» – p. 13).

Lămurit fiind chipul de ars poetica – din cele 55 de poeme –, secuvine a urmări vălurit-murmurătoarele, ori abisalele trăiri ale eroului liricbăciuţian, evenimentele extraordinare la care participă eroul / eul săupoematic; dar, înainte de toate, e bine să pornim – ca în orice labirint celest-rotativ – pe firul roşu al sacrelor sale „iubireme“ / „erotolireme“ (termenul s-anăscut „spontan“, chiar în această clipă recenzios-îndimineţită, prin analogiecu lexem / semantem, mitem, morfem etc.), din Săptămâna luminată, chiardacă mai sunt glisante confuzii datorate acelor zeităţi ce tutelează fiecaredintre zilele săptămânii şi meteorologia zariştii de suflet:

Page 170: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

170

În fiecare lunie miercuri,în fiecare norsunt ploaia ta,în fiecare lacrimăe ochiulce nu mă poate lăcrima. (p. 7).Erotoliremul-Ea (Iubirea Christianică / laică) şi erotoliremul-El

(Iubirea Christianică / laică) – din care poate oricând să se ivească întregulandroginic de dinaintea lecţiei de anatomie a Olimpului –, pe când «zăpezilese oxidează / de-atâtea sângerări», intră în câmpul magnetic al superb-paradoxistului motiv, „colivia expirată“ („soma-sema“):

De-atâţia fulgica nişte blitzuri,să-ncapă albul în fotografii,să-ncapă toată viaţa noastrăîn expirate colivii. (p. 9).

Eroul poematic băciuţian mai vopseşte «viaţa unei secunde», „în roşu,cu sângele-i cel tânăr / de-acum“ (Roşu – 20 aprilie 2011, p. 10), oricomunică, graţie Internetului, cu Dumnezeu («Am dat clic / pe Dumnezeu / şis-a deschis / o fereastră / şi în fereastră, / o altă fereastră, / în care sedeschidea / încă o fereastră – / şi-n fiecare fereastră / era Dumnezeu» –Internet, 25 aprilie 2011, p. 11), participă întru catharsis la redimensionareasufletului de Sfintele Paşti («Dumnezeu sădeşte-n noi lumină / Dinspre ochiullăcrimând – / Până-n trupul nostru se alină / Lemnul crucii-nmugurind» –Înviere, Paşte, 26 aprilie 2011, p. 12), se supune unor fantastice metamorfoze– dinspre Iubirea Christianică înspre iubirea de păsări-idei ce vin să i seîncuibeze în fereastră «până ea însăşi se transformă-n cuib», până când el,însuşi, le este cuib, dar şi anotimpuri echinocţiale, sau anotimp hibernal, pânăcând şi El, cel de Geniu locuit, „le devine lucarnă“ (cf. Cuib, p. 14), dinspreIubirea Christiană înspre nemoarte, graţie „închiderii acelui sartrean însine/ pentru-sine“ «în carte / cum ierburi în nisipuri», «în litere / care-au uitat deplumb, / în ultimul cuvânt», „ştiut“, „pierdut în şpalt“ «după o noapte albăfără tine» (Altă moarte, 21 iunie 2011, p. 15), «în ultimul cuvânt / până unalt, / asemeni lui, / se-nchide-n carte / ca-ntr-o altă moarte», până când „îimoare şi moartea“ ca «zare altui răsărit» (Moartea morţii, Topliţa, 18 iulie2010, p. 17), thanaticul înstăpânindu-se-n viaţă, viaţa înstăpânindu-se-nmoarte, ca jertfă de sublimă zidire:

Până la tine este noapte,ca o lacrimă pe cer,până la mine totu-i şapte

Page 171: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

171

ca un ler dintr-un alt ler.

Şi ziua parcă e de iarbă,iar pasul tău e ca o rană,şi mâna mea e încă oarbă,iar zidul tău încă e Ană.

(«Până la tine», 5 august 2011, p. 18).

Alteori, graţie Iubirii Christianice, graţie sublimei jertfe zidite,înzestratul erou liric aude, nu vreun plâns bacovian al materiei, ci un plâns alAtoatecreatorului: «Doamne, ştiu că plângi acum – / nu ştiu unde, nu ştiucum.» (Sibiu, 2 noiembrie 2011, p. 23), poate, pentru că-l cheamă iarna (peeroul poematic băciuţian) «într-o limbă albă» (Colivia toamnei, Alba Iulia,30 octombrie 2011), poate, pentru că-i «ca trandafirul pietrei / în pustie» (28noiembrie 2011, p. 39), poate, pentru că «vinul trage toamna / după el, / ca-niubirile uitate – / aşteptare / între armă şi rastel» (Mas, 2 decembrie 2011, p31), poate pentru că are superbe traiectorii de zar («Mai caut ziua, luna / anul,/ ca să mă-nchid / în calendar, / în care orei să-i fiu clipă, / în care ţie să-ţi fiuzar.» – Zar, 8 decembrie 2011, p. 42).

Ciclul secund, În dunga nopţii (pp. 45 – 55), stând „mai la vale“, submotto-ul cules de la un filosof-pacient-şi-mare-anonim («În fiecare seară neculcăm cu moartea în pat. Într-o dimineaţă, numai ea se mai trezeşte» –Dedicaţie, p. 54), amplifică registrele thanaticului, poematicul său erou „luatde mână de Dumnezeu“ – deşi-i (el, eroul) cu tâmplă şi inimă în tangenţă laecranul de celestă sticlă a limitei tragic-existenţiale – simte parcă oreîntoarcere în Cuvânt / Logos, într-un timp genezic-înmuguritor:

Când Dumnezeute ia de mână,mai poţi să te-ntâlneşticu un poem,care în locul tăuva respiraşi-n care încă te mai chem.

Când Dumnezeute ia de mână,te-ntorci în primul săucuvânt,

te-ntorciîn clipa ce se-amână.

(«De mână cu Dumnezeu» – 19 decembrie 2011, p. 52).

Page 172: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

172

„Te-ntorci“, e drept, însă nicidecum în „starea de zero auniversurilor“.

(2 prier, 2013, la piramida extraplată a Timişoarei)

(Cronica În geminarea numărului nunţii: „55“, de I. P.-T., a fost publicată în revistele:Oglinda literară – Focşani, ISSN 1583–1647; redactor-şef: Gheorghe Andrei Neagu –, anul alXII-lea, nr. 140 / august 2013, p. 9453; în revista Lumină Lină – New York, ISSN 1086–2366, director: Th. Damian, redactor-şef: M. N. Rusu –, anul al XVIII-lea, nr. 4 / octombrie–decembrie, 2013, pp. 101–103; în Vatra veche – Târgu-Mureş, ISSN 2066–0952, redactor-şef: Nicolae Băciuţ –, anul al V-lea, nr. 12 / 60, decembrie, 2013, p. 32.; în Contraatac –Adjud; ISSN 1841 – 4907; director: prof. dr. Adrian Botez –, anul XIV, nr. 31 / decembrie,2013, p. 116 sq.)

Poetul antigravitaţionalelor mere edenice

Până la aprovizionarea-i cu fotoni, din 2004, mai înainte de a-şi face«provizii de soare», ştiam că Marian Barbu (născut la 29 septembrie 1939,în localitatea Mileşti-Dolj, unde-şi petrece copilăria / adolescenţa, unde-şiface clasele primare şi apoi – nu departe, în centrul comunei, la Izvor –, pecele gimnaziale, cu studii liceale la „Fraţii Buzeşti“ din Craiova şi filologic-universitare în Bucureşti, între anii 1959 – 1964, ani ai ieşirii „depline“ aRomâniei din conul de umbră al stalinismului / paukerismului şi alproletkultismului, cu un doctorat în litere, tot la Universitatea din Bucureşti,acordat în 1976, în urma susţinerii unei teze foarte interesante, Romanul demistere în literatura română) este un eminent profesor-doctor, un publicistcu verb de aur şi redactor-şef, pe la diverse ziare şi reviste de cultură, unprofund şi acribios critic / istoric literar şi un prozator de marcă (autor alromanelor: Oraşul la ora amintirilor, 1984; Câmpia nu este singură, 1986;Aproapele nostru trădează, 1992; etc.), nebănuindu-i şi calitatea de poet demare forţă resurecţional-modernist-paradoxistă din fluxgeneraţie (high tidegeneration), după cum aduc mărturie indiscutabilă / incontestabilă volumele-ide poeme publicate în deschiderea mileniului al III-lea: Provizii de soare(2004), Oglinzile din Chicago (2006), cele patru volume publicate în anul2012: Mulţumesc lui Newton, Înfricoşata iubire sau statuile iubirii,Cuvântul – neîmblânzitul cleştar, Aproximări soresciene, adăugându-li-se înanul 2013 şi Icoane pe sticlă... sau facturi lirico-epice neonorate la timp,cele şapte volume însumate-n opera-i lirică de până azi fiind trecute prompt

Page 173: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

173

sub lupa „criticului de întâmpinare“ şi „radiografiate“ (chiar în anii ieşirii lorîn lumini de tipar) cu fidelitate (infra).

(I) Calea zigzagat-azură a poeziei şi „proviziile de soare“ pentrumileniul al III-lea. Dintr-un „Autoportret cu irizări târzii“, cu care sedeschide volumul lui Marian Barbu, Provizii de soare (Craiova, EdituraScrisul Românesc, 2004), aflăm că „drumu-i spre poezie“ se lămurise dinstudenţie, „din timpul facultăţii bucureştene (1959 – 1964)“ de filologie;altfel spus, începuturile literare ale lui Marian Barbu reverberează dinspre„explozia lirică“ din 1964 – 1965, „substanţa poematică“ a volumului îndiscuţie „înregimentându-l“ pe autor, fireşte, mai tardiv, dar foarte sigur, îngeneraţia Vasile / Vasko Popa Nichita Stănescu – Marin Sorescu, saugeneraţia resurecţiei şi a paradoxismului, chiar dacă în a doua jumătate asecolului al XX-lea s-a afirmat „deplin“ în calitate de prozator şi de critic /istoric literar.

Marian Barbu, după cum dovedeşte şi „primul său volum de versuri“,Provizii de soare – apărut „în ajunul“ aniversării a 65 de toamne întru cei maimulţi ani fericiţi – îşi face intrarea în Ţara Poemului mai târziu cu 18 anidecât autorul Cuvintelor potrivite (reamintindu-ne că Arghezi şi-a publicatacest matur volum de debut la 47 de ani).

Marian Barbu privind în oglinzile lacului Michigan-Chicago (foto: R. Stănilă).

Aşadar, şi liricul univers cu „provizii de soare“ al lui Marian Barbu,constituit din 151 de poeme „de constelaţie“, parcă se înaureşte pe ValeaAnilor pentru încă 151 de toamne, într-o anumită independenţă binomic-newtoniană „de combinări de n luate câte k“, fiindcă textele „se ţin“ de o

Page 174: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

174

ordine alfabetică a titlurilor, reliefându-se încă o dată că dintotdeauna poetulse naşte matur (ori nu se mai naşte defel) şi că astfel de sisteme lirice îşidezvoltă meridianele aidoma opulenţei de pepeni verzi din fertilele soluri deluncă ale unui Jiu sacru, aflat între punctele cardinale ale Craiovei –certificându-ne, poate, şi în acest chip că respectivul sfânt râu este izvorâtordintre sâgile de bază ale Cogaionului (> Gugu-ionului) nemuritorilor.

„Deschiderea“ volumului evită obişnuita ars poetica (prezentă şiaceasta în reliefurile volumului, dar mai „la vale“), înşurubându-se în raportulfilosofic / lirosofic ce se angajează între Moarte şi Viaţă, „într-un dialogseparat / ca două gemene ale clipei“. După ce îşi verifică („pipăie“) dacă lemai bat inimile, Moartea şi Viaţa încep dialogul „cât ai clipi din ochi / fără săspună minciuni“. Altfel, „conversaţia“ se amână pentru un mileniu. Şi-au ales„grefier“ Căţelul Pământului – din soiul celui „înnobilat“ în secolul trecut deEminescu.

Distinsul „grefier“latră când simte

că adevărul stă sub o mie de lacătedacă apucă de nu latră de o mie de ori,

adevărul devine viaţăşi moartea cade dincolo de clipă.

Dacă este invers,moare şi căţelul... ,

clipa rămânând „dilatată încă o mie de ani“ (cf. Adjudecare de oclipă, p. 9).

Şi la Marian Barbu, mitul Cuvântului se transmite „ereditar“,„testamentar“, în „marea trecere“, „din tată-n fiu“, întru „dezlegare“, fiindpurtător / născător de lumină, fiind suflet adânc. În pluralitatea lor, cuvintelese constituie în viaţă, în „flacără fără pereche“, în „renaştere“. Cuvântulaparţine sferei ancestronicei înţelepciuni, pecetluieşte categoria mumelor :

Vino, fiule, cât văd viaţaŞi ia cuvântul acestaCând vei trece şi tu RâulSă-l dezlegiO singură dată.

Lumina din cuvântE sufletul cel mai adânc,Viaţa din cuvinteFlacără fără perecheRenaştere de lună,Zodie-nţeleaptă, mumă.

(«Lumina», p. 91).

Page 175: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

175

Într-un poem, cu titlul Jertfă, poetul mărturiseşte că „ar plăti cu viaţa“invenţia unui instrument / vehicul cu ajutorul căruia să poată trece în timp, înnemurire, istoria cuvintelor. La condiţional-optativitatea nemuririi într-o„ocular-locaţie“ (dac-aş fi încredinţat / că nemurirea / stă în ochi), seangajează „jertfa“ cu vectorizare în cromatism, în „apucarea“ / „prinderea“culorilor – poate şi ale unui curcubeu al legământului biblic; altfel, vine„totalbirea din soare“ (cf. Jertfă, p. 87).

Poetul se simte solidar «cu toţi acei / ce sapă-n cuvinte ca într-un stei»(Neobositul odor, p. 101).

Cuvântul este aurul nemuririi poetului, „coechipierul“ etern:Poate voi fi prinsîn arcanul somnuluisau în marea biciuluiverde de searăsă cedez cuvintele clovnului,nălucii recide care ne spargem separat.Cuvintelevor călătoridoar cu mineca singura mea propilee.Şi după nefiinţătimpul va auzisângele meu,de astre.Cuvintelevor deveni inscripţii...

(«Paza», p. 109).Într-un mioritic, memorabil testament, ca la majoritatea

reprezentanţilor resurecţiei poetice şi ai paradoxismului, şi la Marian Barbu,Cuvântul este Patrie, cuvintele sfintei Limbi Valahe îi sunt pământ din „zarceresc“ de însicriere, „străinele“ agresându-l, strivindu-l pe aed:

Când voi muriSă mă-ngropaţi cu pământul meucrescut de pe acumca un zar ceresc.Îi pun flori şi apăîi arăt soarelepe mine,ca să se obişnuiascăoricum.Altfel, în pământ străin

Page 176: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

176

mă strivesc cuvintele necunoscute,munţii, dealurile,mă dezleagă mări şi oceaneaerul mă fluieră cu vânt,cu tornade.Toate mi-atacănăscutul meu jurământ...

(«Pământul meu», p. 110).După autentic-prometeica-i ars-poetica, reintrarea fiinţei lirice în

„tabla mendeleev-iană“ se datorează neînsuşirii lecţiei strămoşeşti despre„ştiinţa dac-valahului – nu a thrac-valahului – de a se face nemuritor“, ori,mai exact spus, ar decurge din faptul că eul poetic nu se transformă clipă-de-clipă în Cuvânt:

...cred că eu, numai euputrezesc cu fiecare clipănetrasă-n cuvânt / [...] //

cred că eu, numai eumă compun din straturica o grădină de flori primăvaranumai eu sunt cimitirulde fildeş, de dor şi de stele

altfel de ce clipele-vulturnu-mi vor ficatul,ci doar sângele inimii mele ?

(«Pentru semenii mei», p. 111).Şi asta, pentru că umbra sângelui poetului este „pădure de vise“ «pe

zare / ca o stea...» (Prag, p. 118), ori pentru că se iveşte regretul treceriivremii în care n-ai reuşit să-ţi găseşti «cuvântul personal / cel care să tereprezinte ca o culoare / pe care s-o scoţi singură la paradă...», sau pentru căexistă şi un fărăderost al aşteptării femeii învietoare de iubire în «toate /verbele de mişcare», atâta vreme cât un autentic poet este «schimbător deviteze» la vocale, găsindu-le «mai armonioase / În prag de seară când luna /Biciuie în cuiburi păsările / Când şerpii se dezdoaie în mersul lor / Cânddansul vântului şuieră», până când ele – cuvintele – «ies ţipătoare / Cadiamantele şlefuite.» (Pulsul nordului, p. 124).

Cuvântul este darul primit de Poet în ultima clipă a ocultării luiCronos, bineînţeles, întru „ştiinţa“ artistului vocalelor de a se facenemuritor, prin anularea timpului şi a spaţiului, în condiţionările sublimului/ tragicului: «Sapă şi îngroapă secundele în cuvinte / Roteşte copiii sprerăsărit / Ca s-o prindă în sânge / Fă din ea icoană, stea...» (Ultima clipă, p.

Page 177: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

177

154), ori stârnind «inele de logodnă / Peste timp, străvezii, / Să coboaretremurătoare / La geamuri de speranţe / La frunţi neîncălzite...» (Umbracuvintelor, p. 155), cu umbra-le „fremătând a sărbătoare“; dar «cine foloseşteumbra cuvintelor / pentru pasărea sa vorbitoare / devine ciudat ca un păianjenla pândă» (ibid.), în caz că eroul liric nu şi-a cimentat cuvântul de sânge-tatăspre a nu-i fi trădată efigia: «Azi am ucis timpul – / [...] / de-acuma ştiu / căorice efigie a mea nu va mai fi trădată, / Că între mine şi el / s-a zăvorât pede-a-ntregul / cuvântul de sânge-tată.» (Aşa e totul, p. 19).

Se relevă în acest volum şi un câmp liric în „bipolaritatea“ Munte(Pământ) – Mare (Apă), Albul Munte, izbirea înălţimii de eu, logodnaelementelor şi paradoxul creatului increat.

În viziunea lui Marian Barbu fiinţa este bipolarizată paradoxist, ca larefluxgeneraţionişti (the generation of deep clearness), de Munte şi de Mare(ca „matcă“), adică de două dintre cele cinci elemente mitic-fundamentale,pământul şi apa: «trăim constelaţii de munte şi mare, / prin copii, veşnicanoastră mişcare.» (Între munte şi mare, p. 84) şi «chiot dau luncile / însunete de cer răsturnat...» (Pictură de primăvară, p. 112).

Apa nu numai că «limpezeşte aşteptare moale», nu numai căpregăteşte «mugurii de nuntă», în revărsări de «valuri tulburi» întru erotizare /viaţă, dar şi logodeşte cu celelalte elemente, îndeosebi cu Pământul, iscândmari interogaţii existenţiale:

Lumea este doar o scoicăÎn care se bat cap în capAlgele pământului şi vuietul mării ?

(«Spre rădăcini», p. 145).Focul se relevă în «Soarele (ce) se târa / printre spice / ciocârlie /

pierdută / în apele cerului / de amiază – / îi căzuseră aripile.» (Secerat –blagiană, p. 135).

Aerul, nu numai că «ţipă [...] a curat în oraşe» (Pictură de primăvară,p. 112), ci şi doare:

Ah, mă doare aerul din mineVitriol, ca metafora pe dos,Cruce am să blestem eu timpulciob, amar de frig străvechi,aţă în spinare ca un sloiAm să-l muşc aprins de trei urechi.

(«Ploaie», p. 113).Uneori, Apa nunteşte şi cu Focul:Ce bine că am plecatAm aflat că în urma meaApa a luat focDe la colţii unui elefant

Page 178: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

178

Sta şi freca timpul în piatra seacăScăpărând mugetePână a încins pădureaCare s-a revărsat ca benzinaLa valeApa curgea şi focul venea / [...] /Necăjit că nu mai poate muriCă nu mai are loc de veciElefantul a scăpărat în piatrăFără să-şi dea seamaCă focul a cuprins întreg cimitirul

Peste toată apocalipsaCuvântul meu dintâi.Şi ultimul –Ave !

(«Ave», p. 21).În orcanul / uraganul de ape, în «puhoiul zăpezii, / stau verticale /

focurile amiezii» şi «oasele lemnelor tac / precum ceasurile neîntoarse»,poate, spre a urmări cu gelozie «apele amintirii / (ce) colindă prin pieţeceţoase.» (Se caută, p. 134).

Al cincilea element, cel pierdut din mitologiile europene, dar păstratîn cele asiatice (desigur, după cum afirmă savanţii chinezi, adus – la ei – deneoliticul european), Lemnul, îşi recapătă locul dunărean printr-o„ameninţare“ dinspre registrele paradoxului creatului increat, „ou deîntuneric şi de soare“ :

Trunchiuri de stejardorm răvăşiteca scoicile bântuite de val.Le ronţăie cariipe toate la un locca marea ameninţândorice ghioc.Nici uniiNici alţiitimpul nu-l devoră.Ghinda-pasăre le înghiteîntr-un inel de oră

Lemne şi mare –ou de întuneric şi soare.

(«Ameninţare», p. 15).

Page 179: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

179

„Norocul“ ieşirii din paradox rezidă în descântecul de trifoi: «Peste ouşi peste zbor / O floare de trifoi / Rotundă ca o constelaţie / Şi bătută în mov-roşu» – «o creastă de cocoş...» (Slavă trifoiului, p. 139).

Romantic-eminescianul Alb Munte devine – prin transcendentalizareaparadoxistă din Provizii de soare – un Cogaion al Carpaţilor de Curbură,antrenând simbolul Bisericii Negre din centru religios al Ţării Bârsei:

Spre Biserica NeagrăVine un copil cu trei trandafiriProaspăt luaţi din Muntele AlbI-a zărit la subţioara unei stânciStând ca Sfânta Treime ascunşi / [...] /Cum îi mângâie parcă atingeBoturi de miei născuţi la prima zăpadăMama lui este dincolo de zidA rămas doar cu semnul din trupulNăscătoarei de îngeri / [...] /În locul trandafirilor zădărniciaDeschisese o peşterăTimpul căzuse din Biserica NeagrăÎn peştera de unde sufleteleCoboară tot mai înlăcrimateÎn stalagmite / [...] /Prin sângele trandafirilor transcendenţi.

(«Copil cu trei trandafiri», p. 37).Ens-ul se înmiresmează, se-mbrădează şi se proiectează din „creierul

muntelui“, în cosmicitate, «în constelaţia Casiopeea / unde cresc din belşug /florile sălbatice ale tăcerii» (Oglindă pe umeri, p. 108).

Şi astfel, de-aici, de unde «cerul e îmbătat de fulgere», de unde «ouăleploii bat mingea în drum», de unde «miroase a vară arsă de timp, / abezmetice culori în hârjoană» (Plouă, p. 114), până pe „încreţita genune“, seînteţeşte „văpaia muntelui“ atâta vreme cât femeia / iubita, «trup albit..., /izbeşte înălţimea mea de eu.» (În văpaia muntelui, p. 86), căci are umărul«prăvălit rotund în scocul morii / într-o mişcare de vârtelniţă cosmică...»(Portret în apă, p. 116).

În câmpul poematic al lui Marian Barbu, „bipolarizat“ de Mare /„Matcă“ şi de Munte, liniile de forţă, vectorizările lor lirico-semantic-sincretice au convergenţă în „mirificul“ plai dacic / nemuritor :

Dorul de doinăS-a retras în munteCa o piatră secularăAşteptând ochiul brazilorNumai oile din când în când

Page 180: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

180

Vin şi ne spunLa câmpie de elOile, pietre migratoare / [...] /Lângă ape şi cresteOile suntCea mai dacică poveste.

(«Poveste», p. 117).Teluricul şi celestul interacţionează, interferează, au mereurit-mitică

dinamică:Norii, poduri plutitoare,flămânzi de vârfurile brazilor, / [...] /ce limpede pare mişcareadintre noi şi eica o săgeată în formă de melc...

(«Prietenia norilor», p. 121) etc.De multe ori eroul liric se înfăţişează într-o nobilă ţinută de alchimist

angajat până în interstiţiile unei cosmicităţi erotizate:Cu sete am venit spre tineTu necunoscută ca o stea în deşertPluteam ca într-un desen voalatSpre cuvintele tale subţiriDe borangic / [...] /Să ne-apropiem – planete reciDar acum amândoiEram nisip însetat de ploaie.

(«Amândoi», p. 14);...azi am obţinut o pasăredupă lungi cercetări de laboratoram învelit-o într-un cuvânt / [...] /palma mea a scăpat-oea a devenit luminăîntâi un punct sideralapoi un praf cochetde culoarea Căii Lactee...

(«Alchimie., p. 13) etc.Provizii de soare, tardivul volum de debut în poem al lui Marian

Barbu, impune istoriei poeziei încă un capitol inconfundabil, un autentic„teritoriu poetic“ datorat unui reprezentant de marcă al fluxgeneraţiei (hightide generation), un spaţiu liric de pe care se lansează cea mai proaspătăsintaxă a fiinţei sub curcubeul bine tensionat-revelat al Logosului.

Page 181: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

181

(Cronica de făurar, Calea zigzagat-azură a poeziei şi „proviziile de soare“ pentrumileniul al III-lea, de I. P.-T., a fost publicată în revista Oglinda literară – Focşani, ISSN1583-1647, redactor-şef: Gheorghe Andrei Neagu –, anul al IV-lea, nr. 38 / februarie, 2005,p. 1120 sq., de unde a fost preluată de Marian Barbu, în Trăind printre cărţi, vol. VI,Craiova, Ed. Sitech, 2012, pp. 610 – 617).

(II) Oglinzile în care „se-apleacă“ Aurora... Lirica lui MarianBarbu, din noul, admirabilul volum de «interpretări libere după realităţiamericane», Oglinzile din Chicago (Craiova, Editura Sitech, 2006), „sereciclează“, „se redimensionează“, americăneşte, eroul său de câmpmetaforic, înfrăţindu-se („înfârtăţindu-se“) întotdeauna cu Lyra într-un reliefcotidian-cosmic – fireşte, de megapolis – aidoma busuiocului „cu leuşteanulşi regina nopţii“ (cf. Busuioc adaptat).

„Trăirile“ / „fericirile“ transatlantice farmecă receptorul planetar dePoezie nu prin „teamă scorpionic-arizonată“, ci printr-un veridic „abis“domesticizator de zgârie-nor :

Mă ruşinez la gândul că voi avea tăria să sporescCuvintele de dragoste risipite pe braţele tale, în faţaOchilor tăi, a buzelor rumene, a urechilor liniştiteA mersului sfios ori calculat până la reflex.Fiindcă nu mai ajută la nimic.De îndată ce tu ai ajuns dincolo de oraşPrivind melancolic la zgârie norii din centruTu, iubito, care ştii atâta matematică aplicată...

(«Vorbe americane»).Şi toate acestea, cu neasemuite înrăzăriri de cercuri concentrice într-

un dens văzduh de paradoxuri ce nimbează tot mai certa Atlantidă (de sub«Zâmbetul fericirii») :

Page 182: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

182

Se numea Aurora. Era agent imobiliar.Iute ca o viespe. Alerga mereu. Avea două celularePunea afişe, panouri. Scria note informaţionaleLa vecini, precizându-le realizările ei / [...] /Alfabetul vieţii îi trecuse pe loc secund iubirea / [...] //Urca nesupravegheată treptele spre MuzeuCând, deodată, eu de lângă Lacul MichiganAm văzut-o pe ultima platformă / [...] /Aurora se aplecase să culeagă doi cenţi.

(Recenzia Oglinzile în care „se-apleacă“ Aurora..., de I. P.-T., a fost publicată înAnuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974, redactor-şef : Ion Pachia-Tatomirescu, II,nr. 2, 2007, p. 44, de unde a fost preluată de Marian Barbu, în Trăind printre cărţi, vol. VI,Craiova, Ed. Sitech, 2012, p. 628 sq.).

(III) Mulţumire mărului revelator de gravitaţie. Livada cu meriilirismului marianobarbian este în deplinătate de rod, nu numai pentrudescoperiri de noi soiuri de parfum, de cidru şi de legi gravitaţionale, ci şipentru redimensionarea lucrărilor edenic-melifere şi de înalt-înţelepteacademii cu unic balaur „admis“ în privelişte de Dumnezeu (că doar după aşarpelui spirală aburcătoare de tulpină şi de coroană de arbore de Rai amodelat a noastră galaxie lactee).

Şi pentru că legile gravitaţiei dau certe semne de rodire şi coacere înmăr – oriunde s-ar afla sacrul arbore întru cosmificare –, de la culoareionatană şi golduită miere, până la delicat-delicioasa, în iarbă, cădere (a sescuza ivit-spontana rimă de interior), este firesc să aducă – autorul – maiîntâi, mulţumiri lui Newton-descoperitorul de fenomen-cu-fruct-şaten căzutîn creştetu-i, pe lotus, din grămadă, la o plimbare brevetat-boierească prinlivadă...

În acest sens giratoriu – şi în toate cele – grăieşte şi cuvântulînaintător, In illo tempore, de unde rog a ni se îngădui spicuire: «Formulareatitlului de volum [Mulţumesc lui Newton] s-a petrecut cu decenii în urmă,când eram fascinat de marile descoperiri ştiinţifice ale lui Isaac Newton. Afost chiar amuzantă circulaţia legendei cu descoperirea gravitaţiei, ceea ce afăcut ca interesul meu contemplativ să sporească nebănuit. În vara anului2011, am recitit poeziile / poemele din perioada 1958 – 1990, operând oselecţie drastică a lor. [...] Constatând însă, în 2012, că foarte multe poemesunt departe de a se încadra într-un univers newtonian proiectat a fi astfel, atrebuit să redactez un poem special în acest sens. Structura poemului aresuficiente elemente de modernitate, conţinând destule incizii narative. [...]

Page 183: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

183

Speculativ, într-un cadru larg (poemele reuşite ideatic şi estetic), se potîncadra în sintagma filosofie a naturii» (p. 9).

Pentru Distinsul Receptor de Poezie mai trebuie precizat:(1) că marianobarbianele „restanţe lirice / epice din perioada 1958 –

1990“ îşi fac „intrarea“ în ordinea alfabetică a titlurilor (desigur, în trei dincele patru volume: Mulţumesc lui Newton, Înfricoşata iubire sau stauileiubirii şi Cuvântul – neîmblânzitul cleştar);

(2) că poemele din cei 32 de ani (1958 – 1990) îşi fac voltaicizarealirico-semantic-sincretică din două epoci / etape distincte ale istoriei noastreliterare:

(a) 1958 – 1964 / 1965 reprezintă etapa ieşirii literaturii / culturiivalahe din conul de umbră al stalinismului politic / cultural, din proletcultism,adică din „obsedantul deceniu“ (1948 – 1958; anul 1958 este al retrageriiArmatei Roşii / Sovietice din România – cf. Ion Pachia-Tatomirescu,Generaţia resurecţiei..., 2005, pp. 5 – 453);

(b) 1964 / 1965 – 1990 / 2000 este epoca resurecţiei (1964 / 1965 –1970 / 1975) şi a paradoxismului (în poezia noastră, acest curent fiind fondatde generaţia Vasile / Vasko Popa – Nichita Stănescu – Marin Sorescu).

Graţie eroului / eului marianobarbian, graţie participării eroului săupoematic la îmbogăţirea orizontului cunoaşterii metaforice – ca „jertfă amonumentalului arhitectural“ – prin „autozidire de ens“ în relieful armonic-spiritual al Valahimii, inclusiv sub umbrela „filosofiei naturii“ (supra), dar şigraţie „lyricotelescopului“ nostru din dotare, se cuvine a-i urmări cu atenţie(„ieşită din comună“, fie aceasta şi „Comuna din Paris“) elansările întrucosmicitate, paşii / traseele din priveliştea fiinţătoare.

În volumul Mulţumesc lui Newtonm de Marian Barbu (Craiova,Editura Sitech [ISBN 978-606-11-2010-9], 2012; pagini A-5: 102), liriculerou constată că «voinţa de a face pietre / nu e o povară a fiecăruia», că, pecând închide el un ochi (asemenea unui romantic-celebru erou eminescian),«piatra se face stea» (A face pietre, p. 11), dar de-o vede „binoc[l]ular“,piatra, ca schopenhaueriană „voinţă şi reprezentare“, «fuge ruşinos» de subfereastra-i, spre a [ne] declara, în ultimă instanţă, „sus şi tare“: «Timpul să-lomor în pietre / prin descântec, ştiu doar eu.» (ibid.), ameţit de izbituraegoistă a sâgii rostogolite de pe cocoaşa lui Sisif, mai mult ca sigur, nu de

Page 184: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

184

adevărul ştiut (de-aproape două milenii şi jumătate) şi de Platon de Atena, cuprivire la zalmoxian-dacica artă a busuioc-descântecului şi a cicatrizării uneiadânci răni de sabie, în vreo zece-cincisprezece minute, chiar şi în teatrul derăzboi (şi nu-i vorba de epopţii regi-zei-medici de Sarmisegetusa / Cogaion).

Şi de-aici, mai pe galaxie la vale, macrotema timpului se iveşte cufarmec, de nenumărate ori, într-o neasemuită bogăţie de valenţe încorolate înmeditaţiile eroului poematic (fără a mai lua în consideaţie poeticatemporalităţii cu vocabulele-i din „casa“ / „clasa“ numelui – prin fragmentare/ „unităţi de măsură“, prin compunere etc. –, din „casa“ / „clasa“ acţiuniietc.: an, atunci, bătrâneţe, ceas, chindie, clipă, copilărie, dimineaţă, efemer,epocă, etern, maturitate, minut, noapte, oră, peren, prânz, prezent,săptămână, seară, secol, secundă, trecut, vârstă, veac, viitor, vreme, vremui,vremuire, zi, zori etc.).

Extraordinarul erou al poemelor lui Marian Barbu are cunoştinţedespre „steatopigia“ / „îngrăşarea“ timpului, despre „măcinarea“ / „cernerea“timpului, despre „consumul“ / „consumarea“ timpului, despre „costumaţia“ /„îmbrăcarea“ timpului (chiar şi cu pene / fulgi), despre „vremuire“ (divină,desigur), despre „ucenicul-timp“ – datorită mişcării / metamorfozei – lacurţile / ogrăzile spaţiului, despre „timpul-frânghie“, despre „plânsul“timpului, despre „îngenuncherea“ timpului, despre timpul „naşterii de Cuvânt/ Logos“, despre speciile timpului – „timp-golaş“, „prieten-timp“, „timp-osana“, „timp-câine“, „timp-scoică“ –, despre forme geometrice ale timpului(„triunghi-timpul“): «Dincolo, cenuşa, lângă apă / Vrea sporul de vârstă /pentru îngrăşarea timpului» (A treia vârstă, p. 13); «eu cern timpul rămas /[...] / stampe de timp neconsumat» (Am turturele, p. 14); «Eu prin tine simtcă vremuiesc» (Cosit în august, p. 23); «înfăşurate frânghii / de timpulneştiut.» (Curcubeul, p 28); «Timp – ucenic neascultător al spaţiului / Stăgaleş în vârf de piatră seacă / [...] / Stânca nu se prăvale, / Nici cu pene nuîmbracă timpul, / Numai cuvântul de rasă / Săgetează timpul golaş»(Cuvântul, p. 29); «Timpul pentru o zi, ca un gălbenuş de ou / [...] // Timpulse despică în ce-a fost...» (Dincolo de vremea lor, p. 35 sq.); «...dezvelescfemeile reflectate / ale timpului oarecare / rotunjit în negru» (Ei, minerii, p.39); «Paznic timpului să fiu / Încălecat pe plânsul vremii, viu...» (p. 49); «Etimpul când naşte cuvântul» (La miezul nopţii, p. 55); «Şi timpul, prietenfără plecare» (Măreţ târziu, 28 iunie 1983; p. 57); «Miroase a vatră arsă detimp...» (Plouă, p. 69); «timpul fuge dincolo de zare. // Singur, înstrăinat detimp // [...] // Pe cărarea timpului.» (Rătăcire, p. 72); «...din gură până laasfalt / cuvântul timp, timp, timp. / Într-un triunghi de timp / nu voi mai fipiatră / [...] // Timpul meu / în osanalele voastre...» (Să-mi plângeţi doartimpul, p. 77); «să vedeţi timpu-de-apoi ţinut în frâu» (Sfat tuturor, p. 78);«trece timpu-ngenuncheat / ca mielul blând de junghiat» (Sub pod de lună,

Page 185: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

185

p. 79); «timpul din destin să treacă ?» (Suferinţă, p. 81); «Timpul-câine numuşcă» (p. 84); «Spargeţi timpu-n scoică-nmiresmată» (Valurile, copiibastarzi, p. 92); «vine un timp / când pisicile mor în şoareci / şi invazia...»(Vă mai spun şi-acum, p 94); «Ne leagă timpu-n gânduri / Ca vaseplutitoare-ntr-un ocean» (Vitralii, p. 97) etc.

Admirabilul erou liric marianobarbian – ce are cuvinte-albine-de-aurîn „limba-i matură“ (cf. Ca un fagure de miere, p. 20) – se arată îngrijorat dedurata somnului patern («Tată, nu dormi prea mult – / în cimitir, îţi albeştesângele / ca pietrele...» – Ai grijă, p. 12), de „fuga vorbelor de câmpie“, deosul de jar al frunţii «ca un cântec de aer» (Am văzut spaima, p. 15), de ochiipeştilor ce au «culoarea ferestrelor / [...] limpezite de ape» (Bătaia cu ochiipeştilor, p. 16), cu mult mai înainte de era în care ens-ul s-a gândit „să-şiscoată umbra afară“; totodată se arată interesat şi de «mâinile furate înarhitectura [curcubeu]lui» (p. 28), sau de „calitatea cernoziomului, de„tropotul consoanelor“, de «vocalele [ce] stau ca medicii în halate albe, / gatasă intre-n operaţie» (A le înţelege, p. 30), de «poetul ce s-a simţit certat» (Dorde poezie, p. 37), nu altundeva, ci numai „în cântecul privighetorii“ etc.

Marian Barbu în 2012, după ce i-a mulţumit lui Newton.

Şi după toate aceste „înminunări“ prin labirintul „filosofiei naturii“,liricul erou al volumului de faţă găseşte prilejul de a mulţumi şi lui Newton,din profundul suflet al postumităţii teluric-celeste, pentru descoperirealucrării gravitaţiei în spiritul, în sublimările legii atracţiei universale.

(11 mărţişor, 2013, la Piramida Extraplată...)

(Cronica Mulţumire mărului revelator de gravitaţie, de I. P.-T., a fost publicată înrevistele: Lamura – Craiova, ISSN 1583–1981; director: Ovidiu Ghidirmic; redactor-şef:Marian Barbu; director fondator: Dan Lupescu –, anul al XII-lea, serie nouă, nr. 138–143 /martie–august, 2013, p. 56; Destine literare – Montreal, ISSN 1916–0623, director:

Page 186: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

186

Alexandru Cetăţeanu, redactor-şef: Daniela Gîfu –, anul al VI-lea, nr. 44–45 / iulie–august,2013, p. 99 sq.; Lumină Lină / Gracious Light – New York, ISSN 1086–2366, director: Th.Damian, redactor-şef adj. M. N. Rusu –, anul al XVIII-lea, nr. 3 / iulie–septembrie, 2013, pp.42–44.)

(IV) De iubire cu înfrunzire în focul-oglindă. În majoritatea lor,poemele din volumul Înfricoşata iubire sau statuile iubirii, de Marian Barbu(Craiova, Editura Sitech [ISBN 978-606-11-2016-5], 2012; pagini A-5: 126),au vectorizare lirico-semantic-sincretică în macrotema erotică.

În eseul prefaţator, ...Pentru o lectură multiplă, poetul Marian Barbu,în colaborare cu prozatorul, cu criticul / istoricul literar şi cu esteticianulMarian Barbu, încearcă o foarte interesantă „lecţie de anatomie a Iubirii /Eros-ului“, glosele abordând, „în deschidere“, de ce, din binomul sinonimiciubire – dragoste, pentru formularea / simetria „înaripării“ de titlu (nuîntâmplător pus sub capodopera botticelliană, Naşterea Venerei), s-a optatpentru semnificantul prim («Acceptarea termenului iubire [...] a venit dupămarcate şi insistente oscilaţii»; opţiunea pentru iubire, nu pentru sinonimuldragoste, este «fixată cronologic şi de către Biblie, după iubirea faţă deDumnezeu» – p. 9; «Ovidiu a suportat exilul [...] de la Tomis, din cauzatextelor sale de dragoste. Pentru el, înfricoşata iubire n-a fost o sabie [...]doar la figurat, ci şi la propriu» – p. 10), apoi, „în nucleu“ / „esenţă“, înlăturănedumeririle polisemantice din prima parte a titlului, Înfricoşata iubire, îndisjuncţie (sau) cu secunda parte, statuile iubirii, întrucât este vorba de «uncorelativ care propune „necesitatea de a alege“» (p. 11), arată că, în acestvolum de sub lupa noastră, «mai toate textele propuse datează dinainte deanul 1990, excepţie făcând unul singur, conceput la 2 aug[ust] 1990; titlulsău, A doua naştere, fixează o anume revelaţie după acel neuitat Decembrie’89, din România» (ibid); cu privire la sintagma lectură multiplă, autorulprecizează: «Mi-am formulat-o mie însumi, iar ca o dezlegare de ... păcat,am lăsat-o ca pledoarie şi pentru aşteptatul cititor» (p. 12); mai abordează peacest segment eseistic: dispariţia «orientărilor teoretice, ca şi [a] dezbaterilorîn consens despre autentic, despre original» (p. 13), «critica de direcţie [ce]

Page 187: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

187

lipseşte cu desăvârşire» (ibid.) şi faptul că «experienţa structuralismuluifixase trei factori obligatorii [...] în analiza oricărui text literar; cu atât maimult, în cazul poeziei, pentru care sunt necesare trei componente: una văzută(la îndemâna fiecăruia dintre noi – cuvintele), alta ştiută ([...] – sintaxa) şinecunoscuta, marea necunoscută (= talentul : nativ, cultivat, de îndemânare,întâmplător, prin voinţă, prin revelaţie ş. a. m. d.)» (p. 14).

Primul poem din volumul Înfricoşata iubire... este chiar A douanaştere, datând din 2 august 1990 (supra) şi surprinzând Româniaînsângetată, îndoliată, în fumul de lumânări de pe marginea străzilor /trotuarelor, jurîmprejurul crucilor de eroi, ori de sublimi / nevinovaţiadolescenţi / copii jertfiţi pe baricadele de la Revoluţia Valahă Anticomunistădin Decembrie 1989, cu speranţă într-o Românie renăscând:

această varăcumpănă de veac îmi fuanii mei, pietre rostogolite,nu mă strigau decât cu lumânăristrăzile bântuite de paşise arătau colţoaseca doi putrezi pegaşipână şi iubirea-nvrăjbită

de vorbe cu fierfugea călare pe coşca un zmeu cu jungher.Cine mi-a tăiatcumpăna albastră ?Eram buimac...Copiii îşi îngânau drumul în viaţă...Din mine – se deschiseseprima fereastră luminatădincolo de ceaţă.

(p. 15).Şi în acest volum al lui Marian Barbu – în care se cuprind poeme

scrise între anii 1958 şi 1990 –, trebuie să avem în vedere, ca la întreagageneraţie a resurecţiei şi paradoxismului, cele două etape creatoare (desprecare s-a mai făcut vorbire):

(a) etapa ieşirii literaturii / poeziei din proletcultism, din piramidacumplitei umbre a stalinismului politic şi cultural, dintre anul 1958 şi anul1965, an al „marii explozii lirice“ din România, graţie promoţiei scriitoriceştiLabiş – Stănescu – Sorescu, primă etapă de creaţie lirică marianobarbiană,căreia-i aparţin 12 texte (ne referim doar la cele ce poartă data zămislirii lor)scrise sub înrâurirea benefică a romanticilor (Alecsandri, Eminescu ş. a.), oria sămănătoriştilor / poporaniştilor (Coşbuc, Goga ş. a.), a parnasienilor /

Page 188: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

188

simboliştilor (Macedonski – cel din Poema rondelurilor –, Ion Barbu,Bacovia ş. a.), a expresioniştilor (L. Blaga), a neorealiştilor epico-lirici(Arghezi, Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu ş. a.): Iubirea deseară, august, 1958 („prim-text liric“, unde condeierul Marian Barbu, denumai 19 ani, caligrafiază cu îndrăzneală antiproletcultistă, sentimente / trăiri„ieşite din comună“ – M. Sorescu –, cu firească elansare pentru acea vară aanului 1958, liricul eveniment petrecându-se cam la o lună de la retragereaArmatei Roşii din România la Moscova: «Cuprins între umerii Pământului, /încerc sărutul să îl luminez, / candela înfiorată a înserării / mă străpunge înomoplatul drept, / peste munţi trec apele calde, / [...] ca un omăt bălan... / Vai,dragostea de seară / cum îşi coboară / roua în somn / şi, subţire, zgomotulfrumuseţii / se face statuie / până o pierd, dimineaţa...!» – p. 71; este, maimult ca sigur, în penultimul vers, „prima statuie“ ce urcă în titlul prezentuluivolum, la „distanţă astronomic-gagarinică“, după cum se va dovedi puţintelmai târziu, la 12 aprilie 1961), Nu te iert, 1958 (p. 98 sq.), Încercare, aprilie,1959 (p. 80), Împotrivă, 1961 (p. 76), Motiv de inspiraţie, 28 octombrie 1961(p. 96), Constatare, 23 septembrie, 1962 (p. 30), Desprindere, 1962 (p. 43),Fericire, 25 septembrie, 1962 (p. 55), Început de iubire, 16 iulie 1963 (p.79), Depărtare, 25 februarie, 1964 (p. 39), La o artistă, 14 mai, 1964 (p. 87)şi Blestem de lună, 23 iunie, 1965 (p. 20);

şi(b) etapa resurecţiei modernismului şi a fundamentării / afirmării

noii estetici – estetica paradoxismului, din care i se relevă toate celelaltepoeme din volum (datate / nedatate), scrise între anul „marii explozii lirice“,1965, şi 2 august 1990 (supra). Pentru eroul poemelor marianobarbiene dinaceastă etapă, soarta Poezei este decisă, zarurile-i sunt aruncate, până-n«anotimpul mărului / [...], // până când şarpele biblic / intră cu noi în luminarăspunsurilor» (Alea iacta est – p. 16 sq.), dincolo de înfrunzirile / frunzelevremii (cf. Amintire, p. 18), odată cu trimiterea ferigii, ori a pietrei de râu, desub «metafizica şederii» (Aşteaptă – p. 19), până la curcubeul de pe frunteaiubitei, întru magnetizarea vederii, nu departe de «Curtea Dorului» (culatinesc-ţărcuitul carpe diem), cu al „aşteptărilor rug“, cu un veritabil «rai alfemeilor abia visate» (p. 22), în „disperări de galben“ şi de „răstignitalbastru“, sau cu «pescăruş de plastic» (p. 23), la „terminarea construcţieisărutului“, cu „statui abstracte“ (întrucât, orimoronizat / paradoxist cert,«Iubirea e statuia abtractă / şi concretă / a frumuseţii, fiica Pământului urât /rodul lui cu săbii...» – Ce e iubirea, p. 26), cu „gură de rai“, cu „contur“ înspirit japonez, din vecinătăţi de haiku («Eşti nedefinită ca un fum / Cu formede trup înflorat / Râzi ca macul la concert / Trezit de un ornic / În inima-milăsat.» – Contur, p. 31), cu argheziene şi mironparaschiveşti „creioane“ celasă-n urma lor «cadou / roşu aldin», Luna ce «bate-n cer / cu baros degiuvaer» (Creion, p. 34), cu oglinzi-flori carnivore în geodumitresciene

Page 189: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

189

„nopţi spinoase“ (deoarece «Ameţit geme îngerul apelor / Când plouă lamunte / Căci nopţile devin mai spinoase / Respiraţia mai umedă / Iar aripilese încarcă de răni», deoarece «numai iarna devoratoarele oglinzi / se îngraşăde culoare / ca stelele nesătule de clopote...» (p. 46), dar şi cu «femeia – ţărmpreaumblat – / [ce] ascunde în sânge dorul de munţi», pe care «sabia de piatrănu o mustră», însă «trece de trei ori peste ea, / apoi, prin sânge» (Femeia dor,p. 53), fără a-i frânge «dorul roşu [...], / oasele ei albe / [cu] miros galben decrin», dar şi cu alte iubiri (cf. Iubirea [ce] se mută pentru trei zile – p. 72,Iubirea [ce] e alta – p. 69, Iubire de noapte – p. 68, Iubire fugară – p. 70,Iubire de seară etc.), până la iubirea căutată de albine «ca pe-un polen rar»(Iubirea ca polen, p. 67), în vreme ce «fânul doarme sub o coasă»...

(15 mărţişor, 2013, la piramida extraplată a Timişoarei)

(Cronica De iubire cu înfrunzire în focul-oglindă, de I. P.-T., a fost publicată în revistaLamura – Craiova, ISSN 1583–1981, director: Ovidiu Ghidirmic, redactor-şef: MarianBarbu, director fondator: Dan Lupescu –, anul al XII-lea, serie nouă, nr. 138–143 / martie–august, 2013, p. 56)

(V) Cuvinte-căprioare îmblânzite în cleştar. În cel de-al treileavolum de „restanţe lirice din perioada 1958 – 1990“, Cuvântul –neîmblânzitul cleştar, de Marian Barbu (Craiova, Editura Sitech [ISBN 978-606-11-2664-4], 2012; pagini A-5: 98), dacă se are în vedere datareamajorităţii textelor de către autor (datare verificată şi în anul 2011, lapregătirea volumului), se constată că întregul „lot de poeme“ (unele trecutede cenzurile „staliniste“ şi publicate în diverse ziare / reviste de cultură aleepocii, în „autorizate antologii de cenaclu“ etc., aşadar, „nefiind toateinedite“, ci „fiind toate neadunate vreodată în vreun volum“ în afară de celedin 2012) se voltaicizează între cel ce poartă titlul Sunt un optimist («Puţiniştiu că am căzut în ispită / şi nu mă mântuieşte nimeni de cel viclean. / Amînvăţat de la Pământ să tac, / să-mi adun apele / – ca pe nişte turme nevăzute–, / să le înmulţesc în măiestrie, / [...] / Apoi să fixăm izvorul nesecat, / să-lfacem / cascadă, / baraj, / lumină / pentru toate minţile înţepenite / [...] /Atunci se va vedea / că eu n-am fraţi. / Doar apele vor lăstări...» – p. 82), din24 august 1965, şi cel ce poartă titlul „sartrean“ (Être vu par autrui) /„mallarmean“ (Je est une autre), datând din 5 decembrie 1989, Noi desprenoi prin alţii («Noi tot vorbim de arbori, / De regi, de frunze, de împărătese, /De iarba cea veşnică a lumii / – Ca şi când Dincolo ar fi un / Alt cerc polar alfrigului. / [...] / Se aud de Acolo / Bucuriile tehnicii care striveşte / Iarba dinasfaltul oraşelor, / Muzica sferelor de influenţă / Ale naturii, de Dincolo de

Page 190: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

190

nori, / E înlocuită cu şedinţe, / Reuniuni internaţionale şi avioane. / [...] /Dincolo este program de putrezire, / De iluminat între roci pentru aerisire...»– p.55 sq.), „lot“ ţinând, într-adevăr, de etapa resurecţiei modernismului şi afundamentării / afirmării noii estetici – estetica paradoxismului, deosebit degrăitor „lot“ privitor nu numai la „starea“ / „psihologia“ şi „terapia“ Poeziei,în general, ci şi la „autocenzură“ şi „limite tragic-existenţiale, la„paradoxizarea lumii“ şi a „spiritului veacului“, în special.

În sintagma noastră, paradoxizarea lumii, ce ţine încă de „nou-semicentenara estetică“ (1965 – 2015, desigur), se vectorizează aproapeîntregul volum, Cuvântul – neîmblânzitul cleştar, cu titlu cu tot, în acest senslămurindu-ne însuşi autorul, în alineatul „deschiderii“ / „prefeţei“, Oconfesiune... (datată: «Chicago, 6 martie 2012»):

«Denumirea oximoronică a prezentului volum de poezii / poeme, regăsite în 2011,printr-o selecţie drastică, se explică prin rechemarea incipienţei de afirmare alimbajelor moderne din anii 60 – 70, din veacul al 20-lea, al mileniului al doilea,care începuseră să erodeze draconica impunere a cuvintelor de duzină, lozincarde,fade şi în spaţiul literar. Aşa că formularea [paradoxistă] din titlu, neîmblânzitul secuvine a fi acceptat în această ordine de idei. Toate textele poetice, de departe, nu seconstituie într-un survol de complezenţă, ci într-o invitaţie de participare ladescifrarea atentă, chiar polemică, pentru a vedea şi o altă faţetă, nu a exprimării deocazie. Pentru mine, despărţirea apelor în două (tulburi şi limpezi) s-a făcut doar înperioada studiilor universitare din Bucureşti, când începuse dezgheţul politic după1960. Destule mărturii scrise ale timpurilor ulterioare se găsesc în revistele literare[...]. În bună parte, pe unele le-am regăsit în vara lui 2011, când am întreprinsoperaţia... pe cord deschis a multor... înscrisuri lirico-epice. [...] În fine, cum în titlulvolumului se găseşte şi termenul... cuvântul, a cărui transpoziţie în imaginarulalocat tuturor textelor este susţinut de comilitonul cleştar, pot spune, cu sincerăconvingere, că verba volant, scripta manent.» (p. 9 sq.).Aşadar, paradoxizarea lumii, în care liricul ens marianobarbian îşi

află dinamica (şi duminica) eternă / eternizatoare, este polarizată deimagologicul binom, cuvânt (semnificant / semnificat, Cuvânt / Logos,Verb) – cleştar (cristal / Diamant), într-o originală conjugare poematică desunet-lumină pentru tărie-geometrie, pentru diamant, potrivit postulatuluiestetic-paradoxist: materia / diamantul decurge din Cuvânt...

Într-o cronică literară la volumul de poeme, Provizii de soare (2004),de Marian Barbu, relevam – între altele – şi o polivalenţă lirico-semantic-sincretică sublimată în Cuvânt, şi o constelaţie de miteme focalizate în Logos,ivindu-se nu numai dinspre arhicunoscuta frază din Biblie (Evanghelia după

Page 191: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

191

Ioan) – «La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şiDumnezeu era Cuvântul.» –, ci şi din mitologia pelasgă > valahă (undeCuvântul, prin puterea dintâi, aparţine sferei – planetară cândva – aancestronicei înţelepciuni, pecetluind categoria mitică a mumelor, mituljertfei zidirii etc. (v. supra, «Calea zigzagat-azură a poeziei şi „proviziile desoare“...»).

Prin volumul de faţă, Cuvântul – neîmblânzitul cleştar, seîmbogăţeşte „corola mitemică“; eroul liric marianobarbian trage «de-opleoapă un cuvânt» (s. n.; p. 11), lăsând a se înţelege că „ens-Cuvântul arecel puţin un ochi“ (poate, ca un Ciclop); din calea-i, «câteva cuvinte,nerăbdătoare», fug «fără ochelari» şi chiar se haiducesc («Nici nu-şiterminaseră tratamentul / Şi, văzând zăpada, au zbughit-o / Ca partizanii înmunţi. / [...] / S-au ascuns de şase zile. / Dacă nici a şaptea zi nu ies, / [...] /Înseamnă că anunţul meu / Poate lua calea tiparului. / Până atunci îl formulez:/ „Cine a văzut cinci cuvinte, / [...] / Alergând spre viaţă fără delegaţie, /Este rugat să le fractureze – / Iar care va emite lumină, / Să fie trimis sprecasă fedeleş.» – p. 15); «Cuvântul verde în mişcare / Îl creştem râu fără-ncetare» (p. 18); vede apoi nişte copii jucându-se «de-a cuvintele mortului»şi lumea ce «vorbeşte în limbajul mortului», deoarece «democraţia de-a aveapoeţi / este o întâmplare zeiască» (p. 36); apoi ajunge la o concluzieextraordinară: «Cuvintele trebuie spălate mai des. / Dacă se poate, prin ideinobile, / Până se topesc în privelişti / Şi rouă, / Până când geamul timpuluicade. / [...] / Ceasuri de gânduri şi înţeles / Pentru cuvinte trebuie inventate. /[...] / Cuvintele fără idee / Sunt boabe-ngălbenite de orhidee» (p. 46);maiorescian-eminescian, întru fiire / fiitorire, întru Logos, „ca să existe“«pentru imperiul cuvintelor», consideră că îi «trebuie linişte nelogodită»;crede că «ouăle de pasăre / nu sunt de vânzare ca trandafirii: / mai trebuiegăsită elipsa / pentru fiecare cuvânt / şi abia după aceea / zborul poatedeveni albastru, / roşu sau negru / (aici şi pensula are contribuţie); / dacă se-ntâmplă / să fie şi un copac pe-aproape, / cuibul cuvintelor / se poate vedeade la distanţă» (s. n. ; p. 74); armatele de cuvinte scrise, credinţa-i „cămuşc[ă] într-una cuvinte“ etc. i se par drept frâne la destinele „târzii“: «Totcred că muşc cuvinte-ntr-una, / frâu vrând să pui destinului târziu»; şi, încheie paradoxistă: «Însufleţit de nemişcare cred / că tot scriind cuvinte, moraed.» (s. n.; p. 76); în ultimă instanţă, ajunge şi la cuvinte-căprioare ce vin«să se-adape la izvoare» (p. 89), izvoare cu miraculoase puteri întrumetamorfoze malefice / benefice, după voinţa de gând a celor ajunşi (peiniţiatice căi) la rădăcină de curcubeu...

(17 mărţişor, 2013, la piramida extraplată a Timişoarei)

(Recenzia Cuvinte-căprioare îmblânzite în cleştar, de I. P.-T., a fost publicată în revistaonline, Armonii culturale, Adjud, ISSN 2247–1545, vineri, 10 mai, 2013 – web:

Page 192: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

192

www.armoniiculturale.ro, şi în periodicul online «pentru promovarea culturii şi iniţiativelorde dezvoltare», Port&Leu –Bucureşti; redactor-şef: Corneliu Leu–, nr. 6–7, din 7 august2013, p. 4 – http://www.cartesiarte.ro/portaleu)

(VI) La cules de fructe din livada onirică. Şi cu volumul de poeme,Aproximări soresciene, de Marian Barbu (Craiova, Editura Sitech [ISBN978-606-11-2659-0], 2012; pagini A-5: 132), să trecem de la „restanţele lirice/ epice din perioada 1958 – 1990“, la „exactele aproximări“ marianobarbiene,cu un erou poematic săritor din scăldătoarea-i celest-azură şi avântându-se pecalea galactică la vale (căci nu întâmplător Editura Sitech, din Bănie, scoate şiacest volum al lui Marian Barbu, în „Colecţia Colhida“, doar n-aţi crede că-ifrumos a purta numele unui războinic cu zmeii şi „aventurier“ pe la palatelenobil-polimetalice ale acestora întru aflarea şi eliberarea Cosânzenei:„Colecţia Făt-Frumos“). Dar să nu pornim pe urmele incandescente ale eului/ eroului liric mai înainte de a lămuri ce-i cu „inexactitatea“ din titlu, evident,dând autorului prioritate absolută dinspre un „cuvânt înainte“, Fără peceteatainei (din 14 mai 2012, de la Lorraine-Canada):

«Trăind un timp, fragmentat pe câţiva ani, în USA şi Canada, sub pavăza limbilor engleză şifranceză, nu de puţine ori, m-am simţit ca un exilat în orizontul meu lingvistic, refuzândmereu să ies din armonia limbii române, fie şi prin comparaţie [...] Momentul declanşator alscrierii poemelor de faţă mi-a apărut la gândul însingurării lui Marin Sorescu pe când se aflaîn SUA. Atunci, insistent, poetul şi-a adus aminte de satul natal – de zariştea lui încăneexplorată îndeajuns tocmai de el însuşi. [...] Ca unul care am publicat câteva studii desprecreaţii soresciene şi un Dicţionar de regionalisme (vezi cartea din 2009, La Lilieci – 6 Cărţiîn căutarea lui Marin Sorescu – 348 pagini), mi-am intitulat opul de faţă – Aproximărisoresciene. Numai că doar 3 – 4 poeme sunt compuse pe firul tematic al satului. Celelaltedeconspiră stări de nelinişte, adesea de metafizică, de trăiri vizionare, de „camuflare“ asacrului în profan [...], proiecţii intelectual-cărturăreşti aflate în relaţie cu un obiectcontemplat sau adus înadins în bătaia puştii pentru..inspiraţie.» (p. 7 sq.).

Dacă binomul de „luminători“ ai nocturn-diurnului poezieimarianobarbiene (rog a se îndepărta inducţia semnificantă, din elementulformant prim, de vizavi de abisul pacific de lângă Insulele Mariane) s-arelevat pentru Distinsul Receptor chiar din această autoanaliză canadiană(supra), nouă nu ne rămâne decât să lăsăm titlul volumului în pace (dar nudincolo de ediţia secundă, că, dacă se vor „aproximări“, e destul să le pui sub

Page 193: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

193

umbreluţa sintagmei paradoxiste, Copacul oniric, din Rai, din Limb etc.) şisă ne reîntoarcem la „colhidirea“ eroului său poematic imediat dupăimpresionant-sărbătoreasca ploaie de artificii de la săritura-i în scăldătoareacelest-azură.

„Radiografiile“ tezaurului poematic din acest volum – dar nu întruchirurgie zeiesc-androginică, după cum relevat-demonstratu-ni-s-a la cele desub titlul Înfricoşata iubire sau statuile..., ci întru „neurochirurgie deprofundă materie sensibilă“ din realitatea imediată – ne îndreaptă spre douăplanuri ale orizontului cunoaşterii metaforic-supraetajate şi spreimpresionanta polivalenţă lirico-semantic-sincretică din ispititor-glisanteleplanuri secante:

(a) „etajul“ / planul „piramidei extraplate“ cu arhetipurile pâinii /grâului, satului (natal, Mileşti, Bulzeşti etc.) şi ale mitosofiei lui (unde secuprind poemele: «Ziua rudarilor», «Al patrulea... băiat» etc. – infra);

(b) „etajul“ / planul modern-paradoxizatei lumi din livada cuarborii onirici (unde se cuprind toate celelalte: «Tae Kwon Do», «Un copaconiric», «În derivă calculatoarele», «Ţara sucului de arţar» etc. – infra).

(1) Dăm prioritate „piramidei extraplate“, piramidei grâului ce arevârful în adâncimea terestră şi baza ca „vatră“ întregii omeniri (fie ea „vatrămică“ şi de relief uşor-armonic, pentru sate ca: Bulzeşti / „La Lilieci“ – cupământul naşterii lui Marin Sorescu, Humuleşti – cu pământul naşterii luiIon Creangă, Mileşti – cu pământul naşterii lui Marian Barbu, Siliştea-Gumeşti – cu pământul naşterii lui Marin Preda, Tatomireşti-Brădeşti – cupământul naşterii lui Ion Pachia-Tatomirescu – etc., fie acesta „vatră mare“ şide relief accidentat-armonic, pentru oraşe / burguri, hiperpolisuri etc.).

Nu în culori bulzeştene, ca la Marin Sorescu (La Lilieci), ci înmileştene culori pitoresc-agreste ne prezintă Marian Barbu Gorbanul, osărbătoare agrară precreştină, intrată şi în calendare creştin-ortodoxe subnumele de Sfântul Gheroghe cel Verde, păstrată până în zilele noastre, însate din Oltenia, sate în a căror margine – de obicei, în marginea dinsprepădure – îşi aveau casele rudarii, meşteri-cioplitori / „sculptori“ arhaici înlemn, producători de furci de tors şi de fuse, de linguri, polonice, blide, copăi/ postăviţe, albii etc., case (zece – cincisprezece) alcătuind mai totdeaunaCătunul Rudarilor; eroul poemului Ziua rudarilor, rememorează doarcâteva fragmente din desfăşurarea Gorbanului într-un cătun (mai mult casigur, din Mileştii copilăriei autorului) cu numai cinci case (ale celor „şaptemagnifici pitici“: patru erau «de la trei case de români» şi trei – «de la douăcase de rudari» – p. 56):

Fraţii mei de joacă şi de gânduri bune,Vă invoc târziu din copilăria noastră neagră.Numai războiul ne colorase visele –

Page 194: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

194

Fete şi băieţi pierduţi pe uliţa satului,Prin văgăuni de nisip sub maluri de deal,Cu mâini deocheate în lumină, / [...] /Ne învioram ca nişte trepăduşiCând se apropia Ziua Gorbanului / [...] /Toţi şapte eram îmbrăcaţiCa nişte mimoze,Aşteptând tainul, / [...] /Era mare sărbătoareSub malul de nisip al dealului,Până spre miezul nopţii –Şi nimeni din sat nu se supăra. / [...] /Unii dintre noi au dispărut:Fie la şcoli înalte, fie la oraş.Până şi Ziua RudarilorA fost acoperită de nisipul dealului,De uitare, ca şi pârâul de la salcie...

(p. 57).Copiii erau „îmbrăcaţi ca nişte mimoze“ deoarece toţi participanţii la

Gorban erau obligaţi să vină „scăldaţi“, „primeniţi“, spre a nu pângărisărbătoarea, spre a nu atrage „răutatea lumii“ asupra comunităţii de rudari (şia tuturor participanţilor „de altă etnie“); ceremonialul / spectacolulsărbătoresc se desfăşura „fără vreo greşeală / incident“ sub supravegherea„starostelui-preot“ al cătunului rudăresc: el binecuvânta mieii / berbecii tăiaţiînainte de răsăritul soarelui şi puşi în proţap, deasupra jarului odată cuapariţia peste deal a primei raze de soare; el binecuvânta fiecare masă,spărgând ţeasta mielului / berbecului fript, dăruind câte o bucată de carnefriptă pe o bucată de azimă (nu de pâine dospită!), el binecuvânta băuturile, eldădea dezlegare pentru muzică / joc şi, la ora zero (după cum a memorat şieroul marianobarbian al poemului în discuţie), distracţia se încheia, resturilede la masă, bucăţile de friptură de miel neconsumate, azima erau îngropate.

Numai astfel sărbătoarea Gorbanului putea să se reverse beneficasupra colectivităţii lor, numai astfel meşterii-cioplitori nu aveau accidente„la pădure“, numai aşa puteau îndupleca zeităţile dentrologice (sălciile,plopii, brazii, arinii etc.).

Admirabil este şi poemul eternului sătesc-valah, Al patrulea... băiat,un fel de „monografie“ care are în „panoul central“ un personaj înţelept şiharnic, Grigore Ceranu, din satul Cornet, care se hotărăşte „să zilească“alături de Dina, fiica lui Sandu Purcică, din satul Hălălăi, pentru că «fata arede toate ale ei, / că dacă îi mai lipseşte ceva, îi completează el»; «conveniseca să-l lase pe frate-său Mitru», «fiind cel mai mare», «în casa părintească dinCornet»; Grigore Ceranu, căsătorindu-se cu Dina, se mută din Cornet – în

Page 195: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

195

casa socrului („casa Dinei“) – din Hălălăi-Mileşti; aici, «i-a speriat pe veciniisăi / cu munca vârtoasă, ţeapănă» (p. 60), «şi-a ridicat altă casă, lângă asocrilor; / el a găsit o şuviţă de apă, în spatele grădinii, / şi-a adus, de la unşantier, maşini / de săpat şi dalat marginile pârâiaşului» (p 61); acum, pârâulLătoriţa «alimentează şapte-opt heleşteie»; şi pârâul Lătoriţa este alpatrulea „băiat“:

Grigore are trei băieţi –Chiar dacă sunt studenţi(Doi la Craiova şi unul în Bucureşti),Dina a rămas cu încă un braţ de nădejde:Pârâul Lătoriţa [...] –Şi femeia îl supraveghează, îngrijindu-lCa pe argintul viu.Doar el îi este ca un băiat..

(2) Eroul epic / liric de pe acest secund „etaj“ al cunoaşteriimetaforice, etaj vestit, mai ales, pentru livada modern-paradoxistei lumi în /dintre arborii onirici, îşi ia zborul „peste oceane şi ţări“, bineînţeles, dinanticul „oraş-cetate de bucurii“ (sintagmă tâlmăcită de un cronicar heladic /grec din anul 292 î. H., în Helis, sub care se ascunde încă prezbit-mioapelorpriviri ale istoricilor toponimul pelasgo[>valaho]-dac, Bucurestes >),Bucureşti-ul secolului nostru, în care se scaldă democraţia profund-junglieră,pe măsura celui de-al zecelea mare oraş al Europei:

Pe stradă, pe stradăŞobolanii la paradă.Tacticoşi, cu insigna-n coadă.Se gudurau de alba zăpadă.Veneau din Ferentari şi Grozăveşti,Fugiseră din pivniţi şi fereşti [...]//Coadă-n coadă, şobolanii se înnoadă.Disciplină, nu de gloată,ci de bulevard sadea,Toţi croiţi pe o saftea.Azi se dă doar mazăre,Ca la orice pasăre.Dar mâine se oferă carne –Cubuleţe, mărunţele,Fără însă şerveţele,Astea pentru zile grele,Când nu se mai rod podele.

Pe asfalt şi pe zăpadă,

Page 196: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

196

Nu se chiţăie vreodatăDacă vremea e neroadă.

(«Alan-Dada la Estrada» – p. 30).

După cum se vede, acest liric erou nemulţumit are toate motivele să iaavionul de la Otopeni-Dacia până-n Chicago-SUA, survolând impresionantulImperiu al Logosului Neînsomnorat (deşi gurile rele, pe nevăzute, pe necitite,înainte de aterizare, încep să-l acuze de „turism-poezie“):

Zburam spre Chicago.Am trecut oceanulÎn borta nefirească a unui avion.După mai bine de trei ore,Eram deasupra Atlanticului.Dintr-odată, şoc !Mi-a apărut ideea numărăriiCuvintelor nerostiteAle celor cinci sute de pasageri. / [...] //Am început întâi cu alţii.Făcusem un tur de recunoaştereA limbajelor auziteDe la stewardesePână la vecinii mei de scaun. / [...] /Nu reuşeam să memorez cifreMai mari de o sută de milioane. / [...] /Ca să tulbure miezul cuvintelor,Se cuvine să se aplice legea nestrămutată / [...] /Şi am intrat în lumea visului negruCu calcule şi întrebăriTocmai într-un avion integru...

Eram în imperiul cuvintelor fără somn.(p. 40 sqq.).

În zbor, lângă hublou, nu Triunghiul Bermudelor, ci TriunghiulCredinţei îl cercetează:

Credinţa, în ce vrea fiecare,Sălăşluieşte într-un triunghiCu voia sau fără voia noastră / [...] /Până când fondul barbarSparge coaja din latura triunghiuluiŞi ajunge pe masa de operaţieA cuvintelor. / [...] /

Page 197: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

197

Triunghiurile,Distorsionate spre zborul nefirescÎn niciunde, în prăbuşirea fără întoarcere,Îşi caută zadarnic Duhul Sfânt.Sfânta Treime s-a dezagregat.Numai Dumnezeu-Unicul rămasCa să cheme alte figuri geometriceSă le ofere credinţa,S-o stabilizeze mai confortabil –Bunăoară pătratul, cilindrul, piramida etc.Toate ţin însă de o geometrie variabilă. / [...] /Atunci, triunghiul se instaleazăÎn carul de foc al Adevărului...

(pp. 66 – 70).

Rod bogat are livada – ca dilatare planetară a satului – cu tot soiul dearbori onirici, din care îşi extrage materia / mierea sensibilă şi poeseul TaeKwon Do, eroul nostru liric, neftinindu-se după cum cer „instanţeletransatlantice“, fie într-un iscusit narator, fie într-un personaj-oglindă în carelebedele nemuritoarei noastre Dacii îşi arată – fără răspunsuri, desigur –droaia de dalbe întrebări, din Pelendava / Craiova până-n Algonquin-ul aflat«la 67 de kilometri faţă de centrul megapolisului Chicago (Zona Algonquin,purtând denumirea vechilor locuitori nativi – ramură de frăţietate cu huroniişi irochezii din Canada» (p. 76 sq.).

Amplul poem epic (poeseul) surprinde în „secvenţele“ / „secţiunile“sale complexul fenomen al „coacerii naţionalităţilor“ în „creuzetul“ /„cazanul“ nord-american, cele dotate cu „ştiinţa“ / „arta“ supravieţuirii,impunându-se („drept afacere americană“), învigorându-se tot mai mult,cunoscând prosperitatea / bunăstarea în „panoul central“ al spaţiului / ariei,cele „nedotate“ (şi „fără incisivi“, „slabe de înger“), fiind obligate să stea lamargine, până la „pierderea urmelor / urmei“; alegoria acestui poemevidenţiază cum un tânăr karatist din Coreea, Kim Ro Hu, vine în americanuloraş Algonquin, închiriază – într-o zonă populată, «lângă supermarketulButera» – un spaţiu generos «pentru arte marţiale în toată regula», formează operformantă şcoală de arte marţiale după modelul / exigenţele celor din patriasa («fiecare caratist are ţinută obligatorie / confecţionată pe cheltuialafamiliei. / [...] / la trei-patru luni, examen public, / în urma căruia cei maimerituoşi / obţin o altă culoare la centură, / alte trese şi o altă steluţă deidentificare superioară»); faimosul Kim Ro Hu, «învăţător de clasă», după ceşi-a impus «tot codul gândurilor sale» şi după ce «s-a îmbogăţit dupădorinţă», într-un deceniu algonquinian, vinde toată instituţia-i karatistă altuicorean, Jong Sub Koo – ce (cu echipa lui) continuă activitatea fostului patron,

Page 198: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

198

ducând-o pe alte culmi, bunul renume trecând în mai largi orizonturi; înultimă instanţă, eroul valah-poematic declară:

Am stat de vorbă – nu la taifas !C-un pui de român (a doua generaţie !)El mi-a îngăduit să-i privesc chimonoul:I-am citit cele două inscripţii fanion cusute:Pe mâna dreaptă, steagul USA,Pe mâna stângă, cel al Koreii.Pe reverele chimonoului, de o parte şi de alta,câte cinci steluţe obţinute până acum(fir galben-aurit) / [...] /Pe vipuşca pantalonilorSunt inscripţionate nmeleinstructorului – Tiger Koo’sŞi alStudentului (de 12 ani !) – Thomas / [...] /Deasupra, între omoplaţi,Simbolul grafic al tigrului furios.

Asemenea accesorii vestimentareI-au omogenizat deosebit pe contribuabiliiDin zona Algonquin-ului,Care îşi anunţă naţionalitateaAbia în al doilea rând.Vorbind de ea într-o altă limbăAmericană, învăţată după ureche.Limba de baştină, adică limba de acasă,A devenit Self-ConfidensŞi automat Self-Control.

(pp. 75 – 81).

Un război între elementele Apă şi Aer, sau războiul-tornadă «dinIndiana (USA)», ce a făcut ca «apa din lacul american Gillian» „să fugă“ prinpădurile din împrejurimi, este relatat de eroul epic / liric al poemului Uncopac oniric, de la faţa locului, în veridicele lui culori apocaliptice:

Spectacol de apocalipsă –Se răvăşiseră apele prin păduri;Apropierea de ele a vântuluiFăcuse canale,Dedublate guri. / [...] //Trimite-ne, Doamne, clar, cuvântul Tău,Să nu mai zăbovim

Page 199: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

199

În supoziţii şi în speculaţii !Astăzi, după erupţiile solare,Peştii refuză să meargă în altă apă vecină.Preferă să rămână hrană haină,Ca broaştele călcate-n picioare.Lacu-n goliciunea lui bolnavăStă putrezit, privind la copacul din dealDesfrunzit, acesta tânjeşte după apă,Deşi apocalipsa a trecut. / [...] /Până şi viziunea mea onirică,De dizidenţă,Nu mai are pentru mine clemenţă.Stă agăţată de-o idee din lac / [...] /Uscat-uscat, copacul rămâneCuiul lui Dumnezeu nepătat...

(pp. 84 – 87).

Simţindu-se – în multe domenii – „suplinit“ şi chiar „destituit“ decalculatoare («Ce pot să mai zic / De o gândire fluentă, raţională, / Cândcalculatorul mă-nlocuieşte / La o adiere de gând...» – În derivăcalculatoarele, p.111), eroul nostru epic / liric recunoaşte până la urmă că,într-adevăr, claculatorul rămâne «cel mai râvnit cleştar».

Cele patru volume de versuri publicate în anul 2012 (Mulţumesc luiNewton, Înfricoşata iubire sau stauile iubirii, Aproximări soresciene şiCuvântul – neîmblânzitul cleştar ) aduc mărturia indiscutabilă /incontestabilă că nu întâmplător Marian Barbu şi-a pus această „tetradă-Cenuşăreasă“ a creaţiei sale în versuri la umbra „contrafortului-aforism“ alimportantului poet şi al marelui critic literar, Vladimir Streinu:

„Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic, dar nu voi înţelege ca un critic sănu fie şi poet“;

şi marele nostru critic literar contemporan, Marian Barbu, ne-aconvins că are, în direct-proporţionalitate, şi operă de poet.

(18 mărţişor, 2013, la piramida extraplată a Timişoarei)

(Cronica La cules de fructe din livada onirică, de I. P.-T., a fost publicată în revistaArmonii culturale – Adjud, ISSN 2247–1545, joi, 16 mai 2013 – web:www.armoniiculturale.ro, şi în periodicul online «pentru promovarea culturii şi iniţiativelorde dezvoltare», Port&Leu – Bucureşti, redactor-şef: Corneliu Leu –, nr. 6–7, din 7 august2013, p. 4 – http://www.cartesiarte.ro/portaleu/)

Page 200: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

200

(VII) Lirice facturi din mileniul al doilea onorate în mileniulprezent. În perimetrul verosimilului şi în instanţă liric-modernist-paradoxistăse iveşte şi volumul Icoane pe sticlă... sau facturi lirico-epice neonorate latimp, de Marian Barbu (Craiova, Editura Sitech [ISBN 978–606–11–3431–1],2013; pagini A-5: 144), după celelalte trei, „tot de restitutio“, la felcristalizate şi cu poemele dispuse în ordinea alfabetică a titlurilor, datate şinedatate, „frământate mii de săptămâni“ şi publicate în anul 2012:Mulţumesc lui Newton, Înfricoşata iubire... şi Cuvântul – neîmblânzitulcleştar.

Ca şi prefeţele de la volumele anterioare – ale criticului MarianBarbu, la volumele „de sertar“ ale poetului Marian Barbu –, prefaţa„icoanelor pe sticlă“, De luat în seamă (pp. 11 – 16), ne îngăduie să spicuimpentru Distinsul Receptor câteva fraze „decodificator-iniţiatice“:

«Astăzi (2013), să motivezi propria-ţi creaţie, fie şi pentru ipoteticii beneficiari, pareun nonsens, dacă nu o lipsă de modestie şi decenţă, faţă de lexicul folosit. Şi totuşi...În cazul de faţă, modalităţile mele de exprimare sunt diverse – care, sub presiuneainspiraţiei răzleţe, au trecut, prin câştigurile esteticii clasice, moderne [...] Poeziaînsăşi, la noi, s-a aflat pe baricade, în dorinţa de înnoire [...] În consens cu starea defapt a momentului când apare această carte, scuturată destul de bine, ca şi sororaleleanterioare din cele peste 9 volume de... versuri (create între 1958 – 2012), din cares-au tipărit răzleţ, în reviste literare, doar câteva zeci, am reselectat pe cele de faţă,cu gândul să nu prejudiciez prea mult imaginea de scriitor, obţinută până acum – înaltă postură de critic şi istoric literar, prozator, eseist. [...] Aşa că, în ultimă instanţă,iată unele explicaţii pentru titlul volumului: – icoane identifică starea de gândpentru sacru, pentru logos; – pe sticlă marchează fragilitatea cuvântului. [...]Trecând la partea a doua din titlu, cuvântul facturi, puţin cam barbar şiadministrativ-financiar, l-am plasat insidios, cu trimitere polemică la toţi poeţiicontemporani care trăiesc sub zodia autorlâcului, efemeră şi pernicioasă. Parteaultimă – lirico-epice, neonorate la timp – are două componente: prima (lirico-epice)califică în ansamblu textul ca atare; cea de-a doua (neonorate la timp) stabileştedistanţa creată (de atunci, când este şi nominalizată), până la momentul publicării,în 2013.».

Prefaţa şi-a aşternut aserţiunile – nu întâmplător, ci strategic – subumbrela unui titlu, De luat în seamă, omonimic-provenind de la un admirabil„poem al satului“ ca matcă-fiinţială-de-inconfundabil-şi-irepresibil-Eu:

Page 201: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

201

Satul meu cu înfăţişare de cerSe află lângă vocea unei ape răsturnate / [...] /Apa s-a risipit pretutindeniCu ochii bunicilorŞi ai părinţilor meiTractorul şi buldozerulAu scos sărbătorile cuvintelorPunându-le în cimitirul asfaltului...

(p. 45).Dar pentru o „radiografiere“ mai drept-grăitoare a evoluţiei acestui

„mare-ascuns-poet“ din a doua jumătate a secolului al XX-lea, se cuvine aurmări forţa revelator-pulsatorie de eu liric din cele 31 de texte datate aleîntregului volum, Icoane pe sticlă..., de Marian Barbu, ceea ce se (şi ne)vectorizează în două etape creatoare: cea resurecţional-modernistă (dintreanii 1960 / 1962 şi 1964, inclusiv) şi cea a paradoxismului bine temperat, dedincoace de anul „marii explozii lirice“ antiproletcultiste, 1965, şi 1984(neputându-se vorbi, totuşi, despre „un hiat“ între cele 25 de poeme dedinainte de anul 1985 şi cele două poeme din anul 2013, ci, mai degrabă, de„absenţa datărilor“ dintr-un indiscutabil / incontestabil flux-reflux liric pe unsegment de peste o jumătate de secol).

În poemele din prima etapă creatoare, eroul liric nu are „trăiri“ /„aventuri“ cosmice „ieşite din comun(ă)“, dacă ne raportăm la toată poeziaanotimpului de antiproletcultistă dinamică a literelor şi la reliefurile dinautenticele opere ale colegior de generaţie ivite în orizontul revoluţionar /novator-estetic-paradoxist al cunoaşterii metaforice.

Eroul liric marianobarbian din anii 1962 – 1964 trăieşte „necenzurat“bucuria de a fi „tată / tătic de fecioară“ ce «azi merge la şcoală», de unde «se-ntoarce cu glasul plin de cuvinte» (Început de an şcolar, 27 septembrie,1962, p. 74), într-o uimitoare „sete de învăţătură / cunoaştere“, ori seelansează expresionist – pe urmele lui Lucian Blaga din „postume“ – , devreme ce observă / simte cum «gâlgâie-n brazdă puterea seminţelor», cum«soarele cu vântul s-aleargă prin holda rotitoare» (Germinaţie, 1 martie 1964,p.56), de vreme ce constată o «logodnă de viaţă şi vis» în «merii [ce] se-mbolnăvesc», pe «când vântul strecoară / sabia viermilor», pe când «urmaşiiatacă / izvorul», rănindu-i ochii până la sângerări «prin rădăcini», mai mult casigur, pentru că „sprijină seva“ «cu inima, / cu toate oasele rămase în galerialumânărilor» (Neputinţa de dincolo, 1964, p. 89), pe când «copiii suntoglinzile părinţilor / sunt arborii de descifrare» şi «zilele curg, adaugănumere» (Urmaşi, 8 septembrie, 1964, p. 129) etc.

În poemele din secunda etapă creatoare, etapă când în istoria literaturiivalahe are loc deplina cristalizare a esteticii paradoxismului – curent

Page 202: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

202

fundamentat de fluxgeneraţie (high tide generation), având ca „purtători destindard“ pe Vasile / Vasko Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu ş. a. –,eroul liric marianobarbian, în zborurile sale „fără frontiere“ (25 de poeme din1965 – 1984 + 2 din anul 2013), prin «Ţara lui Brâncuşi», prin «Ţara luiArghezi», capătă „o viziune de sentiment“ privitor la „coloana infinită“ de«oameni [ce] au fluier în vorbă», «gesturi de înalt, / ca aezii» (La Tg. Jiu, 23iunie 1965, p. 77 sq.), ori are un sentiment al corzii din Lyră cu «cântecul cearde carnea trupului» (Îndemn cântecului, 5 august, 1965, p. 75), la„ciupitura Maestrului“ din ochii copiilor cu «verticala vieţii» (Dascălul, 19august 1965, p. 41) şi cu «vocalele luminii din cuvânt» (Licuricii, 24 august1965, p. 80), îndeosebi, în mereurire a cuvântului Mama (cf. PreţuireMamei, 5 martie, 1967, p. 107), deşi, de la o vreme, el, eroul poematic,declară: «mă tot plimb cu Luna. / ca în jocul de-a cercul / o trântesc decaldarâm / dar nu aud zgomote / decât o eşarfă galbenă» (M-am plimbat cuLuna, 1967, p. 83), chiar dacă «Pe pârâul Lupilor / Trece tata fir de apă» şi«Soarele-i gata să crape» (Câştigul vieţii, 3 aprilie 1969, p. 27), chiar dacă elînsuşi este «martorul zăpezii ieşite / din lucruri» (Vă implor!, 7 decembrie,1959, p. 130), chiar dacă «după 2000 / nu mai e nimic / din ce zilnic / noinumim / muncă ori stupidă promenadă» (Discurs... sceptic, 6 noiembrie,1970, p. 49), chiar dacă mai posedă «un dinte / cam de minte» (N-am fugit şinu o fac, 6 noiembrie, 1970, p. 88), chiar dacă opune romantic-parnasiano-simbolistului vers sinestezic al lui Al. Macedonski, Veniţi, privighetoareacântă şi liliacul e-nflorit, un titlu parodic-proletcultist, Veniţi, funicularulcântă (din 6 noiembrie, 1970, p. 134), chiar dacă «inelele de vârstă în geamse-nnoadă» (Veşti albe, 20 iulie, 1973, p. 138) iar «la ţărmul mării infinitulcreşte» (Venim de departe, 9 aprilie, 1978, p. 133), pe când zeul cu două feţedevine tătic de prunci telurici, pe când, „hotărât“, Ianus îşi deschide «faţa defloare», crescându-şi droaia de copii, «de data aceasta, c-o singură faţă – / ceade viitor» (Ianus are copii, decembrie, 1979, p. 62 sq.), încât fiecare (urmaş)să „dezbată tema thanaticului“, încât «fiecare să-şi păzească / zborul cernit alcopacului» (Subiect pentru o dezbatere, 30 noiembrie, 1973, p. 121), încât«la fiecare sărbătoare mare», Mumele să ne căutăm, încât «rănit sub clar delună» (Te caut, Mamă!, 2 decembrie, 1981, p. 124) fiind, Ea, iubita Mamă,rămâne parcă „în afară“, întrucât «mâncarea de copil / este ca un amurg»(Maturitate, 1 februarie, 1982, p. 84), întrucât «se coace timpu[l] prin pământde grâu» (Grâul roditor, 27 februarie, 1982, p. 59), întrucât „mestecenii pot ficopiii“ «blânzi ca o linie de Soare», curgând «liniştiţi şi albi» până «devinmesteceni prin tată» (Despre mesteceni, 8 aprilie, 1982, p. 47), întrucât«absent, Soarele trăieşte / prin grâul-oglindă» (Suntem, 8 aprilie, 1982, p.122), întrucât «e vremea poetului fulgerat / să aleagă cuvinte pentru semănat»(Vremea poetului fulgerat, septembrie, 1983, p. 136), ca „să întunece toamnade rod“, întrucât, «de când tot ninge învârstat», «zeul din sămânţă odrăsleşte»

Page 203: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

203

(Ninge, 21 februarie, 1984, p. 91), evident, ca un „Ianus-monofrons“, căcinăzdrăvanul erou liric din poemele lui Marian Barbu este hotărât „să înfieze ostea / floare de cer“ spre «mângâierea cu trei degete / adică în cruce deînchinat» (Am înfiat o stea, 22 februarie, 1984, p. 19), chiar dacă moşii /strămoşii «au lăsat urmaşi, / s-au retras în rădăcini», cel mai adesea, dintr-undor «ca de fântâni / care înfrunzesc» (Străbunii, 21 februarie, 1984, p. 120),unde nu se mai face deosebire între genuri / specii, unde «oasele de ruginacerului pocnesc – / iar sufletul le dă de gol / c-un cuţit de orhidee» (Ocnaşii,17 iulie, 1984, p. 98).

În ciuda celor trei decenii de „temporal hiat liric (1984 – 2013)“, serelevă „constanta arcuirii“ de curcubeu-poem, chiar dacă-i vorba numaidespre două texte, scrise în cea de-a 12-a zi de făurar din anul curent, ambeleinspirate de galaxia-Geniului-bulzeştean-paradoxist, primul, în sinceritateaodei veridice – «Totdeauna, Sorescu va fi un călător / Prin marea de cuvinte aluminii / [...] / Rădăcină, dar şi fruct oprit / Vorba lui botează nenăscutalume...» (Lui Sorescu, 12 februarie, p. 81) – şi al doilea, închingându-şiverbul (tot omagial, dar „nedeclarat“) pe orbita paradoxistei metafore-simboldin titlul arhicunoscutului volum de versuri al lui Marin Sorescu, Fântâni înmare, publicat în anul 1982, dar într-o foarte „blândă Pegas-suire“: «E-omare de fântâni arteziene / Pe care sub iubitul Soare / O ridicăm statuie,clopot, faptă / Şi fiecare flutur vrea ca s-o măsoare» (O mare de fântâni, 12februarie, 2013, p. 101), ceea ce-i perfect adevărat deoarece flu- „suflet“, dinfluture, poartă etalon-efemer în credinţa comensurabilităţii de minus / plus-infinit-eternitate.

(5 cuptor, 2013, la piramida extraplată a Timişoarei)

(Cronica Lirice facturi din mileniul al doilea onorate în mileniul prezent, de I. P.-T.,a fost publicată în revista Reflex – Reşiţa, ISSN 1582-361X, redactor-şef: Octavian Doclin –,anul al XIV-lea, serie nouă, nr. 7–12 / 154–159, iulie–decembrie, 2013, p. 60 sq.)

„Timp absent“ între patru cardinale volume de poeme

În ciuda „spaţializării“ filigranat-parnasiene, ori expresioniste atextelor, Crişu Dascălu (născut la 11 florar 1941, în localitatea Balinţ, dinjudeţul Timiş, absolvent / licenţiat, în anul 1965, al Facultăţii de Filologie –Universitatea din Timişoara, iar din 1979, în urma susţinerii tezei Limbajulpoetic românesc. O analiză din perspectiva textualizării, acordându-i-se

Page 204: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

204

titlul de doctor în filologie) aparţine generaţiei resurecţional-moderniste şi aparadoxismului apărută / afirmată ca reacţie antistalinist-culturală, ca reacţieantiproletkultistă, începând vertiginos din orizontul anului 1965, an al marii„explozii lirice“, şi dominând cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea,în acest sens drept mărturie stând chiar originalul său teritoriu / relief poeticmarcat până în prezent de patru volume „cardinale“: Mânie şi marmură(Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968), Încercare asupra bucuriei(Timişoara, Editura Facla, 1978), Cicatricele bucuriei (Timişoara, EdituraHelicon, 1995), Timpul absent (Timişoara, Editura Brumar, 2006).

Crişu Dascălu priveşte „mânia nemarmoreeană“.

Dacă „mânia şi marmura“ trimit la spaţialitate, la spaţiu cadimensiune fundamentală a existenţei, dacă „bucuriile“ din cele două volume„de mijloc“ vizează „trăirile“ / „viaţa“ ens-ului fotonic-neuronal-uman, celde-al patrulea „jalon“ din liricul teritoriu al lui Crişu Dacălu, „al patruleapunct cardinal“, vizează „absenţa“ dimensiunii fundamentale a existeţei,timpul / temporalitatea. În aşternerea văii literelor noastre, în aşternereatextului nostru, încercăm nu numai bucuria, ci şi radiografierea de marefidelitate a bucuriei de timp absent, ori de „absenţă a timpului“, nu înainte dea observa faptul că recentul volum al lui Crişu Dascălu, Timpul absent(2006) beneficiază de o excelentă ţinută tipografică, graţie şi hârtiei„înfotonate“, graţie şi inspiratelor, polivalent-simbolicelor ilustraţii„împeniţate“ în tuş, semnate de Doru Tulcan.

În „deschiderea“ volumului, se află un pastel al unei renascentistepsiho-spaţializări, unde „vidarea“, „absenţa“ temporalităţii sugereazăeternizarea sacralizată de Paşti, în prezenteificarea creştină a simbolicului«coş cu ouă roşii / în iarba somnolentă de pe marginea / drumului»,

Page 205: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

205

„alăturându-şi“ ochii odihnindu-se ai bătrânei «ţărănci în negru», poate,„neatins“ «noroi îngheţat, / în care pândesc urmele roţilor» migratoare, căci«nimeni nu a trecut pe aici», tărâmu-i virginal, edenic, pe când vântul «secuibăreşte alene, în măceşii uimiţi» (desigur, „în uimirea“ tabloului cubătrână şi coş cu ouă roşii, văzută şi „altfel“, ca «tinereţe îndepărtată, albind /lângă memoria cu braţele întinse...»). Zalmoxianizarea naturii iveşte înultimul „cadru“ al pastelului cerebralizat, „înalta zare“ cu «munţi indiferenţi,/ în care drumul bate ca într-o toacă» şi de unde înserarea cade «printre culmi,/ acoperind cu aripile ei râul» (April).

În complementaritate, secundul pastel cu natură cerebralizată„triadic“, expresionist-paradoxist, „fixează“ în ramă eroul liric – aidoma unuiDemiurg – dominând vultureşte arealu-i cu minipiramide („stoguri“), cumaxipiramide („munţi“) şi cu un vânt «scrijelind» amurgul de purpură:

Subt mine,Păşunea rotundă îşi înalţăBisericileÎnmuguritelor stoguriDe fân.

Dinspre munţi,Galbene păsări fraternizeazăCu desişul pădurilorBănuite-n prelungileVăi.

Doar vântulAdiePrin marea tăcere...

(«Singurătate avidă»).

„Sfânta treime“ a lirismului – Spaţialitatea Dinamică – Eul / EroulLiric (adeseori în ipostază demiurgică) – Noul Chip al Realului –funcţionează şi în celelalte poeme ale lui Crişu Dascălu.

Spaţialitatea dinamică păstrează mai totdeauna limita tragic-existenţială, ori anticul operator al „unităţii de loc“ în anunţarea uneivocabule, a unei sintagme-simbol arhaicizante („subt“, „vechi“, „peşteră“,„copacul ceresc“, „dulăul ceţii“, „pădure“, „omida nopţii“, „săgeata“ etc.):

Omizile acoperişurilorSe lasă devorateÎn tăcereDe frunzişul satuluiÎnpotmolit în zare.

Page 206: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

206

LegatCa de o funieDe râu,El alunecă halucinatPrin clepsidra văii.

(«Captivitate»).Există în această lirică şi Vechiul, chiar nebulos-paradoxist fiind,

„născător de viaţă“, însă numai peste „îngânduratele păduri“:Nori vechiNasc ploaiaPesteLemnoase păduriÎngândurate...

(«O ploaie grăbită»).

Universul / cosmosul de toate zilele este surprins de poetul CrişuDascălu în „mutaţiile“ înregistrate la nivelul elementelor din fundamentelelumii / lumilor. Aerul, în starea-i dinamică devine „vânt sticlos“, deviatorsublim-sinestezic de cale, Pământul, reliefat ca deal şi raportat la „binom-Androgin“ se neftineşte în stindard apolinic, cu „diurnizarea nocturnului“ înmetamorfoze cromatic-extreme, „negru“ / „noapte“ – „alb“ / „ziuă“:

Vântul sticlosMă întoarce din drumCu miros de mentăCurgând pe picioareŞi în glas de albine.

AlbRămâne dealulÎn urmă-ne,Ca o batistăMişcatăÎn noapte.

(«Cei ai vântului»).

Binom-Androginul este atent şi la heracliteanul râu, panta rhei, îndinamica-i înceţoşată:

Şi râul curgePrintre maluri de pământ,Printre ţărmuri de ceaţă...

Şi păsăriCu gâtul întins.

Page 207: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

207

(«Doar noi»).

„Prăbuşirea“ eroului liric nu mai are sunet-de-plumb, ci-i mai apropiatde bronzul clopotelor, de arama crengilor de stejar – axix mundi:

Şi mă prăbuşescSubt stejarul cu crengiDe aramă...

(«Ştergerea zâmbetului»).

Esenţial este faptul că „neagra pădure“ nu mai are acoperiş pentrubufniţele prevestotoare de thanatic:

Ea nu are acoperişSubt careSă se adăposteascăMari bufniţePrivindSpre nicăieri.

(«Casa pândarului»).

Totuşi, Thanatos îşi trimite „omida“ de ens-frunză devoratoare învreme ce „marile stele“ – a naşterii, logosteaua, a stingerii etc. – din urmă neprind:

Omida nopţiiSe suie pe noiCa pe frunzeÎntâmplătoare.

Dinspre stejari,Mari steleNe ajung...

(«Îndoire»).

Şi toate acestea, nu numai pentru că, Ea / Iubita, traversând PădureaRoşie, „clocotitoarea pădure a sângelui lumii“, este „strigată pe nume“ de„Roş-Colibria-lui-Eros, şi toate acestea, nu numai pentru că, El / Iubitul, înultimă instanţă, eroul liric, prin Pădurea Galbenă, de pasărea galbenă-i„strigat pe nume“ (Pasărea Galbenă, în atotcuprinderea şi-aprinderea ei,geloasă fiind şi pe pădure, şi pe umanul ens, şi pe sacra pereche fiinţială, saucuplul edenic, ideal, vectorizat în absolut, ori tangent Absolutului), ci şipentru că „de amuţire-i“ cea de-a treia „haltă“ / „vamă“, a Pădurii Negre,unde Măiastra Neagră nu-i mai „strigă pe nume“, căci misia ei nu mai este înauz, căci misiunea ei „s-a mutat“ în văz, nerămânându-i în seamă altcevadecât privirea „thanatică“ a binom-Androgin-ului drept în ochi, fără vreun soide grai:

Page 208: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

208

Prin pădureaGalbenă,Trece o pasăreGalbenăŞi mă strigă pe nume.

Prin pădureaRoşieTrece o pasăreRoşieŞi te strigăPe nume.

În pădureaNeagră,Stă o pasăreNeagrăŞi se uităLa noi.

(«Amuţire»). Etc.

Eul (eroul) liric (sau mărcile acestuia), ori „eul pluralităţii /solidarităţii“, cu o impresionantă acuitate a perceperii cosmicităţii, îşi anunţăcu multă discreţie o aură misteric-iniţiatică, uneori şi (semi)demiurgică,mesianică:

Şi te urmez tăcut,Prin visătorul haos.

(«Reverenţe»).

Ochii eroului liric din aceste poeme de mare forţă plasticizant-revelatoriu-paradoxistă se arată a fi rotunjiţi de «ghindele verzi», sunt «dedaţicu nimicul» (Ştergerea zâmbetului), lasă «în iarba cea neagră / O urmăprelungă...» (Cap descoperit), traversează, petrec «Prin păduri / Foşnitoare»până ce are loc ireversibila „cădere în intimitate“, „pertuizarea“ dintre ens-vânat-vânător şi săgeată: „săgeata îi spune pe nume“, „săgeata i se topeşte întrup“, ea însăşi devine trup „sisificat“ spre pisc şi întru „crucificarea acestuiaîn cer“, evident, în infinitul Dor-Pelasg > Valah-de-Cer (cu aripiconfecţionate din şindrilă, nu icaric, din penele păsărilor moarte în labirint):

TrecPrin păduriFoşnitoareŞi săgeataÎmi spune

Page 209: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

209

Pe nume.

TrecPrin păduriLunecătoareŞi săgeataMi se topeşteÎn trup.

TrecPrin păduriOcrotitoare –O săgeată în formăDe trup,Spre pisculCrucificatPe cer.

(«Săgetătoarea»).

Pădurea „ocrotitoare“ – edenică, ori junglieră, dar în esenţa ei,virginală – scoate în calea eroului liric „jumătatea-i“ de după chirurgiaandroginic-zeiască, fiinţa / fiinţarea-i reîmplinindu-se, de data asta într-un„binom-Androgin“ ce nu-şi mai aşterne pat romantic-erotic sub înflorit-înmiresmatul tei / salcâm, axis mundi, nici nu se mai reazemă expresionist detrunchiul gorunului, fie el şi „din margine de codru“, din hiatul dintre Lumea-ne Neagră şi Albă; de data asta, „binom-Androginul“, oricum, cu puteri„zeieşti“ / „superzeieşti“, se reazemă de „carnea stejarului aprins în orătârzie“, în „luciditatea simţirii“, nu a „glasului epidermei“, ci a „vociitemporalităţii“, a cercurilor de vârstă, a cercurilor timpului traversând –binomul / cuplul – „ca un glas străin de auz“, ori de celelalte simţuri telurice:

Rezemaţi de carneaStejarului încă aprinsLa oră târzie,Simţim cum cercurile saleTrec şi prin noi,Ca un glasPrintr-un străin auz.

(«Întâmpinare»).

„Binom-Androginul“– spre deosebire de toate celelalte cupluri /perechi, fie ele şi zalmoxiene – are capacitatea de „a asculta“ voceaelementelor din fundamentele lumii, Apa (în sinecdocă / metonimie: Râul) şiFocul (rece-stelar), pe întregul registru / plan secant al celorlalte două,

Page 210: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

210

teluricul şi celestul, dar cu atenţie şi la dinamica-Thanatos pădureţ- / junglier-rătăcitoare, nu după săgeată, nici după cea a aporiei lui Zenon Eleatul, ci „fărătraiectorie, pupilă, salt-metric etc.“:

Ascultă cum râulSe loveşteDe stele.

AscultăCum cinevaRătăceşte-n pădureCăutându-ne,Fără drum,Fără ochi,Fără paşi...

(«Calde frunzişuri»). Etc.

Câteva miniaturi – sau „japonezerii“ – lirice au şi acele înrăzăriri deautentice icoane pe sticlă înrămate discret în sacrul argint lunar:

Sunt ochiiLupilorCăzuţiÎn blănuri.

Sunt steleAburindDin cerul vechi.Frica eCe aprindeRuguri miciPe dealuri.

(«În aşteptare»).Expresionistul munte-trup – invocat interbelic şi de eroul liric al lui

Lucian Blaga – este „devorat“ în chipul paradoxismului, „în calma depărtarede sine“, în târâşul peşterilor de-amurg, în „inzvorul ultimei călătorii“:

Încete păduriDevoră munteleCu o calmă depărtareDe sine.

Peşteri adânciIes târâşÎn lumina apusului.

Dintre stâncile

Page 211: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

211

Verzi,Izvorul se-ndreaptăSpre cea din urmăCălătorie.

(«Privelişte»).Motivul „rătăcirii“, adică al „trecerii / petrecerii“ lumii, în ultimă

instanţă, angajează lupta „Binom-Androgin-ului“ printr-o altfel de ceaţă,„ceaţa verde a ierbii“ în strigarea „secatelor ţărmuri“, „în dezicerea norilor“,nu a Curcubeului biblic, de Ens-binom, în vreme ce tot ce-i floare cunoaşte„dezvelirea-n vid“:

RătăcitoriPrin ceaţa verde-a ierbii,Ne strigă numeleSecate ţărmuri.

Doar noriiSe dezic de noi,Umplându-şiTrupurile veştedeCu păsări sure.

Brusc,Floarea palidăSe dezveleşte-nVid.

(«Pe un drumeag»). Etc.

Astfel de „portative“ cu note-cristale, cu vocale-cristale, producătoarede catharsis, numai în catedrala „cu patru turle cardinale“ a poeziei lui CrişuDascălu îşi pot releva autentice înrăzăriri pentru cele douăzeci şi patru decarate ale ens-ului, ale Fiinţei, ale Logosului.

(Cronica „Timp absent“ între patru cardinale volume de poeme, de I. P.-T., a fost publicată în:Anuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, II, nr. 2 /primăvară 2007, pp. 48–50; revista Cafeneaua literară – Piteşti, ISSN 1583–5847, director: VirgilDiaconu, redactor-şef: Marian Barbu –, anul al IV-lea, nr. 6 / 48, iunie, 2007, p. 22; revista Negru pealb – Odobeşti, ISSN 1843–0118, redactor-şef: Gh. Mocanu –, anul I, nr. 3 / iunie, 2007, p. 43.)

Page 212: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

212

Mânăstire dintr-un Cuvânt şi catgut cu bumb de plumb

Poetul, redactor-şeful revistei de artă / cultură / civilizaţie, Reflex, dinReşiţa-Dacia, Octavian Doclin (pseudonimul lui Octavian Chisăliţă, născut la18 februarie 1950, în localitatea Doclin, din judeţul Caraş-Severin, absolvent,din 1972, al Facultăţii de Filologie de la Institutul Pedagogic din Oradea), areîn Ţara Poemului Valah un domeniu vast, cu un armonic relief.

Octavian Doclin examinează foarte atent verticalitatea firului cu plumb.

Materia teritoriului său liric se cuprinde într-o impresionantă serie depeste treizeci de volume: Neliniştea purpurei (Timişoara, Editura Facla,1979), Fiinţa tainei (Timişoara, Ed. Facla, 1981), Muntele şi Iluzia(Timişoara, Ed. Facla, 1984), Curat şi nebiruit (Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1986), Cu gândul la metaforă (Bucureşti, Editura Eminescu,1989), Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil (stihuri pentru copii– Reşiţa, Editura Semenicul, 1991; ediţia a II-a, augmentată, în 1999), Ceasulde apă (Timişoara, Editura Hestia, 1991), A te bucura în eroare (Timişoara,Ed. Hestia, 1992), În apărarea poemului scurt (Timişoara, Ed. Hestia, 1993),Climă temperat continentală / Temperate Continental Climate (versiune înlimba engleză: Ada D. Cruceanu – Timişoara, Ed. Hestia, 1995), Agresiunealiterei pe hârtie (Timişoara, Ed. Hestia, 1996), Esau (Reşiţa, Editura Timpul,1997), 47 Poeme despre Viaţă, Dragoste şi Moarte / 47 Poems about Life,Love and Death (Reşiţa, Ed. Timpul, 1998 – English Version by Ada D.Cruceanu), Poeme duminicale (Reşiţa, Ed. Timpul, 1998), Între pereţi deplută sau Moartea după Doclin (Timişoara, Editura Marineasa, 1999),Dubla eroare (Timişoara, Ed. Marineasa, 1999), Poemele dinaintea tăcerii(Reşiţa, Ed. Timpul, 1999), Urma paşilor în vale (Timişoara, Ed. Hestia,

Page 213: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

213

2001), Nisip, ape de odihnă (Timişoara, Ed. Marineasa, 2002), Carte diniarna mea (Timişoara, Ed. Marineasa, 2003), Pîrga (Timişoara, Ed.Marineasa, 2004), 55 de poeme (Reşiţa, Modus P. H., 2005), Locomotiva şivrabia (Bucureşti, Editura Palimpsest, 2006), Pîrga, I, II, III (Reşiţa, ModusP. H., 2007), Golf în retragere / Golf im Rückzung (Timişoara, Ed.Anthropos, 2008; versiunea germană: Hans Dama), Urna Cerului(Timişoara, Ed. Anthropos, 2008), Aquarius (Timişoara, Ed. Marineasa,2009), Sălaşe în iarnă (Timişoara, Anthropos, 2010), Docliniană – 55 + 5poeme (Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010) etc., la care se adaugăvolumul bilingv, din radiografierea noastră (infra) mai devreme de 18 făurar-2014, cu o duzină de dienocuri, Firul cu plumb / The Plummet (Timişoara,Ed. Anthropos [ISBN 978-973-7985-81-1], 2011; pagini A-5: 110; versiuneaîn limba engleză: Ada Cruceanu).

Despre jertfa zidirii în Cuvânt şi firul cu plumb. După cum se ştiedin astrofizica noastră cea de toate zilele, şi „cărţile date-n dar din sfânt har“nasc firescul sublim de vectorizări paralele inverse; dăruind sărbătoreasca-micarte de poeme, Comete-n cea de-a 65-a vale (Waldpress, 2012), luiOctavian Doclin, la rându-i, în calitate de coleg întru aleasă liră-curcubeu şicu generozitatea-i arhicunoscut-copleşitoare, în 14 august 2013, îmiîncredinţează admirabil-recentul său volum, Firul cu plumb (2011), tot depoeme, dar bilingv, în valahă şi în engleză (excelenta-i tâlmăcire în limba luiShakespeare, după cum spun angliştii din jurul meu, datorându-se Adei D.Cruceanu), volum pe-a cărui pagină de titlu îmi caligrafiază un memorabilautograf, din care las necitată hiperbola din prima-i parte, pentru că-i „strictconfidenţială, ca scrisorile clasicizate“, spre a reţine „codiţa“ verde-mărăros-velurat-atributivă a frazei: «...acest fir care-mi măsoară verticalitateacuvintelor».

În Firul cu plumb, de Octavian Doclin, rămâne semn de priveliştefiinţială, că-i vorba – transsimbolizând firul cu plumb al ziditorilor decatedrale / mânăstiri –, nu de vreo „coadă-nfăşurată“ ca şarpele de pebastonul lui Asclepios, de la intrarea în farmacia centrală din Reşiţa /Timişoara, ori ca spriralele gemene ale A[cizilor] D[ezoxiribo-] N[nucleici],ci de o conştiinţă a jertfei zidirii în Cuvânt / Logos.

Aşa rânduindu-se gândurile cronicarului dintre vieţi-de-alese-lire-curcubeu, pentru a face o „radiografie de mare fidelitate a lucrării docliniene“de sub lupa noastră croită după rotundul model-atom-Soare, să urcăm în liftul„firului cu plumb“ prin „zgârie-norul“ poemului, cel cu 19 „etaje declarate“spre noi impozite guvernamentale / prezidenţiale, ori regale / imperiale, după

Page 214: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

214

euroregiuni, asiaticoregiuni, americoregiuni, australianoregiuni şiantarctidoregiuni (astea, ultimele, şi cu impozit pe auriul de la pinguini), ori,în exactitatea subtitlului: «poem în 18 secvenţe şi un epilog», poem pus într-un binom newtonian, între motto-ul, Ce am scris am..., din Evanghelia luiIoan (19:22), şi motto-ul rilkean: În cercuri ce cresc îmi duc viaţa, şi-aşa /tot trec... (rog – resurecţional – a nu se confunda „cercurile expresioniste“ alelui Rilke cu „infernalele cercuri“ ale divinului Dante).

Dar nu înainte de-a evidenţia – întru deplina Înţelegere – ceea ceistoricii din Pelasgime > Valahime n-au putut să vadă (având „orbul găinilorcu gripă aviar-imperială“, de-o perenitate aproape bimilenară) şi încă n-aurăbdare / timp să cerceteze adevărul (potrivit dictonului pelasg > valah: „nuse văd copacii istoriei noastre din cauza Vlăsiei“), nu numai datorită „lipseilor de bibliotecă“ (fie de Bibliotecă Universitară, fie de AcademicăBibliotecă), dar şi pentru că-s prinşi în hesiodicele „munci şi zile“ alepartidelor / triburilor politice, aşadar, nu înainte de-a evidenţia că poetulOctavian Doclin, de pe faţa de sud-vest a Daciei / Cogaionului (Muntele /Vârful Gugu, 2291 m), aidoma semenilor, ori dac-războinicilor nenumăraţiîncă, aflaţi pe celelalte feţe pentagonal-poliedrice ale Sacrului Munte Mare,este un Cavaler al Poeziei Cosmic-Mioritice-a-Zalmoxianismului, că-i unNemuritor ca toţi Zalmoxienii.

Eroul manolic-doclinianului „fir cu plumb“ vine întru Cuvânt şi-ntru„decadă de aur liric“, pe / în Calul Troian al Cuvintelor, însă cosmic-spaţial-înzestrat, ca al Făt-Frumosului-de-Cogaion, cu trei viteze (obişnuit-terestră –de tip-auto, ca a vântului – adică supersonică, de peste 330 m / s, şi ca agândului – adică super-lumină, de peste 300 000 km / s), mai mult ca sigur, încompania altor destoinici, invizibili, deduşi, „nouă meşteri mari de cuvinte“,măsoară „pustia literelor / sunetelor“ (cu metrul de linie, ori pătrat, cub etc.),în ciuda faptului că «pustia-i dată-n pârgă, sau în plină coacere», în ciudafaptului că o furtună de nisip contemporan îi homerizează privirea («dupăfurtună, nisipul mult prea cald / mi-a închis ochii, mi-a şters vederea»),bineînţeles, doar pentru o clipă în care «firul cu plumb, nevăzut, / s-a tulburatîn măsurătoarea lui / de până atunci» (secţiunea 1, Firul cu plumb – p. 6).

Aşadar, eroul liric doclinian, ca orice meşter mare, din val de marepână-n soare, tot măsoară până-i răsare în faţă malul „neîmblânzitului“ râu:«Ajunşi amândoi la vârsta harului» (el, eroul / eul liric şi calul-cuvânt, Pegas-Cuvântul, de vreţi), mai privesc „în urmă“ (deloc orfeic-euridikean), dar cumnu-i cale de întoarcere, se ia hotărârea de a traversa infinit-curgător-văluritul,în „starea de copil“, adică de unic-admisă „stare de puritate dacică, saucogaionică“ (pentru neîncrezători – ca istoricii din România, Moldova etc.,ori din Dacia Sud-Dunăreană – recomand a se cerceta mormintele deincinerare, ale maturilor-războinici de Sarmisegetusa, şi de înhumare, ale

Page 215: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

215

copiilor, din tot spaţiul cogaionic-zalmoxian): «în faţă, râul neîmblânzit; / nepregătim să-l trecem cum doi copii / care nu ştiu, n-au aflat ce-i primejdia / depe malul celălalt...», adică de pe malul cu «pasărea de noapte» (secţiunea a2-a, Râul neîmblânzit – p. 8).

Secţiunea a 3-a, a temporalităţii (după cum remarca la zalmoxieni şiHegel), Somnul gol, surprinde eroul nostru liric, odihnindu-se pe „malulcelălalt“ (unde «nu-i mai rămăsese decât să aştepte / a doua sosire a celuidintâi / şi adormi cu fruntea pe piatră / un somn gol, fără vise» – p. 10), unde,în visu-i penultim, aude Vocea Călăuzitoare de Viaţă Edenic-Pământească:

...să-l iubeşti pe cel ce a sosit aici întâiul,nu pentru ce ţi-a dăruit, ci pentru ce este...

(p. 10).

Secţiunea a 4-a, a spaţialităţii (după cum remarca la zalmoxieniacelaşi Hegel), Firul de nisip, propriu-zisul fir cu plumb al salvării „dingroapa cu jar-lei“ a ens-ului valaho-dac (nu a „unsului Lui...“) în spaţiulcotidian-cosmic, pune accentul circumflex (ca la noi, pe î / â descinzând dinmuma celor şapte vocale, A – A-mumă / a-fiică –, sau ca la francezi, unde Anu-i mumă decât de cinci vocale – a se vedea şi-aici că A, muma noastrăvocal-pelasgă > valahă, e mai puternic-mare decât muma A, pelasg-franceză,ce-a pasat accentul mai în faţă, pe ê), prin urmare secţiunea a 4-a puneaccentul circumflex pe «un singur fir de nisip [ce] fusese salvat / din groapacu foc» (p. 12) spre a fi util «întâiului născut / la măsurarea puterii firului cuplumb / pentru a doua venire», după cum îi este scris în papirus-cer („papiruscu profeţie“, papirus ce nu poate fi citit oricând).

Secţiunea a 5-a, Izvorul fierbinte, rămâne – cum e şi firesc –secţiunea rodului nunţii: «După ce şi-a spălat faţa cu apa fierbinte aizvorului, / întâiul născut auzi undeva, în adâncurile / fiinţei lui tot maifragile, vocea...» (p. 13) dezlegătoare de enigme până la citirea papirusuluidin privelişte.

Secţiunea a 6-a, Ţara trecutului, priveşte fiinţarea de tip istoric înŢara Prezentului prin „revelare cartografic-lirică“, prin punerea sub văzători ahărţii (nu temporală, ci spaţială, de data asta), până ce eroul liric este încercatde civilizatoria „frică de frică“ (din temelia tuturor civilizaţiilor terestre, înaccepţiunea Sartre-ană:

...fulgerător îi trecu prin faţa ochilorharta ţării trecutuluişi simţi pentru o clipăfrica de frică...

(p. 16);

Page 216: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

216

secţiunea a 7-a, a spaţio-pustietăţii (sugerate, riscând virusareapleonasmitei, Pustietatea Pustiului, în ciuda majusculelor, fiindcă domnulPustiu n-a trecut încă pe la Oficiul Stării Civile, încât, „oficial“, domniţaPustia să-i devină soţie), ţinteşte, paradoxist-ariadnico-labirintic (şi cu de noiboldatul – infra – oximoron permanent, la purtător) desenul făcut de «dâra delumină lăsată de inelul de aur / pierdut în mersul lui de până aici, / care să-iarate drumul de reîntoarcere / într-o altă nouă vechime» (p. 18);

secţiunea a 8-a, Uimirea, stă în secantul plan, sfânt-oblic-ascensionalul, dintre cel terestru (cu noaptea şi urcatul «pe acoperişul pietrei»– p. 20) şi cel celest (relevat oniric: «[prin] poarta cerului, / se chinui într-atâtsă privească prin ea / încât atunci când se trezi, / privindu-şi din nou / chipul»,nu asemenea mitologic-grecului Narcis, ci asemenea Făt-Frumosului Pelasg >Valah, ce acţionează, „iniţiatic“, întru oglindirea eului / sinelui în elementulfundamental al lumii, Apa, încât, în ultimă instanţă, «uimit văzu cele douăsemne / unite deja»);

secţiunea a 9-a, Cruce arzând, are ca unitate tragică de loc / rugă tot«acoperişul pietrei», nerăbdător să i se ivească manolicul drum «spre locul /unde să înalţe cortul întâlnirii cu el / însuşi», până ce luminiţa-frunte s-aprinde-n fundamentalul simbol al Creştinismului.

Mai departe, secţiunea a 10-a, Cumpăna, oferă „cântarul“ / „terezia“cu «durere, frică, iubire, / singurătate, rătăcire [...], / ruşine de timpul / care-lobosise de-atâta aşteptare» (p. 24), secţiunea a 11-a, Piatra, este rezervată„ocolirii sâgii ancestrale“ în adamică iubire «de întâi-născut» (p. 26),secţiunea a 12-a, Frunza umedă, anunţă darea semnului de „flux-refluxfiinţial-edenic, de sosire a vremii de plecare / revenire cu gândul ce-albeşte„piatra definitiv“ («Pe piept îi răsărise brusc o frunză umedă / [...] / apoiîncet-încet şi-a dat seama / că sosise timpul plecării, al revenirii» – p. 28),secţiunea a 13-a, Cântarul cu plumb, marchează stocarea de imagini în„ochiul minţii“ («Plecând, îşi măsură cuvintele / [...] / după primii paşi i-arevenit în ochiul minţii / imaginea zidarului din copilărie / care tot aşa măsuradacă drept era / peretele casei...» – p. 30), secţiunea a 14-a, Sfârşit de poem,relevă poem-semnătura-iarnă „pripită“, „imatură“ («...semnătura ta / subnumele poemei – / o iarnă, / topindu-şi propria zăpadă / prematur» – p. 32),secţiunea a 15-a, Inel, prin cercul de aur aduce pe tapet problema vârstelor şimăsurarea / „măsura“ lor cu tangenţă la puterea de la început a Cuvântului /Verbului-Întrupător, căci – tot cum s-a păstrat învăţătura în «Evanghelia dupăIoan» – la Început / Geneză a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu,şi Dumnezeu era Cuvântul («Firul cu plumb / precum un inel pe degetul unuitânăr, / măsurându-i vârstele viitoare, / tot astfel şi poemului, / cântărindu-icuvintele / rămase de la început.» – p. 34), secţiunea a 16-a, Abia văzut (ca

Page 217: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

217

dinspre revelarea semnului crucii atotbiruitoare la împăratul valaho-dac –zalmoxian încă sub jurământ –, Constantin cel Mare, dar temeinicindCreştinismul, prin Edictul de la Mediolanum > Milano, din anul 313),grăieşte despre înceţoşarea firului cu plumb, încă mişcător ca ştergătorul deparbriz al „poemului tăcerii“ («„Întru acest semn vei învinge“ / îşi spuse / şi-lnumi poemul tăcerii / – firul cu plumb se mişcă / abia văzut.» – p. 36),secţiunea a 17-a, Şi..., mai licăreşte dinspre învăţătura-de-nucleu aZalmoxianismului, potrivit căreia Dacul-Parte (prototip / etalon: Făt-Frumos)din Sacrul-Întreg-Cosmic de-i Dumnezeul Cogaionului / Sarmisegetuseitrebuie să aibă grijă a fi pur / curat, viteaz, drept şi sănătos, că dacă partea-i sănătoasă şi Întregului îi merge bine, din această perspectivă ancestronică,lumea de oglindit în poem este tot mai bolnavă, boala s-a transmis poemuluişi oricât efort, orice jertfă ar face Poetul, poemul pare nevindecabil («Unpoem / care nu se mai vindecă» – p. 38) şi secţiunea a 18-a, Pas, găseşteclopotul timpului sub acoperişul lumii, nicidecum în vârful sacrului munte alDaciei, Cogaion > Cucuion / Guguion > Gugu, poate un clopot-cer a căruilimbă (valahic bătând) este auzită de eul / eroul liric doclinian din plai:

Clopotul timpuluibate, sună pe acoperişul lumii,îl aud de la poalele muntelui(mie străin şi ostil)în timp ce firul cu plumbîndreaptă pentru ultima oarăpasul...

(p. 40).„Închiderea“ în mit, în jertfa zidirii (potrivit căreia dăinuirea /

durabilitatea unei construcţii este direct-proporţională cu calitatea jertfeide întemeiere – în cazul doclinian, jertfă în temelie de zidire a cuvintelor),se relevă în poemul mai amplu, Cinci viziuni ale Meşterului zidar înbătrâneţe (epilog):

(1) viziunea cu Ana de jertfă şi (El / Meşterul-Zidar) în cuvânt cătreAna: «Gelozia întreagă, ancestrală, / a corturilor vinovate / s-a cuibărit înmine, / dar [...] / cum să te fac să înţelegi, draga mea, / că toate cuvintele /prin care încerc să îţi mai pot vorbi / sunt mugetul lacrimii sterpe... // (...doarîmbrăcat în zalele rigorii / simţi sub piele voluptatea durerii)...» (p. 42);

(2) viziunea cu „ziditorul întru Cuvânt“, ca Mesager Celest (Sol laDumnezeu), ori ca un Iisus Hristos, dus la Dunăre („să bea apă tulbure“,spaima melcilor, nu limpedea şi nemuritoarea Apă a Dunării sacre pentruDacii-Războinici-Nemuritori), însă întorcându-se „în unicitate“ (Uniilă)spre a-i cresta fruntea «un sigiliu în flăcări / [...] / cu semnul unei cruci /tăiată în două, de la jumătate» (p. 42), întru înţelegerea sensului sublimeijertfe, întru înţelegerea Răstignirii ca Mântuire;

Page 218: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

218

(3) viziunea cu Meşterul (Manole din cuvinte) sub zdrobitoareapovară de cruci de pe umerii ce i se-nalţă ca fruntea la Cer: «...cruce pestecruce, / cruci lângă cruci; / sub povara lor / umerii se înalţă / cum fruntea lacer / (uneori) a Meşterului / precum firul cu plumb, putrezind, îngheţând, /încet-încet / în mâna-i nemişcată.» (p. 43);

(4) viziunea cu Poemul «obosit, sărăcit de cuvinte», căzut înainteaintrării în cort, «adormind pe loc» şi vorbind în somn: «...am de toatenumai atunci / când nu-ţi cer nimic.» (ibid.);

(5) viziunea cu Poetul tăind cortul Poemului: «Toate cuvintele îmisunt îngăduite, / dar nu toate sunt de folos; / Toate cuvintele îmi suntîngăduite / dar nici unul nu trebuie / să pună stăpânire pe gura mea / (îşi zisepoetul, tăind / cortul poemului / şi zidind unul nou)» (ibid.);

ca într-o a 19-a secţiune poematică a Firului cu plumb, în finalulpenta-viziunilor se arcuieşte iconic, „evanghelico-ioanic“ (cf. motto-ulsecund, supra): «Păzeşte ce ai scris / aşa cum păstrezi / ceea ce n-ai scris / şirostit / (încă)».

În afară de prima parte (care dă şi titlul întregului arhitectural-poematic), Firul cu plumb, volumul mai are o parte secundă, Poemul MinimÎntr-un Vers / The Minimum Poem in One Line, cu superbe mono-vers-poeme, cum numai la Ion Pillat mai poţi afla («Frunză cu frunză acoperăneantul.» – p. 48; «Cruce în flăcări – litera frunţii.»; etc.), şi, o parte terţă,trimiţând la „sacra treime poematică“, „la treiul temporalităţii“, Poeme dinmileniul trecut / Former Millennium Poems („neincluse în volume“: pp. 52– 105), unde eroul / eul liric nu se mai elansează în priveliştea fiinţei dinsprectitor / arhitect de Mânăstire-Cuvânt pentru infinirea încreţitoare de genune,de spaţiu înrăzăritor-înzăpezitor-de-alb, ori văzută prin hublouri desupersonic, sau de terestru satelit, fără spaimă de-aburariul de lentilă, dar,pentru că-i este frică de motivul romantic al genunii / nopţii (tratat ca laNovalis, în Astralis, admirabil poem tâlmăcit valah-expresionist de PetruSfetca), doclinianul caută – şi reuşeşte sută la sută – să îmblânzească genuneacu o interesantă „odă“, iniţial, fără a-i comunica Distinsei Nopţi vreun titlu(avea în loc de titlu trei steluţe / asteriscuri), pus mult mai târziu (nu Imn înfaţa nopţii, ca la Novalis, ci), încurajat şi de un „descântec împotrivagâlcilor“, Imn împotriva nopţii (magie prin analogie, ori s-o fi luat după IlieConstantin, traducătorul lui Novalis de după Sfetca), „odă“ unde nu se facevreo deosebire între înfricoşătoare / moarte şi iubită / mamă:

Mi-e frică de noapte (iar vine ea),tu eşti iubita mea, te recunosc,treci foarte des prin camera mea,sufocându-te în aerul gesturilor noastre de dragoste,tu eşti iubita mea, te recunosc,după voalul albastru ce zboară

Page 219: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

219

peste visele mele neînecate nicicând / [...] /Mi-e frică de noapte (iar vine ea),să nu te mai văd, să nu te aud,tu eşti teama şi mama mea,tu eşti mama şi moartea mea / [...] /Tremură-mă, iubito, ca pe-o păpădie,cu mâna ta mai subţire ca aerul...!

(p. 56 sq.).

Între cele 47 de Poeme din mileniul trecut (am încredere înnumărătoarea-le făcută de colegul nostru întru zalmoxiană liră, dr. ZenovieCârlugea), se află o interesantă serie de texte lirice dedicate unor poeţi dincele trei „valuri“ ale generaţiei modernist-resurecţionale şi aparadoxismului: Ion Marin Almăjan («Văd cum mor vorbele ţării / în guraţăranilor, / cerul gurii lor e o cenuşă / ce se stinge-n fruntea lor...» – Vorbeleţării, p. 74), Ion Chichere, Ion Cocora («...numai atunci coboară pisica denoapte / din podul ei, pentru puţină mişcare: / o rouă va înflori ochii tăi decenuşă atunci, / în legile crinului stăpân peste galbene văi, / pe unde seplimbă doar pisica de noapte...» – Pisica de noapte, p. 65), Mircea Dinescu(«Prietene trandafiriu, trandafiriu, / ideea este rază doar în mărturisire, /desigur, nu-i acesta supremul adevăr ! / Poetul este însă, în ţara sa, rostire. //[...] // Dar mai presus, în Patrie, e-nrourarea / cum – doar în fiinţă – ochiulpoeziei, / drumul de platină nu-ngăduie iertarea, / Poetul este lacrima deveghe-a insomniei.» – Răspuns. La o chemare, p. 70), Mihai Eminescu(«Ochiul minţii mele / Ea este. / [...] // Dacă de Patrie îmi este dor / Ca deochiul minţii Mamei mele, / O caut pretutindeni cu lacrima inimei mele / [...]/ Excepţia vieţii mâinilor noastre / El este.» – Patria şi Eminescu, p. 84),Gheorghe Grigurcu (un Pact de şase stihuri, scris la Oradea, în 1970, pecând Gh. Grigurcu era redactor la revista Familia, pare-mi-se, versuri unde seface grăire estetică pe motivul „pustiei străzi ca o părere fixă“ şi pe motivulzarurilor ce, mai mult ca sigur, aruncate de Grigurcu, au «râs ironic» – p. 52),

Page 220: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

220

Nicolae Irimia, Nichita Stănescu («El a locuit o casă cincizeci de ani. / [...] /A inventat colori pe dinlăuntru. / A fost respirat de Limba Română. / Ainspirat-o pe Ea. // El s-a enervat pe cuvânt şi i-a spus: / Dumneavoastră. /Cuvântul i-a răspuns: să ne spunem Tu.» – Poetul Nichita Stănescu, p. 82;«A fost auzit scriind Poezie. / A fost văzut vorbind Poezie. / Astfel şi-apetrecut viaţa: / între scriere şi vorbire, / între auz şi privire, / între Poezie şiPoezie.» – Nichita Stănescu, p. 83), Petre Stoica (într-o Scrisoare cătrePetre Stoica, autorul Firului cu plumb face elogiul unui „petre adăpostit înbarba lui de iarbă uscată“ şi bună de hrănit iepuri: «...cum hrăneam un iepurede casă, / din iarba ta uscată şi prea deasă» – p. 64;

în poemul Când va fi cazul, Petre Stoica este eroizat-eternizat ca marecolecţionar de alămuri:

Într-o viaţă de treizeci şi trei de ani,rapidă ca fulgerul,am adunat atâtea:cărţi de popularizare a cunoştinţelor agricoleşi doxuri,ştiri sportiveşi poeme scurte,amintiri din copilărie,prima trompetăcu care bunicul cânta la balurile populare,ajunsă acum în colecţia de antichităţi a prietenului meu,poetul Petre Stoica,pentru a suna deşteptareaatunci când va fi cazul...

(p. 100) ş. a.Eroul liric doclinian se bucură – dintotdeauna şi pentru două vremi

(„înc-o vreme şi-nc-o vreme“) – fie ca profund-contemplator ens auriu, fărăteamă de heracliteana dinamică a lucrurilor – panta rhei – prin labirintulmacrocosmic («Răbda-voi chiar şi veşnicia, / dacă în lume toate curg, /aceasta-i deci filosofia, / tu, rabdă-mă ca un amurg. // Când toate degetelemâinii / albesc pe ochiul tău galbân, / vei auzi în stele câinii, / muşcând dinochiul meu bătrân...» – Descântec, p. 104), fie ca absolut ens > ins-proprietar de labirint (chiar dacă nu-i ca al regelui Minos, ci-i numai uncastel în ruină, de la margine de sat din cogaionic-poalele Pelasgimii >Valahimii, sat rămas peste timpuri tot ca un soi de Creta, dar nu cea din 1912încoace, ci Creta pelasgă > valahă din marginea sud-antică a Pelasgo-Thraco-Daciei), jucându-se – cu cine trebuie – de-a Minotaurul, şi – cu Ariadna –de-a Dedal, de-a Icar, dar şi fără frică de labirintul arterelor / venelor, dar şifără a-i fi scârbă de labirintul croit de vierme în carnea ionatanului (deşi, de-alaltăieri, goldenul „s-a amorezat de vierme“):

Page 221: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

221

Şi aşteptam să treacă anotimp după anotimpprin sângele meu, an după an,aşa cum trece ca printr-un mormânt umedviermele prin carnea mărului dulce.Plopi înalţi cât sunetul clopotuluiîntr-o amiază de vară, / [...] /apărau castelul fără turn din marginea satului,odăile lui năpădite de şerpi înstelaţişi de ferigi.Bufniţa încărunţea legănându-se pe grindă,frunzele plopului tremurau a durerepleoapele timpului, / [...] /apele de sub morţi spălau de ruginălimba profeţilor... («Şi aşteptam să treacă», p. 58) etc.Şi prin volumul Firul cu plumb / The Plummet, Octavian Doclin se

dovedeşte a fi un mare poet al Valahimii, un genial poet din stirpeacogaionic-zalmoxienilor, adică a dac-poeţilor creatori de balade ca Pe-o Gurăde Rai (nu cu Zamfire, ci balade cu Cosânzene şi Feţi Frumoşi în cosmicănuntă, având naşi perechea sacră secundă a Zalmoxianismului, Luna şiSoarele), dac-poeţi cu ştiinţa de a se face nemuritori.

6 făurar, 2014, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara.

(Cronica Mânăstire dintr-un Cuvânt şi catgut cu bumb de plumb, de I. P.-T., a fostpublicată în revista Contraatac – Adjud, ISSN 1841-4907, redactor-şef: prof. dr. AdrianBotez –, anul al XV-lea, nr. 32 / iunie, 2014, pp. 121-124, www.adrianbotez.com)

Ultimul psalmist al mileniului al doilea

Apartenenţă la „privelişte“. Eugen Dorcescu aparţine sublimeicategorii a lirosofilor-panduri, cu o rafinată, bogată activitate de cărturar, demai bine de trei decenii, în „priveliştea fiinţei“ Banatului Celest, „ţară derâuri / munţi“, adică provincie a Daciei Eterne, „ţară / provincie de frunce“avându-şi – paradoxal – capitala chiar în „jungla cu liane şi Tarzani“ (şi aicireamintim că marele actor de film, Peter Johann Weissmüller, s-a născut în 2iunie 1904, în cartierul Freidorf din Tibissiara > Timişoara-Dacia), „vestitajunglă aurie a Timişoarei“ – care, în perioada interbelică, de pildă, „a

Page 222: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

222

înspăimântat“ pe Camil Petrescu, pe George Călinescu ş. a., încât au fugit de-aici cu secoli pe oră.

Când spun Dacia Eternă, am în vedere sacrul munte în jurul căruia s-aconstelat marea civilizaţie / cultură pelasgă > valahă (daco-thracă /dacoromânească-arhaică), adică muntele Cogaion, cel cu două dintre „feţele-itriunghiulare“, Oltenia şi Banatul, „în eternă complementaritate“, Cogaionulcel neclintit din vatră (politeist-religioasă şi-apoi monoteist-zalmoxiană), deprin 8175 înainte de Iisus Hristos şi până în prezent, în ciuda imperiilor(trecute, prezente, viitoare), în ciuda puternicelor / nenumăratelor seisme cene-au înnegurat orizonturile, mai exact spus, cea mai înaltă şi vechepiramidă de suflet / spirit pelasg > valah din Europa (căci mai toatepopoarele europene au cunoscut filtrul cultural / civilizatoriu al Dunării,sacrul fluviu ce, integral, a fost al strămoşilor noştri cu ştiinţa de a se facenemuritori, din bazinul căruia ne-am tot retras pe verticala-i de ColoanăBrâncuşiană). Şi îmi vin în minte toate acestea, gândindu-mă că EugenDorcescu îşi are obârşii pandureşti, în Oltenia, chiar în raza de lumină aColoanei Credinţei fără Sfârşit de Constantin Brâncuşi (pe care staliniştii /comuniştii proletcultişti, din 1957, n-au reuşit s-o doboare, deşi au tras de eacu kirovurile – cele mai puternice tractoare sovietice cu şenile –, dar pe care aculcat-o la pământ democraţia „sălbatică“ a ultimei jumătăţi de deceniu).Privind harta României contemporane, provinciile Banat (limbă de flacără încerul gurii) şi Oltenia (argint-viu pentru oglinzi-neuroni) îmi par aidomaaripilor unui vultur planând mereu cu privirea arcuită peste Alpi.

A mi se îngădui să mai observ că Eugen Dorcescu, omul de profundă,aleasă cultură, de adânc spirit / suflet valahic, aparţine celui mai recent lot /„val“ de intelectuali cu obârşii olteneşti, din Timişoara, căci dintotdeauna, darmai ales din vremea iluminismului încoace, Oltenia şi-a tot trimis „valuri“ /„promoţii“ de preoţi şi de dascăli / profesori de elită / „frunce“, spre amenţine / nutri lumina Ortodoxismului în matca Banatului, în ciuda infiltrării/ expansiunii Catolicismului şi a altor curente religioase în această arie (dupăcum certifică şi Nicolae Bocşan, în lucrarea, Contribuţii la istoriailuminismului românesc – Timişoara, Ed. Facla, 1986, p. 157).

Piton („ca între alpinişti spus“) biobibliografic. Eugen Dorcescu(pseudonimul lui Eugeniu Berca), s-a născut în 18 martie 1942, la Târgu-Jiu,în familia învăţătorilor Alexandra (având numele-i de dinainte de căsătorie:Dorcescu) şi Eugenie Berca. Îşi petrece copilăria / adolescenţa în spaţiulbrâncuşian al Gorjului: în Târgu-Jiu îşi face clasele primare şi gimnaziale, darîşi desăvârşeşte studiile liceale în capitala Băniei, la vestitul Liceu „FraţiiBuzeşti“ din Craiova, luându-şi Examenul de Maturitate / Bacalaureatul în1961, după care frecventează cursurile Facultăţii de Filologie de laUniversitatea din Timişoara, obţinând, în anul 1966, Diploma de licenţă,

Page 223: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

223

devenind, în 1975 – tot la Universitatea din Timişoara –, doctor în filologie,în urma susţinerii unei interesante teze, Structura lingvistică a metaforei înpoezia română modernă.

E cercetător ştiinţific la Academia Română – Filiala din Timişoara,între anii 1966 şi 1970, redactor-şef la Editura Facla, între anii 1985 şi 1989,apoi, din 1990 şi până în 1995, director al acestei edituri bănăţene; din 1996,este redactor-şef la editura timişoreană Amarcord.

În 1970, îşi face debutul cu poeme la revista bucureşteană Luceafărulşi, peste doi ani, are loc şi debutul editorial, cu Pax magna, poeme –Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1972; din anul 1976 este membru alUniunii Scriitorilor din România.

În afara impresionantei, bogatei creaţii poetice (infra, Arc liric...etc.), Eugen Dorcescu are şi o fermecătoare operă de prozator pentru copii, învolumele: Dodoacă şi Biciuşcă (basm, 1986), Castelul de calcar („povestiri“/ „poveşti“, 1989), Căsuţa fermecată (1989), Cărarea din insulă (basm,1991), Piticul arămiu („povestiri“ / „poveşti“), Basme şi povestiri feerice(2005) etc. Galaxiedric de marcă sub pelasgul > valahul nostru cer de papirus,Eugen Dorcescu, poetul / prozatorul creator de universuri beletristice, estetotodată şi creatorul unei excepţionale opere de cercetător / eseist de forţă ce– în afară de Metafora poetică (în bază, teza-i de doctorat, publicată în 1975,la Editura Cartea Românească, din Bucureşti), a mai înzestrat cultura noastrăcu alte valoroase lucrări: Embleme ale realităţii, 1978; Scrisori la un prieten,2000; Poetica non-imanenţei, 2009; etc.; nu trebuie uitată activitatea detraducător a lui Eugen Dorcescu: André Le Gall, Anxietate şi angoasă, 1995(în colaborare cu Olimpia Berca), Michel Tardieu, Maniheismul (1995) etc.

Opera-i exemplară „s-a înlăurat / încununat“ cu o impresionantă seriede premii: Premiul pentru poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara,acordat în 1983, pentru volumul Arhitectura visului; – şi mai adaugăcronicar-paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine, pentru cele dedincoace de anul 2000: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilordin România – Filiala Timişoara, acordat în 2010, pentru volumul Drumulspre Tenerife; două prestigioase premii i-au fost acordate în 23 noiembrie2012: Premiul „Opera Omnia“ – pentru întreaga creaţie literară, dinpartea Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România – şi Premiulde Excelenţă al Municipiului Timişoara. La 1 august 2014, EugenDorcescu a devenit Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara.

Arc liric „în spaţiul de titlu“. Opera poetică publicată de EugenDorcescu înmănunchează volumele: Pax magna (Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1972), Desen în galben (Timişoara, Editura Facla, 1978),Arhitectura visului (Timişoara, Editura Facla, 1982), Culegătorul de alge(Timişoara, Editura Facla, 1985), Epistole (Cluj-Napoca, Editura Dacia,

Page 224: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

224

1990), Psalmii în versuri (Timişoara, Editura Excelsior, 1991; ediţia a doua,„revăzută şi adăugită“ în 1997), Poezii despre şi pentru Raluca (Timişoara,Editura Excelsior, 1998 – pentru acest volum de versuri pentru copii, invitămDistinsul Receptor a cerceta lucrarea noastră de sub titlul Raluca şi„copilăria copilului universal“, în BPLbc, 59 – 67), Cronică (Timişoara,Editura de Vest, 1993), Abaddon (Timişoara, Editura Amarcord, 1995),Ecclesiastul în versuri (Timişoara, Editura Marineasa, 1997), Pildele înversuri (Timişoara, Editura Marineasa, 1998) – şi mai adaugă cronicar-paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine, tot pentru cele de dincoacede anul 2000 –, Exodul (2001), Omul de cenuşă („antologie de autor“,2002), Elegii (2003), Moartea tatălui (2005), În Piaţa Centrală (2007),Drumul spre Tenerife (2009), Elegiile de la Bad Hofgastein (2010),Nirvana, elegii (Timişoara, Ed. Mirton [ISBN 978-973-52-1482-1], 2014)etc.

Critici / „critice“ şi cele zece trepte ale poeziei lui EugenDorcescu. Mai mult ca sigur, când şi-a pornit „clădirea altarului visat“(Arghezi), altarul Poeziei, în 1970, la cei 28 de ani, având deja – de laabsolvirea cursurilor universitare – „un cincinal în câmpia muncii cu ideile“(şi mai multe „cincinale“ într-ale versificaţiei tăinuite), Eugen Dorcescu –înfăţişându-se drept un poet matur sub mustaţă de pandur –, destul devectorizat în doctorala Metaforă poetică (1975), ştia de la Paul Valéry, dincelebra scrisoare către un Valah de Paris, Matila C. Ghyka – scrisoare ce adevenit prefaţă la Le Nombre d’Or / Numărul de Aur, din 1931 –, căsecţiunea de aur (proporţia divină) înseamnă măsura generalizată. Până aajunge la acest răspuns, Paul Valéry făcuse, poate, câteva sute de kilometri înalesele privelişti din razele pariziene, însoţit de manuscrisul lui Matila C.Ghika («manuscrisul Dvs. m-a însoţit în toate micile mele deplasări în jurulParisului»), manuscris căruia – după cum mărturiseşte în scrisoarea-răspuns –i-a acordat «puţina înţelegere» ce i-a mai rămas «de pe urma unui an greu şiplin de muncă», încercând să-l asigure pe autor că va savura mai mult LeNombre d’Or, când va avea posibilitatea de a medita «mai adânc asuprasubstanţei lui consistente şi valoroase»; şi, către finalul epistolei, mai aflăm:

«Citindu-vă, nu mă pot opri să nu mă gândesc puţin la literatură. Din nefericire,această artă cedează faţă de celelalte în ceea ce priveşte căutarea raporturilorintrinsece, observarea proporţiilor şi a condiţiilor formale... Nu există o secţiune deaur. Am visat mereu să construiesc vreo operă înarmată în chip tainic cu convenţiileraţionale şi bazată pe respectarea strictă a relaţiilor dintre spirit şi limbă. Am dattotdeauna înapoi... [...] Echilibrul dintre ştiinţă, simţire şi putere este rupt, acum, înarte. Instinctul nu oferă decât părţi. Iar arta mare trebuie să corespundă omuluicomplet. Proporţia divină înseamnă măsura generalizată. Un fel de misticism, unesoterism (care poate că a fost necesar) a păstrat pentru sine aceste adevăruri foratedelicate şi greu de precizat.» (GETA, 11).

Page 225: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

225

Eugen Dorcescu, după cum se relevă „în decadă de aur“, pe cea de-azecea treaptă a poeziei sale, s-a înverşunat sisific în lucrările proporţieidivine, ale secţiunii de aur.

Universul său poetic structurat în cele zece volume are incandescentecoordonate rectangular-lirosofice; în aria orizontalităţii, cristalizările lirice seevidenţiază pe abscisa marcată de Eros şi de Mare şi în planul verticalităţii,pe axa marcată de Dumnezeu şi de Abaddon, apocalipticul înger al abisului,al aneantizării.

(I) Treapta întâi, a păcii de pe suprafaţa „mării pregenezice“.Volumul de debut, Pax magna (1972), a fost remarcat de critica literarăpentru poemele «respectând prozodia clasică, unele având somptuozitateasonoră şi imagistică a parnasianismului» (PDlc, 195), ori pentru «semnulcontemplării impersonale, recte neangajate, al scrutării somptuoase aîmprejurimilor şi împrejurărilor, al acuităţii reci a percepţiei ce dă la iveală,asemeni gheţii înflorind pe geam, geometrii cristaline» (ULrc, I, 194), saupentru «orientarea clasicistă [...] întreţinută şi de cultivarea simbolurilormitologice (Orfeu, Ulysse, Achile, Olimpiada, Hybris, Conducătorul decvadrigă)», pentru «mereu tatonare şi pătrundere (apropiere de)esenţe»(RPart, 174); se mai vorbeşte despre «filieră barbiană», desprecultivarea unei poezii «a implicării reflexive cu accente hermetice» (ULrc, I,194), dar niciunul dintre critici nu aminteşte că debutul poetului are loc încumplitul an al totalitarismului, de după „tezele din iulie 1971“, cândcomunista cenzură acerbă l-a obligat (ca pe majoritatea colegilor întru aleasăliră) să recurgă la un asemenea „rece“ blindaj lirico-semantic-sincretic,absolut necesar pentru rostirea adevărului de către eroul liric, rostire invitândla o uşoară iniţiere „în purpură“, pe zgură:

De-atâta necunoaştere străinÎncerci un glas de purpură şi zgurăIar plasa de vocale ţese linÎn jurul tău o zarişte obscură

Când înainte nu-i decât un pasŞi înapoi nu-i cale niciodatăO singură frântură a rămasDin Veşnicia stâncii sfărâmată.Dar „marea pace“ de pe suprafaţa „mării pregenezice“ a poemelor lui

Eugen Dorcescu, la o privire atentă, sub oglinzile „reci“, permitea – de la oanumită adâncime – întrezărirea rechinilor şi chiar a „junglei marine“, afaunei dinspre abisuri.

Page 226: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

226

(II) Treapta a doua, a razei caligrafiind cristale. Prin volumulDesen în galben (1978), Eugen Dorcescu înregistrează secunda treaptă, arazei caligrafiind veritabile cristale de suflet / spirit, vectorizate lirico-semantic-sincretic în rafinăriile paradoxismului existenţial:

Întoarce-te, frumoaso, în abis...Făcliile se sting. Imensa lunăDeasupra mării ochiul şi-a deschis(Celestul ei pahar de mătrăgună)

În plasa lumii toate se susţin:E luna doar din zare până-n zare.Făptura ta umbrită piere lin,Ca o garoafă neagră-n depărtare.Paradoxista metaforă a „celstului pahar de mătrăgună“ se tâlmăceşte –

pentru cunoscătorii complexului mitologic-valahic al mătrăgunei – în„cumplita moarte“ (a Poeziei, a Spiritului, a Sufletului), atotcuprinzătoare lasuprafaţa mării, „din zare până-n zare“, şanse de supravieţuire nefiind –potrivit îndemnului eroului liric către Frumoasa-i – decât „printr-oreîntoarcere-n abis“.

Protagonistul liric, ştiindu-se «frumos şi pur, aşa, ca la-nceput», searată profund tulburat, răvăşit de realităţile totalitarismului de pe tărâmul pecare a fost pro-jetat de viaţă, un «ţărm rotit din zare până-n zare / cu vântamar», cu «tulburi estuare», unde-i sunt «zilele şi casa de nisip», încâthamletizează pseudo-narcisist:

Nici nu mai ştiu: sunt chip, sunt arhetip?Când trupul meu se-apleacă peste unde,Cel din adânc tresare şi se-ascunde –Şi totuşi, fără caznă, mă regăsesc oriunde.Căci între împrejuru-mi şi suflet nu-i nimicŞi nu pot să încerc să le despicCerul de cer şi soarele de soareMarea de mări, uitarea de uitare.

(III) Treapta a treia, a „rumeguşului de oţel“ şi a „hematiilorstelare“. La zece ani de la debut, volumul din 1982, Arhitectura visului,inaugurează cea de-a treia treaptă a liricii lui Eugen Dorcescu, adică treapta„rumeguşului de oţel“ şi a „hematiilor stelare“, protagonistul liricdovedindu-se un rafinat cunoscător al interstiţiilor cosmice: [...] Inima unde-i/ pe vaduri înroşite de vâltoarea / sângelui pur, prin sute de artere, / să ţină-n globul pulsului măsura / şi ritmul hematiilor stelare? / Genuni vibrau defiecare parte. / căci ţărmurile marelui ventricol / se depărtau cu cât creşteadorinţa / şi spaima de-a găsi; şi atins de maladie ca de-o spadă, / însângerez

Page 227: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

227

deşertul de zăpadă; desigur până o nouă strălucire / mi se desface-n zâmbet,în privire, / carnalul soare umple labirintul. Ca „parte“ din sacrul nostru„întreg“ cosmic, este obsedat de permanenta vidare, dar după înjumătăţireaandroginului şi a îndepărtării emisferelor:

Sunt parte doar. Sunt golul emisfericce îşi aşteaptă golul. O cascadăde sânge cald e noaptea. Dulce pradăsub uriaşa stelelor rocadă...

Eugen Dorcescu, gândindu-se în orizontul anului 1981 la „culesul de alge“ (infra)pentru o excepţională hrană a neuronilor lumii.

(IV) Treapta a patra, a oraşului „submers“ între alge. Volumul depoeme, Culegătorul de alge, publicat de Eugen Dorcescu în anul 1985,reprezintă o nouă, indiscutabilă treaptă în evoluţia liricii sale, treaptaoraşului „submers“ între alge.

După o notă a distinsului critic, Laurenţiu Ulici, Culegătorul de algeluminează această treaptă «dintr-o perspectivă sintetică la toate niveleletextului: reflexivă şi afectivă (în atitudine), riguroasă şi liberă prozodic,metaforică şi descriptivă; poetul îşi arată acum, sub masca parnasiană, unchip tulburat, o sensibilitate hărţuită, o individualitate ce se iscodeşteneliniştit» (ULrc, I, 195).

Cu stihuri neoparnasiene, a căror prea căutată ceremonie sonoră duce– nu în puţine rânduri – la deraieri ale „gândirii metaforic-disipative“, EugenDorcescu îşi sporeşte aria poetică şi prin placheta, Culegătorul de alge.

În deschidere, după catrenul: «April, pe durul Mart cu ochii verzi /Spre alt tărâm al negurii-l împinge. / În urmă vin alaiuri de livezi, / Departe-nfaţă-i chiciură şi ninge» (Prolog), sugerând, poate, câteva chestiuni de„meteorologie a spiritului“ ori, mai degrabă, amintind trecerea eminescienilor„codri de aramă“, autorul proiectează în primul strat al textului două

Page 228: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

228

simboluri din unghiuri „complementare“: masca de armindeni şi caruselul.Ni se atrage atenţia, printr-un auto-răspuns la întrebarea-stih: «E jos, e susfrumosul carusel?», că nu se ridică probleme de „geometrie lirică“, deplanuri-secante etc., de vreme ce se poate vorbi de ubicuitatea „frumosuluicarusel“ («Prieteni, caruselu-i pretutindeni...»).

Gordianul poetic constă însă în a fi «în stare să-l găseşti / Pe-acelacare eşti. Pe-acela care / E dincolo de cruguri, de poveşti, / De curgere, rotireşi uitare...». Este de reţinut ideea de poezie – carusel frumos, joc „pur-dirijat“, poezie pe care o vom urmări pe texte, până în Mazara del Vallo(ultimul poem din plachetă, inspirat de minunata reşedinţă a poeziei sicilieneşi a lui Rolando Certa, directorul periodicului de cultură Impegno 80).

Şi Eugen Dorcescu încearcă a găsi „frumosul carusel“ în celeşaisprezece secvenţe ale poemului Culegătorul de alge (sub cifra XVIneascunzându-se vreo „cabală“), cât şi în celelalte; impresia de ansambludescinde din „oraşele tentaculare“, scoţând în relief o poezie a citadinului,bine articulată, sub o prea mare autocenzură „formală“.

Receptarea „de suprafaţă“ a unei astfel de poezii ar lăsa prilejetichetărilor de tip: „banal“, „arid“, „fad“ etc. – la care concură şi comparaţii,analogii, cum:

Pe scarăe numai pasul razelor, e gerulce leagă strop de strop. Cum leagă fierulverigă de verigă...;ori:Ca o lacrimă-nceată,clocotind într-un recegâtlej,şopotul pompei.„Clegătorul-de-Alge“ trăieşte într-o cetate cu turnuri, într-un burg,

înconjurat de marea existenţială, punându-şi problema revenirii când fiinţa-i«pătrunde-ncet în noapte, ca o pată» (comparaţie nu tocmai inspirată!), «sprecarnea mişcătoarelor petale, / spre apele umbroase şi egale» şi când tăcutafloare de nufăr (simbol străvechi, de la Mahabharata încoace!) «se roteşte-ndepărtare, / părând că se arată, că se ascunde...».

E schiţată o căutare hyperionică – dar şi psalmic-argheziană – învecinătatea florii de nufăr: «Ar trebui să-i ştiu înfăţişarea»; «...Tremurătoareafloare / de nufăr mă visează».

Labirintul este încercat de căutător / culegător în vreme ce «enoapte-n cuget», «grea lumină / în negrul (trecem şi de data asta cu auzul„ciocnirea“ consonantică, relevând oximoronizarea) râu, în sumbreleportaluri», ori când trezirea «din minerala toamnei amnezie» înregistrează

Page 229: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

229

transferul liricosemantic al „florii de nufăr“, din epopeea indiană, într-o„Cântare a cântărilor“:

Colinele sunt – iată – sânii tăiŞi eu, curbatul râu ce le străbate.„Complexul hyperionic“ se arată mai tulburat – dar nu pentru multă

vreme – «în dimineaţa slută ca o mască», între «rulmenţii cărnii» şi alte«asamblări misterioase» (neologismele tehnice nu sunt fericit asimilate înbroderia poematică), deoarece:

Te pierzi în burg, pe schele gri de oase,şi alte schele-ţi trec pe dinainte,cu mişcătoare coarne de cuvinte,cu ochii moi şi buzele de iască.Atins de maladia „florii de flacără a nufărului“, Culegătorul-de-Alge,

pe «sumbrul şes / al timpului întors la început», simte cum curge „ca oumbră“ în mireasma ei (cf. XII ), observând, totuşi, transcrierea semnelorclare în vid de către inorog, «în veşnic rotitoarea reverie».

Este introdus un element licantropic: «Un lup pierdut, o dungă cenuşie/ punctează visul» (departe, evident, de zăpada din «Miezul iernei» luiAlecsandri!).

Glossa Culegătorului-de-Alge sună paradoxist, punând orice„întâmplare a sufletului“ sub distinctul semn al autocunoaşterii şi al«decupării propriei făpturi în vid» (cf. XVI ), al fugii „în do major“ dinoglinda thanatică:

Dar până-atunci, ce tulbure, ce greuE sufletul! Încearcă să cuprindăEcoul unui chip (un himeneuPierdut într-o thanatică oglindă).Al doilea amplu poem din această plachetă, Trubadurul din vis (nouă

secvenţe de câte trei catrene turnate „parcă-n bronz“), amplifică între limiteleontice întrebările despre „paradisiaca degradare“ şi despre zidirea între faţă şirevers, între fiinţă şi neant (cf. PTCul, 37 sq.).

Poemele libere din ultima parte a plachetei pendulează între polulplus şi polul minus spre a pune în evidenţă rosturile lumilor şi ale purificăriiprin Poem, trăirile şi trecerile, dintre grotesc şi sublim, reţinându-se:imaginea celui «lansat din palmele cosmice» cum firul de papură «smuls / cufuioare de alge» (Trezirea), «goana lucidă, / proaspătă» (Locul), tabloulhidrelor «suflându-şi rostru la rostru, / otrava băloasă, / înmulţindu-se, /deşelându-se-n spasme, / colcăind, digerând», dospite de Soare «pentruospeţele morţii» (Hidra), alegoria ce «se plimbă, / sprijinită-n baston»(trecem cu detectorul sinestezic şi peste spray-ligamentul de aici), plimbarece ne reînvie imaginea împăratului Ba călătorind „cu un toiag din pădurileThraciei“ (cf. NPO, 34).

Page 230: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

230

(V) Treapta a cincea, a revelării Cetăţii-Pădure. Prin volumulEpistole, publicat de Eugen Dorcescu în 1990, este marcată a cincea treaptă aliricii sale, sau treapta revelării Cetăţii-Pădure; în 1994, criticul literar Al.Ruja, nota în acest sens: «Imaginile vizionare îl apropie însă pe autor (E.Dorcescu) de un demers ontologic, ilustrat în Epistole de complexul motiv al„cetăţii păduroase“ (motiv enigmatic şi seducător)» (RPart, 178); după cumremarca puţin mai târziu, în 1996, şi Olimpia Berca, în lirica lui E. Dorcescupăduroasa cetate este «un topos complex şi fertil [...] sintagmă ce evocărelaţia natură-cultură (mit-istorie, individ-mulţime etc.)» (BDSB, 55).

La protagonistul liric al lui Eugen Dorcescu, Cetatea-Pădure, sau«păduroasa cetate», ce-i zace în fântâna sufletului, „tânăr soare negru“, s-ametamorfozat în Cetatea Modernă:

Am fost desigur, foarte fericitÎn sumbra, păduroasa mea cetate,Căci, iată, amintirea ei străbate,Ca un izvor prin straturi de granit,Imensele depuneri de uitareCe-mi zac în suflet. Însumi mă scufundSpre-acel inel de negură, rotund,Iluminat intens de-un negru soare...Acelaşi soare tânăr îşi aşternePe chipul nostru umbrele şi azi –Vechi citadini, hieratici şi nomazi,Pe străzile cetăţilor moderne.Această abordare dorcesciană – în lirica valahă cultă – vine în

complementaritea „motivului“ / „simbolului“ cetăţii-pădure pe care îl aflămnu mai devreme decât cu un deceniu, în anul 1981, în poemul paradoxist – ceilustrează noul autohtonism –, Epistola iluminării-n Cetatea-Pădure, dinvolumul Lilium breve («Pe-nstelare scriu ţie,-n această îmbobocită câmpie /de rosa canina, ce-alunecă-n oglindă, peste vina / pământului înmugurit, întrerădăcini şi tulpini, spre zenit. / Îţi vorbeam în trecutele dăţi despre păduri-cetăţi / de temut, în stânga Fluviului, sub steagul diluviului – steag / cu cap delup, luminos, cu fulger cât şarpele-n trup. / În astfel de Pădure-Cetate e-anoastră Unitate – şi-aud / peste noapte,-n subsol, glasuri de luptă, ori şoapte –/ şi-al cailor tropot răsfrânt în adânc, sub izvoare, / cu foc de-argint-viu înpicioare, la turnul verde-al cetăţii / pădure, în hăţiş veninos de răsure: cumdie, Dacia tenus venit, / sed tenebras saltuum expavit! Ecoul s-a dus peoglinda / pădurii în sus, de-mpurpuratul apus...» (TLbr, 78). Avându-se învedere tema / motivul pădurii / codrului în folclorul literar-valah şi înliteratura cultă, îndeosebi, la romantici (Eminescu) şi la expresionişti (Blaga),cei doi poeţi ai noii estetici, estetica paradoxismului – prin cetatea-pădure /

Page 231: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

231

păduroasa cetate – constelează şi mai în profunzime noul autohtonism dinistoria liricii noastre din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

(VI) Treapta a şasea, a Psalmistului. Prin Psalmii în versuri, din1991 (cu ediţia a doua „revăzută şi adăugită“ în 1997), Eugen Dorcescu serelevă în ipostaza „regal-davidiană“ de ultim psalmist al mileniului al II-leadin era noastră. Prin Eugen Dorcescu, parnasian-paradoxista rafinărie atextelor psaltirice, a inepuizabilei substanţe biblice, a ritmurilor / cadenţelorsacre etc., angajează „în miezul tradiţionalismului“ cea mai fidelămodernitate de a turna în bronzul de clopot al limbii valahe constelateleprincipii / dimensiuni ale Ortodoxismului. În acest sens, criticul Al. Rujanotează: «Poezie metafizică, generatoare de virtuţi morale şi sensuri deatitudine sacră, Psalmii pun probleme de transpunere exactă a semnificaţiei înversuri. Şi totuşi, semantica generală a versificării lui Eugen Dorcescurespectă textul sacru. În general, ritmul este endecasilabic, iar rima variată, nude puţine ori cu pregnante rarităţi („orişicui“ – „nu-i“, „nu mi-i“ – „de mii“,„naţii“ – „lăudaţi-i“, „lui“ – „nu-i“, „se-ngână“ – „ţărână“, „daţi-i“ –„spaţii“, „Domnul – nici un om nu-l“)» (RPart, 173). Desigur, numai„lecturile paralel-filologic-stilistice“ – nefiind în obiectivul lucrării de faţă –pot semnala adevăratele „meandre“, ori „zigzaguri“ estetico-literare spremăiestria „de apogeu“ a stihuitorilor / traducătorilor dacoromâni, de lamitropolitul Moldovei, Dimitrie Bărilă / Dosoftei (1624 – 1693), realizatorulPsaltirii marelui proroc David / Psaltirea în versuri, din anul 1673, până laE. Dorcescu.

O adevărată „lectură“ de psalmi, „în paralel“, poate aduce nebănuitesatisfacţii estetico-literare:

(1673) Psaltirea marelui proroc David de Dosoftei – «Psalomul luiDavid VIII»:

Văz că-i făcut cerul de mânule Tale,Cu toată podoaba, şi-i pornit cu cale.Ai tocmit luna să crească, să scază,Să-şi ia de la soare lucoare şi rază.

Stele luminate, ce lucesc pre noapteDe dau cuviinţă, Tu le-ai urzit toate.Ce poate fi omul, de-l aduci aminte,De cerci pentru dânsul folos înainte?L-ai pusu-l mai mare, toate să-l asculte,Câte sunt pre lume, cuvânt să nu-i mute.Şi i-ai supus toate supt a lui picioare;Oile şi boii, şi tot de subt soare,Dobitoc sălbatec, de câmp şi de luncă,

Page 232: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

232

Jigănii sireape, ce strică şi-apucă,Păsările toate, ce sunt zburătoare,De vânt şi de apă ce-s înotătoare...;

(1688) Biblia de Bucureşti – «La săvârşit, pentru teascuri, psalm allui David VIII»:

Doamne, Domnul nostru, foarte e minunat numele Tău întru totpământul ! Căci s-au rădicat mare cuviinţa Ta mai sus de ceriuri. Denrostul pruncilor şi sugătorilor ai întărit laudă pentru vrăjmaşii Tăi, ca săsurpe pre vrăjmaşi şi izbânditori. Căci voiu vedea ceriurile, lucruriledeagetelor tale, luna şi stealele carele Tu ai întemeiat. Ce iaste omul, căcipomeneşti pre el? Sau fiiul omului, căci socoteşti pre el? Înmicşoratu-l-aipre dânsul puţin oarece decât îngerii, cu mărire şi cinste l-ai cununat pre elşi l-ai pus pre dânsul preste faptele mâinilor Tale, toate le-ai supus suptpicioarele lui. Oile şi vacile toate; şi încă şi dobitoacele câmpului, pasărileceriului şi peştii mării, cealea ce merg pre cărările mărilor. Doamne,Domnul nostru, foarte iaste minunat numele Tău în tot pământul. Slava.(B, 384);

(1991 / 1997), Psalmii în versuri de Eugen Dorcescu – «8» :Numele Tău, o Doamne, cât e de minunat !Nu-L poate nici cuprinde, nici absorbi cuvântul.Cu slava-Ţi deopotrivă cutreieră pământulŞi slava Ta deasupra de cer s-a ridicat.Neprihănite glasuri Te laudă în corŞi fac pe cei potrivnici şi-nverşunaţi să tacă.Astupi astfel şi gura şi inima opacăA insului cu suflet viclean, răzbunător.Când bolta o contemplu, eterica-Ţi lucrarea,Nocturnul cer cu aştri de foc împodobit,Îmi zic: Ce este omul, la el de Te-ai gândit?Ce-i el, să-l iei în seamă, să-l ai în cercetare?Aproape ca pe îngeri l-ai pus şi preţuitŞi-ai înecat în glorii făptura-i pieritoare.L-ai înălţat în cinste, i-ai dat în stăpânireTot lucrul mâinii Tale. Sub talpa lui ai pusŞi oile şi boii şi pasărea de sus,Şi fiarele şi peştii zvâcnind ca o sclipire...Numele Tău ! Ce tainic şi ce mirific estePe-ntinderea de humă şi-n mările celeste !

(DorPs, 12 sq.).

Page 233: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

233

(VII) Treapta a şaptea, a grupului «confuz» din «arca lui Noe».Volumul de versuri, Cronică de Eugen Dorcescu, publicat în anul 1993,constituindu-se în treapta a şaptea, a grupului «confuz» din «arca lui Noe»,este într-adevăr o carte „de ziua a şaptea“, dintr-un „cod de geneză“ deunivers liric.

Al. Ruja apreciază că «Eugen Dorcescu a surprins în Cronică oproblematică existenţială vastă; firul care uneşte şirul întrebărilor pare să steasub semnul lui „vanitas vanitatum“, al „sintezei dintre individual, social şimetafizic“...» (RPart, 179).

Şi în prezentarea din iunie 1993, de pe faţa a patra a coperteivolumului Cronică, eminentul stilistician, prof. univ. dr. G. I. Tohăneanu nemai încredinţează:

«Modern printr-o sensibilitate lucid strunită, prin puterea de iscodire înnoitoare alumii, prin prospeţimea şi vigoarea asociativă a imaginilor inedite, Eugen Dorcescu[...] rămâne, din fericire, un clasic prin expresie, prin cultură, prin opţiunile saleprozodice, prin bucuria versului „cu sunet scump, de zare aleasă“. Îl aşez, fără săpreget, în preajma lui Ion Pillat şi a lui Al. Philippide. „Strai de purpură şi aur pesteţărâna cea grea“ – iată un vers eminescian care defineşte, exact şi strâns, arta poeticăa lui Eugen Dorcescu.».

Cunoscător profund al „spiritului veacului al XX-lea“, „din închidereamileniului secund“, Eugen Dorcescu – la un gând „bilanţier“ – ridicăproblema „bogăţiei“ / „sărăciei“ celor din arca ultimelor generaţii:

Se schimbă veacul. Teascul vremii stoarceMateria ce suntem. Într-un veacVom şti de-a fost bogat, de-a fost săracConfuzul grup al bietei noastre arce.Din nefericire, poetul constată cu multă luciditate – ca majoritatea ce

sprijină deja cu inima, cu umărul, marginea mileniului al III-lea –, că „realulcoşmaresc“, „răul universal“ proliferează, că «Ne-am măsurat afectele cuparul: / când Cain şi când Abel, rând pe rând. // [...] / Şi n-avem loc în universniciunde» (IV), deoarece:

Există un păcat originarSub pietrele sărmanei noastre case.Clădim pe carne, sânge şi pe oaseŞi – tocmai de aceea – în zadar.

Aşa cum zboară frunzele pe râu,Purtate de furtuni către izvoare,Privirile se-ntorc spre cel ce moareCurbat, în propriul sânge, pân’ la brâu.

Legea morală, lumile de astre

Page 234: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

234

Nimic nu mai înseamnă pentru noi.Păcatul ne târăşte înapoi,Către pretoriul pedepsirii noastre.

(«VII»).

(VIII) Treapta a opta, cea apocaliptică. Desigur, treapta iminenţeithanaticului atotcuprinzător, în reverberări / irizări apocaliptice, stă subsemnul, sub pecetea îngerului încenuşării universale, Abaddon, nume de„înger al adâncului“ ce dă şi titlul admirabilului volum publicat în 1995.

Privind Abaddon, criticul literar Olimpia Berca remarcă faptul căpoetul E. Dorcescu «surprinde, cu terifiantă acuitate, ravagiile apocalipsei înplină desfăşurare; eul îşi află liniştea şi seninătatea, abia în final (textulXXX), contemplând slava divină» (BDSB, 55 sq.).

Protagonistul liric dorcescian din cele treizeci de „unităţi poematice“,ne avertizează că «un duh eroic şi tragic a-nviat dintr-o dată / cetatea ce păreadefinitiv / degradată»; dar în făptuirea divină s-a strecurat „tiptil“ apocalipticafiară:

...cu privirile blânde, cu duioase suspine,încearcă să surpe, să toarne venin,să dezbine.Stârneşte invidii, competiţii, dispute,pe cei de nimic împotriva celor buniîi asmute.Se retrage apoi. Şi din jilţul infernuluicontemplă dezolanta risipă,contemplă dezastrul uman, ce se lăţeşte,ca o pecingine... («I»).Oraşul / „cetatea“ Timişoarei cu «oamenii-câini» (VII), cu lucrarea lui

Abaddon până şi în vechiul, abandonatul sediu al Editurii Facla (din stradaPestalozzi, nr. 14), din «parcul solitar» (unde: «acuma zidu-i scrum şirumeguş, / e-al şerpilor şi-al viespilor culcuş, / ferestrele sunt negre, parcăsorb / în hăul lor abisul unui orb; / pe-alee creşte iarbă, cresc scaieţi, / petrepte dănţuiesc strigoii beţi... [...] e-mpărăţia marelui urât / ce creşte ca oplagă zi de zi, / ce roade tot, profund, din temelii» – XII ), cuprinde o lumeinfernală / pestilenţială: Dezamăgirea, / ca o ceţoasă nălucă, străbate oraşul./ Se priveşte-n vitrine, strânge prin pieţe, / fluierând liniştit, pungi şi hârtiicu Făraşul. / Dezamăgirea (narcisiacă, tautologică, dezamăgită) / stă şicontemplă beţivii în blugi / ce icnesc lângă stâlpui şi vomită. / Jos – alaiuride câini vagabonzi, printre gropi şi gunoaie. // Sus – alaiuri de ciori,dizolvându-se în pâclă şi ploaie. / În săli părăsite se vorbeşte intens despre /bani şi cultură. / Şi-n timp ce vorbesc, / vorbitorilor le ţâşnesc muşte verzi şi

Page 235: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

235

miasme / din gură. / Tramvaiele taie noaptea-n firave felii verticale. /Macazul îi leagănă pe copiii ce dorm, / ca nişte libărci, prin canale.

(«IV»).

(IX) Treapta a noua, a înfăţişării „Ecclesiastului“ «cu fagure demiere». De pe ruta «Timişoara – München, 1997», Eugen Dorcescu ajungedirect pe-a noua treaptă a poeziei, treapta pe care se înfăţişează şi„Ecclesiastul“ «cu fagure de miere».

Munca sisifică – la care s-a angajat Eugen Dorcescu pe treapta aşasea, a Psalmistului, din 1991 – continuă, şantierul liric extinzându-se dedata aceasta în spaţiul sacru al Ecclesiatului, între Psalmi şi Cântareacântărilor. Ilustrăm măiestria cu care poetul continuă să toarne în „fagurii demiere“ ai prozodiei moderne capitolul al XII-lea – versetele 8 – 11, dinEcclesiast, punând faţă în faţă textele:

Biblia (o traducere bucureşteană din 1968): «8. Deşertăciuneadeşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deşertăciuni ! 9. Şi pe lângă căEcclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe popor cunoştinţa şi acercetat şi a privit cu luare aminte şi a cules multe pilde. 10. Ecclesiastul s-astrăduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrieîntocmai. 11. Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de îmbolditdobitoacele...»;

şi în transpunerea / „tâlmăcirea“ timişoreană cu superbia stihuirii, din1991, a lui E. Dorcescu: «XII: [...] 8. Prin vremuri înţelepte sau nebune, /Din veac în veac, Ecclesiastul spune: / deşertăciune-i tot. Deşertăciune. /Nu ştim ce-a fost, ce suntem, ce-o să fim. / Nimicnicie. Havel Havalim. / 9.Ecclesiastul nu doar pentru sine / A fost un înţelept. El a-nvăţat / Norodul.A cules, a cercetat / Şi pilde a-ntocmit pentru mulţime. / 10. Cuvintele-isunt fagure de miere, / Savoare şi-adevăr întocmai scris. Acela care-ncuget şi le-a-nscris / A dobândit ştiinţă şi putere. / 11. Căci vorbele-nţelepţilor sunt bolduri, / Sunt cuie, care-adună mai cu spor, / Într-unîntreg sentenţe şi imbolduri / Venite de la unicul Păstor.».

(X) Treapta a zecea, a numărului de aur din „pilde“. Stindardulpoeziei dorcesciene de pe treapta a zecea, treapta numărului de aur sacru, ceaa „fidelităţii“ secţiunii de aur etc., a vălurit superb, în 1998, şi cu Pildele înversuri de la Solomon.

Într-o frumoasă prezentare, din 1998, de pe faţa a patra a coperteivolumului Pildele în versuri, Adriana Iliescu atrăgea atenţia şi asupra faptuluică «după lectura volumelor Psalmii în versuri şi Eclesiastul în versuri deEugen Dorcescu, în chip firesc îţi pui întrebarea cum a ajuns un poetcontemporan român la realizarea unor asemenea scrieri fundamentale pentruo literatură a lumii civilizate; ideea de a transpune texte sacre în versuri

Page 236: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

236

dovedeşte vocaţie artistică şi nu mai puţin creştină, încredere în resursele taleca poet, dar şi credinţa că harul Domnului, mila şi dragostea Lui vor fi asuprata când ai pornit să faci o asemenea uriaşă lucrare; „talantul“ lui EugenDorcescu, „darul“ său, a fost acela de a fi Poet...; este unul dintre poeţiiromâni care au dat oraşului cea mai teribilă mască a descompunerii, oadevărată metaforă a contopirii coşmarului şi infernului, o gheenă – loc almorţii spirituale definitive, din care Cineva (poetul? lectorul? cine?) încearcăsă se salveze; Eugen Dorcescu este un mare poet religios şi un autenticscriitor tradiţionalist...».

Împaraleluirea textelor din Biblie – Pildele lui Solomon – 10 / 2: «Nusunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptateascapă de la moarte»; 11 / 4: «La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei;numai dreptatea mântuieşte de moarte» – şi a celor corespondente dinvolumul lui E. Dorcescu – Comorile nedrepte sunt deşarte, / Din rodul lornimic nu vei culege; / Sunt obţinute prin fărădelege – / Dreptatea doarsalvează de la moarte. – mă duce cu gândul la strămoşii noştri cu ştiinţa de ase face nemuritori ce – după cum îi lăuda şi Aristotel (în Problemata, XIX,28) – aveau obiceiul de îşi versificau / cântau şi legile «ca să nu se uite» (cf.PTEug, 18 – 20).

13 făurar 2000, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara.

Bibliografia siglelor:

B = Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură (sau Biblia de la Bucureşti ),«retipărită după 300 de ani în facsimil...», Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiuneal Bisericii Ortodoxe Române, 1997.

BDSB = Olimpia Berca, Dicţionar al scriitorilor bănăţeni, Timişoara,Editura Amarcord, 1996.

BPLbc = Marin Breiu (pseudonimul lui I. P.-T.), Gabriela Pachia, Liricabănăţeană pentru copii, Timişoara, Waldpress (ISBN 978-973-7878-97-7), 2011.

DorPs = Eugen Dorcescu, Psalmii în versuri, (ediţia a doua “revăzută şiadăugită”), Timişoara, Editura Marineasa, 1997.

GETA = Matila C. Ghyka, Estetica şi teoria artei, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1981.

NPO = Constantin Noica, Povestiri despre om – după o carte a lui Hegel,Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980.

PDlc = Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană,ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1977.

PTCul = = Ion Pachia-Tatomirescu, Visul şi algele citadine, în revistaTransilvania (Sibiu; redactor-şef: Mircea Tomuş), nr. 9, 1985, p. 37 sq.

PTEug = Ion Pachia-Tatomirescu, Eugen Dorcescu – ultimul psalmist almileniului al doilea, în revista Orient latin (Timişoara; ISSN 1453–1488; director: NinaCeranu; redactor-şef: Ilie Chelariu), anul al VII-lea, nr. 1 (19), martie / 2000, pp. 18 – 20.

RPart = Alexandru Ruja, Parte din întreg, Timişoara, Editura de Vest,1994.

Page 237: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

237

TLbr = Ion Pachia Tatomirescu, Lilium breve, Bucureşti, EdituraEminescu, 1981.

ULrc, I = Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană, I –promoţia 70, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995.

(Cronica-radiografie-curcubeu / arc între orizonturile anilor 1985 şi 2000, ori, mai„exact“ spus, „profilul“ literar, Ultimul psalmist al mileniului al doilea, de I. P.-T., a văzut,integral, lumina tiparului, în revista Orient latin – Timişoara, ISSN 1453-1488, redactor-şef:Ilie Chelariu –, anul al VII-lea, nr. 1 / 19, martie, 2000, pp. 18–20; precizăm că în textulamplului „material“ a fost înglobată şi recenzia Visul şi „algele citadine“, făcută la apariţiavolumului Culegătorul de alge, recenzie publicată în revista Transilvania – Sibiu, redactor-şef: Mircea Tomuş –, nr. 9, septembrie, 1985, p. 37 sq.)

Poetul caligrafiilor în postumitatea peniţei-de-diamant genunos

Alături de Nichita Stănescu (Ploieşti, 31 martie 1933 – 13 decembrie1983, Bucureşti), întemeietorul pradoxismului ontologic al Limbii /Logosului, şi de Marin Sorescu (Bulzeşti-Dolj, 19 februarie 1936 – 1996,decembrie, 6, Bucureşti), fondatorul paradoxismului cosmologic, AnghelDumbrăveanu (Dobroteasa-Olt, 21 noiembrie 1933 – 12 mai 2013,Timişoara) s-a impus printr-o operă bogată, valoroasă, de talie naţională şi,totodată, de altitudine ozonat-europeană.

Anghel Dumbrăveanu cercetând „oase de corăbii“ în orizontul anului 1968.

Opera-i poetică aparţine esteticii noi, antiproletcultiste, din cea de-adoua jumătate a secolului al XX-lea, inaugurând, dumbrăvenian-indiscutabil,

Page 238: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

238

paradoxismul receptării cromatice / spectrale a lumii (cf. Ion PachiaTatomirescu, Receptarea spectrală a lumii, în Ramuri – Craiova, redactor-şef : Marin Sorescu –, nr. 4 / 250, 15 aprilie 1985, p. 4 / Ion Pachia-Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice..., Timişoara, Editura Augusta,2005, pp. 388 – 401).

Pentru valoroasa-i operă, Anghel Dumbrăveanu a fost încununat cunenumărate premii naţional-valahe şi internaţionale: Marele Premiu alFestivalului Internaţional Nichita Stănescu – Ploieşti, 1986 ; PremiulAcademiei Române – 1997 ; Premiul internaţional Rozeta de la Bella Voda –Jugoslavia, 1998 ; etc.

Umbra fulgului. Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933,Dobroteasa-Olt) îşi serbează – în toamna anului 2008 – împlinirea a 75 deani, în oraşul Timişoara, oraş ce l-a adoptat ca „fiu“ încă din adolescenţă, din1949, anul în care a devenit licean al Şcolii Pedagogice (din Timişoara),fireşte, prin două excelente volume de versuri.

Primul volum de poeme din acest an aniversar este Retorica şi umbraninsorii (Timişoara, Editura Excelsior Art, 2008, pagini A-5: 128), AnghelDumbrăveanu fiind „prefaţat“ cu Poezia ca artă învingătoare, de MirceaTomuş.

După cum ne încredinţează fiica poetului, Violeta Dumbrăveanu, în„argumentul“ Cuvinte ninse, sunt încorolate în acest volum :

«ultimele respirări poetice ale bunului, iubitului şi alesului meu tată, AnghelDumbrăveanu» (p. 119). Este vorba de „ultimele respirări“ lirice pe care AnghelDumbrăveanu le-a putut caligrafia în zăpada colii de hârtie, căci poetul trăieşte, daro boală a bătrâneţii nu-i mai permite să ia condeiul în mână şi să aştearnă textulpoemului de aur. Aşadar, poetul continuă şi va „respira“ aerul liric din faţaCatedralei de pe Bega încă mulţi ani – peste cei 75 – de-acum încolo. Tot în Cuvinteninse, Violeta Dumbrăveanu ne spune că a structurat volumul în câteva cicluri,

Page 239: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

239

dându-le titlul semnificativ după «al unui poem care se regăseşte în secvenţarespectivă».Şi cele patru cicluri poematice ale volumului sunt: Retorica şi umbra

ninsorii, Toponimii ale unui rai jefuit, Drumul Domnesc şi Lungul drum alcăutării.

În prefaţa semnată de distinsul critic literar, d-l prof. univ. dr. MirceaTomuş, aflăm o „radiografie“ a reliefului liric din Retorica şi umbra ninsorii,de mare fidelitate:

«…poezia lui Anghel Dumbrăveanu ni se arată aşa cum o ştiam, adică la fel şi totuşialta. Constanţa ei nu este nici stagnarea, dar nici schimbarea, ci starea în mişcare şimişcarea formaţiunilor ei statice. Un prim nivel sau un prim tempo de lectură, aleacestor numite ultime respirări, poate recunoaşte vechi motive, încă de la începuturi,având a constata, aproape cu uimire, frăgezimea întreagă a prospeţimii lor: câmpiazăpezii, fata, muşcătura de fluture, sărutul, dulcele leşin, umbra ninsorii, apoi, caîntr-un excurs de arheologie poetică, un strat ulterior, din care apar celebrele cursuride vară, exotica iguană, pentru ca lor să li se adauge ultime formaţiuni ca retoricaveche, studiată la cinci dimineaţa ori administrată în toate ocaziile, enunţul înformularea cu fluturii şi enunţul în formularea cu alte mijloace; pentru ca, îninteriorul aceleiaşi unităţi poetice, din vârstele originare, cum ar fi sărutul sauumbra ninsorii.» (p. 7).Definitiv-învingătoare-s, într-adevăr, ars poetica şi întregul poeziei

resurecţional-moderniste, ori de receptare spectrală a lumii / universului, prinrotirea ceremonioasă a discului-curcubeu-paradoxist de sub pattern-ul /stilistic-pecetea lui Anghel Dumbrăveanu, de la o retorică a graţiosului /diafanului, a purităţii de omăt a trăirii, îndeosebi, în zodia lui Eros (înRetorica şi umbra ninsorii), ori de la toponimia unui Eden „jefuit“ (al Dacieica Grădină a Maicii Domnului, după cum ne-a încredinţat şi Papa Ioan Paulal II-lea), în / înspre toate punctele-i cardinale (Toponimii ale unui raijefuit), până la „calea regală“ a fiinţării / fiitorimii (Drumul Domnesc), sauLungul drum al căutării, al cunoaşterii / trecerii şi petrecerii ens-ului.

(Cronica Umbra fulgului cade-n poem, de I. P.-T., a fost publicată în Anuarul demartie – Timişoara, ISSN 1842-0974 / ISBN 978-606-8125-03-9, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anul al IV-lea, nr. 4 / primăvară 2009, p. 161 sq., şi în revista Orient latin –Timişoara, ISSN 1453-1488, redactor-şef: Ilie Chelariu –, anul al XVII-lea, nr. 2–3– 4 /2009, p. 42)

Şi măsura poemului. Al doilea volum sărbătoresc de poeme din al75-lea an, Măsura lucrurilor (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2008, pagini A-5:96), de Anghel Dumbrăveanu, are trei cicluri: cel ce dă titlul întreguluipoematic (Măsura lucrurilo), Un fel de fabule şi Zâne şi copii.

Page 240: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

240

Poemele, în majoritatea lor, sporesc, rotunjesc inconfundabilulteritoriu poetic dumbrăvenian, câteva încordând meridianul critic-social dinîntregul operei sale, privind injustiţia, corupţia, hoţia, numeroasele /sufocantele impozite inventate de guvernaţi de-o infinită lăcomie, „junglademocratică“ din România, „jungla dintre legi“ etc.:

Nimeni nu mai înţelege cum se cuvine vreo legeDe când uitară de Ţepeş cel bunSe-aude că săracii lihniţi dintr-un cătunimploră pronia să-l învie şi să-l deslege

Atâta dezmăţ se vaită femeile plânsenu s-a pomenit nici când ne călcau oştile de osmanlâis-au întrecut în biruri de luară porcu-ntâişi de vânzare totul; ajunse

Ar trebui să vie Ţepeş cel bun(«Rău de bine», p. 70).

Impresionează aici copleşitorul realism liric cu care-i surprinsă„democraţia junglieră“ din „ultimul sfert de veac“, sau verismul pictural-perenizat din dumbrăvenianul etalon-oraş / burg:

Sunt mulţi amârâţi prin cartiere-n oraşUnii dârdâind umblă iarna desculţi / […] //

Se-aude că-i dă de pământ pe guvernanţii din piaţăle-a crescut hoţia mârşavă în sângeÎn vecini un copil cere pâine şi plângeOr să-i dea de-a pustia pe cei cu moartea pe faţă

Se aude că au început să-şi vândă guvernanţii pe piaţă...(«Un copil cere pâine»).

Uneori, satira dumbrăveniană ţâşneşte cu forţă original-actuală, cuîncleştări sinestezice, parcă din vecinătatea celei eminesciene, din secundajumătate a secolului al XIX-lea valah, dovedind / certificând „statul pe loc“,

Page 241: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

241

„somnul raţiunii / naţiunii“, ori bacovianismul „golului istoric“ al lumii /epocilor istorice / contemporane :

Ne-a dat Domnul deputaţişi deştepţi şi apucaţidormitând în Parlamentcând fălos, când indecent

Cum necum se-ntemeiarăşi-acum alţii-aşteaptă-afarăpentru funcţii demnitare„ce ăilalţi fură mai tare?“

Unul chior şi prost s-a dussă se-nchine la Apussă-l impună dumnealordeputat ori senator

Altul dovedit mai breaza sărit peste pârleaz…

(«Nea Cutare»). Etc.

(Cronica Umbra fulgului cade-n poem, de I. P.-T., a fost publicată în Anuarul demartie – Timişoara, ISSN 1842-0974 / ISBN 978-606-8125-03-9, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu, anul al IV-lea, nr. 4 / primăvară 2009, p. 162 sq., şi în revista Orient latin –Timişoara, ISSN 1453-1488, redactor-şef: Ilie Chelariu –, anul al XVII-lea, nr. 2–3– 4 /2009, p. 42)

O viaţă de caligrafii şi două „inedite“ în prima carte postum-dumbrăveniană. Prima carte postumă a lui Anghel Dumbrăveanu(Dobroteasa-Olt, 21 noiembrie 1933 – 12 mai 2013, Timişoara) este antologiade poeme olografe îngrijită de Violeta Dumbrăveanu (cu o prefaţă de RaduCiobanu şi cu „două cuvinte postfaţatoare“, unul al antologatoarei, şi celălaltal criticului Adrian Dinu Rachieru), Lacrima de întuneric (Timişoara,Editura Eubeea [ISBN 978–973–673–275–1], 2013; pagini B-5: 228).

Din interesantul „cuvânt înainte“, ori, mai exact spus, din „caligrama-clepsidră“ a Violetei Dumbrăveanu, reproducem pentru Distinsul Receptor dePoezie câteva veridice aserţiuni:

«Această carte de versuri s-a tipărit [...] pentru iubitorii de literatură şi colecţionariide cărţi rare, cu ocazia aniversării zilei de naştere [...] şi a comemorării unei jumătăţi

Page 242: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

242

de an de la plecarea în eternitate a poetului Anghel Dumbrăveanu care a contribuitla schimbarea cursului poeziei româneşti» (p. 5).

Lămuritoare, binevenite sunt şi cele scrise de Violeta Dumbrăveanu încuvântu-i „postfaţator“, Laudă slăvitelor sale mâini mirositoare a poeme,laudatio unde Distinsul Receptor află sfâşietor-elegiace cuvinte ale fiicei-antologator, rostit-rostuite cu suflet îndoliat:

«A rămas ceva din el pretutindeni [...] Râsul său se mai aude cu soare [...] Cum i-afost creaţia aşa şi viaţa: o flacără mistuită pe altarul poeziei dragostei şi omeniei [...]...şi aştept să înflorească steaua în gândul care-l caută mereu...» (p. 202).Din prefaţa Lungul drum al căutării (pp. 11 – 14), de Radu Ciobanu,

de dincolo de motivul relevat şi prin titlu („drumul“ / „calea“), este de reţinutpentru istoricul literar – dintre alte „amintiri“ întru cunoaşterea poetuluiprintr-o prietenie „de-o viaţă“ – faptul că prin anul 1956, când era şi redactor/ secretar general de redacţie la revista Scrisul bănăţean (care şi-a schimbatmai târziu numele în Orizont), Anghel Dumbrăveanu a coordonat şiactivitatea cenaclului literar „Victor Vlad Delamarina“.

Trecând peste prim-alineatul cicumstanţial-generaţionist, înpostfaţarea cărţii prin densul şi admirativ-exactul studiu, Sub peceteamelancoliei („în amintirea lui Anghel Dumbrăveanu, la plecare“), de AdrianDinu Rachieru (cu o variantă anterior publicată în revista ieşeană, Convorbiriliterare), se relevă drept coordonate ale liricii dumbrăveniene:

(I) «o lirică de elegantă caligrafie, invadată de sărbătoresc, atentă la ceremonial,descoperind duminicalul în cotidian» (p. 204), «o pornire narcisiacă», «unromantism de interior» (ibid.), «visătoria», virtuozitatea «melancoliei vesperale» (p.205); etc.;(II) «biografia, cu subtilele ei legături, infiltrându-se în operă [...], sub masca uneipoezii fără căderi de tensiune – drumul decoperirii de sine şi zbaterile uneiconştiinţe afişând olimpianismul», «însingurările vârstei mature», „margineavisătoriei“ «ca ţărmul unei mări mentale» (p. 205), «meditaţia asumată, deîncărcătură reflexivă, împinsă chiar în zonele metapoeticului», «un tragism difuz»(p. 207), «descoperă „silabele frigului“», «acutul sentiment al timpului» (p. 208);etc.Poemele olografe din antologia Lacrima de întuneric (2013), cu

excepţia a două „inedite“ (de la paginile 68 / 69 şi 104 / 105, poeme inedite

Page 243: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

243

ce intră sub lupa noastră imediat, infra), aparţin majorităţii volumelor antumeale lui Anghel Dumbrăveanu, certificând şi în această încorolare uninconfundabil „teritoriu poetic dumbrăvenian“, teritoriu liric asupra căruia noine-am pronunţat în nenumărate rânduri, inclusiv în ampla noastră lucrareconsacrată generaţiei modernist-resurecţionale şi a paradoxismului, într-uncapitol special, Anghel Dumbrăveanu despre relaţia râului cu lebăda, deunde, pentru Distinsul Receptor de Poezie nu reproducem decât fraza „deînchidere“ (de capitol, fireşte, pentru că „masa“ cercetării noastre, de prezintăinteres, se află cu multă uşurinţă în / din circuitul cultural / literar internetizat,într-o mare măsură şi la www.Banaterra.eu):

«În poemele dumbrăveniene întâlnim o lirică meditativă fundamentală, structurată lainterferenţa constelaţiei celor trei mituri centrale: mitul perechii ideale în infinitehierogamii, mitul eternei întoarceri a zeului-protagonist, prin ocultarea de nord şiprin epifania de sud, şi mitul nemuririi zalmoxiene, în desfăşurări dezmărginitedincolo de priveliştea fiinţei platoniciene, dincolo de „faţa nevăzută a cerului /nopţii“, în oraculare rostiri, curbând parcă razele timpului sub auriul scut al luiAxios, scut pe ale cărui spirale solare se înrourează cristale cât lacrimile vieţii şipetrecerii sfinţilor Poeziei» (Ion Pachia-Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice,Timişoara, Ed. Augusta, 2005, p. 401).Inedita Surâs pentu tei (olografa, pe pagina 104 şi pe următoarea

„cules-tipărita“) prezintă un deosebit interes documentar prin faptul cădatează chiar din anul „marii explozii lirice“, din 5 februarie 1965:

Violoncelul între păianjeniŞi tu departe, dincoloDe somnul hivernal.

Mi-au rămas copacii şi noaptea.Umblu printre copaci şi vorbescCu păsările plecate în toamnă.Iată un sentiment pentru arţari,Un surâs pentru teiŞi steaua unui cuvânt ulmilor.

Putem cânta din nou, arboriiUnison alb, unison alb...Dirijorul s-a închis în violoncelul platanului

(p. 104 / 105).

Se vede că poetul – ca majoritatea celor din generaţia sa modernist-resurecţională – au drept „maestru“ pe George Bacovia – în acest „sensgiratoriu“ grăind clavirul simbolist-instrumentalist în substituirea-imodernist-resurecţional-antiproletcultistă de violoncel.

Dar Anghel Dumbrăveanu, prin această „inedită„ / „olografă“, îşicertifică o aproape neverosimilă maturitate creatoare, întâlnită numai la

Page 244: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

244

genialii generaţiei sale: Vasile / Vasko Popa, Nichita Stănescu, MarinSorescu ş. a.

Anghel Dumbrăveanu văzut de doi prieteni-întemeietori ai paradoxismului:Nichita Stănescu (în stânga receptorului), în anul 1973, şi Marin Sorescu, „desen cu mâna stângă“.

Inedita secundă, Dreptul soarelui (titlul iniţial fiind – după cum arată„ştersătura“ – Drumul omului), poartă data: „30 ian[uarie] [19]90“, adică-iscrisă la o lună după declanşarea Revoluţiei Valahe Anticomuniste dinDecembrie 1989:

Mi-a rămas tot ceea ce nu am avutlibertatea de a priviîn dreptul soareluişi de-a visa poemul umilal zilei de mâine

Imi pot aminti un prietenrătăcit într-o speranţă târzieUmbra lui mai trece şi azipe sub fereastra închisă

Mi-a rămas bucuriade-a mătura de stelele veştededrumul unui om neîntâlnit

Poate-mi aduce o vorbă curată(p. 68 / 69).

„Seismul social-valah“ declanşat în 16 / 22 decembrie 1989marchează şi această poemă a lui Anghel Dumbrăveanu: specifica-iceremonialitate întru întâmpinarea paradoxist-spectral-sinestezică a lumii luicâştigă sunetul de bronz al clopotului fiinţial, clopot pe care se-aşazăcondorul din majestuoasa-i planare, clopot a cărui limbă – tot de bronz –, maimult ca sigur, se mişcă, scoţând sunete grave, poematic-grave (ca şi în Axios

Page 245: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

245

tracul...), în bătăile „pe loc“ ale aripilor, întru echilibrare şi antrenament deîntreţinere a anvergurii.

Olografele dumbrăveniene din antologia Lacrima de întuneric (2013)– textele caligrafiate „o viaţă“, viaţa-i-caligrafie etc. – lasă grafologilor unextraordinar material pentru lucrări / studii de profil ale căror vectorizări seînrăzăresc într-o personalitate puternică, narcisist-firească în profunzimea-i,olimpian-condoriană în suprafeţe / oglinzi.

De mare valoare documentar-estetică în această carte bibliofilă, înaceastă antologie de poeme olografe, Lacrima de întuneric (2013), sunt şiportretele în creion / tuş (supra) făcute lui Anghel Dumbrăveanu de genialiisăi prieteni, colegi întru aleasă liră, ori autentici graficieni / pictori – MirceaCiobanu, Vasile Pintea, Marin Sorescu, Nichita Stănescu ş. a. –, colegi dingeneraţia-i ce s-a războit cu stalinism-paukerismul cultural, generaţie a „mariiexplozii lirice din 1963 – 1965“, generaţie a modernismului resurecţional şi atemeinicirii adevăratei estetici a paradoxismului.

(20 făurar, 2014, la Piramida Extraplată a Timişoarei)

(Cronica O viaţă de caligrafii şi două „inedite“ în prima carte postum-dumbrăveniană,de I. P.-T., a fost publicată în revista Orient latin – Timişoara, ISSN 1453-1488, redactor-şef:Ilie Chelariu –, anul al XXI-lea, nr. 1 / 2014, p. 40 sq.)

„Poliedricul“ între neguroasa nuntă şi templul Cuvântului

Un „poliedric“ este şi Gheorghe Andrei Neagu (născut în zodiaFecioarei, la 4 septembrie 1949, în localitatea Sofroceşti-Trifeşti, din judeţulNeamţ, provincia Moldadava > Moldova-Dacia, cu studii liceale /bacalaureate la Liceul Teoretic Nr. 1 din Roman, cu studii postliceale laInstitutul Silvic din Bucureşti, apoi absolvent / licenţiat al Facultăţii de StudiiEconomice de la Universitatea din Iaşi etc.), opera-i acoperind mai multedomenii.

În orizontul cunoaşterii ştiinţifice, pe domeniul silviculturii, îl aflămcu două notabile contribuţii: Sistemul informaţional în silvicultură, 1974 şiRaţionalizarea sistemului informaţional în silvicultură, vol. I, II, 1975 (cf.

Page 246: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

246

Fişa biografică, în volumul Tribulaţii paseiste..., de Gheorghe AndreiNeagu, Iaşi, Editura PIM [ISBN 978-606-13-2027-1], 2014, p. 120 sq.).

În orizontul cunoaşterii metaforice are o serie de lucrări remarcabile:în domeniul prozei, fiind autor de schiţe, povestiri, nuvele – Moartea

şobolanului, 1997; Crucea lui Andrei, 2003; Purtătorul de cruce, 2009; etc.– şi de romane – Tempul iubirii, 1992; Arme şi lopeţi, 1995; Tarantula,1996; etc.;

în domeniul poeziei, fiind autor al câtorva volume de poeme demarcă: Nunta neagră, 2010, Lacrima iubirii, 2013, Poemele din templu,2013; etc.;

în domeniul jurnalisticii / publicisticii, fiind fondator / redactor-şefal publicaţiilor de Focşani / Piroboridava-Dacia: Jurnalul de Vrancea, 1993;Gazeta vrânceană, 1995; Oglinda vrânceană, 1997; Oglinda Moldovei,1999, şi Oglinda literară, 2001; unde a publicat / publică articole / interviuri– de cele mai multe ori – „de impact“ (ca, de exemplu, serialul „literar-oglindist“, Un securist de tranziţie), unele (Tragedia culturilor mari, Războişi revoluţie, Lumea politicului, Spirala istorică a României etc.) reunite încărţi, ca, de pildă, în cea „din ultima oră“: Tribulaţii paseiste – epistoleleunui incorect politic către veşnicie, 2014.

Gheorghe Andrei Neagu „ascuns între pleoape“ şi în aşteptareaaltui semn al Papei Benedict al XVI-lea.

Nuntă într-un cer de negru papirus. Motivul romantic al iubirii„strigoite“ (arhicunoscut dinspre poemul «Strigoii, I, II», de Mihai

Page 247: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

247

Eminescu), dar şi de maxim rafinament expresionist (ca în nuvela lui MirceaEliade, «La Ţigănci»), se voltaicizează notabil – la un mod paradoxist,netulburat şi inconfundabil – şi la cunoscutul prozator, dar şi poet, GheorgheNeagu, autorul admirabilului volum „în şase limbi“ (valahă, engleză – înversiunea Gabrielei Pachia, franceză – în tâlmăcirea Virginiei Bogdan,italiană – în translarea lui I. D. Denciu, rusă – în perevodirea Allei Murafa,spaniolă – în traducerea Mioarei Angheluţă), Nunta Neagră – The BlackWedding – Les noces noires – Le nozze nere – Ciornaia svadba – Bodanegra (Râmnicu Sărat, Editura Valman [ISBN 978–606–92272–2–0], 2010;pagini A-5: 106).

Eroul epico-liric din balada Nunta neagră, de Gheorghe AndreiNeagu, pe la gurit de ziuă, «cu ochii plini de patimi», se îndreaptă «spre ea,strigoi…».

E vorba despre „ea“ / „mireasa“, mărturisindu-ne că o „aşteaptă“ – ca,altădată, eroul liric romantic din poemele lui Eminescu:

să se nască din copaci,alergând înfiorată;şi cu buze, ochi de maci,să aprindă iar pădureaca de-atâtea alte ori,într-un vals nebun, ceresc.La întâlnire, «cerul nu mai e albastru, / ochii sunt văpăi», „mireasa“ îl

sărută «cu buze tremurate», cu patimă, subliniindu-i:–Ziua nunţii sorocitea venit ! E azi…„Nunta“ nu „se-mplineşte“ – nu numai pentru că „strigoirea“ dintre El

şi Ea o face „incompatibilă“, nu este admisă „de zei“, ci şi pentru că-lobsedează şi îl cutremură gândul «la nuntaşii clipei, groaznici», pe care-i

Page 248: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

248

vede «răscolind pământul» (mai mult ca sigur, dinspre ritualul „destrigoirii“prin „slujba preotului“, prin dezvelirea mormântului şi prin „bătutul piroiuluiîn inimă“, inimă care-i scoasă apoi din pieptul moroiului şi incinerată; cenuşarezultată se aruncă pe Râul cel mai mare din zonă, „la Malul ăl Mare“).

În balada supusă analizei noastre, „mireasa“ venise să-i aducă «jertfajertfelor supreme», dar, după cum ne încredinţează „eroul“ poematic:

Eu cu mintea mea năucă,Am oprit-o între gene.Frunzele privesc în eleDisperarea zilei noastreCând sub otrăvirea brumeiDezgolesc păduri albastre.Cerul, roşu ca o rană,insensibil, hâd, postulArde lumea vegetalăDespletind păduri de fum.Trupul meu, cuprins de jale,Îşi înalţă rugi spre cer…

Tabloul ce surprinde „miresa şi alaiul“ – de nuntă postumă – trimite lasublimul tragicei limite:

Sub copaci cuprinşi de spaime,Vin nuntaşii lălăind,Întregind alaiul,Fata plânge-ncetişor,Păru-i despletit în valuri,Ochii cată ajutor...Reamintim că după ritualul valah-arhaic, la nunta mortului, fecioarele

vin cu părul despletit („despletirea părului înseamnă doliu / moarte“).În suprema instanţă a zeilor, poetul face „recurs“, dar nu are câştig de

cauză:În temple, zeii stau la sfat;De data asta-i judecatGândul tău, poete:– Ce-i asta? Dragoste? Iubire?– Au dreptul muritorii să iubească?– Să piară îndrăzneala nefirească?Mesenii beau din vinul translucid,Curat ca lacrima mireselor jertfite / […] /„Să piară!“ Deci au hotărât…

Page 249: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

249

„Mirele-strigoi“, dorindu-şi nespus de mult mireasa din ceremonialuldestrigoirii, face să sticlească lama unui cuţit, lovind „de moarte“ sublimafăptură:

Ea doarme – lebădă supusă,Cu trupul părăsit de zbor…

Astfel, prin „postuma nuntă“, „mirele-strigoi“ şi „mireasa-postumă“îşi pro-jetează existenţa „în doi“, în ciuda zeilor, fireşte, între iubirile teluriceşi astrale, într-un spaţiu „subceresc“, ce pare a fi nu prea departe de celedenic:

Încet-încet, în codru,Şi florile se-nchid.Dintre stamine, rouaNe poleieşte drumulPe care-acum păşim.„Ce puf atât de moaleNe-nvăluie divin?“Adoarme lin şi cerulImens, albastru, mare,„Nu te mai văd, iubite,Şi cât regret de tare…“Ne contopim de-a pururiSub flori ce nu mai sunt / […] /Nuntaşii stau grămadă –Au capul sub pământ…Se clatină copaciiCutremuraţi de vânt,Din conto-pirea purăA dorului cu iarba,Zac miri ucişi de ură.Plânge pădurea…Se vede în încercarea resurecţional-baladescă a lui Gheorghe Andrei

Neagu, din Nunta neagră, nu numai „erupţia“ firească, „de panou central“, aunui eu epico-liric, nu numai o irepresibilă dorinţă de a da o lecţie unorgeneraţii de epigoni, de pseudocreatori „manelişti“, „fonfoişti“,„excrementişti“, „fracturişti“ etc., indivizi anticulturali ce au provocat„cancerul artelor“ din ultimele două decenii, îndepărtând Distinşii Receptoriîntru catharsis, de spaţiile sublime ale poeziei, picturii, sculpturii, muziciietc., ci şi un avertisment, un semnal de alarmă asupra condiţiei „imoral-umane“ a prezentului reificat / reificator, semănător de moarte în toate ariilecivilizatorii, poluând toate regnurile, proliferând / clonând răul, corupţia,

Page 250: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

250

escrocheria, într-un ritm diabolic, apocaliptic, la scară planetară, fărăprecedent.

Spaţiul baladescului – din Nunta neagră, de Gheorghe Neagu – sedoreşte al trăirii profund-creştine, de rai teluric, al Iubirii „eterne“, al re-editării „eterne“ a cuplului edenic de dinaintea „căderii în păcat…“

(Gheorghe Neagu, (Cronica Nuntă într-un cer de negru papirus, de I. P.-T., a fostpublicată în Anuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anul al VI-lea, nr. 6 / primăvară, 2011, pp. 141 –143.)

„Lacrima Iubirii“ din pământ până-n cerul-cuib-de-Cuvânt.Volumul bilingv, în valahă şi engleză (versiunea în limba lui Shakespeare:Patricia Lidia), Lacrima Iubirii / Tear of Love (Adjud, Editura ArmoniiCulturale [ISBN 978-606-8388-71-7], 2013; pagini A-5: 276), de GheorgheAndrei Neagu, are „în deschidere“ o „bogată“ Biobibliografie, secundată deun „cuvânt înainte“, Viaţa ca lumina topită-n asfinţit, de Marius Chelaru, dincare spicuim pentru Distinsul Receptor de poezie:

«„Din carnea mea / s-au scos cuvinte / ce s-au încins pe jar“, scrie Gheorghe AndreiNeagu, în acest volum în care dominante sunt nostalgia, iubirea – cuvânt întâlnit încarte de peste 70 de ori, dragoste de 12 ori – îmbrăcată în culorile amintirii sau,alteori, în veşminte drapate în nuanţele ruginii ale toamnei» (p. 8).

În „închidere“ / „ariergardă“, sunt două „postfeţe“: Singurătateascriitorului, de Virginia Bogdan – ce consideră că «...lacrima este puritatea,jertfirea, sacrificiul asumat, surpriza, despărţirea. Însingurarea. Ca o condiţiesine qua non a creaţiei...» (p. 259) şi Revelaţie de suflet pereche, de AnaHâncu – unde mai este subliniat faptul că: «Nostalgic, etern visător, poetul îşi

Page 251: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

251

conştientizează singurătatea prin care-şi „deşiră“ trăirile, viaţa...» (p. 263).Desigur, „deşiratul“ fir al Ariadnei...

Eroul liric din Lacrima Iubirii / Tear of Love, de Gheorghe AndreiNeagu, fără a fi vreun Făt-Frumos de prin Vlăsie, ori vreo divinitate silvan-faunistică, are în structura-i o bună doză de percepere a cosmicului (desuprafaţă sticloasă mai mult decât de profunzime „croceană“), de vreme ce îşidă seama că, «de-atâta lumină, / stelele mor / surprinse de spaime, de spaţii»(Lumină ceruită, p. 10), de vreme ce-i „ard în ochi constelaţii“, de vreme ce,neapărat – mult mai la vale de Hercule / Nessus –, simte şi ţine să-i declareoximoronic / paradoxist iubitei, din planul teluric, bineînţeles, că-i timpul de-a muri înşelat de-atâta lumină cernită, ori de vreme ce simte şi ţine să-şiinterogheze androginica-i jumătate:

Cu cine-mi înfloreşte timpulcând universul moare trist în mine?

(«Marea de cuvinte», p. 14).Pentru că emisferele – autentice, „ideale“ – de la zeiasca despicare a

androginilor s-au regăsit în Marea-Logos («Ne-am întâlnit din nou. / Tu,noaptea înstelată, / Eu, cerul plumburiu...» – Noi, p. 24), întru rost-rostuire, şibucuria reîntâlnirii / realcătuirii „întregului“ se exprimă prin vocale-lacrimide dor, din pământ, până-n cerul-cuib-de-Cuvânt, însă, de data asta, într-undecor autumnal, unde-i «copacul cu verdele-n bernă» (Ruga de toamnă, p.16), ori om-arborele ce «metalice ramuri înalţă spre cer».

În „casa“ eroului liric „din lacrimă“ e-«o mare îngheţată dereproşuri», întrandafiratele jumătăţi de-odinioară se relevă în anotimpulprezent-poematic drept «doi trandafiri leproşi» (Răceala, p. 18).

În „casa“ eroului poematic, un bacovian vânt «suflă rece-n încăpere, /prin crăpături căscate an de an, / gemând stingher printre unghere, / prelinssinistru pe sub geam», dar numai până în zarişte de florar, când «ninge cuirişi de soc» (mai parfumat-romantică ninsoare decât „aşternutul“eminesciano-hyperionic din flori de tei), pentru că, «Din tufe, mari cupe desoc / Privesc către noi vegetal. / Şi ninge cu boabe de foc.», încât în boji(„bozii“ – Sambucus ebulus):

...mai zace seninăÎntreaga lumină...

(«Vină», p. 34).

Fără a avea de-a face cu păguboasa modă a excrementismului dinliteratura de azi, dar nelipsindu-i „cadenţe“ gârcenian-dadaiste de facturăVinea-Tzara (cf. «Când noaptea-ncepea să miroase a zori, / m-am trezit cupantofii în mână. / Iar în adâncul lor am ascuns o lacrimă, / un suspin... / [...] /

Page 252: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

252

Eram un copac de argint / ce în pantofi a rătăcit / o lacrimă deplină.» –Lacrima, p. 26; sau: «Mă uit la tine, doamnă lună, / Cum te plimbi ca o vacă /Cu ugerul prea plin...!» – Rustică, p. 178), făcând slalom printre stiluri (cutangenţă, sau cu „lovitură“ / „izbitură“ la / de „jalon“) – eminescian /romantic («Cad frunze moi în părul tău / şi se cufundă-n plete, / iar visulmeu, din visul tău / se-mbată pe-ndelete. // Cad arbori negri în pădure / pentruatunci când n-ai să fii; / cu ochi de jar, adun durere – / iar ai plecat. Ai să maivii? // Cad frunze ude-n părul tău / de lacrimi care curg şuvoi – / şi se topeştevisul meu / în ochii negri, trişti şi goi...» – Căderi, p. 134), macedonskian(sau de „simbiozare“ romantico-parnasiano-simbolistă :

Noaptea vine dezbrăcatăîn culcuşul inimii. / [...] /Cupidon, copil zburdalnic,iar te-ai strecurat în vis ?!Despletind pe îndeleteplete negre ca de tuş,noaptea vine-n faţa noastră,un contur de pluş...

(«Noaptea», p. 66),

fără a neglija cumva pe cel coşbuciano-goghist / poporanist:

La margine de drum, cu tei,Născând imense umbre,Convoaie de femei.Desculţe, despletite,Cu flori pestriţe-n port divin,Purtau uitarea-n mersul lin. / [...] /La marginea de drum, femeiPurtau cu sine flori de tei...

(«Flori de tei», p. 94),

ori pe cel bacovian / simbolist :

Mai plânge şi-acum în grădinăO urmă din tot ce-am sădit ,În toamna ce cântă-n surdinăMarşul funebru, cu glas răguşit.

Lumina din geamul deschis altădatăE moartă ca luna pe cer / [...] /Pustiul pe stradă stăpân absolutPătrunde în inima mea.E noapte, iubito, şi-ai vrut

Page 253: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

253

Întreaga poveste de nea.(«Poveste de nea», p. 108),

dar nici stilul expresionist / blagian, ca în Femei, dar nu „vioriaprinse“:

Femeie iubită,mai adu-mi un pumn de pământ / [...] /Revarsă-ţi pletele-n holdă,în grâul presăratcu maci rubinii,aidoma buzelor tale...

(p. 52),

şi nici stilul mironparaschivesc / oximoronic-paradoxist-folclorizant :

Au sub coviltir de stelePuradei pudraţi cu releŞi ţigănci cu salbe mute,Şi [cu] ghiocuri prefăcute. / [...] /Sub mătăsuri înflorate,Coapse goale, lustruite...

(«Şatra», p. 36) etc.,

volumul lui Gheorghe Andrei Neagu, Lacrima Iubirii / Tear ofLove (2013), se distinge, în ultima instanţă orizontic-metaforică, printr-obună armonizare întru catharsis a „întregulului“ său macrotematic-erotic, „întreg liric“ verosimil-trăit, incandescent-inspirat – spre a generarelief / „teritoriu“ în Ţara Poemului – şi de valoare estetică, nu neapărat„ieşită din comun(ă)“, ci, mai ales, de marcă pentru acest prezent anotimp.

(2 cireşar, 2013, la Piramida Extraplată de la Tibissiara > Timişoara.)

(Cronica „Lacrima Iubirii“ din pământ până-n cerul-cuib-de-Cuvânt, de I. P.-T., a fostpublicată în periodicul online «pentru promovarea culturii şi iniţiativelor de dezvoltare»,Port&Leu – Bucureşti, redactor-şef: Corneliu Leu –, nr. 6–7, 7 august 2013, p. 4 –http://www.cartesiarte.ro/portaleu/articol.php?)

Între „proza de templu“ şi „templul poeziei“. Cu o ţinutătipografic-ultramodern-elegantă, volumul Poemele din templu (RâmnicuSărat, Editura Olimpus [ISBN 978-606-92212-9-7], 2013; pagini A-5: 220),

Page 254: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

254

de Gheorghe Andrei Neagu, după cum declară însuşi autorul, fără narcisisme/ egoisme de vreun soi, cu generozitate de fraternă liră, «se dedică tuturorprietenilor Poeziei» (majuscula ne aparţine).

„Deschiderea“ acestui volum de poeme neaguiene se face prin arspoetica „de tâmplă“ de nou întreg liric, post-„Nunta neagră“-2010:

În templul cuvintelorse intră curatcu hainele pregătitepentru cuvintele ce le-ai uitatsă le pui în carnea poemului.Cuvintele rătăcite,strivite de zidul poemuluicuvintele sacrificatede dragul templului cuvintelorcând mâinile vor fi acoperitede mănuşi albeca să nu se vadăcuvintele nerostite încădin sângele poetuluizidit în poem.

(«Templul cuvintelor », p. 13).În această instanţă a literelor, că – pentru Gheorghe Andrei Neagu,

cum, de altfel, dar şi „din păcate“, pentru tot mai puţini dintre contemporanii„generaţiei în rărire cu înrăzărire“ – intrarea în Ţara Poemului este sacră(nu „excrementistă, ca în moda zilei“), aidoma intrării într-un templu cuarhitectură bazată pe cărămizi-arse-n-foc-viu şi pe pietre-cuvinte-ca-diamantul, „norma“ impunând curăţenie, puritate, haine „pregătite din timp“pentru „cuvintele uitate“ (ce-şi aşteaptă zidirea în templul-poem, „în carnea

Page 255: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

255

poemului“, „înnoite“ / „primenite“), nu „pe loc“, „improvizat“, „la-ntâmplare“, ori „cum s-or nimeri“; căci „uitatele cuvinte“ de pus „în carne viede poem“ sunt: „rătăcitele“, „strivitele de zid“, „sacrificatele“, „nerostitele“,pentru că-s locuitoare de-artere / vene, pentru că-s hematiile poetuluiautozidirii în Poem.

„Dimensiunile“ / „valenţele“ lirico-semantic-sincretice ale simboluluicentral – templul – din acest nou volum trebuie să fie relevate dincoace dearta poetică neaguiană, întrucât Marele Templu al Poemului se află în„teritoriul“ / „relieful“ său propriu, inconfundabil, „moştenit de la prozator“,ori ridicat într-o vârstă anterioară (fără vreo aluzie la romanul său din 1992,Templul Iubirii); este un templu în care a devenit „templier“ (de data asta,desigur, fără vreo aluzie la Purtătorul de cruce, din anul 2009, ori laanotimpurile în care obţine Binecuvântarea apostolică a Papei Ioan Paul alII-lea, din anul 2002, şi Binecuvântarea apostolică a Papei Benedict al XVI-lea, din anul 2010, în ciuda faptului că toate „nemuririle“, „ştiinţa Pelasgo >Valaho-Dacului de a se face nemuritor“ se află în Cogaionul Dacieistrămoşeşti, nu pe aiurea); aici, în templu, s-au zămislit / ivit textele„poematic-sacre“ ale prezentului volum (dar să lăsăm spre noi „cuvântulNeagului“, „templierul“):

Sunt un ram bătrânCrăpat, uscatŞi niciun lujer împrejur.

Am zeci de scorburi presărateSub coaja lustruităCa o păstaie mă-nclinSub ochii soarelui. / [...] //Sunt ram bătrânŞi-aştept să strig(Din coaja mea, sub ger)Mai sunt, mai sper

(«Templier», p. 19).

Mai mult ca sigur, Distinsul Receptor de Poezie, la versul cu „zeci descorburi presărate sub coaja lustruită“, se aştepta să vadă / simtă sinestezicatât curcubeolate ciocănitori / ghionoaie cât şi maronii veveriţe cărând alune /nuci, nicidecum să audă un bacovian strigăt existenţial-plumburiu de subgeruita-i coajă („raşchetată“ şi „lăcuită“ cu lame de gheaţă de sub albeleursoaice cu capu-n aurore [nord-polare, dacă se doreşte şi oarece„pleonasmită la mantinela textului“]).

Mai la vale de „ramul-bătrân-templier“, de „poetul-templier“,sugerează semenilor să aducă «lumină / unul altuia», printre amantele

Page 256: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

256

purtătoare de mândrie «la un punct geometric»; iar în caz că nu mai suntcărămizi întru zidire (de suflet / sine), trebuie să existe şi vrerea de a zidi «cupietre neşlefuite / un templu» (Cărămizi neşlefuite, p. 14).

Problemele din fundamentalul mit pelasg > valah al jertfei zidirii, aldăinuirii construcţiei – mănăstirii / templului – în direct-proporţionalitate cu calitatea jertfei de întemeiere, se complică dincoacede zborul meşterului Manole cu aripi confecţionate din şindrilă (nu din penede la vulturii morţi, ai labirintului, pene lipite cu ceară, cu clei de prun, cugumă de mestecat etc.), zborul manolic de pe turlă, spre-a ţâşni izvor (liric) înlocul în care tălpile-i ating iar pâmântul, pentru că, în cazul poematic-neaguian:

...după ce-au terminat de ziditsomptuosul templuucenicii şi calfeles-au trezitîn deplin întuneric –şi-n bezna dinlăuntrul lor,şi-au adus amintec-au uitats-aducă lumina.

(«Uitare», p. 15).

Tot aici, în Uitare, nu-i vreo referire („aluzie“, de vreţi) – cum s-arputea crede la o analiză în „puncte profund geometrice“ ale istoriei – nici lasfinţii noştri „templieri“ şlefuite-diamante („masoni“ / „francmasoni“, dacă sedoreşte), între care s-au înrăzărit Alecsandri, Bălcescu, Cuza, Kogălniceanu ş.a., ce-au început, în anul 1859, re-Unirea anticelor / evmezicelor „principate“/ „ţări de râuri / munţi“ ale Pelasgimii > Valahimii între hotarele strămoşeştiiDacii, nici la „templierii“ «deplinului întuneric» („masoni“ / „francmasoni“,dacă se doreşte) de după Revoluţia Anticomunist-Valahă din Decembrie1989, „gloabe“ ale „globalizării“, ce nu numai că n-au făcut vreun pas înainte(spre re-Unirea Daciei), dar au şi „vândut“ scursorilor imperialecontemporane părţi din Dacia Nord-Dunăreană / Sud-Dunăreană, bucăţi dinPlatoul Mării Negre de România, Insula Şerpilor etc., pentru că noii,contemporanii „templieri“, nici măcar nu şi-au amintit «în bezna dinlăuntrullor» (cum zice poetul Gh. A. Neagu) «s-aducă lumina», veridica lumină aistoriei Valahimii; pentru că ei, „templierii“ / „masonii“ de azi, cum, de altfel,nu autocritic-liric zice poetul, ei „stau ascunşi între pleoape“, sub pleoapele-nchise, „într-un somn de imn“, fără a şti ce-nseamnă „jertfa luminii“.

Dar poemul Jertfa luminii, de Gheorghe Andrei Neagu, îşi trimite„racheta cu scurtă rază de acţiune practică“ în părul iubitei, spre a i-l

Page 257: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

257

înmiresma cu ce-aduce primăvara în crengile-nflorite ale mărului edenic,nelăsându-mi bucuria de a putea subtitui această Iubită / Evă din poem cuDacia, aşa cum fac lejer exegeţii Cântării cântărilor – ce consideră căSulamita / Iubita este de fapt Biserica:

Stau iar ascunsîntre pleoapeşi mă las prinsstrânssă nu cumvasă mă trezescluat de lacrimiIar când o rază de luminăîmi fulgeră privirea...Cad răpus...Sunt singura luminăjertfităpe singurul apus.Ce bine-ar fisă pot s-aducîn părul tăuce-aduce primăvara-ncrengile de măr.

(«Jertfa luminii», p. 16).

Eroul poemelor lui Gheorghe Andrei Neagu constată că purtătorii delumină din templu au devenit egoişti-feroce, încât «nimeni nu mai lumineazăpe nimeni», prefăcându-se că zidesc («stăm ascunşi / între zidurile templului /şi ne prefacem că zidim / tainele înţelepciunii / [...] crezând / că vom păcăliintrarea în Rai / zidind biserici / unde să ne-atârnăm chipul / pe care să-lşteargă de colbul auriu / săracii tot mai săraci / şi mai furaţi de lumina / ce-oînchisesem în templu.» – Lumina din templu, p. 17), că «florile se-ntorc aziîn pământ / zbor frânt...» (Gânduri din templu, p. 18), că «străinii hrăpăreţi,flămânzi şi aprigi / îşi scuipă iar veninul peste noi» (Prefacerea templului, p.20), că există «puterea ce preface / templul nostru în morminte» (ibid.), că are«ochiul străin şi sticlos, / căutându-ţi lacrima», că îşi topeşte «existenţa într-ocurgere uscată / de undeva, de sus, rânjind sardonic» (Revolta templierului,p. 29), că, «pe aleile templului», fluturi – din care au fost smulse aripile – setârăsc «pe stradă ca nişte cochilii goale» (p. 32), că în templu, sub tălpile-i,«noaptea şi gerul / îşi plimbă jungherul» (p. 33), că «tăceri ca umbra rătăcită,/ prin peşteri umede din sare, / se coborau în timpul / care uitase / să maizboare» (Umbrele din templu, p. 37), că «speranţele mor / de flăcărilealbastrelor stihii» (Îngeri şi..., p. 53), că, «de prea multă rugăciune făcută-n

Page 258: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

258

pustiu», a devenit „robul propriilor plăsmuiri“, gata de-a distruge «credinţaprin absenţă» (p. 54), că «lacul se frânge-ntre palmele malului [...],împrăştiind lumina părului» iubitei (Adâncurile templului, p. 55), că poate-i«fapta nimicului, / sau rană pe rouă, / dangăt pe şoaptă, / clopot pe lună, /strigând a pustiu într-un templu / ce-şi pregăteşte lumina – / candelă sub botulcailor» (Neliniştea din templu, p. 59), că nu graţii, ci gratii – «din fire de grâu/ ce aşteaptă cuvântul să se coacă» – îi umplu «uitarea cu spice» (Cununatemplierului, p. 60), că de n-ar fi fost „dăruitul“, n-ar fi «trăit fiorul timpului /din fiecare zi de rugăciune» (Ruga templierului, p. 65), că „mari păsări albede geam se lovesc“, «cu pieptul lor de raze» (Cuvintele din templu, p. 67), că– pe urmele lui Eugen Jebeleanu –, «la Hiroşima / zace-ntre ruine / orasmulsă, fărâmată / în mii de tragice secunde» (Copiii templului, p. 74), învreme ce «poetul singur mai aduce [...] o colindă în crucea nopţilor», că «se-ngroapă-n ziduri mari tăceri / şi niciun simbol nu respiră / din cer», că«pământul ars / şi casele ca oasele din urnă / se risipesc în univers» (ibid.), cătresare «ca o planetă / rămasă fără fluvii şi oceane / din cauza gravitaţieipierdute» în vreme ce ochiul i-a «părăsit orbita / şi a plecat spre colţul inimii /să-şi încerce puterile / cu fluturii existenţelor» (Ochiul din templu, p. 84), că„un vultur i se-apropie de timp“, să-i «terfelească secundele» pe-o stâncăgibraltară «ce-şi păstrează încă un echilibru, despărţind cerul de ape»(Poverile templului, p. 86), de şuvoaie-cuvinte, că iubita lui n-are „gâtulbiblic aidoma Turnului din Liban“, ci-i templu cu turn, ori, mai degrabă,luna-orologiu din turnul templului, că-i orologiul cu limbi moarte, pe carevrea să le pornească, întorcându-i «mecanismele pe toate părţile» (p. 89), însăn-are scară spre-a-i ajunge la creştet, rămânându-i la picioare, «păstorultemplului» (p. 93), ori, la intrare, cu o parte a înaintării într-al acelor sens,pentru ca, într-o altă instanţă, «ca un vârf de limbă peltică» (Intrarea întemplu, p. 98), să pătrundă în taina turnului-templu etc.

Ori, poate, ca şi Distinsul Receptor de Poezie, mai remarcă:„o iubire decadentă“ pe când luna le murdărise (Ei / Iubitei şi Lui /

Eroului de poem) templul «cu pete de rugină violente» (Decadenţele dintemplu, p. 107);

o alergare în jurul său «ca o cometă» – «sărutul buzelor sărate»(Chemarea din templu, p. 109);

o „răstignire de tăceri stelare“ în piroane-laseri din ochii lui (cf.Tainele templului, p. 113);

oximoronizarea ninsorii de la izgonirea din templu «ca lacrima pecerul / [...] / din plânsul Mariei / [...] /, din grădina Maicii Domnului» (p.125), până ce, sub aripa-i de vultur, se iveşte potopul de nestăvilit, potopulce-l doboară «sub amăgiri rebele» (Potopul din templu, p. 132), fiindcă

Page 259: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

259

pasărea lui «are pieptul de rouă» (Pasărea din templu, p. 143), pene de humă,de foc etc.

În „labirintul“ antic (dedalic / icaric), ori contemporan, cu „ieşire“dintotdeauna „prin cer“, eroul liric neaguian cunoaşte şi „libertatea dintemplu“, dar numai în relief / spaţiu oniric («M-am trezit între coloane / omliber / gata să ardă funia / la fiecare şapte zile» – dar dienocurile nu-s numaicele de Geneză biblică, ele-s şi de „geneză“ cu geometrie variabilă, cuamplificare, din 7 zile,-n 7 ani, şapte ca număr „al jurământului deCavaleri ai Zalmoxianismului“, ori, poate, al jurământului „templieresc“,deoarece „funia arde“ tot aşa de intens – «la fiecare şapte ani / în cea maiadevărată / şlefuire a pietrei brute» – Libertatea din templu, p. 157),deopotrivă cu „libertatea arderii frânghiei în templu“, fiind şi libertatea unuizbor «într-un templu / [ceţ se frânge / sub povara unui ritual / nesfârşit» (p.159), ori, mai exact spus, libertatea spargerii / scufundării templului.

(8 mărţişor, 2013, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara.)

(Cronica, Între „proza de templu“ şi „templul poeziei“, a fost publicată în revistaonline, Aşii români – Germania / Nürnberg, ISSN: 1844-6493, fondator / director: Ionela vanRees Zota, redactor-şef: Liliana Moldovan, redactor-şef adjunct: Adriana Lucia Ciugudean –,numărul de duminică, 16 martie 2014 –http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/21973-intre-proza-de-templu-si-templul-poeziei.html).

„Lanţurile Meduzei“ şi papirusul-cer(prefaţă)

Dincoace de Revoluţia Valahă Anticomunistă din Decembrie 1989, serelevă – pentru fertila arie a poeziei româneşti – tot mai multe „debuturieditoriale“ mature, amintind aurul convingerii argheziene din imperioase«Cuvinte potrivite».

Este şi cazul Gabrielei Pachia (născută în zodia Gemenilor, la 16 iunie1955, în localitatea Tibissiara > Timişoara-Dacia, absolventă / licenţiată – în1978 – a Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Timişoara, secţiaEngleză – Română, beneficiind, în anul universitar 1975-1976, de o bursă destudii în Marea Britanie), un anglist de mare fineţe, ce s-a hotărât să îşipublice abia acum, în debutul mierii de toamnă, de spirit, de Cuvânt, primul

Page 260: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

260

său volum de poezie originală, Prizonier în fier, în ciuda faptului că, până înprezent, după câte avem ştire, a tipărit încă şapte cărţi de traduceri, aproapetoate fiind rodul alesei uceniciri în Ţara Poemului*.

Inspirata metaforă-titlu, cu polivalenţă lirico-semantic-sincreticăparadoxistă, Prizonier-în-Fier, desemnează Eul Liric, diseminându-se încosmosul nostru cel de toate anotimpurile.

Poemele Gabrielei Pachia grăiesc despre „inefabilul bătăliilor“ dintreEul / Eroul Liric şi cotidienele „cohorte“ ale duşmanilor ens-ului urban,supus reificării, înspiralând un univers într-un «vrej de gând / cu papion»,lujer „strivitor-celest“, căruia, oximoronic, o ploaie «tihnită / din clei deoase» i-a crescut aripi îngereşti; «schele de icoane / înfloresc în ulei, /picurând polen efemer» (Ferit de ger), pe «mâzga rutinei», pe «viaţa deecher» încarcerând aripile omului unidimensional, «omul cu bilet deautobuz» şi «cu privirea / 216» (Omul din cuvânt), ori «cu silabe de pestedrum» ale ucigaşului de zarzări, precum şi ale omului polidimensional, «dinclepsidră», din „dreptunghiul tăcerii“, sau din «sârma ghimpată a literelor»(Eternă sclavie) etc.

Gabriela Pachia înainte şi după întâlnirea Prizonierului Fieros.

Prizonierul-în-Fier / Eroul Liric este – după cum aflăm dintr-unAutoportret – „ultimul axis mundi“, „arborele cosmic“, „mesteacănul dinparc“, simbol al iubirii, impresionând prin zăpada trunchiului ca o „statuie“ aLibertăţii Ens-ului dintr-un centru potenţial, ori prin falnice ramuri, «vasecomunicante albind spre cer», chiar dacă-i asediat de triburi de ciori, deciocănitori, vuind dinspre vreo „carte a metamorfozelor“:

Sunt ultimul mesteacăn suplu,cu coaja netedă şi albă,din parcul invadat de arbuşti.

Page 261: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

261

Oamenii mă văd de la depărtare.Contrastez evident cu verdele ierbii,cu galbenul taximetrelor,cu pietonii multicoloricare nu mai ştiu să-şi propteascăprivirea de turlele catedralelor.Scoarţa mea se zăreştedin orice colţ al citadelei – / [...] /Colesterolul este de vină...Frunzele trebuiau să fie livrate-n april, / [...] /Sunt doar câţiva metri de humus !Când nu eram atent,ciorile cu care m-am certat anul trecutşi-au făcut cuiburi pe ramurile mele !Arăt prea slab, disproporţionat de alb...Contrastez evident cu suneteleorologiului din catedrală...

(«Autoportret»).

Fierul – din simbolul paradoxist al prezentului volum – dobândeşte,fireşte, şi conotaţii mitice, revelator-civilizatorii, de Pământ-Mumă, „dincare ne-am întrupat“, de privelişte a Fiinţei, ceea ce constelează elementulPământ, cel de „tărie“, de coborâre şi de ascensiune, cel de „alianţe“ şi –îndeosebi, pentru „fiitorime“ – de „înfruntări galactice“.

Iar ca element metaforic-personificat la această poetă profund-cerebrală, dintr-o nevoie de sporită „umanizare“, Fierul / Pământul – dinpentaconstelarea Aer, Apă, Foc, Lemn / Eter, Pământ – se încearcă şi într-o„imposibilă substituţie“, parcă dinspre o altă „ordine cosmică“, drept-paradoxal pământ „de aer“ / „întru zbor“ („despletirea de tină“ ribonucleică/ dezoxiribonucleică se conectează lirico-semantic-sincretic la thanaticulpregătindu-se, mai mult ca sigur, de o „reînviere zalmoxiană“):

Am făcut ocol-pământ,anul greu întru lumină,aripile mi le zvântşi mă despletesc de tină.

Am legat bulgări de vântîntr-o viaţă mădălină,înspre crengi de lut suflândrespirarea mea velină. // [...] //Am făcut ocol-pământ

Page 262: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

262

şi-am pierdut ora de-albină,cu doi brazi grăbind în cântnobil-zborul de verbină...

(«Pământ de aer»).

Drept esenţă / chintesenţă, ca element cosmic, de „indiscutabil“,„invulnerabil“, „inalienabil oţel inoxidabil“, Fier-Pământul are ca „duşmande moarte“ oxidarea / rugina cu chipuri-miriade, în umbra Mumei-Planetă;deşi nu-i exclus ca vreun evmezic „Prizonier-în-Fier“ să fi beneficiat şi dealtfel de „lanţuri“, ca, de pildă, „lanţurile“ meduzei imitând, încifrândpapirusul-cer...

Dar poeta se ambiţionează să surprindă în «versuri-păsări-fără-pleoape» (Garantat !) – printr-o diseminare ingenioasă a Eului – întregulspectru al oxidării, lucrarea acestuia în franje, în regnuri, în mituri, deoarece«pe un ceas de fier / cu vise trasate-n rotring de ceaţă», «bujorul de pâine, /vocala din gând, / focarul lentilei, / cuiul de cruce – / totul se duce...» (Între).

Nu este pierdută din vedere nici „oxidarea abisală“, „oxidareaarheilor“, germinând conexiuni cu mitul perechii sacre:

Femeia-n halat gri şterge de praf figurine.Eu mă simt bine cu mine.Prin obrazul de piatră câte-o ştire mai vine.

Aşezat pe pragul dintre zi şi seară,cu mâinile la tâmple, mă-ntreb dacă e vară.Cununa de stele-i de-acum o povară.

Ochelarii de vis nu-i mai port,prietenii-au plecat, oricum, înspre nord.S-a rupt în şapte locuri firul de tort.

Cei ce-au rămaschicotesc în urmă c-un pas,înrămaţi în minuscul pervaz.

Iubirea-i ferecată, anostă, haină,perechea mea sacră se piaptănă-n altă vitrină.Doar orologiul prelins peste timp e de vină.

Haine de sărbătoare ? Le-mbrac pe dinăuntru –chilia mea şi scutul.Ştiu tot ce se-ntâmplă cu lutul.

Page 263: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

263

Un om de ştiinţă, zevzec temnicer,îmi descoperi în inimă o fisură de cerşi-o repară cu ghips. Of, prizonier în fier !

(«Hamangia»).

Nutrind înrăzăritul catharsis, în armonie, autenticitate şi „autarhie“,structurarea „dichotomică“ a pachianului cosmos din volumul Prizonier înfier antrenează mereu fulgerele „androginiei de ens“, de „stare“, de „suflet“,în inefabilul „unităţii“ antinomice „decise“ în „emisfera de aur“, în părelnicia„diamantului“, şi în „emisfera de fier“, încastrând „prizonierul“ nostru „celcât toate zilele“:

Cuiele cocliteîn punctele cardinale ale existenţeiau rănit porii zileispre verde rânced...Aerul spală tricornul întunericului,foton cu foton,umbrele amărui îmbrâncind jgheaburile cerului...

(«Pictându-l pe Iisus»).

„Prăbuşirea materiei în sine“ şi renaşterea prin spirit, mereu prin zbor,încordează alt fir de gând al prezentului volum:

Brodez lujeri peste perdeaua timpului,Culeg răzoarele de sidef îmbobocit,Rodesc rodiile să strepezesc tristeţea,Întremez drumul îndureratDe-ndată ce se surpă malurile gravitaţiei,Ard rumeguşul revoltelor ranchiunoase,Îmblânzesc stratosfera cu nectar de mierle...

(«Mâinile mele mă pierd»).

În ipostazele sale esenţiale – cremene, calcar, siliciu, regn mineral sauvegetal, grindină / lapoviţă, fulger, crivăţ, mătrăgună, creneluri, pânză depăianjen etc. – „tăişul fierului“ se metamorfozează, prin intense şi subtiletrăiri, în polifonice simboluri: „polen“, „verbină“, „lacătele iubirii“ / „luchettid’amore“, „marmură“, „brad“, „copacul cunoaşterii“, „floarea-de-colţ“,„cristal şi lotus“, „rime-săgeţi carpatine“, „fotoni“ etc.

Doar atâta vreme cât „înnobilarea ordinii metalice“ – „omul /urmaşul“ de aur, de argint, de aramă –, din Republica lui Platon, îşipăstrează sublima utopie / ucronie, graţie poetului-orfevrier ce îşi bucură în

Page 264: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

264

orizont rafinăriile expresionismului spre a-şi binecuvânta irişii cu grădinilenemărginite ale paradoxismului.

Notă:* Celelalte şapte cărţi de traduceri ale Gabrielei Pachia, apărute înaintea

prezentului volum de poeme originale, se evidenţiază prin limpiditate, prin acribialirico-semantic-sincretică a tâlmăcirilor în limba engleză, de la dificultăţile„echivalării“ eseului despre neasemuit-romanticul Eminescu, la verbeleincandescente ale „realist-criticului“ Arghezi, ori ale paradoxiştilor Nichita Stănescu,Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Marius Robescu, Ion Pachia-Tatomirescu ş. a.(menţionăm în „ordine cronologică“ respectivele volume spre a nu se crea vreoconfuzie privitoare la prezentul, ce-i de fapt a opta carte a poetei): (1) Ion Pachia-Tatomirescu, Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei dacoromâneşti, studii de istorieliterară (Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-97529-0-X], 1996), (2) Ion Pachia-Tatomirescu, Împăratul din Munţii de Azur, basm (Editura Aethicus [ISBN 973-97529-1-8], 1996), (3) Ion Pachia-Tatomirescu, Dacia / Dacoromânia lui Regalian– statul independent al Daciei / Dacoromâniei (258 – 270), întemeiat de Regalian,strănepotul regelui-erou Decebal, studii de istoria poporului Pelasg > Valah(Editura Aethicus [ISBN 973-97529-3-4], 1998), (4) Ion Pachia-Tatomirescu,Salmi..., micropoeme (Editura Aethicus [ISBN 973-97530-9-4], 2000), (5) GabrielaPachia, Antologiile Loga de poezie românească, vol. I, Ars Poetica (EdituraAethicus [ISBN 973-85261-6-7], 2003), (6) Ion Pachia-Tatomirescu, Despre fructulCurcubeului, antologia esenţială de poeme (Editura Aethicus [ISBN 973-85262-4-8], 2007) şi (7) Dimitrie Grama, Culoarea vântului, antologie esenţială de poeme(Editura Aethicus [ISBN 978-973-85262-5-9], 2007).

Cronicar-paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine – în afară de celeşapte cărţi de traduceri din valahă în engleză menţionate mai sus şi în afară deprefaţatu-i volum de poeme originale al Gabrielei Pachia, [8] Prizonier în fier / AShackled Prisonnière (Ed. Aethicus [ISBN 978-973-85262-9-7, 2007]) – maiadaugă, pentru Distinsul Receptor, lista celorlalte cărţi publicate – originale şitraduse în engleză – din 2007 până în anotimpul prezent al anului 2014: (9) ŞtefanDoncea, The Judo Lesson, poeme traduse în engleză de Gabriela Pachia (Timişoara,Ed. Solness [ISBN 978-973-729-163-9], 2009), (10) Ion Pachia Tatomirescu, Întâiuldadaism. Le Premier Dadaïsme. The First Dadaism, studii despre mişcarea deavangardă traduse în engleză de Gabriela Pachia (Ed. Aethicus [ISBN 978-973-85262-8-0], 2009), (11) Ion Pachia Tatomirescu, Argumente interne – «Te Deumlaudamus…» – Internal Arguments, studiu de patristică pelasgo->valaho-dacă dinorizontul anului 370 d. H. despre poetul şi Sfântul Niceta Remesianu, tradus înengleză de Gabriela Pachia (Ed. Aethicus [ISBN 978-606-8125-00-8], 2009), (12)Gheorghe Andrei Neagu, Nunta neagră. The Black Wedding. Les noces noires. Lenozze nere. Чёрңая свадъба. Boda negra, volum de versuri tradus în engleză deGabriela Pachia (Râmnicu Sărat, Editura Valman [ISBN 978-606-92272-2-0], 2010),(13) Lirica bănăţeană pentru copii (1960 / 1965 – 1989 / 2000), studii / eseurioriginale de istorie literară, de Gabriela Pachia, în colaborare cu Marin Breiu(Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-973-7878-97-7], 2011) şi (14) GabrielaPachia, Defiridizări / Irrepressibles, 57 de poeme originale în limba pelasgă >

Page 265: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

265

valahă, traduse în limba engleză de poeta-autoare (Timişoara, Editura Waldpress[ISBN 978-606-614-025-6], 2012).

Gabriela Pachia a tradus din limba valahă / dacoromână în limba englezăpeste zece mii de versuri din marii poeţi ai Valahimii, de la Niceta Remesianu (340 –416 d. H.), Aethicus Donares / d’Ister (421 – 500 d. H.) şi Poeţii Văcăreşti, laEminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, AdrianPăunescu, Grigore Vieru ş. a., publicându-le (de-aproape trei decenii), punându-leastfel într-un mai mare / drept circuit în spaţiul anglofon, graţie trimestrialuluiPoezia (ce apare la Iaşi, sub egida Uniunii Scriitorilor din România), graţietrimestrialului Lumină Lină / Gracious Light (ce apare la New York), graţiemensualului Lumina (din Panciova-Serbia), graţie periodicului pentru studiulavangardelor literare, Caietele / Les Cahiers / Notebooks „Tristan Tzara“, graţieAnuarului de martie (2006 – 2011), graţie periodicului bianual online, la care-ifondator şi redactor-şef, „RoEnRo“ (Timişoara, Ed. Waldpress [ISBN 978-606-614-084-3]) etc.

(Prefaţa „Lanţurile Meduzei“ şi papirusul-cer, de I. P.-T., a fost publicată – subpseudonimul Ioan Cârssia – în volumul bilingv, Prizonier în fier / A Shackled Prisonnière,Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 978-973-85262-9-7], 2007, pp. 5 – 11.)

„Medusa Chains“ and the Sky’s Papyrus(Preface)

Subsequent to the Anticommunist Wallachian Revolution inDecember 1989, the flourishing span of the Romanian poetry reveals an ever-increasing number of ripened “editorial debuts”, recalling Arghezi’s goldencreed as expressed in his imperative «Matched Words».

The same idea holds true for Gabriela Pachia (a true-born Geminianof 16th June 1955, in Tibissiara > Timişoara-Dacia, a 1978 graduate /bachelor – of the Faculty of Philology at the University in Timişoara, theEnglish − Romanian Department, receiving a study-abroad scholarship inGreat Britain in 1976), a highly-refined Anglist, who has recently resolved topublish, at the beginning of autumn’s honey, spirit, and Word, her firstvolume of original poetry, A Shackled Prisonnière, despite the fact that, upto the present, the authoress has issued, to the best of our knowledge, anotherseven books of translations, almost all of them laden with the fruit of herexquisite apprenticehood in the Land of the Poem*.

Page 266: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

266

The inspired title-metaphor, A Shackled Prisonnière, displayingparadoxist lyric-semantic-syncretic polyvalency, designates the Lyric Self,disseminating in our cosmos of each and all seasons.

Gabriela Pachia’s poems speak about “the ineffable battles” betweenthe Self / the Lyric Protagonist and the daily “cohorts” of enemies,encountered by the urban ens, subject to reification, spiralling the entireuniverse in a «stalk of thought / wearing a papillon», a “celestial-crushing”stem, to which, in an oxymoronic manner, «the leisurely rain dripping / boneglue» has grown angel wings; «scaffolds of sacred icons / are blossoming inthe oil dropping / ephemeral pollen from on high» (Frostsafe), on «the slimeof routine», on «a set square life» incarcerating the wings of theunidimensional man, «holding a bus ticket», «buried in oblivion / no. 216»(The Man Within the Word), throwing «syllables / from across the way» andsevering the apricot tree, as well as of the multidimensional man, «within theclepsydra», «in a rectangle / patterned with the hatchings / of silence» or in«the letters’ barbed wire» (Eternal Slavery) etc.

The Shackled Prisonnière / the Lyric Protagonist represents – as wefind out from Self-Portrait – “the last axis mundi”, “the cosmic tree”, “thebirch in the park”, a symbol of love, with its impressive snow-white trunkresembling a “statue” of the Ens’ Liberty, at the centre of power, or with itsstately boughs, «arteria communicans gleaming greyish / white to the sky», inspite of the fact that it is besieged by legions of crows, woodpeckers, roaringfrom some “book of metamorphoses”:

I am the last versatile birchwith smooth white barkin the park overrun by shrubs.People notice me from afar.I definitely stand in contrastto the green grass, to the yellow

Page 267: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

267

taxicabs, to the variegatedpedestrians who no longer resttheir eyes on cathedral spires.My bark looms from every endof the citadel – / [...] /The cholesterol is to blame...The leaves should have been deliveredin April, / [...] /It is but some metres of humus to mount !While I was mindless,the crows I quarrelled withlast year nested on my branches !I look so thin, disproportionately white...I definitely stand in contrast to the soundsof the cathedral clock...

(«Self-Portrait»).

The iron – as the paradoxist symbol of this volume – unquestionablyacquires mythical connotations, particularly the significance of MotherEarth, “whence we gained embodiment”, or civilization-revealing meaningsabout the Sight of the Being, a fact which, consequently, constellates thefundamental element of the Earth, as signifying the Heaven, fall andascension, the “union” and, as far as “futurity” is concerned, the “galacticconfrontations”.

Arising from the enhancing need “to humanise”, the profoundlycerebral poetess embraces the personifying metaphor, so that the Iron / theEarth – belonging to the penta-constellation made up of Air, Water, Fire,Wood, Earth – attempts “an impossible substitution”, resulting from an alien“cosmic order”, a genuinely paradoxical earth “of air” / “towards the flight”(“unravelling the ribonucleic / deoxyribonucleic mud with earthen combs” isconnected, in a lyric-semantic-syncretic way, to Thanatos, unfalteringlygrounding for a “Zalmoxian resurrection”):

I rounded the earth’s den,a hefty year heavy with light,I wished to dry my wingspan,release the mud, let it sleep tight.

I loosely reeled clods of windalong a gently lapsing life,my tranquil breath splashed no splinttowards clay boughs striving to thrive. // [...] //

Page 268: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

268

I rounded the earth’s den,unawares notched the bee’s nubile hour,freed two firs gushing from glento staunch my flight with vervain flower...

(«Earth of Air»).

As essence / quintessence, as a cosmic element, constituting itself intoan “indisputable”, “invulnerable”, “inalienable unoxidable steel”, the Iron-Earth defies the “deadly foe”, i. e. corrosion / the rust, with its myriad faces,in the shadow of Mother Earth; although some Middle Ages ShackledPrisonnière might have had different kinds of “fetters”, e. g. the “Medusachains”, imitating and encoding the sky’s papyrus...

Nevertheless, the poetess unyieldingly detects, in «lines-like-lidless-birds» (Guaranteed !) – by means of the Self’s ingenious dissemination – thecomplete spectrum of corrosion, the latter’s proceedings within bands,kingdoms, myths, since, on «an iron clock in rapid vanish, / counting dreamsdrafted with foggy rotring», «the peony bread, / the mind’s vowels, / the lensfocus, / the cross nail – / everything / passes / away...» (In Between).

Emphasis is also laid on the “abyssal corrosion”, the “corrosion of thearcheus”, germinating connections with the myth of the sacred pair:

The woman in grey overalls dusts figurines.All by myself nothing in the world do I miss.Through stony cheek news scarcely gets check-ins.

Sitting on the threshold between day and night,hands on temples... Is it midsummer ? It might.I’ve disburdened the crown of stars from my sight.

My dream-glasses... I no longer wear,my friends have departed for the northern lair.My lifespan torn into seven is hard to bear.

In photograph frames those left behindone step back disdainfully giggle and grind,arrested on the sill of pettiness so easy to find.

Love’s chained, insipid, and vain,my sacred match combs in a new showcase train.The clock spilling over time is to be slain.

My festive garments ? They cover my within –my hermitage cell and shield akin.

Page 269: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

269

I know why the clay journeys out and in.

A scientist – a foolish jailer there –a fissure in my heart’s sky has laid bareand coated it with plaster. Oh dear me !

A shackled prisonnière !(«Hamangia»).

Nourishing catharsis beams, in full harmony, authenticity, and“autarchy”, the “dichotomous” structure of Gabriela Pachia’s cosmos in thevolume A Shackled Prisonnière ceaselessly entwines the flashes of lightningregarding “the ens’ ” / “the state” / “the soul” androgyny, within the ineffableantinomic “unit”, “decided” by the “golden hemisphere”, in semblance of“diamond”, but also by the “iron hemisphere”, embedding our “lifelongprisoner”:

The verdigris nails paralysedat the cardinal points of existencetarnished the day’s poresto rancid green...The air cleansed the tricorn of darkness,photon by photon,the bitterish shadows pushing floodgates open...

(«Painting Jesus»).

“The matter collapsing into itself” and resurrection owing to the spirit,through unstoppable flight, strains a new thread of thought in this volume:

Embroidering stems on time’s canvas,I harvest the budding flowerbeds of nacre,I yield pomegranates to set sadness on edge,Healing the grieving roadWhenever the gravitation shores crumble,I burn the sawdust of rancorous rebellions,Taming the stratosphere with blackbird ambrosia...

(«My Arms Dispel Me»).

In its basic hypostases – flint, limestone, silicon, the mineral and theplant kingdoms, hailstone / sleet, lightning, north wind, belladonna,crenellated castles, cobweb etc. – the “iron edge” metamorphoses, duringpowerful and subtle experiences, into polyphonic symbols: “pollen”,“vervain”, “love padlocks” / “luchetti d’amore”, “marble”, “fir tree”, “the treeof knowledge”, “Edelweiss flower”, “crystal and lotus flower”, “Carpathianarrow-rhymes”, “photons” etc.

Page 270: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

270

As long as “ennobling the metallic order” – “the gold, silver, andcopper man / offspring” –, like in Plato’s Republic, preserves its sublimeutopia / uchronia, due to the goldsmith-poetess, who rejoices beyond thedistilleries of expressionism, in order to allow her irides to cherish the infinitegardens of paradoxism.

Note:* The other seven books, published by Gabriela Pachia before this volume,

distinguishing themselves through limpidity, the lyric-semantic-syncretic akribia ofthe translations into the English language, from the hindrances of “equating” theessay on Eminescu, the unsurpassed Romantic, to the incandescent verbs of Arghezi,the “critical-realist”, or of the paradoxists such as Nichita Stănescu, Marin Sorescu,Mircea Ivănescu, Marius Robescu, Ion Pachia-Tatomirescu et al. (mention must bemade in “chronological order” so as not to generate misunderstanding in connectionwith this volume of poetry as the poetess’ eighth book): (1) Ion Pachia-Tatomirescu,Mihai Eminescu and the Myth of the Dacoromanian Ethnogenesis (Timişoara,Aethicus Publishing House [ISBN 973-97529-0-X], 1996), (2) Ion Pachia-Tatomirescu, The Tale of the Emperor in the Azure Mountains (AethicusPublishing House [ISBN 973-97529-1-8], 1996), (3) Ion Pachia-Tatomirescu,Regalianus’ Dacia / Dacoromania – The Independent State of Dacoromania (258– 270), Founded by Regalianus, the Great Grandson of the Hero-King Decebalus(Aethicus Publishing House [ISBN 973-97529-3-4], 1998), (4) Ion Pachia-Tatomirescu, Salms (Aethicus Publishing House [ISBN 973-97530-9-4], 2000), (5)Gabriela Pachia, The Loga Anthologies of Romanian Poetry, vol. I, Ars Poetica(Aethicus Publishing House [ISBN 973-85261-6-7], 2003), (6) Ion Pachia-Tatomirescu, On the Fruit of the Rainbow, a basic anthology of Tatomirescu’spoems (Aethicus Publishing House [ISBN 973-85262-4-8], 2007) and (7) DimitrieGrama, The Colour of the Wind, a basic anthology of Grama’s poems (AethicusPublishing House [ISBN 978-973-85262-5-9], 2007).

Besides the above-mentioned seven volumes of translations fromWallachian into the English language, besides the above-prefaced volume ofGabriela Pachia’s original poems, [8] Prizonier în fier / A Shackled Prisonnière(Aethicus Publishing House [ISBN 978-973-85262-9-7, 2007]), the chronicler-paginator of The History of Tomorrow’s Wallachian Literature further adds, for theDistinguished Reader, the list of the other books − both original and translated intoEnglish − published since 2007 to the present season of the year 2014: (9) ŞtefanDoncea, The Judo Lesson, poems translated into English by Gabriela Pachia(Timişoara, Solness Publishing House [ISBN 978-973-729-163-9], 2009), (10) IonPachia Tatomirescu, Întâiul dadaism. Le Premier Dadaïsme. The First Dadaism,studies on the Avant-garde movement translated into English by Gabriela Pachia(Aethicus Publishing House [ISBN 978-973-85262-8-0], 2009), (11) Ion PachiaTatomirescu, Argumente interne – «Te Deum laudamus…» – Internal Arguments,a study on Pelasgo->Wallachian-Dacian Patristics from the horizon of the year 370A.D., about the poet and Saint Niceta Remesianu, translated into English by GabrielaPachia (Aethicus Publishing House [ISBN 978-606-8125-00-8], 2009), (12)

Page 271: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

271

Gheorghe Andrei Neagu, Nunta neagră. The Black Wedding. Les noces noires. Lenozze nere. Чёрңая свадъба. Boda negra, a volume of poetry translated intoEnglish by Gabriela Pachia (Râmnicu Sărat, Valman Publishing House [ISBN 978-606-92272-2-0], 2010), (13) Children’s Lyric Poetry in Banat (1960 / 1965 – 1989 /2000), original studies / essays of literary history, co-authored by Gabriela Pachiaand Marin Breiu (Timişoara, Waldpress Publishing House [ISBN 978-973-7878-97-7], 2011) and (14) Gabriela Pachia, Defiridizări / Irrepressibles, 57 original poemsin the Pelasgian > Wallachian language, translated into English by the author herself(Timişoara, Waldpress Publishing House [ISBN 978-606-614-025-6], 2012).

Gabriela Pachia has translated from the Wallachian / Dacoromanian into theEnglish language over ten thousand lines belonging to the major Wallachian poets,from Niceta Remesianu (340 – 416 A.D.), Aethicus Donares / d’Ister (421 – 500A.D.) and the Văcărescu Poets, to Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu,Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru et al., publishingthem (for about three decades), thus fostering their wider / well-deserved circuitwithin the English-speaking world, thanks to the quarterly Poezia (issued in Iaşi,under the aegis of the Writers’ Union of Romania), thanks to the quarterly LuminăLină / Gracious Light (issued in New York), thanks to the monthly Lumina (inPančevo-Serbia), thanks to the periodical dedicated to the study of the literaryAvant-gardes, Caietele / Les Cahiers / Notebooks „Tristan Tzara“, also thanks toAnuarul de martie (2006 – 2011), as well as by means of the biannual, bilingual,print and online magazine, as its founder and editor-in-chief, “RoEnRo” (Timişoara,Waldpress Publishing House [ISBN 978-606-614-084-3]) etc.

(The preface „Medusa Chains“ and the Sky’s Papyrus, by I. P.-T., was published –under the pseudonym Ioan Cârssia – in the bilingual volume, Prizonier în fier / A ShackledPrisonnière, Timişoara, Aethicus Publishing House [ISBN 978-973-85262-9-7], 2007, pp.12 – 19.)

Dorul de frăţie din Valaho-Serbia Poeziei în paradoxism

După Vasile / Vasko Popa, Ion Miloş şi Slavco Almăjan,paradoxismul sud-dunărean are încă un strălucit reprezentant în AdamPuslojić (născut în zodia Peştilor, la 11 martie 1943, în localitatea Cobişniţadin Dacia Aureliană – în nord-estul Serbiei de azi, în familia agricultorilorvalahi, Elena şi Dragoliub Puslojić – onomastic despre care, între alţii, RatcuGolesîn „confirmă“, „de la faţa locului“, că provine din substantivul valah,pâslă, „dimie“, „ţesătură tare de lână“ + sufixul specific onomasticii sârbeşti,-ici –, tatăl neapucând să-şi vadă fiul deoarece este «ucis la numai 23 de ani

Page 272: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

272

de naţionaliştii croaţi», cu copilăria petrecută mai mult în casa bunicilor de pelinie paternă şi cu clasele primare făcute în satul natal, cu adolescenţă şi studiiliceale în oraşul foarte apropiat, Negotin, cu maturitate şi studii superioare încapitala Serbiei, fiind licenţiat al Facultăţii de Filologie de la Universitateadin Belgrad în anul 1967, an în care se produce şi debutu-i editorial cu poemeîn limba sârbă, doctor honoris cauza al Universităţii de Vest din Timişoaraşi, din 1995, membru de onoare al Academiei Române), autor al uneiimpresionante opere lirice de câteva zeci de volume, dar şi al unei vaste operede traducător din limba valahă în limba sârbă, ori invers, însumând în jur de100 de cărţi din poezia şi din proza generaţiei de tranzienţă (The TransienceGeneration), ori ale fluxgeneraţiei (The High Tide Generation) : GeorgeBacovia, Lucian Blaga, Geo Bogza, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, AnghelDumbrăveanu, Petre Stoica, Dumitru Radu Popescu, Adrian Păunescu ş. a.

Opera poetică a lui Adam Puslojić „se arhitecturează /macrostructurează“ (dacă nou-născutele verbe complementare pot fiîngăduite) cu filonul ei ce ţine de aurul esteticii paradoxismului, într-oneasemuită serie de volume: Postoji zemlja („Există pâmânt“ – Belgrad,Editura Vidici, 1967), Padam ka nebu („Cad spre cer“ –Belgrad, EdituraProsveta, 1970), Idem smrti na podšišivanie („Merg la moarte să mă tundă“– Belgrad, Editura Prosveta, 1972), Negleduš („Negleduş“ – Zagreb, EdituraPitania, 1973), Religija psa („Religia câinelui“ – Belgrad, Editura Prosveta,1974), Bekstvo u daktilografski vez („Refugiu în broderia dactilograică“ –Belgrad, Editura Grofos, 1977), Plesme („Ploeme“ – Belgrad, Editura Rad-Narodna Kniga, 1977), Prelom („Ruptura“ – Belgrad, Editura Prosveta,1979), Darodavac („Dăruitorul“ – Belgrad, Editura Rad-Narodna Kniga,1980), Okovana usta („Gura încătuşată“ – Belgrad, Editura Pig, 1982); etc.

Adam Puslojić în „cântarea horei“, a viers-rostirii matern-valahe de metafore-simboluricu o maiakovskiană „gură sârbească“ şi sărbătorească.

Page 273: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

273

Distinsul Receptor de Poezie are la dispoziţie antologii esenţiale dincreaţia lui Adam Puslojić, „traduse“ în limba valahă (aici trebuie precizat căAdam Puslojić are ca „limbă maternă, valaha“ şi ca „limbă paternă, sârba“,nefiindu-i necesari „traducătorii lui în valahă / dacoromână“; cei doi„tâlmaci“ – poeţii Nichita Stănescu şi Ioan Flora – au semnat volumeleantologiilor în baza unei înţelegeri cu Adam Puslojić privitoare la o cât maimare remunerare – „împărţită frăţeşte“ –, „drepturile pecuniare de autorsporite cu drepturile pecuniare de traducător“ fiind suportate de editurile destat din România socialistă): Pasărea dezaripată, „culegere de poeme întraducerea lui Nichita Stănescu“ (Bucureşti, Editura Minerva, 1972); Apă debăut, „în tâlmăcirea lui Nichita Stănescu şi a lui Ioan Flora“, cu postfaţa Capoet, / sînt redus la propriul meu limbaj semnată de Mircea Tomuş(Bucureşti, Editura Univers, 1986; infra, sigla : PusAp); Nulti stepenpoezije, culegere bilingvă de poeme, în valahă şi în sârbă, „întocmit-tradusă“de Nichita Stănescu şi de Ioan Flora, cu o postfaţă de Mircea Tomuş(Timişoara, 1998); Versuri din mers (Bucureşti, 2003) etc. (cf. Dicţionarulgeneral al literaturii române, P / R, sub egida Academiei Române,Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic [ISBN 973-637-070-4 / 973-637-138-7 / 978-973-637-138-7], 2006, pp. 484 – 485; infra, sigla: DGLR, P/R).Din sutele de cronici, recenzii etc. de care s-a bucurat şi continuă a se bucura„în progresie geometrică“, reţinem (infra) pentru Distinsul Receptor, douădintre cele fundamentale.Eugen Simion : «O faţă tragică, bărbătească, încercând, parcă, să se regăsească după un

dezastru… Între timp omul care plânge în gând şi are faţa tragică şi dârză şi-a lăsat obarbă de călugăr himalaian şi-l plânge în poeme pe prietenul său dispărut, caGhilgameş pe Enchidu în celebrul poem sumerian. A publicat recent un volum scrisdirect în limba română şi cine îl răsfoieşte are surpriza să descopere un poet aproapemistic. Ceea ce nu se potriveşte deloc cu firea sârbului agitat, vorbăreţ, cu minteaplină de fantasme ce bat adesea spre onirismul balcanic. Este un om original şi unpoet, îmi dau seama, remarcabil. Un spirit care nu are stare şi din nestarea lui iesemereu câte ceva : o traducere, un volum de versuri proprii, o carte cu traduceri dinpoezia românească… […] Adam Puslojić este, în fond, un mare fantast care n-aobosit să cutreiere şi să petreacă într-o Balcanie a spiritului, ca şi prietenul săuNichita Stănescu şi cei care au fost şi sunt ca ei…» (DGLR, P/R, 485);

Mircea Tomuş : «Experimentele, accidentele, întâmplările de expresie din poezia lui AdamPuslojić, fiind pe cât de numeroase pe atât de diverse, de la cele mai simple, naive,copilăreşti, la jocul paradoxului, sau la a cinismului retorică, ar fi o greşeală şi n-aiînţelege nimic din ele dacă le-ai aborda, le-ai considera şi le-ai interpreta izolat. Eleîşi dezvăluie semnificaţia, adică valoarea poetică, numai în ansamblul lor şi înansamblul sensului lor integral, care acesta este; conştiinţa poetului de a fi redus lapropriul său limbaj şi efortul său de a compensa acest handicap prin, am putea spunecu o formulă consacrată, „valorificarea la maximum a posibilităţilor limbajului“ şi,dacă este posibil, chiar prin inventarea unor noi posibilităţi. A cerceta această poeziecu uneltele cărturărismului mărunt şi tehnicist ar însemna să pui leului o lesă depudel. Şi să mai şi ieşi la plimbare cu el, în lume. Adam Puslojić pare căexperimentează marginea diferitelor maniere, când, în realitate, el îşi exercită

Page 274: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

274

dreptul absolut asupra limbajului, drept consfinţit de prizonieratul la care poetul afost condamnat. Opoziţia fiind între termenii existenţă / limbaj, ceea ce se numeşteîndeobşte tematica unei poezii, deci tematica poeziei lui Adam Puslojić nu este ofelie sau alta, un domeniu sau altul, un component sau altul, ci, întotdeauna, întregulexistenţei. Al existenţei care îi este întotdeauna refuzată poetului.» (PusAp, 205).

Paradoxism în Valaho-Serbia Poeziei. Prima plachetă de versuri alui Adam Puslojić, scrisă direct în limba valahă (dacoromână), poartă un titluparadoxist-disjunctiv, profund reverberator de stare fiinţial-lirică, dinsprebacovianul „plâns al materiei“, Plâng, nu plâng (Timişoara-Dacia, EdituraAugusta, 1995). Prefaţa purtătoare a titlului Un nou poet „român“ esteiscălită de conf. univ. dr. Mariana Dan, de la Universitatea din Belgrad.Deosebit de interesantă este şi postfaţa Adam Puslojić – un haiducbelgrădean, semnată de Adrian Dinu Rachieru, profesor la UniversitateaTibiscus din Timişoara.

În „macrostructura“ plachetei se relevă ciclurile: Nouă cuie, Acolo,aici şi Odă bucuriei inutile; ca „închidere“, sub un titlu dinspre vestita„frăţie“ întru aleasă liră paradoxistă, Către Adam (Puslojić, nu Adam dinRai), dinspre dorul de frăţie din Valaho-Serbia Poeziei Paradoxismului, chiar„din Belgradul în cinci prieteni“ (Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu,Petre Stoica, Srba Ignatović şi Adam Puslojić), sunt două profund-paradoxiste poeme-dedicaţii, „la minut“, scrise de Nichita Stănescu (dupăcum avea obiceiul) şi adresate / înmânate autorului plachetei Plâng, nuplâng.

Valaho-Serbia Poeziei Paradoxismului este un concept veridic, dacăse analizează temeinic opera ctitorilor : Vasile / Vasko Popa („vârf alpiramidei valorice a literaturii din Serbia celei de-a doua jumătăţi a secoluluial XX-lea“, potrivit majorităţii criticilor / istoricilor literari din ţara vecină),Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Slavco Almăjan, Adrian Păunescu, AdamPuslojić, Anghel Dumbrăveanu ş. a., concept desemnând un spaţiu liric /spiritual dunărean prefigurat pe segmentul temporal postbelic secund, din1955 / 1956 încoace, concept a cărui afirmare s-a dovedit şi se dovedeşteirepresibilă, îndeosebi, prin festivaluri internaţionale şi periodice „reuniuni“ /„tabere“ de creaţie / poezie, de talia Cununii de Aur de la Struga (de la ediţiadin anul 1962 a acestui festival a început prietenia / frăţia dintre cei doi maripoeţi ai paradoxismului, Nichita Stănescu / „bătrânul“ şi tânărul cu zece animai tânăr, Adam Puslojić), în ciuda proletcultismului, în ciudaneostalinismului cultural, în ciuda alianţelor dintre „scursorile imperiilor“, înciuda „mafiilor“, din cultură (şi nu numai).

Page 275: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

275

În constelaţia poeziei paradoxismului, Adam Puslojić reprezintădirecţia clocotrismului, sau body-art-paradoxismul, la care a ajuns cuNegleduş (din 1973), ori cu Padam ka nebu („Cad spre cer“), Religija psa(„Religia câinelui“), Plesme („Ploeme“), Okovana usta („Gura încătuşată“)etc.

Uzdin-Serbia, duminică, 5 iulie 1998, în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie„Drumuri de Spice“, în Parcul Statuii lui Mihai Eminescu, s-au decernat premiile: AdamPuslojić (lângă masă, la microfon) obţine Marele Premiu al Festivalului, „SfântulGheorghe“; pe rândul secund, de la stânga la dreapta privitorului: prof. dr. Gligor Popi –Premiul Cultural „Gheorghe Bulic“, Augusta Anca, Premiul Intercultural „Tibiscus“,George Popovici – Premiul al II-lea pentru Poezie, Ion Pachia-Tatomirescu – Premiul al Ipentru Poezie, Ionel Stoiţ – Premiul al III-lea pentru Poezie (juriul secţiei de poezie a avut capreşedinte pe Petru Cârdu), Gheorghe Lifa (rostitorul alocuţiunii de închidere a Festivalului)şi Vasile Barbu (patronul întregului Festival).

Mai mult ca sigur, paradoxist-clocotristul Negleduş puslojicianul(din 1973) se iveşte de lângă Omul Fantă (din 1966) al lui Nichita Stănescu,într-un splendid „binom poematic“ alpin-voltaicizat. Dar la Adam Puslojić,eu / erou poematic, semnificant-semnificatul Negleduş – «ars în foc», cuamnezia mării («sunt cel care a văzut marea / dar nu-şi mai aminteşte devaluri»), cu sicriul scos „prin acoperiş“ pentru „adaptarea“ treptată la Cer – seîncredinţează celor patru arhicunoscute elemente din cele cinci alefundamentelor lumii – Apă, Aer, Foc, Pământ (deci mai puţin Lemnul /Eterul) :

Aud acumCă nenorocul mi-a atins sufletulŞi că nici n-a existat scăpare

Page 276: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

276

Pare-seDe apă, de foc, de aer, de pâmânt

(«Sunt cel care» – PusAp, 83).Cu „aur albastru“ în umbra cerească a poeziei se înfăţişează Adam

Puslojić şi în volumul Plâng, nu plâng (1995), inaugurând un soi aparte deparadoxism itinerant (prin care paradoxurile, îndeosebi, cele politice din adoua jumătate a secolului al XX-lea, sunt „decorticate“ cu măiestrie de„prieten“ al lui Nichita Stănescu, al lui Marin Sorescu şi al altor străluciţireprezentanţi ai noii estetici, spre a fi conjugate apoi la un mod al respiraţieiliric-alpine). Căci placheta aceasta, a paradoxismului itinerant puslojician,este şi pentru prefaţatoarea Mariana Dan «excesiv de afectivă» (p. 10),majoritatea poemelor purtând dedicaţii : „fratelui meu Ioan de Flora“,„poetului Ion Mărgineanu“, „bătrânului Mircea Tomuş“, „marelui Blaga“,„poetului Grigore Vieru“, „lui Nichita [Stănescu], azi şi mâine“,„gânditorului Noica“, „domnului Srba Ignatović“, „doamnei CorneliaBrediceanu“, „poetului Aurel Rău“, „lui Ion, Ioanus…“, „lui DraganŢăranovici“, „misteria Sorescu“, „lui Eugen Simion“, „poetului VasileTărâţeanu“, „lui Anghel Dumbrăveanu“, „poetului Ion Miloş“ etc.

Poemele respective sunt datate între 5 mai şi 9 noiembrie 1994, nuîntâmplător, pe un traseu simbolic-jalonat, spiritual itinerariu.

Între Sî[n]gidun[um] (Dacia-Sud-Dunăreană) / Belgrad (Iugoslavia /Serbia), cunoscând tragedia războiului, sfâşierea între roţile dinţat-ultramoderne ale imperiilor şi ale religiilor de azi, „înfometate de spaţiu“, şiBucurestes (Dacia Nord-Dunăreană) / Bucureşti (România), pe un arcvoltaic-auricular întru Ortodoxie, pe o unitate religios-profund-creştină,indestructibilă prin vitrege istorii apuse, prezente, viitoare, meditaţia poetic-paradoxistă a lui Adam Puslojić este un sincer plâns înăbuşit, o lacrimăimensă prelingându-se înlăuntrul fiinţei sale, uriaş-lirice.

Poetul – după cum avertizează titlul, Plâng, nu plâng – îşi conjugălacrima între acolo – „acolo“ însemnând Iugoslavia-i natală, târâtă înholocaust, şi aici, desemnând România („ţară-soră“ Iugoslaviei), unde eroulliric sesizează / înregistrează „pe oglindă“ aburariul („suflet“ în arhaic-dac-zalmoxiana noastră limbă pelasgă > valahă), acolo este poetul, «îngerzburând prin Valea Neagră», prin infernul războiului, ispăşind lumea pentru„păcatul lui Adam“ :

Ca un înger prin Valea Neagră,tot mai aproape de Tine, Doamne,eu mă tot îndepărtez. De ce nu spun acum nimica,mereu bătând din aripi,din munţii mei de pene albe ? […]Cuvântul, aici, ieşind din suflet,

Page 277: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

277

rămâne vag, neputincios,ca semnul nesemnificativ şi provizoriu,transcris în grabă pe nisipmigrator, din deşert.Îngerul din mine zboară şi tace,tace şi zboară. Ispăşeşte lumea.Eu sunt Valea Neagră a Ta, Doamne,a lui Adam, a nimănui

(«11 martie 1994, la Belgrad», «Înger zburând prin Valea Neagră»).

O zguduitoare ars poetica – din ciclul Nouă cuie „ale coşciugului“),zămislită în Bucureşti, la 5 mai 1994, întâmpină Distinsul Receptor alstihurilor lui Adam Puslojić, revelându-i în actul sacru al artei Cuvântului,exactitatea, verticalitatea / demnitatea trăirii, autozidirea eului, monumental,până la „însicriere“ :

Eu scriu acum exactaşa cum m-am născut :de jos în sus,sau invers. Iartă-mă,Doamne ! Scrisul meueste sicriul meu, nualtceva. Un semn,un Logos, un Cuvântal începutului.Încep acum. Scriuun sicriu, un nou sicriu.Un potop, o corabie. Un Noe,un eu. Un noueu, Adam, lumea.

(«Scris înăuntru»).După Bucureşti, al doilea jalon / reper de pe traseul liric al lui Adam

Puslojić este Alba Iulia (< Apolia > Apul[um]-Dacia), oraş multimilenar dinprovincia Daciei Nord-Dunărene (României), Arutela > Arudela > Arudeal >Ardeal. În Evul Mediu, la anul 1600 d. H., după ce „regele“ / „Domnul“Valahimii, Mihai Viteazu[l] a realizat cea de-a şaptea re-Unire parţială aprovinciilor din Dacia de la nordul cogaionic-sacrului fluviu, Dunărea (cf. IonPachia-Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I : Din paleolitic / neolitic, prinZalmoxianism, până în Creştinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor,Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 943-97530-3-5 / vol. I : ISBN 973-97530-5-1], 2001, p. 110), Alba Iulia a fost capitala Valahimii carpato-dunăreano-pontic-nistreene. Simbolic-istoric, la 1 Decembrie 1918, la AlbaIulia „s-a desăvârşit re-Unirea Valahimii carpato-dunăreano-pontic-nistreene

Page 278: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

278

în statul modern-interbelic al României Mari“, în ciuda celor trei imperii de laînceputul secolului al XX-lea: Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman /Turc şi Imperiul Rus / Sovietic (U. R. S. S.).

Uzdin-Serbia, duminică, 5 iulie 1998 : Adam Puslojić (în centru, cu tabloul oferit de Cercul de PicturăNaivă Uzdineană), având în dreapta-i pe Ion Pachia-Tatomirescu (detaliu dintr-o „fotografie cu

laureaţii de la Festivalul Internaţional „Drumuri de Spice“).

Din păcate, re-Unirea din 1918 a durat doar până în 1940, când dintrupul României au fost smulse provincii / judeţe – ca Basarabia, Bucovina,Ardeal, Cadrilater etc. –, prin voinţa Imperiului German al lui Hitler încârdăşie cu Imperiul Sovietic al lui Stalin, prin aşa-zisele dictate – „dictaulRibbentrop-Molotov“, „dictatul de la Viena“ etc. –, apoi au fost făcute ploconUniunii Sovietice (U. R. S. S.) / Rusiei, Ungariei, Ucrainei, Bulgariei etc. ŞiAlba Iulia, simbol al re-Unirii Valahimii Nord-Dunărene din veacul al XX-lea sub Tricolor, reverberează, face să se oglindească în sufletul poetuluicapitala ţării în care s-a născut, capitala fostei Iugoslavii sfâşiate în ultimuldeceniu al secolului al XX-lea, Belgradul :

Nu mi-e frică. Atâtpot să spun aici, deocamdată,la Alba, undeva –unde-mi este dor de Belgradul meualb ca zăpadasângelui tău, frate,Iisuse, doamne, domnuleîncuiat pe Semnul Plusal universului cel negru…

(«Hârtie albă»).

Page 279: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

279

La Alba Iulia, eroul liric-poematic-puslojician s-a întâlnit «cu SfântulGheorghe», simbol creştin al biruinţei asupra balaurului infernal; şi poetulconsemnează :

M-am împăcatcu istoria mişcărilor meleşi m-am atins de vocea luicu mâna abia trezită din somn.Aşa îmi vorbeşte acum prinsemne de sunet Dumnezeu ?Mănânc din acest suflet de sunetaşa cum se poate înghiţi un clopot uriaşde la o mănăstire la alta !Privit pe aici, din Cetate, văd :Belgradul meu arată foarte micşi ascuns de albastru spre negru. […]De unde-mi vine şi mie moartea ?Pentru ziua de mâine, Bătrâne,cine mă va trezi definitiv,integral ? Numai eu ştiuacest clopot, Doamne. Numai eu ştiuvocea lui pe dinăuntru, aşa cumTu cunoşti toate păcatele mele din universşi le ierţi din mers, în zborprin cereasca atingere de umbrăde voce, de sunet de clopot, de secundădin veac. Aud ? Aud.Bate, bate, Doamne. Aud !Sună, sună, Părinte. Aud.De ziua lui Gheorghe cel Sfântveşnicia s-a născut (Cristos a înviat !)la Alba Iulia, aud

(«Clopotul de la Alba»).

Închipuindu-se de 10 mai 1994, la Lugoj, cu Lucian Blaga (1895 –1961), Adam Puslojić se încredinţează profundului imperativ liric-prezentdinspre ecourile unităţii de acţiune creştin-ortodoxe, valaho-sârbe prinistorii, cu încordare imnică, aidoma unui Alecsandri, dar într-o „horă“ a re-Unirii Daciei Nord-Dunărene şi a Daciei Sud-Dunărene (ori măcar a„Daciei Aureliene“), în numele celestei, nemuritor-cogaionicei Dacii :

Eu sunt soldatul poeziei româneşti.Dar Tu, Doamne, care eşti ?Sunt trist, Părinte, ca Nichita [Stănescu] cel luminos

Page 280: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

280

şi acum plâng, nu plâng dureros.Stau aici, privesc spre Blaga –spaţiul meu mioritic a ajuns la Haga,unde, acum cu anii, m-ai dat, Bătrâne,ca pe Iason, cel ce fură aur-lâne,neştiind că mor vreodată prin tine,ca regele meu Marko, la Rovine,nu ucis de-un frate (de Mircea cel Mare),ci de crucea de lumină, grea şi tare.Hai, să cântăm hora sfântă, românească,noi doi, Doamne, din gura mea, sârbească.

(«Un edict nou : Fraţilor mei Români»).

La primul lui volum de versuri în limba valahă, la peste douăzeci înlimba sârbă – cum şi la alte şaptezeci de cărţi tâlmăcite din valahă în sârbă –,constatăm că Adam Puslojić oracular rosteşte, în sublima caligrafiere aparadoxismului clocotrist cu „aur albastru“.

(O variantă a cronicii / profilului Dorul de frăţie din Valaho-Serbia Poeziei înparadoxism, de I. P.-T., a fost publicată în revista Rostirea românească – Timişoara, ISSN1224–0478, redactor-şef: Anghel Dumbrăveanu –, anul II, nr. 5–6 / mai–iunie, 1996, paginile29–32.)

De la permanenta „stare de eu“ şi de la „ochiul de bronz“,la saltul lui Florentin Smarandache din paradoxism

în fonfoismul excrementist

După trei ani de studii la Liceul Pedagogic din Craiova (1969 – 1972)şi, în continuare, cu „încă doi ani, tot în profil“ (1972 – 1974), la RâmnicuVâlcea, studii încununate cu o Diplomă de învăţător, după studii (între anii1975 – 1979) la Facultatea de Ştiinţe – secţia informatică –, de laUniversitatea din Craiova, care-i conferă (în 1979) Diploma de licenţă,analist-programatorul Întreprinderii de Utilaj Greu din Craiova, dintre toamnaanului 1979 şi vara anului 1981, şi, în prezent, în anul şcolar 1981 – 1982,profesorul de matematică din localitatea-i natală, Bălceşti, judeţul Vâlcea-Dacia, Florentin Smarandache (născut în zodia Săgetătorului, la 10 decembrie1954) debutează editorial – sub pseudonimul Ovidiu Florentin – cu

Page 281: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

281

interesantul volum de poeme (infra, sub lupa noastră „literar-critic-radiografiatoare“), Formule pentru spirit (Bucureşti, Editura Litera, 1981).

Timişoara, 1994, pe la chindie de 30 florar, în Piaţa Operei / Revoluţiei Valahe Anticomuniste dinDecembrie 1989: Florentin Smarandache este surprins de obiectivul fotografului chiar în momentul încare i se laser-implantează „pentru ultima oară“ veridicele principii estetice ale paradoxismului relevatede Ion Pachia-Tatomirescu (aflat „umăr la umăr paradoxist“, în stânga oltean-americanului arizonist) ;fotografia arată clar – vidi „bulina galben-roşie“ – că şi de data asta implantul estetic a dat greş,paradoxismul trecându-i pe la coada ochiului stâng, prin păr-perciun, printre pavilionul urechii stângi şizona corticală Broca / Brodman a vorbirii, cu aneantizare în şlagărul : „Nanai-nani, paradoxism iubit-planetar / americăneşte jefuit de nectar... !“

Într-o permanentă „stare-de-eu“. Poemele lui Ovidiu Florentin dinplacheta Formule pentru spirit (1981), «albastre ca ora şi moi ca timiditatea,de linişte atacate şi de strigăt biruite» – după cum declară într-o ars poeticadin deschidere, Înainte de cuvânt –, având câteva «versuri ierboase, crescuteîn plapuma pufoasă a unui vis», «cu trupul verde precum viaţa, cu ochii albicum e speranţa şi negri precum jalea», ducând gândul frumos «mai curat casănătatea» – după cum ne încredinţează în finalul proiectat Dincolo de cuvânt–, cu simboluri fericit alese într-o undă distinctivă a novecentismuluimontalian-ungarettian, neasimilat integral, ne dau, desigur, certitudinea uneivoci lirice aflate într-o permanentă „stare-de eu“ – după cum zice şi într-untitlu ce se vrea liric-definiţie a spiritului (Spiritul este o stare-de-eu) –, o vocedespre care vom mai auzi vorbindu-se în anotimpurile viitoare ale poezieivalahe contemporane, în nici un caz, în registre clamoroase, de trecătoaremodă, ci, mai degrabă, în registre „de amvon“, „de psalmodie“.

Arcul voltaic al „existenţelor“ lui Ovidiu Florentin se întinde /încordează între infinit şi poem – „infinitul“ şi „poemul“ ilustrând odichotomie a ubicuităţii optative („un vers“ = „o viaţă“) :

Trăiesc în locuri multe, mai

Page 282: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

282

multe, deodată – şi-n fiecarevers îmi las o viaţă numai, numaio viaţă.

Mormânt îmi fi-va depărtarea,sicrie: infinitul !

(«Înainte de cuvânt»);

ori :

Mi-atârnă timpul de gâtca o piatră de moară / [...] //Dar trăiesc, trăiesc până în stradăpână în oraşpână în camera unde lucrez.

(«Spiritul este o stare-de-eu»).

Remarcabilă este la acest poet acuitatea percepţiei, reverberândadâncurile fiinţei şi transmiţându-se receptorului într-o suită de revelatoaremetafore, în sintagme de o veritabilă forţă poetică:

«Prin iarbă timpul se joacă / desculţ. // [...] / întrebările umblă cu limbile scoase / canişte vipere, gata să muşte.» (Mi se scurge tot roşul din sânge); sau: «Porumbii / îşiaprind felinare / sub braţ.» (Vie culeasă de soare) ; «Merg himerele / în cârjesprijinite, / prin noroiul nopţii, / stelele umblă / în cizme.» (Lumina atârnă greu deveioză) ; «Vai, sufletul / dă peste trup.» (Parc fără îndrăgostiţi) ; «Viesparechtonice / de brebenei...» (Aer cu ochi de bronz) ; «Citesc râurile şi le scriu / cupietre» (Iubirea cu părul lung) ; «Plouă lung de cresc muşchi şi licheni / de-adreptul pe inimă.» (Viaţa, săraca, trage de timp) etc.

Lectura fidelă a poemelor lui Ovidiu Florentin ne-a convins că poetul„a atins cu fruntea cântecul privighetorii“ (1).

15 august 1982 (2).

(Recenzia Într-o permanentă „stare-de-eu“, de I. P.-T., scrisă duminică, 15 august1982, a fost înregistrată luni, 16 august 1982, la Studioul / Postul de Radio Craiova, deunde, sâmbătă, 21 august 1982, a luat calea undelor-radio, în cadrul emisiunii / rubriciiAgora literară.)_______________

Note (la recenzia Într-o permanentă „stare-de-eu“, de I. P.-T.):

(1) Cronicar-Paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine aduce două lămuririDistinsului Receptor, evident, încredinţate de I. P.-T. prin deceniile scurse din 15 august1982 încoace:

(a) în sintagma lectura fidelă, aici, ca şi în alte recenzii ale lui I. P.-T., se relevăceva mai mult decât semnalează epitetul (fidelă – „de bună credinţă“ / „exactă“, „deradiografie a textului“), mai exact spus, „lectura fidelă“ trimite la principiul sănătos al

Page 283: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

283

deontologiei literare, enunţat de Mihail Kogălniceanu, în 30 ianuarie 1840, în articolulprogram al Daciei literare: «Critica noastră va fi nepărtinitoare; cartea o vom critica, iar nupersoana...» – principiu valabil pentru toate anotimpurile unei literaturi;

(b) Ovidiu Florentin / Florentin Smarandache dacă ar fi înţeles, în 1982 / 1983,această frază din finalul textului, dacă ar fi receptat adevărul spus de I. P.-T. în litera-i exactădin ultima propoziţie a frazei („cu ghilimele-girofaruri“ cu tot), poetul „a atins cu frunteacântecul privighetorii“, faptul că nu are – în Formule pentru spirit (1981) – nişte frumuseţiaidoma cântecelor privighetoarei, ci doar texte care ni-l arată a fi „tangent“ cu fruntea /gândul (raţiunea) la „arta cuvântului“ (adică scrise cu cărţile altor poeţi pe masa-i de lucru, cucraniul „tangent“ şi „cu pliscu-i vârât“ în cărţile altora, „ciugulindu-le“, „sfârtecându-le“,„porcăluindu-le“ – metoda „ciugulirii din operele altora“ şi-o arată în cele peste 1600 depagini ale op-ului recent-semnat: Florentin Smarandache, Helluo Librorum, Editura CuArt,Slatina, 2013), aşadar, de-ar fi priceput, nu ar fi pus recenzia Într-o permanentă „stare-de-eu“ / État-de-moi drept „prefaţă“ la versiunea în limba franceză a plachetei Formules pourl’esprit (Maroc / Fès, 1983).

Întreaga cronică a lui K. Raïss, din L’Opinion (Maroc / Rabat), 2 martie 1984, p. 6, xeroxată, ajunge laI. P.-T. în plicul expediat în 23 III (primele două coloane şi jumătate din cea de-a treia sunt dedicateplachetei Formules pour l’esprit, prefaţa lui I. P.-T. fiind „citată“ şi „asimilată“ aproape 50%; pecoloana a 2-a, rândurile al 2-lea şi al 3-lea se vede că este vorba de prefaţatorul «Tatomi- / rescu»).

Şi dacă Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache n-a ştiut să recepteze adevărul frazeifinale a recenziei din 15 august 1982, decât peste un deceniu, în Arizona anului 1993 („ciber-cortexul smarandachist“ funcţionând în acest sens doar „din zece în zece ani“), în schimb,iute l-a priceput, chiar pe la 1 martie 1984, un distins om de cultură marocan, Khalil Raïss(căci nu era „matematician de factură-Smarandache“, ci specialist în litere / filologie),redactor cultural de la revista Médina Express şi colaborator al cotidianului naţional de

Page 284: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

284

informaţie, L’Opinion (director: Mohamed Idrissi Kaïtoumi), ambele periodice, din Rabat(cotidianul L’Opinion, într-un „dreptunghi“ de „mică publicitate“, în 11 minirânduri, luni, 12septembrie 1983, mai atrăsese atenţia asupra volumului Problèmes avec et sans...problèmes..., de Fl Smarandache: «Această carte cuprinde 140 de probleme necesare elevilordin ciclul secundar» / «Ce livre continent 140 problèmes utiles aux élèves du second cycle» –p. 6), evident, când profesorul cooperant de ecuaţii – „fără probleme“ –, trimis din Româniaîn Maroc, i-a încredinţat pentru „o cronică“, ambele „volume“ de versuri publicate în limbafranceză până la data respectivă, Formules pour l’esprit (Maroc / Fès, apărut prin august1983) şi Le sens du non-sens (Maroc / Fès, apărut prin februarie 1984).

În cronica distinsului om de cultură marocan, Khalil Raïss (supra), se relevă(privitor la „tangenţa“ frunţii florentinist-smarandachiste pe „cântecul privighetorii“ din sferaPoeziei Valahe):

«Formules pour l’esprit exprime d’abord un souci de lyrisme et de sagesse. Cen’est pas le florentin-paradoxal mais le poète qui nous transmet ses chants lyrico-impressionistes. De très beaux chants, certes, pas très loin du „chant du rossignol“, pour userdes mots du préfacier [Ion Pachia] Tatomirescu.»;

adică:

«Formule pentru spirit exprimă mai întâi un lirism îngrijit şi moderat. Nu-iFlorentin-paradoxalul, ci poetul care ne transmite / dăruieşte cântecele-iimpresionist-lirice. Foarte frumoase poeme, adevărate, nu foarte departe de„cântecul privighetorii“, spre a apela la cuvintele prefaţatorului [Ion Pachia]Tatomirescu» (K. Raïss, Vers... O. Florentin: écrivez vos paradoxes !, în cotidianulL’Opinion, vendredi, 02 mars 1984, p. 6).

Peste un deceniu, în 1993, pe când Fl. Smarandache era stabilit de trei ani înArizona / S. U. A. şi pe când şi-a propus a deveni „unicul fondator / teoretician şi şefulmondial al şcolii paradoxismului“, „buricul paradoxismului universal“, produce „primul“ falsdocumentar, J.-M. Levenard, I. Rotaru şi A. Skemer, Anthology of the Paradoxist LiteraryMovement (Los Angeles, Ophyr Univ. Press, 1993), unde, pe pagina a 9-a (supra), se află şi

Page 285: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

285

cronica lui Khalil Raïss, „ciopârţită smarandacheşte“, fără jumătate din prima coloană, fărăcoloana a doua şi fără jumătate din cea de-a treia coloană (infra), în care se fac referiri la /din prefaţa État-de-moi, de Ion Pachia-Tatomirescu, şi despre Formules pour l’esprit.

Anthology of the Paradoxist Literary Movement (1993) este o aşa-zisă carte de«eseuri multiculturale» – de fapt, o adunătură de bileţele / scrisori afro-euro-americaneadresate lui Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, de „semnale“ / „mică publicitate“, derecenzii / cronici etc. despre autorul Formulelor pentru spirit etc., în „ochestrarea“ / „regia“lui, a falsificatorului, aşadar, nefiind gândită / întocmită de cei cărora le-a pus numele pecopertă: J.-M. Levenard, Ion Rotaru şi A. Skemer (purtători doar ai grijii eseurilor semnatede ei între coperţile antologiei).

Textul înlăturat din cronica lui Khalil Raïss, anul 1984 (a doua jumătate din prima coloană, coloana adoua şi prima jumătate din coloana a treia), text „cu barbarie cenzurat“, în 1993, de Fl. Smarandache,deoarece conţinea referinţa la prefaţa Într-o permanentă „stare-de-eu“ / État-de-moi, de I. P.-T.

(2) 15 august 1982. Cronicar-Paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâineinformează Distinsul Receptor că, în vara anului şcolar 1981 – 1982, Ion Pachia-Tatomirescuera încă profesor la catedra de Limba şi literatura valahă de la Liceul Industrial din oraşulFiliaşi-Dolj, de unde, spre a-şi spori cu puţin venitul salarial prin „drepturi de autor“,

Page 286: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

286

colabora săptămânal, cu cronici, recenzii, profiluri literare, cicluri de poeme etc., la revistaLuceafărul (din Bucureşti – redactor al secţiei de critică literară fiind Artur Silvestri), laemisiunea Agora literară (redactori în perioada respectivă fiind Horia Ionescu, C-tinDumitrache ş. a.) de la Studioul de Radio Craiova etc. În prima săptămână din august 1982, I.P.-T. descoperă în cutia-i poştală de la blocul / apartamentul său din oraşul Filiaşi, un plicformat A-5, conţinând o plachetă de versuri, Formule pentru spirit, de Ovidiu Florentin, cu odedicaţie (infra) „neelaborată“, „cam în grabă“, „mai mult ca sigur, scrisă pe genunchi în tren/ autobuz“.

Florentin Smarandache, sau debutantul Ovidiu Florentin din orizontul anului 1981, al Formulelorpentru spirit, într-o „fotografiuţă“ valorificată, „avangardist-dadaist“, drept Autoportrait lyrique şi„stihuire“ în volumu-i de „fondare a fonfoismului“ şi „de deturnare a paradoxismului“ în dada, Le sensdu non-sens, Fès-Maroc, 1984 (infra).

Din „caligrafia“ adresei de pe plic şi a autografului, necunoscutul expeditor / poet,„fără bătătură la degetele între care ţinea condeiul“, părea a fi un „ambiţios“, un debutantvizitat de infatuare, cu o semnătură încă „lizibil-neformată“ (Ovidiu Florentin), „neexersată“,„profesor tânăr“ (v. supra, „fotografiuţa“) la o şcoală din comuna Bălceşti, judeţul Vâlcea.

Fiind vorba de un profesor-poet aflat „la prima-i carte“, criticul I. P.-T. pune promptsub lupă Formule pentru spirit, de Ovidiu Florentin, cu gândul de a-l încuraja pe debutant,făcându-i o recenzie – fie pentru revista bucureşeană Luceafărul, fie pentru emisiunea Agoraliterară de la Studioul de Radio din Craiova.

I. P.-T. descoperă cu amărăciune – după lectura / analiza primelor 36 de pagini – căpoetul Ovidiu Florentin „scrie cu cărţile altora pe masă“, imitând pe Lucian Blaga, pe MarinSorescu ş. a., ba chiar plagiind cu neruşinare eclatant-polivalenta metaforă-simbol, „vorbireastelelor“, dintr-un op al lui Nichita Stănescu, întrucât:

cu trei ani înaintea lui Ovidiu Florentin (pseudonimul lui Florentin Smarandache),Nichita Stănescu, în volumul de poeme, Epica Magna (Iaşi, Editura Junimea, 1978), lapagina 8, scrie „negru pe alb“: Vorbirǎm stelele... («Descrierea lui A»);

în Formule pentru spirit (Bucureşti, Editura Litera, 1981), la pagina 36, FlorentinSmarandache ( = Ovidiu Florentin) scrie tot „negru pe alb“: Ele vorbesc stelele...

În ciuda „amărăciunii“ de a fi descoperit plagiatul florentinesc / smarandachesc, dinFormule pentru spirit (1981), de la pagina 36, I. P.-T. hotărăşte:

1) să nu semnaleze presei furtul versului din Epica magna, de Nichita Stănescu –spre „a nu-i periclita viitorul de poet“ – şi să reducă recenzia doar la patru fraze esenţiale,fraze care să aibă forţa de a vectoriza autorul spre „cele bune şi proprii“;

2) să înregistreze şi să difuzeze recenzia prin Radio Craiova (nu s-o publice larevista Luceafărul);

3) să înştiinţeze / avertizeze pe autor, trimiţând, luni,16 august 1982 (imediat dupăînregistrarea-radio), la adresa-i de pe plicul în care primise placheta (din Bălceşti), al treileaexemplar dactilografiat („la indigo“) al recenziei, cu precizarea datei / orei la care se va

Page 287: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

287

transmite în cadrul rubricii Agora literară de la Studioul de Radio Craiova şi cu expresarecomandare: «de a nu mai plagia versurile altora – aşa cum a făcut cu versul lui NichitaStănescu din Epica Magna, 1978, p. 8 –, de a nu mai „ciuguli“ versuri din volumele altora,puse la îndemână pe birou, spre a le vârî „fără ghilimele“ în ceea ce [se] pretinde a-i fi „textpropriu“...».

În graba plecării „secrete“ în Maroc, din august 1982, Ovidiu Florentin / FlorentinSmarandache n-a mai avut timp să mulţumească / răspundă la cele din plicul trimis de I. P.-T.pe adresa-i din Bălceşti.

Abia după un an şi ceva, pe la sfârşitul lunii septembrie 1983, când I. P.-T. a primitun voluminos plic de la Ovidiu Florentin, din Maroc (la adresa-i din Filiaşi, unde încă se maiafla, în aşteptarea „detaşării“ pentru anul şcolar 1983 – 1984, din Filiaşi, în municipiulTimişoara, „detaşare“ primită de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, din Craiova, luni, 3octombrie 1983). Plicul conţinea cinci exemplare din Formules pour l’Esprit (Maroc, 1983),având ca „prefaţă“ Etat-de-moi, recenzia În permanentă „stare de eu“, făcută în 15 august1982, de I. P.-T., la Formule... (Bucureşti, 1981) şi difuzată de Agora literară. Dinoctombrie 1983 şi până iunie 1984, între I. P.-T. şi Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, s-aderulat o bogată corespondenţă, din care, între multe altele, I. P.-T. a aflat că OvidiuFlorentin / Florentin Smarandache fusese trimis – de regimul dictatorului comunist, NicolaeCeauşescu, evident, aidoma tuturor privilegiaţilor (regimului) ce aveau voie să meargă şi înţări capitaliste – ca „profesor cooperant de matematică“ la un liceu din oraşul nord-africanSefrou-Maroc. Fără a fi spus noi – chiar „nici prin gând“ – că Fl. Smarandache ar fi fostrecrutat de Securitatea Ceauşistă drept „ofiţer sub acoperire“ şi trimis în Maroc, între anii1982 – 1984, ni se pare cel puţin stranie aserţiunea florentin-smarandachistă, „gândită şiscrisă“, de peste decenii, din „cuvântul înainte“ la Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, Slatina,Editura CuArt [ISBN 9781599731568], 2011, potrivit căreia «...urmărirea oficială [a luiFlorentin Smarandache de către Securitatea Ceauşistă] a început pe data de 22. 03. 1985 (deşiam găsit în dosare note / rapoarte anterioare acestei date) şi a continuat şi după fugaobiectivului „Savu“ [adică fuga lui „Fl. Smarandache“ din România Dictaturii Ceauşiste] pedata de 07. 09. 1988 în lagărul [a se citi: lagărele] de refugiaţi politici din Instambul şi [din]Ankara (Turcia).», deşi arhicunoscut era faptul că orice cetăţean trimis / plecat pestegraniţele României nu scapă de urmărire, de „ochiul vigilent“ al Securităţii, deşi cele maivechi documente publicate în Dosarul „Savu“... datează din septembrie (13, 14, 18 etc.)1984 (nu din ianuarie-1985 – „deturnarea“ smarandachistă a Receptorului de la acest adevărare drept scop : a nu se putea trage concluzia că I. P.-T. îi vorbise despre necesitatea uneireviste, Paradoxismul, înainte de-a fi publicat el Le sens de non-sens, din 1984, unde, pentruprima dată la F. S., apare – într-un motto – vocabula paradoxism, despre care pentru primadată aflase din scrisorile trimise în Maroc de I. P.-T.). Natura diversionist-smarandachistătocmai asta urmăreşte (din 1993 încoace): a nu se evidenţia că rapoartele întocmite de

Page 288: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

288

Securitate – cu privire la corespondenţa, din anii 1983 şi 1984, dintre I. P.-T., din Timişoara-Dacia, şi Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, din Sefrou-Maroc – precizează adevărul că IonPachia-Tatomirescu a atras atenţia şi a promovat (în realitate, din orizontul anului 1971),estetica unui curent literar valah nou, paradoxismul, având / conducând – el, I. P.-T. (infra)– în acest sens şi disipativ-grup-ul de „acţiune culturală“ ce îşi propusese a pregăti reuniuniale scriitorilor-profesori din Ţară, la Moneasa, în vacanţele de vară ale anilor 1984, 1985 etc.(fiecare „profesor-scriitor“ aranjându-şi / luându-şi – pentru a nu atrage atenţia Securităţii –bilete de odihnă / tratament prin Sindicatul din Învăţământ), în acest nobil-adevărat sensprimind şi F. S. o scrisoare-invitaţie (invit şi pe Distinsul Receptor a nu-i pronunţa iniţialelenumelui, cum face de obicei, Fâs, după cum, în epistole către I. P.-T., chiar aşa i le caligrafia,dar numai din 2000 încoace, distinsul poet, publicist, editor, şi cercetător, Florin Vasiliu,autorul cărţii – care „l-a întărâtat pe F. S.“ împotriva lui I. P.-T. – Universul paradoxurilor,Bucureşti, 1999).

În scrisoarea de mulţumire pentru că i-a publicat recenzia drept „prefaţă“ la placheta/ volumul Formules pour l’Esprit („Formule pentru spirit“), I. P.-T., i-a mai spus lui Ov.Florentin că ar fi fost mult mai bine dacă i-ar fi solicitat a-i face „o adevărată prefaţă“ larespectivul „volum“, ca pentru spaţiul francofon, cu abordare riguroasă din interiorulgeneraţiei modernismului resurecţional şi a paradoxismului, ceea ce s-a realizat, dar în august1984 (după revenirea, cu Sensul non-sensului, din Maroc în România).

Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache i-a răspuns că „era deja plecat din ţară“ cândplicul de la I. P.-T. cu copia-indigo a recenziei a fost primit la adresa-i din Bălceşti, că mamasa i l-a expediat imediat în Maroc etc.

Astfel, recenzia făcută de I. P.-T. la Formule pentru spirit a devenit „prefaţa“ Etat-de-moi la versiunea în limba franceză, Formules pour l’Esprit, Maroc / Fès, Ed. Express,1983, infra ; traducerea în limba franceză – atât a volumului cât şi a prefeţei, fără ştirea lui I.P.-T. – este semnată de dr. Chantal Signoret de la Universitatea din Provence.

Autograful lui Ov. Florentin / Fl. Smarandache de pe prima pagină a plachetei deversuri, Formule pentru spirit, din „august [19]82“, avea menirea de captatio benevolentiae,de a-l convinge pe I. P.-T. să-i facă o recenzie / cronică: «Pentru poetul oltean / I[on]P[achia] Tatomirescu, / cântece / şi / Încântece ! / prof. Ovidiu Florentin / august 1982 /Bălceşti – Vâlcea» (supra).

Ion Pachia-Tatomirescu, Încântece (1979) – caligrama lebedei(„la maşina de scris“, de I. P.-T.) de la pagina a 5-a.

Page 289: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

289

Precizăm că „majusculata vocabulă curtenitoare din autograf“, Încântece, este titlulcelui de-al treilea volum de versuri publicat de I. P.-T., la o editură bucureşteană, în 1979,ceea ce vrea să însemne că Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache îşi cumpărase din librăriilecraiovene respectivul volum al lui I. P.-T., citindu-l / „studiindu-l“. În volumul lui I. P.-T.,Încântece (chiar în deschiderea cărţii, la pagina a 5-a), între altele (de ordin estetic-literar,stilistic, prozodic etc.), până atunci „neştiute“, „nevăzute“ / „necunoscute“ proaspăt-absolventului „de la matematică-informatică“, Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache întâlneşte„pentru prima dată“ caligrama lebedei, bilingvă, în valahă şi în franceză (supra, 1979):

Caligrama lebedei realizată de I. P.-T. „computerizat“, publicată în volumul antologic de poeme,Compostorul de nori (Ed. Aethicus, 2004, p. 205).

Din păcate, Florentin Smarandache nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-a dat I. P.-T.în scrisoarea din 16 august 1982 – acela de a nu mai scrie vreodată cu volumele de versuriale altora pe masa de lucru – şi chiar din perioada marocană (1982 – 1984), dar cu „apogeu“în epoca-i americană dintre anii 1990 – 2000, sistematic, a început să denigreze /„porcăluiască“ („măscăricească“) valorile paradoxismului, să cultive confuzia întreparadoxism şi alte curente de avangardă (dadaism, suprarealism etc., expirate înainte de anul1940).

„Neputinţa-i de a realiza o veritabilă caligramă a lebedei ca a lui I. P.-T. (cea dinanul 1979 – supra) determină pe Fl. Smarandache să „creeze“ / „publice“, între altele,„fonfoista-i capodoperă“ avangardist-danuistă / „dadaistă“ (infra) :

(din Scrieri..., 1997).

Page 290: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

290

Ion Pachia-Tatomirescu şi-a dat seama de „felul“ / „caracterul“ grobian, ori, maiexact spus, de mancurtul ascuns în Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, dar, în mai multerânduri, I. P.-T. l-a iertat de fiecare dată, începând din anul 1984, când „olteano-marocanul“„deturnează“ / „trădează“ principiile paradoxismului (acest fapt era pus de I. P.-T. în seamanecunoaşterii a istoriei avangardismului / dadaismului din spaţiul valahofon, francofon etc.,de către Fl. Smarandache, un absolvent „informatician“ / „matematician“ – aşadar, având„zero“-pregătire universitar-filologică) şi până în anul 1993, când, „olteano-arizoniano-americanul“ se declară „creator“ al cuvântului paradoxism (pe care l-a aflat de la Ion Pachia-Tatomirescu, chiar din primele epistole pe care i le-a trimis în Maroc, paradoxismdesemnând un curent literar din România şi Serbia celei de-a doua jumătăţi a secolului alXX-lea) şi, nici mai mult, nici mai puţin, „fondator“ / „şef de şcoală paradoxistă“.

Dovadă că I. P.-T. l-a iertat „pe neştiutorul tânăr-matematician-paradoxist“ este„prefaţa“ În căutarea paradoxismului pierdut, la proiectata-i antologie, Ochiul de bronz,prefaţă (infra) pe care i-o înmânează „gata de tipar“, în 29 august 1984. Cât a stat, de larevenirea-i din Maroc în România, adică din 3 iulie 1984 şi până în 7 septembrie 1988, cândreuşeşte „să fugă din România“ – încât la Revoluţia Anticomunistă Valahă din Decembrie1989, se afla într-un lagăr al emigranţilor din Turcia –, dar şi de când ajunge, în a douajumătate a anului 1990, în Statele Unite ale Americii, şi până în 1993, Florentin Smarandaches-a prefăcut că este adept al paradoxismului întemeiat de Vasile / Vasko Popa, NichitaStănescu, Marin Sorescu ş. a., a lăsat impresia (lui I. P.-T.) că „a înţeles“ principiileadevăratului paradoxism din literatura valahă a acelor anotimpuri, declarându-se că este pedeplin lămurit asupra sferei semantice a conceptelor estetico-literare din prefaţă, concepte pecare, „cu măiestrie didactică“, i le-a explicat I. P.-T. (şi re-explicat „pentru ultima oară“ chiarîn 30 mai 1994, când, revenit, din Arizona, în Ţară – spre a-şi vizita părinţi, rude, prieteni, oripentru afaceri editoriale etc. – a ajuns şi la Timişoara).

État-de-moi. Les poémes d’Ovidiu Florentin, de sa plaquetteFormules pour l’esprit (1981), «bleus comme l’heure et tendres comme latimidité, assaillis de quiétude et vaincus d’appels» – ainsi qu’il le déclaredans une ars poetica d’ouverture: Avant le propos –, ayant quelques «versherbeux, grandis dans le duvet ouaté d’un songe», «au corps vert comme lavie, aux yeux bleus comme l’espérance», «plus pure que la santé» – tel qu’ilnous le confie, dans la conclusion: Au-delà du propos – avec des symbolesheureusement choisis auprés d’une onde distinctive du novecentisme montal-ungarettienne, non assimilée intégralement, nous donne, toutefois, la certituded’une voix lyrique, se trouvant, évidemment, en un permanent état-de-moi –comme il nous le dit dans un titre qui se veut une lyrique-définition de l’esprit(L’esprit est un état-de-moi) –, voix dont nous entendrons parler dans lessaisons futures de la poésie roumaine contemporaine, en aucun cas dans leregistre des clameurs, de mode passagère, mais, plutôt, psalmodiale.

L’arc voltaïque des existences d’Ovidiu Florentin se déploie entreinfini et poème – „l’infini“ et „le poème“ illustrant la dichotomie d’ubiquitéoptative:

Je vis en de nombreux lieux,

Page 291: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

291

en plusieurs lieux à la fois – et dans chaquevers je laisse seulement l’une de mes vies, rienqu’une vie.

L’éloignement sera mon tombeau,et mon cercueil: l’infini !

(«Avant le propos»);où :Le temps se suspend à mon coutelle une meule de pierre / [...] //Mais je vis, je vis juisque dans la ruejusque dans la villejusque dans la chambre où je travaille

(«L’esprit est un état-de-moi»).

Remarquable est chez ce poète l’acuité de la perception, bien entendu,transmise au récepteur par une suite de métaphores révélatrices, par dessyntagmes d’une véritable force poétique: «Parmi l’herbe le temps joue / nu-pieds / [...] // et les questions déambulent, leurs langues tirées / commevipères, prêtes à mordre» (Le rouge du sang s’écoule toujours en moi) ;«Les maïs / allument des fanals / sous leurs ailes» (Vignoble cueilli par lesoleil) ; «Soutenues par leurs béquilles / les illusins cheminent, / à travers laboue de la nuit / les étoiles marchent / en bottes.» (La lumière pèselourdement en veilleuse) ; «Hélas, l’esprit / heurte le corps.» (Parc sansamoureux) ; «Guêpiers chtoniques / de corydales...» (Air aux yeux debronze) ; «Je lis les rivières et les écris / avec des pierres» (L’amour auxlongs cheveux) ; «Il pleut si longuement que croissent mousses et lichens /juste sur le coeur.» (La vie, la pauvre, perd son temps) etc.

La lecture fidèle des poèmes d’Ovidiu Florentin nous convainc que lepoète „a atteint de son front le chant du rossignol“.

15 août 1982.

Page 292: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

292

(État-de-moi, par Ion Pachia-Tatomirescu, préface aux Formules pour l’esprit(1), d’Ovidiu Florentin – traduits du roumain par Chantal Signoret de l’Université de Provence –Fès, Editions Express, 1983, p. 3 sq.)._______________

Note (la recenzia État-de-moi, de I. P.-T.) :

(1) Cronicar-Paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine pune la dispoziţiaDistinsului Receptor smarandacheasca „epistolă-autograf“ din 27 august 1983, de pe unexemplar din Formules pour l’Esprit (Fès-Maroc, Editions Express, 1983), dintre cele cinciexpediate lui I. P.-T. la Filiaşi-Dacia:

«Stimate Poet / Ion Pachia-Tatomirescu, / dacă „ramurile“ n-au vrut / să publiceideile Dv[s]. (iată / că i-am scris cu literă mică !), / le-au publicat Francezii. // Cronica Dv[s].se află la loc de / frunte. / Cartea s-a difuzat în Maroc, / Franţa şi [în] alte câteva ţărifrancofone. / Fès, 27 august 1983, / Ovidiu Florentin» (în prima frază, a se citi corect: în locde „ramurile“, revista Ramuri, din Craiova; în loc de „le-au publicat Francezii“ – le-aupublicat Marocanii... ).

I. P.-T. îi mulţumeşte imediat lui Ovidiu Florentin (încă nu-i ştia adevăratul nume,Florentin Smarandache) şi, uimit de promptitudinea publicării în Maroc (deoarece înRomânia, I. P.-T., spre a-şi publica un volum de versuri, trebuia să aştepte „un cincinal“), îipropune „profesorului vâlceano-marocan“ să scoată o revistă în limba franceză / dacoromână,Le Paradoxisme / Paradoxismul (la care el, Ov. Florentin, să fie redactor-şef, dar pe care I.P.-T. şi colaboratorii lui din România, alcătuind „colegiul de redacţie“, s-o pregătească şi săi-o trimită la Sefrou-Maroc „gata de tipar“), revistă având ca titlu numele curentului, al noiiestetici valahe afirmate după „marea explozie lirică din 1965“ prin Nichita Stănescu, MarinSorescu ş. a., „inclusiv prin ei“ (I. P.-T. şi Ov. F.), estetică într-al cărei nucleu stă„conjugarea la moduri lirice, epice, dramaturgice“ a paradoxurilor existenţiale alesecolului al XX-lea, aşadar, o revistă care să promoveze în spaţiile francofon şi valahofonnoul curent literar întemeiat de generaţia lor.

Page 293: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

293

Dar Ovidiu Florentin / Florentin Smarandache, „tânăr absolvent de facultate dematematică-informatică“, deci neavând „pic“ de pregătire filologică, ori cultural-generală „deînaltă clasă“ – ceea ce solicită „doctrinar“ publicarea unei reviste, indiferent în ce ţară şianotimp şi-ar face apariţia – a confundat paradoxismul cu avangardismul expirat înRomânia interbelică.

Peste ani (după „eşuarea-i marocană“ în hilaritatea dadaistă / avangardistă), maiexact spus, de prin 1993, după „un cincinal de meditaţii literar-ştiinţifice“ de la stabilirea-i înArizona Statelor Unite ale Americii, susţinut şi de lătrători plătiţi / cumpăraţi, din ţară şi depe aiurea, s-a declarat a fi fiind „genialul întemeietor al curentului“, „şeful mondial al şcoliiparadoxismului“, devenind grobian / injurios faţă de cei ce i-au spus în faţă adevărul despreparadoxism, faţă de toţi cei ce nu i-au cântat în strună, calomniind în diverse reviste / cărţi pecei ce l-au ajutat „la greu“ şi pe care – înainte de americanizarea-i – i-a considerat „adevăraţiprieteni“, începând cu Ion Pachia-Tatomirescu, Florin Vasiliu ş. a. Între cei înjuraţi /calomniaţi mârlăneşte de Florentin Smarandache se află şi alţi critici / istorici, teoreticieniliterari vestiţi, care i-au „spus adevărul în faţă“.

Stato-di-coscienza. Le poesie di Florentin Smarandache, dal titoloFormule per lo spirito, (1981), «azzurri come l’ora e teneri come latimidezza, assaliti dalla quiete e vinti dai richiami» – cosě come lui lidefinisce in una ars poetica di Prima del discorso, con alcuni «versi d’erbacresciuti nel soffice covo di un sogno», «dal corpo verde come la vita, dagliocchi blu come la speranza», «più puri della salute», – come egli ci confidanella conclusione: Oltre il discorso, con simboli felicemente scelti infunzione din un’onda distintiva del novecento montal-ungarettiano, nonassimilata direttamente, ci danno, comunque, la certezza di una voce lirica,che si trova, evidentemente, in un permanente „stati di coscienza“ – comelui ci dice in un titolo che vuol essere una lirico-definizione dello spirito, (Lospirito à un mio stato di coscienza) voce di cui sentiremo parlare nelle futurestagioni della poesia rumena contemporanea, in nessun caso sul registro deiclamori, di moda piuttosto passeggera, ma, piuttosto, salmodiale.

L’arco voltaico delle esistenze di Ovidiu Florentin si spiega trainfinito e poesia, – „l’infinito“ e „la poesia“ illustrando la dichotomiaottativa:

Io vivo in tanti luoghi,in tanti – luoghi allo stesso tempo –

e in ogni versoio deposito solo una delle mie vite, nientealtro che una vita:

L’allontanamento sarà la mia tombae la mia bara: l’infinito !

Page 294: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

294

(«Preambolo»);

o :Il tempo si sospende al mio collo

come una macina di pietra/ [...] //Ma io vivo, vivo fin nella stradafin dentro la cittàfin nella stanza dove lavoro.

(«Lo spirito à un mio stato di coscienza»).

Notevole è, in questo poeta, la percezione, transmessa al riceventecome una sequenza di metafore rivelatrici, attraverso il sintagma di una veraforza poetica:

«In mezzo all’erba il tempo / gioca coi piedi / [...] // e le douandepasseggiano / le lingue saettanti / con vipere pronte a mordere» (Le rouge dusang s’écoule toujours en moi) ; «Il mais / accende fanali / sotto le ali»(Vignoble cueilli par le soleil) ; «Sostenendosi sulle grucce / le illusionicamminano / attraverso il fango della notte / le stelle marciano sugli stivali»(La luce pesa grave nella lampada) ; «Haimé, lo spirito / urta il corpo» (Parcsans amoureux); “Velari ctonici / din corydale (Aria dagli occhi di bronzo); «Io leggo i fiumi e gli scritti / con delle pietre» (L’amour aux longscheveux) ; «Piove cosě a lungo crescono muschi e licheni / proprio sul cuore»(La vie, la pauvre, perd son temps) etc.

La lettura fedele delle poesie di Florentin Smarandache ci convinceche il poeta „raggiunge con la fronte il canto dell’usignuolo“.

15 agosto 1982.

Page 295: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

295

(Stati di coscienza, di I. P.-T. – Helle Busacca translator – cf. In Seven Languages –poems by Florentin Smarandache translated into Italian, Esperanto, Spanish, Portuguese,English, French, Arabic, by Helle Busacca – Italy [...], Craiova, Aius Publishing House,2000, p. 9 sq.)

În căutarea paradoxismului pierdut (*) . Înainte de a aborda textelelui Ovidiu Florentin din plachetele de până acum (ce fac obiectul prezenteiantologii bilingve, în franceză şi în valahă), încercate sub magicul Curcubeual Logosului – Formule pentru spirit (Bucureşti, Editura Litera), 1981,plachetă devenită, în august 1983, la Editions Express, din Fès / Maroc (învreme ce autorul se afla ca profesor-cooperant de matematică la Sefrou),Formules pour l’Esprit (cu prefaţa Etat-de-moi, de Ion Pachia-Tatomirescu),graţie fidelei traduceri, din valahă în franceză, a d-rei Chantal Signoret, de laUniversitatea din Provence; Le sens du non-sens (Fès, Editions Artistiques),1984; (şi) Sentiments fabriqué en laboratoire (Fès, Editions Artistiques),1984 (în traducerea lui Traian Nica, de la Universitatea din Craiova) –, secuvine „a arunca privirea“ în mirabila grădină a literaturii valahecontemporane, spre a vedea de unde vine şi încotro se îndreaptă cel intrat înŢara Poemului, chiar în 1981, la începutul deceniului al nouălea.

Volumul Sentiments fabriqué en laboratoire (1984) are un „cuvântde închidere“, L’Oltenie d’Ovidiu Florentin, semnat de criticul literarConstantin M. Popa, unde ni se prezintă spaţiul geo-spiritual căruia îi aparţinepoetul, evident, revelator:

«Au lieu de la sobriété rigide, de circonstance, on est accueilli par l’état deperpétuelle agitation, chose accomplie aux yeux du monde. La soif de connaissancesdomine en vigueur et exubérance les intelligences. Pragmatisme et métaphysique,esprit „spéctaculateur“ et esprit „speculatif“, cette effervescente région de laRoumanie continue de produire des légendes et des préjugés. Le spécifique olténiendans la littérature se définit par l’appétence pour la poésie.» (p. 123).Într-adevăr, despre olteni se spune deseori că sunt argintul viu al

Naţiunii Valahe, dintotdeauna, cu propensiunea suprafeţelor, mai puţin aadâncimilor.

Iar geniile din acest spaţiu – de la Petrache Poenaru (1799 – 1875),Constantin Brâncuşi (1876 – 1957), Nicolae Titulescu (1882 – 1941), ŞtefanOdobleja (1902 – 1978), Petre Pandrea (1904 – 1968), Ion Ţuculescu (1910 –1962) ş. a., la Sabin Bălaşa (1932), Marin Sorescu (1936) ş. a. – au îngemănatsuprafeţele cu adâncimile, au nuntit „adâncul acestei calme creste“ – cum

Page 296: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

296

fericit spune-ntr-un vers parnasian-hermetic marele poet şi matematicianinterbelic Ion Barbu.

Florentin Smarandache (pseudonim folosit de la debut şi până acum:Ovidiu Florentin) ne asigură că la cele trei volume de poezii publicate(supra), se vor adăuga în curând: Antichambres, antipoésies, bizarreries,Templu pentru privighetoare etc.

Este cunoscut că orice puternic seism social (cum, de pildă, al II-learăzboi mondial / marea revoluţie care a început în România după 1944)determină – la oarecare distanţă „temporală“ de la declanşare –, în perimetrulunei literaturi, apariţia celor trei „valuri“ / „generaţii“ tipice(1): generaţia detranzienţă (Transience Generation), fluxgeneraţia (High-Tide Generation)şi refluxgeneraţia – sau „valul“, ori generaţia retragerii la matcă şi acristalizărilor în profunzime (Generation of Deep Clearness), care coexistă(în spirala devenirii ontice a unei literaturi nu se constată rupturi, ci numaiintrarea în funcţiune a raportului adversativitate / continuitate), fiecaregeneraţie cunoscând două vârste: mai întâi, vârsta adversativismului, a„negării“ şi a formării conştiinţei de sine „în pluralitate“; apoi vârstadeplinei afirmări (prin înflorirea talentelor / geniilor) şi a structurăriioperelor în sisteme literare (această vârstă, de maturitate, admite „lăstărirea“generaţiei viitoare).

În stadiul „sistemic“, generaţiile „se regăsesc“ în zonele superioareale spiritului şi „îşi dau mâna“, încercând a stabili eventuale conexiuni(vecinătăţi), în vreme ce sistemele literare (pattern-urile), dincolo de voinţaautorilor, se dispun potrivit „spectraliilor eternal-valorice“.

Ovidiu Florentin aparţine, bineînţeles, celui mai recent val alrefluxgeneraţiei.

Într-o anumită măsură, el ilustrează şi „un caz izolat“ – raportat atât lalimba cât şi la literatura actuală, fiind format în câmpul matematicilor,neavând decât „pregătire de autodidact întru întâmpinarea artei cuvântului“.

În receptarea acestui început al său în Ţara Poemului, trebuie avută învedere şi destinderea („şocul“ ar fi poate prea mult spus) produsă la ieşireadin sfera gravitaţională a limbii pelasge > valahe, „de extremitate estică“,desfăşurată vertiginos „pe verticală“ – „insulă“ în oceanul populaţiilor slaveşi arc voltaic al neuronilor, între Zalmoxis(2) / Carpaţi-Balcani şi Dunăre /Marea (Masa-)Getică / Neagră, ţinut-leagăn al „civilizaţiei arhaiceeuropene“(3) – şi la intrarea în sfera gravitaţională a limbii franceze, limbăpelasgă / „romanică“ de extremitate vestică, desfăşurată „orizontal“, pe-o-ntinsă arie intercontinentală.

Între reprezentanţii de talie europeană ai generaţiei de tranzienţă,Eugen Jebeleanu are un câmp poematic în care se disting două nuclee:

Page 297: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

297

Surâsul Hiroshimei (1958) şi Hanibal (1972), parabole simfonice, cu viziuniterifiante, ce trimit la o eschatologie cosmică, evident, printr-un cataclismnuclear. Majoritatea poemelor sale alcătuieşte o chorală planetară împotrivarăzboiului atomic.

Poezia lui Ştefan Augustin Doinaş, îndeosebi cea din volumul Alfabetpoetic, încoronează resurecţia baladei; creşterile şi descreşterile lumii suntîntâmpinate apolinic, poezia devenind planul secant al orizonturilorcunoaşterii.

Un straniu teritoriu poetic se conturează la Emil Botta (în volumeleÎntunecatul April, Pe-o gură de rai, Un dor fără saţiu), poezia sa devenindcâmp de forţă lirică în vreme ce trăirile-i sunt încercate în grila filosofieikierkegaardiene, dialectică a stărilor paradoxale.

Volumele de versuri ale lui Geo Dumitrescu (Libertatea de a trage cupuşca, Africa de sub frunte etc.) inaugurează poetica banalului cotidian şi areificării, poezia politică, sarcastică, desacralizantă, a umorului, a ironiei demare rafinament, ale cărei ţinte lovite „foc-cu-foc“ sunt: birocratismul,conformismul, bucherismul, dogmele, clişeele-Procust, utopiile umanităţii,rasismul, demagogia, „omul superior“ etc. Un sector strălucitor în teritoriulsău poetic este cel al poeziei realităţilor arhetipale (Balada corăbiilor depiatră, Macarale la marginea oraşului, Obrazul rumen al amintirii).„Şcoala poetică“ a lui Geo Dumitrescu a făurit incandescente conştiinţe liricedin generaţiile de flux şi de reflux.

Un expresionist de aleasă speţă este A. E. Baconsky (Fluxulmemoriei, Cadavre în vid, Corabia lui Sebastian), cu o poezie a acutei crize„anatomic-existenţiale“ (ce-l alătură, poate, de Gottfried Benn), relevândcancerul materiei, poluarea, alienarea lumii.

Prozatorii de seamă ai generaţiei de tranzienţă sunt: Zaharia Stancu,(autorul romanelor Desculţ, Jocul cu moartea, Pădurea nebună, Şatra),Marin Preda (întemeietorul romanului politic din literatura noastră, în cea maimodernă accepţiune a sintagmei: Moromeţii, Delirul, Cel mai iubit dintrepământeni), Laurenţiu Fulga (Alexandra şi infernul, Salvaţi sufletelenoastre, E noapte şi e frig, seniori), Eugen Barbu (Groapa, Principele),Constantin Ţoiu (Galeria cu viţă sălbatică, Obligado), Dumitru Popescu(Pumnul şi palma).

Între dramaturgi, un loc aparte îl ocupă Horia Lovinescu (cu veritabiledrame de idei ca: Moartea unui artist, Jocul vieţii şi al morţii în deşertul decenuşă etc.).

Interesante axiologii – fie-n perimetrul arhetipurilor hartmanniene,fie-n cel al entităţilor supraistorice, ori „trăiriste“ –, în interiorul, ori laoarecare distanţă de epistemologiile empiriste, fenomenologic-husserliene,genetic-piagene, heideggeriene, structuraliste, materialist-dialectice etc.,hermeneutici de mare incandescenţă îşi fac apariţia în lucrările criticilor,

Page 298: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

298

istoricilor, comparatiştilor, stilisticienilor, semioticienilor din generaţia detranzienţă:

Estetica poeziei lirice, Eminescu şi Schopenhauer, Viziunea lumii înpoezia noastră populară, Logica frumosului, de Liviu Rusu;

Conceptul de literatură universală şi comparată, Aspecte naţionaleale curentelor literare internaţionale, de Al. Dima;

Istoria literaturii române de la început până azi, de Al. Piru;Critica ideilor literare, Dicţionar de idei literare (A – G),

Hermeneutica lui Mircea Eliade, de Adrian Marino;Literatura română între cele două războaie mondiale, Literatura

română şi expresionismul, de Ov. S. Crohmălniceanu;Eminescu, Maiorescu, Lucian Blaga – mitul poetic, de Eugen

Todoran.

Fluxgeneraţia se caracterizează prin spirit dinamitard, desfăşurareînvolburată pe mari suprafeţe, trăiri dionysiace, incandescente, defulatorii,autocenzură minimală, anticalofilie, „patetism“ ironic, lexic şocant,bolovănos.

Întemeiază în indiscutabile proporţii un nou curent literar,paradoxismul, între ale cărui trăsături estetice şi ideologice se relevă:demitizarea lumii, dinamitarea sacrului, Poetul este Demiurgul recreând onouă ordine sacră – eul liric ia proporţii cosmice; cultivarea paradoxurilor(la moduri lirice, epice, dramaturgice), îndeosebi, a celor dinarheospiritualitatea carpato-danubiană (paradoxul „ştiinţei de a deveninemuritor“ prin Zalmoxianism, paradoxul nunţii cosmice, al Jumătăţii-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Şchiop, al Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte etc.), atât de măiestrit ilustrate în folclorul literar valah, înetnografie, căutându-se a fi relevate „firele inefabile“ dintre elementeleantinomice, distrugerea tuturor tiparelor ce încep să devină frâne pentru„inspiraţie“, adică a tiparelor-Procust; realizarea saltului gândiriimetaforice în neliniarul lirosofic; realul asimilează idealul şi invers,încercându-se surprinderea „strigătului“ metamorfozelor din aşa-zisele„găuri negre ale universului“, lupta dintre „real şi visceral“, dintre materieşi antimaterie, dintre cuvânt şi necuvânt, oximoronizare, receptarea lumiiîn spectaculosul policrom prin rotirea înceată a discului spectral-solar,culorile căpătând semantism „paradoxal“, ţinându-se, totuşi, seama decodul arahic al semnelor cromatice; structurarea operei – îndeosebi înroman, în dramă şi-n tragedia de idei – pe niveluri de emisie-recepţie :pretextual (amalgamator; sunt aruncate-n scenă evenimente, „pretexte“,divagaţii politico-filosofice „real-fantastice“, dându-se falsa impresie de„logoree a eroilor“), al conexiunilor-paradox şi al plonjării în mitosofie (înrealitatea „imediată“), al intertextualităţii propriu-zise (permutare ultimă şi

Page 299: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

299

stabilire a punctului de convergenţă) şi, în ultimă instanţă, cel textual (aloperatorilor categoriali) etc.

Paradoxismul se află în raport de adversativitate-continuitate cuexpresionismul, realismul etc.

Estetica paradoxismului se-ntemeiază, începând din 1965, în operapoetică a lui Marin Sorescu, unul dintre marii scriitori ai secolului al XX-lea, „scriitor-galaxie“ – poet, romancier, dramaturg, eseist –, intrat în circuitulliteraturii universale actuale datorită autarhiei polidimensionalului său sistemliterar. În teritoriul său poetic, la un pol gravitează volumele: Poeme (1965),Moartea ceasului, Tinereţea lui Don Quijote, Tuşiţi, Suflete, bun la toate,Astfel, Descântoteca, Sărbători itinerante etc., unde sacrul, demiurgicul,miticul, „echilibrul“ olimpian, macrocosmic ori microcosmic, sunt dinamitatespre a se reînchega într-o cosmogonie proaspătă, de nebănuit, soresciană:

«Shakespeare a creat lumea în şapte zile. / În prima zi a făcut cerul, munţii şiprăpăstiile sufleteşti, / În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele / Şi celelaltesentimente – / Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şiOfeliei, / Lui Othello şi altora, / Să le stăpânească, ei şi urmaşii lor, / În veciivecilor. / În ziua a treia a strâns toţi oamenii / Şi i-a învăţat gusturile: / Gustulfericirii, al iubirii, al deznădejdii, / Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe, /Până s-au terminat toate gusturile. / Atunci au sosit nişte indivizi care întârziaseră, /Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire, / Şi le-a spus că nu le rămâne decâtsă se facă / Critici literari / Şi să-i conteste opera. / Ziua a patra şi a cincea le-arezervat râsului. / [...] / În ziua a şasea a rezolvat unele probleme adminstrative: / Apus la cale o furtună / Şi l-a învăţat pe regele Lear / Cum trebuie să poarte coroanăde paie. / Mai rămăseseră câteva deşeuri de la facerea lumii / Şi l-a creat pe Richardal III-lea. / În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut. / Directorii de teatruşi umpluseră pământul cu afişe, / Şi Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă / Armerita să vadă şi el un spectacol. / Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,/ S-a dus să moară puţin.» (Shakespeare, în vol. Poeme, 1965).La celălalt pol, considerat de o anumită critică literară „al

antipoeziei“, se situează trilogia La Lilieci, unde epicul poematic relevă unrealism arhetipal, o matrice stilistică oltenească, specificul pământuluinaşterii poetului, mutaţii şi spectaculos etnografic, folcloric etc.; piesele salede teatru: Iona, Paracliserul, Pluta meduzei, Există nervi, Răceala, A treiaţeapă etc., reprezintă în dramaturgia contemporană paradoxismul ontologieitragice, făcând pasul de la „drama de idei“ la „tragedia de idei“.

Un alt mare scriitor din acest secol este Nichita Stănescu, caredezvoltă paradoxizata ontologie a limbii: materia decurge din cuvânt, sestructurează-n galaxii de cuvinte; expansiunea cosmică începe din unitatea A,opusă cifrei 1; materia este vorbită («vorbirăm stelele») şi ecoul «e cea maitemeinică formă a materiei / pentru că ecoul se repetă», «roata cu o singurăspiţă» este linia; cuvintele sunt materiale: «lâna albă a cuvintelor / de pelimbă mi-o tund cu foarfecele de tăiat iarbă»; geneza se înteţeşte până în«marginea universului» care este A.

Page 300: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

300

În interiorul universului este preocupat de absorbţie şi resorbţie, de„găurile negre“, de explozie şi implozie la stele:

(«...gaura neagră cosmică absoarbe după explozie»)... «Singurul lucru care nu poatefi resorbit e cuvântul. El e cel mai rezistent material... [...] Cuvintele nu pot fi trecuteîn tabla lui Mendeleev, deşi sunt totuşi materie. Aici este partea cea mai specială acuvintelor, anume că, într-o oarecare măsură, ele repetă structura materiei. Structurasemantică a materiei. [...] Putem compara structura oricărei propoziţii rostite sauscrise cu structura atomică. Putem compara formele şi simbolurile lor, literele, custructura celor mai simple particule. Ne izbeşte asemănarea dintre substantive şinuclee. Dintre electroni şi verbe. Dintre adjective, adverbe, pronume şi quante» (4).Dacă filosofii au lansat conceptul de antimaterie, dacă fizicienii au

descoperit particulele şi antiparticulele, Nichita Stănescu a descoperitnecuvintele.

Teoria deplasării spre roşu (legea astronomului E. P. Hubble) capătăurmătoarea reprezentare:

«Zburau vulturii întorşi pe spate / şi cu gheara întoarsă în sus / ca pe nişte miei săfure, / steaua cu lumină ondulată; // Ca pe nişte miei să fure de sus / lumina ochilormei. // Zburau vulturii întorşi / şi pe spate prin cer / spinările lor coborâseră jos / şise ştergeau de sternul meu. // Cer le era trupul meu de carne, / pământul le eralumina aceea / de sus a ochilor mei.» (Greşirea cerului);adică: zbor de vulturi-idei în invers-cerul din noi, văzut din afara

sferei aflată în expansiune.Sistemul poetic stănescian, în interiorul paradoxismului, a

fundamentat o eclactantă ontologie a limbii. Nu mai insistăm şi asupracelorlalţi poeţi – Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Mircea Ivănescu, GrigoreHagiu, Anghel Dumbrăveanu, Emil Brumaru, Mircea Ciobanu, CezarIvănescu, Ioan Alexandru ş. a. –, valoroşi reprezentanţi ai fluxgeneraţiei,asupra romancierilor – Alexandru Ivasiuc, Dumitru Radu Popescu, NicolaeBreban, Fănuş Neagu, Ştefan Bănulescu, Sorin Titel, George Bălăiţă –,asupra dramaturgilor – între care, Ion Băieşu se evidenţiază prin comediaparadoxistă de limbaj –, pentru a ne reîntoarce mai iute la căutările demonice,la zbaterile lui Ovidiu Florentin, aflat la început de drum în ImperiulCuvântului şi cu ambiţia de-a avea propriul imperiu.

Refluxgeneraţia, din al cărui ultim val face parte – cum spuneam maisus – şi Ovidiu Florentin, apare în fertilul câmp al literelor valahe, în deceniulal optulea.

Noua promoţie de scriitori a beneficiat în procesul formativ de ostructuă de învăţământ valah modern, complex, între cele mai avansate dinlume – la ora actuală studiază în facultăţile din România şi peste douăzeci demii de studenţi străini de pe toate continentele planetei –, de atributelerevoluţiei tehnico-ştiinţifice aflată în plină desfăşurare, de cunoaştere aleasă asistemelor de gândire contemporană, a curentelor filosofice, politice, esteticeetc., a limitelor tragice care tensionează civilizaţia actuală, stadiile ei, şi, în

Page 301: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

301

primul rând, beneficiază de marile deschideri spre ştiinţe şi arte, spreafirmarea diversităţii de stiluri, inaugurate după 1965, în noua epocă aRomâniei republicane.

Primul val al refluxgeneraţiei îl constituie scriitorii născuţi în întâiulan republican al României, 1947, care-şi desăvârşesc studiile universitare –majoritatea în facultăţi de filologie – între 1965 şi 1970: (poeţii) IoanaDiaconescu, Nicolae Diaconu, Dinu Flămând, Daniel Lascu, Nicolae Lupu,Ion Mircea, Gabriela Negreanu, Emil Nicolae, Monica Pillat, AdrianPopescu, George Virgil Stoenescu, Ion Pachia-Tatomirescu, Dan Verona;(prozatorii) Ştefan Agopian, Aurel Antonie, Ioan Dan Nicolescu, Al.Papilian, Valentin Petculescu, Marcel Constantin Runcanu, Cornel Udrea;(criticii) Al. Dobrescu, Luca Piţu, Petru Poantă ş. a. – mulţi dintre aceştiaalcătuind actualul disipativ-grup (**), din al cărui program estetico-literar,evident, de rafinare a paradoxismului, se desprinde direcţiaautohtonismului – ca spaţiu literar în care se relevă măreţe simboluri deetnogenie, eclatante simboluri singergice îndeosebi din vatra dearheospiritualitate, Dacia („Dacoromânia“), înscrisă în perimetrul statuluicondus de Burebista – contemporanul lui Caesar –, punând mănunchiuri deraze pe feţele nevăzute, ori mai puţin văzute, ale acestor simboluri, redându-le circuitului semasiologic, ori estetic, prin iradiaţii metaforice cu permanentcontact în magia carpato-hemusină, în cosmologia pelasgă > valahă (daco-thracă), de unde şi nota de arhaic atribuită de criticii literari, ori de„energetism adânc al lirismului de formulă arhaică“ (Artur Silvestri). Eicunosc lecţiile fundamentale ale istoriei poporului nostru şi ştiu că:

«istoriceşte suntem prin substratul nostru traco-getic, care e esenţial, dintre vechilepopoare ale Europei. Suntem nişte adevăraţi autohtoni de o impresionantăvechime»(5).

Există câteva grupări literare puternice: „echinoxiştii“ (în jurulrevistei Echinox, a studenţilor din Cluj-Napoca), „dialoghiştii“ (în jurulrevistei Dialog, a Universităţii din Iaşi), „lundiştii“ (patronaţi de criticul şiprofesorul universitar Nicolae Manolescu), „desantiştii“ (cuprinzând tineriprozatori giraţi de criticul literar şi profesor universitar bucureştean Ov. S.Crohmălniceanu), „rămuriştii“ (în jurul revistei Ramuri, din Craiova, avândca mentor pe Marin Sorescu) etc.

O direcţie literară de altitudine, cea a utopismului, este ilustrată descriitori „sistemici“, veritabili arhitecţi în Logos, în spaţii utopice, îndeosebi,poeţii Dinu Flămând (cu al său Aperion), Ion Mircea (Istm, Copacul cu10.000 de imagini), Adrian Popescu (Umbria, O milă sălbatică), Ion Pachia-Tatomirescu (cu ale sale Cosmia şi Zoria, Lilium breve, Noul Turn Babel) –ultimul posedând, după opinia criticului literar Artur Silvestri, «patentul liriciitinere»(6). Spre sisteme lirice se-ndreaptă cu paşi siguri Mircea Dinescu(Proprietarul de poduri, Exil pe o boabă de piper etc.), un fel de Rimbaud al

Page 302: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

302

deceniului opt; apoi, Gabriel Chifu (Realul eruptiv, Lamura), DoinaUricariu, Liliana Ursu, Ileana Zubaşcu, Mircea Cărtărescu ş. a.

O bună parte a refluxgeneraţiei s-a îndreptat spre esenţializarea,„brâncuşienizarea“ (dacă termenul poate fi îngăduit) expresiei (îndeosebi înperimetrul poeziei), conştientă că misiunea sa este de a propulsa pe noiorizonturi gândirea metaforic-disipativă, moştenită de la Marin Sorescu şi dela Nichita Stănescu.

Până-n prezent, poezia lui Ovidiu Florentin ni se-nfăţişează ca o„rachetă lirică“ în trei trepte – şi-aici, reţinem observaţia că pe orbită oricerachetă înaintează în zig-zag.

Aşadar, prima treaptă este constituită din Formule pentru spirit –titlul volumului de debut, care dovedeşte că Ovidiu Florentin îşi alege cudeosebită ştiinţă maeştrii, că preferă neasemuite altitudini ale poeziei valaheşi universale, locuindu-le confortabil „formulele“, intrările şi ieşirile,făcându-se lejer.

Când survolează cerul poeziei lui Nichita Stănescu (cel din Epicamagna), Ovidiu Florentin găseşte „o metaforă progresivă“, nuanţând corolesemantice în propriul text (***) :

Ele vorbesc stelele, planetele, animalele,plâng roua şi zâmbesc mugurii.Ele tac liniştea, cântă mierlaşi răsar iarbaşi bat briza dinspre partea de răsărita inimii.(«Istoria limbii române» – titlul poemului din care am citat ultima

strofă nu-i tocmai „inspirat“ ; „ele“ sunt cuvintele traco-dacilor, adică alestrămoşilor direcţi ai poetului, despre care Herodot spunea : «după indieni,neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele»(7), neam / poporîntemeietor al unei puternice civilizaţii arhetipale).

Zidirea în cuvânt înseamnă la Ovidiu Florentin înălţare; necuvântul,dimpotrivă, coborâre:

Aşezi cuvintepe cuvinteîntru urcare,sau întru necuvinte... (****)

(«Sângele meu este un călător»).Când se află-n sfera lirico-magnetică a lui Marin Sorescu, scrie:

Mi-atârnă trupul de gâtca o piatră de moară... ;

Page 303: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

303

ori:

Vă rog să nu mă aşteptaţi,voi întârzia puţinprintre stele... ;

în ultimă instanţă, exclamă:

Vai, sufletuldă peste trup...(v. «Spiritul este o stare-de-eu»; «Singur printre stele»; «Parc fără

îndrăgostiţi» etc.).

Dacă model îi este marele poet şi filosof, Lucian Blaga (autorul unuiadintre cele mai originale sisteme filosofice din secolul al XX-lea), OvidiuFlorentin realizează uimitoare metafore plasticizante, imagini expresioniste:

Lângă sobe, copiii reintră în mame ;

ori :Mi se scurge tot roşul din sânge,întrebările umblă cu limbile scoaseca nişte vipere, gata să muşte...

(«Mi se scurge tot roşul din sânge»);

dar şi :Porumbiiîşi aprind felinaresub braţ... ; etc.

Paradoxul sintactic este cultivat cu mare prudenţă:Plouă la plus infinit...Prezenţa mea între oamenieste absentă...

(«Leitmotiv»);şi :Am răsărit în apus?

(«Debut»).

Oximoronizarea îşi află funcţii de mare rafinament, ici-colo:Respiră extenuat acordeonul

Page 304: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

304

mării. / [...] /Soarele a îngheţat...

(«Se-arată arşiţa în pielea goală»);

şi :Plouă lung de cresc muşchi şi lichenide-a dreptul pe inimă...

(«Viaţa, săraca, trage de timp»);dar şi :Viespare...de brebenei...Diafane mirosuri prin lunciîşi caută floarea.

Aer cu ochi de bronz...(«Aer cu ochi de bronz»). Etc.

Suita de metafore din Formule pentru spirit era angajată într-o„simplă“ operaţie de extragere de radicali superiori celor de ordinul doi, cevaanalog „extragerii“ din metafora-ghicitoare, cu mare circuit în folclorul valahpentru copii: mănăstire-ntr-un picior = ciuperca.

În majoritatea lor, criticii nu au sesizat „jocul“ propus spiritului,pretinzând poetului construcţii ample, viziuni excepţionale, acrobaţiiterifiante, magie, extatic etc., ceva mai mult decât „autocenzura- / cezura-haiku“, Ovidiu Florentin ignorând toate astea, cu bună-ştiinţă: el rămânea încăutarea formulei originale, neeuclidiene, a poeziei.

Lui Ovidiu Florentin i se potriveşte de minune aforismul lui CarlSandburg, din care se deduce că poetul este «un animal marin care trăieşte peuscat şi ar vrea să zboare.»

În sinuoasele căutări ale teritoriului poetic propriu, Ovidiu Florentindescoperă Le sens du non-sens (*****) / „sensul non-sensului“.

Criticul literar K. Raiss evidenţiază:«Le sens du non-sens au-delà de sa qualité de port-parole du paradoxisme est unmanifeste de l’anti-littérature»(8) .

Eugen Ionescu găseşte manuscrisul plachetei:«...trés intéressant...».

Page 305: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

305

Dar nu paradoxul / paradoxurile formează lamura paradoxismului, cinumai „conjugarea“ acestuia / acestora (după cum s-a mai spus) la modurilirice, epice, dramaturgice, întru catharsis; este aici ceva aidoma deosebiriidintre un avion supersonic şi zborul său acrobatic-sărbătoresc „de ZiuaAviaţiei“.

Solomon Marcus, într-o deja celebră lucrare a sa, Paradoxul, din1984, relevă în acest sens:

«...paradoxul a fost mereu considerat preţul pe care-l plătim pentru a nu fi rezistattentaţiei transgresării unor limite impuse»şi«...într-o formă mai generală, paradoxul este rezultatul suprapunerii, confuziei sauidentificării a două planuri distincte ale realităţii, ale limbajului, ale gândirii sau alecomportamentului. Tipică în această privinţă este identificarea limbajului obiect cumetalimbajul»(9).

Cercetările actuale privind paradoxul şi gândirea contemporană nu i-au fost străine lui Ovidiu Florentin, ci, dimpotrivă, ele l-au determinat să punăîn fruntea plachetei în discuţie un interesant Manifeste non-conformiste :

«pour un nouveau mouvement littéraire: le paradoxisme».

Dar paradoxismul lui Ovidiu Florentin vizează sfera cotidianului, arealităţii imediate, fiind mai înrudit cu literatura absurdului, cu literaturadadaistă, decât cu cel de mare rafinament (estetic, stilistic), ce izvorăşte pemirifice, nebănuite căi, din adâncimi de spiritualitate pelasgă > valahă, „dearheu“, mai întâi prin Mioriţa / Pe-o Gură de Rai (capodoperă baladescă demare circuit folcloric, cu peste o mie de variante, în virtutea unei oralităţiculte, caracteristică spaţiului spiritual carpato-dunăreano-balcanic, cunoscutfiind faptul că :

«Aristoteles ne-a lăsat ştirea că agathyrsii, adică dacii din munţi, versificau legile şile cântau spre a le ţine bine minte pe de rost...»(10).

Nucleul baladei, desemnat prin sintagma testamentul păstorului, s-azămislit, în limba pelasgă > valahă, din oralitatea cultă a Zalmoxianismului –protagonistul mioritic având calitatea de sol(11) – le mort-mariage devinenuntă cosmică.

Ideea fericirii cosmice, între astre, în lumea lor, adică în cele zececeruri ale Zalmoxianismului, este confirmată şi de o inscripţie funerară de laTomis, din secolul al V-lea, e. n.

La nunta protagonistului mioritic ne cuprinde cea mai intensăînfiorare cosmică: «Şi la nunta mea / a căzut o stea. / Soarele şi Luna / mi-auţinut cununa; / brazi şi păltinaşi / i-am avut nuntaşi; / preoţi – munţii mari, /paseri – lăutari, / păsărele – mii / şi stele făclii !».

Page 306: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

306

Sunetul şi spiritul manifestului publicat de Ovidiu Florentin par adescinde, mai degrabă, din acea Mouvement Dada, ai cărei euro-protagoniştiau fost Ion Vinea şi Tristan Tzara (născuţi în România).

Eforturile poetului parcă sporesc nodul gordian al orizonturilor;programul său priveşte, firesc, aşa-zisa periferie a paradoxismului :exprimarea «în propoziţii naive, cotidiene» a «contradicţiilor dure», aantitezelor; totodată, se-ncearcă felul acesta de paradoxism în perimetrul«expresiilor figurate interpretate ca proprii», al «jocurilor de cuvinte», maiprecis al calambururilor, al polisemantismului oximoronizat şi, în ultimăinstanţă, intuind adâncimi paradoxiste în proverbe, propune «parodii aleproverbelor».

Se deduce uşor, din Le sens du non-sens, efortul lui Ovidiu Florentinde a se ralia literaturii avangardiste şi celei a absurdului, îndeosebi, prinfrecventarea unor „pattern“-uri incontestabile: Tristan Tzara, Urmuz, AdrianManiu, Jacques Prévert, Eugène Ionesco ş. a.

Ovidiu Florentin, butaforizându-se, clownerizându-se, dadaizându-se,cu o sete copilărească de joc (Brâncuşi zicea-ntr-un celebru aforism: «quandnous ne sommes plus enfants, nous sommes deja morts»), nu de puţine orireuşeşte „să farmece“ receptorul:

«Pays-bas, haut les coeurs! / Laissez la guere / en paix» (Le tout pour rien);«Pierre apporte sa pierre a l’edifice» (Un affreux beau-pere); «La police est en train/ de voler en hélicoptère» (A l’ordere du jour désordere); «Je n’ai pas besoin defaire / mes besoins» (Théâtre en paradoxe); «Lucien est dans le / costume d’Adam»(Désarticulation du langage articulé); «Pour chauffer un vierge il / allume le feu»(Force de la faiblesse); «Serguei est gaucher mais il part / du pied droit»(Contradictions non-contradictoires).Dar prea multe paradoxuri obosesc (şi „deviază“ / „deraiază“

paradoxismul – care înseamnă „conjugarea“ estetică, întru catharsis, aparadoxurilor).

Mai reţinem, cu privire la Sensul non-sensului, că sursa multor texteeste profund folcloric-valahă, poetul ajustând aici expresii întâlnite des înlimbajul cotidian al oltenilor: „lasă-mă-n pace“ (= a nu deranja); „a-şi facenevoile“ (= a merge la toaletă); „este-n costumul lui Adam“ (= a fi în pieleagoală; nudism); „a păşi cu dreptul“ (ca să-ţi meargă bine afacerile); „nu iesefum până nu faci focul“ etc.

În ceea ce priveşte secţiunea Poemes en aucun vers, din a doua partea plachetei, sesizăm că sunt „plagiate“ după Odobescu – Ovidiu Florentin,evident, pierzând punctele de suspensie –, după avangardiştii de la Unu.

Într-o cronică literară la Sentiments fabriqués en laboratoire, eraremarcată îndepărtarea poeziei lui Ovidiu Florentin «de cunoaşterea

Page 307: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

307

matematică întemeiată pe ordine şi semnificaţie, refuzând tentaţiaermetismului şi a simbolismului matematic», cât şi o frontieră a sensibilităţii,«luându-şi ca limite spaţiale şi temporale spaţiul carpato-danubian până laPontul Euxin şi epoca mai vârstnicului Ovidiu»(12) (e vorba de PubliusOvidius Naso, poet roman exilat în Dacia; n. 42 î. e. n. – m. 17 e. n.), citându-se o „declaraţie“ a lui, din respectivul volum: «Je suis venu l’encrier plein /de letters, / puisque j’habite en / ce poéme / du temps d’Ovide, / et la poésietraduit mon âme...» (Je suis venu…), declaraţie ce intră în disjuncţie cu„programul“ Litterature mathematique „afişat“ în deschiderea Sentimentelorfabricate în laborator, nefiind vorba aici numai de „flori de plastic“, orinumai de „sentimente fabricate în laborator“.

Că poetul Ovidiu Florentin se circumscrie într-un fel autohtonismuluiliterar valah, ne-o confirmă şi alte versuri:

La nuitcommet un pas en avant.Avec des majusculeson imprime au cieldes étoiles,sur le champ les cigalesélèvent un monastèrede tranquillité.Seulement dans une citéde Ruines,les Daces qui dormants’entendent vivre...

(«Les Daces qui dorment s’entendent vivre»).

Ovidiu Florentin ştie că «des algorithmes programmés dans unlangage évolué produissent à la chaîne les poesies», că inventareaordinatorului poate fi şi în sprijinul poetului, ca instrument de travaliu de unreal ajutor; s-ar putea să ştie şi limitele unei programări ce nu poate da, lanivelul Poemului, decât un fel de binom al lui Newton, desfăşurat, un lanţ decombinări de n luate câte k ; neîndoielnic, dovadă-i o suită de poeme dealeasă inspiraţie, cu întoarcere la cele din Formule pentru spirit: «À la table-de-travail du pays», «Regarde toi je suis ton Coeur», «Chaque home porte surson dos une croix», «Ils accumulent des pensées dans la lumière», «Lessemences tirent des symbols», «Des cygnes regardent la television», «Onm’élit de la douleur», «Et l’amour-en-flots m’innonde» etc.

Dincolo de căutările, de „exagerările“ inerente începutului, după cumdovedeşte şi prezentul volum, Ochi de bronz / Yeux de bronze, se zbate înadâncurile fiinţei lui Ovidiu Florentin un veritabil poet, gata să

Page 308: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

308

„revoluţioneze“ universul Poemului, gata „să ne convingă“ că al privighetoriicântec de înnoptare ţâşneşte nestăvilit de sub frunte şi din artera aortă a soreiacesteia de răsărituri, ciocârlia, îndemnându-ne să luptăm împotriva reificării,punându-ne sub pupile armele cuvântului capabile să îndepărteze stress-ulcotitidan, decretând permanenta „stare-de-eu“.

29 august 1984, Timişoara.

Trimiteri bibliografice (1 – 12):

(1) Ion Pachia-Tatomirescu, Secţiuni de aur ale literaturii române contemporane, I,în revista Ramuri, (redactor-şef: Marin Sorescu), nr. 7 / 241, 1984, pp. 10 – 11.

(2) Cf. Mircea Eliade, De Zalmoxis a Gengis-Khan, Paris, Payot, 1970 / Idem,Histoire des croyances et des idées réligieuses, Paris, Payot, 1976.

(3) Marija Gimbutas, Civilizaţie şi cultură (traducere de Sorin Paliga; prefaţă şi notede Radu Florescu), Bucureşti, Editura Meridiane, 1989.

(4) Nichita Stănescu, Despre sublim, în revista Orizont, nr. 13 / 833, 1984.(5) George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţia

a II-a, Bucureşti, Minerva, 1982, p. 974.(6) Artur Silvestri, O altfel de poezie tânără, I, în Flacăra, nr. 38 / 1982.(7) Herodot, Istorii, V, III.(8) K. Raiss, O. Florentin: ecrivez vos paradoxes !, în L’Opinion, cotidian naţional

de informaţie, Rabat, Maroc, 2 martie 1984, p. 6.(9) Solomon Marcus, Paradoxul, Bucureşti, Ed. Albatros, 1984, p. 6 sq.(10) V. Pârvan, Getica, Bucureşti, Editura Meridiane, 1982, p. 97(11) Cf. Herodot, Op. cit., IV, 93 – 96; Strabon, Geografia, VII, 3, 5; Platon,

Charmides, 156, d – e, 157 a, 158 b; Mircea Eliade, Op. cit, 223 – 250.(12) Constantin Popescu, Poezia unui matematician, în cotidianul Înainte, nr.

12.239 / 2 august 1984, Craiova.

(Prefaţa În căutarea paradoxismului pierdut..., de I. P.-T., a fost publicată integral înrevista online, Constelaţii diamantine – Craiova, ISSN 2069-0657, director: N. N.Negulescu, redactor-şef: Doina Drăguţ, secretar general de redacţie: Janet Nică –, anul al II-lea, nr. 1 / 5, ianuarie, 2011, pp. 53 – 57.)__________________

NOTE (*) sub asterisc, din 2014 (despre În căutarea paradoxismului pierdut...) :

(*) Cronicar-Paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine oferă DistinsuluiReceptor câteva lămuriri în legătură cu textul În căutarea paradoxismului pierdut, de IonPachia-Tatomirescu (supra), text „definitivat“ / „gata de tipar“ în 29 august 1984. În 30august 1984, timişoreanul I. P.-T., „titular“ încă la catedra de Limba şi Literatura Românăde la Liceul Industrial din Filiaşi, se afla în Craiova, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj,pentru a obţine o nouă „detaşare“ la un liceu din Timişoara, pentru anul şcolar 1984 – 1985.Cu această ocazie, I. P.-T., în 30 august 1984, îi înmânează lui Ovidiu Florentin / Fl.Smarandache, prefaţa În căutarea paradoxismului pierdut, în sediul redacţiei revistei

Page 309: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

309

Ramuri, din Craiova (nu departe de Inspectoratului Şcolar, după cum stabiliseră la telefon înziua anterioară), prefaţă pentru „un serios“ volum-antologie de versuri (cu titlul sugerat de I.P.-T.), în valahă şi în franceză, Ochi de bronz / Yeux de bronze, ca, astfel, să-şi completezeşi depune „statutar“ (pe-atunci), dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor din România. Anu se pierde din vedere că prefaţa În căutarea paradoxismului pierdut a fost gândită într-unmod / stil subtil încât să întreacă ochiul cumplit şi tăios al cenzurii din acele anotimpuri, încât„să treacă“ de cenzura ceauşistă.

Asupra conţinutului antologiei, asupra strategiei abordării poeziei lui F. S. „dininteriorul generaţiei literare tinere“ în această prefaţă, cei doi discutaseră la prima lor vedere /întâlnire, atât în după-amiaza de 31 iulie 1984, la Craiova, cât şi în cele câteva ore de drumpână în Bucureşti, într-un accelerat de noapte, care a ajuns în Capitală la o bună oră matinalădin „miercurea redacţiilor / editurilor, 1 august 1984“. Desigur, pe drum, I. P.-T. a căzut deacord să-i facă o prefaţă (În căutarea paradoxismului pierdut), între 15 – 20 de pagini A-4,culese la clasica „maşină de scris“, pentru antologia bilingvă, Ochi de bronz / Yeux debronze, pe care urma s-o alcătuiască F. S., până în 30 august ’84, din volumele-i scoase pânăîn acel an (la care să adauge un ciclu de „inedite“), încât în primele zile de septembrie dinrespectivul an să fie predată spre publicare la o editură bucureşteană, de îi va accepta oferta(fie la Editura Eminescu, fie la Editura Litera, unde a debutat în 1981). În Bucureşti, în aceazi de-ntâi măsălar, I. P.-T. îl prezentase pe O. F. / Fl. Smarandache cunoscuţilor săi dinredacţii de reviste / edituri câte se aflau atunci în Casa Scânteii (după RevoluţiaAnticomunistă Valahă din Decembrie 1989 devenită Casa Presei Libere), în primul rândcelor de la revista Luceafărul şi de la editurile Albatros, Eminescu, Litera etc.

În ziua de 30 august 1984, la înmânarea prefaţei În căutarea paradoxismuluipierdut, I. P.-T. i-a lămurit („pentru totdeauna“ s-ar fi zis / crezut) şi conceptele cu care „aoperat“ în text – concepte pe care O. F. / Fl. Smarandache, „le-a înţeles“ şi cu care s-a arătat afi „de acord“, desigur, pentru că „subţirica operă“ lui O. F. / Fl. Smarandache de până atunciera abordată „din interiorul literaturii valahe“ şi era raportată / racordată la cele trei generaţiitipice de după al II-lea război mondial (cam aceleaşi după orice puternic seism social –război, revoluţie etc.): generaţia de tranzienţă / Transience Generation, fluxgeneraţia /High-Tide Generation şi refluxgeneraţia / Generation of Deep Clearness, pentru că serelevau principiile resurecţiei şi ale esteticii paradoxismului. Din păcate, O. F. / Fl.Smarandache s-a prefăcut câţiva ani că tot lucrează la antologia-i Ochi de bronz / Yeux debronze, până în toamna anului 1988, când a plecat din România, „ca turist, prin Bulgaria“, deunde a trecut / fugit peste graniţa bulgar-socialistă, în Turcia capitalistă. După lunilepetrecute în lagăre de „refugiaţi politic“ din Turcia, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii,unde-i şi astăzi, unde astfel de prefaţă scrisă pentru un Smarandache din România anului1985 nu-şi mai avea rostul pentru un Smarandache arizonist / gallupist.

Însă după 26 de ani şi trei luni, din vara lui 1984, şi până în luna noiembrie 2010 (pecând se credea că I. P.-T. „a aruncat la coş“ cele 17 pagini ale prefeţei), FlorentinSmarandache „redescoperă în dosarele-i transatlantice“ prefaţa În căutarea paradoxismuluipierdut, de Ion Pachia-Tatomirescu, din care extrage alineatele (v. infra) privitoare lavolumu-i Le sens du non-sens.

Fără a se preciza că sunt desprinse din prefaţa În căutarea paradoxismului pierdut,de Ion Pachia-Tatomirescu, aceste alineate „asamblate“ drept cronică a lui I. P.-T. la Le sensdu non-sens („Sensul non-sensului“), din „august 1984“ – dar fără a se spune în ce revistă atimpului a apărut „cronica“ – sunt publicate ca „document“ / „anexa 4“ în „subsolul“ unuicalomnios „articol-ghiveci“, agramat şi câlţos-ilogic, sub titlul Din nou despre paradoxism,în revista online, Constelaţii diamantine, anul I, nr. 3 / noiembrie 2010, pp. 48 sqq. (revistăde cultură universală“ al cărei „fondator“, „director“ şi apoi „ex-director“ a fost / este etern-licenţiatul «în regie cinematografică şi în artă fotografică», dar şi cu copleşitoare alte «studiicomplementare în filosofie metafizică, filosofie orientală, istoria religiilor, mitologie» – am

Page 310: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

310

citat din autobiografia acestuia publicată de Wikipedia.ro –, toate făcute la UniversitateaŞopârleştii-de-Jos şi la Academia Neutrosofic-Euro-Americană a Gândacilor de Colorado).

Din Constelaţii diamantine (Craiova, ISSN 2069-0657), anul I, nr. 3 / 2010, p. 58.

Ion Pachia-Tatomirescu a cerut imediat conducerii revistei online, Constelaţiidiamantine, din Craiova, „în numele dreptului la replică“, să i se precizeze numărul depagini de revistă, ori numărul de semne, spre a da răspuns la cele zece pagini de calomniifăcute la adresa-i, de Florentin Smarandache. La 1 decembrie 2010, I. P.-T. a primit unrăspuns e-mail-at-drăguţ din partea conducerii Constelaţiilor..., semnat de redactorul-şef,Doina Drăguţ: «DOINA DRĂGUŢ to me show details 7:28 PM (20 hours ago) // Stimate d-le prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, // Vă acordăm, în revista Constelaţii diamantine, câte

Page 311: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

311

pagini doriţi dumneavoastră. / Revista noastră este deschisă tuturor oamenilor de cultură dinîntreaga lume. / Cu cele mai frumoase gânduri, / Prof. Doina Drăguţ».

Din păcate, revista online, Constelaţii diamantine, n-a publicat din materialeletrimise Redacţiei de I. P.-T. ca replică dată calomniatorului „constelaţionat-diamantinist“decât ceea ce i-a convenit lui Florentin Smarandache, adică textul ce trebuia să-i fie„prefaţă“: În căutarea paradoxismului pierdut..., de I. P.-T. (cf. Constelaţii diamantine, II,nr. 1 / 5, ianuarie, 2011, p. 53, supra.).

(**) Cronicar-Paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine subliniază şi aici cădisipativ-grup desemnează „scriitori valoroşi cu acelaşi principii înalt-estetice,împrăştiaţi în toată România, dar constituindu-se într-un grup al unei revisteprestigioase, dintr-un centru naţional de cultură“ (ceea ce „o minte smarandachistă“ înveac nu pricepe, după cum se va dovedi imediat – infra).

Şi tot Cronicar-Paginatorul mai dăruieşte Distinsului Receptor alte „informaţii“ /„detalii“ (pe care le ştie tot de la I. P.-T.).

(a) Prin disipativ-grup (cuvânt compus inventat de I. P.-T. şi pus în circuit tot deacesta, compus oximoronic unde prim-elementul formant provine din verbul disipa-„împrăştia“ / „dispersa“ + sufixul participial-intensificator -ativ) era desemnat numărul devaloroşi scriitori ai „noii generaţii“, ai generaţiei resurecţional-moderniste şi de întemeiere aparadoxismului, scriitori trăitori în diferite oraşe ale României, grupaţi între anii 1965 şi

Page 312: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

312

1968, de Miron Radu Paraschivescu (ce îşi avea domiciliul în Vălenii de Munte), în jurulsuplimentului de poezie şi de proză, Povestea vorbii, redactat pentru revista craioveanăRamuri, care-l publica în fiecare lună, imediat după „marea explozie lirică“, spre a da astfel„o lovitură de graţie“ proletcultismului, spre a se face ieşirea pe deplin a literaturii naţionaledin conul de umbră al stalinismului cultural. Peste un deceniu, dar la revista Luceafărul dinBucureşti, şi Artur Silvestri a realizat un alt interesant disipativ-grup (având ca modeldisipativ-grupul realizat de Miron Radu Paraschivescu), cu afirmarea-i „de apogeu“ înorizontul anului 1980, pe coordonatele noului autohtonism şi ale noii geografii literare aRomâniei; aşadar, la data finalizării prefeţei În căutarea paradoxismului pierdut..., 29august 1984, disipativ-grupul (cu „statut“ foarte bine articulat estetic) se afirma în nouageografie literară a României, nu prin craioveana revistă Ramuri, ci prin revistabucureşteană, Luceafărul.

(b) În „capodopera“ fonfoismului / nonparadoxismului de-Arizona, ori aexcrementismului, Nonroman, publicată în anul 1993, de Florentin Smarandache, dupănenumărate pagini de unde exală o duhoare matematic-atotcuprinzătoare, între plus-infinit şiminus-infinit, aidoma celor din pagina 179 (supra), descoperim, însă „nu departe“, ci chiar lapagina 195 (a se vedea fragmentul din finalul respectivei pagini, infra, unde-i marcat de noiprin dreptunghi), termenul disipativ-grup, extras de măscăriciul paradoxismului – prinparanoica-i „metodă plagiator-deformator-porcăluitor-smarandachistă“ („metodă“ pe care i-o„amendase“ I. P.-T. la prima-i epistolă către Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, trimisă în16 august 1982) – din prefaţa În căutarea paradoxismului pierdut, de I. P.-T. (scrisă în 1984şi încă „inedită“ în 1993), termen compus, de nobil-oximoronic semnificat / semnificant,„agresat mârlăneşte“ de contextul „urmuzian“ (de pe pagina respectivă), ori de vecinele-ipagini „haznalifere“ / „tomberonistice“, în „formula pentru spirit“ americănesc: «grupăridisipative» :

Fragment (supra) din textul de pe pagina 195 a opului fonfoist-excrementist,Nonroman (1993), de Fl. Smarandache.

În rapoartele Securităţii Ceauşiste trimise la Ministerul de Interne din RepublicaSocialistă România, arhivate sub nr. 58997 (infra, coperta) ca Fond informativ, vol. 3 / 4,rapoarte obţinute chiar de Florentin Smarandache, în baza unor adrese, între care şi cea desub «Nr. 2454 (2001) din 26. 03. 2002», dar publicate (şi în versiune online) în anul 2011,sub semnătura lui Florentin Smarandache, în Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro (Slatina,Editura CuArt), se află câteva referinţe, la paradoxismul lui I. P.-T., la disipativ-grup-ulcondus de I. P.-T. şi la un „statut“ al disipativ-grup-ului.

În ordinea cronologică a documentelor (note informative, rapoarte etc.) publicate deOvidiu Florentin / Fl. Smarandache, în Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, se evidenţiază şiconceptele de paradoxism / disipativ-grup.

(1) Din «Note „S“ – D. U. I. – „Savu“», încredinţate lui Florentin Smarandache de«C. N. S. A. S. / Serviciul / Arhiva» în data de 23 iulie 2002 (cu publicare la pagina 31, din

Page 313: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

313

Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro [2011], de Fl. Smarandache), de fapt, un tabel cu patrurubrici («Nr. crt.», «Legăturile obiectivului», adică numele persoanelor cu care Fl.Smarandache are legături de corespondenţă, prietenie etc., «Data» şi «Conţinutul», sau ce le-a comunicat, în esenţă, Fl. Smarandache, în scrisori, ori în convorbirile telefonice), aflăm(după nr. crt. 1, unde „legătura obiectivului“ este Treps Fréderic, din Franţa, cu care Fl.Smarandache / „Savu“ a vorbit, în data de 31 iulie 1984, despre Eugen Ionescu), la nr. crt. 2,de pe coloana a II-a, numele şi adresa exactă a lui Ion Pachia-Tatomirescu, din Timişoara,str. Intrarea Lungă, nr. 1, bl. G, sc. B, ap. 1 (adresă uitată „neştearsă“ de funcţionarul de laC. N. S. A. S.; din tabel, aflăm că lui I. P.-T., în 31 ianuarie 1985, la telefon, FlSmarandache, din Craiova, i-a comunicat: „Literatura română a murit pentru mine...“),celelalte „legături“ fiind (la nr. 3) cu: Th. Andrica (de la «American Romanian Review»),din 28 ianuarie 1985; (la nr. 4) Universitatea din Provence-Franţa, din 31 ianuarie 1985; (lanr. 5) Chantal Signoret, de la Universitatea din Provence, din 7 februarie 1985; (la nr. 6)Adrian Păunescu şi Marin Sorescu, din 21 februarie 1985, cărora „Savu“ «le cere să-ipublice un articol» etc.

Fl. Smarandache, Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, 2011 (copertă: Fl. Smarandache).

I. P.-T., cel de la nr. 2, din Note „Savu“ / Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, p. 31.

Din Raport-D. Văduva, din 13 septembrie 1984, cele referitoare la I. P.-T.,publicate în Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, p. 50.

Page 314: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

314

(2) Potrivit unui Raport, privind pe numitul Smarandache Ovidiu Florentin, dincomuna Bălceşti, întocmit de locotenentul major D. Văduva, sub egida Ministerului deInterne (din R. S. România), Inspectoratul Judeţean Vâlcea – Serviciul 1. Securitate Bălceşti,sub nr. 116 / VD / 031386 / din 13 septembrie 1984, deoarece «în discuţiile avute [de lt.maj. D. Văduva] cu Smarandache, atât la plecare cât şi la sosirea sa în ţară, acesta a datdovadă de receptivitate, dar nu a făcut nici un fel de trimitere la eventualele sale relaţii şipreocupări pe timpul cât a stat în ţară» (ibid., p. 50), deoarece, din motivul enunţat mai sus,lt. maj. D. Văduva lasă a se înţelege că s-a documentat bine (interceptându-i convorbiriletelefonice şi corespondenţa), sunt solicitate – superiorilor din Securitatea Ceauşistă –verificarea lui Fl. Smarandache la domiciliul său din Craiova şi cercetarea „corespondentuluiacestuia din Timişoara“, mister Ion Pachia-Tatomirescu (mai mult ca sigur, pentru că înadresa destinatarului I. P.-T. de pe plicul trimis / interceptat de lt. maj. D. Văduva, Fl.Smarandache nu scrisese „Tovarăşului...“, ci pusese înaintea numelui, la destinatar, stridentavocabulă „capitalistă“, anglo-americană, „mister“ ): «Faţă de cele raportate mai sus,propunem verificarea sa la domiciliul din Craiova şi identificarea corespondentului său dinTimişoara respectiv mister Ion Pachia-Tatomirescu...» (supra).

Propunerea din Raportul... întocmit de locotenentul major D. Văduva, în 13septembrie 1984, ajunge la şeful Securităţii din Judeţul Vâlcea, colonelul Aurel Tambrea, şila Şeful Serviciului [Securitate], colonelul C-tin Rizea, care înaintează o adresă („îmbogăţită“în urma cercetărilor solicitate de lt. maj. D. Văduva) Ministerului de Interne – DepartamentulSecurităţii Statului / U. M. 0195-Bucureşti, sub nr. 116 / 0036396, din 18 septembrie 1984,având, între altele, şi informaţia – v. infra – că „mister“ Ion Pachia-Tatomirescu conduce ungrup – se referă la disipativ-grup-ul „cunoscut“ / „lămurit“ lui Fl. Smarandache în scrisoriletrimise de I. P.-T., fie în Maroc, între 30 septembrie 1983 şi 15 iunie 1984, fie la Craiova şiîn comuna Bălceşti-Vâlcea, din iulie 1984 şi până la data Raportului..., 13 septembrie 1984.Unul dintre plicuri conţinea şi „manifestul“ / „materialul“ lui I. P.-T. pe care dr. C. Michael-Titus l-a publicat în revista-i londoneză: Fragmente din scrisoarea-răspuns a unui PoetValaho-Dac trimisă domnului Cantemir sau Enciclopedicus... E un manifest „foarte subtil“al paradoxismului, spre a putea trece de cenzură, despre refluxgeneraţie / Generation ofDeep Clearness, despre rafinarea paradoxismului etc., scris, iniţial, în 1979, spre a fi„postfaţă“ la volumul Zoria (Bucureşti, Cartea Românească, 1980), rescris apoi spre apostfaţa Bomba cu neuroni (înregistrat, cum s-a mai spus, supra, sub nr. 1171 / 18 februarie1983, la Editura Cartea Românească, din Bucureşti), volum neinclus în planul editorial fermpe anul 1984, „amânat“ de noua conducere a bucureşenei edituri (de după moartea lui MarinPreda), ceea ce l-a făcut pe autor să pună iar „manifestul“ / „postfaţa“, tot fără şanse, şi în„închiderea“ volumului, Peregrinul în Azur (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984).Neadmiţându-i-se lumina tiparului nici de data asta în Ţară, totuşi, „în ultimă instanţă ante-1989“, câteva pagini – din manifestul Fragmente din scrisoarea-răspuns a unui Poet

Page 315: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

315

Valaho-Dac trimisă domnului Cantemir sau Enciclopedicus... – au fost publicate înConvergenţe româneşti / Romanian Convergences / Convergences Roumaines /Rumänische Konvergenzen – Londra, ISSN 0266-0857, editor-director: dr. C. Michael-Titus, redactor principal: dr. Christian Wilhelm Schenk –, nr. 5, mai, 1985, pp. 40 – 42).

Textul semnat de I. P.-T. se bucură de generoasa prezentare, Noua generaţie –textul unui manifest..., de dr. C. Michael-Titus : «Publicăm aici textul unui manifest literarcare a fost pus în circuit în România de către poetul Ion Pachia-Tatomirescu, cu ocazialansării plachetei sale de versuri intitulată Peregrinul în azur. Prezentat sub forma personalăde scrisoare şi plasat în contextul romantic-istoric al culturii române, acest manifest esteinteresant nu numai pentru că exprimă orientarea literară a unei noui generaţii, dar şi pentrucă arată în acelaşi timp şi liniile precise ale drumului apucat de literatura română de azi.»(Convergenţe..., Londra, nr. 5, mai 1985, p. 40 – supra).

Textul integral al adresei Securităţii din judeţul Vâlcea către Ministerul de Interne – DepartamentulSecurităţii Statului / U. M. 0195-Bucureşti, sub nr. 116 / 0036396,din 18 septembrie 1984 / Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, p. 51.

Dacă I. P.-T., în epistolele marocane, destinate lui Ovidiu Florentin / Fl.Smarandache, nu i-o fi lămurit sfera semantică a disipativ-grup-ului / paradoxismului,

Page 316: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

316

incontestabil curent literar de sorginte valahă, atunci, de la înmânarea prefeţei În căutareaparadoxismului pierdut, cu măiestrie didactică, în 30 august 1984, „direct“, „prin viu grai“, is-au expus atât veritabil-definitiva „lecţie de anatomie“ a noului curent fundamentat / afirmatimediat după „marea explozie lirică din 1965“ cât şi „statutul“ noii grupări de scriitori tineri-luceferişti.

Notă-raport... a Securităţii Ceauşiste, din 14 ianuarie 1985, din care rezultă că Ion Pachia-Tatomirescu«conduce un grup care are şi un statut şi este intitulat „Paradoxism“...».

La 1 august 1984, au şi mers în Capitală, unde I. P.-T. l-a prezentat pe F. S. celor dinredacţia revistei Luceafărul (pe-atunci, aflată la etajul I-dreapta, din Casa Scânteii / CasaPresei Libere), de unde – după cum relatat-a I. P.-T., imediat, la reîntoarcerea-i din Bucureşti,Cronicar-Paginatorului –, „cam după o oră de discuţii luceferiste, F. S. a spus că urcă la etajulal II-lea, până la Editura Litera, care îi publicase prima-i plachetă de versuri, în 1981,

Page 317: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

317

desigur, în vederea unei angajări ferme şi a publicării antologiei Ochi de bronz, cu prefaţă deI. P.-T., şi că va coborî cam într-un sfert de oră“, în redacţia Luceafărului. I. P.-T. l-aaşteptat cam vreo oră, spre „a porni-o, de-aici, cu colindul, pe la celelalte reviste / edituri“,după cum stabiliseră în trenul accelerat, pe drumul dintre Craiova şi Bucureşti. Văzând că Fl.Smarandache nu revine, I. P.-T a urcat la Redacţia Literei, unde i s-a spus că F. S. „a fost şi aplecat cam de-o jumătate de oră“; din această „întâmplare“, I. P.-T. a tras prima-i concluzie,potrivit căreia F. S. „nu-i deloc pandur, de vreme ce-a dispărut în ceaţă, de la Casa Scânteii“,chiar dacă „o fi avut vreo urgenţă pe la Ministerul Învăţământului, ori pe la Ministerul deInterne / Ministerul Afacerilor Externe, cu problema reînnoirii contractului pentru încă doiani, ca să se reîntoarcă la post, în Maroc“.

Revenind la profesorul I. P.-T., conducător de disipativ-grup, nu este exclus ca, înconvorbirile-i telefonice cu Fl Smarandache, din vacanţa de vară, să fi abordat / pomenit şiacest subiect, dar numai pe segmentul temporal dintre 3 iulie (data reîntoarcerii lui F. S. dinMaroc, la Craiova) şi 15 august 1984. Căci din anul şcolar 1983 – 1984, de pe când I. P.-T. aîntemeiat şi condus cenaclul scriitorilor-profesori, Generaţia Republicii (în care erau şicâţiva „disipativişti“), din Timişoara, îşi făcuse planul / „statutul“ potrivit căruia, în ciudaCenzurii / Securităţii Ceauşiste, în temeiul legilor de-atunci, ar fi fost „posibile“,„imperioase“ chiar, anuale reuniuni de trei săptămâni ale scriitorilor-profesori, întru „acţiuneculturală / literară“, ori „artistică“ (în cenaclu, se armonizau creaţia beletristică şi creaţia /cercetarea ştiinţifică interdisciplinară în „secţii“ / „departamente“ de poezie, de proză, dedramaturgie, de pictură, de muzică, de folcloristică, de istorie, de lingvistică etc.). Încă dinaprilie / mai 1984 („cu asumat risc“), I. P.-T. a trimis nenumărate plicuri către scriitori-profesori cu invitaţia de se propune de către fiecare o perioadă de trei săptămâni, între 1 iulieşi 15 / 20 august („majoritatea intervalieră decizând“), perioadă (comunicată apoi tuturor înjur de 1 iunie) spre a-şi procura, la preţuri accesibile oricărui buzunar, prin SindicatulÎnvăţământului din România, nu din Maroc, Zair etc., un bilet în staţiunea balneoclimatericăMoneasa crişano-ardeleană. Numai în aceste circumstanţe, I. P.-T. a vorbit / scris despre„disipativ-grup“.

Ceea ce ar fi dus la adresa din 18 septembrie 1984: «În ultimul timp, SmarandacheFlorentin apare în relaţii de corespondenţă cu Treps Fréderic, din Franţa, localitatea –, str. –,nr. –, critic literar, care se pare că l-ar fi ajutat să publice o lucrare pe timpul cât a fost înMaroc şi mister Ion Pachia-Tatomirescu din Timişoara, str. –, nr. –, bl. –, sc. –, ap. –,căruia îi confirmă intenţia sa de a adera la grupul condus de acesta. Întrucât obiectivul[Fl. Smarandache] urmează să plece din nou la post [în Maroc], urmând a se lua măsurioperative asupra sa, rugăm ca rezultatul să ne fie comunicat cât mai operativ.» (cf. Obiectivul„Savu“ – dosariada.ro, p. 51).

(3) Nota-raport a securistului ceauşist din 14 ianuarie 1985 (cf. Obiectivul „Savu“ –dosariada.ro, pp. 59 – 61) aduce câteva date noi (supra), privitoare atât la curentul literar,paradoxismul, ale cărui principii estetice fuseseră relevate în nenumărate rânduri de IonPachia-Tatomirescu, cât şi asupra disipativ-grup-ului.

Între altele, privitor la Ion Pachia-Tatomirescu şi paradoxismul / disipativ-grupul„pe care-l conduce“ (mai mult ca sigur, fiind vorba, în primul rând, de cenaclul GeneraţiaRepublicii, reunind scriitori-profesori din Banat, cenaclu pe care l-a înfiinţat la Timişoara înanul 1983 şi pe care l-a condus până în anul 1988, iar în al doilea rând, de membri dinluceferistul disipativ-grup – Marcel Turcu, Al. Ruja, Ioana Măgureanu, Marian Drumur,Cătălin Isman, Rodica Opreanu ş. a.), disipativ-grup la care „intenţiona şi FlorentinSmarandache să adere“, se strecoară (între „notele informative) şi o periculoasă paranteză cuo vocabulă diversionistă: («dispotivism – la propunerea lui Smarandache Fl.»), dispotivismce urma să devină – „la o nouă anchetă“ – despotism, fireşte, de la despot, „tiran“ /„dictator“, + suf. -ism (ceea ce putea fi luată drept trimitere la „ceauşism“ / „Ceauşescu“):«În ţară, numitul Smarandache Florentin întreţine relaţii de corespondenţă cu un anume Ion

Page 318: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

318

Pachia-Tatomirescu [...], căruia [Fl. Smarandache] îi relatează multe din convingerile saleasupra lumii literare din ţară şi străinătate, precum şi intenţia sa de a adera la un anumegrup condus de acest profesor, Ion Pachia-Tatomirescu, grup care are şi un statut şi esteintitulat paradoxism (dispotivism – la propunerea lui Smarandache F.» (Fl. Smarandache,Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, 2011, p. 59 / 61).

Fragment referitor la I. P.-T., de pe pagina a 2-a a Notei Securtităţii-Dolj, nr. 006029 / 16. 06. 1986,publicată în F. S., Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro (2011), p. 115.

Page 319: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

319

Tot despre „paradoxismul“ lui I. P.-T. şi despre „dispotivismul“ lui F. S. suntreferinţe ale Securităţii Ceauşiste şi în pagina a 2-a a Notei privind situaţia operativă..., aServiciului III al Inspectoratului Judeţean Dolj, de sub nr. 00/6029, din 16 iunie 1986(supra): «În ţară [Florentin Smarandache] întreţine, prin corespondenţă, un număr mare derelaţii, printre care şi cu Ion Pachia-Tatomirescu din Timişoara, conducătorul unui grupautointitulat „paradoxism“, căruia [Florentin Smarandache] îi recomandă schimbareadenumirii în „dispotivism“, manifestându-şi şi intenţia de a adera la acesta.» (s. n., apudFlorentin Smarandache, Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro , 2011, p. 115).

(***) „A găsi o metaforă progresivă – «Ele vorbesc stelele...» – este o mai subtil-expresivă sintagmă / formulă tatomiresciană prin care desemnează de fapt plagiatulsmarandachesc din Nichita Stănescu – «Vorbirăm stelele...» (plagiat semnalat lui F. S., maiîntâi, prin epistola din 16 august 1982, apoi, pentru că F. S. n-a eliminat versul plagiat dinediţiile în limba franceză, italiană etc., I. P.-T. a atras atenţia întregii lumi literare asupracopiatului vers abia în anul 2000, într-o notă de subsol de la ediţia a doua a lucrării sale,Nichita Stănescu şi paradoxismul, Timişoara, Editura Aethicus, 2000, p. 135).

(****) Puţini au fost / sunt cititorii, ori criticii literari ai volumului Necuvintele, deNichita Stănescu, publicat în anul 1969, ce au înţeles / înţeleg că necuvântul reprezintăpentru Omul-Fantă („format din antimaterie“) – eroul celebrului poem (sau „elegie“ / „adouăsprezecea“), Omul-Fantă, din volumul 11 elegii, apărut în anul 1966, volum deîntemeiere a paradoxismului – ceea ce înseamnă cuvântul pentru Om („nefantă“), pentrudiecare dintre oameni (formaţi din materie, cenuşiu-profund-paradoxistă, nicidecum„fonfoistă materie“).

(*****) Primirea volumului Le sens du non-sens, de către I. P.-T., în jur de 10 / 15mai 1984 (data autografului este 6 mai 1984, supra) – cu câteva luni mai târziu (evident,văzând că nu poate ascunde la infinit „prima porcăluire a paradoxismului“ prin Manifestenon-conformiste, căci Fl. Smarandache n-a avut curajul să pună în titlul sub-mediocrului„manifest“ termenul paradoxism, în accepţiunea dată de I. P.-T., aceea de curent literar, cinumai în al doilea rând, ca „motto“ / „dedicaţie“: «pour un nouveau mouvement littéraire: leparadoxisme» –, l-a determinat pe Ion Pachia-Tatomirescu să fie pentru a doua oară „foarte

Page 320: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

320

supărat pe Ovidiu Florentin“ (Fl. Smarandache). Dar se pare că în perioada „măsălară“ (nu de„măsea mintoasă“, ci de august) a scrierii prefeţei În căutarea paradoxismului pierdut, iar îliertase pe F. S. „pe motivul că F. S., fiind absolvent de facultate de matematică, n-avea cumşi de la cine să fi învăţat / studiat avangardismul de la începutul secolului al XX-lea ca unabsolvent de facultate de filologie, ca un specialist / doctor în litere“ (a se reţine că pe-atunci,în august 1984, după cum se dovedeşte prin ce a publicat în cele patru pagini, 40 – 42, alerevistei Convergenţe... – Londra, nr. 5, mai, 1985 –, sub titlul Fragmente din scrisoarea-răspuns a unui poet dacoromân către domnul Cantemir..., prim-teoreticianulparadoxismului, I. P.-T., abordase deja problema rafinării paradoxismului întemeiat de valulfluxgeneraţionist – High Tide Generation – Vasile / Vasko Popa, Nichita Stănescu, MarinSorescu ş. a.).

Dar să mergem ariadnic pe „firul supărărilor tatomiresciene“.În corespondenţa cu Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache din Sefrou-Maroc, din

octombrie şi până în decembrie 1983, Ion Pachia-Tatomirescu a tot insistat asupra esteticiiparadoxismului şi asupra necesităţii de a face cunoscută lumii francofone această esteticăprintr-o revistă lunară / trimestrială, care să poarte numele curentului. Dar OvidiuFlorentin / Fl. Smarandache evită să dea un răspuns la propunerile lui I. P.-T., de a fonda înMaroc, pentru spaţiul valahofon şi francofon, revista Paradoxismul, şi, locuit de un egoismferoce, având „alte interese“, şi-a făcut planuri de „mărire urechist-avangardist-dadaistă“(mai mult ca sigur, sfătuit şi de anumite persoane / „cercuri“ ce vegheau / veghează a nu seface cunoscută lumii o estetică a paradoxismului dintr-o ţară socialistă ca România de-atunci,ori de după Revoluţia Anticomunistă Valahă din Decembrie 1989).

În scrisoarea din 11 ianuarie 1984, trimisă din Sefrou-Maroc, lui Ion Pachia-Tatomirescu, de Ovidiu Florentin / Fl Smarandache, fără a scoate / scrie vreun cuvânt desprepropusa revistă bilingvă, îi confirmă : (a) primirea plicului cu cele două articole (despreOvidiu Florentin) decupate din revistele „Ramuri“ (Craiova) şi „Tribuna României“(Bucureşti), în 10 ianuarie 1984; (b) primirea a două exemplare recente – unul, din revistaOrizont (Timişoara), celălalt, din revista Ramuri (Craiova) – şi trimiterea, din Maroc înFranţa, pe adresa asistentei de la Catedra de Limbi Romanice a Universităţii din Provence,Chantal Signoret, a ilustratei de la I. P.-T. cu mulţumiri pentru traducerea „prefeţei“ şi cufireştile urări de sărbători de iarnă („trecute fix“ în 11 ianuarie 1985, căci F. S. s-a eschivat,„a uitat“ să-i dea în acest scop – la solicitarea lui I. P.-T – adresa franţuzoaicei spre a-i trimiteplicul direct din Dacia; totuşi, I. P.-T. i-a aflat adresa în acelaşi an, peste câteva luni, dinrevista Convergenţe..., Londra, nr. 5, mai, 1985); (c) primirea listei de adrese de reviste /personalităţi de la I. P.-T., adrese la care, până în 25 octombrie 1983, numărul de exemplareexpediate din Formules pour l’esprit crescuse de la 259 de exemplare (după cum îi scriseselui I. P.-T. în scrisoarea anterioară expedierii de către acesta a listei de adrese) la 303; tot înaceastă epistolă (pe două pagini A-4) îl mai informează pe I. P.-T.: că în 2 / 3 iulie 1984 vareveni în România, ceea ce lasă de înţeles lui I. P.-T. – evident, supărându-l destul de mult –că nu are de ce să mai insiste a se tipări o revistă cu titlul Paradoxismul, în Sefrou / Fès-Maroc («În luna iulie ’84 [,] voi intra în Ţară; chiar la început»; «o să încerc să te caut – latelefon»; în finalul epistolei precizează : «Dacă te întâlnesc la vară – pe 2 / 3 iulie ’84 voi sosicu avionul la Otopeni-Bucureşti»), dar şi că a stihuit încă două plachete „în franceză“:

«Am scris două plachete în franceză : una va apare [a se citi corect: va apărea] prinianuarie ’84 (la sfârşitul lunii), alta până în vară sper.» (supra).

Epistola din 11 ianuarie 1984 este semnată: Ovidiu Florentin Smarandache:

Page 321: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

321

Titlurile „misterioaselor“ / „enigmaticelor“ plachete sunt – după cum aflăm dinepistola (infra) din 23 martie 1984, trimisă de Fl. Smarandache din Maroc: Le sens du non-sens (Fès-Maroc, Editions Artistiques, 1984), volum apărut cu cea mai mare certitudine între11 ianuarie şi 23 martie 1984, anul apariţiei nefiind 1983, cum îi place lui Fl. Smarandachesă sublinieze „diversionist“, din 1984 şi până în prezent (din motive „de paradoxism“ lesnede înţeles), ci 1984, cel imprimat şi pe copertă (supra), şi Antichambres et anti-poésies oubizarreries (apărut în anul următor, 1985).

Epistola lui Fl. Smarandache, trimisă lui I. P.-T., din Maroc, în 23 martie 1984.

Page 322: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

322

Dar să urmărim textul epistolei lui Florentin Smarandache, trimisă din Maroc, în 23martie 1984 (supra), către Ion Pachia-Tatomirescu (scrisoare în care pare să-şi fi dat seamade „prima supărare tatomiresciană“, de vreme ce I. P.-T. nu-i mai scrisese vreun rând dindecembrie 1983, epistolă din care se vede „narcisismita marocan-smarandachistă“, infatuarea– „vai, cât de mult au pierdut revistele Orizont / Transilvania, nepublicând cronici / recenziidespre genialul din Sefrou / Féz-Maroc...“ etc. „Cronica destul de întinsă“ despre carevorbeşte aici este cea semnată de Khalil Raïss, din Rabat-Maroc – supra – unde-i pomenit, înciuda lui Fl. Smarandache, şi numele prefaţatorului, I. P.-T.): «Stimate Poet Ion Pachia-Tatomirescu, // Ţi-am scris mai de mult (pe 11/01/1984), dar nu am primit nici un răspuns.(*)

Ai reuşit să scrii ceva despre „formules“ prin Orizont sau Transilvania ? M-ar interesa unexemplar. Dacă nu vor să publice, să ştii că este spre pierderea lor...

Alăturat ai o cronică, destul de întinsă, despre ce zic străinii. A apărut şi numeledumitale în acest eseu (l-am subliniat în text). Alte cronici au apărut în două reviste din USAşi una din Anglia. Nu ştiu dacă ai aflat din „Rom. literară“, mi-a apărut primul vol. înfranceză (de „anti-poezii“ !) – se scrie despre el în eseu: Le sens du non-sens. [...]. La Paris,editura Saint-Germain-des-Prés [...] mi-a acceptat [...] Antichambres et anti-poésies, oubizarreries. Continui corespondenţa cu Ionesco. Mi-a citit în manuscris „Le sens...“ şi l-agăsit „très intéresant“. Aştept noutăţi din viaţa literară [...] şi privind (*). Ch. Signoret îţitransmite salutări şi urări de bine. // Cu stimă, / FSm.».

În realitate, volumul Antichambres... (supra), dar cu titlul uşor „ajustat“,Antichambres, antipoésies, bizarreries şi cu un Avant-propos, de Claude Le Roy, a văzutlumina tiparului, nicidecum la Paris, în Editura Saint-Germain-des-Prés, ci în Caen-Franţa,graţie Editurii Inter-Noréal (şi generosului Claude Le Roy : «...ce titre qui inaugure lacollection à tirage très confidentiel d’Internoréal» – Florentin Smarandache: la preuve parl’absurde !, în Anthology of the Paradoxist Literary Movement, Los Angeles, Ophyr Univ.Press, 1993, p. 20 sq.).

Ca să fie clare problemele semnalate prin cele cinci „asteriscuri“ din „prefaţa“, Încăutarea paradoxismului pierdut, trebuie să revenim puţin la disipativ-grup şi la fraza cuparanteza în care se arătase periculoasa vocabulă diversionistă, „dispotivism“ (< despotism /„regim politic al puterii nelimitate şi al guvernării arbitrare, după legile despotului /dictatorului“), potrivit „notei“ / „raportului“ Securităţii Ceauşiste, datând din 14 ianuarie1985: «...intenţia sa de a adera la un anume grup condus de acest profesor, Ion Pachia-Tatomirescu, grup care are şi un statut şi este intitulat paradoxism (dispotivism – lapropunerea lui Smarandache F.» (Fl. Smarandache, Obiectivul „Savu“..., p. 61).

În orizontul datei de 4 iulie 1994: Ovidiu Florentin / Florentin Smarandache, întemeietorul / şefulfonfoismului mondial, din Statele Unite ale Americii, „măscăricit“ / „deghizat“ şi înarmat pentru„deturnarea“ supersonicului cu marii poeţi (Vasile / Vasko Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu,Adrian Păunescu ş. a.) reprezentanţi ai paradoxismului din România, Serbia etc.

Page 323: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

323

În „cuvântul înainte“, Erori şi exagerări informative, de la Obiectivul „Savu“ –dosariada.ro (2011), de Florentin Smarandache, cu obstinaţie şi astuţie, ţinând dinadins ailustra aserţiunea „paremiologică“ potrivit căreia poetul stă la jumătatea distanţei dintrenebun şi medic, ori mergând până în „beznele albe“, încât nu poate fi nicidecum „crezut“, cimai degrabă văzut drept „tangent“ la paranoia, Fl. Smarandache, nici de data asta, nu renunţă– de sub maniacala-i mască – la comentarii „diversioniste“, dar nici la intervenţia-i „barbar-falsificatoare“ în acele texte / documente care nu-i convin.

Parcă nu dintr-un cortex uman-firesc, ci din „centrul“ reptilian al unui creier de insgrotesc se relevă „arta“ diversionist-smarandachistă, inclusiv deturnarea informaţiei unorprofesionişti din aria / domeniul vestitei Securităţi Ceauşiste, informaţie cu „exactităţile“ /„adevărurile“ ei „conservate“ în dosariale note, rapoarte, referate, tabele etc., specificestilului funcţional-administrativ-juridic, evident, în derizoriul „ghiveciuizat“, „încâlţoşat“,„inversat“, „non-oui-st“, „fonfoizat“.

Page 324: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

324

În sensul giratoriu al celor de mai sus, pentru Distinsul Receptor, fie-ne îngăduit acita chiar din „declaraţia martorului F. S.“, de la pagina 18 a volumului Obiectivul „Savu“ –dosariada.ro (2011), prima, de fapt, din „cuvântul înainte“, Erori şi exagerări informative :«...există multe alterări, incorectitudini, care denotă că nu toţi informatorii şi ofiţerii deSecuritate îşi făceau „meseria“ conştiincios» (de parcă F. S., autorul frazei, ar fi lucrat îndomeniu „şi-i atoateştiutorul genial din comuna Bălceşti“, adică din toate domeniile, „de-osută de ori mai multe decât ştie – dar într-un singur domeniu specializat, educaţia fizică /sport – „oracularul tot din Bălceşti“, D-tru / Mitică Dragomir); «în multe note şi rapoarteinformative sunt numit „Smarandache Ovidiu Florentin“, care nu este numele real dinbuletinul de identitate (unde mă cheamă „Smarandache Florentin“) [...]; iar iniţiala după tatăeste „Gh.“ (de la Gheorghe); confuzia vine, probabil, din faptul că am publicat cupseudonimul literar „Ovidiu Florentin“ în perioada 1980 – 1984»; «pe prima soţie au botezat-o „Elena“, deşi o chema „Eleonora“ şi i se zicea „Eli“» etc.

De la toate acestea, în partea finală a paginii a 18-a, cu continuare în pagina a 19-a,să-şi dea arama pe faţă, să-şi arate scopul meschin, „porcăluitor“, pretenţiile paranoic-lideritice de „unic fondator / şef al paradoxismului mondial“, în realitate el fiind un„măscărici-întemeietor“ / „şef de şcoală“ fonfoistă / antiparadoxistă (după cum rezultă, defapt, din întreaga-i „operă de geniu planetar“) : «Nota-Raport 106 / dp /, Serv. I, Insp. Jud.Dolj, enunţă că: „un anume grup condus de acest profesor Ion Pachia-Tatomirescu, grup careare şi un statut, este intitulat paradoxism (DISPOTIVISM – la propunerea lui SmarandacheF.“. Situaţia este prezentată invers. În fond, I[on] P[achia] Tatomirescu vroia săînfiinţeze un grup, numit disipativ-grup (nu DISPOTIVISM – noţiune care nu areniciun înţeles) prin anii 1984, ori 1985, în vreme ce eu fondasem deja o mişcare literarăinternaţională, în anul 1983, prin publicarea Primului Manifest Paradoxist al mişcării,în volumul meu francez „Le sens du non-sens“, apărut în Maroc, în 1983, şi recenzat dediverse reviste din multe ţări» (p. 18 sq.; s. n.). La astfel de „anti-fabulă smarandachistă“nu rămâne decât să-i adaugăm morala: „Tot strigând, / prin târg de gând, / fâs-hoţu-a crezut/că-i astronaut...!“

Este bine să facem puţină „ordine antifonfoistă“ şi-aici:(1) volumul Le sens du non-sens nu a apărut în 1983, ci în 1984 (supra); ar fi foarte

simplu de spus că „Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache n-are elementară ţinere de minte şiîncurcă anii neintenţionat“, ori, cum se spunea, cum se mai aude şi prin comuna-i natală (deşiel e deja ieşit din comun[ă] de multă vreme): „uită de la mână pân’ la gură»;

(2) F. S. clamează – fără a aduce vreo dovadă – că este „fondatorul unei mişcăriliterare internaţionale“ chiar din anul 1983 (în alte părţi spune că „mişcarea-i internaţională“a fost „fundată“ în anul 1980). Grafomani, criticaştri, bolnavi de autorlâcită au preluat„informaţia“ (potrivit căreia F. S. ar fi fondat deja o mişcare literară internaţională, în anul1983), evident, din pliscul brânzos-croncănitor al lui F. S., fără a se mai documenta, fără a semai întreba cum poate să realizeze aşa-ceva un individ cu zero-cultură poetică (fie el şiabsolvent de facultate de matematică, din 1979, aidoma lui F. S., ce „n-a scris vreun verspână la vârsta de 25 de ani“ şi „a dispreţuit literatura“ etc. – supra, «Petite biographie» / ,„Biografiuţă“, p. 3, rândurile 5 şi 6), un debutant cu o plachetă de stihuiri „pe linia deplutire“, din 1981 (în care, pe deaupra, mai şi plagiază), publicată în limba-i maternă, aici, înPatrie (nu în „Patria de animale“, cum zice F. S.), şi tradusă în limba franceză de asistentauniversitară din Aix-en-Provence, Chantal Signoret, căci autorul nu stăpânea limba francezăla data respectivă, şi tipărită în 1983, în Fès-Maroc), cu „al doilea volum“, Le sens du non-sens (Maroc, 1984), „scris direct în franceză“, în anii 1982 şi 1983 (căci el, „Făt-Frumos-de-Maroc“, învăţa franceză literară în trei zile cam cât normalii în trei ani, căci nu degeabaintrase în zodiile deşertice ale Africii de Nord şi în puterile zânoase ale Fecioarei Saharian-Morgane). Acest „Adi-Minune“ (nu de Bălceştii de Vâlcea, ci de Sefrou de Maroc) al poezieibicontinentale, de Africa şi Europa, în minunata-i limbă franceză însuşită supranatural (până

Page 325: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

325

şi în somn, cu papirusurile sub căpătâi, cum proceda şi pe pământul naşterii), în doar câtevazile, a înzestrat / înnobilat brusc Parnasul cu capodoperele de mai jos, reproduse (doar treiavem voie) din Le sens du non-sens (Maroc, 1984): (a) Douăzeci şi unu de poeme-fără-poeme; (b) Puncte de vedere „disipativ-grupate“ (titlul acesta i-l facem cadou noi, Cronicar-Paginatorul, evident, ţinând cont şi de clarificatul semantism al conceptului de „grup disipat“,cum pentru prima oară spus-a în galaxia Gutemberg, dintre anii cărţilor incandescente, 1468şi 2014, I. P.-T., teoreticianul paradoxismului – ce nu s-a vârât, ce nu se vâră într-alefonfoismului –, titlu-cadou ca să avem la ce pune paranteza „şmecher-florentinist-smarandachistă“: [«poem tradus din franceza în puncte de l’Auteur»]; a se mai observa şisimetric-barbienele catrene rimat-ritmate în stih liber de orice carceră cu flori de mucegai) ;

(a) (b)

(c) etc.

(c) Poem în liniile „paralel-fonfoiste ale apei chioare – pe ideograme de la MareleZid Chinezesc – băute de eroul liric“ – iar această „titluire“ a noastră se face pentrucapodopera de pe pagina a 19-a a volumului Sensul non-sensului, pe care a avut onoarea să-lcitească, la Paris, în manuscris, însuşi marele părinte al teatrului absurd, Eugen Ionescu /Ionesco / Yonesco, apreciindu-l chiar înainte de a ateriza (plicul par avion pe adresa luiIonesco, ducând capodoperele F. S.-fonfoiste) cu aeronava poştală de pe ruta Rabat – Paris,ca fiind «foarte interesant», după cum a spus mai întâi în gând, în limba-i matern-ionescianăde Slatina-Olt, ori «très intéressant», cum i-a caligrafiat „iute“ lui F. S. răspuns, dar în limbafranceză imperială / planetară, limbă ce-avu forţă absurdă de neasemuit încât a operat de pe-atunci şi în nume, „deschizându-i“ nu numai uşile continentelor / oceanelor, ci şi vocala

Page 326: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

326

închisă bilabial-posterioară -u- în bilabial-mediala posterioară -o-, pierdere grea a literaturiivalahe din mileniul trecut, dar şi a mai bătrânei noastre limbi pelasge > valahe) ;

Ovidiu Florentin / Florentin Smarandache, întemeietor al fonfoismului mondial şi diRecTor al ŞcoliiFonfoist-Excrementiste din Statele Unite ale Americii, „neîntrecut călător galactic“, în orizontul anuluice marchează sfârşitul mileniului al II-lea (mileniu în care a întemeiat fonfoismul ca direcţie aexcrementismului teluric-celest) şi „deschiderea“ mileniului al III-lea (după „istorii non-ion-rotaru-ene“), „măscăricit“ / „deghizat“, „cu spatele asigurat de marele zid chinezesc“ şi înarmat, gata de alupta până la ultima hematie cu paradoxiştii ce vor să escaladeze doar teluric-selenarul perete fortificatdin partea de nord a Chinei, încât doar el se înfruptă din enigmatice limbi de păsărici – ciocârlii,ciocănitori ş. a.

(3) F. S. susţine cu neobrăzare (atrag atenţia Distinsului Receptor asupra înaltuluisemantism al vocabulei derivate din „obraz“, ne-obrăz-are, că nu trebuie luată în sens / spiritevmezic-cavaleresc, când coifurile aveau obrăzare lipite de faţă până la nas, fie acesta [nasul]şi „neluat la purtare“, ci trebuie înţeles în înaltul spirit estetic din Manifestul Fonfoist-Smarandachist – principiul din rândul întâi de pe pagina a 6-a a volumului Le sens du non-sens [1984]: sens figurat luat cu sens propriu, ori, ca să nu fiu acuzat de „deturnare desensuri-avioane“, exact cum a scris F. S. „direct în franceză“: «Expressions figuréesinterpretées au propre»; acest principiu estetic – a mi se da voie să fiu extrem de didactic şicu material de laborator / muzeu – se înţelege doar privind la capul cu coif al„întemeietorului“ Florentin Smarandache, surprins într-o divină fotografie [supra], chiarvictorios, după o încrâncenată luptă evmezică de la Marele Zid Chinezesc: obrăzarelecoifului acestuia sunt dezlipite de faţă, parcă-s aripi de „păsărică decolatoare“ şi obrajii luisurâzători, neguriu-îmbujoraţi, nu de bronz figurat-ereditar, ci aproape de bronzul real, sunt

Page 327: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

327

liberi ca două prepeliţe din lanul de secară, deci fără lipitură de „obrăzare“, adică, în ultimăinstanţă de sens propriu: „neobrăzaţi“), crede cu convingere oarbă că a fondat paradoxismul,când, în realitate, prin toată „opera lui“, a dezvoltat o direcţie a excrementismului – care este,incontestabil, „originalu-i fonfoism“ –, începând cu volumul Le sens du non-sens (1984).Spre „a nu bara“ drumurile literare ale lui Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache şi din respectpentru valoroasa poezie valahă, de talie europeană, de dincoace de anul 1965, în prefaţa Încăutarea paradoxismului pierdut, de Ion Pachia-Tatomirescu, scrisă în vara anului 1984,„nu s-a comentat“ şi „nu s-a dat în vileag“ vreuna din „capodoperele fonfoist-frunţuzeştisemnate de F. S.“ (supra), nici „expirata“ măscăricire avangardist-dadaist-absurdă dinvolumul Le sens du non-sens.

Şi acum să reamintim Distinsului Receptor, nu faptul că F. S., în „cuvântul înainte“,Erori şi exagerări informative, de la pagina 18 sqq. din volumu-i Obiectivul „Savu“ –dosariada.ro (2011), se ţine de „diversiuni“ şi „minciuniadă“ (ca, de pildă: 1. ; 2. ; 3. ; etc.),ci partea de frază („pro-poziţiunea“) „năucitor-falsificatoare a realităţilor literare privitoare laI. P.-T., prim-teoreticianul paradoxismului, cel ce-a lansat în septembrie 1966, în revistacraioveană, Ramuri, prim-paradoxista ars poetica a holopoemului pe când F. S. era – „dupănenumărate ore de chiul de la Limba română – absolvent al celei de-a patra clase primare :«...eu [Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache – sub siglă: F. S.] fondasem deja o mişcare literarăinternaţională, în anul 1983, prin publicarea Primului Manifest Paradoxist al mişcării, învolumul meu francez „Le sens du non-sens“, apărut în Maroc, în 1983...», spre a treceimediat la „lecţia de anatomie“ a „Primului Manifest Paradoxist“ (scris – se zice – „direct înfranceză“, în 1983, an în care n-avea habar de profunzimile / subtilităţile francezei literare, anîn care Ch. Signoret îi traducea în limba lui Victor Hugo Formule pentru spirit / Formulespour l’Esprit şi „prefaţa“ semnată de I. P.-T., Într-o permanentă „stare-de-eu“ / Etat-de-moi ).

Mai precizăm că până în prezent textul acestui Manifest non-conformist (nuparadoxist, din 1984, nu din 1983, cum trâmbiţează F. S. – infra) nu a fost tradus din limbafranceză în contemporana noastră limbă pelasgă > valahă, în mileniul „expirat“, al doilea, ci„într-al treilea“, tot din motive pentru care şi-a semnat cu pseudonimul Ovidiu Florentinvolumele de la debutu-i (cu stihurile de sub titlul Formule pentru spirit, publicat înRomânia), din 1981, şi până în 1984 (când publică în Maroc Le sens du non-sens) : frica dea nu-i fi cunoscut numele real, din buletinul de identitate, spre a se eschiva în caz că ar trebuisă răspundă în faţa instanţelor (îndeosebi, judecătoreşti) pentru „plagiat“, „compilaţii“ /„imitaţii“, „impostură“ / „fals“ etc. (instanţe nu numai din România legalităţii / cenzuriiceauşiste, unde pentru plagiat se acorda închisoare „de la şase luni în sus“, ci şi din ţări alespaţiului francofon, ca Franţa, Maroc etc.).

Textul aşa-zisului Manifeste non-conformiste („Manifest non-conformist“) – cu unmotto deturnător dinspre „fonfoismul smarandachesc“ spre paradoxismul fondat / afirmatprin generaţia lui Vasile / Vasko Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu ş. a. : «Pour unnouveau mouvement littéraire : le paradoxisme» / «Pentru o nouă mişcare literară :paradoxismul» – are trei părţi (în reproducerea noastră din Le sens du non-sens, fiecaresfârşit de rând al ediţiei franceze, ca şi în cazul versurilor, este marcat printr-o „linie oblică“;în paranteze drepte, după fiecare propoziţie / frază în franceza-i de Maroc, se află tâlmăcireanoastră în pelasgă > valahă; după fiecare propoziţie / frază, ori alineat, se află comentariul luiI. P.-T., subliniat – „bolduit-italic“) :

«Moi, je ne suis pas poète. / [ Eu, eu nu sunt poet !]» //(I) Aserţiunea-i adevărătă, nicidecum în „non-sens“, ori în „non-oui“ („nu-da“ /

„danuism“ ; „nudaism“), ci în accepţiunea că „nu-i poet înnăscut“, ci „făcut înlaboratoare“ (căci numai în această calitate ne-a confecţionat şi volumul : „Sentimentsfabriqués en laboratoire“ – Fès-Maroc, Editions Artistiques, 1984 – în traducerea luiTraian Nica, de la Universitatea din Craiova, deci şi acesta fiind „nescris direct în

Page 328: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

328

franceză“). Milioane de oameni de pe planetă au spus în toate limbile pământului: „...eunu sunt poet...!“

Ovidiu Florentin (adică Fl. Smarandache), Formules pour l’Esprit (Maroc / Fès, Ed. Express, 1983), p.5, sau prima pagină din Manifest non-conformist (nu paradoxist).

Dar unde-i manifestul paradoxismului, distins critic literar al Belgiei, poet şiredactor-şef al revistei de poezie universală „Inédit“, Paul Van Melle, doar l-ai cunoscutpe F. S. „la faţa locului“, în Bergerac, şi pe I. P.-T., numai din corespondenţa Dvs. cuacesta (despre paradoxismul adevărat, relevat Domniei Voastre de lucrările lui I. P.-T., op-uri despre care aţi scris atât de frumos)...?!?

«Mouvement vivant, inexistant, mort ? Un certain „paradoxisme“ nous a été connuvia Florentin Smarandache, qui n’a pu être pris au sérieux parcequ’incompréhensible. J’en parlais dans nos numéros 62 et 80 après avoir rencontrél’homme à Bergerac. Voici maintenant, directement de Roumanie, un tapuscrit,L’après-midi du dernier paradoxiste, qui m’éclaire cent fois mieux. Ce fut unmouvement de résistance littéraire codée. L’auteur de ce livre, Ion Pachia-Tatomirescu, sans rien expliquer, est enfin clair et son talent, déjà ressenti (cf. Inédit110, 112, 123), est ici confirmé en un surréalisme original, une sorte de surréalismede protestation parfaitement évident pour nous. Voir plus loin un autre écho

Page 329: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

329

essentiel sur ce poète historien.» (Paul Van Melle, L’après-midi du dernierparadoxiste, în Inédit – revue mensuelle du Groupe de Reflexion et d’InformationLittéraires, La Hulpe-Belgique / Belgia, nr. 127, aprilie, 1999, p. 21).

Ovidiu Florentin (adică Fl. Smarandache), Formules pour l’Esprit (Maroc / Fès, Ed. Express, 1983), p.6, sau a doua pagină din Manifest non-conformist (nu paradoxist).

«Je suis parti des mathématiques. [Eu m-am ivit din matematici.] Proprement j’aiété étonné : pourquoi il / existe en mathématique des paradoxes ? [Mai exact, am fost uimit :de ce există în matematică paradoxuri ?] La plus exact science, la reine des / sciences –comme Gauss lui avait dit – admet-elle des choses fausses et vraies / à la fois ? [Cea maiexactă ştiinţă, regina ştiinţelor – după cum i-a zis Gauss – admite inexactităţi şi adevăruri înacelaşi timp ?] Alors, pourquoi pas en littérature ? / [Atunci, de ce nu şi-n literatură ?] Alors,pourquoi il n’existe pas de paradoxes en littérature qui paraît assez / ouverte, assez malléable? / [Atunci, de ce nu există paradoxuri în literatura care pare atât de deschisă, atât demaleabilă ?] Et j’ai essayé de trouver. / [Şi am încercat să găsesc.] Tout est possible. [Totu-iposibil.] Donc aussi ce volume !! / [Chiar şi acest volum !!]» // * //

Page 330: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

330

(II) Şi ce-i nou aici ? Pe planetă au fost / sunt mii de poeţi „înnăscuţi“, nu„făcuţi“ ca F. S. Începeţi enumerarea din antichitate şi ajungeţi la valahul Ion Barbu(pseudonimul matematicianului Dan Barbilian – palidă analogie pseudonimică la O. F.S.), dar nu treceţi de autorul «Luceafărului întors», Riga Crypto şi lapona Enigel.„Ieşitul“ dintre „matematici“ (ale altora, desigur), „uimitul“ de existenţa paradoxurilor în„exacta“ regină a ştiinţelor (deşi Gauss rosteşte arhicunoscuta sintagmă dinspre filosofieca „mamă“ a tuturor ştiinţelor, evident, dar nu „mamă-regină“), în loc să facă„inventarul“ la cele din domeniul său de specialitate (obţinută printr-o facultate dematematică), se apucă, hodoronc-tronc, de „producţia de paradoxuri“ în domeniulliteraturii – literatură „deschisă“ / „maleabilă“, străină de rigidităţile din algebre,trigonometrii etc. „Fabricând“ paradoxuri şi în literatură – dovadă „Le sens du non-sens“–, trage o concluzie infinit-limitată: „totu-i posibil...“. Până aici, toate-s arhicunoscute.Dar nu se vede nicăieri – cel puţin în această primă parte (marcată atât prin tipo-spaţiul„alb“ cât şi prin asterisc) – măcar un principiu estetic, ştiut fiind faptul că în fundamentulunei mişcări literare, al unui curent literar, stă o doctrină – ceea ce presupune, înainte detoate, cunoaşterea / asimilarea a tot ceea ce-i mai valoros în domeniu, în „sensibila“materie de specialitate, de la origini şi până la tine / „prezent“, mai exact, trebuie să ai din„beton-armat“ pista de lansare a unei noi doctrine, doctrină ce stă dintotdeauna înalcătuirea / propovăduirea unui nou manifest literar etc. „Bâlbâiala paradoxurilormatematice / literare“ la care se referă Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache areurmătoarea sursă: în epistolele trimise acestuia în Sefrou-Maroc de Ion Pachia-Tatomirescu, din Timişoara-Dacia, chiar din primele zile de octombrie 1983 şi pânăînaintea vacanţei de vară din 1984, pe tema editării unei reviste, „Paradoxismul“, învalahă şi în franceză, i s-a comunicat, între altele, şi principiul estetic-nucleal al nouluicurent literar: conjugarea paradoxurilor existenţiale din veac, la moduri / genuri lirice,epice şi dramaturgice. F. S. n-a putut înţelege atunci principiul, aşa cum nu-l înţelege niciastăzi, pentru că (repet) nu are cultura poetică necesară, n-are specializare în litere /filologie. Atunci, ca şi astăzi, F. S. a confundat / confundă „conjugarea“ cu „producerea“/ „fabricarea“ de paradoxuri. I. P.-T. i-a explicat şi prin viu grai, în 31 iulie / 31 august1984, în ce constă „diferenţa“, plastic-revelatoriu şi analogic: „este aici deosebirea dintreun avion supersonic şi zborul supersonicului cu arta lupingurilor sărbătoreşti, întrucatharsis“, aducându-i şi exemple clare din Nichita Stănescu (întemeietorulparadoxismului ontologic al Limbii / Logosului), din Marin Sorescu (întemeietor şi alparadoxismului cosmologic), din capodopera romanescă, „F“, de Dumitru Radu Popescu.

Dar unde-i manifestul paradoxismului, strălucită poetă din Ţara Arţarului,Claudine Bertrand, fondatoare / directoare a revistei de cultură „Mouvances“, unde aipublicat studii (despre dadaism) şi holopoeme de I. P.-T., poet complex şi cercetătorprofund-interdisciplinar ?!?

«La rubrique Autres textes propose un document du chercheur roumain Ion Pachia-Tatomirescu, spécialiste des questions dadaïstes. Il démontre que cette „nouvelleesthétique“ a trouvé son point d’ancrage dans le terreau roumain (1912 – 1916)avant d’être recrée à Zürich. Cette découverte historique s’avère importante pour lacompréhension du dadaïsme. Elle agit sur l’esprit de la ville de Bucharest et lasaupoudre d’absurde et de jeux poétiques.» (Claudine Bertrand, Ion Pachia-Tatomirescu, spécialiste des questions dadaïstes…, dans la revue-web Mouvances– Québec / Canada –, numéros 3 – 4, Villes, iunie – noiembrie, 2006).

«– Lisez mes amis nos paradoxes de tous les jours ! exprimé en / propositionsnaïves, quotidiennes : / [– Citiţi, prieteni, paradoxurile noastre cotidiene ! exprimate înpropoziţii naive, de zi cu zi : ]»

Page 331: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

331

(III) Cu acest îndemn începe „partea a doua“ a textului smarandachist cupretenţia de „manifest literar“, menit a crea un curent literar-universal. Nu se poate spunecă în aceste rânduri F. S. doreşte a se releva neapărat în postura de „pedagog alcontemporanilor“ aidoma lui Ion Heliade Rădulescu (1802 – 1872) prin celebra-i prefaţăla «Gramatica românească» (Sibiu, 1828). Dar îndemnul la „lectură“, la „cititul“descoperit de Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache abia în în orizontul anului 1984, înSefrou-Maroc, nu-i deloc de lepădat, căci este valabil, mai ales la noua generaţie, sau„generaţia adidaşilor, a buricului aerisit, a celularelor şi a Internetului“. Dar să admitemprin absurd că marocanii s-ar fi apucat să citească paradoxuri din îndemnul lui F. S., darcare-s paradoxurile (cotidienele de prin nord-vestul Africii), cine le-o fi exprimat – dacă aufost – „en propositions naïves, quotidiennes“, căci „autorul-minune“ nu stăpâneafranceza, ci doar fonfăia arta cuvântului în limba lui Alain Bosquet („Un chêne allait sesouvenir...“).

Dar unde-i manifestul paradoxismului aici, Jean-Claude Dubois, preşedinte aljuriului ce-a acordat lui I. P.-T., Prix Colportaje 2002, autor al frumoasei prezentărifăcute pelasgo- > valaho-Dacului în revista Dvs., RétroViseur ?!?

«Ion Pachia-Tatomirescu est né en 1947, en Roumanie. Il a fait des études dephilologie à l’Université de Timişoara où il réside. Il est membre de plusieursacadémies littéraires roumaines et fondateur du mouvement littéraired’avantgarde: le paradoxisme. Son œuvre poétique particulièrement abondante etétonnante fait l’objet de „multi-traduction“. Citons entre autres: Salmes (Éd.Tétralingue: dacoroumaine, française, anglaise et allemande, Timişoara, Éd.Aethicus, 2000), Aphorismes de l’Eau (Éd. bilingue, dacoroumaine et française,Timişoara, Éd. Aethicus, 1999) et tout dernièrement: Derniers poèmes hadroniques(Timişoara, Éd. Aethicus, 2002).» (Jean-Claude Dubois, Prix Colportage 2002, desPoèmes et des Hommes: Ion Pachia-Tatomirescu – son œuvre poétiqueparticulièrement abondante et étonnante…, în Rétroviseur – Franţa / Lille, ISSN0762-8986 –, trimestrial de poezie, nr. 91, ianuarie-februarie-martie, 2003, p. 14).

«Contradictions dures. / [Contradicţii puternice.] »(IV) Istoria literaturii universale (de dinainte şi după naturalism / zolism) este

plină de „contradicţii dure“...Dar unde-i manifestul paradoxismului, distins critic literar al Franţei, redactor-

şef al revistei „Art et Poésie“, Jean-Claude George, unde-ai scris atât de frumos despresalm, cea mai scurtă poezie cu formă fixă din istoria literaturii universale, inventată de I.P.-T., ...?!?

«Le Salme est la plus courte poésie fixe de l`histoire de la littérature. Le triplementdu salme – proche du haïku donne le trisalme. Traduits simultanément du roumainen français, puis en anglais et en allemand, les salmes de Ion Pachia-Tatomirescuvalent pour leur potentiel évocateur: Vie/ lăcrimie… (Vigne/ a les larmes auxyeux…; vineyard / dropping teras…; tränennwole / weinrebe… Leurspromesses… Varză lângă barză…! / Chou près de cigogne…! / Cabbage next tothe stark…! Krant neben dem Storch…! Scientifique, né en 1947, Ion Pachia-Tatomirescu s`est vu décerner le Prix Deceneu par l`Académie Daco-roumaine, le31 mai 2000». (Jean-Claude George, Salmes de Ion Pachia-Tatomirescu, dans larevue trimestrielle Art et poésie – France, Pagny sur Meuse-44e année, nr.177,janvier 2002, p. 67).

«Antithèses fortes. / [Antiteze forte.]»(V) Lăsând la o parte redundanţa ca „pleonasmită extinsă“ („contradicţii dure /

puternice“ – „antiteze puternice / forte“), reamintim Distinsului Receptor că antiteza

Page 332: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

332

(„antitezele – fie „slabe“, fie „fortissime“, nicidecum „fonfoist-smarandachiste“) aparţinprogramului estetic al romantismului

Dar unde-i manifestul paradoxismului, aici, distinse critic literar, prof. univ. dr.,Al. Ruja, din disipativ-grupul de la revista Luceafărul, ce-ai făcut radiografii de marefidelitate operei lui I. P.-T. ...?!?

«Ion Pachia-Tatomirescu este între cei care ştiu că autohtonismul nu înseamnăînchidere într-un anumit spaţiu, limitare, ci, dimpotrivă, presupune o largăperspectivă, pornind de la elementele specifice unui spaţiu-matrice. Poetul a şiteoretizat pe această problemă, susţinând idei îndrăzneţe şi formulând concluzii cusuport şi în rezultatele altor cercetători. Idei din filosofia Dacilor, elemente dinfolclor, dovezi aduse la suprafaţă prin întreprinderi arheologice configurează ununivers cultural de valoare, comparabil cu altele din lume, dar, eventual, mai puţincunoscut decât acestea. Pornind de aici, Ion Pachia-Tatomirescu îşi organizează unsistem poetic...» (Alexandru Ruja, Spaţiul-matrice, în Luceafărul – Bucureşti –,anul XXXI, nr. 51 / 1388, 17 decembrie 1988, p. 3). «Ion Pachia-Tatomirescu esteunul dintre cei mai imaginativi poeţi contemporani. [...] Poeziile mai extinse dinvolumul Bomba cu neuroni alternează cu haiku şi salmi. Salmul este o creaţie dedată mai recentă a lui Ion Pachia-Tatomirescu. Fiind cea mai scurtă poezie cu formăfixă, presupune putere de concentrare a cuvintelor şi virtuozitate artistică (Mireasa:E-albă / ca o nalbă ; Unul / sună turnul ; Banul / toarce anul etc.). MitulCuvântului reprezintă o linie de forţă în posesia lui Ion Pachia-Tatomirescu, pe careo urmează cu fidelitate şi consecvenţă.» (Mitul Cuvântului, în Paralela 45,supliment de cultură al ziarului timişorean Renaşterea bănăţeană, nr. 2262, 22 iulie1997, p. 5).

«Expressions figurées interpretées au propre. / [Expresii figurate interpretate lapropriu.]»

(VI) De-aici se vede bine că Ovidu Florentin / Fl. Smarandache a frecventat /absolvit clasa a V-a gimnazială, pe când, în programa / manualul de „Limba şi literaturaromână“ / „Lecturi literare“ pentru această clasă, era şi lecţia: „Cuvânt – sens propriu şisens figurat“ (cred că-i timpul să-şi amintească şi acest fapt lingvistic / literar,fundamentat de el, pe când era la grădiniţă, în grupa mare, „invenţie brevetată“ care,după patru ani de şcoală primar-bălceşteană, deja şi-a făcut loc în manualele gimnaziale).Cu siguranţă, expresia a luat-o în sensul „răspăros-giratoriu“, „de specialitate“, chiardintr-un «Dicţionar de terminologie lingvistică», de Gheorghe Constantinescu-Dobridor(evident, „depăşit“, de pus imediat într-o reformă a fonfoismului universal-smarandachist): «...îmbinare fixă de cuvinte, care exprimă figurat o idee şi formează înmod obişnuit o unitate lexicală (uneori şi gramaticală, apropiindu-se foarte mult sau chiaridentificându-se cu o locuţiune)». După cum se vede clar din acest „magnific principiuestetic-fonfoist-smarandachist“, cioplitorul / sculptorul de expresii, F. S., retează ca omoaşă buricele-sensuri-figurate din expresii, după care le aduce (pe figuratele expresii) nula „sapa de lemn“ a interpretării, ci la „osul propriu“ din genial-fonfoistă stihuire.

Dar unde-i manifestul paradoxismului, aici, distinse tânăr filosof, critic literar,prof. univ. dr., Ion Dur, cel ce-a scris atât de frumos / exact, în anul 1980, despre volumulZoria, de I. P.-T. (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980)...?!?

«Cuprinzând şase cicluri de poeme, volumul Zoria de Ion Pachia-Tatomirescu(Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980) se impune prin originalitatea şiprospeţimea expresiei, prin metafora insolită şi impresionantul arsenal al invenţieilingvistice cu care autorul luptă, cu încăpăţânarea pe care ţi-o poate da numaiobsesia eternităţii, pentru spaţiul imaginar autarhic. Descifrarea unei ordiniexistenţiale, deopotrivă telurică şi cosmică, pare să fie raţiunea supremă a poetului

Page 333: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

333

[...]. Spaţiul imaginar al Zoriei este marcat de htonism; universul în care se mişcăpoetul e structurat, sau aproape structurat, investigaţia poetică având de acum darulsă dezvăluie noumenul simbolurilor care îl populează în zonele până acum sigilate.Fiinţa dichotomică – prin elementele „vir“ şi „femin“ conjugată – reprezintă axaepicentrală şi a poeziei din acest volum. [...]. Câmpia rămâne pentru autorulMuntelui punctul sacru de observare a lumii, matca în care se distilează substanţapoetică; descoperim acum nostalgia genezei (v. Poeme cardinale...), a înţeleptelorfântâni [...], câmpia devenind astfel locul de unde poetul ne oferă o imago mundi,spaţiul imaginar care nu încetează să-l fascineze, deschis misterelor ce durează înCosmia: „...Mă voi reîntoarce-n acest pământ, / sub scut, plin de răni căpătate-nabsurda câmpie...“ (V – Pe colinele galbene). [...] Drumul cel mai scurt către poezialui Ion Pachia-Tatomirescu este cel prin cultura antică, prin mituri şi legende, prinfloarea cea mai aleasă a unei culturi care este filosofia, apoi prin cultura spaţiuluiromânesc, începând cu arheospiritualitatea acestuia, şi până la încântecele de azi.La care se adaugă din partea cititorului o solidă cultură poetică. [...] Spuneam căpoetul este inconformist. Metafora e şocantă, insolită. Zoria cuprinde o poezie prinexcelenţă cerebrală [...] Şlefuit cu migală de artizan al spiritului („mane-thekel-fares– scriu cu fulgere pe ziduri...“ – mărturiseşte poetul în Burg 2), acest al patruleavolum de versuri al lui Ion Pachia-Tatomirescu ne relevă o superbă aventură apoetului spre el însuşi, spre spaţiul liric autarhic pe care vrea să-l cucerească în„insula de veşnicie“; şi asta o face acum, trecând prin Cosmia, prin Zoria, poposindla fiecare pe câte un Coral, învingând obstacolele generate de o Furtunămagnetică. Este zborul poetului într-alt sobor şi prin care ne tălmăceşte un cosmos.(Ion Dur, Tălmăcind un cosmos, în „Dodecaedru postfaţator“, din antologiaesenţială, Compostorul de nori, de Ion Pachia-Tatomirescu, Editura Aethicus [ISBN973-85261-7-5], 2004, pp. 283 – 287).

«Transformation de sens. / [Transformare / deturnare / deraiere de sens.] »(VII) Se repetă / revine la sens ca un „ombilic“ metamorfozându-se / uscându-se-

n non-sens, doar n-o fi foc, „repetitio mater studiorum est“. A nu se uita că limba oricăruipopor este o „carte a metamorfozelor“ / „Yijing“ şi „transformarea de sens“ (mai puţininteresante dovedindu-se „deraierile“) la cuvânt / necuvânt s-a declanşat chiar dintreorizonturile sapienţiale ale anilor 700000 / 400000 î. H. (cf. Ion Pachia Tatomirescu,«Istoria religiilor», vol. I, «Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, până înCreştinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor», Timişoara, Editura Aethicus, 2001, p.26 sqq.), când se aproximează cuplarea „aparatului fonator“ la creier. Dacă OvidiuFlorentin a ajuns în non-sens / „necuvânt“, înseamnă că a inventat şi non-creierulstănescianului Om-Fantă.

Şi-atunci, unde-i manifestul paradoxismului, neîntrecutule lirosof, prof. univ. dr.,Eugen Dorcescu, cel ce-a analizat în adâncimi nebănuite salmul inventat de I. P.-T....?!?

«...Ion Pachia-Tatomirescu rămâne una din personalităţile literare (şi, în general,culturale) cele mai originale din Timişoara (şi nu numai). El s-a impus nu doar prinvaloarea strict estetică, prin acurateţea stilistică, prin rigoarea formală a poeziei sale,ci şi (poate, mai ales) prin viziunea care o generează şi o susţine – cosmogoniadacică, misterul şi fascinaţia substratului, active încă în mentalitatea„dacoromânească“ (termen utilizat de scriitor în toate împrejurările). De altfel,această viziune – deopotrivă modernă şi străveche – Ion Pachia-Tatomirescu ocercetează, cu pasiune şi impresionantă erudiţie, într-o seamă de lucrări ştiinţifice(pe care, aidoma celor de poezie, nu le mai înşir aici, cu atât mai mult cu cât bio-bibliografia autorului se află la finele noului său volum de versuri – „Salmi“ –apărut la editura Aethicus, Timişoara, 2000, în limbile română, franceză, engleză şi

Page 334: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

334

germană. [...] Aşadar, ce sunt „salmii“ ? [...] Primul vers e un troheu, cel de al doilea– un dublu troheu, această structură, deşi păstrată cu stricteţe, neinducând impresiade monotonie, de scandare mereu reluată în traseul ei sonor, cuvintele nu sunt unmaterial indiferent, menit a menţine metronomia atotstăpânitoare. Fiindcă prefaţa nespune foarte clar: „...versul prim are măsura 2, un troheu, fiind stihul un-doi-rii(undoirii / îndoirii) Întregului, şi versul secund, măsura 4, o salmoşiană /zalmoxiană pereche de trohei...“. Ajungem, astfel, la lectura cosmogonică avolumului, fiindcă, iarăşi ne informează autorul în cuvântul înainte: „eroul liric alsalmului este un observator, un participant la o ordine microcosmică şi, deopotrivă,macrocosmică“. Nu-i de mirare, deci, că, pe prima pagină, vedem scris, într-unchenar, „Cosmografii“. Aceste cristale poetice, cu nenumărate reflexe, vorbescdespre sufletul omenesc, de pretutindeni şi de oricând, capabil să închidă îngrăuntele său nevăzut (dar abisal), imensitatea universului. Volumul este„dacoromânesc“, desigur, în primul rând, cum declară autorul, dar el – tocmai deaceea – tinde spre zona transtemporală şi transspaţială a sinelui. [...]» (EugenDorcescu, Poezie şi cosmografie, în ziarul timişorean, Renaşterea bănăţeană, nr.3478, suplimentul Paralela 45, 3 iulie 2001, p. 6).

«Jeux de mots. / [Jocuri de cuvinte.]»(VIII) Cu condiţia ca autorul „să nu dea niciodată în mintea copiilor“, minunate-

s jocurile de cuvinte, dacă-s făcute cu geniu (sorescian, ca, de pildă, în drama deîntemeiere a paradoxismului, «Iona», din anul 1968); binevenite sunt şi cele destinateunor reviste din seria „Rebus“; fermecătoare sunt şi jocurile de cuvinte ale copiilor –inclusiv „de-a pituluşul cuvintelor / necuvintelor“ de pe câmpiile / plaiurile francofoniei –, mai ales când foşnesc milenar printre miresme de celeste papirusuri, aidoma celor din anoastră limbă pelasgă > valahă; însă toate acestea, luate în propria lor literă ludică, nupot forma o literatură circumscrisă esteticii paradoxismului – menită a produce catharsisîn inima / mintea Receptorului Major. Ori despre ce catharsis poate fi vorba, de pildă, încapodopera fonfoist-universală, Scrieri defecte – proză scurtă în cadrul mişcării literareparadoxiste (Craiova, Editura Aius, 1997), de Florentin Smarandache: «ro-mân – roPo-mâPÂn» (p. 51); «Epe îpînptprp-apadpepevpăpărp upunp npepeapadpepev-păpărp / cpopospăpăipi vpipinpăpă spăpă dpepeapa vpipinpăpă » ( = E într-adevăr un neadevăr că-ivin[vine] să dea [bea] vin – p. 61) etc. (infra) ?!?

Dar unde-i manifestul paradoxismului, estetica paradoxismului, aici, „în jocuride cuvinte smarandachiste“, uimitorule critic / istoric literar, filosof al culturii, eseist /teatrolog al „patosului lucidităţii“ camilpetresciene, prof. univ. dr., Marian Popa, ce-aiscris atât de frumos, încă din anul 1977, despre tânăra creaţie a lui I. P.-T. ?!?

«Se cuvântă, se rostesc cuvântări, se dă, se are şi se ia cuvântul, se vorbesc discuţii,evitându-se de obicei numai binecuvântarea. Poate că impulsionaţi de asemeneaasumări şi de inconsistenţa reificatului, poeţii devin ei înşişi obsedaţi de cuvânt, carepare a fi ultimul dintre bunurile unui popor deprivatizat sălbatic de restulproprietăţilor sale. În paupertatea sa lucie, socializat şi confiscat pentru valorificareinferioară, cuvântul rămâne totuşi disponibil speculei poeţilor îmbogăţiţi şiîmbogăţind ceea ce exploatează. Limba română este singurul bun care s-a îmbogăţitinvers proporţional în raport cu jefuirea materială şi teritorială a etniei, par ademonstra poeţii: ocupanţii au luat sau au preluat bunurile materiale, localnicii i-auspoliat de cuvinte, ajungând să aibă una din cele mai complexe şi mai variatdisponibile stilistic dintre limbile lumii. […] În realitate, cuvintele nu seamănă cubanii şi femeile frumoase: ele circulă, dar numai printre iniţiaţi. Se afirmă că ooficialitate şi o mulţime programată întreţin gregaritatea, paupertatea, abrutizarea şimimetismul limbii: dar Caragiale, cel care a inventat nu o limbă, ci o literatură, n-ar

Page 335: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

335

fi existat fără aşa-zisa detracare a limbajului din timpul său. Şi totuşi, remarcabilăpentru statistician ca şi pentru sociolog şi psiholog va fi referinţa la cuvânt şi lasintagmele sale, deşi conotative, care depăşesc elocvent noţiunile presupuse saudorite pe primele locuri în topul competenţelor cu efecte inflaţionist-coruptive.Aşadar, nu patrie, partid, popor, Ceauşescu, iubire, infinit, viaţă, moarte, cicuvânt. O insistenţă indefinit interpretabilă. […]: Cuvântul, rombic fulgerîncercănat de ape, / mi-e pod în ochiul crud din tulburatul ou – / El, piatră şinisip, toarnă adesea-n guri, / haină cu păsări albe, El din lumină-mi ţese; / prinfoc, El ploi îmi toarnă-n păr – eu, în şiroaie, / pornesc dansul sălbatec pe ochiulmort de foc, / în mărul vieţii urc şi viermele îl scot / să pun seminţe-n locu-i spresfântă 'luminare. (Ion Pachia-Tatomirescu, Încântece, 1979); Sunt struguriibrumaţi, Cuvinte, / în miez de bob sunt case, temple, / păduri şi cerbi cu gene-nzăpezite, / şi pajuri, mai ales, Cuvântule, în struguri, / brumate sunt şi ele, nu-scufundate-n somn… (idem)» (p. 218 sq.); «Ion Pachia-Tatomirescu (1947,Tatomireştii de Jos / Dolj; liceul la Filiaşi; studii filologice la Timişoara, absolvite în1971; [...] debutul în „Povestea vorbii“ / „Ramuri“, în 1966, prezentat de MironRadu Paraschivescu) ilustra în Munte (1972) dragostea de ţară în registrul exaltate,jubilate, în poeme lungi, cu acumulări de locuri şi persoane istorice în versuri foartelungi. În Crocodilul albastru (1975), Încântece (1979), Zoria (1980), Lilium breve(1981), Peregrinul în azur (1984) şi Verbul de mărgărint (1988), impresioneazăvalorificările reuşite ale amplorii exaltate, precum şi iniţiativele experimentale care,fapt rarisim în epocă, nu servesc relevării grotescului, alienantului şidezagreabilului, ci împlinirii în graţie şi feerie folclorizantă abil rafinat prin pitoresc,umoresc şi picanterie. Eul liric personifică graţiosul şi autohtonul fabulos: Sunt fiulMuntelui şi al Mătcii / sub curcubeu / şi mă numesc Făt-Frumos. / […]; Eu, Făt-Frumos, răsar dintre inele / de matcă grea, roind în grai Alb Munte. În multepoeme domină incantatoriul: Apă spână, / apă spână, / soarele / zace-n / fântână /şi-n solzi / mi-l îmbrac-o zână ! / Sora-ţi / l-a iubit / spre casă, / la solstiţiu / de-avrămeasă – / el o vrea-n / inel / mireasă... / Frunză albă / apă / crudă, / tâmpla /stelelor / asudă, / ochiul / nu-ţi mai este / rudă... / Făt-Frumos / doarme-n /fântână, / tâmplele / spre verde-l / mână... / De-acum, / soarele-oglindă / pestenoapte / mi-l colindă. („Demon“, 5, „…colindă“). Zoria este o himeră a frumuseţii,adică frumuseţea însăşi; trimiterile la stratul elin al localului sunt bine alese.Frumuseţea înseamnă liniştea stării de graţie, chiar dacă metaforele ei sunt uneoriviolente, feericul este apropiat de exotismul medievalităţii benefice, în care inserţiaunui detaliu certifică de obicei subtil, apartenenţa la localul divinizat. Un „Poem lamarginea serii“: Nouri coboară în lupi, la marginea serii, / devorând aştrii mei demarmură. / Plouă cu-argint din candele de Cogaion / peste suflete-acoperite cufrunzele lunii – / acea lumină inversă există oare,-n abisuri, / unde seminţele să-ncerce curcubeul de seară ? // Faţă şi revers cu însemnele paşilor lăsaţi / depăduri şi de sturzi în cristalul / şi-n apele ochilor mei: / îndemn să muşc fructul /până-n lacrimă, la marginea serii ...!Dar poetul revendică prin Peristylium, de la debut (1966), şi „prima ars poeticaparadoxistă“, consolidată teoretic prin Scrisoarea unui poet dacoromân cătredomnul Cantemir sau Enciclopedicus, text anexat manuscrisului Zoria şi eliminatde cenzură, precizările sale târzii amendând asumările nejustificate ale unuiFlorentin Smarandache (vezi Scrisoare deschisă, în Al cincilea anotimp, an V, nr.1 / 36, trimestrul I, 2001).» (Marian Popa, Istoria literaturii romane de azi pe mâine,vol. II – «23 august 1944 – 22 decembrie 1989, versiune revizuită şi augmentată»,Bucureşti, Editura Semne [ISBN 978–973–624–713–2 / 978–973–624–715–6],2009, paginile: 218 sq. / 489).

Page 336: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

336

«Comparaisons contrariées. / [Comparaţii contradictorii.]»(IX) De când „comparaţiile“ ieşit-au, îndeosebi, din profund-multimilenarul

folclor al Valahimii, din „literatura orală“, şi intrat-au în perimetrul literaturii culte, auexistat şi „comparaţiile contrariate / contradictorii“...!

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, acribiosule critic / istoric literar,prof. univ. dr., Florea Firan, călător prin mai multe arii literare europene, văzând / fixând(„eternizând“) o mulţime de profiluri de poeţi (inclusiv, cel din anul 1975, al tânărului depe-atunci, I. P.-T.), prozatori, dramaturgi ai paradoxismului...?!?

«...Ion Pachia-Tatomirescu s-a preocupat şi de etnogeneza geto-dacilor, de limba şireligia acestora, prezentând comunicări şi publicând studii şi cărţi în domeniu. Plecând de lamitologie, credinţele religioase şi cultura populară dacoromânească, a descifrat scrierea de petăbliţele de la Tărtăria, întărind autohtonismul lor. Mihai Eminescu şi mitul etnogenezeidacoromâneşti (1996), şi Zalmoxianismul şi plantele medicinale (1997) sunt două dintrelucrările ce se înscriu în sfera preocupărilor lui Ion Pachia-Tatomirescu; Nichita Stănescu şiparadoxismul (2000) este o altă scriere...» (Florea Firan, Profiluri şi structuri literare, volII, M – Z, contribuţii la o istorie a literaturii române, Craiova, Editura Scrisul Românesc[ISBN 973-38-0391-X], 2003, pp. 285 – 287).

«Paroles mises en plusieurs sens à la fois. / [Vorbe / cuvinte dispuse în nenumăratesensuri în acelaşi timp.]»

(X) Este posibil şi aşa-ceva: mai mult ca sigur, la zmeii cu trei capete, deci cu treilimbi dătătoare a trei sensuri în acelaşi timp; în zorii holocenului şi destul de multă vremedupă, pe-aici, pe la Dunărea sacră a Dacilor, trăiau şi grăitori (nu fonfăitori) balauripolicefali: dacă F. S. se referă la aceştia din urmă, atunci – dar numai la noi, în Dacia, nuşi şi în Franţa, ori în Maroc – trebuie să luăm în calcul („non-probabilistic“) faptul că lacinci capete balaureşti avem fie zece bifurcături de limbi, fie zece limbi (dacă zeii-chirurgiau acţionat şi asupra lor ca în Speţa Androginică, dar numai balaureştile limbi,despicându-le definitif); şi-apoi atunci să vezi catharsis ţâşnind în cele zece ceruri din celezece limbi cu «paroles mises en plusieurs sens à la fois» (fără ca genialul fondator al Şcolii/ Academiei Fonfoiste, nu al Academiei Dacoromâne, că aici întemeietor este Geo Stroe,propunătorul lui F. S. la Premiul Nobel, aşadar, fără ca fundătorul fonfoismului planetarsă mai fie nevoit a-şi cumpăra lătrătorii doctrinar-fonfoişti livraţi pieţei literare drept„autentici paradoxişti“). „Polisemanticele“ parole / cuvinte au fost din zorii omenirii, înhorele (nu hoarele) lor sincronice, euro-afro-asiatico-australiano-americane. Dacăgenialul matematician / fizician, Isaac Newton, a descoperit legea atracţiei universale,„gravitaţia“ / „câmpul gravitaţional“, pe când i-a căzut un ionatan foarte copt în cap, nucumva – magie prin analogie – şi „geniul din Bălceşti“ / „F. S.-minune“, inspirat deinconfundabil-sincronul lătrat de câini de Vâlcea (cu diferenţa „insignifiantă“ că lui F. S.nu i-a căzut în cap nimic, ci numai timpanele-i fost-au zguduite din euro-fundamente de-orafală de sunete / interjecţii câinoase), a descoperit marele principiu estetic-fonfoismat de«paroles mises en plusieurs sens à la fois» ?!?

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar,prozator, poet, prof. univ. dr., Marian Barbu, ce-ai scris aşa de frumos despre Ion Pachia-Tatomirescu, autorul unei admirabile teze de doctorat, temei al cărţii «Generaţiaresurecţiei poetice...» (Timişoara, Editura Augusta, 2005), carte în obiectivul căreia, dupăcum se vede şi din titlu, se află generaţia resurecţional-modernistă întemeietoare deparadoxism (High Tide Generation), sau valul fluxgeneraţionist al lui Nichita Stănescu,Marin Sorescu, Adrian Păunescu ş. a., carte unde principiile estetice ale paradoxismuluisunt expuse la paginile 152 – 300...?!?

Page 337: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

337

«Scriu cu nepermisă întârziere despre o carte-omagiu, dedicată în exclusivitatepoeziei, reinstaurată ca valoare între anii 1965 – 1970, Generaţia resurecţieipoetice, cum denumeşte Ion Pachia-Tatomirescu pe cei născuţi după 1933 [...], ...osuperbă carte, la origine teză de doctorat. Cu o orientare clară, de edificare asupraefemerului şi peremptoriului, a conjuncturii şi a conştiinţei, a îndemânării şi atalentului, cu lecturi fără intermitenţe din literatura română şi universală,modernizată în veac prin aportul teoretic şi practic al simbolismului european, alexpresionismului german şi austriac, al suprarealismului benefic, ca şi al altormişcări înmulţite după Primul Război Mondial, istoricul literar de azi şi-a ordonatmateria de lucru în formula ex cathedra [...]. Cu o documentare care poate speria pecei neobişnuiţi cu aerul ozonat al comunicării de instanţă, realizată de-a lungul apatru decenii [...] Ion Pachia-Tatomirescu şi-a responsabilizat activitatea [...]. Dealtfel, ca luare aminte, membrii comisiei de doctorat s-au numit Mircea Tomuş(conducător ştiinţific), Pamfil Matei (preşedintele comisiei), Liviu Leonte, CrişuDascălu şi Mircea Braga. Ei sunt prestigioşi universitari, recunoscuţi în spaţiile lorde cercetare şi exprimare prin cărţi care-i definesc detaşat în literaturacontemporană. Li s-a adăugat acum numele olteanului timişorean cu o serioasă şivaloroasă contribuţie în domeniu, atât al criticii cât şi al istoriei literare, a judecăţiiobiective. [...] În această ultimă parte, îşi face loc, într-un mod superior agreabil,metoda comparatistă care fixează şi decide. Vreau să spun că, odată fixat în cadrulgeneral, rama sau conturul, în insectarul timpului, cercetătorul pune câteva zeci demicromonografii ale poeţilor. [...] Asimilarea avangardei, redeschiderea orizontuluispre universal, redescoperirea lirismului de substanţă, interpretarea şi„repromovarea“ eului poetic, afişarea conştiinţei poetice au dus la multiplicareaformelor de exprimare lirică. [Ion Pachia-Tatomirescu] a selectat câmpuri magneticecare se numesc Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. Aceştia au comilitoni în A. E.Baconsky, şi în revista „Steaua“, cărora li se rezervă numeroase pagini decomentarii, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, AnaBlandiana, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru (mai încoace), Gh. Pituţ, GabrielaMelinescu, Constanţa Buzea, Mircea Ciobanu, Ileana Mălăncioiu, AnghelDumbrăveanu, Marius Robescu, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ş. a. Fapt[ul]demn de laudă pentru orizontul comparatist al autorului din eleganta carte [...] îlconstituie trimiterile, ca şi popasurile critice, evaluative, în perimetrul creaţiilor unorromâni aflaţi dincolo de graniţele actuale ale ţării noastre – Grigore Vieru (dinChişinău), Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi), ori Ion Miloş, din Banatul sârbesc, locuindacum în Suedia. [...] Dincolo de fugarele mele marginalii critice, se află în carteacercetătorului Ion Pachia-Tatomirescu – unică în felul ei – tensiunea frazei,concepută de filolog, de profesor. El îşi exprimă demersul critic mereu într-un modlămuritor, cu indici de ipostaze şi concluzii tocmai pentru a fi crezut, ca unul carevine din miezul unui ev aprins...» (Marian Barbu, Ion Pachia-Tatomirescu – uncercetător avizat..., în cartea Trăind printre cărţi, vol. V, Craiova, Editura Sitech[ISBN 978-973-747-845-0], 2008, pp. 257 – 262).

«Répétitions absurdes. / [Repetiţii absurde.]»(XI) „Repetiţiile absurde“, despre care vorbeşte fondatorul fonfoismului

internaţional şi interplanetar, F. S., nu sunt chiar cele vechi, de prin literaturile antice,evmezice, cum se poate crede la o aruncătură superficială de privire, dar nu sunt nici alecontemporanului părinte al absurdului, Eugen Ionescu... Acestea – despre care vorbeşte F.S., cel din „manifestul de fundaţie...’– sunt repetiţiile inventate şi brevetate odată cu„şanţurile“ de pe discurile / plăcile de gramofon / patefon, născătoare de „adevărat absurdarmonic-fonfoist“.

Page 338: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

338

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar, poet,prof. univ. dr., Constantin M. Popa, ce-ai scris aşa de frumos despre Ion Pachia-Tatomirescu, autorul unei admirabile teze de doctorat, temei al cărţii «Generaţiaresurecţiei poetice...» (Timişoara, Editura Augusta, 2005), carte în obiectivul căreia, dupăcum se vede şi din titlu, se află generaţia resurecţional-modernistă întemeietoare deparadoxism (High Tide Generation), sau valul fluxgeneraţionist al lui Nichita Stănescu,Marin Sorescu, Adrian Păunescu ş. a., carte unde principiile estetice ale paradoxismuluisunt expuse la paginile 152 – 300...?!?

«Masivul op de 500 de pagini dedicat Generaţiei resurecţiei poetice (Ed. Augusta,Timişoara, 2005) înlătură orice fel de îndoieli în legătură cu temeinicia (şilegitimitatea) glăsuirii teoretice [...]. Ion Pachia-Tatomirescu absoarbe într-o viziunesintetică un imens material, oferind nu numai panorama deceniului şapte literar-românesc, ci şi o veritabilă istorie a poeziei de după cel de-al doilea război mondial,circumscrisă postmodernismului şi având drept centru de greutate figurileemblematice ale lui Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. [...] Dincolo de franjele„teoriei valurilor“, reţinem că „generaţia Labiş–Stănescu–Sorescu“ operează oradicală schimbare de paradigmă prin abandonarea modelului poetic proletcultist,redescoperirea tradiţiei, asimilarea avangardei, propensiunea spre universal,reimpunerea eului liric şi prin multiplicarea formulelor poetice. Nucleul „generaţieiresurecţionale“, activ între anii 1965 – 1970, reînvie lirismul, promovând nouaestetică a paradoxismului [...]. În amplul capitol consacrat lui Nichita Stănescu [...]demonstrează că fundamentul creaţiei stănesciene este constituit de „paradoxismulontologic al Limbii / Logosului“. [...] ...şi concluzionăm împreună cu Ion Pachia-Tatomirescu: „Nichita Stănescu este obsedat de oximoronul din marile filosofii alelumii, desfoliindu-le, vectorizându-le în câmpul relativităţii lui Einstein, ori almatematicilor neeuclidiene. În poemosofia modernistă stănesciană, Omul-Fantăcroieşte un spaţiu al Logosului – tărâm pur, conceptual, al luptei dintre visceral şireal – şi proiecţia numenalităţii este umbră hiperboree“. Celălalt dioscur alresurecţiei poetice, în viziunea lui Ion Pachia-Tatomirescu, este Marin Sorescu,„scriitor-galaxie“, străbătând „câmpurile poematice ale paradoxismuluicosmologic“. Este acesta creatorul unei demiurgologii proprii, în care ens-ul umanse proiectează în centrul potenţial al universurilor, unul din principiile / criteriilepoeticităţii soresciene constituindu-l eliberarea / „decorticarea“ misterului, spuneI. P.-T., din obiectele cosmosului nostru cotidian. Critica imagine a „câmpurilorpoetice“ ordonează întreaga poezie a lui Sorescu şi spune totul despre ea:„Orizonticul câmp al dinamitării miturilor, al băii de miteme, al treceriielementelor sacrului în profan, apoi, al recristalizării cu eul / ens-ul creator încentru, substituind Demiurgul“, apoi „Câmpul profunzimilor tragic-lirosofice şivecintătatea cancerosului proces de reificare a lumii“, „Câmpul realist-arhetipal saumatriceal-stilistic etnografic“, urmat de „Câmpul paradoxist erotic“ şi, în fine,„Câmpul potenţării jocurilor / candorilor copilului-zeu din toate vârstele“.Generaţia resurecţiei poetice este o carte curajoasă, cu subiect polemic, încercândsă readucă în atenţie o grupare supusă curenţilor contestatari.» (Constantin M. Popa,Zbor deasupra unei generaţii, în revista Rostirea românească – Timişoara, ISSN1224-0478, redactor-şef: Anghel Dumbrăveanu – anul al XII-lea, nr. 10-11-12 /octombrie-noiembrie-decembrie, 2006, pp. 42 – 45).

«Parodies des proverbes. / [Parodieri de proverbe.]»(XII) Proverbele – din obiectivul paremiologiei – sunt foarte reptiliene, viperiene

chiar, dar numai dacă le calci pe coadă (c-au aşa-ceva, aidoma oricărei mişcătoare, ca unfel de prelungire parcă de-un sfert de coloană vertebrală). Totuşi, primii „parodiatori de

Page 339: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

339

proverbe“, au fost cei muşcaţi de viperele sapienţiale locuitoare-n ele, însă după ce s-audus la cârciuma „din drum“ să-şi trateze rănile imediat cu o fiolă de palincă şi cu untrandafir bine rumenit în tigaie, angajator – tot „imediat“ şi „după“ – de încărcătoare cuelectricitate, un soi de baterii / pile de struguri; beţi de fericire, cei muşcaţi de vipere, cândau ieşit din crâşmă şi-au început să danseze cu drumul până acasă, numai atunci, s-auapucat, nu numai de muşcături, ci şi de parodierea proverbelor. Însă trebuie mare atenţieîn procesul „profund-estetic-fonfoist“ al parodierii proverbelor, căci sunt şi reacţii adverse,ca, de pildă, în majoritatea cazurilor, atât parodiatorilor cât şi consumatorilor de parodiateproverbe le-au sărit ochii cu poezie cu tot (că unele-s versificate, chiar puse-n principiulecherului, zalmoxiano-confucianist : „Ce ţie nu-ţi place / altuia nu-i face...“).

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar,prozator, sociolog, filosof al culturii, prof. univ. dr., Adrian Dinu Rachieru, ce-ai scris aşade frumos despre Ion Pachia-Tatomirescu, autorul unei admirabile teze de doctorat, temeial cărţii «Generaţia resurecţiei poetice...» (Timişoara, Editura Augusta, 2005), carte înobiectivul căreia, după cum se vede şi din titlu, se află generaţia resurecţional-modernistăîntemeietoare de paradoxism (High Tide Generation), sau valul fluxgeneraţionist al luiNichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu ş. a., carte unde principiile estetice aleparadoxismului sunt expuse la paginile 152 – 300...?!?

«Ion Pachia-Tatomirescu [...] ne propune, într-o nouă ediţie [a lucrării NichitaStănescu şi paradoxismul], revăzută şi adăugită, la şase ani de la prima tentativă[din 1994], o incursiune în lirosofia stănesciană [...], un alt punct de vedere.Luptându-se, [...], cu interpretările anapoda şi acuzând presbitismul criticii. Motivde a lua la rând volumele celui considerat liderul fluxgeneraţiei, reformând poeziaromânească (după breşa labişiană) şi de a identifica şi cele 24 de trepte încristalizarea paradoxismului, începând din cu anul 1966. Fiindcă fixarea temelor şievantaiul variantelor probează această devenire pe care temerarul Ion Pachia-Tatomirescu o reconstituie minuţios, invetariind opiniile de referinţă şi oferindanalize pedante [...] Avem de-a face, în optica exegetului, cu „un curentdacoromânesc prin excelenţă“. [...] demonstraţia este convingătoare. [...] Să maispunem, imediat, că Ion Pachia-Tatomirescu avea nevoie de o astfel de pledoariepentru a replica „virusărilor diversioniste“ (cum numeşte efortul lui Titu Popescu îna sa carte despre Estetica Paradoxismului) şi, îndeosebi, „americanizării“paradoxismului prin strădaniile lui Florentin Smarandache. De altfel, într-o lungăScrisoare deschisă, găzduită de revista orădeană „Al cincilea anotimp“ (vezi nr. 1 /36, 2001, p. 10 – 11) el aduce dovezi de netăgăduit în acest sens. Întocmit pe tiparulstudiilor tatomiresciene, textul respectiv, polemic şi, totuşi, rece, se înscrie„războaielor smarandachiste“ şi ironizează pretenţiile fostului prieten oltean, de a fifost „şef de şcoală paradoxistă“. Argumentaţia lui Ion Pachia-Tatomirescu e strânsăşi, evident, nu putem trece cu lejeritate peste o informaţie care face lumină,rezolvând „nodul“ problemei. Primul manifest al mişcării, aflăm de la Ion Pachia-Tatomirescu, apărea, în mai 1985, în revista londoneză „Convergenţe româneşti“,iar semnatarul lui era chiar poetul timişorean. Or, Florentin Smarandache – neprevine Ion Pachia-Tatomirescu – era în temă şi e regretabil că ignoră dezinvoltfaptele. Autorul invocă şi un veritabil tratat de paradoxologie (e vorba de cartea luiFl. Vasiliu, Universul paradoxurilor, 1999) şi culege argumente străbătândîntinderile „sistemului poetic stănescian“, pentru a-şi susţine teza: avem în Nichita –poet dacoromân / Rex Poetarum – întemeietorul paradoxismului ontologic al limbii! Nimeni nu ar putea nega voluptatea răsfăţurilor nichitiene şi impulsul de aformula, în avalanşă, paradoxuri, manevrând „laserul lingvistic“. Iar Ion Pachia-Tatomirescu, desigur, urmăreşte cu tenacitate traiectoria biobibliografică, semnalând„deviaţia“: de la contactul cu concretul construcţiei socialiste (cum recomanda

Page 340: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

340

călduros Silvian Iosifescu) la abstractizarea vizionarismului (Eugen Simion) şiplonjonul oniric, edificând o demiurgologie, mângâiată de adierile thanaticului.Oricum, cristalizarea paradoxismului a fost cu putinţă prin poezia necuvintelor,Nichita încercând „să prindă“ tensiunea semantică „spre un cuvânt din viitor“. Darprima „ars poetica“ a Paradoxismului – ne reaminteşte Ion Pachia-Tatomirescu –ţine de grupul (disipat) de la Povestea Vorbii. Desigur, nu poate fi uitată nicifaimoasa Scrisoare-răspuns către Domnul Cantemir (publicată, am văzut, de dr. C.Michael-Titus în revista „Romanian Convergences“ şi reluată în Bomba cu neuroni,Ed. Aethicus, 1997, în chip de Postfaţă), veritabil manifest literar paradoxist,vestind „saltul în neliniarul lirosofic“.» (Adrian Dinu Rachieru, Despreparadoxismul stănescian, în revista Rostirea românească – Timişoara, ISSN 1224-0478, redactor-şef: Anghel Dumbrăveanu – anul al VII-lea Timişoara, nr. 4-5-6 /aprilie-mai-iunie, 2001, pp. 40 – 42).

«Non-vers, non-oeuvre, non-littérature, ...non-oui ! / [Non-vers, non-operă, non-literatură, ...non-da ! ]» //

(XIII) Paradoxismul, curent literar fiind, nu are vreo legătură nici cu non-versul,nici cu non-opera, nici cu non-literatura – trei semnificanţi fără cei trei semnificaţi (n-arfi exclus ca peste o vreme F. S. să invite Distinsul Receptor în Muzeul Non-Literaturii, oriîntr-o bibliotecă secretă din non-opere / non-cărţi de non-versuri etc.). Înşiruirea celorpatru semnificanţi smarandachişti de mai sus ar putea fi luată – tot la o priviresuperficială – „deformare de specialitate matematică“ de pe axa minus-infinit – zero –plus-infinit, tot un soi de „limbric literar“ cu trei neuroni, unul – în cap, unul la mijlocul-de-zero şi celălalt – în coadă. Însă „ faimosul principiu estetic-fonfoist“ din enunţul Non-vers, non-oeuvre, non-littérature, ...non-oui, obţinut din înşiruirea a trei concepteteoretic-literare („vers“ – „oeuvre“ / „operă“ – „littérature“ / „literatură“), însuşite tot înclasa a V-a gimnazială, şi un adverb modal-afirmativ („oui“ / „da“, cu accentuaresemantică monosilabică tot la grădiniţă „cultivată“), termeni precedaţi de prefixoidul /elementul de compunere savantă „non-“ / „ne-“, spre a desemna nişte noţiuni negative,prin raportare opoziţional-exclusivă, „noutate“ de-acum câteva secole, râmâne, în ultimăinstanţă, o imitaţie palidă după Nichita Stănescu (ce – repet – între anii 1966 / „11 elegii“şi 1969 / „Necuvintele“, inventase / brevetase paradoxist, Omul-Fantă, „făcut dinantimaterie“, opus „omului făcut din materie“; pe urmele Demiurgului „paradoxist“,înzestrase Omul-Fantă cu organe de simţ, dar desemnate justificator-semnificantifer prinaltoirea prefixoidală a unui ne- : „nevăz“, „neauz“ etc., şi, întru comunicare,„necuvântul“).

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar, prof.univ. dr., Liviu Leonte, ce-ai scris aşa de frumos despre Ion Pachia-Tatomirescu, autorulunei admirabile teze de doctorat, temei al cărţii «Generaţia resurecţiei poetice...»(Timişoara, Editura Augusta, 2005), carte în obiectivul căreia, după cum se vede şi dintitlu, se află generaţia resurecţional-modernistă întemeietoare de paradoxism (High TideGeneration), sau valul fluxgeneraţionist al lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, AdrianPăunescu ş. a., carte unde principiile estetice ale paradoxismului sunt expuse la paginile152 – 300...?!?

«Înainte de a trece la discutarea problemelor implicate în tematica abordată, d-lPachia lămureşte într-o scurtă introducere termenii cu care va opera: perioadă /epocă literară, generaţie, promoţie etc. Sunt de acord cu punctele de vedereexprimate, cu periodizarea la care subscriu [...] Autorul tezei lucrează cu ambiţiaexhaustivităţii. El nu selectează din autorii studiaţi numai dimensiunea necesară înargumentarea ideii urmărite, ci propune adevărate micromonografii din care putem

Page 341: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

341

extrage elementele utile demonstraţiei. De aceea lucrarea capătă o extensieimpresionantă [...] Este de remarcat încercarea – rară în critică – de a se ocupa şi deliteratura scrisă din Basarabia, privită într-o primă etapă într-un fel de paralelism cuceea ce se scria în România, subliniind apoi apariţia timidă a unui proces deintegrare. Nichita Stănescu a însemnat pentru poeţii de dincolo de Prut un„model“...» (Prof. univ. dr. Liviu Leonte, Ambiţia exhaustivităţii..., fragment dinreferatul care datează din iunie, 2003; referatul a fost rostit de L. Leonte, în calitatede membru al Comisiei Oficiale de Doctorat, la susţinerea tezei de către Ion D.Pachia, în şedinţa publică din Sala Senatului Universităţii Lucian Blaga din Sibiu,în data de 4 noiembrie 2003).

«– Ecrivez mes amis nos paradoxes de tous les jours ! les paradoxes / de la vie : /aimer et détester / être aimé et être détesté / en même temps. / [– Scrieţi, amicii mei,paradoxurile noastre zilnice ! ... paradoxurile vieţii : a detesta şi a iubi, a fi iubit şi afi detestat în acelaşi timp.]»(XIV) Paradoxismul are între principiile estetic-nucleale „conjugarea“

paradoxurilor la moduri lirice, epice, dramaturgie (după cum s-a mai spus în nenumăraterânduri de către I. P.-T., avându-se în vedere egalarea / depăşirea genialelor modele:Nichita Stănescu, cel din „11 elegii“ [1966] / „Necuvintele“ [1969] ; Marin Sorescu,pentru poezie – cel din „Poeme“ [1965, v. poemul „Shakespeare“] / „Moartea ceasului“[1966], pentru proză – cel din romanul „Trei dinţi din faţă“ [1977] şi pentru dramaturgie,cel din drama „Iona“ [1968] ; Dumitru Radu Popescu – cel din romanul „F“ [1969], celdin piesele de teatru, îndeosebi, cel din volumul „Moara de pulbere“ [1989]; ş. a. / etc.),aşadar, paradoxismul nu înseamnă – cum încă mai cred unii şi astăzi – scriere / facere deparadoxuri.

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar,filosof, prof. univ. dr., Mircea Braga, ce-ai scris aşa de frumos despre Ion Pachia-Tatomirescu, autorul unei admirabile teze de doctorat, temei al cărţii «Generaţiaresurecţiei poetice...» (Timişoara, Editura Augusta, 2005), carte în obiectivul căreia, dupăcum se vede şi şi titlu, se află generaţia resurecţional-modernistă întemeietoare deparadoxism (High Tide Generation), sau valul fluxgeneraţionist al lui Nichita Stănescu,Marin Sorescu, Adrian Păunescu ş. a., carte unde principiile estetice ale paradoxismuluisunt expuse la paginile 152 – 300...?!?

«Dacă titlul tezei de doctorat a d-lui Ion D. Pachia trimite înspre un studiu de caz,cel al generaţiei Labiş–Stănescu–Sorescu, pentru a folosi delimitatrea cu care seoperează în text, lucrarea ca atare se dezvoltă ca o istorie a poeziei româneşti, avânddrept limite „închiderea estetică“ survenită în jurul anului 1948 şi, respectiv,propunerile lirice ale generaţiei '60 (mişcările acesteia fiind urmărite până în zilelenoastre). [...] O succcintă trecere în revistă a problematicii generaţiilor literare,menită a susţine punctul conceptual central al lucrării, se finalizează într-o definiţienetă: „O generaţie literară este o categorie estetic-sociologică, desemnând grupareabio-psiho-istorică din perimetrul unei literaturi, mobilizată de o conştiinţă creatoare„revoluţionară“, angajată într-un program de atingere de „nouă culme“, raportându-se la cea / cele precedente, dar, mai ales, într-un program de recunoaştere şi desituare în ierarhia epocii, deziderat ce se realizează numai prin veritabilă operă finită(de regulă, în următorii cinci / zece ani de la manifestare / lansare)“. [...] Refuzândînscrierea pe aliniamentele de forţă ale „obsedantului deceniu“, creatori cu un reliefaparte, afirmaţi încă în perioada interbelică, sunt priviţi ca asigurând cursul firesc alpoeziei. De la Arghezi, Blaga, Bacovia ori Voiculescu până la Radu Stanca şi Şt.Aug. Doinaş, aceşti poeţi aduc însemnele stabilităţii lirice, dar şi şansele discursuluiautentic şi ale iniţiativelor moderne. Este meritul autorului de a fi prins, în efigie, nu

Page 342: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

342

o dată, sensurile pe care li se edifică opera, sensuri care vorbesc, dincolo de cenzuraproletcultistă, despre organicitate. [...] De fapt, precizează d-l Ion D. Pachia, înclimatul datorat acestor creatori, climat mai mult sau mai puţin subteran, se întrevădprimele semne ale unui proces pe care domnia sa îl consideră unul de resurecţie. Unal doilea s-ar datora grupării de la revista Steaua căreia – într-un capitol distinct – ise subliniază meritul creării unei adevărate breşe în câmpul proletcultist, îndeosebica urmare a iniţiativelor lui A. E. Baconsky, dar şi a creaţiei acestuia. Şi astfel, înfuncţie de această deloc calmă secvenţă a istoriei poeziei româneşti, demersul liric algeneraţiei Labiş–Stănescu–Sorescu, propune oarecum indirect d-l Ion D. Pachia, nuse îndepărtează, în fond, de starea de continuitate. „Resurecţia“ invocată înseamnănu atât invenţie, cât redescoperire şi, mai ales, reorganizare a unui model „natural“al poeziei, după o, practic, încercare de distrugere a acestuia. Este o stare de faptecare îl îndreptăţeşte pe d-l Ion D. Pachia să vorbească despre „redescoperireatradiţiei“, despre „asimilarea avangardei“, despre „redeschiderea orizontuluiuniversal“, despre „redescoperirea lirismului“ şi a eului poetic etc. Fiind revitalizatesubstructurile, condiţia poeziei înseamnă şi posibilele sale deschideri, acele trepte pecare întâlnim şi creaţia lui Nichita Stănescu (prinsă într-un amplu „dosar“ organizatpe volume), şi cea a lui Marin Sorescu (la care se urmăreşte „baia de miteme“), apoia celor aflaţi – în lucrarea d-lui Ion D. Pachia – între graniţele aceleiaşi generaţii. Sămai înţelegem, ca o sugestie de final, că diversificarea registrelor şi a discursurilorlirice nu este o cauză, ci o consecinţă a resurecţiei. Fiind în faţa unei lucrăriaparţinând unui cercetător cu o largă informaţie şi cu o reală capacitate decuprindere şi sistematizare, consider că acordarea titlului ştiinţific este pe deplinjustificată. În calitate de membru al Comisiei oficiale, numit prin Ordinul RectoruluiUniversităţii Lucian Blaga din Sibiu nr. 27 / 27. 05. 2003, sunt de acord ca, pe bazaacestei teze, domnului Ion D. Pachia să-i fie acordat titlul de doctor în litere şirecomand, totodată, Comisiei Superioare de Atestare confirmarea acestui titlu.»(Prof. univ. dr. Mircea Braga, O istorie a poeziei româneşti..., fragment din referatulcare datează din iunie, 2003; referatul a fost rostit de M. Braga, în calitate demembru al Comisiei Oficiale de Doctorat, la susţinerea tezei de către Ion D. Pachia,în şedinţa publică din Sala Senatului Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, în datade 4 noiembrie 2003).

«Programmez les ordinateurs pour écrire à vos places ! / [Programaţi ordinatoarele /calculatoarele ca să scrie în locul vostru !]»

(XV) Programarea ordinatoarelor / calculatoarelor pentru producţia de texte,numai din cuvinte – dar cu putere inferioară „combinatoriei“ dadaiste a lui Ion Vinea şiTristan Tzara, din orizontul anului 1912 –, nicidecum din necuvinte, avusese loc înorizontul anului 1960, fără rezultate pozitiv-suficiente, deci cu multe decenii înainte de azice F. S. „Substituirea“ / „programarea“ Poetului (Scriitorului)-Ordinator a eşuat pentrucă Poetul / Scriitorul-Ordinator / Calculator nu are creier / neuroni şi inimă / auriculeîntru catharsis, pentru că Dumnezeu / Atoateprogramatorul nu ne-a înzestrat şi cucapacitatea de a sparge şi această „limită tragic-existenţială“ („capacitate de nedăruit“care, altfel, ar face să sară în ţăndări Sacrul Întreg Cosmic – care este însuşi Dumnezeu,Unul –, sacrul Întreg Cosmic în care Ensul-Dac – dar numai acesta – este Parte,învăţătură din nucleul Zalmoxianismului, învăţătură dacic-pelasgă > valahă din orizontulanului 1600 î. H. ignorată încă şi azi de Marea Dobitocie Fonfoist-Planetară).

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar,istoric al limbii pelasge > valahe, stilistician de mare forţă, prof. univ. dr., Crişu Dascălu,ce-ai scris aşa de frumos despre Ion Pachia-Tatomirescu, autorul unei admirabile teze dedoctorat, temei al cărţii «Generaţia resurecţiei poetice...» (Timişoara, Editura Augusta,

Page 343: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

343

2005), carte în obiectivul căreia, după cum se vede şi din titlu, se află generaţia Dvs.resurecţional-modernistă întemeietoare de paradoxism (High Tide Generation), sau valulfluxgeneraţionist al lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu ş. a., carteunde principiile estetice ale paradoxismului sunt expuse la paginile 152 – 300...?!?

«Să o spun de la început: teza de faţă este o istorie sui-generis a unei perioadescurte, dar de maximă importanţă pentru evoluţia lirismului românesc în general şi acelui postbelic în special. Ambiţia, mărturisită, a autorului este aceea de aradiografia poezia unei generaţii despre care critica noastră a căzut de mult de acordcă reprezintă una dintre cele mai înalte forme de relief literar în privinţa tuturorgenurilor. Mă bucur că d-l Ion Pachia dispune de toate datele personale, aşa cumlucrarea sa de doctorat stă dovadă, pentru a pune de acord acest scop deloc simplu şinici uşor în rigoarea ştiinţifică şi cu o sensibilitate mereu inspirată. [...] Înainte, însă,de a purcede la analiza poeziei şaizeciste, doctorandul îşi ia oportune măsuri deprevedere. Mă refer la amplul capitol dedicat analizei critice demascatoare aproletcultismului poetic, analiză căreia i se adaugă generoasele pagini asupracontinuităţii poetice interbelice în intervalul asumat de autor. Distingând întrestalinismul politic (care se încheie la noi în anul 1958) şi cel cultural (care treneazăpână spre anul 1965), d-l Ion Pachia pune în evidenţă, cu deplină obiectivitate,ravagiile produse de cel din urmă asupra poeziei româneşti pe durata a mai bine deun deceniu, când a dat naştere aşa-numitei poezii proletcultiste (deosebităîmbucurător de poezia proletară, care începe, cum bine se ştie, cu Împărat şiproletar), cultivată de o serie de scriitori reconvertiţi ideologic la noua religiepolitică, în frunte cu Mihai Beniuc, Marcel Breslaşu, Maria Banuş, Dumitru Corbeaş. a. Dar şi de „tânăra gardă“, în rândurile căreia s-au ilustrat, din păcate, DanDeşliu, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu, Nina Cassian, Victor Tulbure şi mulţi,mulţi alţii. De sub pana oportunistă şi trivială a acestora s-a revărsat peste literaturanoastră pseudopoezia faţă de care generaţia lui Nichita Stănescu va lua distanţanecesară. Înainte, însă, ca generaţia aceasta să intre în scenă, o alta s-a situat înopoziţie implicită faţă de adepţii jdanovismului literar. [...] De la Tudor Arghezi şiGeorge Bacovia până la Geo Dumitrescu şi Ştefan Aug. Doinaş, ei vor oferi modelenu doar literare, ci şi umane, prin care se va perpetua cultivarea sistematică aprimatului esteticului în dauna ideologicului. Amplul fenomen, definit cuîndreptăţire drept o veritabilă resurecţie poetică, a fost declanşat de către grupul dela Steaua, condus inteligent şi eficace de A. E. Baconsky, căruia i se aduce, astfel, omeritată recunoaştere. De altfel, acestui lider îi este rezervat un excelent şi largcomentariu, unul dintre cele mai realizate din teză, o veritabilă monografie lirică încare este acreditată ideea că rolul pe care Baconsky şi l-a asumat, nu fărăimprevizibile riscuri, a fost făcut posibil de valoarea poeziei sale, care distona dintoate punctele de vedere cu maculatura epocii şi de rectitudinea morală, care l-afăcut respectat şi auzit de toţi cei care sperau la o reabilitare a literaturii autentice.Acest proces va deveni evident după 1960, când se va produce debutul editorial alcelor care aparţin generaţiei resurecţioniste, în condiţiile reînnodării legăturilorfireşti cu tradiţia marii poezii şi cu asimilarea avangardei poetice. În teză,consideraţii importante de istorie literară se fac, multe dintre ele de o maresubtilitate, cum sunt cele despre abandonarea lirismului epic, a reportajuluiversificat în favoarea promovării necenzurate a eului poetic, asumarea deliberată aunor mentori lirici, validaţi de tradiţia literară românească (apar acum şiruri întregide descendenţi poetici ai lui Ion Barbu, George Bacovia, Lucian Blaga ş. a.), sauasumarea paradoxului ca formă de manifestare a noului lirism. Capitolele asupraoperei lui Nichita Stănescu (operă împărţită în trepte) şi asupra celei a lui MarinSorescu (împărţită, aceasta, în câmpuri) îmi par ca fiind cele mai valoroase [...] D-l

Page 344: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

344

Ion Pachia se dovedeşte a fi nu doar un om prob, ci şi un spirit neobosit, veşniciscoditor, aliat constant al celor mai autorizate voci critice, pe care le citează dinlocul potrivit în locul necesar. Domnia Sa are vocaţia brevilocvenţei într-undomeniu în care limbuţia balcanic-orientală face încă ravagii şi capacitatea lăudabilăşi rară de a absorbi o uriaşă cantitate de informaţii şi de a o restitui cititorului cuacea uşurinţă cu care marii atleţi ştiu să-şi ascundă efortul graţie căruia ating mareaperformanţă. Convins că mă situez de partea dreptăţii, propun fără ezitare cadomnului Ion Pachia să-i fie acordat titlul de doctor în filologie, pe care neîndoielnicîl va cinsti aşa cum se cuvine. (Prof. univ. dr. Crişu Dascălu, Vocaţiabrevilocvenţei..., fragment din referatul care datează din iunie, 2003; referatul a fostrostit de Crişu Dascălu, în calitate de membru al Comisiei Oficiale de Doctorat, lasusţinerea tezei de către Ion D. Pachia, în şedinţa publică din Sala SenatuluiUniversităţii Lucian Blaga din Sibiu, în data de 4 noiembrie 2003).

«Aucun mot gratuit en poésie, ou mieux : / des poésies sans mots... / [Niciun cuvântgratuit în poezie, ori mai bine : poezii fără cuvinte...] Ces dernières seront enfin lues ! /[Ultimele fi-vor, în sfârşit, citite !]»

(XVI) Chestiunea „niciunui cuvânt gratuit în poezie“ se rezolvase pe plaiurileDaciei încă din antichitatea Şcolilor Oralităţii Culte a Zalmoxianismului – „mioriticăoralitate“ aidoma celei din „Tatăl Nostru“, rugăciunea din temeiul Creştinismului –oralitate „cultă“ care ne-a transmis, prin / peste zeci de secole de Ortodoxism, capodoperabaladescă „Pe-o Gură de Rai“ (sau „Mioriţa“). În ceea ce priveşte cealaltă „chestiune“ :poeziile fără cuvinte (v. supra / infra, mostre / „capodopere“, de F. S., din volumultemeliilor fonfoismului planetar, „Le sens du non-sens“ – „sensul non-sensului“, dinanul 1984, etc.), reamintim Distinsului Receptor că au fost „plagiate“ / „imitate“ şi apoitraduse în limbi de mare circulaţie, din op-urile avangardismului valah din primul sfert alveacului al XX-lea (am în vedere capodoperele fonfoiste ale lui F. S., „în pagini albe /imaculate“, sau în „ideo-picto-grame“), ori din Alexandru Ioan Odobescu: «Pseudo-cynegetikos. Epistolă scrisă cu gând să fie Precuvântare la cartea Manualul vânătorului»(Bucureşti, Tipografia Statului, 1874 – având reeditări în anii 1932, 1935, 1941, 1947 şi1971; F. S. a ajuns, nicidecum cu „ochiul de bronz“, la ediţia îngrijită de G. Pienescu şiapărută la Editura Minerva, din Bucureşti, în anul 1971, obligat de profesorul său delimba şi literatura română din liceu să-şi facă fişa de lectură şi din Al. I. Odobescu, spre anu-l lăsa repetent, numai că „silitorul“ din Bălceşti, viitorul geniu-fondator al Înaltei Şcolia Fonfoismului Universal, nu şi-a însuşit de-aici decât pagina cu puncte de suspensie pecare, din marea-i dragoste pentru literatura valahă din Patrie, „a tradus-o peste ani“, înMarocul şi în America inspiraţiei sale divin-giratorii, chiar în planetare limbi, franceza şiengleza, dar ca „prim-poem-fără-cuvinte“; din greşeală, F. S. a semnat nu în locul„traducătorului“, ci într-al „autorului“), deci nu neapărat de pe „filele albe“, adică „fărăoi negre“, de pe birourile noastre.

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar,prozator, poet, lirosof, prof. univ. dr., Mircea Tomuş, ce-ai scris aşa de frumos despre IonPachia-Tatomirescu, autorul unei admirabile teze de doctorat, temei al cărţii «Generaţiaresurecţiei poetice...» (Timişoara, Editura Augusta, 2005), carte în obiectivul căreia, dupăcum se vede şi din titlu, se află generaţia Dvs. resurecţional-modernistă, întemeietoare deparadoxism (High Tide Generation), sau valul fluxgeneraţionist al lui Nichita Stănescu,Marin Sorescu, Adrian Păunescu ş. a., carte unde principiile estetice ale paradoxismuluisunt expuse la paginile 152 – 300...?!?

«Subsemnatul, prof. dr. Mircea Tomuş, conducător de doctorat aldoctorandului Ion D,. Pachia, membru în comisia de susţinere a tezei de doctorat cutitlul Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970, numit cu Ordinul rectorului

Page 345: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

345

Universităţii Lucian Blaga din Sibiu nr. 27 din 17 05 2003, formulez asupra tezeirespective următoarele aprecieri [...] : Înainte de a pronunţa orice apreciere asupracalităţii şi, respectiv, îndreptăţirii acestei argumentări, am vrea să semnalămdimensiunile cantitative pe drept cuvânt impresionante ale cercetării; fireşte căîncercăm să ne sustragem judecăţii naive după care cantitatea se substituie automatcalităţii, dar nici nu putem ignora sau nu putem recomanda ignorarea totală aîmprejurării că, pentru a-şi redacta teza, autorul ei a aprofundat cu insistenţă şirepetat câteva bune zeci, poate chiar sute de volume de poezie şi critică literară, că aexcerptat şi pus în pagină alte multe sute de citate de versuri şi texte interpretative.Înaintea oricăror posibile şi necesare aprecieri, eventual detaliate, a valoriiprobatorii a acestui cu adevărat imens material, trebuie să semnalăm faptul real,greu de contestat, că, prin tocmai această bogăţie a lui, care poate copleşi oricenepotrivire de amănunt, material faptic de versuri şi idei al tezei ne poate face o ideede ansamblu asupra unui moment din istoria postbelică a literaturii noastre. [...] Înaceastă privinţă, putem spune răspicat că teza d-lui Ion D. Pachia a beneficiat nunumai de totala dăruire pentru muncă a autorului ei, despre care putem crede că astrâns mii de fişe cu citate de versuri şi sentinţe critice, dar şi de experienţa şiexerciţiul selectiv al unui împătimit cititor de poezie. Absorbind, în teză, rodullecturilor de câteva zeci de ani, autorul realizează un adevărat compendiu de poeziea unei generaţii, sprijinit, de regulă, pe repere valorice valabile. [...] Ceea ce esteimportant, pentru calificarea acestei cercetări, este că ea ne furnizează tabloul cvasi-complet al unui adevărat continent poetic, în care putem intra ca într-o realitatefizică pe care s-o străbatem chiar la propria noastră iniţiativă şi la propriile noastrepreferinţe; autorul tezei de faţă face acest lucru pentru noi şi nu numai că ne scuteştede un efort, dar ne propune o ipoteză a cărei parcurgere, înainte de a fi prilej dedispută, este unul de gândire şi receptare fertilă. Ceea ce este important [...]: dinlectura destul de sistematică şi organizată a d-lui Pachia, versurile celor maiimportanţi poeţi care au debutat editorial între 1965 şi 1970 ne apar ca un ansamblupoetic unitar şi coerent [...]; atât prin nivelul lor valoric cât şi prin dimensiunea şiorientarea principială a programului lor, pot îndreptăţi asimilarea cu un adevăratfenomen de resurecţie poetică. [...] Prin strategia de aşezare în pagină a textuluicercetării sale, autorul tezei nu lasă, ca să spunem aşa, poezia în singurătateapropriului discurs. Reactualizată prin strădania doctorandului ca text dinamic, fiinţăvie, prin magia fundamentală şi nedezlegată a misterului poetic, poeziei respective ise plimbă, de-a lungul parcursului ei, oglinda mobilă a receptării ei critice. Iar cumcele mai multe din acompaniatoarele paralele care dublează textul poetic cu unulinterpretativ sunt contemporane cu el, se constituie, de la sine, proba elocventă aconstituirii, prin poezie, a unei mişcări de idei despre şi în jurul poeziei. Resurecţiapoetică nu numai că este acompaniată, cum este firesc în scenariul mitologic aloricărei geneze, de discursul premonitor al ursitoarelor critice, dar realizăm că, larândul ei, provoacă şi o altă resurecţie, aceea a spiritului critic-interpretativromânesc, ani buni adormit, până atunci, de o vrajă rea. [...]. Pe deplin încredinţat devaloarea şi utilitatea cercetării doctorandului nostru, a unghiului original de abordareşi receptare a materiei tezei sale [...], propunem această teză susţinerii publice învederea obţinerii titlului de doctor în ştiinţe filologice. (Prof. univ. dr. MirceaTomuş, Tabloul cvasi-complet al unui adevărat continent poetic... – fragment dinreferatul care datează din 15 octombrie 2003, asupra tezei de doctorat a lui Ion D.Pachia / Ion Pachia-Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice...; acest referat afost rostit de M. Tomuş, în calitate de conducător ştiinţific, la susţinerea tezei decătre Ion D. Pachia, în şedinţa publică din Sala Senatului Universităţii Lucian Blagadin Sibiu, în data de 4 noiembrie 2003).

Page 346: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

346

«Si les précurseurs ont dit une idée, vous dites le contraire !! / [Dacă precursorii auenunţat o idee, voi ziceţi contrariul !!]»

(XVII) Aici, trebuie să ne reamintim că dacă la Lucian Blaga, într-oarhicunoscută poem-propoziţie „tristihuită“ expresionist, „sângele se trage... în părinţi“(«În somn, sângele meu, ca un val, / se trage, din mine, / înapoi, în părinţi...» – Somn), şică dacă la Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, cel din «Formule pentru spirit“ (1981),«se scurge tot roşul din sânge» şi «copiii reintră în mame» („deci, într-un singur părinte,nu în doi“ – ceea ce se constituie într-o „genială descoperire fonfoistă“, care se vrea şiparadoxistă), în „internaţionalul“ Manifest non-conformist din volumul-temelie-de-fonfoism-galactic, nu de paradoxism-de Dacia (România, Serbia etc.), Le sens du non-sens (1984), îşi face apariţia, „prin transsimbolizare“, sănătosul principiu – n-areimportanţă dacă este estetic-producător-de-catharsis, ori nu – al precursorilor cu ideileîntoarse în ei (ca părinţi-idei), ca într-un luminos „răspăr“ prin contrariu / „recul“, adicăprin «Non-vers, non-oeuvre, non-littérature, ...non-oui ! / [Non-vers, non-operă, non-literatură, ...non-da ! ]» (v. supra, XIII). Mai clar spus din punct de vedere estetic-fonfoist:ce construiră precursorii demolarăm noi, fonfoiştii ( = epigonii – după cum le-a zisEminescu, „ciorchinii de negi“ – cum le-a spus Arghezi, mancurţii, ori „scursorileimperiilor“ – după cum i-a botezat şi I. P.-T., chiar „la alegerea înalt-luminăţiei-lor-întunecat-fonfoiste“).

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar,filosof al culturii / civilizaţiei, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, prof. univ.dr., Nicolae Manolescu, membru al bucureştenei Comisii Superioare de Atestare a Tezelorde Doctorat ce-a „supervizat“ şi admirabila teză a lui Ion Pachia-Tatomirescu, teză carestă cu „întregul ei“ în temeiul cărţii «Generaţia resurecţiei poetice...» (Timişoara, EdituraAugusta, 2005), carte în obiectivul căreia, după cum se vede şi din titlu, se află generaţiaDvs. resurecţional-modernistă întemeietoare de paradoxism (High Tide Generation), sauvalul fluxgeneraţionist al lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu ş. a.,carte unde principiile estetice ale paradoxismului sunt expuse la paginile 152 – 300...?!?

«Ecrivez mes amis. / [Scrieţi, amicii mei !] Prononces un anatheme contre ce theme!. / [Pronunţaţi o anatemă împotriva acestei teme !]»

(XVIII) Privind de la Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache ca punct Zero pe axanumerelor, dar numai către minus-infinit, să ne reîntoarcem (. v., supra, XIV), DinstinseReceptor, la prefaţa «Gramaticii româneşti», din anul +(plus)1828, scrisă, ca şi întreaga„Gramatică...“, de Ion Heliade-Rădulescu, prefaţă unde găsim acest îndemn (ferindu-ne apronunţa vreo anatemă, spre a ne păstra limbile netăiate de Papa de la Roma, ori de Popadin Bălceşti, din Rabat, din Phoenix-Arizona etc., deoarece numai aceştia sunt „specialiştiîn anateme“) : «Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi...!», apoi să ajungen în Punctul„Zerolanghist“, să pornim şi noi, de-aici, şi mai înapoi, matematic-minus-infinitic –vorbind „problemele“, nu „stelele“ –, până în anul -(minus)1828, ca să putem spune„răspicat“, în „non-sensul giratoriu“, aidoma smarandachist-fonfoiştilor: „Ion HeliadeRădulescu, în anul minus-1828, l-a plagiat pe Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache,autorul din 1984 al volumului cu „manifest non-conformist până la minijupul ţestoasei“...( Fireşte, declarând că problema minijupei nu ne aparţie, că ea se iveşte ca „magie prinanalogie“ după „genunchiul broaştei“ lui Creangă) ...!

Dar unde-i manifestul / estetica paradoxismului, mare critic / istoric literar,filosof al culturii / civilizaţiei, distins ex-preşedinte al Academiei Române, prof. univ. dr.,Eugen Simion, membru al bucureştenei Comisii Superioare de Atestare a Tezelor deDoctorat ce-a „supervizat“ şi admirabila teză a lui Ion Pachia-Tatomirescu, teză care stăcu „întregul ei“ în temeiul cărţii «Generaţia resurecţiei poetice...» (Timişoara, Editura

Page 347: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

347

Augusta, 2005), carte în obiectivul căreia, după cum se vede şi din titlu, se află generaţiaDvs. resurecţional-modernistă întemeietoare de paradoxism (High Tide Generation), sauvalul fluxgeneraţionist, pe-a cărui „creastă“ s-au înrăzărit cei născuţi în anul 1933,inclusiv Domnia Voastră (colegul de bancă al lui Nichita Stănescu, atât ca liceeni, cât şica studenţi la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti), cărora alăturatu-s-auiute : Marin Sorescu, Adrian Păunescu ş. a., carte unde principiile estetice aleparadoxismului sunt expuse la paginile 152 – 300...?!?

Aşa-zisului Manifest non-conformist (1984), „radiografiat“ mai sus, urmatu-i-auîncă cinci, cu tot atâtea eşecuri, crispări / gripări, neputinţe, deliruri etc., „bătând apa-n piuadintre plus-infinit şi minus-infinit“, neaducând nimic în plus şi extinzând cancerul fonfoist-prostiei, de la literatură, la toate celelalte arte, la mai toate ştiinţele: a) al doilea şi al treileamanifest „turbionează hiperboloidal“ molozurile / prafurile din cel „non-conformist“ (poate,ca reacţie la «o revoltă a emigrantului împotriva limbii ţării sale de adopţie»); b) al patruleamanifest vrea să impună teoria distihului («două versuri antitetice» – «al doilea vers esteîntr-un grad mai mare sau mai mic de conflict cu primul»), rod al neputinţei în faţa salmului– cea mai scurtă formă fixă de poezie din istoria literaturii universale, inventată / brevetatăde I. P.-T.; c) al cincilea şi al şaselea aduc „râia fonfoismului“ în ştiinţe, în «fuziuneainformaţiei, cibernetică, robotică, aeronautică, medicină [...]», niciun domeniu (inclusivdomeniul „tâmpeniei absolute“) nescăpând de „paradoxismizarea“ care „dintr-o noţiune facesă rezulte o pseudonoţiune“.

Întârziat printre stele privighetorite. Purtătorul de stindard alparadoxismului(*) − din 1982, mai întâi, în Africa / Maroc, şi din 1990, înAmerica / Arizona − Florentin Smarandache, autor şi de lucrări în specialitate/ „matematică-informatică“, revine în Sfânta Grădină a Limbii Valahe cu unremarcabil volum de micropoeme-haiku, Clopotul tăcerii / Silence’s Bell /La Cloche du Silence (Bucureşti-Phoenix, Ed. Haiku − Xiquan PublishingHouse, 1993), certificând atât un poet „nonconformist“, cât şi un împătimitcăutător la obârşiile incandescente ale Verbului.

Până la aflarea teritoriului său poetic inconfundabil-paradoxist,Florentin Smarandache (Ovidiu Florentin) s-a antrenat acerb într-odacoromânească „tradiţie avangardistă“, de la dadaismul temeinicit-europeande compatrioţii Ion Vinea şi Tristan Tzara, ori de la expresionismulgeometrizant al lui C. Brâncuşi, sau ondulatoriu-blagian (din Poemeleluminii, mai ales), la absurdismul tragic-existenţial, fundamentat de alt marecompatriot, Eugen Ionescu. Zbaterile sale resurecţionale se văd îndeosebi învolumele: Formule pentru spirit (vectorizat lirico-semantic între LucianBlaga şi Nichita Stănescu), debut editorial în România anului 1981, cu oversiune din limba valahă în limba franceză, de Chantal Signoret, de laUniversitatea din Provence, Formules pour l’Esprit (Maroc-Fès, EditionsArtistiques, 1983, la care, Într-o permanentă „stare-de-eu“, recenzia din 15august 1982, la Formule... / Bucureşti, 1981, devine „prefaţa“ Etat-de-moi,de Ion Pachia-Tatomirescu), Sentiments fabriqué en laboratoire (Fès,

Page 348: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

348

Editions Artistiques, 1984), Le sens du non-sens (Fès, Editions Artistiques,1984), Antichambres, antipoésies, bizarreries (Franţa-Caen, 1989) etc., darşi în antologiile (de autor) publicate în engleza americană, dincoace de 1990,anul „stabilirii matematician-poetului“ în Phoenix-Arizona.

Clopotul tăcerii / Silence’s Bell / La Cloche du Silence (Phoenix-USA / Bucureşti, Xiquan Publishing House / Editura Haiku, 1993) ilustrează– mai bine decât în oricare dintre volumele publicate de FlorentinSmarandache până în prezent – direcţia paradoxismului bine temperat. Căcipoetul începe să rafineze paradoxurile existenţiale şi lamura lirică din tiparelebrevilocvenţei la care obligă micropoemul-haiku, să surprindă / producă„eclatul“ purificator, catharsisul din „eternităţile noastre de-o clipă“.

Punându-şi respirările lirosofice în tiparul tristihului, mai frecventîntr-al trisalmului decât într-al haiku-ului, nu înseamnă că FlorentinSmarandache s-a lăsat vrăjit de „japonezerii“ ca parnasienii, ci, dimpotrivă,prin micropoemele din Clopotul tăcerii, din interiorul esteticiiparadoxismului, Florentin Smarandache se relansează în sfera nouluiautohtonism tocmai dinspre strămoşii săi direcţi, dacii, cei cu ştiinţa de a seface nemuritori, autoproiectând trăirile în sublim (categorie estetică impusăde Academia Symposionică din Cogaion / Sarmizegetusa încă din orizontulcultural / civilizatoriu al anului 1600 î. H. / î. e. n.):

Să nu mă aşteptaţi,voi întârzia puţinprintre stele.

Do not wait for me,I’ll linger a littleamong the stars.

Ne m’attendez pas,j’attarderai un peuparmi les étoiles.

Dacă în urmă cu mai bine de un deceniu, scriind despre starea-de-eu alui Ovidiu Florentin / Florentin Smarandache, subliniam că poetul a atins „cufruntea dimineţii cântecul privighetorii“, de data aceasta, prin Clopotultăcerii, observ că „timpul deschide / fereastra unei clipe“ şi-i admirăcristalele-poeme.

Marţi, 31 florar 1994, la Tibissiara > Timişoara-Dacia.

(Recenzia Întârziat printre stele privighetorite, de I. P.-T., a fost publicată în revistaBanatul – Timişoara, serie nouă –, anul I, nr. 2, iulie 1994, p. 10.)__________________

Page 349: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

349

Note (*) sub asterisc, din 2014 (la Întârziat printre stele privighetorite) :

(*) Cronicar-Paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine informează DistinsulReceptor că la data scrierii recenziei (31 mai 1994) I. P.-T. nu era încă în posesia prim-documentului „absolutei trădări fonfoist-smarandachiste din ultimul deceniu al mileniuluisecund“, Anthology of the Paradoxist Literary Movement (1993), antologie trimisă de F. S.,printr-o „persoană feminin-intermediatoare“, antologie ajunsă la adresa lui I. P.-T. (adresă„caligrafiată“ de mâna lui F. S. pe coperta liliachie a greoaiei ...Paradoxist LiteraryMovement, de 174 pagini A-4), „pe la sfârşit de toamnă-’94“.

Pe-atunci, I. P.-T. încă îl mai putea crede pe F. S. a fi „purtător de stindard naţional-valah al paradoxismului în spaţiul anglo-americanofon“. Florentin Smarandache încă îi aratălui I. P.-T. „prietenie eternă“, după cum „atestă“ autografu-i de pe prima pagină a volumuluitrilingv de trisalmi şi haiku-uri, Clopotul tăcerii / Silence’s Bell / La Cloche du Silence(1993): «Câteva rânduri / pentru eternitatea / prieteniei noastre ! / Florentin Smarandache /Timişoara, 30 mai 1994» (supra).

Doar I. P.-T. îl iniţiase în arta micropemul-haiku, doar I. P.-T., în prima jumătate alunii cireşar-1990, spre a-i face o surpriză la stabilirea-i pe noul continent, extrăsese versuridin Formule pentru spirit (1981), i le dispusese / „turnase“ în tiparele trisalmului, ori alehaiku-ului, după caz, apoi le încredinţase lui Florin Vasiliu (odată cu ale poetului JonannLippet, alt prieten al lui I. P.-T., stabilit încă din 1987, la Heidelberg-Germania), fie pentrurevista Haiku, fie pentru antologia de micropoeme-haiku, Umbra libelulei ; „micropoemele“celor doi „haijini“ au fost trimise de I. P.-T. , din Timişoara, lui Fl Vasiliu, în Bucureşti, într-un plic cu scrisoarea însoţitoare din 14 iunie 1990, prezentându-i astfel: «[...] Alăturat, văsemnalez încă doi haijini (ori, mai exact-spus, poeţi care scriu în spirit-haiku): Johann Lippetşi Ovidiu Florentin (primul – după cum vedeţi şi din notiţa biobibliografcă – stabilit înR[epublica] F[ederală] G[ermană]; celălalt – profesor în S[tatele] U[nite ale] A[mericii],„autoexil politic din octombrie 1989“); dacă sunteţi de acord, le voi comunica adresa Dvs.spre a stabili legături directe [...]».

Page 350: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

350

În epistola din 26 iulie 1990 – supra – Florin Vasiliu confirmă primirea şiincluderea micropoemelor-haiku, semnate de Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache şi deJohann Lippet, pe care, în numele celor doi, i le trimisese I. P.-T., informându-l şi asupra„posibilei apariţii“ a antologiei Umbra libelulei la Editura Dacia din Cluj-Napoca: «răspund,după o perioadă grea, în care am încheiat – un fel de a spune – lucrul la antologie. Amintrodus pe Ovidiu Florentin cu patru haiku-uri şi pe Johann Lippet numai cu unul.Antologia e în mâna Domnului Virgil Bulat şi se pare, va apărea la Dacia. Dvs. figuraţi cu 9haiku-uri şi cu un chenar de poet. Nici un poet nu are mai mult de 10 haiku-uri. De altfel credcă e doar unul singur şi nu eu acela.» (s. n.).

Autentic paradoxism şi dadaist-măscăricire. Noul volum publicatde „arizonabilul“ Florentin Smarandache, Emigrant la infinit – versuriamericane (Târgovişte, Editura Macarie, 1996), a traversat Atlanticul dedouă ori: mai întâi, de la Târgovişte către Phoenix-Arizona, apoi, din Phoenixcătre Timişoara-Dacia.

Primele trei cicluri ale acestui volum – Aproape de aproape, Lung edrumul prin străini (şi nu mai pot privi înapoi), Poeme din exilul sufletuluimeu – ni-l relevă (cu mici excepţii) drept veritabil creator de poezie înperimetrul paradoxismului, nu al dadaismului, „bizarerismului“ etc.

Este promiţătoare şi ars poetica din deschidere:

Mi-am luat sufletul în dinţi, strigând:– Leilor, nu vă dau nimic ! Am ieşitdin capcana verbelor de staniolşi-a faptelor crude, ajunge!Viaţa cotidiană se măsoară

Page 351: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

351

în fiecare minut de carnedin cap până-n picioare...

(«Groapa de cuvinte»).Ce „declară“ în Groapa de cuvinte cu lei mai rămâne doar să se şi

adeverească.

Măscăriciul paradoxismului, Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, fericit,cu capu-n pene şi în pleonasmita «distihurilor duale».

Depăşind „faza“ injuriilor / blasfemiilor din Patria de animale, pare ase înscrie – cel puţin prin poemele Ţara şi eu, Seva vieţii («Sunt împlântat înpământul acesta / şi-mi trag seva din oasele străbunilor mei...») – în noulautohtonism ca inconfundabilă dimensiune a paradoxismului, punctimportant din programul estetic al curentului.

Din păcate, în ultimul ciclu, Cântece de mahala, fără rafinamentul luiMiron Radu Paraschivescu (din Cântice ţigăneşti), ori al lui Marin Sorescu(din La Lilieci), revine la chipul „măscăriciului paradoxist“ (v. supra).

(Recenzia Între autenticul paradoxism şi „dadaist-măscăricirea paradoxismului“, de I.P.-T., a fost publicată – sub pseudonimul Dochiana Dunăreanu – în trimestrialul CaieteleDacoromâniei – Timişoara, ISSN 1224-2969, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anulal IV-lea, nr. 12 / 22 iunie – 21 septembrie 1999, p. 22.)

Păduchele fonfoist din fruntea paradoxismului. Volumul„ghiveciuit-fonfoist“ cu anti- / non-literatură, cu non-folclor (ori, mai exactspus, cu parodii fonfoiste ale cântecelor de masă / beţie“), cu non-grafică /non-pictură (sau „desen-rupestriada celulozei“) etc., Scrieri defecte – prozăscurtă în cadrul mişcării literare paradoxiste (Craiova, Editura Aius, 1997),de Florentin Smarandache, vine de peste Atlantic, de data asta, nu dinPhoenix-Arizona, ci din Gallup-New Mexico / Statele Unite ale Americii, peunde autorul „emigrează la infinit“.

Page 352: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

352

Prefaţa semnată de prof. univ. dr. Ion Rotaru din Bucureşti, mai înglumă, mai în serios, reuşeşte să spună lucrurilor pe nume, este obiectivă:

«Literatura (de orice fel, fie ea şi... antiliteratură sau aliteratură, sau nonliteratură) trebuiesă ţâşnească din viaţă, din spiritul indignat, furibund, la modul pur, gratuit, se înţelege. Caîntr-un blestem ! Dacă vrem, exact ca în versurile (puţintel cam copilăreşti, dar adevărate):Mama mea când m-a făcut(10 decembrie 1954) cu sfialăBotelcuţa meee,Îmi legă sticla de gâtBotelcuţa meee...de cerneală.»

(p. 10).Lideul fonfoismului intergalactic şi măscăricitorul / porcăluitorul

paradoxismului Valahimii, F. S., văzând că nu mai are nimic de făcut pe la„curţile stihuitoare internaţionale“, s-a gândit să treacă de la „non-vers“ la„proza foarte scurtă“, cum cea de la pagina 139 (infra), unde, după cum sepoate observa cu liberul ochi, viperele-propoziţii şi balaurii-fraze s-au albit despaimă şi „s-au ascuns“ printre moleculele albe ale celulozei :

Pagina 132: Gânduri..., de F. S.

Florentin Smarandache vrea să lase impresia că-i şi „grafician / pictoravangardist“, că, în fonfoismul său oferit drept paradoxism – nu în StateleUnite ale Americii, nu în spaţiul anglo-americanofon, ci în România, înMoldova, ţări ale spaţiului valahofon –, se poate deplasa – şi „programatic-porcălui“ – din „arta cuvântului / non-cuvântului“ în toate celelalte arte /ştiinţe.

Marcel Duchamp, grafica avangardist-dadaistă din anul 1917(apud Wikipedia / From Wikipedia, the free encyclopedia).

Page 353: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

353

Pagina 32: Colaj cu petice de ziar şi cizme de damă, de F. S., din orizontul anului 1997, adică la exact80 de ani de la Duchamp (ca întotdeauna, F. S. grăbitu-s-a, deşi putea s-o facă şi la împlinirea rotundă asutei de ani; dar ce e-n cizmă-cizmână nu-i minciună).

Mai mult ca sigur, capodopera avangardist-dadaistă din anul 1917(supra), semnată de pictorul Marcel Duchamp, a stârnit invidia părinteluiinternaţional-fonfoist; aşadar, nici mai mult, nici mai puţin, dând F. S. peste oastfel de pictură, „a trecut“, „şi-a programat ordinatorul“...

Când dat-a F. S. de capodopera avangardist-dadaistă a lui RaoulHausmann, ABCD, din anul 1923 / 1924 (infra), un „colaj la îndemânaoricui“, cu un raft de cărţi în cabală, cu litere pe lângă cifre, cu chip oval ceţine călimara între dinţi spre a-şi vârî stilou-n cerneluri, cu multe soiuri deetichete, reclame, embleme etc., în dispunerea unui avion frânt-„morţiu“ ladecolare, dar văzut de ochiul cu geniu-n pupilă al fondatorului tuturormişcărilor internaţionale ca o cruce din ziare, nu arse de focurile RevoluţieiAnticomuniste Valahe din Decembrie 1989, ci ziare decupate „la milimetru“de Sfântul Ordinator (despre care făcea grăire prin 1984), şi-a propus a depăşiurgent „modelul hausmann-ian“ (Distinsul Receptor s-aleagă).

Page 354: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

354

Raoul Hausmann, ABCD, 1923-1924(apud Wikipedia / From Wikipedia, the free encyclopedia).

Pagina 33: Roumanie – In memoriam, de F. S., din orizontul anului 1997.

O capodoperă fonfoist-smarandachist-avangardistă, O zi din viaţaunui ins anodin, de F. S., tot din orizontul anului 1997 (infra), ia distanţăastronomică – după cum se vede imediat mai jos –, şi faţă de grafica dadaistă,din 1920, a lui Fr. Picabia (a), şi faţă de grafica avangardistă de pe o copertăde carte (b) din anul 1919.

a) b)

a) Grafică dadaistă de Fr. Picabia din martie 1920; b) Grafică avangardistă din 1919, copertă decarte (apud Wikipedia).

Page 355: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

355

Pagina 138 : O zi din viaţa unui ins anodin, de F. S., din orizontul anului 1997.

Între „caracteristici“ puse în circuitul internetizat de Fl. Smarandache(cf. Wikipedia, de unde aducem citatul, infra), se află şi «simbolulparadoxismului : o spirală – iluzie optică sau un cerc vicios». Oricum,lamentabila tălmăcire fonfoist-smarandachistă a simbolului / simbologieispiralei drept „iluzie optică“ / „vicios cerc“ încurajează până şi homericul râs,din imediata „vecinătate“ a neoliticului cu centrul în întregul bazin al Dunării,unde constelaţia simbolic-mitosofică a spiralei se află la apogeu, după cumdovedeşte bogata ceramică descoperită de arheologi, în ariile culturilor Boian– Gumelniţa, Cucuteni etc. Brăţările-spirale-de-aur ale Daciei, cum, de altfel,şi spiralele din ceramica de Horezu sunt cunoscute în mai toată lumea. Dar F.S. ne-a convins că n-a văzut nici simbolul avangardist-dadaist al spiralei luiFr. Picabia (supra), din martie 1920, ci numai spirala neuronilor săi bronzaţi.

În Scrieri defecte, „grafomanul“, sau, mai exact spus, „măscăriciul“din Florentin Smarandache iese din nou la iveală, „ca păduchele în frunte“,dar nu în „fruntea paradoxismului“, ci în fruntea smarandachismului /fonfoismului, cu dada-iasme de tipul:

ro-mân – roPo-mâPÂn (p. 51);Epe îpînptprp-apadpepevpăpărp upunp npepeapadpepev-păpărp /

cpopo spăpăipi vpipinpăpă spăpă dpepeapa vpipinpăpă (p. 61) etc.Secretul acestor „geniale scrieri defecte“ stă în jocurile „de-a

comunicarea secretă“, întâlnite la copiii valahi de la ţară, dar numai la acei

Page 356: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

356

copii-şcolari din învăţământul primar, de după asimilarea lecţiei despărţirii însilabe a cuvintelor (deci jocuri cu un scop instructiv / didactic precis: „fixareaextraşcolară a lecţiei de despărţire în silabe“).

Florentin Smarandache, Apartepelepe upurîpitepe = Artele urâte, p. 63.

Astfel de jocuri „de-a comunicarea secretă“, dar „în gura mare“, erauîntâlnite de cercetătorii de folclor şi la copiii din generaţia primă de după al

Page 357: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

357

doilea război mondial. Este vorba despre copii ce, aflaţi cu caprele la păscutprin lăstărişurile de pe vâlcelele comunelor României situate în zoneledeluros-muntoase (cum sunt toate cele din judeţul Vâlcea, în care s-a născutF. S.), strigau („comunicau peste vale“) în următorul cod (cam cum este cellăsat „la vedere“ în pagina 51: ro-mân – roPo-mâPÂn): înainte şi dupăcuvintele monosilabice puneau / pun un acelaşi grup („aceeaşi silabă“) dedouă-trei sunete, ca, de exemplu: pa-pai-pa, râ-ied-rî, pu-mac-pu etc.; încazul cuvintelor din două şi mai multe silabe: între silabele din cuvântulpolisilabic şi între cuvintele propoziţiei pun fie o invariabilă silabă din două-trei sunete, fie, alternativ, pentru a încifra „şi mai mult mesajul“, două silabe(în scris, astfel de comunicare secretă era frecvent întâlnită pe bileţele trimisede băieţi fetelor, „în clasă“, ori „în fiţuici“): român = ro-po-mân-po / ro-Po-mânPÂ, sau, dar numai în scris este posibil, ca la F. S., p. 51: ro-Po-mâPÂnetc.; strugure = ro-stru-ra-gu-ro-re ; vocabular = mâ-vo-ba-ca-mâ-bu-ba-lar-mâ etc.

Şi acum „să descifrăm“ codul câtorva propoziţii / fraze „de zicalăfonfoist-întoarsă“ din „capodopera smarandachistă cu „scriere în limbapăsărească“, Artele urâte, de pe pagina 63 (supra).

Titlul: Apartepelepe upurîpitepe = Artele urâte

În textul distihuit (supra, penultima „strofă“ de pe pagina 63, cea cuArtele urâte) al unei frecvent-întâlnite zicale valahe – Pică pară mălăiaţă /în gura lui Nătăfleaţă...! –, sunt inversaţi termenii ce formează „rimaîmperecheată“, încât para devine nătăfleaţă („proastă“ / „înşelată de toţi“,„ca poezia înşelată de F. S. cu prefixoidul non-“) prin pierderea epitetului„mălăiaţă“ („foarte coaptă“, ca mierea zaharisită / „mieroasă“, „galbenă, cumiez ca mălaiul adăugat în păsat“ etc.), epitet care se metamorfozează înonomasticul Mălăiaţă (cu inducţie semantic-peiorativă în porecla „MălaiMare“, „moale“, „ce poate fi făcut cum vrei“ / „prostănac“), respectându-se„rima“ prin procedeul „comutativităţii“:

pipicăpa paparăpa năpatăpafleapaţăpa = pică pară nătăfleaţă ;îpin gupurapa lupui Măpalăpaiapaţăpa = în gura lui Mălăiaţă.

(Varianta-recenzie a cronicii Păduchele fonfoist din fruntea paradoxismului, de I. P.-T., a fost publicată, sub pseudonimul Dacian Bradua, în trimestrialul Caietele Dacoromâniei– Timişoara, ISSN 1224-2969, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anul al V-lea, nr. 14 /23 decembrie 1999 – 21 martie 2000, p. 23.)

Page 358: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

358

„Explozii“ fonfoist-smarandachiste şi „reculuri“. În calitate deCronicar-Paginator al Istoriei literaturii valahe de mâine, recitind interviulacordat de fondator-şeful absolut al fonfoismului internaţional, FlorentinSmarandache, din Statele Unite ale Americii, elansat-tânărului „redactor-responsabil“, Octavian Blaga (călătorit şi el, „în zig-zag“, prin Americi, dar,mai mult ca sigur, nefăcând parte dintre angajaţii gazetari / critici „lătrători“,ori „trâmbiţători“ ai „inestimabilelor valori excrementist-fonfoiste“), şipublicat în trimestrialului orădean, Al cincilea anotimp (nr. 2 / 33, 2000),mi-am dat seama de căile „imposturii“, ale „mediocrităţilor“ / „nulităţilorhienizator-aliate“ – nu numai în cazul lui F. S. (caz în care „primul vinovat“este chiar Ion Pachia-Tatomirescu ce, constatând că Ovidiu Florentin / Fl.Smarandache a plagiat din Nichita Stănescu, nu trebuia să-i mai facă recenziala placheta-i de debut, din 1981, Formule pentru spirit, cu speranţa„descoperirii şi întăririi frontului antiproletcultist şi a rândurilorparadoxismului de aur“, chiar dacă aserţiunile-i şi semnătura pusă sub acesteaau acoperire „vectorizatoare deasupra liniei de plutire“, prin ce-a putut săselecteze din „nisipişurile“ ovidian-florentiniste apărute prin „ciuguliri“ /„imitaţii“, „parafrazări“, din cărţile de pe birouri „de brad“ ale valoroşilorpoeţi contemporani, din generaţia Stănescu–Sorescu–Păunescu, apoi IonRotaru, Constantin M. Popa, Marian Barbu ş. a., dar cu observaţia că, înultimă instanţă, când şi-au dat seama că F. S. este cuprins de „cancerulavangarsit-fonfoist-excrementist“ ei sunt primii care-au tras „semnalul dealarmă estetic-literară“), ci şi în cazurile droaiei de bolnavi de autorlâcită cuivire alarmantă (programat-distructivă, excrementist-sufocantă) în literaturanoastră, imediat după Revoluţia Anticomunistă Valahă din Decembrie 1989.

Şi la noi, ca şi în alte ţări care n-au capitale de prezente / foste imperii,trei sunt nivelurile pe care se urmăreşte / programează distrugerea celor douăorizonturi ale unei naţiuni întru cunoaştere / înnobilare, semnalate pentruprima dată de marele filosof al Pelasgimii > Valahimii, Lucian Blaga (1895 –1961), orizontul cunoaşterii metaforice („motor“ al metamorfozelorînregistrate de „secundul“) şi orizontul cunoaşterii ştiinţifice („motor“ almetamorfozelor înregistrate în „primul“):

(1) nivelul „foarte de sus“, înalt-imperial, pe care se urmăreştecrearea de „complexe de inferioritate naţională“, în ciuda faptului căsănătos-iluminist, toate popoarele sunt egale în repartiţia / distribuirea de razede la Soare; în acest scop sunt înfiinţate premii internaţionale, academii,organizaţii / asociaţii ştiinţifice planetare etc., dirijate de „macropoliticamafiei supreme“ (esteticul este bombardat de politicul „ce-şi vâră coada-idemonică în toate“...);

(2) nivelul „mediu“-zonal / naţional al anihilării „surselor deorizont“ prin haotizarea sistemelor statelor / statului, începând cu sistemulde învăţământ şi cu sistemul de sănătate de la respectivul stat / popor;

Page 359: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

359

(3) nivelul „atacului mafiot-hienizator la persoană / statuie“ deartist / cercetător de indiscutabil talent / geniu, dar şi la familie / neam.

Şi „cazul Smarandache“ aparţine „piramidalului“ nivel distructiv-literar „foarte de jos“ (3). Aici se relevă lucrarea monstruoasă a „scenariului“,a „metodei“ vulpii şi a aliaţilor ei căţelandri din faţa vizuinii de viezure literar/ artistic, sau ştiinţifico-tehnic“ (adevăr pur este şi-n „ligamentita“ angajatăîntre substantivul vulpe şi conjuncţia coordonator-copulativă...!), până seobţine reuşita – cu arma pestilenţialităţii – „de a-l da afară pe „viezurele“ celnaiv-iubitor-de-curăţenie / puritate, din propria-i „vizuină“ / casă, ca s-oocupe vulpea şi „ai ei“ (diversionişti / intriganţi, impostori, grobieni,mancurţi, „scursori ale imperiilor“ etc.).

După vreo doi-trei ani de la prima-i aterizare şi „înrădăcinare“ pedeşertic pământ american, în Phoenix-Arizona (Statele Unite ale Americii),Florentin Smarandache, înarmat în „zonele secrete ale Internetului“, a crezut– şi cu obstinaţie impostoare mai stăruie şi astăzi în asemenea mofturi – căpoate „confisca“ şi „distruge“ un curent literar ivit / „născut“ în spaţiulvalahofon al României postbelic-secunde, paradoxismul, că-l poate anihilafără a lăsa vreo urmă prezentului şi „posterităţii receptoare“ (prin diversiunide tot soiul, ori cumpărând aşa-zişi „critici / esteticieni lătrători“, nu neapărat„pe dolari grei“, ca să scrie cărţi despre el, sau făcându-şi „tarabă de lider“,pentru vândut „indulgenţe“ / „diplome“ la naivii condeieri planetari etc.).Fiindcă el este convins că în majoritatea ţărilor din ultima jumătate de secolcancerul corupţiei s-a generalizat, că în astfel de state birunţele / victoriilesunt ale mediocrităţilor „aliate“, ori nu, care sugrumă valorile indiscutabile /incontestabile, până la instalarea definitivă a haosului „ciripitor“.

Odată ajuns pe pământ american, prima dinamită / explozie fonfoist-smarandachistă a vizat, „din senin“, aria / teritoriul poetic al lui Ion Pachia-Tatomirescu, „cel care nu l-a lăsat (pe F. S.) să moară“ (ca poet, bineînţeles),în august-1982 (v. supra).

Pentru că Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache a crezut, în anul 1999,că poate să-l cumpere (cu câţiva dolari) şi pe istoricul / criticul, niponologul,poetul, cercetătorul acribios, Florin Vasiliu, în realizarea cărţii Universulparadoxurilor (Bucureşti, Editura Eficient [ISBN 973-9366-25-2], 1999;pagini A-5: 384), după cum procedase şi cu scrierea articolelor despre el prin„presa planetară“, după cum reuşise să convingă şi pe Titu Popescu să scrie(în Germania) chiar o carte, publicată în România, Estetica paradoxismului(Bucureşti, Editura Tempus, 1995), unde Florentin Smarandache-i considerat,fără vreun argument serios, „buricul“ curentului literar din România şi Serbia,evidenţiat de titlu (ca şi cum n-ar fi „la mintea găinilor nemţeşti ca şi a celordin România, Moldova“ că un curent literar nu se face doar cu un singurcondeier).

Page 360: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

360

Chiar dacă Florin Vasiliu i-a acordat lui F. S. în această lucrare unnemeritat spaţiu tipografic, „transatlanticul arizonist-american“ s-a supărat /înfuriat, imputându-i acestui cercetător de „univers al paradoxurilor“ faptul căşi-a permis să scrie adevărul despre prim-teoreticianul paradoxismului, IonPachia-Tatomirescu:

«Acela care foloseşte pentru prima oară termenul de paradoxism, în sens de curentliterar, este Ion Pachia-Tatomirescu, în articolul amintit în [cap.] 17. 11 [NichitaStănescu şi paradoxismul], în care efectuează prima analiză literară privindoriginile şi priorităţile unui curent literar paradoxist. Autorul arată că NichitaStănescu atinge „vârsta paradoxismului, începând cu 11 elegii (1966), în care, „prinprofunzimea lirosofică, prin câmpurile de forţă / energie lirico-semantică, prinorizonturile înrăzărite întru cunoaşterea metaforică etc., se constituie în primulveritabil sistem poetic paradoxist, până în prezent, neîntrecut în monumentalitate.“»(Florin Vasiliu, Universul paradoxurilor, 1999, p. 345).Pentru că Florin Vasiliu n-a scris cartea Universul paradoxurilor

(Bucureşti, Editura Eficient, 1999) după cum i-a dictat „F. S.-americanul“,Florentin Smarandache a cerut să i se restituie imediat suma de două sute dedolari cu care „a sponsorizat“ cartea lui Fl. Vasiliu, Universul...(„sponsorizare mârlănească“, în fond, pentru care lui F. S din Gallup-S. U. A.i se livraseră la casa-i părintească din Bălceşti-Vâlcea, în baza înţelegerii cuautorul şi cu Socobeanu, directorul / patronul Editurii Eficient, după cumpretinsese F. S., exemplare în valoare de 200$). Dovadă-i epistola din 15martie 2000.

Page 361: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

361

Scrisoarea lui Florentin Smarandache (supra), „impresionant-zdrobitoare“, prin antetul The University of New Mexico – Gallup Campus,prin conţinutul „demn“ / „înalt-universitar“, „neprofanator“ pe text / intertext,fonfoisto-text, în perechi paradoxiste de rânduri ca doi vectori paralel-inverşietc., trimisă directorului Socobeanu de la Editura Eficient, din Bucureşti, în15 mărţişor 2000, are următorul conţinut (fonfoist-de-fierbinte):

«15. 03. 2000, Gallup // Stimate D-le Socobeanu, // Mulţumesc pentru expediereacărţii lui Florin Vasiliu: „Universul paradoxurilor“, Ed. Eficient, 1999. Este bine cănu mi-aţi expediat toate exemplarele în America, deoarece nu se merita. Carteaconţine multe inexactităţi, chiar falsuri şi minciuni de-a binelea la adresa mea şi aparadoxismului. În interviul alăturat, în curs de publicare într-o revistă din ţară,punctez multele dezinformări strecurate în carte. Normal că eu nu-s dispus sădistribui o asemenea carte în SUA (m’ar costa între 3 – 5$ de exemplar expediereaprin poştă). De aceea, în vara lui 2000, când vin în România pentru trei luni, dorescsă vă restitui toate exemplarele care’s la Bălceşti, iar Dv. să-mi înapoiaţi banii.Amândoi, atât Pachia cât şi Vasiliu, aveau „Antologia Paradoxistă“ în care apăreauclar manifestele paradoxiste publicate în perioada 1982 – 1984 cât am fost profesorîn Maroc dar, din rea intenţie, ei scriu altceva. Pe viitor poate pe D-l Vasiliu îl vasponsoriza Pachia ca să scrie neadevăruri. Aştept să-mi răspundeţi în ce perioadă aintervalului 20 mai – 20 august 2000 vă găsesc la editură pentru a va restituiexemplarele? Dorindu-vă succes în activitatea dv. editorială, închei. Cu respect,Florentin Smarandache.» (epistola olograf-smarandachistă, „dăruită“ lui I. P.-T.,într-un plic, de Fl. Vasiliu, între altele şi alături de scrisoarea-i curentă, în 3 mai2000 – infra).Se cuvin câteva lămuriri în legătură cu aserţiunile clasic-diversionist-

smarandachiste şi din acest text fonfoist / orăcăitor-de-ocărâtor, în ordineaintrării în respectiva epistolă:

(1) «În interviul alăturat, în curs de publicare într-o revistă din ţară,punctez multele dezinformări strecurate în carte...» (s. n.); revista din ţarăeste trimestrialul de Oradea-Dacia, Al cincilea anotimp (nr. 2 / 33, 2000);

(2) «...atât Pachia cât şi Vasiliu aveau „Antologia Paradoxistă“ încare apăreau clar manifestele paradoxiste publicate în perioada 1982 –1984 cât am fost profesor în Maroc dar, din rea intenţie, ei scriu altceva» (s.n; ne-am permis să scoatem virgula fonfoist-matematicianului dintre subiectşi predicat, pierdută de pe când era în clasa a treia în comuna-i natală,Bălceşti-Vâlcea): este vorba aici de Anthology of the Paradoxist LiteraryMovement (Orphyr Univ. Press, Los Angeles, 1993), unde, pe paginile-i 3 şi4 este republicat Manifeste non-conformiste (în limba franceză a se citi, că-nvalahă înseamnă Manifest non-conformist, deci unul singur), exact ca învolumu-i din Maroc, din anul 1984, Le sens du non-sens (Distinsul Receptorl-a citit – şi în franceză, şi în valahă, în analiza noastră de mai sus –, dându-şiseama de „incultura avangardistă“ a profesorului de matematică din Sefrou-Maroc, profesor ce n-avea altceva mai bun de făcut decât să confunde cudadaismul, suprarealismul etc., paradoxismul despre care, în prima / secundaepistolă trimisă din Ţară, îi scrisese I. P.-T.); nu este exclus ca F. S. să pună la

Page 362: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

362

„numărul de manifeste“ (ştiind că afirmaţia-i diversionistă nu poate ficontrolată) şi traducerea în limba italiană a marocanului său Manifeste non-conformiste (din 1984), traducere publicată sub titlul „deviator de sens“ (cuaccent mutat de pe „non-conformiste“ pe vocabula „paradossista“),Manifesto per il movimento letterario paradossista, în Antologia di PoetiContemporanei, volumul al VII-lea, Italia-Napoli, 1992, ori „gargariselile-i“/ „orăcăielile-i“ la nesfârşit a aceloraşi vocabule din Manifeste non-conformiste, puse fie sub titlul Addenda – am lăsat totalitarismul comunistşi am emigrat în S. U. A..., de la pagina 74 (infra), fie sub titlul Poezia haikuşi paradoxismul, de la paginile 164 sqq. (infra), ori sub altele. Şi acesteprecizări ale noastre dovedesc faptul că „Pachia şi Vasiliu scriu adevăruri“,nu minciuni puturos-fonfoiste ca Smarandache. Fără vreun „poate“dubitativ-viitoro-logic (infra, 3);

(3) «Pe viitor poate pe D-l Vasiliu îl va sponsoriza Pachia ca să scrieneadevăruri.»; suntem de acord cu mânhirea fonfoist-smarandachistă dinaceastă frază epistolară, în care F. S. „îşi dă arama pe faţă“ (poate şi cum faceel cu cuvintele textelor, „în răspăr“), relevându-se scopul sponsorizării sale(căci el priveşte pe cei doi dinspre „făptuirile lui peren-interioare“) : acela (caVasiliu, „sponsorizatul smarandachist“) să fi scris despre Ovidiu Florentin/ Fl. Smarandache neadevăruri (fapt refuzat de Fl. Vasiliu).

Fragmente din scrisoarea lui Florin Vasiliu trimisă lui I. P.-T. în 3 mai 2000.

Page 363: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

363

Desigur, toate abjecţiile lui F. S., inclusiv cele din epistola-i de maisus, pe deplin îndreptăţesc pe Florin Vasiliu să afirme (desemnându-l peFlorentin Smarandache «Fâs – neam prost») în epistola trimisă lui IonPachia-Tatomirescu, în 3 mai 2000, la mai puţin de două luni de la „fierbinţi-gallupistele evenimente smarandachist-sponsorizatoare“:

«Bucureşti, 3 mai 2000 / Stimate Domnule prof. Ion Pachia-Tatomirescu, / mă ţin decuvânt şi vă expediez prezenta scrisoare [...], o copie xerox a scrisorii lui Fâs[Florentin Smarandache / F. S.] către mine şi una către prof. Socobeanu, directorulEditurii Eficient. Ce s-a întâmplat? Pe când scriam / lucrarea [Universulparadoxurilor, 1999] i-am propus lui Fâs [Florentin Smarandache] să avanseze 200$ pentru tipărirea cărţii, editura trimiţându-i cărţi de valoarea corespunzătoare. [...]când s-a văzut publicat, nu i-a plăcut [...] şi scrie că vrea banii. Neam Prost. [...]Confirmaţi, vă rog, primirea pachetului cu revista [Haiku] cu cărţile şi prezentulplic. Sănătate, Florin Vasiliu» (supra).Şi – caz de patologie „literară“ –, «în interviul prin e-mail Octavian

Blaga – Florentin Smarandache», din primăvara anului 2000, publicat subtitlul Polemici privind paradoxismul, în revista Al cincilea anotimp (Oradea,ISSN 1453-214X, director: Ioan Laza, redactor-şef : Petru Şandor, redactor-responsabil: Octavian Blaga –, anul al IV-lea, nr. 2 / 33, primăvară, 2000, pp.13 şi14), nu Florin Vasiliu este atacat / calomniat (de F. S.), ci I. P.-T.

Ignobil, în tot ceea ce face / atinge („invers-Midas-ic“), de peste undeceniu, F. S. şi-a pus / păstrat în marele circuit internetizat doar calomniilelui la adresa lui I. P.-T. şi a lui Fl. Vasiliu, fără replicile date de cei doi, ori,tot astfel, şi le-a publicat, în câteva rânduri, şi în nişte cărţi.

Mai jos, Distinsul Receptor, are prilejul de a analiza răspunsurile date,în anul 2000, lui Florentin Smarandache, în numele dreptului la replică, maiîntâi, de Florin Vasiliu (Botoşani, 1929, martie, 11 – 23 septembrie, 2001,Piatra-Neamţ), apoi, de Ion Pachia-Tatomirescu.

Florin Vasiliu: Polemici privind paradoxismul. În interviul luat dedl. Octavian Blaga lui F. Smarandache, sub titlul Polemici privindparadoxismul, publicat în revista orădeană Al cincilea anotimp, anul IV, nr.2 (33), „primăvara“ 2000, pp. 13-14, sunt unele referiri la persoana mea, lacare, prin dreptul la replică, în cadrul polemicii, vin cu următoarele precizări:

1. Smarandache nu pomeneşte nici o iotă în interviul dat, că„polemica“ pleacă de la lucrarea mea, Universul paradoxurilor (Ed. Eficient,Bucureşti, 1999), la care are unele observaţii. Ele puteau face obiectul uneidispute rezonabile. Aşa am înţeles din discuţia pe care am avut-o în lunaaprilie, când m-a sunat din SUA şi mi-a spus că are unele observaţii lalucrare, şi că lucrează la un interviu. Smarandache a trecut peste faptul că înlucrare sunt trei români care au rezervat câte un capitol: Eminescu, Cioran şi

Page 364: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

364

Smarandache. Nu mă las luat de lanţul consecinţelor scriind ce ar fi trebuitface un om obiectiv, văzându-se pus în rând cu doi corifei ai neamuluiromânesc. Cum a procedat de fapt Smarandache se vede în interviul dat. Laîntrebarea a doua, pusă de dl. O. Blaga („Vorbiţi-ne despre începuturilemişcării paradoxiste din anii 1980“), în răspunsul său, la poziţia j) privindprioritatea curentului paradoxist, după ce se fac precizările de rigoare,preopinentul încheie paragraful cu o frază fără nici o legătură cu subiectultratat: „Prin anii 1992-1994, când Pachia şi Vasiliu erau la harţă, unul îl acuzape celălalt c-a fost securist pe vremea comuniştilor.“ (1).

În scrisoarea lui Smarandache din 7 martie 2000(2) adresatăsubsemnatului după ce îmi reproşează că „fac joc dublu între el şi Ion Pachia-Tatomirescu“, prelungeşte reproşul cu cuvintele: „După ce Pachia v-a făcutsecurist.“ Fraza din scrisoare, întărită prin discuţia la telefon, apărea ca omărturisire făcută de Ion Pachia-Tatomirescu lui Smarandache personal prinanii ’93 şi pe care, în sfârşit acesta din urmă se hotărâse să mi-o destăinuie(acum în anul 2000) ca să ştiu eu cine este Ion Pachia-Tatomirescu. Dar îninterviu apare cu totul altceva. Diferenţa de semnificaţii dintre cele două frazedovedeşte că, de fapt, jocul dublu îl face chiar autorul lor. Lăsând la o parte,faptul că relaţia mea cu Smarandache – nu exclude o relaţie cu dl. Ion Pachia-Tatomirescu.

În anul 1992 am primit o scrisoare(3) de la Ion Pachia-Tatomirescuprin care îmi trimitea poeme-haiku selectate de domnia sa din poezia luiSmarandache, spre publicare în revista Haiku, pe care o fondasem, la care amfost şi sunt redactor şef. Le-am publicat. Când Ion Pachia-Tatomirescu a venitodată la Bucureşti, în perioada amintită, m-a vizitat. L-am văzut o singurădată, dar am corespondat permanent. Se pare că domnul profesor FlorentinSmarandache a venit la interviu cu lecţia nepregătită. Ion Pachia-Tatomirescuapare cu poeme haiku în revista susamintită de la primul număr din 1990,apoi şi în nr.4 / 1991, în numerele 5 şi 6 din 1992, anul începerii „harţei“, casă folosesc termenul profesoral al lui Smarandache. În anul 1993 îl selectezpe poetul Ion Pachia-Tatomirescu în antologia Umbra libelulei, iar în„Cuvântul introductiv“, la antologie, precizez: „La unii poeţi se resimte otendinţă către simbolism şi criptic (Constantin Severin, Ion Pachia-Tatomirescu)“. Nu o fi luat Smarandache această frază ca motiv de „harţă“?Ion Pachia-Tatomirescu mai apare cu poeme în revista Haiku şi în numerele12 / 1995, 15 / 1996, 21 / 1999. Îl citez în articolele de fond intitulate 300 deani de la moartea poetului Matuso Basho, din revista Haiku, nr. 9-10 / 1994(anul încheierii „harţei“), şi Meditând asupra celor cinci ani din revistaHaiku, nr.15 / 1995. La o atare frecvenţă a poetului în paginile revistei, IonPachia-Tatomirescu a fost remarcat şi de Ion Rotaru, profesorul de istorialiteraturii române de la Universitatea din Bucureşti, care îl citează într-uncapitol din volumul 5 al lucrării sale remarcabile O istorie a literaturii

Page 365: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

365

române apărută la Târgul de Carte, organizat în luna mai a.c. la Bucureşti,din care un fragment a apărut în nr. 29 / 1999 al revistei Haiku. Poetul IonPachia-Tatomirescu este citat şi în microantologia O sută de catarge (Ed.Haiku, Bucureşti, 1997) semnată de subsemnatul şi de Şerban Codrin; deasemenea, în lucrarea mea Japonia necunoscută (ediţia I, la Ed. Haiku,Bucureşti, 1998 şi în ediţia a II-a, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1999, p. 497),precum şi în antologia aniversară Luna în ţăndări – poeţi români, 10 ani dehaiku (Ed. Haiku, Bucureşti, 2000). În revista Haiku nr. 12 / 1995 apare orecenzie semnată de poetul, criticul literar şi ziaristul Vasile Moldovan, lavolumul poetului Ion Pachia-Tatomirescu, Dumnezeu între sălbatice roze,trisalmi (Ed. Hestia, Timişoara, 1993). În acelaşi număr apare o recenzie a d-lui Ion Pachia-Tatomirescu la antologia întocmită de subsemnatul, Umbralibelulei. Recenzia este reluată din revista timişoreană Anotimpuri literare,anul II (1994), nr. 7, p. 11. Iarăşi anul 1994. Deci din anul 1990 până înprezent nu a fost loc de „harţă“, cu atât mai mult în perioada menţionată deSmarandache, pentru că nu am avut nici un motiv, încât, apare clar că teza cucei doi securişti este invenţia sa. De ce a recurs Smarandache la calomnie?Nu mă voi coborî la nivelul său pentru a desluşi probleme ce ţin de educaţiasa. În mod elegant însă afirm că de când la Smarandache a = non a, în„ecuaţia lumii“, a început să ia propriile închipuiri drept realităţi. Urmarea? Încazul în care un om care te calomniază de această manieră, indiferent că e IonPachia-Tatomirescu ori e Smarandache, rupi legătura cu el. După cum sevede, noi doi – subsemnatul şi Ion Pachia-Tatomirescu – n-am rupt legătura,pentru că nu am avut nici un motiv s-o facem. Ba mai mult, am cultivatrelaţiile, în special, în plan literar, aşa cum am arătat mai sus. Prin calomniape care o cultivă Smarandache, m-a convins pe deplin că în prima ediţie alucrării mele – de fapt cursul ţinut la Facultatea de Filologie a Universităţiidin Oradea – i-am nedreptăţit pe primii doi români alăturându-l şi pe el, aşaîncât la ediţia următoare voi îndrepta greşeala, lăsând doar două capitole, Tul’as voulu Georges Dandin!

2. La poziţia 1) din interviu, Smarandache neagă că ar fi avut loc odiscuţie la locuinţa mea, cu prilejul vizitei sale prin 1992 se pare, în care îiexplicam despre aporiile şcolii eleate, celei megarice. Insolubilia EvuluiMediu (se scrie cu I mare, Smarandache!) la care el se uita la mine şi ascultaşi atunci mi-a propus să scriu cartea. Din textul interviului reiese căSmarandache (care nu mă cunoscuse până atunci, nu ştia ce hram port, măvizita pentru prima oară), cum a intrat pe uşă, a dat bună ziua şi s-a pomenitpropunându-mi să scriu o carte despre paradoxism. Ce l-a determinat peSmarandache să-mi propună scrierea cărţii dacă nu a avut loc o discuţieprealabilă pe subiect, care a avut loc aşa cum am descris-o? Faptul căSmarandache nu-şi aminteşte sau nu vrea să o facă, apărând un cunoscător alproblemelor, nu are nici o legătură cu un fapt care a avut loc mai ales că eu

Page 366: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

366

aveam în minte nişte cunoştinţe despre acele şcoli antice şi din Evul Mediu,din lucrarea lui Anton Dumitriu, Paradoxele logice, Fundaţia Regele Mihai I,Bucureşti, 1944, pe care am cumpărat-o de la anticariat din anul 1967, şi totatunci am citit-o? Cartea o posed. Smarandache crede că la 71 de ani, mă joccu cuvintele, ca el cu nonpoemele, gen Dear deer, / - Hear, here ! / Buy, by /our hour, / four fore / pears pairs ! – Sun son, / no ! Know / two, too ! / Hi !Hie ! (Florentin Smarandache, Nonpoems, Xiquan Publishing House,Phoenix, Chicago, 1993).

3. La aceeaşi poziţie, Smarandache scrie: „I-am propus să scrie despreparadoxism, iar el a scris despre paradoxuri [...] fiindcă interesul meu era înparadoxism, nu în paradoxuri“. Unu. Paradoxismul este un cuvânt care pleacăde la paradox. Mişcarea paradoxistă este un curent literar care cultivă oliteratură ce are în substrat paradoxul. Doi. Eu mi-am propus să scriu despreparadoxismul lui Smarandache şi am scris în carte primul capitol. Atât despreparadoxism. Restul capitolelor aveau rostul de a da un fundament ştiinţificmişcării paradoxiste prin a demonstra locul paradoxului în gândirea şi creaţiaomenirii. Iată titlurile capitolelor din carte: Paradoxul în Antichitate,Paradoxul în Evul Mediu, Paradoxul în ştiinţă, Paradoxurile logico-matematice, Paradoxurile în ştiinţa modernă, Paradoxul între fiinţă şilimbaj, Paradoxul în India antică, Paradoxul în China antică, Paradoxul înJaponia, Paradoxul şi literatura. Trei. Eu am scris o carte ştiinţifică şi ea vafi considerată ca o bază pentru oricine începe studiul paradoxismului. Se parecă tocmai Smarandache nu a înţeles aceasta. Dar fiecare judecă prin ideile decare dispune. Patru. Când are nevoie să arate ceva în spijinul paradoxismului,Smarandache scrie, în context, fraze cum aceea din coloana I din interviu: „Oanaliză a paradoxurilor în literatură, artă, ştiinţă, pornind din antichitate pânăîn epoca modernă, a efectuat-o Florin Vasiliu“ sau când îl atacă pe IonPachia-Tatomirescu găseşte o frază din lucrarea mea, Universulparadoxurilor, o citează în ghilimele, pune în paranteză pagina, dar nunumeşte cartea (vezi coloana a doua din interviu). Lucru ştiinţific. Acestefraze sunt bune pentru că îi folosesc la lupta lui. Când caută nod în papurăsănătoasă scrie că nu am scris cum a vrut el (iată şi cenzura!), sau începe oacuză că am lucrat mult la cartea Paradoxism’s main roots (XiquanPublishing House, Phoenix, USA, 1994), faţă de cum părea să cunoascăsubiectul (atitudine de boier care vede lumea ca slugi). Doar că, una este săporţi o discuţie şi să emiţi câteva idei – este vorba de discuţia scurtă cuprilejul vizitei la subsemnatul – şi alta este să elaborezi o lucrare de o sută depagini, cu domenii foarte diferite, ce reclamă parcurgerea unei bibliografiibogate (76 de titluri), apoi să aştepţi până este tradusă, revăzută,dactilografiată, culeasă în tipografie, urmată de două-trei corecturi şi apoitipărită. Smarandache cunoaşte toate astea, dar acum umple pagini cuconsideraţii de genul celor „cu găsire în treabă şi lăsare în scări“ ca să folosim

Page 367: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

367

o aducere aminte de I. D. Suchianu. Dacă totuşi Smarandache nu ştie toateacestea – atunci pot să-i recomand un profesor de matematici care să-i facă uncalcul cât durează elaborarea unei atari lucrări şi celelalte operaţiuni, pentrucă literatura gen „Hi ! Hie !“ poate să o scrie şi un sugaci.

4. La poziţia f) Smarandache afirmă că Vasiliu scriind poeme haiku„nu face decât să imite pe japonezi“. Aici intervievatul a sărit gardul înmaidanul inculturii. Literatura universală şi cea română posedă specii depoezie de diverse origini: odă în epigramă de la greci, masnavi-ul şi robal-ulpersane, gazel-ul şi mu’allaqute-ul de la arabi, sigio-ul coreean, terţina,ritomela, sextina şi rondelul de la italieni, pantum-ul malayez, balada de lafrancezi, sonetul notarului Jacomo da Lentino din şcoala siciliană, glosa etc.Oare toţi poeţii care au scris balade, gazel, rondele, sonete în limba românăsunt imitatori? Odă în metru antic şi Glossa lui Eminescu, sonetele lui VictorEfitmiu, Mihai Codreanu, Vasile Voiculescu, Radu Cârneci ş. a. sunt imitaţii?Pe pagina 14 cu interviul apare o fotografie a lui Smarandache la BibliotecaCongresului American. Un om care intră într-o bibliotecă o face, pe bunădreptate, pentru că are nevoie de cunoştinţe. Cam târziu la vârsta lui, darSmarandache trebuie să se ducă mult timp la bibliotecă pentru a se lămuri cee cu fenomenul creaţiei în literatură, de vreme ce nu are clar conceptul deimitaţie. Sunt rafturi întregi de citit. Dar eu îi recomand măcar pe PaulVerlaine, Ignoti nulla cupido.

Dar Smarandache a scris chiar el „imitaţii japoneze”, respectiv unvolum de haiku-uri, Clopotul tăcerii (Ed. Haiku, Bucureşti, 1993) la care amscris un studiu introductiv de vreo 10 pagini. Traducerea în limba engleză aacestui text a fost introdusă de Smarandache pe Internet. Deci ceea ce face elnu este imitaţie, dar ce scrie subsemnatul şi alţi peste o sută de poeţi românieste imitaţie. Iată două măsuri diferite cu care Smarandache tratează acelaşilucru. Şi el este profesor de matematică. Dar mai ştie Smarandache că înantologia de haiku, Luna în ţăndări... (Ed. Haiku, Bucureşti, 2000) a fostselectat? El se plânge în interviu că românii îl sabotează. Subsemnatul l-ampublicat cu „imitaţii japoneze“ în numeroase numere din revista Haiku, i-amscris şi publicat recenzii la această carte, l-am citat în mai toate articoleledespre haiku-ul românesc, l-am selectat în cele trei antologii „Haiku“, amscris cartea despre paradoxism şi istoria paradoxului citată mai sus, pestecinci ani am publicat lucrarea Sfidarea Paradoxului (Ed. Haiku, 1998), ovariantă românească la prima carte, iar în prezent a apărut cartea Universulparadoxurilor, unde am scris un capitol despre literatura paradoxului, şi undesunt amintite în două subcapitole despre cărţi ale paradoxismului, şi uncapitol intitulat Mişcarea literară paradoxistă, dedicată activităţii sale. Cinepe cine sabotează? Interviul său dă răspunsul. Dar acest răspuns arată cinestrigă „prindeţi hoţul !“

Page 368: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

368

Apropo de cultură. La un moment dat la poziţia g) Smarandachesfătuindu-l pe Ion Pachia-Tatomirescu să citească Biblia, se referă laaserţiunea din evanghelia apostolului Ioan, „la început a fost Cuvântul“.Trebuie precizat că propoziţia are un sens metafizic, şi nu cel al uneidialectici de tipul ce a fost mai întâi, oul sau găina, cum trateazăSmarandache problema. Este vorba despre celebra concepţie a logosului,unde „Cuvântul“, adică „Logosul“-ul este Iisus Hristos ca întrupare a luiDumnezeu. Este împrumutul pe care Ioan îl face din alegorismul lui Filon dinAlexandria, reprezentantul cel mai de seamă al curentului în exegeticabiblică. (Zenon Kosidowski, Povestirile evangheliştilor, Ed. Albatros,Bucureşti, 1983, pp. 92-116). Aici este vorba şi de legea naturală, derivată din„Cuvântul“ celui care a dat legea, Dumnezeu. (Alan W. Eatts, Calea zen,Humanitas, Bucureşti, 1997, p.37). Şi mai trebuie subliniat: Ion Pachia-Tatomirescu este un bun cunoscător al istoriei religiilor lumii – ca să-i deaSmarandache lecţii şi acelea jalnice – dovadă fiind uimitoarea paralelă dintreZalmoxianism şi Shintoism, din studiul de la volumul Dumnezeu întresălbatice roze (1993) – pe care l-am mai menţionat – ori studiulZalmoxianism şi Creştinism în Dacoromânia, Patria Sfântului IoanCassian, „postfaţă“ de 134 de pagini, la cartea Sfântului Ioan Cassian, Adouăzeci şi patra convorbire duhovnicească (Ed. Aethicus, Timişoara, 1999)etc.

5. La aceeaşi poziţie Smarandache afirmă: „Vasiliu are şansasupravieţuirii în paradoxism, împreună cu întreg grupul avangardist...“Preopinentul îmi poartă o grijă deosebită privind supravieţuirea mea literară.În substrat fraza aduce vorba despre ce m-aş face eu de nu ar fiSmarandache? Câinele moare de drum lung... Aici Smarandache îşi trădeazăgrija faţă de supravieţuire, de glorie. Dar o face pe calea implicării altuia. Caşi la faza cu securiştii. Nu el spune despre cineva că este securist. El strigălumii că cei doi se fac unul pe altul securişti. În timp ce cei doi nu şi-au spusniciodată unul altuia vorbele incriminate, Smarandache le strigă în gura mare.La fel şi cu supravieţuirea mea care e doar un gest cu cheia în structurapsihologică proprie lui. Smarandache să se gândească mai bine lasupravieţuirea sa literară şi a smarandachismului / dadaism-absurdului,ambele ţinând de ceea ce va fi după el. Şi întortochiate mai sunt căile„gloriei“ !

Redau mai jos câteva exemple de literatură paradoxistă scrisă înaintede Smarandache.

Tudor Arghezi este prezent cu paradox şi oximoron în multe poezii:„Tu eşti şi-ai fost mai multe decât în fire,Era să fii, să stai, să vieţuieşti.Eşti ca un gând, şi eşti şi nici nu eşti,Între putinţă şi-ntre amintire...“

Page 369: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

369

sau„Obiceiul mă învaţăSă încep cu o prefaţăBănuiesc că se pricepe:Nu începe unde-ncepe.“Poezia aceasta poate aparţine paradoxismului? Fireşte.Vasile Voiculescu, în poezia spirituală Cupa, ne înfăţişează paradoxul

într-o formă pe care nu ne-a oferit-o nici unul din „ciracii“ actuali aiparadoxismului:

„În mine stă tânjind nemărginirea.Din ţărmuirea clipei de cleştarSe naşte golul şi neîmplinirea:Turnaţi şi beţi oricât, e în zadar.Rămân tot goală, mai mâhnită dupăPe buza mea atâtea guri s-aştern...Oceane-au curs şi s-au vărsat din cupă:N-ajunge nimeni, nimeni nu astupăFără-de-fundul visului etern.“Arar să întâlneşti pe Lao Zi, într-o versiune modernă a paradoxului

cupei goale a destinului ce se cască, prăpastie fără de fund a neîmplinirilor, laacest poet, „medic fără arginţi“ cum îl numeşte Şerban Cioculescu şi desprecare Dinu Pillat scrie: „Acest om simplu şi totuşi întortochiat, care era unmistic dublat paradoxal de un cazuist cu spirit critic eminamente raţionalist...“Atenţie, Dinu Pillat îl numeşte paradoxal ! Şi nu este Vasile Voiculescu înaceste versuri un paradoxist? Este, fireşte !

În „Tristă e viaţa de mort“ – oximoron în titlu – întreaga poezie a luiMiron Radu Paraschivescu este lamentaţia paradoxală a unui ţigan care îşiexprimă preferinţa pentru viaţă cu toate necazurile ei, faţă de moarte:

„Că decât aşa gătealăViu prefer-şi-n pielea goalăCum pe lume am venit,Nu să plec din ea-nţolit !

Că de-o fi şi-o fi să mor,Cel puţin atât să ştiu:Că-s şi eu la masa lor,Nu ei, chef – iar eu, sicriu!

D-apăi muzici şi fanfare,Toba, goarna, contrabasul,Când eşti mort, ce rost mai are,Că tu, neam, nu le-auzi glasul?!

Page 370: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

370

Eu, pe ele, drept vă spui,Aş juca, o sârbă-ntâi,Altfel, geaba parastasul !Şi pe urmă, tras de-o gloabă,Să mă ducă toţi la groapă,Că nici tobe, nici ţambaleNu mă-ntorc dintr-astă cale !“Poate fi numit acest poet paradoxist? Desigur.Poetul Ştefan Baciu îşi strecoară în poezie nostalgia după ţara sa, într-

o reîntâlnire pe care nu şi-a mai putut-o realiza, rămânând înfrăţit doar cupoezia, frământările sale îngheţând în tiparele unor paradoxuri ce ledescoperim în fiecare vers :

„Dans cu faţa întoarsă-n trecutapă vie ce te beau în tihnăsunet stins în ceasul meu tăcutparc închis în ziua-mi de odihnă.Giuvaier din dusa mea comoarăfloare vie-n moarta mea grădinăpasăre ce-n amintire zboarăduh de beznă-n cercu-mi de lumină.Han deschis în calea mea închisăşoaptă care creşte-ntr-o chiliearbore zbucnind dintr-o caisănu pleca din mine, poezie...“Şi nu poate fi Ştefan Baciu un precursor al paradoxismului?Tudor George (1926 – 1992), din „generaţia singaporeană“ are

printre multele sale sonete, unul denumit „Paradoxele amorului“ în caresubiectul este din mitologia greacă:

„Cumplite-s ale Amorului virtuţi,Sublimu-i har zeificând femeia –Dar tot Amorul, răsucindu-şi cheia,Transformă-ndrăgostiţii-n monştri sluţi !Pe taică-tu-l trădaşi, cândva, MedeeaPe frate-tu-l zdorbişi, nimic nu cruţi –Iubind pe-acela dintr-argonauţi,Ce-ţi va trăda credinţa, dup-aceea !Paradoxalu-Amor, ce-ţi dete prunci,Te-a-nfrânt sub gelozire, să-ngenunchi,Dar şi tăria-ţi dete, să-i arunciPe proprii-ţi copii – jertfiţi, mănunchi !O ! crunt Amor, ce naşte, or suprimă !Iubire-mparţi, dar şi dementă crimă !“

Page 371: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

371

De subliniat că este primul poem din cele care fac obiectul analizeinoastre, în care poetul foloseşte termenul paradox, explicându-i conţinutul înversurile strofei a treia, unde se axează pe faptul frust, pe particular, trecândapoi în strofa a patra la generalizare.

Din volumul Poezii alese de cenzură, al lui Marin Sorescu, alegem unsonet:

„Ţăranu-acas’ mănâncă boabe fierteLa un foc mic de pleavă şi cenuşă.Hârciogii şi ei – Dumnezeu să-i ierte –Tot mai puţine boabe au în guşă.Şi toţi cătaţi ca hoţii-n buzunareSunt, când se-ntorc, lihniţi, de la tarla,Ţăranii fac risipă foarte mareCu vechiul lor nărav de-a mai mânca.Dar clasa asta încă un buclucCreează pentru-a statului avere:Ţăranii noştri nu se reproducŞi specia lor este în scădereTocmai acum când ţara e a lor,Nu ştiu ce au, că-s trişti şi plâng şi mor“.Încă o dată, Marin Sorescu nu se dezminte în ceea ce priveşte

paradoxizarea lumii în universul creaţiei sale, îndeosebi în piesa Iona (1968),o capodoperă a paradoxismului.

Şi pentru versuri din poezia lui Nichita Stănescu: „Într-un fel numaimoartea / Te face om, te scapă de alţii / Trăieşti în lume, dar mori în tine / Îneu.“ Lucrarea subsemnatului Universul paradoxurilor este plină de exemplede acest tip, din literatura lumii.

Poate Smarandache să redea tot atâtea exemple de poezie autentică deo valoare asemănătoare produsă de vreunul dintre ciracii literari aiparadoxismului contemporan? Dintre tinerii cei mulţi adepţi ai curentului,despre care Smarandache vorbeşte în interviu? S-a întâmplat cumva vreodatăca mai multe glasuri autorizate să fi înţeles o idee sau un fenomen înainte casuccesul să le fi relevat măreţia, sau eşecul să-i îngroape în neuitare?

Un răspuns la cele trei întrebări îi dă chiar profesorul Ion Rotaru într-oscrisoare adresată „şefului“ mişcării paradoxiste, care este originar dinVâlcea: «Aa şi, iartă-mă, Mişcarea, „Movementul“ olteano-vâlcean dinArizona. Ce capodopere (în afară de Urmuz?!) – bietul Urmuz ! – a datavangarda românească interbelică? Niciuna ! Ce capodopere va daMovementul olteano-vâlceano-arizonesc? Pot să-ţi spun de pe acum, cumaximă siguranţă: Niciuna ! Viitorul va pronunţa asupra operei d-tale osentinţă fără apel. Eu sunt acel viitor şi-ţi spun: Nu !» (Anthology of theParadoxist Literary Movement, Orphyr Univ. Press, Los Angeles, 1993, p.

Page 372: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

372

148). În lucrarea mea Universul paradoxurilor am scris cu mai multăcondescendenţă despre paradoxism. Smarandache, contrazicându-mă, spuneîn interviu că paradoxismul are tipărituri. Tipărituri or fi, şi nu neg că unelecărţi sunt bune. Dar opere literare? Ei aici, deocamdată, trebuie să-i daudreptate profesorului Ion Rotaru.

(Florin Vasiliu, Polemici privind paradoxismul, în revista trimestrială Al cincileaanotimp – Oradea, ISSN 1453-214X, director: Ioan Laza, redactor-şef : Petru Şandor,redactor-responsabil: Octavian Blaga –, anul al IV-lea, nr. 4 / 35, toamna, 2000, pagina 11,cu continuarea în pagina 28.)________________

Note ( la Florin Vasiliu: Polemici privind paradoxismul ):

(1) „Prin anii 1992-1994, când Pachia şi Vasiliu erau la harţă, unul îl acuza pecelălalt c-a fost securist pe vremea comuniştilor.“ (s. n.). Este una dintre nenumăratelediversiuni ale Grobianului / Mancurtului ascuns în Florentin Smarandache. Ion Pachia-Tatomirescu – din cauza spijinului acordat «pe vremea comuniştilor» lui Ovidiu Florentin /Fl. Smarandache (spre a se afirma în literatură), din cauza legăturilor cu acesta, princorespondenţă (încă din perioada-i marocană, în anii 1983 şi 1984, continuată până înorizontului anului 1997, an al «Scrierilor defecte», de Fl. Smarandache), din cauzaconvorbirilor telefonice avute cu acesta, începând din iulie 1984, de la reîntoarcerea-i dinSefrou în Craiova, şi până în orizontul anului 1988, din cauza călătoriei făcute cu acesta, în31 iulie / 1 august 1984, de la Craiova, în Bucureşti, spre a-l prezenta / recomanda revistelor /editurilor, din cauza vizitelor acestuia la I. P.-T., în Timişoara, spre a-i aranja / angaja (ceeace s-a şi realizat) – în anii 1986 şi 1987 – o călăuză (în persoana de încredere, de la graniţa desud-vest, dintre România şi Yugoslavia / Serbia, orăviţeanul Leopold Ciobotaru, profesor, înTimişoara – pe-atunci, la Liceul Industrial Nr. 10 / Auto, şi, în prezent, la Liceul Jean-LouisCalderon), spre „a-l trece frontiera în lumea liberă din vestul european“ etc. – a avut enormde suferit, făcându-i-se «dosar de urmărire informativă», „ca dizident“, ca „răzvrătit“, ca inscu poziţie «necorespunzătoare [...] faţă de politica partidului şi statului» comunist, potrivitadresei (infra) – dintre nenumărate altele – înaintată, sub nr. 0021626, din 6 iulie 1987, decolonelul Traian Sima, şeful Inspectoratului Judeţean Timiş al Ministerului de Interne –Securitate, către Inspectoratul Judeţean Dolj al Ministerului de Interne – Securitate, unde-afost înregistrată sub nr. 0015077, în 7 iulie 1987, adresă (pe două pagini A-4, la maşina descris) publicată în cartea lui Florentin Smarandache, Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro,2011, pe paginile 183 şi 184.

Textul de pe prima pagină a adresei nr. 0021626, din 6 iulie 1987 (infra), trimisă deInspectoratul Judeţean Timiş al Ministerului de Interne – Securitate, la Inspectoratul JudeţeanDolj al Ministerului de Interne – Securitate, unde-a fost înregistrată sub nr. 0015077, în 7iulie 1987, adresă publicată în cartea lui Florentin Smarandache, Obiectivul „Savu“ –dosariada.ro, 2011, p. 183:

«La adresa nr. 106 / GD / 0014226, din 18 mai 1987, privind pe numitul (––––), dinTimişoara, legătură a obiectivului dumneavoastră, „SAVU“, vă comunicăm următoarele. (––––) este născut la (––––), în comuna (––––), judeţul (––––), fiul lui (––––), de naţionalitate şicetăţenie română, absolvent al Facultăţii de (––––), în prezent (––––) la (––––), nr. (––––)(auto), Timişoara, căsătorit, are un copil minor, neîncadrat politic şi domiciliază în (––––),nr. (––––), scara (––––), ap. (––––). Susnumitul este cunoscut ca scriitor şi poet, avândpublicate mai multe volume sub pseudonimul literar Ion Pachia-Tatomirescu.

Page 373: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

373

În Timişoara, lucrează din perioada anului şcolar 1986 – 1987, anterior,desfăşurându-şi activitatea mai mulţi ani la un liceu din Filiaşi, judeţul Dolj, unde esteprofesor titular. Este în atenţia organelor noastre, fiind lucrat în dosar de urmărireinformativă datorită poziţiei necorespunzătoare pe care o are faţă de politica partidului şi

Page 374: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

374

statului nostru şi a legăturilor pe care le întreţine cu posturi de radio şi publicaţii dinstrăinătate. A efectuat mai multe călătorii în străinătate ca turist în cadrul unor grupuri O. J.T. Este preocupat de traducerea şi publicarea şi în străinătate a volumelor sale apărute în ţară.Are numeroase relaţii în rândul membrilor cenaclurilor literare din Timişoara şi din ţară,desfăşurând o activitate literară intensă. -//-».

Textul de pe a doua pagină a adresei nr. 0021626, din 6 iulie 1987 (supra), trimisăde Inspectoratul Judeţean Timiş al Ministerului de Interne – Securitate, la InspectoratulJudeţean Dolj al Ministerului de Interne – Securitate, unde-a fost înregistrată sub nr.0015077, în 7 iulie 1987, adresă publicată în cartea lui Florentin Smarandache, Obiectivul„Savu“ – dosariada.ro, 2011, p. 184 :

« – 2 – / În măsura în care deţineţi date de interes operativ asupra perioadei cât aactivat la Filiaşi ca profesor, ori a relaţiilor pe care le întreţinea în zona dumneavoastră decompetenţă, rugăm să ni le comunicaţi şi nouă, fiindu-ne utile în clasificarea suspiciunilorexistente asupra sa. // Şeful Securităţii / Colonel, / Sima Traian.» (Ştampilă şi semnăturăindescifrabilă)

(2) Analiza scrisorii lui Fl. Smarandache (pe alineate, infra), din 7 martie 2000(infra), către Florin Vasiliu, dezvăluie caracterul ignobil al fondatorului mişcării fonfoist-excrementiste internaţionale :

«07 / 03 / 00 , / Gallup // Stimate D-le Vasiliu, // Vă răspund grăbit. Scuze...1) La pagina 339 [din volumul Universul paradoxurilor, de Florin Vasiliu,

Bucureşti, Editura Eficient, 1999], apare iar „profesorul de liceu“ (despre mine)... în modpeiorativ, dar fals. Pachia e profesor de liceu (ori generală? [diversiune de „factură Fâs“]).Despre el de ce scrieţi numai „profesorul“ ? La p. 349 vorbiţi de al doilea sistem paradoxistla mine. Nu-i adevărat, este prim.» (s. n.).

Mai întâi, problema cu profesorul de liceu («apare iar „profesorul de liceu“ (despremine)... în mod peiorativ, dar fals.»). Se vede (din notele-i biobibliografice, din „curriculumvitae“, din droaia acestora aflate în circuitul internetizat) că Florentin Smarandache (dinmotive care-l privesc) îşi ascunde funcţiile pe care le-a avut „la obârşii“, în Româniasocialistă (care l-a scos la lumină, „gratuit“, din coclaurii comunei Bălceşti-Vâlcea, făcându-l„gratuit“ absolvent de studii universitare) : mai întâi, pe cea de analist-programator laÎntreprinderea de Utilaj Greu (I. U. G.) din Craiova (1979 – 1981) şi profesor de şcoalăgenerală în comuna-i natală, Bălceşti-Vâlcea (în anul şcolar 1981 – 1982), apoi profesor deliceu, „cooperant“ (niciodată „titular“, ci „întotdeauna suplinitor“ – pentru că „gurile rele“ale inspectorilor şcolari de la Craiova / Oltenia-Dacia spun că n-a fost în stare să-şi iaexamenul de definitivare în învăţământ, „a picat examenul de definitivat la matematică“

Page 375: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

375

etc.) trimis de regimul comunist al lui Ceauşescu în Maroc, de liceu (1982 – 1984 ; şi acestlucru îl subliniază de fiecare dată, din „spirit profund patriotic-intercontinental, euro-afro-american“) ;

Pagina întâi a scrisorii din 7 martie 2000, trimisă de Florentin Smarandachedin Gallup-S. U. A. lui Florin Vasiliu din Bucureşti.

după reîntoarcerea din Maroc în Ţară, în vara anului 1984, „nemaicorespunzândexigenţelor învăţământului marocan“ şi nereînnoindu-i-se contractul pentru Africa, a fost unan (1984 – 1985) profesor suplinitor de matematică la Liceul Nicolae Bălcescu din Craiova,de unde a fost iute îndepărtat ca necorespunzând exigenţelor din liceele României aceleivremi, spre a-l afla, începând cu anul şcolar 1985 – 1986 şi până în anul 1988, profesorsuplinitor şi „navetist craiovean“ la diferite şcoli generale din judeţul Dolj : ŞcoalaGenerală Drăgoteşti-Dolj, Şcoala Generală Coţofeni-Dj. etc. (cf. Florentin Smarandache,Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, 2011, p. 131). În ceea ce-l priveşte pe prof. dr. IonPachia-Tatomirescu la data alcătuirii scrisorii către Fl. Vasiliu, din 3 martie 2003, Florentin

Page 376: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

376

Smarandache ştia că I. P.-T. funcţiona de peste zece ani ca profesor titular la ColegiulNaţional Bănăţean din Timişoara-Dacia.

Pagina a doua a scrisorii din 7 martie 2000, trimisă de Florentin Smarandachedin Gallup-S. U. A. lui Florin Vasiliu din Bucureşti.

A doua problemă de la punctul 1) este cea legată de prim-sistemul liric-paradoxistdin creaţia lui Nichita Stănescu, cristalizat deja în volumul 11 elegii din anul 1966 – «La p.349 vorbiţi de al doilea sistem paradoxist la mine. Nu-i adevărat, este prim.». În 1966, F. S.avea 12 ani, primea lecţii de citire şi învăţa tabla înmulţirii la Şcoala din comuna Bălceşti-Vâlcea. Aşadar, Fl. Vasiliu a greşit, nu-i vorba „de-al doilea sistem al paradoxismului la F.S.“ şi nici „de-al n-şpelea sistem“, nu-i vorba la F. S. nici de-o „gârlă puturoasă, înnisipată“ a

Page 377: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

377

curentului Paradoxism, cum zice I. P.-T., nu-i vorba decât de-o „gârlă“ de fonfoism-excrementistism.

2) «Paradoxismul nu face tabula rasa, ci se bazează pe paradoxuri.».„Se bazează“ şi pe paradoxuri, dar asta nu înseamnă că-i producţie de paradoxuri.

Paradoxismul – între principiile sale estetice – conjugă la moduri lirice, epice,dramaturgice paradoxurile secolului al XX-lea, ori din zorii holocenului şi până înanotimpul prezent. Însă paradoxism – repet – nu înseamnă producere / confecţionare,amalgamare, batjocorire smarandachistă de paradoxuri.

3) «Spuneţi că [Nicolae] Manolescu şi Alex Ştefănescu ar arunca volumul meu dedistihuri ? I-l şi trimisesem celui de-al doilea [lui Alex. Ştefănescu], pe Moşilor. Dar ei numai reprezintă lucru mare, se ridică tinerii acum şi paradoxismul are trecere mare la ei.».

Se relevă din aceste aserţiuni câteva grave probleme „cancerigene“ ale literaturii(culturii / ştiinţei) din România.

(a) „Haotizarea“ din ultimul sfert de secol a artelor / ştiinţelor prin „cancerul deceluloză“, prin cancerul autorlâcitei, prin producţia de „ciorchini de negi“ (Arghezi,Testament, 1927 ) scoasă la „lumina democraţiei jungliere“, toată „haotizarea“ artelor /ştiinţelor datorându-se nu în întregime sistemului de învăţământ distrus prin aşa-ziseprograme / reforme guvernamentale (căci profesorii preuniversitari / universitari, oriacademicienii s-au format într-un sănătos-competitiv sistem instructiv-educativ de dinaintede Revoluţia Valahă Anticomunistă din Decembrie 1989), ci „toleranţei“ impostorilor /plagiatorilor, corupţiei (diplome universitare, doctorate, acordate pe lucrări plagiate,cumpărate) etc. Masele receptoare de arte / ştiinţe au fost manipulate, supuse diversiunilor detot soiul, încât „au căzut în manelism“, prin abandonare / îndepărtare de şcoli primare,gimnaziale, profesionale, de licee (dacă înainte de 1989 nu existau analfabeţi în România,astăzi se aproximează a fi la peste o sută de mii), ori de universităţi, de biblioteci etc.

Constat că „intelectualitatea“ (academicieni, profesori, medici, ingineri, istorici,lingvişti, preoţi, arheologi ş. a. – unii dintre ei fiind şi politicieni fără „înaltă şcoală politică“–, nu numai din România, ci şi de peste fluvii, mări, oceane) nu-şi face datoria sacră „de ailumina Poporul“, nu reacţionează la plagiat, corupţie etc., ci intră în muţenie, în „spiralatăcerii“, nu se bucură atunci când un scriitor / cercetător de geniu „mută“ orizonturilecunoaşterii pe alte coordonate.

Dacă un cercetător (în cazul de faţă, critic / istoric literar, teoretician, folclorist,silistician etc.) realizează o lucrare revoluţionară în domeniul său de specialitate, imediatideea / lucrarea acestui cercetător este preluată, forfecată, profanată / porcăluită, de indivizice, de obicei, vin de pe alte domenii de specialitate (ca, de exemplu : gallupistul FlorentinSmarandache, absolvent de facultate de matematică, se vâră în probleme de teorie literară, defilologie, de etimologie, de istoria limbii, de filosofie / estetică etc., având tupeul de acontrazice „specialiştii“, doctorii în domeniile ştiinţelor umaniste – ca, de exemplu, pe prof.univ. dr. Nicolae Manolescu, Alex. Ştefănescu ş. a. ; newyorkezul Napoleon Săvescu,absolvent de facultate de medicină, deja se crede mare istoric al României / Daciei, făcând„revoluţionară filosofie a culturii până la minijupul broaştei“, fără să ştie să pună ghilimelelela fiecare citat – pentru că n-a învăţat în liceu cum se redactează o lucrare ştiinţifică, dovadăîn acest sens stând lucrările lui I. P.-T. din care Napoleon Săvescu a preluat nenumăratepagini fără a pune „semnele citării“ –, „ghilimele“ obţinute prin geminare de virgule, ori de„ghilimele-vârfuri-de-săgeţi“ ; sibiano-bucureşteanul Gh. Liviu Teleoacă, absolvent de„psotliceală şcoală tehnică“ / „facultate“ de chimie, după cum a mărturisit lui I. P.-T., într-oconvorbire telefonică avută în urmă cu peste un deceniu, se crede mare specialist în problemede istoria limbii pelasge > valahe ; în respectiva convorbire telefonică, a fost sfătuit de I. P.-T. să lase etimologia şi, îndeosebi, etnonimul valah, în seama specialiştilor, recomandându-isă cerceteze – dinspre chimia studiată de el până în acea vreme – structura metalografică atezaurelor Daciei ; bucureşteanul Dan Ion Predoiu, fost inginer / tehnician hidrolog de

Page 378: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

378

Porţile-de-Fier, căruia-i place să se dea şi mare academician pe la simpozioane, justificândasta prin faptul că-i membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, sau alAcademiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte, s-a şi văzut mare istoric al Pelasgimii >Valahimii, încât, în viteza preluării informaţiei din studiul / cartea lui I.P.-T., Dacia(Dacoromânia) lui Regalian / Regalianus’ Dacia (Dacoromania) – The Independent Stateof Dacia (258 – 270), Founded by Regalianus, the Great Grandson of the Hero-KingDecebalus, Timişoara, Editura Aethicus, 1998, n-a mai transcris toate literele dintr-un foarteimportant onomastic din istoria noastră naţională, „rebotezând“ soţia / reginaSarmisegetusei ; tot cam la fel a făcut şi canadianul Tudor Olimpius Bompa, absolventul uneifacultăţi de educaţie fizică şi sport, autorul unei lucrări spinoase, Prenumele la Români ,domeniu în care a dat greş chiar şi un vestit lingvist, fost primul ambasador al României laMoscova, în 1948 ; ş. a. / etc.). Mai mult ca sigur, pentru că în domeniul lor de specialitate„înalt-universitară“ n-au fost în stare să scoată o lucrare deasupra liniei de plutire, ori unacare să revoluţioneze aria-i de „competentă cercetare“.

Dacă un specialist / doctor în litere (ca prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, actualulpreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, ca Alex. Ştefănescu, important cercetător alistoriei literaturii noastre) spune „un răspicat nu“ cărţilor mediocre („imitate“, „plagiate“etc.), „un răspicat nu“ la cărţile bolnavilor de autorlâcită, care sufocă Grădina Sfintei NoastreLiteraturi, există riscul / pericolul de a fi atacat / otrăvit – în chip grobian / mârlănesc,fonfoist-excrementist – de hienele / viperele ascunse în respectivii impostori. Din păcate,celor ce spun „un răspicat nu“ impostorilor, plagiatorilor, corupţilor etc., nu le sar în ajutor„specialiştii-colegi-de-breaslă“ (căci formează rânduri „de intelectuali“, „de profesionişti“ ai„spiralei tăcerii“ din România).

Vipera din Florentin Smarandache – atunci când specialiştii în domeniu (nu„chibiţii“) spun răspicat lui F. S. că-i un „măscărici al paradoxismului“, că are operă defonfoist-excrementist, că nu rămâne în istorie prin operă imitată până la plagiat etc., atuncicând criticii / istoricii literari refuză să scrie despre cărţile lui, sau, în caz că scriu, relevându-iinepţiile – reacţionează „orăcăitor-pompieristic“, declanşându-şi „aspersorul de venin“, ca, depildă, în cazul criticilor Alex. Ştefănescu şi Nicolae Manolescu : gallupistul F. S. „taxează“prompt, atacă mai totdeauna „bifurcat-progresiv-geometric“ şi pe cei doi bucureşteni:«...elucubraţiile obsedatului sexual Alex. Ştefănescu [...]. Comparaţie mai potrivită ar trebuifăcută între Alex. Ştefănescu şi Nicolae Ceauşescu, fiindcă A[lex] Ş[tefănescu] îl lingea încur pe Ceauşescu până la Revoluţie [...] Despre volumul meu în engleză, „Dedicaţii“ (cu oprefaţă intitulată sugestiv „Anti-Cărţi“) [,] scrie : „este vorba de grandomanie şi de unnarcisism ritualic care amuză, dar şi sperie“» ; «N-a auzit A[lexandru] Ş[tefănescu] deexperimentele colegului său de mafie literară Nicolae Manolescu Apolzan şipostmodernismul şi Cenaclul său de Luni le făceau imitând ca nişte papagalipostmodernismul occidental ? De ce nu-i critică pe aceia, c-ar avea mai mult material !»(Alexandru Ştefănescu şi totalitarismul care se instalează în România, în FlorentinSmarandache, Paradoxism şi folclor, Bucureşti, Editura Dacoromână [ISBN 978-973-7782-57-1], 2010, p. 31 sq.).

Analizând „din unghiul de fugă al acestei zile“ comparaţia lui Alex. Ştefănescu,desigur, nu poţi să pui în balanţă, pe un taler, pe Florentin Smarandache, şi pe celălalt taler,pe Nicolae Ceauşescu, din perspectiva înfăptuirilor : Ceauşescu a construit o Românieultramodernă, Florentin Smarandache, n-a construit nimic, ci numai a non-construit, a distrus/ poluat ogoarele paradoxismului; dar dacă Alex. Ştefănescu s-a gântit la descompunerea înfactori primi a celor doi, atunci a văzut cel mai mic multiplu / non-multiplu comun în ei, deparcă ar fi cele două maladii de dincoace de anul 1980, „ceauşismita“ şi „smarandachismita“,la care, căutând a le măsura greutatea specifică, tot la sfânta balanţă ajungi, nicidecum lanon-balanţă (că-i un non-sens doar, ca şi la „dispotivismul“ lui F. S.); şi când constaţi că petalerul cu „smarandachismita“ se aşază o cioară cu gallupist-universitară reacţie, iar pe talerul

Page 379: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

379

cu „ceauşismita“ se pune un condor sud-american, n-ai cum să te aştepţi ca talerele să se afle„la acelaşi nivel“ vreo secundă, vreo „non-secundă“; şi nu se mai poate spune că Alex.Ştefănescu nu are dreptate, nici că are nondreptate, că se duce cu balanţa de aur deSarmisegetusa la Nicolae Manolescu şi tot neschimbată (la faţă / nonfaţă) rămâne.

Lăsând pamfletul la o parte, atragem atenţia asupra faptului că „expansiva“impostură / mediocritate sufocă valorile autentice – nu numai ale unui popor, ci şi ale întregiiplanete ; în acest sens, „o însemnată contribuţie“ o are marele circuit internetizat alimpostorilor / mediocrităţilor.

(b) Dar este vremea să vedem şi ce „valori“ / „capodopere“ fonfoististe se ascund înFlorentin Smarandache, Distihuri paradoxiste (Aalborg-Danemarca, Editura Dorul [ISBN87-90425-34-0], 1998), volumul respins de distinsul critic / istoric literar Alex. Ştefănescu.

De reţinut este faptul că „distihurile paradoxiste“ sunt dedicate «Celui mai bunprieten neamţ al meu Titu Popescu» (cred că merită pe deplin, deoarece a consacrat lui F. S.Estetica paradoxismului, din 1995).

Volumul Distihuri paradoxiste (1998), se deschide cu un Cuvânt înainte şi înapoi– Al patrulea Manifest Paradoxist – Teoria Distihului Paradoxist, cu desfăşurare pepaginile numerotate cu cifre romane, I – XX .

„Teoria fonfoist-estetic-prozodică“ a distihului smarandachist este demnă derăsunetu-i pompieristic şi agresiv-pleonastic („răsunet“ ca de clopot funerar-fermecător şimobilizator de comentatori-lătrători-planetari, pentru că la ora asta, după cum ne semnaleazăunul, genialoidul volum se află deja la «traducerea în greacă [...], a cincea traducere a acesteicărţi») :

«Distihul paradoxist [a se citi corect : „fonfoist“] este format din două versuriantitetice unul altuia, dar care împreună se contopesc într-un întreg definind (saufăcând o punte de legătură) cu titlul. De regulă, al doilea vers neagă pe primul,conţinând aşadar o noţiune / sintagmă / idee opusă (antinomică, antagonică).» (p. I).Putea spune în definiţie şi mai profund-fonfoismatic : „distihul […] este format din

trei versuri antitetice“.În ceea ce priveşte „noutatea fonfoist-smarandachistă“ de „fabricare“, de „producţie

în serie“ a distihului, tot din cel de-„al patrulea manifest“ şi de la aceeaşi pagină întâi aflăm :«luaţi un dicţionar de locuţiuni şi expresii lingvistice, proverbe, zicale, pilde, aforisme [...] şicontraziceţi-le fără milă, forfecaţi-le !» (s. n.).

Însă „metoda foarfecelor în poezie“ – după cum ştiu mai toţi absolvenţii de liceufără Bacalaureat din Bălceşti-Vâlcea – a fost descoperită (metoda / foarfeca-poezie) între anii1912 – 1915, în „jocul De-a poezia“, al adolescenţilor Ion Vinea şi Tristan Tzara,întemeietorii dadaismului.

Şi pentru a nu supăra pe Florentin Smarandache, fondatorul mişcării fonfoist-excrementiste internaţionale, prim-redescoperitorul „distihului din cinci versuri / non-versuri,două contra şi trei non-contra“, putem afirma – evident, consultând şi pe ceilalţi membri aimişcării – adevărul / non-adevărul că F. S. este prim-descoperitorul fabricării poezieidistihuite cu foarfecele, privind / numărând, evident, dinspre 1912 către minus-infinit.

Distinsul Receptor are nespusa bucurie de a savura chiar din prima pagină (adică a29-a din volumul Distihuri paradoxiste, 1998), cinci fermecătoare producţii literare,„mustind de catharsis“ : «Într-o stabilă / Instabilitate» (Perpetuum mobile) ; «S-a rezolvat : /„Nu se poate“» (Soluţie) ; «Credincios / În necredinţa sa» (Ateu) ; «Orice cunoscută / Are onecunoscută» (Ecuaţie) ; «Dacă îmi doresc ceva / Cu siguranţă se-ntâmplă invers»(Ghinion) ; etc. Dar nu din cauza acestor genial-fonfoist-planetare distihuri şi non-distihuri aaruncat Alex. Ştefănescu volumul lui Florentin Smarandache (Distihuri paradoxiste, 1998),ci din cauză că, îngurgitându-le, greutatea lor estetică devine piatră de moară-n liriculstomac. (v. http://fs.gallup.unm.edu/ParadoxismSiFolclor.pdf).

Page 380: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

380

(c) Pentru Florentin Smarandache, specialiştii în critică / istorie literară ca NicolaeManolescu, Alex Ştefănescu – adică „aruncătorii la coş“ ai mediocrului volum de Distihuriparadoxiste, de Florentin Smarandache – «nu mai reprezintă lucru mare, se ridică tineriiacum şi paradoxismul are trecere mare la ei».

Mancurt şi diversionist, F. S. „are priză“, însă la tinerii (scriitori, gazetari ş. a.)superficiali, ori fără experienţă în domeniile cercetării / beletristicii, cei mai mulţi grăbiţi arealiza articole / interviuri „e-mail-ate“ (ca Veronica Balaj, Octavian Blaga, Adrian Botez,Silvia Constantinescu, Rodica Diaconu, Anca Lăpuşneanu, Mihaela Năftănăilă, Maria DianaPopescu, Sorin Precup, Crenguţa Ţolea ş. a.), fără a se mai documenta în presa despecialitate, în biblioteci, îngurgitând iute tot ce le dă / impune „şeful“ Şcolii Fonfoist-Excrementiste Internaţionale.

4) «Punându-mă alături (ori la concurenţă) cu Nichita [Stănescu], [Ion] Pachia[-Tatomirescu] mai mult mă ridică decât să mă coboare ! [Ion] Pachia[-Tatomirescu] foloseşteun stil preţiozitar, pentru a epata. ». Florentin Smarandache dovedeşte şi prin aceastăafirmaţie că nu ştie să citească o cronică / recenzie în limbajul de specialitate, înalt, al criticii/ istoriei, ori al teoriei literaturii. I. P.-T. n-a confundat şi nu confundă „speciile“ : hiena şiPasărea Măiastră, cotiga din Bălceştii copilăriei smarandachiste şi avionul supersonic de peruta Timişoara – Paris etc.

5) «Ceilalţi, citaţi de [Ion] Pachia[-Tatomirescu], nu au nimic paradoxist în teatru,roman, proză scurtă, filozofie. Eu aduc ceva paradoxist şi acolo.». Un fonfoist, fie el şiabsolvent de facultate de matematică, nu are dreptul să se pronunţe asupra valorilor din altedomenii de specialitate – ca filosofia, literatura etc. – decât în „calitate de chibiţ“ (ceea ce-ide talia lui F. S., chibiţărelul marocano-american al avangardismului din cultura Românieidin primul sfert al secolului al XX-lea).

6) «Poate la o nouă ediţie listaţi mai multe cărţi paradoxiste (vezi referinţele lainterviu)». Peste 90% din cărţile / referinţele de la interviul smarandachist n-au tangenţă cuestetica paradoxismului adevărat.

7) «Acum îl înjur şi eu pe [Ion] Pachia[-Tatomirescu], după cum a procedat el. Îi varămâne şi lui şi altora.». I. P.-T. n-a înjurat, ci a făcut judecăţi de valoare estetico-literară cenu pot fi abordate decât cu specialiştii în domeniu. E-adevărat, numai mancurtul din F. S.poate să înjure / calomnieze (pe I. P.-T., pe Fl. Vasiliu, pe Alex. Ştefănescu, pe N. Manolescuş. a.)

8) «Nu este [Ion] Pachia[-Tatomirescu] cel care foloseşte prima dată cuvântul„paradoxism“ în sens de curent literar. Vedeţi manifestul meu din 1983 [corect : 1984] în Lesens du non-sens : „Pour un nouveau mouvement littéraire : le paradoxisme“, p. 5. Niciprima analiză literară a paradoxismului n’o face el, ci eseişti marocani, români (DumitruRadu Popa), belgieni între 1983 – 1989». Termenul paradoxism era déjà creat în franceză dinanul 1784, după cum s-a mai arătat, dar cu semantismul de curent literar a fost folosit maiîntâi I. P.-T., încă din orizontul anului 1972 (cf. Al cincilea anotimp – Oradea, anul al V-lea, nr. 1 / 36 – partea I, p. 10 sq.); F. S., neştiind sensul cuvântului creat în franceză, în anul1784 (căci n-avea „cum...“), dar ştiind din corespondenţa cu I. P.-T. (Dacia-Timişoara –Africa-Sefrou) că paradoxismul înseamnă curent literar, astfel l-a şi preluat de la acesta(fără a cunoaşte, poate, nici astăzi, ce înseamnă un curent literar, de vreme ce mai crede că elsingur înseamnă „întregul paradoxism“). Ceea ce pretinde F. S. că-i manifest rămâne – dupăcum s-a demonstrat (supra) – „o sporovăială de manelist turmentat ce se crede autor maimare decât Eminescu, Stănescu, Sorescu şi decât ceilalţi-poeţi de pe întreaga planetă“.

9) «Revista „Lumina“ (Iugoslavia) mi-a dat premiu pentru eseu (este vorba de eseul„Distihuri paradoxiste“, pe care Dv. îl criticaţi pentru confecţionalism). Ăsta-i stilul înavangarde ! Eseul (la începutul cărţii cu acelaşi titlu) este conside[rat] o adevărată teorieliterară paradoxistă.». S-a văzut mai sus că-i „moloz, nisip, întunecime spre păşunile alpine“,adică „stilul de a polua / profana“ spaţiul alpin al literaturii naţionale / universale.

Page 381: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

381

10) «Paradoxismul e mai original ca haiku (ultimul e imitarea japonezilor). Credc’aveţi mai multe şanse să rămâneţi prin paradoxism decât prin haiku în literatura română. Latelefon vorbiţi una, în carte scrieţi alta. Mi se pare că faceţi joc dublu între mine şi [Ion]Pachia[-Tatomirescu]... După ce [Ion] Pachia[-Tatomirescu] v-a făcut securist. ». Şi-aici, F.S. face lupinguri între „logica-i animălie“ şi „anomalia logicii sale“, de la „originalitate înmicropoemul-haiku“, la „jocul dublu“ (în care-i „maestru al diversiunilor“, „joc dublu“înrădăcinat în zona repiliană din creierul-F. S., cu „focalizare anti-[Ion] Pachia[-Tatomirescu]“ pentru că a semnalat impostura literară a lui F. S., plagiatul lui F. S. dinNichita Stănescu, faptul că „nu ştie să citească“ adevărul dintr-un text în stilul funcţionalştiinţific al teoriei literaturii, al istoriei literaturii, al criticii literare, al filosofiei culturii etc.)şi de-aici la un „Vasiliu-securist“ (mai mult ca sigur, „lupingul smarandachist“ îşi are rampade lansare, se iţeşte dintre anii 1980 – 1982, când Regimul Dictatorial şi SecuritateaCeauşistă îl „catapultează“ în Maroc, unde, în egoismul lui fără margini, îşi trădează„misiunea de profesor“ şi devine un grobian fondator al fonfoismului excrementist-internaţional). Niciodată I. P.-T. „n-a făcut pe cineva securist“. Diversionismul „prin joc-dublu“ a fost practicat de Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache în toată perioada în care I. P.-T.l-a ajutat să se afirme (din 1982 încoace) : şi faţă de Chantal Signoret (a cărei adresă – ca să-imulţumească I. P.-T. direct, nu prin F. S., pentru traducerea în franceză a „prefeţei“ Etat-de-moi de la prima-i carte Formules pour l’Esprit, publicată în Maroc, în 1983 – a refuzat să i-ocomunice, I. P.-T. aflând-o mai târziu, din revista londoneză Convergenţe Româneşti /Romanian Convergences, nr. 5 / mai, 1985 – supra), şi faţă de Ion Rotaru (cu care i-a făcutlegătura I. P.-T., dându-i adresa de pe când se afla în Maroc), şi faţă de Florin Vasiliu (cucare F. S. s-a cunoscut tot datorită lui I. P. T.) ş. a. m. d. După cum s-a demonstrat / dovedit(supra), inclusiv prin Florentin Smarandache, Obiectivul „Savu“ – dosariada.ro, 2011. DacăF. S. se crede că-i poet paradoxist-original, ori haijin original, să scrie nu distihuri în lăbărţatesensuri / non-sensuri, ci doar zece salmi la înălţimea salmului inventat / brevetat de I. P.-T.drept cea mai scurtă poezie cu formă fixă din istoria poeziei universale, un distihînsumând doar şase silabe (versu1 prim, de regulă, dintr-un troheu ; versul secund, din doitrohei), salm despre care Florentin Smarandache a aflat pentru prima dată din cartea demicropoeme-haiku / trisalmi a lui I. P.-T., Dumnezeu între sălbatice roze (1993), pe care i-atrimis-o cu autograf atunci, din România, peste Atlantic, în Arizona, salm la care, neavândînzestrarea, puterea de a-l face / cultiva, prin imitaţie lamentabilă, a scos la iveală un soi delăbărţat distih – rod al „monstruoasei sale superficialităţi“ fonfoist-excrementist-smarandachiste.

11) «Dacă eu sunt „marginal“, cum zice [Ion] Pachia[-Tatomirescu], el e complet pedinafară ! Să spună şi el în ce enciclopedie străină este inclus ? Câţi străini au scris despreel ? În câte biblioteci străine se află cărţile lui ? Etc. S-au publicat cărţi matematice desprefuncţii şi secvenţe Smarandache – întrebaţi-l pe Viorel Gh. Vodă, el are». Încă din anul 1984,I. P.-T. spre a atenua, spre a face ca ochiul cenzurii ceauşiste să nu observe „avangardismuldesuet“ din Le sens du non-sens, a folosit sintagma «aşa-zisa periferie a paradoxismului»(supra). În fraza de mai sus, ca şi din multe altele, se observă alarmante „sărituri de colo-colo, din colţ-în-colţ, de la un subiect la altul“, de parcă autorul acesteia ar aveacomportament de şobolan căzut în capcana sârmoasă. I. P.-T. este prezent şi în enciclopediistrăine, au scris despre opera lui valoroşi critici literari străini (supra), nu „rebusişti“, sauliceeni din Sefrou, ca despre F. S.; I. P.-T are cărţile lui intrate în marile / importantelebiblioteci ale lumii, inclusiv în Library of Congress. Publicarea de cărţi despre matematică nupriveşte domeniul literaturii. Numai cei cu deteriorate zone / „circuite“ ale cortexului facastfel de aserţiuni / fraze „anapoda“.

12) «Eu sunt mai cunoscut decât credeţi, chiar şi în România situaţia s-a maischimbat. O universitate m’a propus pentru doctor honoris causa în literatură (datorităliteraturii paradoxiste)». Este posibil ca F. S. („candidatul la Premiul Nobel“, propus în 2011,

Page 382: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

382

de fundaţia lui Geo Stroe, aşa-zisa Academie Dacoromână) să obţină şi titlul de doctorhonoris causa al Universităţii Fonfoist-Literare din Zeronlanda.

13) «Pachia nu are idei clare, să înţelegi ceva. El „metaforiseşte“ [verbul corect estea metaforiza] sintagme care prind mai de grabă în poezie decât într-un articol de teorieliterară – ce-ar trebui să facă el.». E normal ca un absolvent de facultate de matematică – aşacum e Fl. Smarandache – să nu priceapă limbajul înalt-ştiinţific al cercetărilor / lucrărilor luiIon Pachia-Tatomirescu din domeniile umaniste. Se crede foarte priceput F. S. în toatedomeniile cercetării ştiinţifice încât toată lumea trebuie să se ia după el, cam tot aşa cum s-aluat după F. S. şi Securitatea Ceauşistă (care nu prea i-a respectat preţioasele-i indicaţii„metaforisit-fonfoiste“).

14) «Nici unul dintre scriitorii propuşi / studiaţi de [Ion] Pachia[-Tatomirescu] n’auscrieri proprii paradoxiste în alte limbi (nu traduceri). Eu am în franceză şi engleză».

F. S., atoateştiutorul, mai abitir decât vestita Securitate Ceauşistă, are şi fişelescriitorilor studiaţi de I. P.-T., scriitori ce «n-au scrieri proprii paradoxiste» (a se observa laîntemeietorul fonfoismului excrementist-mondial „individualizarea-i prin foame decratime“), scriitori ce au – ca şi F. S. – „improprii scrieri paradoxiste“ (şi de observaţia luitrebuie să se ţină seamă, doar vine nu numai de la un „expert în fâsologie“, cum ar zice Fl.Vasiliu, desigur, ci şi de la un „expert în scrieri paradoxiste improprii“).

15) «[Ion] Pachia[-Tatomirescu] e singurul care bate apa’n piuă cu Miron RaduParaschivescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Slavco Almăjan etc. [corect : ş. a.] Nichita[Stănescu] nu a definit nicăieri paradoxismul, nu l-a teoretizat (putea s’o facă în „Respirări“,1982, dacă l-ar fi inventat el), nici măcar cuvântul <paradoxism> nu există în toată operalui... Şi-atunci ? Există complexul Mat[t]hew : de-a atribui unor personalităţi mari idei şirealizări care nu le aparţin ! // Cu respect, Florentin Smarandache».

Citind şi acest esenţial punct fonfoist-smarandachist de „închidere“ epistolară cătreun părinte de Univers al paradoxurilor, Florin Vasiliu, rămânem cu convingerea că F. S.este, într-adevăr, şi primul doctor honoris causa, şi fondatorul fonfoist al Universităţii deBătut Câmpii Planetari.

Şi această scrisoare deşănţată a lui Florentin Smarandache către Florin Vasiliudovedeşte că I. P.-T. nu s-a mai înşelat din 1997 încoace, anul smarandachistelor „Scrieridefecte“, trăgând pentru totdeauna concluzia: Florentin Smarandache nu poate ajungevreodată la adevăratele, înaltele valori estetic-paradoxiste, la fluviul / curentul limpid-cogaionic al paradoxismului; „opera“ lui F. S. aparţine pentru totdeauna mocirleifonfoismului „excrementist-internaţional“ din cea mai puturoasă „gârlă avangardistă“.

(3) V. supra, epistola-răspuns, din 26 iulie 1990, prin care Florin Vasiliu confirmăprimirea şi includerea micropoemelor-haiku în antologia-i, Umbra libelulei. Lui FlorinVasiliu, I. P.-T. nu i-a spus vreodată că până în 26 iulie 1990, data scrisorii, FlorentinSmarandache era complet străin de arta micropoemului-haiku, că respectivele patrumicropoeme în spirit haiku se datorau lui Ion Pachia-Tatomirescu ce, spre a-i face o surpriză/ bucurie „auto-exilatului“ marcat de viaţa din lagărele de refugiaţi, dar şi pentru că nu maiera timp să ia legătura cu el ca să-l iniţieze în astfel de poezie cu formă fixă de sorginteniponă şi ca să producă astfel de „micro-texte peste linia de plutire“ (neavând o adresă sigurăa lui F. S. de prin Turcia, ori de prin Statele Unite ale Americii, pe unde s-o fi aflat atunci),extrăsese o duzină de versuri din volumul Formule pentru spirit (1981), singurul său volumtipărit în limba valahă până atunci, dispunându-le în cele 17 silabe de tipar-haiku. Astfel l-afăcut I. P.-T. şi pe F. S. „haijin din Valahime“, selectat într-o antologie de exigentul poetiubitor de japonezerii, Fl. Vasiliu. Abia după ce I. P.-T. i-a dat vestea lui F. S. că-i „haijin“,după ce l-a iniţiat pe F. S. în arta-haiku şi după ce i-a dat lui F. S. şi adresa redactorului-şef alrevistei bucureştene, Haiku, Florin Vasiliu, „pentru viitoare, certe colaborări“, aşadar, „culecţia de haiku“ însuşită temeinic de la profesorul de Poezie I. P.-T., Florentin Smarandache a

Page 383: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

383

trecut serios la lucru (şi la „diversiuni anti-[Ion] Pachia[-Tatomirescu]“), alcătuind şipublicând volumul Clopotul tăcerii / Silence’s Bell / La Cloche du Silence (Bucureşti-Phoenix, Ed. Haiku − Xiquan Publishing House, 1993), căruia I. P.-T. i-a făcut recenziaÎntârziat printre stele privighetorite (publicată în 2 iulie 1994, supra).

Scrisoare deschisă către „Al cincilea anotimp“. Stimate DomnuleDirector, Ioan Laza, / Stimate Domnule Redactor-şef, Petru Şandor, /Stimate domnule redactor responsabil, Octavian Blaga, // În revista Dvs. decultură, Al cincilea anotimp (Oradea, ISSN 1453-214X –, anul al IV-lea, nr.2 / 33, primăvară, 2000, paginile 13 şi 14), atât eu, Ion Pachia-Tatomirescu,în calitatea de autor de lucrări / studii despre paradoxism (curent literarcristalizat în literatura valahă, graţie fluxgeneraţiei (High Tide Generation)postbelic-secunde, adică generaţiei Vasile / Vasko Popa – Nichita Stănescu– Marin Sorescu, în anii de după ieşirea României din „obsedantul deceniu“),cât şi Florin Vasiliu, în calitatea de autor al lucrării Universul paradoxurilor(Bucureşti, Editura Eficient, 1999), unde sunt şi capitole dedicateparadoxismului, am fost supuşi unui tir de calomnii, sub titlul Polemiciprivind paradoxismul – «interviu prin e-mail: Octavian Blaga – FlorentinSmarandache».

Recenta lucrare, Universul paradoxurilor (1999), un admirabil tratatde paradoxologie, sub semnătura distinsului cercetător ştiinţific, niponolog şipoet bucureştean, şeful primei veritabile şcoli de haiku din România, FlorinVasiliu, îmi este cunoscută din luna ianuarie a. c. După cum am aflat dinPrefaţă, lucrarea lui Florin Vasiliu este rodul unui «curs universitar opţional,în cadrul catedrei de literaturi comparate», susţinut în anul de învăţământ1998 – 1999, chiar în urbea Dvs., la propunerea profesorului universitardoctor, Paul Magheru, prorectorul Universităţii din Oradea.

De vreme ce a acceptat să publice Polemici privind paradoxismul,consider lăudabil efortul revistei Dvs., Al cincilea anotimp, dacă şi-a propussă clarifice o problemă importantă de istorie a literaturii valahe din a douajumătate a secolului al XX-lea, mai precis, din epoca paradoxismului (1945 /1950 – 1989 / 2000).

În numele dreptului la replică, vă rog să publicaţi în paginile revisteiDvs., prezenta „scrisoare deschisă“ şi cele două „eseuri“ lămuritoare pentruDistinsul Receptor :

I. Conceptul estetico-literar de paradoxism, desemnând curentulliterar modernist-resurecţional-valah, ale cărui principii s-au relevatîntre anii 1965 şi 1970, datorându-se generaţiei Vasile / Vasko Popa –Nichita Stănescu – Marin Sorescu (sau fluxgeneraţia – High TideGeneration – postbelic-secundă) ;

Page 384: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

384

II. Ultimul obiectiv al lui F. Smarandache (începând din 1990):americanizarea „smarandachismului“ dadaist-avangardist desuet (sau a„nudaismului“ / „danuismului“, „fonfoismului“) sub numele deparadoxism, anularea paradoxismului. / Cu deosebită stimă şi încredere, /Ion Pachia-Tatomirescu.

I. Conceptul estetico-literar de paradoxism, desemnând curentulliterar modernist-resurecţional-valah, ale cărui principii s-au relevatîntre anii 1965 şi 1970, datorându-se generaţiei Vasile / Vasko Popa –Nichita Stănescu – Marin Sorescu (sau fluxgeneraţia – The High TideGeneration – postbelic-secundă). Din necesităţi strict didactice, încă din anii1972 – 1974, am numit paradoxism noul curent literar modernist-resurecţional a cărui direcţie estetică mi s-a lămurit la descoperireaprogramului unei certe conjugări în autentice moduri lirice, epice,dramaturgice, a paradoxurilor noastre existenţiale, în acele opere„incontestabile“ ale generaţiei literare afirmate între orizonturile anilor 1964 /1965 şi 1970, sau ale fluxgeneraţiei postbelic-secunde (High TideGeneration), generaţie ai căror reprezentanţi începuseră să-şi facă „loc“, încăde prin 1968-69, şi în manualele şcolare (mai întâi prozatorii: Dumitru RaduPopescu, Fănuş Neagu, Ştefan Bănulescu, Augustin Buzura, Nicolae Brebanş. a., apoi poeţii: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, AdrianPăunescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana ş. a.) –, un curent literardacoromânesc prin excelenţă, nu de import, cum majoritatea curentelorînregistrate de istoria literaturii noastre de până la data respectivă (mai puţin,dadaismul de Gârceni-Bucureşti, „deturnat“ pe via Zürich – Paris).

1. Am constatat – de la catedră – că poezia, proza, dramaturgia noilorscriitori – ai fluxgeneraţiei de după al II-lea război mondial –, studiaţi înlicee / facultăţi, în baza programelor de învăţământ din România deceniului aloptulea, nu se mai încadrau în estetica realismului („socialist“), singurulcurent „admis oficial“, „tolerat“ de cenzura totalitarismului (ce îşi rafinase„mijloacele“ îndeosebi după „tezele din iunie 1971“). Ştiam că un curentliterar «este perceput ulterior», că «spontaneităţii nu-i este dată conştiinţalimpede a dimensiunii şi direcţiei iniţiativei sale» (MDil, 504), că numeleunui curent se relevă «retroactiv, de unele spirite teoretice acute», după cumeram încredinţat, din 1973, şi de celebrul Dicţionar de idei literare publicatde Adrian Marino.

Mai ştiam că liderii fluxgeneraţiei postbelic-secunde, cele maiincandescente „nuclee“ ale cometei paradoxismului, Nichita Stănescu şiMarin Sorescu, în afara oralităţii unor cercuri de prieteni, nu aveau cum sălanseze în presa comunistă „manifeste literare“, aidoma liderilor interbelici,cenzura interzicând aşa-ceva; cum „manifestele literar-paradoxiste“ au existatîn programul liderilor fluxgeneraţiei, dar „neafişate public, în reviste“, le-am

Page 385: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

385

căutat liniile de forţă estetico-literară în operele cele mai reprezentative dintreanii 1964 şi 1970, începând, îndeosebi, cu 11 elegii de N. Stănescu (1966) şicu eclatantul teatru paradoxist-existenţialist al lui Marin Sorescu, din dramaIona (1968), Paracliserul (1970), A treia ţeapă (1971) etc.

La o primă radiografiere estetico-literară a creaţiei fluxgeneraţieipostbelic-secunde, cea mai luminoasă şi originală zonă era / este constituită,după cum am mai spus, din „roadele“ conjugării la moduri lirice, epice,dramaturgice, a paradoxurilor existenţiale din secolul al XX-lea, aparadoxurilor(*) universului nostru cel de toate zilele. Dintre criticii literaricare mi-au dat primele certitudini în acest perimetru al cercetării, menţionezîn primul rând pe Marian Popa, spirit pătrunzător spre esenţe, îndeosebi înmonumentalul său Dicţionar de literatură română contemporană, publicatîn anul 1971, unde – cu privire la creaţia soresciană – a subliniat:

volumul «Poeme (1965) aduce propriile interpretări paradoxale alemitologiei universale sau naţionale, privind creaţia lumii, arta, moartea,destinul, raportările generale ale omului cu relativul şi absolutul, efemerul şieternul, idealul şi fenomenalul; poetul demitizează şi persiflează cudisperarea conştiinţei propriei condiţii precare de fiinţă limitată şi ignorată;[...]; volumul marchează şi începutul unei direcţii contemporane a„antipoeziei“ româneşti; poemele se bazează pe anecdotă: pornind de laanumite premize, aceasta se dezvoltă pe parcursul unui poem, având în final opoantă ce introduce metafizicul sau paradoxul menit să răstoarne o ordinevalorică; [...] tragedia Iona (1968) reactualizează personajul biblic, careevadează dintr-o burtă de peşte pentru a intra într-o alta, mai vastă darsimilară, şi aşa mai departe, sugerându-se că realitatea este o succesiune despaţii închise pentru gândirea şi acţiunea umană; [...]; lanţul fatalităţilorrecurente e rezolvat prin spintecarea propriei burţi, adică anularea proprieicondiţii prin suprimarea paradoxului ei.» (s. n.). Aşadar, sorescianaconjugare lirică şi dramatică a paradoxurilor noastre existenţiale,evidenţiată în anul 1971 de criticul Marian Popa, m-a îndemnat / determinat– încă din anul 1972 – să desemnez prin cuvântul paradoxism(**) noulcurent literar modernist-resurecţional, primul veritabil curent literardacoromânesc, nu de import, cu fundamente estetice datorate generaţieiVasko / Vasile Popa-Stănescu-Sorescu, sau fluxgeneraţiei (High TideGeneration) postbelic-secunde.

2. Constatând că termenul de generaţie (literară) a fost „ocolit“ delucrarea lui Adrian Marino, din 1973, Dicţionar de idei literare, I (A – G),desigur, am mai elaborat tot în acelaşi orizont şi conceptele de generaţie detranzienţă (Transience Generation), fluxgeneraţie (High Tide Generation),refluxgeneraţie (Generation of Deep Clearness), spre a desemna cele treigeneraţii tipice „antrenate“ de fiecare puternic seism social (război mondial,

Page 386: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

386

revoluţie etc.) într-o cultură (fiecare generaţie putând avea două-trei „valuri“ /„promoţii“). Mai înainte, între orizonturile anilor 1966 şi 1971, lansasem şiconceptele : de disipativ-grup (desemnând „grupul“ de acţiune literarăresurecţională, „împăştiat“ / „disipat“ în marile oraşe ale României, coordonatde la Vălenii de Munte, de Miron Radu Paraschivescu, şi afirmat, între anii1965 şi 1968, în suplimentul de poezie şi proză, Povestea Vorbii, al revisteiRamuri din Craiova; de holopoem (adică poemul întregului cosmic; temeiulrezidă în sacrul raport zalmoxian dintre Întreg şi Parte ; protagonistulpoematic, ori autorul, ca „parte“, reflectă „întregul“, conform principiilorholografiei, şi invers; primul meu holopoem, „galactică simfonie a luminii“,Dialectică, mi-a fost publicat şi comentat de Miron Radu Paraschivescu, ladebut, în Povestea Vorbii – Ramuri, nr. 10 / 1966, p. 14; tot atunci / aici mi-apublicat şi comentat Peristylium, prima ars poetica paradoxistă); de trisalm(formă fixă de poezie, „în replică la haiku“, constând în trei versuri, dar dupăschema „fluture pe floare“, în măsura 6-5-6, ori în schemele: 5-6-6 / 6-6-5)etc.

3. Lansarea şi lămurirea / explicarea conceptului de paradoxism, înaccepţiunea de curent literar-valah postbelic-secund, am făcut-o (de câte oris-a ivit prilejul, de câte ori a fost necesar, aşa cum am procedat şi cu celelalteconcepte pe care le-am elaborat / lansat de-a lungul deceniilor, fără pretenţiavreunei paternităţi, ci numai cu bucuria că ideile circulă, rodesc etc.),începând din anul 1972, nu numai de la catedră, în cadrul lecţiilor de teoria /istoria literaturii, ci şi într-o serie de reuniuni / şedinţe ale cenaclurilor pe carele-am condus (între anii 1972 şi 1974, Alma Lux / Alexandru Macedonski,cenaclul scriitorilor-profesori din Oltenia, avâdu-şi sediul la CasaPersonalului Didactic din Craiova; conducerea cenaclului am încredinţat-o d-lui prof. dr. Marian Barbu; între anii 1983 şi 1988, cenaclul GeneraţiaRepublicii, al scriitorilor-profesori din Timişoara, avându-şi reuniunile lasediul Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş, de pe str. Gh. Doja, 11), alecenaclurilor pe care le-am frecventat între 1971 şi 1989 – îndeosebi, înintervenţiile mele de la cenaclul bucureştean, George Călinescu, patronat deAcademia Română (1971 – 1973), prin Al. Philippide şi Şerban Cioculescu,de la cenaclul craiovean al revistei Ramuri (1975 – 1982), de la cenaclultimişorean al revistei Orizont (1983 – 1989).

(a) În anul 1979, având certitudinea că manuscrisul volumului meu depoeme, Zoria, încredinţat Editurii Cartea Românească, graţie directoruluiMarin Preda (care şi-a pus semnătura pe contractul de editare), va vedealumina tiparului (după vreo trei ani de aşteptare), am conceput un fel de„postfaţă“, într-o formulă mai subtilă, „epistolară“, Scrisoarea unui poetdacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus, în care am expusconceptele în discuţie, arătând că fluxgeneraţiei postbelic-secunde i se

Page 387: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

387

datorează principiile estetice ale unui nou curent literar, modernist-resurecţional, paradoxismul, dar şi subliniind totodată că sporirea coroleiparadoxismului cu: noul autohtonism, rafinarea paradoxismului etc., intrăîn programul refluxgeneraţiei postbelic-secunde, adică al generaţiei mele(„promoţia ’70“ cum îi zice L. Ulici), în ultimă instanţă. Cenzura nu a permispublicarea Scrisorii..., al cărei text, amplificat de la un an la altul, a devenitdin ianuarie 1985, Fragmente din „Scrisoarea-răspuns“ a unui poetdacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus.

(a-1) După intrarea în librării a volumului Peregrinul în azur(Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984), am multiplicat la maşina de scrisFragmente din „Scrisoarea-răspuns“ a unui poet dacoromân către domnulCantemir sau Enciclopedicus, ataşând câte un exemplar dactilografiat lafiecare carte trimisă cu autograf pe la diferiţi critici / istorici literari din ţară şidin străinătate, la diferite reviste. Astfel, am trimis-o şi la Londra, pe adresarevistei de cultură şi civilizaţie, Convergenţe Româneşti / RomanianConvergences. Dr. C. Michael-Titus, directorul revistei, mi-a publicat înConvergenţe Româneşti / Romanian Convergences, nr. 5 / mai, 1985, în treipagini (40 – 42), ceea ce a crezut că este mai interesant (din cele 12 pagini A-4 de ms-dactilo) din Fragmente din „Scrisoarea-răspuns“ a unui poetdacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus, făcându-mi şi ogeneroasă prezentare:

«Publicăm aici textul unui manifest literar care a fost circulat în România de cătrepoetul Ion Pachia-Tatomirescu cu ocazia lansării plachetei sale de versuri intitulată„Peregrinul în azur“. Prezentat sub forma personală de scrisoare şi plasat încontextul romantic-istoric al culturii române, acest manifest este interesant nu numaipentru că exprimă orientarea literară a unei noui generaţii, dar arată în acelaşi timpşi liniile precise ale drumului apucat de literatura română de azi.» (p. 40).(a-2) Aşadar, lui Ion Pachia-Tatomirescu i se datorează primul

manifest al paradoxismului în Sfânta Limbă Valahă, într-o revistădacoromânească de cultură / civilizaţie, în care sunt enunţate principiileestetico-literare aflate în seama refluxgeneraţiei postbelic-secunde, sau„generaţia mea“ – generaţie a retragerii la matcă şi a cristalizărilor înprofunzime (Generation of Deep Clearness), manifest ce a fost publicat înmai 1985, în revista Convergenţe Româneşti / Romanian Convergences ;sunt evidenţiate următoarele principii: «...poate că în programul nescris aldisipativ-grupului – se ştie – stau: utopismul (ca o direcţie literară dealtitudine, bine conturată în sistemele poetice, îndeosebi, la Dinu Flămând, cual său Apeiron, la Ion Mircea, la Adrian Popescu, în Umbria etc.), rafinareaparadoxismului (întemeiat prin operele lui Marin Sorescu şi cele ale luiNichita Stănescu, la ultimul fiind vorba de paradoxismul ontologic al limbii),realizarea saltului în nelinear prin gândirea metaforică, adică obţinerea„gândirii metaforic-disipative“, hipercorectitudinea stilistică, autohtonismuletc.» (p. 41). În acelaşi număr al revistei Convergenţe Româneşti /

Page 388: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

388

Romanian Convergences, şi Florentin Smarandache publică un articol,Limbajul ştiinţific şi „limbajul literar“ ; deşi vorbeşte aici despre TristanTzara, despre Eugen Ionescu, despre Solomon Marcus, despre el, «profesorulde matematică Ovidiu Florentin, autor al volumului intitulat Formule pentruspirit» (p. 4), despre Augustin Buzura, despre Mircea Eliade, despre LewisCaroll ş. a., nicăieri nu apare în text cuvântul / conceptul de paradoxism, orivreun derivat de la paradoxism, în accepţiunea de curent literar. De ce nu aîndreptat asupră-mi atunci, în mai 1985, rafala de „calomnii“ / „injurii“publicate de revista Al cincilea anotimp în „primăvara“ anului 2000...?Alăturat, punem la dispoziţia Dvs. copia xeroxată a primului manifest alparadoxismului – publicat într-o revistă de cultură / civilizaţiedacoromânească, în mai 1985: Fragmente din „Scrisoarea-răspuns“ a unuipoet dacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus ; dar textulintegral al manifestului Fragmente din „Scrisoarea-răspuns“ a unui poetdacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus poate fi aflat deDistinsul Receptor în: Ion Pachia-Tatomirescu, Bomba cu neuroni(Timişoara, Editura Aethicus, 1997, pp. 130 – 146); totodată anexăm şi copiaxeroxată a articolului publicat în acelaşi număr de către F. S.

(a-3) F. S. afirmă în interviu (j) : «Aserţiunea că Pachia efectuează„prima analiză literară privind originile şi priorităţile curentului paradoxist“în 1989, preluată de Vasiliu, este falsă; cel puţin vreo zece astfel de analizesunt scrise sau publicate înaintea lui în perioada 1983 – 1989; prima analizăliterară despre paradoxism este eseul poetului marocan Jawad Ben Serghini,fostul meu elev de la Liceul Sidi El Hassan Lyoussi din Sefrou, intitulat„Florentin brűle le feu rouge“ din 1983, tipărit şi în Antologia Paradoxistă ;alte eseuri, demne de remarcat, sunt semnate de: Khalil Raïss, „Ecrivez vosparadoxes!“, publicat în 1984 [...], Abderrahim Bargache, în 1984, D. R.Popa [...]» şi un anonim din Franţa („autorul nespecificat“), din partea„Asociaţiei Literare Provensale din Aubagne“, «din 1988». «Toate» (care nusunt «vreo zece», ci numai cinci ! „însemnări“, „recenzioare“ despreSmarandache...!) sunt «incluse în Antologia Paradoxistă menţionată; prinanii 1992 – 1994, când Pachia şi Vasiliu erau în harţă, unul îl acuza pecelălalt c-a fost securist pe vremea comuniştilor.».

(a-3-a) Îndeosebi, în ultima frază, Florentin Smarandache sedovedeşte a fi un abject, un ordinar diversionist: eu nu am spus / gânditvreodată despre domnul Florin Vasiliu că «a fost securist» şi nu pot crede cădomniei-sale i-ar fi putut trece prin gând aşa-ceva despre mine... Toateacestea sunt „invenţii smarandachiste“, căci „principiul descoperit“ deFlorentin Smarandache, vechi de când lumea, este de a seamăna discordiaîntre semeni spre a ieşi el în faţă / frunte (bineînţeles, ca un păduchevâlceano-american)...! Cu autorul Universului paradoxurilor nu m-am aflat

Page 389: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

389

vreodată «în harţă» (spre a apela la limbajul universitar-gallupist al„matematicianului-poet american“, Florentin Smarandache).

(a-3-b) Cu privire la prima frază a acestui text aflat sub lupă,universitarul american-gallupist-nudaist, F. S., nu precizează de unde apreluat Florin Vasiliu „falsa aserţiune“. Florin Vasiliu cercetează cu acribiedocumentele, chiar dacă nu merge la Biblioteca Americanului Congres ca F.S.; chiar eu i-am procurat câteva cărţi din Belgia, Germania, Franţa, oricâteva copii / „xeroxuri“ de pe volume existente doar în marile biblioteci alelumii, inclusiv din Statele Unite ale Americii. Cum F. S. încurcă sensurile cunon-sensurile, nu este exclus să fie vorba de „non-falsa aserţiune“ (=adevărata aserţiune).

Distinsul Receptor este invitat la lectura documentelor din carerezultă, ceea ce a afirmat şi cercetătorul Florin Vasiliu: Ion Pachia-Tatomirescu publică în 1989 primul studiu fundamental despre paradoxism,relevându-i principiile estetico-literare dinspre opera lui Nichita Stănescu,liderul fluxgeneraţiei: Nichita Stănescu – pattern lirosofic şi paradoxismontologic al limbii (în „caietul“ Nichita Stănescu, editat de AsociaţiaScriitorilor / Centrul de Creaţie şi Cultură pentru Tineret, cu prilejulconcursului de poezie contemporană, ediţia a V-a, Timişoara, 8 – 10decembrie 1989, pp. 11 – 14). S-ar putea ca Fl. Smarandache să fi avut învedere adevărul „absolut“ (necunoscut lui Florin Vasiliu, domnia-saîncrezându-se doar în documentul tipărit): 1) Ion Pachia-Tatomirescu aconceput / redactat – între anii 1980 şi 1983 – un amplu studiu (de 219pagini), Secţiuni de aur ale literaturii române contemporane, abordând dinperspectivă istorică literatura noastră de după cel de-al doilea război mondialşi evidenţiind aportul celor trei generaţii tipice (antrenate într-o cultură de unputernic seism social: război, revoluţie etc.): (I) generaţia de tranzienţă, (II)fluxgeneraţia şi (III) refluxgeneraţia; 2) în anul 1984, instituţiile de culturădin România aniversau «patru decenii de creaţie» (1944 – 1984); 3) prindecembrie 1983, lui Ion Pachia-Tatomirescu i se solicită de către redacţiarevistei Ramuri un studiu de istorie literară de 12 pagini (A-4) privindperioada aniversată; 4) studiul – cu amputările de rigoare ale cenzurii, cutitlul Secţiuni de aur ale literaturii române contemporane, a fost publicat deredactorul-şef, Marin Sorescu, în Ramuri, nr. 7 (241) / 15 iulie 1984 (paginile10 şi 11 în întregime); 5) în 3 iulie 1984, Florentin Smarandache s-a întorsdin Maroc în Ţară, la Craiova, a telefonat lui Ion Pachia-Tatomirescu laTimişoara, stabilind a se vedea în „capitala“ Băniei, la revista Ramuri, în 31iulie, urmând a face un drum împreună, în 1 august 1984, în Bucureşti,rezolvându-şi o serie de probleme pe la edituri / reviste, prilej de a-l prezenta/ recomanda pe F. S. cercurilor literare bucureştene; 6) cu această ocazie, I. P.T. a încredinţat spre lectură lui Fl. Smarandache o copie dactilografiată apărţii a II-a a studiului Secţiuni de aur ale literaturii române contemporane,

Page 390: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

390

consacrată paradoxismului, unde erau expuse principiile estetic-paradoxiste,liderii (N. Stănescu, M. Sorescu ş. a.) având capitole speciale (unele rămaseinedite până azi); principiile paradoxismului, „strategiile de afirmare“ au fostdiscutate şi în tren, în orele de drum dintre Craiova şi Bucureşti, Fl.Smarandache prefăcându-se a le înţelege şi a fi de acord cu cele expuse de I.P.-T. în materialul deja predat de câteva luni spre publicare la revistaLuceafărul; 7) în 1989, I. P. T. a extras capitolul despre Nichita Stănescu dinstudiul, Secţiuni de aur ale literaturii române contemporane – II –fluxgeneraţia (High Tide Generation) postbelic-secundă, publicându-l subtitlul Nichita Stănescu – pattern lirosofic şi paradoxism ontologic al limbii(în „caietul“ Nichita Stănescu, editat de Asociaţia Scriitorilor / Centrul deCreaţie şi Cultură pentru Tineret, cu prilejul concursului de poeziecontemporană, ediţia a V-a, Timişoara, pp. 11 – 14).

(a-3-c) Fl. Smarandache a cunoscut „odiseea“ acestui studiu al lui I.P.-T. despre paradoxismul lui Nichita Stănescu încă din iulie / august 1984;desigur, dinspre cele relevate mai sus – şi Florentin Smarandache poateconfirma adevărul „pur“ – aserţiunea lui Florin Vasiliu, din Universulparadoxurilor (pagina o precizăm noi acum şi aici: 345), poate fi „falsă“; darcercetătorul Florin Vasiliu, într-o lucrare ştiinţifică, nu se poate baza decât petextul tipărit; şi textul Nichita Stănescu – pattern lirosofic şi paradoxismontologic al limbii, de Ion Pachia-Tatomirescu, datează din 1989. Dar nucompatrioţii sunt importanţi pentru F. S., ci numai străinii. Şi obiectivul /misiunea lui Florentin Smarandache este „deturnarea“ şi americanizareaparadoxismului dacoromânesc.

(a-3-d) Distinsul Receptor să îngăduie acum a arăta şi sursele, sauistoria unei „false aserţiuni“ din Universul paradoxurilor, de Florin Vasiliu.De la pagina 331 (din Universul paradoxurilor), intră în circuitul„documentar“, „ştiinţific“, o „aserţiune falsă“ (dar nu din vina cercetătoruluiFlorin Vasiliu, ci datorită unei „cumplite“ virusări diversionist-smarandachiste a paradoxismului valah, spre a se înfăţişa lumii, graţie„matematicianului-poet“ din Arizona / New Mexico, drept mareleparadoxism american):

«În anii ’80 a apărut pe meleagurile Olteniei manifestul unei mişcări literare noi,paradoxismul. Autorul manifestului este Florentin Smarandache...».La un examen atent, constatăm: 1) până în 1979, absolventul

Facultăţii de Ştiinţe – secţia matematică-informatică – de la Universitatea dinCraiova, Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache (n. 1954, Bălceşti-Vâlcea) nu ascris poezie; 2) Ovidiu Florentin / Smarandache a publicat prima lui plachetă,Formule pentru spirit, în anul 1981 (Ed. Litera, Bucureşti); 3) OvidiuFlorentin / Smarandache nu avea operă, nu exista ca poet înainte de anul1981 ; nici până azi, cu toată libertatea şi bunăstarea din America lui, după undeceniu americănesc, nu a realizat vreo operă demnă de istoria literaturii

Page 391: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

391

(dacoromâne, franceze, anglo-americane etc.); 4) şi în România „anilor ’80“,după cum bine se ştie, manifestele de orice soi erau interzise de cenzuraceauşistă; 5) un manifest – dacă există – trebuie să aibă circuit; dacă nu poatefi publicat din cauza cenzurii, atunci el îşi asigură circuitul prin opere cerevoluţionează... Cercetătorul Florin Vasiliu a preluat afirmaţia aceasta falsădin cartea lui Titu Popescu, Estetica paradoxismului (Bucureşti, EdituraSocietăţii Tempus, 1995, p. 57), unde citim: «...la începutul anilor ’80», F. S.concepuse paradoxismul «în România ca o formă de radicalizare...», o carteapărută în regia lui Florentin Smarandache, o carte a smarandachismului, nu aparadoxismului dacoromânesc. Titu Popescu, cel „cu capul pe umeri“ înGermania anului 1995, se afla în România anului 1980 tot „cu capul peumeri“ (şi tot aici încă vreo câţiva ani până „a fugit din Ţară“) ca redactor larevista Transilvania din Sibiu, cunoscând bine realităţile / viaţa literaturii dinRomânia. Şi dacă în 1981, după apariţia plachetei lui Ovidiu Florentin,Formule pentru spirit (Bucureşti, Ed. Litera), Titu Popescu a refuzat să scrieo recenzie debutantului Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, nu spunemnimic, pentru că este libertatea criticului literar de-a face aşa-ceva ori nu. Dar„neamendat de istoria literară pentru falsuri“ nu poate rămâne“: pentru că nuse poate spune că esteticianului / criticului literar de la Transilvania, dinorizontul anului 1981, Titu Popescu, în Germania anului 1995, „i s-a scrântitlogica elementară“ după care (scrânteală) „un poet debutant în 1981, F. S.“,„concepuse“ / „fondase“ un curent literar, paradoxismul, în anul 1980, adicăînainte de-a exista F. S. ca poet ; „n-are circumstanţe atenuante“ nici de-ar fipreluat afirmaţia falsă „direct de la Florentin Smarandache“, ori, „indirect“, lao lectură neatentă, din Pseudo-eseu asupra unui nou curent literar euro-american: paradoxismul, de prof. univ. dr. Ion Rotaru, publicat în„americano-fonfoist-smarandachista“ Anthology of the paradoxist literarymovement (Los Angeles, Ophyr Univ. Press, 1993, pp. 39 – 57), unde citim:

«Punctul meu de vedere, judecata de valoare, cu privire la Mişcarea paradoxistă(care a luat fiinţă în România, în anii 80 – la Craiova ?... într-un grup de scriitori„disidenţi“ – ce este un „disident“ nu ştim încă – compus din Ion Pachia-Tatomirescu, Constantin M. Popa, Florentin Smarandache) va reieşi o foartesuccintă expunere de istorie literară urmată de câteva consideraţiuni comparatiste.»(Asm, 42), dar după ce – cu numai o pagină mai înainte – a atras luarea aminteastfel: «De ce toate acestea (am cules la repezeală din chiar Manifestul – sauManifestele – puse la dispoziţie de însuşi „protagonistul mişcării“ şi ne-am luat larându-ne libertatea de a le interpreta cum ne convine – ce ? noi criticii n-avemdreptul de a fi liberi ?, de a bate câmpii ?, măcar cât de cât) ?» (Asm, 41).Desigur, Fl. Smarandache a pus la dispoziţia lui Ion Rotaru, a lui Titu

Popescu ş. a. numai „pseudo-manifestele“ lui, fără manifestul adevărat alparadoxismului, cel semnat de Ion Pachia-Tatomirescu, Fragmente din„Scrisoarea-răspuns“ a unui poet dacoromân către domnul Cantemir..., pecare îl primise chiar de la subsemnatul, dactilografiat, o dată cu placheta-mide poeme, Peregrinul în azur (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984), o

Page 392: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

392

dată cu invitaţia de a participa (în august 1984) la realizarea grupului deacţiune literară (disipativ-grupul) de la Moneasa... Din mai 1985 încoace, F.S. ştia că „manifestul“ paradoxismului, Fragmente din „Scrisoarea-răspuns“ a unui poet dacoromân către domnul Cantemir..., de Ion Pachia-Tatomirescu fusese publicat în revista Convergenţe Româneşti din Londra.

(b) „O rampă de lansare“ a conceptului de paradoxism, între altele, s-a constituit şi la Radio Craiova (Oltenia), în emisiunile literare realizate decriticii Horia Ionescu şi Constantin Dumitrache, de poeta Ioana Dinulescu ş.a., la care am colaborat aproape săptămânal, între anii 1971 şi 1982 (perioadăîn care am fost profesor la cele două licee din oraşul Filiaşi-Dolj).

(c) Într-o astfel de emisiune literară a Radioului din Craiova, s-adifuzat şi recenzia Într-o permanentă „stare-de-eu“, pe care am făcut-oplachetei de debut, din anul 1981, Formule pentru spirit, de OvidiuFlorentin, duminică, 15 august 1982 (ziua, ora şi minutul transmisiei pot fiprecizate numai „din dosarele“ lui Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache,deoarece i le-am menţionat pe copia-în-indigo a recenziei ce i-am expediat-oprompt, luni, 16 august ’82, imediat după înregistrarea în Studioul de RadioCraiova, cu o „scrisoare-avertisment“ făcută la terminarea recenziei, totduminică, 15 august 1982.

La „lyrostetoscop“, volumul Formule pentru spirit de OvidiuFlorentin mi-a relevat un debut mediocru, cu multe lecturi neasimilate,îndeosebi, din Lucian Blaga, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. Mai grav, lapagina 36 a plachetei Formule pentru spirit, în poemul Istoria limbiiromâne, am reîntâlnit şi stihul (unde verbul era uşor schimbat de lastănesciana persoană I plural, la smarandachista persoană a III-a plural): Elevorbesc stelele..., constatând că Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache a plagiatvorbirea stelelor din poemul Descrierea lui A, publicat de Nichita Stănescumai înainte cu patru ani, în volumul Epica Magna, din anul 1978 (Iaşi,Editura Junimea), la pagina 8: Vorbirăm stelele. / Cântarăm vorbirile... Amhotărât să nu dau publicităţii faptul că Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache aplagiat din poemul stănescian, deoarece aşa-ceva i-ar fi închis „toate porţile“tânărului debutant, ci să-l avertizez într-o epistolă asupra principiilordeontologic-literare.

Peste un an, pe la 15 septembrie 1983, m-am trezit cu poştaşuladucându-mi un plic din Maroc, unde am aflat placheta Formules pourl’Esprit, de Ovidiu Florentin, cu „prefaţa“ Etat-de-moi, «chronique par IonPachia-Tatomirescu». Mai mult ca sigur, pentru că nu exista altă recenzie„mai convenabilă“ la placheta Formule pentru spirit (1981) decât a meamea. Cu tristeţe, tot la pagina 36, dar din Formules..., am constatat că nurenunţase la versul furat din poemul stănescian: Ils parlent des étoiles...,Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache crezând că în spaţiul francofoniei,furtul din Nichita Stănescu poate trece drept produs smarandachist (din

Page 393: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

393

păcate, la fel va proceda şi în spaţile italofon, anglofon etc., cu versulrespectiv, cu idei / concepte etc. însuşite prin fraudă). Pe la sfârşitul luioctombrie, m-am trezit cu o amplă scrisoare, de cinci pagini (alăturat, aveţi ocopie xeroxată, pe care o puteţi reproduce ca „martor“), a lui Ovidiu Florentin/ Fl. Smarandache, datată «Sefrou (Maroc), 21. 10. 1983», din care mi-am datseama cât de uşor poţi publica într-o ţară capitalistă, necenzurat, din care amaflat că a trimis sute de exemplare din Formules pour l’Esprit (cu „prefaţamea“) în 40 de ţări, la diferite biblioteci universitare, la diferite personalităţi,reviste etc, solicitându-mi, între altele, «adrese (străine sau române)», unde sămai trimită «cam 100 alte exemplare», scrisoare din care mi-am dat seama căindividul este nu numai un însetat de „mărire“ / „afirmare“ (ceea ce estespecific tinereţii), ci şi un „incurabil“ individ agramat (sub scuza „că-imatematician“), suferind de „narcisismită“, „grafomanită“ etc. Este bine cărecunoaşte, în „interviul e-mail-at“ acordat lui Octavian Blaga, corespondenţanoastră din „marocana-i perioadă“ – «[Ion] Pachia[-Tatomirescu] corespondacu mine atunci, mă mir că mi-a uitat adresa» –, F. S. rămânând proptit însemnul mirării poate „pentru vecie“, fără a menţiona că legăturile noastreepistolare s-au întrerupt din orizontul anului 1995, după ce Titu Popescu (în„regia isteţului matematician-poet olteano-vâlceano-arizonist / gallupist-american“, F. S.) a publicat Estetica paradoxismului, carte în care elogiază„impostura smarandachist-liderist-paradoxistă“, în care Ovidiu Florentin / Fl.Smarandache este declarat proprietar absolut al paradoxismului valah,urmând a fi exportat în America, fără a se ţine cont de faptul că adevăratulparadoxism din literatura noastră naţională, cum şi pământul României cuoasele întemeietorilor paradoxismului, Nichita Stănescu, Marin Sorescu ş.a. nu pot fi trecute în zestrea Americanilor (v. infra). Cartea lui Titu Popescua apărut ca „reacţie“ la lucrarea mea, Nichita Stănescu şi paradoxismul(Timişoara, Editura Arutela, 1994), deoarece, după cum mărturiseşte F. S. îninterviu, nu l-am citat:

«Pe mine nici nu mă citează în cartea sa din 1994 nici măcar în sens negativ!».Nu aveam de ce să îl citez pe Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache,

deoarece în perioada lui Nichita Stănescu, întemeietorul paradoxismuluiontologic al limbii, 1964 / 1965 – 1980 / 1983, Florentin Smarandache nuexista nici măcar ca poet; nu am avut spaţiu nici să-l citez «în sens negativ»,cum doreşte, referindu-se, poate, la ceea ce a plagiat din Epica Magna, deNichita Stănescu.

(c-4-a) F. S. nu se grăbeşte să-i trimită primului său prefaţator, I. P.T., volumul al doilea de versuri, pentru că Le sens du non-sens, pe lângă aşa-zisele „versuri în stil paradoxal“ («vers en style paradoxal» – FSen, 4),cuprindea şi un Manifeste non-conformiste („Manifest non-conformist“) cumotto-ul: «Pour un nouveau mouvement littéraire: le paradoxisme». N-a avutnici măcar curajul de a-l numi: Manifest paradoxist. După cum se vede,

Page 394: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

394

conceptul de paradoxism, prin care desemnasem curentul literar modernist-resurecţional, întemeiat de fluxgeneraţia postbelic-secundă, cu NichitaStănescu şi Marin Sorescu în frunte, şi l-a însuşit F. S., deturnându-l în spaţiulfrancofoniei, profanându-l şi îndemnând pe Francezi să-şi scrie «paradoxurilede toate zilele», «în propoziţii naive», cu „contradicţii“, „antiteze“, «expresiifigurate interpretate la propriu», cu «transformări de sensuri», cu «jocuri decuvinte», cu «absurde repetiţii», cu „parodieri ale proverbelor“, spre a realiza«non-versuri, non-opere, non-literatură, ...nu-da!»; «Scrieţi, prieteni ai mei,pronunţaţi o anatemă împotriva acestei teme!» (p. 5 sq.). Acest nudaism /smarandachism, pretins „manifest paradoxist“, după cum se vede, nu conţinevreo noutate de ordin estetico-literar; toate au fost experimentate înaintea luiF. S.; chiar şi îndemnul smarandachist e un ecou pre-paşoptist-eliadesc.

(c-4-b) Prescurtarea smarandachistă, Rom., din textul epistolar, aratăprea iutea lui dorinţă de „a prescurta“ România, ori (un) Român ; în aceastăviziune smarandachistă, potrivit nudaismului smarandachios, non-paradoxist,propoziţia: „Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache este Român“ nu exprimă„purul“ adevăr decât prin prescurtare: „F. S. este Rom.“ – ceea ce clarifică şi„problema cu şi fără problemă“ a „bronzului ereditar“ dovedit de F. S., căciunde ens-ul prescurtat îşi face apariţia, se lasă şi întunecimile, făcând astrăluci non-aura lui Abaddon. Sine ira et studio, cum au zis Dacii înainteaRomanilor, spre a nu supăra cumva pe F. S., intrăm şi noi în propoziţie: „IonPachia-Tatomirescu este Dacoromân“, purul adevăr prin prescurtare fiind: „I.P. T. este Dac.“ (Vl. Streinu nu a scris aşa despre I. P. T. – potrivitobservaţiei smarandachiste –, ci a spus: «vorbeşte un pui de Dac» – SPCL,IV, 91). Obsedat de adevărul (în sens / non-sens) din propoziţia în care aintrat mai sus chiar Ion Pachia-Tatomirescu, fiind strâns legat de fondulinterviului „e-mail-at“, „matematicianul-poet-american“, F. S., cel «interzisde către Inspectoratul Şcolar din Dolj» (unde, după cum bine ştim, inspectorşcolar era pe-atunci şi d-l prof. dr. Constantin M. Popa, despre care ne spune,pe prima coloană a interviului „e-mail-at“, că l-ar fi „proclamat lider alparadoxismului“, între alţii), cel «eliminat din învăţământ» (pentru că înRomânia aceasta „de smoală“, în care a văzut lumina întâi, „geniulmatematicilor din Vâlcea“, în repetate rânduri, chiar de la ultima probă, arefuzat să treacă un prea elementar „examen de definitivare în învăţământ“).

(d) Revenind la problemele paradoxismului, mai precizez : din 1990încoace, tot de la catedră mai întâi, la lecţia Epoci şi curente literare în„Istoria literaturii române de la origini până în prezent“, am desemnat prinsintagma epoca paradoxismului ultimul „segment temporal“ din spiraladevenirii literaturii noastre, „segment temporal“ marcat de ultimul an al celuide-al II-lea război mondial şi de anul Revoluţiei Anticomuniste Valahe dinDecembrie 1989.

Page 395: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

395

II. Ultimul obiectiv al lui F. Smarandache (începând din 1990):americanizarea „smarandachismului“ dadaist-avangardist desuet (sau a„nudaismului“ / „danuismului“, „fonfoismului“) sub numele deparadoxism, anularea paradoxismului. În chestionarul trimis de OctavianBlaga, „prin e-mail“, profesorului de matematică, Florentin Smarandache, dinGallup-New Mexico, sunt trei „obiective“: I) „promotorul şi definiţiaparadoxismului“; II) „începuturile mişcării paradoxiste“ (aici, la chestiuneasecundă a lui O. Blaga – «Vorbiţi-ne despre începuturile mişcării paradoxistedin anii 1980» – ar fi „amendabilă“ ancorarea „cronologică optzecistă“, dintr-o „anumită grabă“, din „absenţa documentării“); III) „impactul mişcării în S.U. A. şi alte ţări“ („căderea la cules“ a prepoziţiei în, din faţa adjectivului /atributului nehotărât, se datorează lui O. Blaga, nu „receptării noastre“). Dinrăspunsul „confuz-intenţionat“ dat de „matematicianul american“, FlorentinSmarandache, la punctul al doilea din chestionarul „redactorului responsabil“– este vorba de fraza (smarandachistă): «Cu această ocazie voi răspunde laacuzaţiile lui [Ion] Pachia[-Tatomirescu] care, într-o degringoladă determeni, cum vă exprimaseţi într-un e-mail, afirma...» (s. n.) –, DistinsulReceptor al revistei Dvs. înţelege, desigur, că Octavian Blaga a găsit învolumul subsemnatului, Fulgerul sferic / Éclair sphérique (1999), la care seface trimiterea de sub numărul / cifra 20 – fără a se şti de ce, în ce context etc.–, degringoladism terminologic (dacă sintagma poate fi îngăduită). Şi dacă„redactorul responsabil“ (fie chiar şi tânărul poet Octavian Blaga) a folositsintagma «degringoladă de termeni», referitor la volumul meu, Fulgerulsferic / Éclair sphérique, am motive să mă îndoiesc, la o primă„radiografiere“ a atmosferei interviului, fireşte, şi cunoscând (din păcate, abiadin 1995 încoace, de când a început să-şi dea toată arama pe faţă) caracterulignobil al „matematicianului-poet american“, Ovidiu Florentin / Fl.Smarandache, cât şi modul lui de receptare pseudo-paradoxistă.„Matematician-americanul“ F. S., sărind de la una la alta, „dând din colţ încolţ“, se cuvine ca eu, din respect pentru Distinsul Receptor al revistei Dvs.,să îmi fac datoria de a-l mai informa: Fulgerul sferic / Éclair sphérique esteo antologie de poeme, din volumele pe care le-am publicat între anii 1972(Munte, Bucureşti, Editura Eminescu) şi 1997 (Bomba cu neuroni,Timişoara, Ed. Aethicus), volume despre care au scris cu generozitate critici /istorici literari de seamă: Vladimir Streinu, Mircea Iorgulescu, PaulDugneanu, Constantin M. Popa, Ioan Buduca, Ion Dur, Artur Silvestri,Laurenţiu Ulici, dr. C. Michael-Titus (Anglia), Adrian Dinu Rachieru,Alexandru Ruja, Vasile Moldovan, Ion Rotaru, Lucian Alexiu, Paul VanMelle (Belgia), Paul Courget (Franţa) ş. a.; volumul conţine şi ciclul Cosmiaşi Zoria ; la 26 iunie 1999, Société des Poètes et Artistes de France îi acordălui Ion Pachia-Tatomirescu, pentru «son recueil Cosmia et Zoria», cu care aparticipat la concursul de creaţie din anul 1998, «3-ème Prix Vitrail

Page 396: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

396

Francophone» – Reims / Franţa; cu acest prilej devine şi membru aderent alSociété des Poètes et Artistes de France.

Estetica paradoxismului, de Titu Popescu (Bucureşti, EdituraSocietăţii Tempus, 1995), după cum spuneam, a apărut „ca replică“ (finanţatăde peste ocean) la lucrarea subsemnatului, Nichita Stănescu şi paradoxismul(Timişoara, Editura Aethicus, 1994). În această lucrare a lui Titu Popescu,obiectivul prezentării paradoxismului valah (şi european, în ultimă instanţă)drept curent literar american, drept „emanaţie“ / „zestre“ a Americii, seobservă de la distanţă considerabilă:

«Această rebeliune literară, înrudită cu radicalismul dadaist al anilor ’20, afermentat în cazanul cu smoală al României comuniste şi apoi, prin incidenţă, s-aafirmat în Statele Unite, unde iniţiatorul emigrant, Florentin Smarandache, a adus orevigorare riguroasă a anti-poeziei, încercate şi practicate acolo de un Dennis Kann.Un studiu de filiaţie întreprins de poeta-critic Teresinka Pereira reliefeazădiferenţele dintre cei doi, dar, dacă în cazul lui Kann, precizează impulsul dat derevolta împotriva societăţii, în cazul lui Smarandache nu este suficient de clarreliefat rolul lui de mentor, practicant şi doctrinar, de întemeietor în sensul deplin şinecontestat al cuvântului.» (p. 77).Desigur, d-na senator american de Ohio – U. S. A., Teresinka Pereira,

fiind bine informată, ştia că F.S. n-a fost vreodată mentor şi nici n-ar putea ficândva, undeva...

În recenzia la volumul lui Titu Popescu, Estetica paradoxismului,semnată de prof. univ. dr. Mugur Murgescu, Despre veritabilul paradoxism,despre miopia estetico-literară a lui Titu Popescu..., publicată în revistatrimestrială de cultură, Caietele Dacoromâniei, anul III, nr. 8 (22 iunie – 21septembrie), 1998 (pp. 17 – 19), au fost lămurite – pe bază de documente –multe probleme ale „polemicii“ : «Criticul / esteticianul Titu Popescu s-astabilit în Germania, la München, din toamna anului 1987. [...] În„arhitectura“ lucrării se relevă mai întâi un capitol consacrat, fireşte,„saltului“ De la paradox la paradoxism, apoi capitolele: În filiaţiepostmodernistă, Orgoliul unei întemeieri, Îndrăzneala şi garanţiile ei,Situare axiologică, O operă (mai mult decât) paradoxistă, De la acţiune lateorie (o filosofie paradoxistă conspectată) etc. Este până în prezent a treialucrare – după Mişcarea literară paradoxistă, de Constantin M. Popa(Phoenix / Chicago-S.U.A., Xiquan Publishing House, 1992) şi NichitaStănescu şi paradoxismul, de Ion Pachia-Tatomirescu (Timişoara-Dacia,Editura Arutela, 1994) – cu intenţia de a se consacra paradoxismului, curentcristalizat în literatura română, între anii 1965 şi 1975, graţie fluxgeneraţieide după al II-lea război mondial (High Tide Generation – având ca purtătoride stindard pe Vasko / Vasile Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, LeonidDimov ş. a.) şi refluxgeneraţiei postbelic-secunde (Generation of DeepClearness – având ca stegari pe Mihai Ursachi, Adrian Popescu, Ion Pachia-Tatomirescu, Dinu Flămând, Mircea Dinescu ş. a.). Nu luăm în consideraţieadunătura de texte de / despre Fl. Smarandache, Anthology of the paradoxist

Page 397: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

397

literary movement, apărută sub semnăturile lui J. M. Levenard, I. Rotaru, A.Skemer (Los Angeles, Ophyr Univ. Press, 1993). Exceptând lucrarea NichitaStănescu şi paradoxismul, de Ion Pachia-Tatomirescu, unde este abordatparadoxismul ontologic al limbii poetice stănesciene – cu trimiteri de subsolla întreaga fluxgeneraţie, generaţia primă a paradoxismului –, relevându-sepentru prima dată în critica literară valahă elementele sistemice ale veritabileiestetici paradoxiste (1. Materia decurge din Cuvânt ; 2. Revoluţiasemnificantului împotriva semnificatului ; 3. Omul-Fantă, sau Fant-Omulînzestrat cu ne-Cuvânt ; 4. Structurarea „atomic-paradoxistă“ la cuvânt –propoziţie / frază etc.), majoritatea criticilor / pseudocriticilor literari (din câţiau abordat această problemă literară valahă, mai întâi, apoi sârbească,germană, europeană, americană) confundă paradoxismul „în întregul săusuperb“ cu „partea vulnerabilă“, smarandachism-fonfoismul. Paradoxismuleste o problemă fundamentală a literaturii naţionale valahe, dintre anii1960 / 1965 şi 1989. Începând de prin 1967, graţie prieteniei dintre NichitaStănescu şi scriitorul dacoromân-belgrădean Vasile / Vasko Popa, graţiefestivalurilor internaţionale de la Struga, din Macedonia – de prin 1980 –,paradoxismul devine şi o problemă a literaturii sârbe, apoi a altor literaturieuropene, căci estetica paradoxismului s-a cristalizat mai întâi în literaturilevalahă şi sârbă. Prin valul de scriitori germani născuţi / formaţi şi afirmaţi înRomânia, apoi stabiliţi – între anii 1975 şi 1985 / 1989 – în Germania, spre ascăpa de dictatura ceauşistă, paradoxismul s-a transmis şi literaturii germane,care a înregistrat un reviriment poetic, o formidabilă împrospătare (cf.Zuckungsbringer – antologie de Dieter M. Gräf –, Stuttgart-Germania,Editura Flugasche, 1990; Ein Pronomen ist verhaftet worden – Die frühenJahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat – antologie de ErnestWichner –, Frankfurt am Main / Germania, Editura Suhrkamp, 1992; DasLand am Nebentisch – Texte un Zeichen aus Siebenbürgen, dem Banatund den Orten versuchter Ankunft – antologie de Ernest Wichner –,Leipzig-Germania, Editura Reclam-Bibliothek, 1993 etc.), fenomen ce –datorită unei miopii estetico-literare – nu se lasă observat de Titu Popescu,chiar dacă s-a stabilit în Germania, la München, din toamna anului 1987. Şiabia după propagarea paradoxismului în literatura germană, a venit rândulpenetrării noii estetici literare în celelalte literaturi europene, americane etc.Fonfoismul lui Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache poate fi „o petală“ dincorola paradoxismului – „o dimensiune“, deocamdată, ar fi poate prea multspus, căci Florentin Smarandache trebuie să vină în întâmpinarea programuluisău declarat / trâmbiţat, „computerizat“ / „omologat“ etc., de prin 1985încoace, şi cu operă adevărată, nu cu „guguştiucisme lirico-dramatic-epice“,pozând în „măscărici literar euro-afro-americano-australian“ şi bolborosindcuvinte prefixoidalizate în non- / anti-, ori scălâmbăindu-se epigonic-dadaist,sau epigonic-ionescian, stănescian, sorescian etc. Dacă se doreşte neapărat

Page 398: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

398

„şef de şcoală literară“ (şi fără operă, criticii literari nu-l pot susţine în acestsens chiar dacă i-ar plăti cu tone de dolari), „oltean-americanul“ OvidiuFlorentin / Fl. Smarandache trebuie să înceteze cu injuriile la adresagenialilor scriitori ai paradoxismului, scriitori de talie universală, NichitaStănescu, Marin Sorescu ş. a., pe care i-a imitat / plagiat, şi să creeze /publice acele lucrări literare originale „smarandachiste“, prin care să sedovedească faptul că «a generalizat literatura în spaţii ştiinţifice (Lobacevski,Riemann, Banach etc.), spaţii n-dimensionale şi chiar infinit-dimensionale»(cf. T. Popescu, Estetica paradoxismului, p. 23). Cartea lui Titu Popescu,Estetica paradoxismului, dedicată peste 85 la sută lui Fl. Smarandache şifonfoismului smarandachist, confundă un curent literar, valah mai întâi, apoieuropean / universal, paradoxismul, cu „opera“ unei singure persoane. Maimult, cultivă o serie de falsuri – invocând „o bogată“ bibliografie (incluzândşi lucrări nepublicate, manuscrise şi „fiţuici“ – p. 140 sqq.) fără vreo legăturăcu paradoxismul –, cum, de exemplu:

«Trebuie spus clar că internaţionalizarea paradoxismului este rezultatul neobositeloracţiuni şi iniţiative ale acelui care, la începutul anilor ’80, îl concepuse în Româniaca formă de radicalizare (şi curios, totodată de esopizare) literară a oponenţei laregimul inchizitorial» (p. 57 sq.).Trebuie subliniat, în ciuda lui T. Popescu, faptul că în 1980, Fl.

Smarandache nu debutase, deci nu exista ca scriitor în literatura valahă (ori înaltele). Chiar dacă T. Popescu (uitând de aserţiunea cu „esopizarea“smarandachistă a paradoxismului) o spune într-alt capitol:

«Volumul din 1981, Formule pentru spirit, conţine începuturile literare aleviitorului maestru paradoxist şi este depozitarul unei vârste interioare genuine, carese lasă încântată de poetizările romantice („metafora deschide o fereastră năvălindde soare. Slova-şi culcă viaţa pe hârtie“). Dacă citim acest volum atenţi laparadoxism, detectăm unele pre-formaţiuni, unele „abateri“ spre o tensiuneneconvenţională.» (p. 99).Noi, fiind foarte atenţi, observăm:a) Titu Popescu se afla în România la debutul lui Ovidiu Florentin /

Fl. Smarandache, angajat ca redactor la revista Transilvania, din Sibiu, unde,în anii 1981 şi 1982, răspundea chiar de „Retrospectiva editorială“, însă – ca„maestru al criticii literare“ – atunci nu a scris vreun cuvânt despre F. S.,„mediocrul“ / „modestul“ debutant de la Editura Litera;

b) T. Popescu n-a ştiut şi nici nu ştie să citească „atent“ – altfel, ar fiobservat (uşor ajutat de memorie) că O-vid(ică) Florentin / Fl. Smarandachese afla prin „marsupiul lui Nichita Stănescu“, imitându-l şi chiar plagiindu-l:Ele vorbesc stelele... – în Ovidiu Florentin, Formule pentru spirit, Bucureşti,Editura Litera, 1981, p. 36 / Vorbirăm stelele. – în Nichita Stănescu, Epicamagna, Iaşi, Editura Junimea, 1978, p. 8;

c) punându-şi volumul de debut, Formule pentru spirit, sub un mottodintr-un poem semnat de Marin Sorescu – «Mi-e frig în cămaşa asta / Delitere / Prin care intră uşor / Toate intemperiile.» –, se relevă „modelul“ /

Page 399: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

399

„patternul“-Sorescu sub pecetea căruia „intenţiona să stea“ smarandachism-fonfoismul.

În august 1982, Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache a trimis poştalplacheta în discuţie poetului, criticului / istoricului literar Ion Pachia-Tatomirescu; elegant, subtil, ştiind cât de important este ecoul receptăriipentru un debutant, criticul Ion Pachia-Tatomirescu i-a făcut recenzia, Într-opermanentă „stare-de-eu“, difuzată într-o emisiune literară de la Radio-Craiova; o copie a recenziei a fost trimisă de Ion Pachia-Tatomirescu luiOvidiu Florentin (Fl. Smarandache), în Bălceşti-Vâlcea (la adresa de pe pliculexpediat cu placheta), anunţându-l totodată ziua şi ora / minutul la care va fitransmisă pe undele-radio; mai târziu, cum poetul-profesor de matematică afost trimis de Administraţia / Securitatea Ceauşistă ca „profesor-cooperant înMaroc“ (şi amintim că în „ţările capitaliste“ nu mergeau decât favoriţiiregimului totalitarist-ceauşist şi ai Securităţii), recenzia lui Ion Pachia-Tatomirescu (surprinzător, fără ştirea criticului) a devenit „prefaţa“ Etat-de-moi la volumul smarandachist tradus în franceză de Ch. Signoret, Formulespour l’Esprit (Maroc / Fès, Ed. Express, 1983). Din bogata corespondenţăpurtată de Ion Pachia-Tatomirescu şi „olteano-marocanul“ Ovidiu Florentin(Fl. Smarandache) între anii 1982 – 1984, corespondenţă pe care F. S. n-a maipus-o la dispoziţia lui Titu Popescu (înainte de redactarea Esteticiiparadoxismului), deoarece „a fost încredinţată Arhivelor Statului dinRâmnicu Vâlcea“, rezultă:

1) Ion Pachia-Tatomirescu a atras atenţia lui Ovidiu Florentin / Fl.Smarandache asupra posibilităţilor de a-şi crea un „teritoriu liric autarhic,original“, cât şi asupra „furtului“ / „plagiatului“ din Epica magna, de NichitaStănescu, insistând şi asupra altor principii ale deontologiei literare;

2) Ion Pachia-Tatomirescu i-a relevat lui O. F. / F. S. coordonatelenoului curent literar românesc, paradoxismul, cristalizat în operele semnatede reprezentanţii fluxgeneraţiei (High Tide Generation) / refluxgeneraţiei(Generation of Deep Clearness) de după al II-lea război mondial, trimiţându-i o serie de studii / articole (cu principiile estetice ale paradoxismului)publicate, ori urmând a fi tipărite în România şi în străinătate: Poeme alestress-ului cotidian şi ale reificării, în reista Transilvania (Sibiu), nr. 5, mai1984, p. 44 (revistă în care T. Popescu semna frecvent); Secţiuni de aur aleliteraturii valahe contemporane, în Ramuri (Craiova), nr. 7 (241), 15 iulie,1984, p. 10 sq.; Poezia trăirilor cotidiene şi a întâmpinării evenimentului, înTransilvania (Sibiu), nr. 12, decembrie 1984, p. 41 sq.; Receptarea spectralăa lumii, în Ramuri (Craiova), nr. 4 (250), 15 aprilie, 1985, p. 4; Fragmentedin „scrisoarea-răspuns“ a unui poet dacoromân către domnul Cantemirsau Enciclopedicus – ianuarie, 1985, Timişoara, Dacoromânia, înConvergenţe româneşti / Romanian Convergences (Londra), nr. 5, mai,

Page 400: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

400

1985, p. 40 sqq. ; Visul şi algele „citadine“, în Transilvania (Sibiu), nr. 9,septembrie 1985, p. 37 sq.; etc.;

3) Ion Pachia-Tatomirescu, aflând despre promptitudinea / uşurinţa dea publica „necenzurat“ în Maroc, i-a scris lui Ovidiu Florentin / Fl.Smarandache despre necesitatea unei antologii reprezentative aparadoxismului, începând cu 11 elegii de Nichita Stănescu (1966), ori cuMoartea ceasului de Marin Sorescu (1966), cu Iona de Marin Sorescu(1968), şi încheind cu un grupaj din poemele lui O. F. / F. S. ;

4) i-a sugerat să editeze în Maroc şi o revistă – în valahă şi în franceză– cu titlul Paradoxismul, Ion Pachia-Tatomirescu urmând să-i asigure toatematerialele de publicat din ţară, până la crearea unui cerc de colaboratori denădejde;

5) întrucât O. F. / F. S. nu avea decât un singur volum publicat înlimba valahă, Formule pentru spirit, celelalte fiind în franceză, la sugestia luiIon Pachia-Tatomirescu urma să alcătuiască „o antologie de autor“ (Ochi debronz / Yeux de bronze, în baza căreia putea fi primit în Uniunea Scriitorilordin România); pentru respectiva antologie, Ion Pachia-Tatomirescu a scris (larugămintea lui O. F. / F. S.) –, prefaţa În căutarea paradoxismului pierdut –aflată şi azi în dosarele lui O. F. / F. S. şi ale lui I. P.-T. (copia-indigo-dactilografiată, secundă, căci I. P. T. îşi dactilografia întotdeauna lucrările întrei exemplare, din motive pe care nu le mai arătăm aici; al treilea exemplar –dăruit de I. P. T. – se află în posesia noastră) –, prefaţă în care se evidenţiază(încă din 29 august 1984) principiile estetice ale paradoxismului, aportulfluxgeneraţiei postbelic-secunde la afirmarea paradoxismului, rolulrefluxgeneraţiei postbelic-secunde – din al cărei val „optzecist“ face parte şiO. F. / F. S. – în rafinarea paradoxismului şi, în ultimă instanţă, „direcţia“paradoxismului reprezentată de volumele lui O. F. / F. S. Din păcate, OvidiuFlorentin / Fl. Smarandache crede în aberaţia că un curent literar,paradoxismul, se reduce la un singur scriitor – dovadă: J. M. Levenard, I.Rotaru, A. Skemer, Anthology of the paradoxist literary movement (LosAngeles, Ophyr Univ. Press, 1993); şi această „aberaţie estetico-literarădadaist-fonfoist-pseudo-paradoxistă“ a transmis-o şi criticului Titu Popescu.„Gargariseala“ estetico-literară a „valah-münchenezului“ Titu Popescu, desub titlul Estetica paradoxismului, are menirea „subtilă“ de a deturnareceptarea „europeană“ a adevăratelor valori ale literaturii valahe din epocaparadoxismului, 1960 / 1965 – 1989 / 2000.» (MurDvp,17 – 19).___________

Note(*), sigle (la Scrisoare deschisă, de I. P.-T):

(*) Conjugarea / sublimarea este un soi de nuntire a „cromozomilor“ paradoxului(paradoxurilor) în funcţie de talentul / geniul scriitorului; nu este o adunătură de paradoxuricum crede Fl. Smarandache ... I-am atras atenţia într-o epistolă, cam de pe când i-am spus să

Page 401: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

401

scoată în Maroc o revistă cu titlul Paradoxismul. După ce comite „prima greşeală“ /„trădare“ faţă de noi, i-am atras atenţia că prin îndemnul către Francezi: Scrieţi-văparadoxurile! nu a prins esenţa paradoxismului, că-i în afara esteticii paradoxismului; că elconfundă elicopterul (care – să zicem – ar reprezenta un paradox oarecare) cu zborulelicopterului (zbor care ar însemna opera paradoxistă).

(**) Paradoxism < fr. [le] paradoxisme, termen utilizat în limba franceză, începânddin orizontul anului 1784, spre a desemna o figură retorică, „imitare a paradoxului“, ori, maiexact spus, «o figură de retorică / stil prin care se dă impresia că „se unesc“ două elementeaparent contrare» (PTDelrc, 298 – unde Distinsul Receptor găseşte şi al doilea sens altermenului, pentru noi fundamental, în accepţiunea teoretic literară a lui I. P.-T.).

Asm = J. -M. Levenard, I. Rotaru, A. Skemer, Anthology of the ParadoxistLiterary Movement (antologia-i „smarandachistă“, nu „paradoxistă“, deoarece „maculaturadin cele 174 de pagini A-4“ nu reprezintă paradoxismul şi nici personalităţile puse pecopertă, ci reprezintă numai pe Florentin Smarandache cu adunătura a tot ce s-a scris despreel: cărţi poştale, scrisori amicale, oficiale / semioficiale, bileţele, anunţuri de ziar, notiţe,caligrame, desene, recenzii etc., confundând un curent literar cu propria-i imagine,„virusând“ astfel veritabilul paradoxism), Los Angeles, Ophyr Univ. Press, 1993 (cifra dedupă siglă indică pagina de referinţă).

FSen = Ovidiu Florentin, Le sens du non-sens, Fès-Maroc, EditionsArtistiques, 1984.

MDil = Adrian Marino, Dicţionar de idei literare, I (A – G), Bucureşti,Editura Eminescu, 1973.

MurDvp = Prof. univ. dr. Mugur Murgescu, Despre veritabilulparadoxism, despre miopia estetico-literară a lui Titu Popescu..., în revista trimestrială decultură, Caietele Dacoromâniei – Timişoara, ISSN 1224-2969, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anul al III-lea, nr. 8 / 22 iunie – 21 septembrie 1998, pp. 17 – 19.

PTDelrc = Ion Pachia Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-97530-8-6), 2003.

PTBomb = Ion Pachia Tatomirescu, Bomba cu neuroni, Timişoara,Editura Aethicus, 1997.

SPCL = Vl. Streinu, Pagini de critică literară, IV (ediţie alcătuită deGeorge Muntean), Bucureşti, Editura Minerva, 1976.

(Scrisoare deschisă, de I. P.-T., ca „replică anti-Smarandache“, a fost publicată înrevista trimestrială de cultură, Al cincilea anotimp – Oradea, ISSN 1453-214X, director:Ioan Laza, redactor-şef : Petru Şandor, redactor-responsabil: Octavian Blaga –, anul al V-lea,numerele 1 / 36 – partea I, la paginile 10 şi 11 – şi 2 / 37 – partea a II-a, la p. 10 sq. –, 2001.)

Scrisoare deschisă „Constelaţiilor diamantine“. Timişoara-Dacia,21 decembrie 2010 // Stimate domnule director, N. N. Negulescu, / Stimatădoamnă redactor-şef, Doina Drăguţ, / Stimate domnule secretar general deredacţie, Janet Nică, // În tânăra Dumneavoastră „revistă online de culturăuniversală“, Constelaţii diamantine (Craiova, ISSN 2069-0657), anul I, nr. 3/ noiembrie 2010, pe zece pagini (de la pagina 48 şi până la pagina 58), subsemnătura unui sinistru, grobian personaj, rătăcit „rege al omizilor păroase“

Page 402: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

402

prin livada cu duzi a literaturii valahe, Florentin Smarandache (infra, siglă: F.S.), aţi publicat o serie de calomnii la adresa subsemnatului, Ion Pachia-Tatomirescu (infra, siglă: I. P.-T.), sub titlul Din nou despre paradoxism.„Din nou...“, evident, pentru că problemele, mai toate, fost-au „lămurite“(pentru Distinsul Receptor) încă din anul 2000 (dar nu şi pentru F. S., dupăcum se vede, acesta având pregătire de specialitate în „matematică-informatică“ – şi, pentru el, acestea fiind mai greu de priceput, mai mult casigur, „chiar şi expuse cu încetinitorul“, după trecerea unui deceniu). „Dinnou...“, pentru că, în majoritatea lor, aceste calomnii-marca-Smarandache-de-Gallup au mai fost publicate şi în urmă cu un deceniu (dar se vede că l-aîmbrăţişat cancerul amneziei) de revista orădeană, Al cincilea anotimp (ISSN1453-214X, anul al IV-lea, nr. 2 / 33, 2000, paginile 13, 14, şi în nr. 3 / 38,din anul 2001, p. 14).

S-au declanşat (în anul 2000) aceste rafale de calomnii ca dintr-ominte îngustă / bolnavă, de mancurt, la apariţia cărţii lui Florin Vasiliu,Universul paradoxurilor, din anul 1999, pentru că gallupist-universitar-calomniatorul Florentin Smarandache n-a putut să cumpere cu 200 de dolari,sub „masca sponsorizării“ (v. supra), conştiinţa de cercetător ştiinţific aautorului opului ca să scrie despre F. S. şi despre fonfoismul excrementist-smarandachist capitole laudative, încât să fie deturnat adevărul că I. P.-T. esteprimul teoretician al curentului literar, paradoxismul.

Atunci, în anul 2000 şi în 2001, s-au dat prompt replicile – şi de cătremine (în Al cincilea anotimp, anul al V-lea, numerele nr. 1 / 36 şi nr. 2 / 37,din anul 2001 – supra), şi de către Florin Vasiliu (în Al cincilea anotimp,anul al IV-lea, nr. 4 / 35, toamna, 2000 – supra).

Cancerul egoism-narcisimului smarandachist şi alte „gallupist-universitare semănături deşertizatoare“ au atins un stadiu foarte alarmant nunumai pentru literatura noastră, ci şi pentru literatura universală.

Este extrem de dăunătoare / diversionistă reluarea calomniilor din Alcincilea anotimp (2000 / 2001) în paginile revistei Dvs., Constelaţiidiamantine (din noiembrie 2010), integral, ori „trunchiat“, dar „amplificateparanoic“, „re-proferate“ / „reciclate“ într-un registru cretinoid, de autorullor, F. S., ca, de exemplu, cele din fraza :

«Numai că, mai degrabă, ceea ce face el, încercând să fure ce am construit eu în 30de ani, se numeşte furt Pachist-Tatomirechist…, sau jaf literar !», de la p. 50,coloana 1.În ilogica („non-logica“) smarandachistă, încercarea de a fura“ – nu

se precizează undeva / vreodată ce anume i „s-a jefuit“ Luminăţiei-Sale-Întunecate – „se numeşte furt, sau jaf literar...“.

E clar că diversiunea este făcută de F. S. ca să „înceţoşeze“ relevareafaptului că a plagiat în placheta-i de debut, Formule pentru spirit(Bucucureşti, Editura Litera,1981, p. 36), din celebrul volum paradoxist al luiNichita Stănescu, Epica magna (Iaşi, Ed. Junimea, 1978, p. 8), ori să

Page 403: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

403

împăienjenească tocmai ceea ce el „a jefuit / plagiat“ din I. P.-T., începândcu cele „furate“ / „plagiate“ din „prefaţa“ În căutarea paradoxismuluipierdut (cf. în attach-ul prezentei, Anexa primă, 1–17, cu cele 17 pagini A-4ale exemplarului al doilea, copia-indigo, de la textul – „primul exemplar cules/ dactoligrafiat la maşina de scris – dat lui F. S. în 30 august 1984), „prefaţă“pentru proiectata-i antologie bilingvă, Ochi de bronz / Yeux de bronze (carear fi trebuit predată în toamna-’84 editurii bucureştene Litera, spre a vedealumina tiparului în 1985), dar care, din motive „fonfoist-smarandacheşti“ n-amai apărut, după cum se vede, nici peste un sfert de veac, „prefaţă“ pe care vărog s-o publicaţi în „întregul ei“ (1), pentru ca Distinsul Receptor al revisteiDvs. să (ex)tragă singur concluzia adevărată, aceea că: Ion Pachia-Tatomirescu, încă din 1982 – 1984, a vrut să iniţieze pe Ovidiu Florentin /Fl. Smarandache în estetica autenticului paradoxism, nu în avangarda„expirată“ încă din orizonturile primului război mondial, 1914 – 1918:dadaism, suprarealism, futurism etc.

Totodată, văzând că în Constelaţii diamantine, anul I, nr. 4 /decembrie 2010, pe paginile 59 şi 60, aţi publicat un „deşănţat“ text în limbaengleză, «Dear Nobel Committee Members», semnat de dr. Geo Stroe,President of the „Academia DacoRomână“ (de fapt, „AcademiaDacoromână“ este o „fundaţie“ culturală ivită din 9 mai 1995, între altele,patronate tot de Geo Stroe : „Tempus“, „Comterra“, „Ascultialomiţa“ etc.);textul este o absurdă propunere de «nominalizare a lui Florentin Smarandachela Premiul Nobel» – propunere „geostroist-dictatorială“, în numele unor„membri“-fantă / fantomă ai respectivei „Academii“ cu inexistentă activitateştiinţifică de valoare în vreun domeniu, în vreun anotimp al Dacoromâniei /Daciei, mai ales dincoace de anul 2000 –, „propunere-Nobel“ făcută fără a fifost consultat vreunul dintre „membrii fondatori“, între care şi subsemnatul,ceea ce m-a determinat a demisiona astăzi, 21 decembrie 2010 – textuldemisiei mele din Academia Dacoromână fiind deja trimis / înregistrat laaceastă oră de preşedintele Geo Stroe, text pe care-l aveţi la dispoziţie înattach-ul prezentei, Anexa secundă, text pe care vă rog să-l „eternizaţi“ înviitorul număr al Constelaţiilor diamantine(2).

Dar mai înainte de a da curs publicării interviului Din vechime pentruparadoxism (pe care l-am acordat de dimineaţă Cronicar-Paginatorului„Istoriei literaturii valahe de mâine“) drept „replică în simetrie“ la „eseulfonfoist-monumental“, Din nou despre paradoxism, de FlorentinSmarandache, a ni se permite (mie şi Cronicar-Paginatorului) :

(1) să rugăm pe Distinsul Receptor a ne scuza pentru reluările unorsintagme, propoziţii, fraze etc. (chiar dacă ele îşi relevă în respectivelecontexte şi „inedit-valoroase nuanţări“), evident, în materialul / documentelede faţă ;

Page 404: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

404

(2) şi să mai spun o dată pentru totdeauna (şi nu numai pentruFlorentin Smarandache, ci şi pentru toate istoriile literaturii valahe care sescriu şi se vor mai scrie) : curentul literar născut în spaţiul spiritual al Dacieimele (nu în Marocul, ori în Arizona / New Mexico, pe unde hălăduieşte F.S.), paradoxismul, a fost fundamentat de generaţia modernismuluiresurecţional (sau – după cum am numit-o pentru compartimentul poezie –generaţia Vasko / Vasile Popa – Nichita Stănescu – Marin Sorescu), înorizonturile anilor 1965 – 1970, ca reacţie împotriva stalinismului cultural,ori a proletcultismului, sincron, în România (unde purtătorul de stindard alparadoxismului a fost Nichita Stănescu, 1933 – 1983) şi în Serbia (de undedrapelul paradoxismului a fost înălţat şi fluturat la cele mai alese coteeuropene de Vasile / Vasko Popa, 1922 – 1991), relevându-se (prin opereneasemuit-originale) principii estetice pe care nu le mai repetăm şi de dataasta (dar pe care Distinsul Receptor le are la dispoziţie în lucrările noastreştiinţifice: Dicţionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoriacomunicaţiei, sau în lucrarea-mi (cu teza de doctorat în bază), Generaţiaresurecţiei poetice, la care s-au mai făcut trimiteri aici, fie în marilebiblioteci, fie în circuitul internetizat:

http://www.banaterra.eu/romana/files/pachia-tatomirescu_ion_dictionar_de_termeni_estetico-literari_lingvistici.pdf).

Principiile-s individualizator-înrăzăritoare de curent, desigur, întrecele mai valoroase curente cunoscute de secole: clasicismul, romantismul,realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul etc. Pentru că nici nudorim să abuzăm de „dreptul la replică“ pe zeci de pagini ca alţii şi nici nuintenţionăm a face cumva din „scrisoarea noastră deschisă“ o epopee absurdă,Anti-smarandachiada…, îngreunând coloanele Constelaţiilor diamantine cu„arhitectura umbrei“ unui erou central (ceea ce ştim că-şi doreşte din tot non-sufletu-i afectat grav de narcisismită), fie el şi fondator-părinte-internaţionalal fonfoismului excrementist, F. S., nicidecum al paradoxismului – curentdespre care, după cercetarea cu acribie a documentelor istoric-literare, FlorinVasiliu, incoruptibilul nesensibilizat de dolarii lui F. S., a spus răspicat înUniversul paradoxurilor, din anul 1999 : «acela care foloseşte pentru primaoară termenul de paradoxism, în sens de curent literar, este Ion Pachia-Tatomirescu»; şi acest adevăr rămâne în spaţiul cultural valahofon prinDistinsul Receptor, nicidecum prin dicţionare / enciclopedii nedocumentate,ori „urechist-zongoristice“, cum nu puţine sunt între cele înşiruite înbibliografia fonfoist-smarandachistă din aşa-zisa-i „Anexă 2“ : «FreeDictionary de Farlex», «Allwords.com English Dictionary – With Multi-Lingual Search, 1998-2010», «Wiktionary, the free dictionary», «Wikinfo»,«Wordnik Online Dictionary», «National Library of Australia»,«Enzyklopädie», «L e x i k o n i a . d e» etc.

Page 405: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

405

Din vechime pentru paradoxism – un interviu luat de Cronicar-Paginator domnului prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, în 21 lerundrea 2010,„ca replică“ la smarandachist-polemicos-calomniosul text cu titlul „Din noudespre paradoxism“, desfăşurat pe zece pagini (48 – 58) de „Constelaţiidiamantine“ (nu de alt soi), din nr. 3 / noiembrie 2010 (şi tipărit imediat de F.S. în volumul „Paradoxism şi folclor“, apărut în decembrie 2010), dar şi un„interviu-replică“ pentru istorie / evoluţie în arta speciei, într-o şi mai dreaptă(adică „justiţiară“) „simetrie“ (sau „figură geometric-euclidiană“) cu«interviul e-mail-at Octavian Blaga – Florentin Smarandache», publicat în„antic-transatlantidica“ revistă de Oradea-Dacia, Al cincilea anotimp, nr. 2 /33, din anul 2000, evident, „prim-anotimp-postpătrel-anual“ şi mai înainte detoate celelalte de până la ora actuală.

(I) Cronicar-Paginator : La punctul al 15-lea din articolul injurios /calomniator, «Din nou despre paradoxism», de F. S., publicat în revistaonline, „Constelaţii diamantine“, din Craiova, nr. 3, apărut în noiembrie2010, şi tipărit imediat de F. S. şi în volumul «Paradoxism şi folclor»(Bucureşti, Editura Dacroromână [ISBN 978-973-7782-57-1], 2010, pp. 5 –17, volum la care facem trimitere, infra, sub sigla SParf, după care-iîntotdeauna cifra indicatoare de pagină), următoarele aserţiuni fonfoist-smarandachiste: «Eu dădusem etimologia cuvântului paradoxism în cel maisimplu mod: prin gen proxim (paradox), plus diferenţa specifică (-ism). Dar,în Wikipedia românească (din 23. 08. 2010), un anume Mugur Moşescuprobabil (editorii wiki îl suspectează chiar pe I. P.-T.) vine şi declară că de laI. P.-T. aflăm veritabila etimologie a termenului paradoxism, termen ceprovine din paradox < gr. paradoxon, contrar aşteptării, extraordinar + suf.-ism. Însă [Ion] Pachia[-Tatomirescu] greşeşte, deoarece cuvântul paradoxprovine în limba valahă din francezul paradoxe (vezi DEX, ed. 1975, p. 651),iar conform Larousse-ului (ed. 2005, p. 784) paradoxe provine din grecesculparadoxos (nu paradoxon cum zice [Ion] Pachia[-Tatomirescu] ; paradoxoneste de fapt neutrul lui paradoxos), iar paradoxos < para (= contra) + doxa(= opinie), iar doxa < dokein (= a gândi). Îi răspund, aşadar, în modparadoxist că: veritabila etimologie dată de [Ion] Pachia[-Tatomirescu] nueste veritabilă !» (SParf, 9 sq.). Care-i „istoria“ / etimologia termenuluiparadoxism ?

(I) I. P.-T. : Am mai spus că F. S. nu ştie să citească un text, dacărespectivul text nu aduce lăudătură operelor fonfoist-smarandachiste. Înepistola mea de la începutul toamnei anului 1983 către profesoraşul dematematică, Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, de la un liceu din Maroc, nui-am precizat etimologia, ci doar i-am spus scurt / răspicat că paradoxism s-aformat prin derivare, de la paradox, cu sufixul foarte activ-neologic, -ism.Dacă pe marocan-profesoraşul de matematică îl zgâria termenul paradoxismpe vreun neuron, cu vreo literă, pentru că-l preocupa etimologia (deşi pe-

Page 406: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

406

atunci n-avea habar ca şi astăzi cu ce se ocupă etimologia), trebuia să-mi scrieşi-i explicam imediat că termenul era format în limba franceză, (le)paradoxisme, desemnând o figură de retorică, de stil, ori, mai exact spus,„ceea ce imită paradoxul“, şi, poate, de-ar fi înţeles câte ceva, n-ar mai fifăcut şi acum idioata afirmaţie că el a dat «etimologia cuvântuluiparadoxism în cel mai simplu mod». El n-a dat nimic, doar a primitinformaţia de la specialiştii în etimologie / istoria limbii. Dacă se doreşte şimai mult, I. P.-T. mai furnizează „pe tavă“ încă o informaţie de specialist înlingvistică / istoria limbii: termenul (le) paradoxisme s-a format şi a începutsă circule în spaţiul francofon în orizontul anului 1784 (ţin minte anul pentrucă l-am asociat cu cel în care s-a petrecut răscoala Valahimii conduse detriumviratul Horia, Cloşca şi Crişan; mă aflam în sala de lectură a bogateiBiblioteci Universitare Centrale din Timişoara, în iarna dintre 1966 şi 1967,unde citeam, „pe nerăsuflate“, cartea Les chants de Maldoror, deLautréamont, având pe pupitru, la îndemână, şi un imens dicţionar istoric allimbii franceze; ţin să precizez că pe Lautréamont îl preţuiam nu numaipentru „vulcanicele-i poeme“, ci şi pentru că la el am descoperit cea mailungă frază din toată literatura citită de mine până în orizontul acelei ierni).

După cum am mai spus în nenumărate rânduri, prin 1972 (supra),fiind tânăr profesor de limba / literatura valahă, trebuia să predau şi lecţiidespre scriitorii contemporani, recent intraţi în manualele şcolare: MironRadu Paraschivescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Dumitru RaduPopescu, Fănuş Neagu, Horia Lovinescu, Paul Everac, Ion Băieşu ş. a.Programa pentru Bacalaureat prevedea ca fiecare scriitor studiat să fieîncadrat în epocă, apoi în curentul literar (clasicism, romantism, realism,simbolism). Toţi scriitorii contemporani „predaţi la clasă“ erau abordaţidinspre „estetica realismului socialist“ (de prin 1975 – 1980, curentulrecomandat de programe se metamorfozase din realism socialist în umanismsocialist). Relevai principiile estetice ale realismului – ca realism socialist –la Mihai Beniuc, la Zaharia Stancu, la Marin Preda ş. a., dar când ajungeai la„noua generaţie“, la studierea operei lui Geo Dumitrescu, a lui LeonidDimov, a lui Nichita Stănescu, a lui Marin Sorescu, a lui Eugen Barbu, a luiFănuş Neagu, a lui Dumitru Radu Popescu, a lui Alexandru Ivasiuc, a luiNicolae Breban ş. a., constatai că principiile estetice sunt radical diferite; cumîn majoritatea capodoperelor realizate de noua generaţie de scriitori dinRomânia se evidenţia „conjugarea“ paradoxurilor existenţiale ale umanităţii(adică tocmai acel ceva de imită un paradox) la moduri lirice, epice,dramaturgice, mi s-a părut că noua realitate estetică din operele lor (rezidândnu în producţie de paradoxuri, pe care ţi le oferea / oferă „pe tavă“ lumea /viaţa, ci în „sublimare / oglindă-text-de-paradox“, „conjugare de paradoxîntru catharsis“ etc.) poate fi desemnată prin termenul paradoxism.

Page 407: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

407

F. S. neştiind toată „odiseea“ vocabulei paradoxism, socotind el că I.P.-T. a creat acest cuvânt şi, totodată, crezând că dacă îşi însuşeşte, aidomaunui cleptoman, „brevetul“ termenului estetic, paradoxism, în scopurile lui„marocan-eternizatoare“, de la I. P.-T., acesta n-ar avea vreo dovadăprivitoare la „paternitatea“ conceptului. Şi din această pricină face F. S.idioata afirmaţie că el a dat «etimologia cuvântului paradoxism...».

F. S. neavând cunoştinţe în 1983 despre curentele de avangardă (căcinu se predau lecţii despre avangardă / dadaism, suprarealism, constructivismetc., prin licee, inclusiv prin liceele pedagogice, şi-apoi, la facultateaabsolvită de el, nici vorbă de aşa-ceva), a confundat paradoxismul (esteticaparadoxismului) cu „avangardele în care astăzi se crede specializat / expert“.Cum revistei propuse de mine, Le Paradoxisme / Paradoxismul, n-a vrut să-ipatroneze / sponsorizeze apariţia în Maroc (servind cultura / literatura noastrăcât-de-cât), apariţie ce ar fi fost susţinută de-aici, din România, cu materialede nivel universitar / academic, şi cum i-a încolţit în cap ideea că poate fi„lider“ / „şef“ mondial al unei şcoli / mişcări literare, F. S. a crezut că iaeternitatea de picior, desemnându-şi fonfoism-excrementismul „pseudo-avangardist“ / „avangardist-desuet“ prin cuvântul paradoxism.

Şi de aici a început avangardist-absurda „smarandachiadă“ şi avalanşade calomnii la adresa lui I. P.-T. („singurul“ ce ştia / ştie adevărul).

Tirul viperin-calomniator nu l-a îndreptat împotriva lui Florin Vasiliu,autorul cărţii din 1999, Universul paradoxurilor, cel ce scrisese (în aceastălucrare) adevărul – în baza unei cercetări riguroase a documentelor literare(inclusiv a celor puse la dispoziţie de F. S.) – că „I. P.-T. este primulteoretician / critic / istoric literar ce foloseşte termenul de paradoxism înaccepţiunea de curent literar“, pentru că (F. Vasiliu) îl avea la mână cuepistola privitoare la „povestea dolarilor sponsorizatori“ (supra).

Ignobilul F. S. şi-a reluat tirurile calomnioase la adresa mea, în revistaonline, Constelaţii diamantine, după aproape un deceniu de la moartea luiFlorin Vasiliu, convins fiind că ar fi dispărut „urmele“ / „documentele“ (din„sursa-Vasiliu“ / „sursa-I. P.-T.“) prin care s-ar mai fi putut confirmaadevărul susţinut de I. P.-T. despre paradoxism.

(II) Cronicar-Paginator : În „dueluri“, mai ales în cele doctrinar-estetice, e bine să fie respectate toate „legile cavalerismului“, dar F. S. nu lecunoaşte şi de-aceea nu ţine cont nici măcar „de cele mai elementare“...

(II) I. P.-T. : Pe când unii – ca noi – respectă „legile cavalerismului“,F. S. şi ai lui ţin cont doar de „legile non-cavalerismului“. Se pare că toate seschimbă în bine după ce îşi încheie al 101-lea tratat de F[â]S-ologie la caren-a găsit încă un titlu potrivit, dar i-l punem noi acum pe tavă:De(s)neutrosofizarea fuzzy-paremiologică. Legile Cavalerismului îmi spunmie, I. P.-T., doctor în ştiinţe filologice, specialistul, că nu trebuie să angajezun „duel“ cu un „nespecialist“ într-ale lingvisticii (etimologiei), teoriei

Page 408: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

408

literaturii, criticii / istoriei literare, fie acesta şi doctor în matematică deChişinău, Florentin Smarandache (pentru că în Phoenix-Arizona – după cummi-a spus într-o epistolă din acea vreme : „rusul“ / „profesorul îndrumător dedoctorat“, era „al dracului de sever / pretenţios“; şi „doctorandul F. S.“ aabandonat...; altfel, de nu era superficial ca de obicei, avea „un doctoratamerican, nu de Chişinău“). F. S. – vârându-se unde nu-i fierbe oala –sucombă chiar înainte de introducerea în dispozitiv a primei „unităţi militar-fonfoiste“, rămânând să fie calificat – pentru nesăbuirea-i – drept „mancurt“ /„grobian“ clasicizat lider internaţional de mişcare „în sens giratoriu“.Totodată paremiologia noastră pelasgă > valahă, cea non-fuzzy, adică „foarteclară“ (că paremiologia dintr-a lui logică-fuzzy, după cum bine s-a înţeles,este proiectat-distihuită într-o „pseudoproverbiadă“ a logicii vagi / înceţoşate)ne spune că dacă un nebun aruncă o piatră în baltă, nu trebuie să fii întrecei zece înţelepţi ce caută s-o găsească şi s-o scoată din nou la lumină (fiecă-i piatră nestemată, ori de pârâu, sau de la tatăl Pârâului, Râul, fie că-ipietricică-sferă-de-fiere de sub balaureasca limbă a vulcanului, n-areimportanţă).

Chiar dacă din alt unghi de fugă al paremiologiei valahe eşti sfătuitcă-i mai bine să te asociezi la drum lung cu un înţelept în sărăcie (cam cumfăcut-au Fl. Vasiliu şi I. P.-T., după cum văzutu-s-a mai sus, în documente),decât să te însoţeşti cu un nebun în bogăţie, mai totdeauna nebunul aruncătorde piatră (nestemată) în baltă dovedindu-se până la urmă a fi mai isteţ (practic/ pragmatic) decât „căutătorii“, pur şi simpu, pentru că a făcut ca zeceînţelepţi să-şi abandoneze sacra lor misiune (chiar şi pentru foarte puţintimp).

Şi astfel, nebunul aruncător de piatră din bogăţie constaţi că-i un(extra)ordinar diversionist, servind (evmezic-asiatic) interesele lui imediate şiale tribului său.

În istoria Pelasgimii > Valahimii, de regulă, nebunii aruncători depietre au fost din bogăţia imperiilor. Un astfel de „nebun al ImperiuluiAustro-Ungar“ a aruncat „ştiinţific“, în secolul al XIX-lea, „piatra“ retrageriiaureliene din Dacia Nord-Dunăreană, lăsându-se „vid peste 700 de ani “(„prin absurdul diversionist-istoric al cancelariei de Roma, preluat evmezicde Vatican, de la Istoria Augustă la vale“), în acest spaţiu etnic-valah, „pânăla sosirea celor opt triburi ale maghiarilor / ungurilor lui Arpad, ca să seînrădăcineze la confluenţa Tisei cu Dunărea“ (prin voinţa Imperiului Bizantinşi prin bunăvoinţa „ducelui“ / „regelui“ valah al ţării de râuri / munţi,dunăreano-tisiano-maramureşeană, ce-şi dă fiica de soţie fiului Zultes, al luiArpad, şi, ca zestre, jumătate din ţara-i). Din orizontul anului 1871 şi până înprezent, zeci de înţelepţi-istorici ai Valahimii, dar şi dintre „scursorile“imperiilor evmezic-europene şi contemporane, au rămas, ori se arată „blocaţide problema pietrei aruncate-n balta istoriei“, „tot caută şi tot caută“, cu

Page 409: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

409

obstinaţie idioată „piatra aruncată“ (scuzaţi rima spontană). Rămâne să vezitu, Cronicar-Paginatorule, dacă nu cumva şi F. S., încă de pe când se afla înSefrou-Maroc, este un astfel de „aruncător de piatră în istoria paradoxismuluivalah“ spre a crea arie şi triumf excrementism-fonfoismului, după cum, maicu uşurinţă poţi constata în literatura noastră cu „oficial-grijuliu-reformator-de-program-de-cultură“, cu miniştri străini de neam, de la RevoluţiaAnticomunistă Valahă din Decembrie 1989 încoace.

Dar cum în lumea noastră „supertehnicizată“ şi„superdemenţializată“, indivizi „profani“ / „profanatori“, nespecialişti,„afoni“ / „analfabeţi“ („fonfoişti“) etc. pentru un domeniu se vâră şi încearcă„să combată“, să dea în lături pe specialiştii din respectivul domeniu,confundând valorile şi haosul semănând, imperioasă este punerea la punct ahahalerelor, tăierea ghearelor acestor „păsări de pradă“, a „hienelor bipede“,anihilarea nonvalorii şi imposturii etc.

(III) Cronicar-Paginator : În revista Constelaţii diamantine (dinnoiembrie 2010), elemente noi privitoare la paradoxism – se vede de la opoştă – nu vin dinspre F. S., ci dinspre Dvs., prin „prefaţa“ neprefaţatoarede „ochi de bronz“ smarandachist, În căutarea paradoxismului pierdut, pecare aţi încredinţat-o lui F. S. în 30 august 1984...

F. S., desigur, „n-are boala Alzheimer“, de tot susţine: ba că aîntemeiat paradoxismul „prin 1980“ (pe când el, în realitate, nu era poet, n-avea operă de lider / fondator de curent literar, de vreme ce debuteazăeditorial cu volumul recenzat de Dvs., Formule pentru spirit, din 1981), bacă primul manifest de fondare internaţională a mişcării paradoxiste (mereuprimul, „buricul pământului“ se consideră în orice domeniu) a fost publicatîn volumul „scris direct în franceză“, Le sens du non-sens, din 1984, cumscrie pe copertă, dar mereu „împins de F. S.“ cu un an mai înainte, în 1983,an în care abia publicase traducerea în franceză făcută de Chantal Signoreta plachetei Formule pentru spirit, cu a dumneavoastră recenzie dreptprefaţa Etat-de-moi; etc. Dacă ştia / stăpânea franceza atât de bine, dacă„scria direct în limba franceză“, de ce oare era tradus – în anii 1983 şi 1984– de Chantal Signoret, de Traian Nica ş. a. ? Dacă F. S. n-ar fi avut deascuns termenul furat, paradoxism – cu sensul de curent literar, de mişcareliterară – din scrisorile Dvs. trimise lui, în Maroc, în septembrie 1983, înaşa-zisul Manifest non-conformist – titlu în care n-a avut curajul să punăcuvântul furat, paradoxism, vârându-l numai „în coada motto-ului“, şi dacăa scos în 1983, „prima ediţie a volumului „scris direct în franceză“, Le sensdu non-sens, şi neavând nimic de ascuns, de ce v-a trimis prin poştă, cuautograf (scris în Maroc, la 5 mai 1984 – supra), un exemplar din „ediţia adoua“ (altă crasă diversiune / minciună smarandachistă, în caz că ştie ceînseamnă o a doua ediţie, fără s-o dea pe non-sens), din 1984...?!? Deasemenea, ce credeţi că l-a determinat să ţină „între dosare, la naftalină“,

Page 410: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

410

nepublicată, mai bine de un sfert de veac, În căutarea paradoxismuluipierdut, prefaţă care, de-ar fi văzut lumina tiparului în 1985, în frunteaantologiei Ochi de bronz, alta era soarta operei sale cu încadrare în câmpulfertil, generos, al noii estetici...?!?

(III) I. P.-T. : Răspunsu-i limpede: impostorul F. S. îşi confecţionează„măştile“ de deturnare de paradoxism în perimetrul aşa-ziselor avangarde(evident, „avangarde de doi bani“, după cum s-a văzut), în excrementism-fonfoisul smarandachesc.

În legătură cu textul meu, În căutarea paradoxismului pierdut, şi înlegătură cu proiectata-i antologie Ochi de bronz, din 1984, e bine să privimcu detaşare / obiectivitate perioada 1984 – 1989, în întregul ei.

În 15 septembrie 1986, s-au împlinit 20 de ani de la debutul meu înliteratură (la revista Ramuri / Povestea vorbii, cu poeme şi cu o ars poeticaparadoxistă a holopoemului, graţie lui Miron Radu Paraschivescu).

Am vrut să marchez evenimentul printr-o antologie pentalingvă,cuprinzând un prim ciclu de 20 de poeme în valahă şi în engleză, un secundciclu de 20 de poeme în valahă şi în franceză, un al treilea ciclu de 20 depoeme în valahă şi în germană şi un al patrulea ciclu de 20 de poeme învalahă şi în rusă. Însă Editura Litera care, iniţial a fost de acord (mai ales cătextele fuseseră selectate din volume-mi publicate, trecute prin cenzură:Munte, Bucureşti, Editura Eminescu, 1972; Crocodilul albastru, Buc. Ed.Ion Creangă, 1975; Încântece – Demon, Graal, Sobor, Buc. Ed. Litera, 1979;Zoria, Buc. Editura Cartea Românească, 1980, Lilium breve, Buc. Ed.Eminescu, 1981 şi Peregrinul în azur, Craiova, Editura Scrisul Românesc,1984). La două săptămâni de la predarea manuscrisului antologiei mele(„bătut la maşina de scris“, în două exemplare – ştiam că un exemplar estepentru editură şi celălalt pentru Cenzură / Direcţia Presei), „gata de tipar“, laeditura bucureşteană, Litera, a început „odiseea“ / „cenzuriada“. Mergând laeditura bucureşteană pentru „discuţia pe text“ şi pentru „încheiereacontractului editorial“, mi s-a spus că astfel de carte pentalingvă „nu s-a maipublicat la noi în ţară“ (deşi le-am precizat de nenumărate ori că îmi dorescun volum cam cum este „Mioriţa sextalingvă“, în concepţia grafică a lui EmilChendea, Bucureşti, Editura Albatros, 1972), că „pentru aşa-ceva trebuie săobţin aprobarea specială de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste“. Şicenzura ceauşistă de-atunci nu mi-a permis publicarea cărţii. Şi către sfârşitulanului 1986, m-am convins pe deplin, din propria-mi experienţă, că şi OvidiuFlorentin / Fl. Smarandache, chiar dacă antologia lui era doar bilingvă, apăţit-o la fel cu cenzura.

Şi, tot privitor la lunga mea prefaţă, În căutarea paradoxismuluipierdut, destinată antologiei Ochi de bronz, i-am spus că are deplina libertatede folosi-o cu altă ocazie, ori de a arunca-o „la coş“. La întrebarea privind

Page 411: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

411

faptul că a ţinut această prefaţă „între dosare, la naftalină“, nepublicată, maibine de un sfert de veac, numai F. S. poate să răspundă.

(IV) Cronicar-Paginator : V-aş ruga să faceţi un „portret“ al luiFlorentin Smarandache...

Din Constelaţii diamantine, nr. 3 / noiembrie, 2010, p. 48 : în stânga, fotografia lui F. S., din august1999, pe când ieşea bucuros dintr-o „sală de lectură“, deoarece găsise / citise în cărţile lui I. P.-T. dinBiblioteca Americanului Congres, cele 12 principii ale paradoxismului; în dreapta, foto-F. S., cufrontalul puţin turtit de cărămida etimologiei termenului paradoxism, semnalată de I. P.-T., înDicţionarul istoric al limbii franceze.

(IV) I. P.-T. : Fiecare-i cu portretul pe care şi-l face „în celelalteoglinzi-oameni / suflete“, între botez şi comândare. Mai interesant decât celpe care i l-aş face eu, este cel deja făcut de Ion Rotaru într-O istorie aliteraturii române…, volumul al V-lea (Buc., Ed. Niculescu, 2000, p. 583) :

«impetuos, ambiţios oltean, … mic şi îndesat, negricios, cu o geantă atârnată deumăr».Supra, în fotografia din stânga Distinsului Receptor, F. S. este

surprins prin august 1999, dar nu cu geantă, ci cu un rucsac doldora decunoştinţe proaspete, cu care fugise-n stradă din Biblioteca AmericanuluiCongres, îmbogăţit peste măsură paradoxistă în urma lecturii făcute lucrărilorlui I. P.-T. Însă – tot supra, în fotografia din dreapta – F. S. este „fixat deobiectiv“ ca purtător de geantă care-i atârnă de umărul drept – geantă cudolari „pentru sponsorizare de capitole de istorie literară“, geantă pe care noin-avem cum s-o vedem, dar pe care Ion Rotaru a văzut-o când F. S. l-a vizitatacasă, în Bucureşti (la adresa dată de I. P.-T., încă de pe când îşi avea slujbăîn Maroc).

Privindu-i şi noi color-fotografia-i publicată de Constelaţiidiamantine (nr. 3 / 2010), constăm, tot portretistic şi pamfletăreşte (cumaltfel, după tot răul ce l-a făcut cu Securitatea lui Ceauşistă nu numai mie, ciîntregului paradoxism valah, fără seamăn în alte literaturi din lume), că are„scumpi“ ochelari afumaţi, de America, împotriva Soarelui de Arizona şi deGallup, ceafă de taur comunal de Bălceşti-România (îmi cer scuze dacă amjignit cumva taurii zonei) şi o frunte cu „depresiune încordată la sprânceanastângă, o frunte de vreo şase centimetri pătraţi, mereu scremându-se a ideefonfoistă, frunte după care i se ascunde un creier paradoxal de dens – gaură-neagră-nghiţind uni-versurile altora –, creier cât cel de rechin transatlanticos(însă nu-i bine să ne legăm de creierul omului, că nu i l-a cântărit nimeni pânăacum – şi spun, totuşi, fără să greşesc, doar atât: dacă-i de geniu ca al lui

Page 412: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

412

Napoleon, trebuie să fie de numai 830 de grame – ceea ce-l face a ni seînfăţişa foarte reptilian-viperin – şi dacă-i de scriitor de geniu ca al lui Tolstoitrebuie să aibă nici mai mult, nici mai puţin de 2007 grame).

Celelalte chestiuni portretizatoare, privind cititul (în texte, nu în stelede pe minunosul său cer natal, de Bălceşti-Vâlcea, cer cum n-o să maigăsească el nicăieri în lume, chiar de-ar căuta câteva milenii, între rinocerullânos de-acum 33 de milenii şi contemporana noastră viperă cu corn de Cozia/ Herculane, de numai 333 de zile), deturnările semantice ale frazelor,diversiunea, cancerigena-i logică, idioatele concluzii ca de „ţaţă“ de maidan(nu mai spun de unde, că ştie el foarte bine loc-viranul cu măgădani desprecare-i vorba), normal că-l portretizează extraordinar de nuanţat, de crezi că-i„la raze“, pentru că F. S. umblă nu cu cioara „Rodica“ – pe care o tot întoarcepe dos ca să fie roşie, când de un roşu „profund-peceristic“, când de un roşuprofund-fonfoistic –, ci cu diversiunea vopsită.

(V) Cronicar-Paginator : Cred că vă referiţi la aserţiunile aberant-diversioniste ale lui F. S. din „Constelaţii diamantine“ – de norembrie-2010–, după ce, uimitor, publică (din textul pe care i l-aţi înmânat în 30 august1984, «În căutarea paradoxismului pierdut») acea parte care-i ca o„recenzie“ la volumul pe care l-aţi primit în mai 1984 (supra) din Maroc, Lesens du non-sens. Distinsul Receptor a citit în întregime textul prefeţei îndiscuţie, mai sus. Aici / acum reproducem – din Constelaţii diamantine (nr.3, din noiembrie-2010) / (Fl. Smarandache, Paradoxism şi folclor, 2010, desub sigla SParf) – doar textul din care F. S. a tras aberanta concluziediversionistă „a iniţierii“. (1) «Sunetul şi spiritul manifestului publicat deOvidiu Florentin par a descinde, mai degrabă, din acea Mouvement Dada[...], programul său priveşte, firesc, aşa-zisa periferie a paradoxismului :exprimarea „în propoziţii naive, cotidiene“ a „contradicţiilor dure“, aantitezelor [...], intuind adâncimi paradoxiste în proverbe, propune „parodiiale proverbelor“. Se deduce uşor, din Le sens du non-sens, efortul lui OvidiuFlorentin de a se ralia literaturii avangardiste şi celei a absurdului,îndeosebi, prin frecventarea unor „pattern“-uri incontestabile: TristanTzara, Urmuz, Adrian Maniu, Jacques Prévert, Eugène Ionesco ş. a.». Ceeace a înţeles Fl. Smarandache de aici, printr-un sfert de secol întrece chiarabsurdul ionescian : «Deci [Ion] Pachia[-Tatomirescu] recunoaşte clar în1984 că influenţele paradoxismului sunt în avangardişti şi că eu l-am iniţiatprin manifestul non-conformist „Pentru o nouă mişcare literară:paradoxismul“» (SParf, 6). Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci şi aserţiuneanoastră s-ar releva curat-murdar-de-adevărată: „Un măgar-măgar dinmarginea Saharei de Maroc a iniţiat un avion supersonic în artalupingurilor...“. Dar portretul lui F. S. capătă nuanţări şi prin altele ca, depildă, afirmaţia în care aduce în discuţie, hodoronc-tronc, numeleprofesoarei univ. dr. Chantal Signoret din Franţa. Zice F. S. : (2) «Ca

Page 413: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

413

dovadă de ce fel de om este [Ion] Pachia[-Tatomirescu], relatezurmătoarele: când eram profesor de matematică în Maroc (1982-4) predândîn franceză, Dr. Chantal Signoret de la Université de Provence (Franţa) mi-atradus un volum de poeme în limba franceză (Formule pentru spirit –Formules pour l’esprit, volum metaphoric, neparadoxist, pe care i l-amtrimis şi lui). I. P.-T. mi-a cerut adresa dânsei şi, după ce i-am dat-o, i-a scrisacesteia (drept mulţumire mie!) că de ce m-a tradus pe mine fiindcă eu suntmatematician... Probabil din acest motiv îmi poartă şi ura actuală, uitând dealţi profi de mate care au creat literatură (chiar un autor contemporan, deexemplu: Aurel M. Buricea)» (SParf, 8).

(V) I. P.-T. : La chestiunile abordate sub punctul (1), mai trebuiesubliniat că tot ce vine în contact cu Florentin Smarandache se fonfoizează/ excrementizează. Poate fi smarald, poate fi aur de 24 de carate, poate fidiamant din ultima stea „moartă“ – totul se excrementizează, chiar prim-excrementul devine excrement secund, terţ, quart etc., se re-excrementizeazăşi mai tare, la plus / minus-infinit (că, de, deviza lui este: totu-i posibil, chiarşi imposibilul, adică, după legile fonfoismului dialectic, istoric, neutrosoficetc., mediocrităţii fonfoiste nu-i este interzis nimic, nici când e vorba dePremiul Nobel…). Se vede din toate acestea că F. S. pare a suferi de „o boalăcronică a eului“ care-i atrage din planul realului, analogic-sinestezic, o baligăuscată, de vacă, de pe drumurile verii din Bălceştiu-i natal, baligădeshidratată de se vrea neapărat spirală galactică. Iar ceea ce-i la punctul (2),se iţeşte tot dintr-o fonfoistă minte bolnavă care, ştiind că „martorul rostitorde adevăr istoric-literar“, Florin Vasiliu, este mort de-aproape un deceniu şinu mai poate fi angajat / aţâţat diversionist-grobian-smarandachist, cumsperase cu prilejul polemicilor din 2000 / 2001 găzduite de Al cincileaanotimp, evident, fără a-i reuşi ordinara-i „schemă“, F. S. a crezut că de dataasta s-ar putea ca I. P.-T. „să căşune“ (verb dintre cele preferate de F. S. – cf.SParf, 6) pe prof. univ. dr. de la Universitatea din Provence, ChantalSignoret.

În ultimă instanţă, se arată imperios a-l lăsa pe Florentin Smarandache„în plata Domnului“, pentru că-i şi el ins bolnav cronic, de se descompune decâteva decenii în factori primi, poate nefiind mai (în)totdeauna c[el] m[ai]m[ic] m[ultiplu] c[omun], însă cu siguranţă, ca în vremurile-i de glorie, c[el]m[ai] m[are] d[ivizor] c[omun], în care îşi arată lucrarea cancerulautorlâcitei şi cancerul fonfoism-excrementitei (nu înainte de a-i preciza –lui F. S. – că termenii prin care sunt desemnate incurabilele sale maladii,autorlâcita şi fonfoismita, s-au ivit în lexicul specific stilului funcţionalmedical al Sfintei Limbi Pelasge > Valahe – prin derivare cu sufixul destul deactiv, -ită, din autorlâc – termen atât de drag lui Ion Rotaru – şi din fonfoism/ excrementism – vocabulă pusă în marele circuit non-romanesc chiar de

Page 414: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

414

Florentin Smarandache, fondatorul mişcării internaţionale oglindite însemnificant şi în semnificat).

În ajun de Crăciun-2010 şi de An Nou 2011 fiind, îngăduiţi-mi, dragiConstelaţii diamantine, să vă urez – Dvs., întregii Redacţii, colaboratorilor(inclusiv lui F. S.) – din toată inima mea cu stent de titan, SĂRBĂTORIFERICITE ! / LA MULŢI ANI !

Prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu________________

Note (la Scrisoare deschisă „Constelaţiilor diamantine“ ) :

(1) „Prefaţa“ În căutarea paradoxismului pierdut, de I. P.-T., „gata de tipar“ din 29august 1984 şi înmânată a doua zi lui Ovidiu Florentin / Fl. Smarandache, la Craiova, pentruproiectata-i antologie bilingvă, Ochi de bronz / Yeux de bronze, a fost publicată integral înrevista online, Constelaţii diamantine (Craiova, ISSN 2069-0657, director: N. N. Negulescu,redactor-şef: Doina Drăguţ, secretar general de redacţie: Janet Nică –, anul al II-lea, nr. 1 / 5,ianuarie, 2011, pp. 53 – 57), supra.

(2) Pentru a fi mai bine cunoscută de către Distinşii Receptori, publicăm în aceastănotă a noastră (ceea ce în Constelaţii diamantine nu s-a putut „din lipsă de spaţiu“) Demisiaprofesorului doctor în ştiinţe umaniste, Ion Pachia-Tatomirescu, „membru fondator“ alAcademiei Dacoromâne din Bucureşti, demisie din data de 21 decembrie 2010 : «DomnulePreşedinte, // Subsemnatul, Ion Pachia-Tatomirescu, doctor în ştiinţe filologice, „membrufondator“ al Academiei Dacoromâne, vă rog să binevoiţi a lua act de demisia mea din toatefuncţiile ce le am în această „instituţie“ / „fundaţie“ a Dvs., în care vă comportaţi dictatorial-tribal, pentru că aţi compromis toate proiectele culturale / ştiinţifice anunţate la înfiinţare,pentru că nu aţi respectat niciodată vreun principiu deontologic, pentru că aţi încurajat încercetare impostura, „amatorismul“ etc., făcând ca toate activităţile, diplomele / ordineleinstituţiei să nu fie recunoscute de Ministerul Învăţământului şi Cercetării / MinisterulCulturii din România, ori de vreun for de profil din străinătate, şi, pentru că, recent, Dvs.,domnule dr. Geo Stroe, fără a avea autoritate de critic / istoric literar, ori de teoreticianliterar, fără a consulta „experţii în domeniu“ din Senatul Academiei Dacoromâne, aţi adresat– inclusiv în numele meu – o „deşănţată“ epistolă-propunere prin care „The AcademiaDacoRomână from Bucharest, Romania, is pleased to nominate the trilingual(Romanian-French-English) vanguard writer Florentin Smarandache for the 2011 NobelPrize in Literature / “Academia DacoRomână” din Bucureşti, România, este încântată săîl nominalizeze pe scriitorul avangardist trilingv (română-franceză-engleză), FlorentinSmarandache, pentru Premiul Nobel în Literatură pe 2011», „palidul absolvent de facultatede matematică-informatică“, Florentin Smarandache, fiind producător în serie de mediocrecreaţii literare, fiind „un profanator-fonfoist-excrementist“ al paradoxismului, a tot ceea ceeste mai valoros în poezia / literatura valahă din 1965 încoace, fiind totodată şi un plagiator /imitator din opera lui Nichita Stănescu (după cum am dovedit în lucrarea mea, NichitaStănescu şi paradoxismul, ediţia a II-a, Timişoara, Ed. Aethicus, 2000, p. 135), ori din operamea (v. disipativ-grupul) şi a altora. / Timişoara, 21 decembrie 2010. / Prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu / Domnului preşedinte al Academiei Dacoromâne din Bucureşti».

Câteva mostre din ditirambica prezentare a lui Geo Stroe, în numele AcademieiDacoromâne din Bucureşti (ce au condus, între altele, la demisia lui Ion Pachia-Tatomirescudin respectiva fundaţie cultural-bucureşteană), mostre prin care cei doi actanţi – preşedintele„Fundaţiei Academia DacoRomână „Tempus DacoRomânia Comterra“, G. Stroe, şi

Page 415: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

415

„candidatul-Nobel“, F. S. – credeau (în anul 2011 şi mai cred, poate, şi în prezent) nu numaiîn captatio benevolentiae, ci şi în cucerirea „definitivă“ a Academiei Suedeze – comisiaPremiului Nobel pentru Literatură :

«The “Academia DacoRomână” from Bucharest, Romania, is pleased to nominatethe trilingual (Romanian-French-English) vanguard writer Florenitn Smarandache for the2011 Nobel Prize in Literature.» / «„Academia DacoRomână“ din Bucureşti, România, esteîncântată să îl nominalizaze pe scriitorul avangardist trilingv (română-franceză-engleză) Florentin Smarandache pentru Preniul Nobel pentru Literatură pe 2011» (întraducere, sunt sublinierile noastre) ;

«No trilingual writer has received the Nobel Prize so far.» / «Niciun scriitortrilingv nu a primit Premiul Nobel până în prezent.» (…aşa-i : „Totul pentru trilingv[i],pentru victorie…!“) ;

«Prof. univ. dr. Florentin Smarandache fits Albert Nobel’s Will regarding “thegreatest benefit on mankind”, since his <paradoxism> literary movement he initiated is nowused - through the Dezert-Smarandache Theory of Paradoxist and Plausible Reasoning(abbreviated DSmT) - to medicine, cybernetics, airspace, robotics, logics, philosophy,transdisciplinarity (interconnecting literature with science, paving the way for newdevelopments in literature).» / «Prof. univ. dr. Florentin Smarandache corespundeTestamentului lui Albert Nobel referitor la „cel mai mare beneficiu făcut umanităţii“,deoarece mişcarea literară <paradoxism> pe care a iniţiat-o este acum folosită – prin TeoriaRaţionamentului Paradoxist şi Plauzibil Dezert-Smarandache (abreviată DSmT) – înmedicină, cibernetică, cercetarea aerospaţială, robotică, logică, filosofie, transdisciplinaritate(interconectând literatura şi ştiinţa, pavând drumul spre noi dezvoltări în literatură).» (în texteste o „greşeală de cules“; …după cum se ştie, descoperitorul / inventatorul, producătoruldinamitei a fost Alfred Nobel, 1833 – 1896, nu vreun Albert… ; deşi, n-ar fi exclusă o nouă,special-epocală, „descoperire de binom“, Stroe-Smarandache, „în simetrie binomică laDezert-Smarandache“, pentru a ajunge la o nouă ţintă-fundament, Premiul Albert-non-Nobel, „punct ochit – punct lovit“ …);

«Paradoxism is the first literary vanguard in the world which has practicalapplications in science ! » / «Paradoxismul este prima avangardă literară din lume care areaplicaţii practice în ştiinţă !» (… aşa prim-avangardă literară trebuie să fi condus pe Lunăracheta lui Niel Armstrong, Apollo 11, lansată în 16 iulie 1969, neîndoielnic şi fără să nedăm seama în absenţă de senzori – pe când Geo S. şi F. S. erau la grădiniţă; chiar de-a expiratde multe decenii, „avan-garda-i bună şi astăzi la casa ştiinţifico-literară a omului…“) ;

«Also, a combination of very short poetry, art, and science he did in the volumes“Lyriphoto(n)s / At Mind’s Infinite Speed” (2009), and “Aph(l)orisms in Unistiches”(2008).» / «De asemenea, a realizat o combinaţie de poezie foarte scurtă, artă şi ştiinţă învolumele “Lyriphoto(n)s / At Mind’s Infinite Speed” // “Lirifotoni / La viteza infinită aminţii” (2009), and “Aph(l)orisms in Unistiches” (2008).» (…doar nu din senin a luat fiinţăgallupistul Ghiveci-Holding…);

«His anti-dictatorial drama “Country of the Animals”, drama with no words!, wasperformed at the International Festival of Student Theaters, Casablanca (Morocco),September 1-21, 1995…» / «Drama sa antidictatorială, “Ţara animalelor”, piesă fărăcuvinte!, a fost reprezentată la Festivalul Internaţional al Teatrelor Studenţeşti,Casablanca (Morocco), 1-21 Septembrie, 1995…» (…chiar asta le trebuie tuturor dictatorilorplanetei : O dramă fără cuvinte…! / stănescian spus – iarăşi Nichita Stănescu ! – O dramănumai de necuvinte…!);

«Florentin Smarandache is born on December 10 (1954), just the anniversary ofAlfred Nobel and the day of ceremony.» / «Florentin Smarandache s-a născut pe 10decembrie (1954), chiar la aniversarea lui Alfred Nobel şi, de asemenea, data ceremoniei.» ;

Page 416: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

416

etc. (…serios motiv de re-naştere a lui Alfred-Albert Nobel spre a-i înmâna în 10 decembrie2011 lui F. S. multrâvnitul premiu…).

Cu asemenea „recomandări academice“ (care-au capacitat majoritatea curcilorSuediei, curci care ştiu să râdă homeric), mai mult ca sigur, dr. F. S. şi toţi cei asemeneaacestuia intra-vor în posesia Premiului Nobel pentru Literatură în 14 a XIV-a, 2014.

Academia Dacoromână a lui Geo Stroe (primul din stanga „privitorului“) şi alt propus a candidala Premiul Nobel, Mihai Prepeliţă („ce şi-a luat barbă de patriarh moscovit“).

Page 417: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

DINAMICA PROZEI( din epoca paradoxismului, ORI DE PE VALEA ANILOR DE DINCOACE )

Page 418: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

418

Page 419: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

419

„Ciuliniadă“ în hiat

După un distins debut editorial cu un volum de „proză scurtă“, Teiubesc e prea puţin (Constanţa, Editura Punct Ochit, 2005, pentru care i seacordă, în 2006, premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Dobrogea)şi după trei notabile „romane“ / „macronuvele“ – Rugaţi-vă pentru îngeriiascunşi (Constanţa, Editura Ex Ponto, 2007), Decalogul tăcerilor albastre(2008) şi O vară de necuprins (2010), Mihaela Burlacu (născută la Tulcea, în5 octombrie 1968, licenţiată – din anul 1994 – a Academiei de StudiiEconomice din Bucureşti) surprinde Distinsul Receptor cu încă un interesant„microroman“, ori, mai degrabă, cu o remarcabilă „macronuvelă“, Simfoniepentru ciulini (Constanţa, Editura Ex Ponto [ISBN 978–606–598–204–8],2012; pagini A-5: 158).

Mihaela Burlacu după o „simfonie pentru ciulini“.

„Microromanul“ / „macronuvela“ Mihaelei Burlacu, Simfonie pentruciulini, în „părelnica umbră“ a unui excelent motto din Hermann Hesse(«Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noio viaţă nouă»), abordează, printre / din unghiuri tradiţionale, universul dintr-olocalitate de câmpie, Coşereni-Ilfov, de pe malul drept al râului Ialomiţa,univers văzut / „radiografiat“ dinspre cel mai zguduitor eveniment ce-imarchează multimilenar existenţa, moartea / înmormântarea creştin-ortodoxăa unei tinere mame, a unei fiice a satului, farmacista de 29 de ani, IoanaFlămânzilă («un om bun, mamă tânără şi frumoasă» – p. 11 –, ce îşi aflăsfârşitul la naşterea primului său fiu).

În „roman“ / „macronuvelă“, se oglindeşte nu numai „intelectualitateasatului Coşereni“ (Primarul-inginer-horticol / Constantin Bocan, dininiţiativa căruia, în localitate, întru sprijinirea şcolarilor / fiilor eminenţi ai

Page 420: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

420

satului către licee / facultăţi, înfiinţează Fundaţia Umanitară „OameniiSatului“; Florentina, soţia primarului, «fată de muzicieni celebri»,„stăpânind perfect pianul“, dar care a absolvit o facultate de horticultură;„domnişoara asistentă medicală“ / Georgeta Creţu; Preotul, Dascălul /profesorii – Buzatu, profesorul ce umileşte mereu pe şcolăriţa şcolăriţaeminentă, Ioana Flămându, „fiica văcarului / ciobanului“, cu sintagma „copilnenorocit“, Ioana devenită, în ultimă instanţă, farmacistă şi „erou central-romanesc”: «– Domnule Buzatu ! De ce aş fi eu un copil nenorocit? [...] / –Pentru că eşti... Şi pe deasupra, ai şi un tupeu nemaipomenit pentru o fată devăcar ! afirmase cu hotărâre profesorul, înroşindu-se de mânie. Ai nota 1pentru asta !» [p. 20 sq.]; „diriginta clasei”, buna „doamnă Toderică“, de-icumpără / aduce Ioanei, „şefa de clasă“, «o rochiţă şi nişte pantofi» spre aputea merge «la balul de absolvire» [p. 42]; Inginerul / Marius ş. a.), ci şi(desigur, ici-colo) „contemporana problematică a pământului“ din Bărăgan(de după desfiinţarea Cooperativelor Agricole de Producţie [cf. pp. 13 – 17],ivindu-se „tangent“ / „în complementaritatea“ problematicii „moromeţian-desculţe“ / „predist-stanciste“ de dinainte de 1989).

Dar spre deosebire de satul bărăganian al lui Marin Preda / ZahariaStancu, în universul rural de Coşereni-Ilfov, surprins cu un indiscutabil şimare talent de Mihaela Burlacu, s-au înregistrat / „petrecut“ deja „mutaţiiurban-civilizatorii“, îndeosebi, din / spre „democraţia junglieră şi capitalismulsălbatic“ din Bucureşti, din toată Câmpia Dunării de Jos, din toată România /Dacia etc.: «Tractorul închiriat venea de trei-paru ori pe an, pe la familiilemai înstărite, să le secere lanurile»; ceilalţi coşereni «foloseau metodeletradiţionale de însămânţare şi seceriş pentru parcele mai mici de pământ;mijlocul de transport era căruţa trasă de cai şi doar două persoane aveau omaşină de teren; [...]; ca în mai toate satele din Bărăgan, familiile erausărace» (p. 13); «canalele de irigaţii – care asigurau un echilibru cândprecipitaţiile erau reduse – fuseseră distruse după Revoluţie; ţevile dealuminiu şi subansamblele necesare funcţionării pompelor au fost furatebucată-cu-bucată şi duse la fier vechi pentru câţiva lei [...]; înfăţişarea satuluis-a schimbat mult după ce comuniştii au început sistematizarea localităţilordin Bărăgan, fără a ţine seama de specificul lor; de când se ştiau, ele aveauuliţele înguste şi cotite, care tăiau puterea crivăţului şi a furtunilor de vară;tăindu-le drept şi lărgind străzile, vântul suflă în rafale...» (p. 14).

Cu incipit de epopee, de „ciuliniadă“ în hiat (luăm vocabula hiat înaccepţiunea arhaică, aproape pierdută, din pelasga > valaha contemporană,cea de „mejdină“), un hiat cu mari scaieţi, „simfonic“ tremurând / vibrând înviscol de undrea, se arată întru catharsis „deschiderea“ romanului /macronuvelei Simfonie pentru ciulini, de Mihaela Burlacu (oricum, nu

Page 421: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

421

aceiaşi „ciulini ai Bărăganului“, foşti în proprietatea interbelic-secundă a luiPanait Istrati, „ciulini“ ce încă au o capitală în localitatea cu gară, Ciulniţa <Ciuliniţa), „deschidere“ / „incipit“ trimiţându-ne gândul şi la un celebru „stilde laureat-Nobel“ (şi am făcut aluzie „de iarnă“ la capodopera expresionist-romanescă a laureatului cu Premiul Nobel, Ivo Andrici, Curtea Blestemată,microroman apărut în Belgradul anului 1954, tradus / publicat în limbadacoromână în anul 2005).

Naratorul – „burlacian-de-marcă“ – plonjează într-o „zăpadă lustrală“,într-o „zăpadă de moarte“ (fie-ne îngăduită hibernal-metafora-simbol, devreme ce noi, la rându-ne, am admis Simfonie pentru ciulini, cel mai liric-muzical titlu din literatura valahă, de după «Concert din muzică de Bach», deHortensia Papadat-Bengescu):

«Viscolul iernii troienea zăpada într-un colţ de cimitir, acoperind cu neaua albă unmormânt în care odihnea un trup din care sufletul a trebuit să plece prea devreme.Crucea mică, din lemn stratificat, fusese şi ea îngropată de zăpada care căzuse dinabundenţă în zilele de după Crăciun. Dacă dădeai cu mâna, ai fi putut distinge cugreu ce era scris pe ea: Ioana Flămânzilă – 29 ani. [...] Vijelia scutura pereţii caselor,troienele se înălţau cât vezi cu ochii, iar văzduhul era un infern, mai rău ca în vestitaiarnă din ’54, aşa cum spuneau bătrânii satului, care apucaseră să vadă urgia deatunci» (p. 7 sq.); «Zăpada viscolită acoperise întreg cimitirul, ca un ocean alb, dincare nu puteai vedea decât crucile mai înălţate» (p. 12).

Pe scurt, Simfonie pentru ciulini, de Mihaela Burlacu, are o „acţiune-pivot“, de bildungsroman-dramă, cu o eroină centrală, Ioana, «fata văcarului»Gheorghe Flâmându, din Coşereni, ce devine farmacistă.

Seara-târziu, la reîntoarcerea acasă, în Coşereni, de la „BalulAbsolvenţilor“, organizat / desfăşurat la şcoala comunală de centru, Ioana,„şefa de promoţie“, „pe cărarea-scurtătură“ dintre lanuri, este atacată, cu„gând violator“, de un „mascat din lanul de pobumb“, un individ cu «faţaacoperită cu un ciorap de nylon negru» (p. 48 sq.). „Ca prin minune“, Ioanascapă din ghearele animalice, evident, cu nenumărate răni, reuşind apoi să

Page 422: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

422

ajungă, „orbecăind“, la casa domnişoarei asistente medicale, Georgeta Creţu,care-o tratează şi o găzduieşte. După puţină vreme, Georgeta Creţu, înzestratăcu spirit detectivistic ieşit din comun, stabileşte că „atacatorul mascat dinlanul de porumb“ este chiar tatăl Ioanei, Gheorghe Flămându.

Eminenta şcolăriţă coşereancă, Ioana Flămându, era „norocoasa“câştigătoare a unei burse acordate de Fundaţia Umanitară „Oamenii Satului“pentru continuarea studiilor la un liceu sanitar, ceea ce-i permite să urmezecursurile Facultăţii de Farmacie de la Universitatea din Constanţa, facultate lacare-şi obţine diploma de licenţă, spre a se angaja la farmacia din «apropiereaunui cartier de blocuri, locuite în marea majoritate de bătrâni» (p. 124).

Ioana, tânără farmacistă, remarcă – dintre cei ce cumpăraumedicamente pentru părinţi / bunici – pe inginerul Nicu, «un bărbat întredouă vârste, de înălţime medie, care venea foarte des, o privea intens şi eradeosebit de amabil cu ea» (ibid). Inginerul «divorţase de soţia lui cu careconvieţuise nouă ani, pentru că [...] nu dorise să aibă copii. Fiind aromân,singur la părinţi, tradiţiile erau extrem de puternic conservate în familia lui,iar acel fapt era o dezonoare, o ruşine» (p. 125).

Inginerul şi farmacista – cu gândul de a-şi întemeia o familie „ideală“– se împrietenesc. După peregrinări pe Valea Prahovei, după petrecereaCrăciunului, la altitudine, în Carpaţii / Bucegii Meridional-Cogaionici, «lanici patru luni de la întoarcerea de la munte», Ioana constată că „a rămasînsărcinată“, fapt ce „pare că îl face fericit pe Nicu“, inginerul„macedoromân“, ai căror părinţi se opun legalizării căsătoriei celor doi.

Pe când se afla în cea de-a şaptea lună de sarcină, într-una din seri,Ioana, ca de obicei, e aşteptată de iubitul ei inginer macedoromân, «să închidăfarmacia şi să se plimbe, ori să ia masa în oraş» (p. 144). La masă, «Nicu i seadresă primul, cu glas stins: „Ştii, am vorbit cu familia mea de căsătoria cutine... Nu vor să audă nici în ruptul capului de o româncă! Au zis că mădezmoştenesc...“».

„A doua zi după această discuţie“, Ioana pleacă la Coşereni, «săschimbe locul, încărcată de daruri pentru familie» (p. 147) şi pentru prietenasa, „domnişoara Georgeta“, asistentă medicală, în casa căreia o apucă «peneaşteptate, durerile naşterii, chiar a doua zi după ce sosise» (p. 152).

Pruncul George-Cristian se naşte, dar Ioana moare „cu zile“, dincauză că nămeţii cumplitei ierni aşternute peste Coşereni / Bărăgan n-aupermis ambulanţei trimise de Maternitate „să ajungă la timp“: «Ambulanţasosise exact la trei ore după decesul Ioanei...» (p. 157).

Prin admirabila „macronuvelă“, prin originalul „microroman“,Simfonie pentru ciulini, de Mihaela Burlacu, pare a se fi inauguratexploatarea unui nou „filon“ / „etaj“ al epicii valahe de inspiraţie rurală,

Page 423: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

423

reflectând veridic mutaţiile din sânul intelectualităţii satului de de câmpie, deetern-Bărăgan.

(Cronica lui I. P.-T., „Ciuliniadă“ în hiat, a fost publicată în revista Vatra veche –Târgu-Mureş, ISSN 2066-0952, redactor-şef: Nicolae Băciuţ –, anul al V-lea, nr. 11 / 59,noiembrie, 2013, p. 37.)

Despre aripile romaneşti ale Garderobierului

Poetul Ion Deaconescu, pentru a doua oară se neftineşte „greuceneşte“în romancierul (neo)expresionist-paradoxist, Ion Deaconescu, de vreme ce,după Ademenirea (din anul 1995), scoate în lumina tiparului al doileaadmirabil roman al său, Garderobierul (Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2009;pagini A-5: 168).

Ion Deaconescu în orizontul anului 2005, cercetător cu privirea, la garderobă.

Într-o subtilă structură romanescă, de factură clasico-romantico-realist-filimonească,

desigur, cu Prolog («O singură pagină. Atât»), cu 40 de capitole cepoartă titluri inspirate, în majoritatea lor, din sfera veritabilelor „poeme într-un vers“ – «III. Piscul sufletului nu se scoate la vânzare», «V. Aripă marecât cerul», «VIII. Cu os de înger în umbrele de odihnă», «XXVIII. Silabace-mi dă târcoale», «XL. Ghiceşte-n lacrimă viitorul !» etc. – şi cu Epilog(«Pe acoperişul lumii, unde oamenii şi fiarele sunt fraţi»),

avem surpriza de a descoperi ecuaţii naratologice de mare încărcătură(neo)expresionist-paradoxistă, angajând eroi-simboluri-sinergice, eroi (câţiva

Page 424: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

424

purtători de „dinamite-catharsis“) la a căror apariţie, în diversele panouricentrale ale planurilor piramidal-narative, se înregistrează notabile „seisme“ale verosimilului.

În „cutremurarea verosimilului“, relevăm (după cum s-a mai subliniat)interesanta serie de expresionist-paradoxiste personaje-simboluri „înacţiune“:

«Diodor, stăpânul Teatrului» (Teatru = Lume, ca-n Glossa luiEminescu), cel cu haine «spălate în furtună de ierburi în noaptea celei de-atreisprezecea luni din calendarul lui Polydor» (p. 12), proprietar de corabie –cu Elizar («o biserică de tăcere şi de vis» – p. 71), o corabie ce «treceauşoară, peste graniţa tăcerii», spre a se apropia de «întâmplările din viitorulport» (p. 15);

Chiorul / Orbul, Ciungul, Scriitorul [dintre Genuri] („cel născut,nu făcut“, cel ce «n-are familie, ci doar Paradisul şi Infernul, ca doi gemenidin Abdera…» – p. 19 sq.; «…mă aflu la mare distanţă de unirea Cuvântuluicu al scriiturii, abundenţa faptelor riscă să nu aibă loc, iar excesele poeticeacoperă un teritoriu tot mai întins din scriere, semn sigur al impasuluinarativ» – p. 56);

Şchiopul (pe care, ca simbol al grotescului, «urâtul îl însoţeapretutindeni» – p. 28);

Agripina cea în stare de a stârni „gelozia lui Dumnezeu“ («iubita dinvisul lui Elizar», «ostatică a obsesiei lui Elizar, fuior al vremii răsfirat pesteoase de zei şi minciuni, cu cireaşă coaptă între buze, dăruire şi teamă,mister…» – p. 38 sq.);

Vânzătorul-de-Roţi (ştirbitor al gloriei lui Diodor, întruchipânddogma roţii: «…roata este totul, spaţiul sferic, închis, finit, instrument, dar şirod al Universului, parte şi întreg, în acelaşi timp, al vieţii, pluralitate infinităce destabilizează spaţiul; „roata mea creează vid în jurul ei, e spaţiu rotitor,tutelar şi rostitor în amiaza tuturor călătoriilor de pe pământ, pe ape şi în cer;sapă vad şi umple timpul…“» – p. 41);

Îmblânzitorul («o autoritate a părintelui, căci te recunosc ca părinte,dar unde-i chemarea sângelui…» – p. 73);

Absida (mărturisitoarea doamnă-semicerc / potcoavă spre a seînţelege că Garderobierul e «o roată de foc» – p. 83);

Măcelarul (iubitor);Dăogar (după vocea auctorială, dascălul cântăritor de arginţi în

palma-i butucănoasă, arginţi «câştigaţi prin vânzări de viscole, hârtii cu peceţiale deşertăciunii, majuscule pentru mărturii, patalamale vămilor şi porţilorcutremurate de asediu, ceasuri care nu mai arată ora şi prăznuirea de păcate»,dascăl ce «se închidea în aceeaşi încăpere cu câte o jună pe care o învăţasemnul exclamării», ale cărui „buze cărnoase“ «împrăştiau fiori de spaimă şinimicnicie: buze ce îmbolnăveau carnea nesfârşitelor jertfe, asemănătoare

Page 425: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

425

mielului înjunghiat pentru sângele-i tânăr, la fântâna vânzătorilor de căinţă»;iar după vocea Răspândacului autohton, dascăl sfărâmător – «cu securea urii»– al începuturilor de minuni, decapitator de taine şi aruncător de «bolovani pefirave poteci rânduite să ducă paşii unora înspre doritele izvoare; în schimb,pe un gâdilat şi o mirare, ori pe o melodie de tinichea, lua din norocul celorcredincioşi, pentru a-l da celor ce ispiteau cu făgăduinţe…» – p. 97);

Gâdele («stăpân peste o duzină de femei aduse pe corăbii din toateporturile lumii» – p. 99);

Grihala («femeia tinereţii…, văjitoare şi înţeleaptă…», un soi delaponă Enigel – p. 124);

Piratul ş. a.

Cel mai măiestrit dintre personajele-simboluri-sinergice, cel maienigmatic-construit / croit, rămânând cel ce dă şi titlul întregului eşafod epic,de multe ori identificându-se în Narator / Autor (Scriitor), Garderobierul(substituit cândva de Diodor, cu care se angajează într-o perpetuă gâlceavăfilo-/liro-sofică, de tipul celor dintre „trup şi suflet“), e „administratorul“măştilor «pe care crede el că o meritaţi» (p. 27), este individul ce vedeminunea disemnării temporalităţii: «…a căzut de pe raft clepsidra şi orele s-au împrăştiat murdar pe carnea podelii, şovăind a le primi ca pe un gunoi cese strânge deodată şi nu mai ştii unde să-l arunci; ore netrebnice, ademenindsufletul cu felii de pepene în miez de iarnă…» (p. 47 sq.);

presimte «că spada ce retează gâtul miracolului ruginise deja în teaca-i sterilă ca şi trupul lui de acum» (p. 75);

nobleţea lui «înseamnă dragostea pentru ceilalţi, imensă şi profundăca nimicul, molipsitoare precum pustiul; dragostea e însăşi inima şi sângelelui, ascunse atât de bine cum numai pământul acoperă sămânţa de foameapăsărilor» (p. 80);

rămâne, în ultimă instanţă «roată de foc rostogolindu-se peste timpulscoicii de argint» (p. 83);

din mărturisirea Absidei, «pânza de păianjen i-a prins sufletul»,spunându-şi în odihna dintre două oftaturi, pe când oglinzile din Teatru se

Page 426: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

426

spărgeau: «Dacă miracol nu mai este, atunci nimicul va coborî în carneacuvântului şi a întrebărilor mute» (p. 84);

între veştile mari sunate din corn de Autor, este de reţinut şi ceareferitoare la acest personaj-simbol: «Garderobierul s-a îmbolnăvit de absolutşi de taina desferecată prea uşor…» (p. 88);

chipul Garderobierului, când aude cuvinte despre „rupereatrandafirului din ochiul melancolic al Piratului“, îşi pune «pecete cu marginede brumă, de acolo, din ţinutul renilor cu coarne de diamant…» (p. 126);«zboară pe cer actorii Garderobierului, au aripi din frunze de eucalipt, câtetrei pentru fiecare umăr, şi ne fac semne ademenitoare» (p. 159); etc.

În finalul romanului se face aleasă grăire apocaliptică despre Verb,despre Garderobier: «Viaţa Verbului s-a sfârşit, urmează taina viitoareiizbăviri, când Garderobierul şi prietenii săi vor fi fiinţe fără existenţă, trăindîmpreună un nou început de lume şi timp. Timpul de dincolo de clipa ceadintâi şi de pecetea lui Dumnezeu» (p. 161); etc.

Pentru poetul Ion Deaconescu, pentru întregul operei sale de pânăacum, Garderobierul, bineînţeles, respectându-se proporţiile, pare-mi-se căse vrea a fi ceea ce-i Sărmanul Dionis pentru poetul Eminescu, pentruîntregul creaţiei eminesciene.

(Cronica Despre aripile romaneşti ale Garderobierului, de I. P.-T., a fost publicată înAnuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974 / ISBN 978-606-8125-03-9, redactor-şef:Ion Pachia-Tatomirescu, anul al IV-lea, nr. 4 / primăvară 2009, pp. 157–159, şi în revistaLumina – Panciova / Novi Sad, ISSN 0350-4174, director: Nicu Ciobanu, redactor-şef: IoanBaba –, anul al LXII-lea, seria nouă, nr. 5– 6 / 2009, pp. 33–35.)

Între paradoxurile Fiannei şi dăscălimea de la drumul electrificat

„Piton“ (ca între „alpinişti“ spus) biobibliografic. Prozatorul MarianDrumur, pe numele-i adevărat, Marian Ştefan Pavelescu, s-a născut în ZodiaLeului, la 6 august 1943, în oraşul Cernăuţi, din judeţul Cernăuţi – RegatulRomâniei, în familia tinerilor intelectuali valahi-bucovineni, mamă fiindu-iAspasia Pavelescu (născută la Cernăuţi, în anul 1921; are studii superioare demuzică la Conservatorul din Timişoara; numele-i de dinainte de căsătorie:Aspasia Coşara – cf. DGLR, C/D, p. 764; BZS, 80 – 82) şi tată – GeorgePavelescu (Horecea Mânăstirii / Cernăuţi, 14 martie 1911 – 7 iunie 1992,

Page 427: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

427

Timişoara; cu alese studii la: 1. Şcoala Normală din Cernăuţi, 1929 – 1933; 2.Conservatorul din Cernăuţi – secţia de Muzică şi Artă Dramatică; 3. InstitutulRegal de Ştiinţe Administrative al României, 1938; 4. Facultatea deMatematică-Fizică din Timişoara / Bucureşti, 1957; etc.).

Prozatorul Marian Ştefan Pavelescu / Marian Drumur „moşteneşte“pseudonimul de Drumur de la tatăl său, poetul George (Pavlovici <)Pavelescu / Drumur, fiul Ilenei (n. Antonovici) şi al lui Cozma Pavlovici.Tânărul dascăl, George Pavlovici, formându-şi o profundă conştiinţănaţională valahă, în ciuda autorităţilor imperial-slavizatoare / maghiarizatoarede notariat din provincia Bucovina, la aflarea din documentele străvechi aadevăratului său nume arhaic de familie, cel cu sufix onomastic pelasgo>valaho-dac, -escu, după lecţia dată conaţionalilor cu câteva decenii maiînainte de Iosif Vulcan prin „cazul“ Eminovici > Eminescu, a refuzat să maipoarte numele-i de familie slavizat, reluându-şi numele real de familie,Pavelescu (nume valah-pur ce fusese slavizat de preoţii / notarii sârbi aiOrtodoxismului, „scrofuloşi la datorie“ spre a fi favorizaţii imperialităţiiaustro-ungare, în Pavlovici, de la Pavel / Pavl- + prim-sufixul slavo-bulgaro-rus, -ov- + sufixul secund-onomastic slav-sârbesc –ici; practica era obişnuitănu numai în Bucovina Imperiului Habsburgic / Otoman, unde preoţi-notariiortodocşi-sârbi „deţineau monopolul funcţiilor bisericeşti“, ci şi în Banat, caşi în alte provincii vestice, sud-vestice / nord-vestice, ale Daciei aflate /sfârtecate între roţile dinţate ale celor trei mari imperii evmezice din aceastăparte de „eurolume“: Imperiul Rus-Ţarist / Sovietic, Imperiul Habsburgic /Austro-Ungar şi Imperiul Otoman), adică numele purtat de familia luidinspre tată înainte de vânzarea Bucovinei de către Imperiul Otoman, desigur,Imperiului Habsburgic / Austro-Ungar.

Dar peste puţină vreme, tânărul poet, George Pavelescu, cel dintreanii 1930 – 1940, nu dinspre vreo „libertate a cuvântului“ în / prin imperii, cispre a scăpa de „urmărirea punitivă“ a autorităţilor imperiale austro-ungare aapelat la pseudonimul Drumur. George Călinescu îl află / cunoaşte petânărul poet, la publicarea volumului de poeme de debut, Solstiţii (Cernăuţi,1936), ori la lansarea secundului volum de versuri, Suflete în azur(Bucureşti. 1940), semnând cu pseudonimul George Drumur; numai dupăpublicarea celor două volume de versuri, marele critic / istoric literar îiremarcă / reţine numele în capitolul Suprarealiştii bucovineni dinmonumentala-i Istorie a literaturii române de la origini până în prezent,tipărită în Bucureştii anului 1941: «George Drumur, [...] din HoreceaMânăstirii (n. 14 martie 1911), cântă Rinul, burgurile gotice, feudalitatea:„Cavalerii stau sub domuri, în zale, / pentru marea cruciadă a morţii...“» –CIRL, 907).

Şi fiul lui George Pavelescu / Drumur, prozatorul MarianPavelescu / Drumur, născându-se la 6 august 1943, în oraşul Cernăuţi, din

Page 428: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

428

judeţul Cernăuţi – Regatul României, n-are cum să uite natala-i provincie(„ţară-de-râuri / munţi“), Bucovina cea din Dacia de Nord, cea mereu evocată/ invocată de părinţii lui – „în taină“ şi cu „frică de bolşevicii stalinişti“ –până la imprimarea imaginilor în cortexu-i de copil de trei ani, din oraşulBrezoi-de-Olt, ori al copilului de 4 – 10 ani, din Tibissiara > Timişoara. Estevorba despre Bucovina ce, în vara-1943, a naşterii lui Marian ŞtefanPavelescu / Drumur, cea din acel anotimp de secund război mondial, ce încăaparţinea României, o Bucovină de Nord, care, în urma Pactului Hitler-Stalin / Ribbentrop-Molotov, aidoma altor importante părţi din teritoriulRomâniei / Daciei Nord-Dunărene („provinciile istorice“: Maramureşulnordic, Basarabia de Sud, Transnistria etc.), anexate / încorporate de Stalin„imperiului sovietic / rus“, adică U[niunii] R[republicilor] S[ovietice]S[socialiste]), se află de-atunci încoace (deci, prin „voinţa Imperiului Sovietical lui Stalin“) în „gubernierea“ / administraţia Ucrainei.

Marian Drumur cu privirile printre dascăli, în orizontul anului 2007 (foto: Daria Pavelescu).

Din cauza terorii imperial-sovietic-staliniste, post-ribbentrop-molotoviste, ce se instalase la Cernăuţi, în locul celei imperial-austro-ungare,de frica bolşevismului stalinist, tânăra familie Pavelescu (Aspasia, George şinou-născutul ce încă nu împlinise nici măcar un an, Marian Ştefan) şipărinteasca-le familie („paveleştii bătrâni“ / „bunicii prozatorului“), Ileana şiCozma Pavelescu, părăsesc natala lor Bucovină, stabilindu-se mai întâi înoraşul de munte, Brezoi, de la confluenţa Lotrului cu Oltul (nu pentrupitorescul zonei Oltului de lângă Cozia, Călimăneşti etc., nici pentrupitorescul văii Lotrului, cea cu prundişuri de aur, ci pentru că locul acestaoferea „refugiaţilor“ adăposturi-păduri-de-nepătruns, meridional-carpatice,într-o Românie de sub ocupaţia Armatei Roşii, între anii 1944 – 1958, oRomânie „dăruită“ / „lăsată în seama“ lui Stalin de către regele străin deValahime, Mihai de Hohenzollern – un rege dintr-o dinastie impusă

Page 429: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

429

Principatelor Valahe / României din 1867 încoace tot de cele trei mariimperii: Austro-Ungar, Rus / Ţarist şi Otoman, un rege al României ce aprimit în schimb, de la Stalin, Ordinul „Pobeda“ / „Victoria“, după cumgrăiesc arhivele / documentele istorice, nu după manipulatoarea, deşănţatamass-media de azi). După oarecare „limpezire a apelor politice postbelic-secunde“, în anul 1947, tânăra familie bucovinean-olteană a lui GeorgePavelescu / Drumur, părăseşte austeritatea munţilor şi oraşul Brezoi, spre a sestabili definitiv în Banat, în oraşul Tibissiara > Timişoara.

Marian Ştefan Pavelescu / Drumur, în Timişoara, îşi află copilăriade oraş de câmpie, îşi face studiile „primare“, „gimnaziale“, „liceale“,încununându-şi-le prin cele superioare, fiind licenţiat (în anul 1967) alInstitutului Politehnic Timişoara – Facultatea de Mecanică (secţia: Maşinihidraulice).

Imediat după absolvirea prestigios-europeanului Institut Politehnic„Traian Vuia“ din Timişoara, capătă o bogată experienţă („de reflectat înopera-i de prozator“) ca inginer stagiar / proiectant, angajat pe şantierelePatriei: mai întâi la Trustul de Construcţii din Timişoara (în anii 1968 –1970), apoi la: Combinatul Petrochimic Piteşti (1970 – 1971); din anul 1971şi până în 1975, este angajat ca inginer-cercetător (la departamentul„Turbine“ / „Pompe şi Ventilatoare“) al Centrului de Cercetări pentru MaşiniHidraulice al Academiei Române – Filiala din Timişoara; în anii 1975 şi 1976se angajează în postul de cercetător principal (III) la Institutul Politehnic„Traian Vuia“ din Timişoara – Facultatea de Mecanică, funcţionând laCatedra de Maşini Hidraulice. Din 1976 şi până în 31 august 2006 (dataieşirii la pensie), funcţionează în învăţământul preuniversitar, la GrupulŞcolar Industrial de Transporturi Auto / „Liceul Industrial Nr 10-Auto“ dinTimişoara (poate, un „model“ / „etalon“ reflectat peste ani în „unitatea de loc,timp, acţiune“ a Colegiului Mediu Tehnic, din romanul Dascălii, dascălii,2012), ca inginer principal şi ca profesor la Catedra de Mecanică, dar şi cadirector adjunct / „(de)plin“, dar şi ca responsabil al Centrului dePerfecţionare a Maiştrilor Mecanici şi Electromecanici-Auto, ori în calitatede coordonator al Proiectelor PHARE etc.

Ca „dascăl de mecanică“, îşi publică lucrările de specialitate, orimanualele şcolare (unele „de pionierat“ în domeniu), semnându-le numaicu numele real, Pavelescu, pseudonimul moştenit, Drumur, rezervându-şi-ldoar operei beletristice.

Dintre lucrările tehnice realizate / publicate de Marian Pavelescu,evidenţiem: Manual de Rezistenţa materialelor, pentru licee tehnice şi şcoliprofesionale (Timişoara, S. L. Climate, 2004), Teste propuse la „Organe demaşini“, pentru licee tehnice şi şcoli profesionale (2004); etc; deosebit deinteresante, valoroase sunt şi lucrările didactice publicate de MarianPavelescu în „colaborare“ cu Simona Pavelescu: Documentaţia tehnică

Page 430: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

430

(manual pentru clasa a X-a), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,2007; Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor, 2007; Asamblărimecanice (Filiera tehnologică, profil Tehnic, clasa a XI-a ruta directă şi clasaa XII-a ruta progresivă), 2007; Sisteme de transmitere a mişcării, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 2007; etc.

Ca prozator, Marian Drumur debutează cu povestirea Întâlnirea, înrevista timişoreană de literatură / cultură, Orizont, nr. 6 / 1966. Abia după 14ani are un strălucit debut editorial, cu admirabil-exactele povestiri din Omuldublu, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980 (pagini A-5: 160;precizăm că pe contractul de editare dintre prozatorul debutant şi vestita – pe-atunci – Editură Cartea Românească din Bucureşti, şi-a pus semnătura, încalitate de director, chiar cel mai mare euro-prozator din România aceloranotimpuri, Marin Preda).

Volumului de povestiri, Întâlnirea (1980), îi urmează (cronologic):Povestiri, Timişoara, Editura Hestia (ISBN 973-9192-62-9), 1997 (pagini A-5: 150); Într-o singură dimineaţă, povestiri cu antracte, Timişoara, EdituraHestia (ISBN 973-9420-07-9), 1999 (pagini A-5: 160; Soldatule, mergiîndărăt, roman, Timişoara, Editurile Art-Press / Augusta (ISBN 973-695-064-6 / ISBN 973-7911-45-8), 2004 (pagini A-5: 376); Dascălii, dascălii,roman, Timişoara, Editura Eubeea (ISBN 978-973-673-248-5), 2012 (paginiA-5: 320); În drum spre Nisa, povestiri cu antracte, Bucureşti, EdituraeLiteratura (ISBN 978-606-8452-39-5), 2013 (pagini A-5: 262); etc.

Volumele de schiţe, povestiri, nuvele, semnate de Marian Drumur, dela Omul dublu (1980) şi până la „povestirile cu antracte“ din volumul Îndrum spre Nisa (2013), încorolează o proză realist-psihologică, într-ale căreirafinării stilistice modernist-paradoxiste de înaltă „clasă“ / „ţinută“, fireşte,„acumulările cantitative“ au dus, irepresibil, la superbele „acumulări decalităţi de douăzeci şi patru de carate“ din romanul Soldatule, mergi îndărăt(2004). În acest sens, distinsul critic, Eugen Dorcescu, într-o exactă cronicăliterară la volumul din anul 2013, tot de „povestiri cu antracte“, cronică din 2februarie 2014, pusă sub un titlu de inspirat-atotcuprinzătoare polivalenţăstilistică, Proza lui Marian Drumur sau despre infrarealitate, subliniază:«Recenta carte de proză scurtă a lui Marian Drumur, În drum spre Nisa [...],continuă, aprofundează şi clarifică liniile de forţă puse în lumină de lucrărilesale anterioare, accentuând datele acelei lucidităţi vag sceptice, vag pesimiste,ce s-a impus, în cazul autorului, drept instrumentul de căpetenie în analizaartistică a mediului şi a psihologiilor. Empatia care, la rigoare, o poateînsoţi, rămâne, mereu, distantă şi circumspectă. Cadrul predilect pentru tramaepică pare a fi cartierul [...], eventual, colonia [...], extins, uneori, ladimensiunile unui sat sau ale unui oraş, eroii sunt oameni de toată mâna şi detoate profesiile, timpul se circumscrie, în genere, unui prezentatotcuprinzător, mişcarea – individuală şi colectivă – este sterilă,

Page 431: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

431

„browniană“, punctul (şi momentul) de pornire se confundă cu cel (cele) desosire [...], totul bălteşte şi palpită indecis, dezorientat şi asemantic, înindeterminarea, în legitatea ininteligibilă a haosului [...]. Atomizarea,incoerenţa, destructurarea, disoluţia au acţionat, desigur, îndelung, erodând,măcinând, aneantizând, în cele din urmă, şi în egală măsură, individ şi grup(familial, profesional), absorbind şi anulând, în acronia nivelatoare anaraţiunii, trecut, viitor, valoare, non-valoare, sens, non-sens, moralitate, a-moralitate, limpezime a minţii, delir. Lumea scrierilor lui Marian Drumurnu e nici bună, nici rea. Este derizorie. O lume perfect verosimilă, darinutilă şi inexplicabilă. Am putea-o numi post-realitate, ori, mai exact,infrarealitate. [...] Discursul prozastic dialoghează, astfel, la nesfârşit, cu sineînsuşi, îndemnându-l pe cititor să se avânte şi el în acest joc al ficţiunii„infrarealiste“. Compoziţie savantă, gândită până în detaliu, pusă în pagină deun autor al cărui talent şi a cărui intuiţie lucrează în deplină armonie cusubtilităţile inteligenţei.» (DorPr, 1129).

După cum se poate cu multă uşurinţă observa, prozatorul MarianDrumur – ale cărui macrospecii epice intră „mai la vale“ sub lupa noastră –„nu s-a ivit brusc“, „din senin“, ci abia peste un sfert de secol de la debut(1980 – 2004) îşi arată, adevărata, indiscutabila, incontestabila valoare deromancier de înaltă clasă, decenii în care „uceniceşte“ / „trudeşte“ la curţileepicelor specii „mai mici“ – schiţa, povestirea, nuvela –, rodul ivindu-se cuparcimonie şi în numărul de volume de „proză scurtă“, nu numai în ceea cepriveşte opera-i romanescă.

(II) Un romancier al paradoxurilor Fiannei. O capodoperă aparadoxismului bine temperat, rod a vreo două decenii de elaborare, esteromanul lui Marian Drumur, Soldatule, mergi îndărăt (2004), ivindu-se dupăalte câteva remarcabile volume de solidă inginerie epică (supra), de la Omuldublu (1980) şi până la volumul Într-o singură dimineaţă (1999).

În structura romanescă se relevă un Prolog – focalizat pe „terminarea“Mormântului Soldatului Necunoscut –, douăsprezece capitole cronologizateparadoxist („derularea temporală inversă“, „racologică“, având ca „elementoperaţional“ mileniul, sugestie şi „cheie“ alegoric-palingenezică), începândcu anul 11000 / februarie – Cazarma, de la un capăt la altul, continuând cu10000 / ianuarie – O noapte la castel, 9000 / decembrie – Spectacolul decirc, 8000 / noiembrie – Atacul şi revanşa, 7000 / octombrie – Seorganizează traversarea, 6000 / septembrie – Legiunile pregătesc expediţia,5000 / august – Marşul cel lung, 4000 / iulie – Caravana comercială, 3000 /iunie – Aşezarea fără bărbaţi, 2000 / mai – Despărţirea păstorilor de convoi,

Page 432: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

432

1000 / aprilie – Pe plaiurile vânătoarei, spre a se ajunge la 0 („anul zero“) /martie – Potopul şi sufletele – şi la un Epilog (cu obiectivul „fixând“mulţimea de picioare de pe „ţărâna bătucită“ şi „sutele de oficialităţi“perindându-se «să asiste la sfinţirea necontenită a monumentului, să jureneuitare, să confirme recunoştinţa naţiunilor şi să comemoreze nenumăraţiidispăruţi ce se strânseseră laolaltă în Mormântul Soldatului Necunoscut» –DrSol, 373). După cum se constată cu uşurinţă, este vorba şi despre „regresiamilenaristă“, dar şi despre „regresia anual-sezonieră“, „înaintarea“ epicăivindu-se dintr-un făurar, dintr-o iarnă, spre a-şi afla finalul într-un martie,„cap ianusbifrontic“, desigur, într-o sugestie „bifurcată“ / „bivalentă“:continuarea călătoriei cu „involuţie“ – dacă se înaintează „tot aşa, ca racul“,într-o „altă iarnă“, o „iarnă aneantizatoare“, fie cu „evoluţie“ într-o„împrimăvărare“, dacă – armata – a se citi omenirea / lumea – se decide sămeargă / „devină“ întru „normalitate“.

Tema călătoriei („aventurii“ / „marşului“) se rezolvă printr-oecuaţie epică ulyssean-originală, antrenând o pluralitate de „necunoscute“într-o ingenioasă soluţionare dinspre mereurita biruinţă a viului în faţathanaticului; autorul se dovedeşte a fi deja un maestru al descrieriiparadoxiste de arealuri „traversate“ de armată / divizie în „sacadata-iînaintare“ dinspre un „cert“ pol nordic către un „indefinit“ pol sudic, arealurisurprinse în perimetrul verosimilului, graţie nu numai alesei inspiraţii, ci şiacribiei „documentării“, deopotrivă, în plan diacronic (de la „Epopeea luiGhilgameş“, ori de la „Istoriile“ lui Herodot încoace), şi în plan sincronic,urmărindu-se, îndeosebi, „nodulii“ conflictuali (de latitudine / longitudine,sau de sinuos drum pe o axă-meridian) dispuşi – în tensionarea şi înpropulsarea intrigii romaneşti (cf. PTDelr, 224 / 357 sqq.) – ca într-overitabilă „reţea-Kirchhoff“.

Unitatea „iniţială“ de loc / timp se distinge prin «suflarea zorilor pătaţide franjurile aurorei», în concordanţă cu o ante-holocenică eră, „era glaciară“a anilor 11000 – 10000 î. H., „fixată“ în suficenţa veridică a pastelului ca

Page 433: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

433

„zonă nordic-polară“, cu «ţărână înţelenită, îngheţată în profunzime; oîntindere goală, vălurată, cu tulpini sărace de iarbă pălită printre cristalele degheaţă risipite pretutindeni, ce se oprea la un şanţ cu taluzuri părăginitedincolo de care se ridica sfidător un gard nou-nouţ din sârmă ghimpată; pepoteca de urmărea la interior conturul împrejmuirii, bocancii grei ai uneisantinele, periodic alţii, băteau sec şi ritmat traseul...» (DrSol, 7). Spaţiul seînviorează la apariţia soldatului teleleu, Opal, „cioplitor de monumentefunerare“. Opal este „intrusul“ – poate, imaginea de opal a vocii auctoriale,ori „monumentul funerar-epic“, în ultimă instanţă. Deşi se profilează într-oeră glaciară, reverberând „invers“, „paradoxist“, anii 11000 – 10000, Armatanoastră (Marea Unitate / Divizie) este ultramodern dotată – cu sateliţi, cubutelii de gaz lichefiat, cu calculatoare, radiotelefoane etc... Pentru„dinamica“ expoziţională a cazarmei „de la un capăt la altul“, autorulproiectează cu subtilitate un meci de fotbal între regimentele 24 şi 34,„conflictul“ învârtejindu-se între o „brută de căpitan“, Wentchowsky, „roşude furie“, de la 34, şi Bakel, „un creol voinic“, de la 24; Wentchowsky, «deşijuca în apărare, avansa mereu, până dincolo de mijlocul terenului, cerândmingi; apoi se retrăgea greoi, punându-se în calea atacanţilor din 24, ca să letaie combinaţiile; stilul lui era să blocheze aplecat, împungând cu umărulcoastele adversarilor; aşa îi făcu lui Bakel, răsturnându-l în huiduielilegaleriei [...]; ...instructorul sportiv al regimentului profită de întrerupere şitrimise în schimb pe teren „arma secretă“, Ruiz, din detaşamentul special decercetare al Statului Major...» (DrSol, 10), ce-l pro-jetează pe Wentchowsky«într-un plonjon spectaculos»; «...faţă în faţă cu masivul Ruiz, ce rânjeaţinând o gardă curioasă, Wentchowsky se opri, recunoscând subconştientspecia bătăuşului...» (DrSol, 11); tot de perimetrul „expoziţiunii“ ţin şipaginile din capitolul secund, O noapte la castel, descriind atmosfera dedinaintea „ordinului de marş“; este prilej pentru autor (în capitolul întâi şi înprimele pagini din capitolul al doilea) „să pună în scenariu“ peste cincizeci depersonaje / eroi, „cantitatea onomastică“ („universalistă“: de la numeeurasiatice, la american-australiene, ori africane, de la nume antice, dacice,sumeriene / latino-greceşti, la cele britanice, ruseşti, chineze, alaskane etc.)angajând epic „masa“ / „gloata“, „individualizările-fulger“, reliefândtrăsăturile de tip energeia ale impresionantului personaj-colectiv: Ah Moi,Anaka, Aterin, Bakel («un flăcău zdravăn, vesel şi fără complexe, fostvânător» – DrSol, 11), Bersul, Briss, Cafid (în „civilie“, i-a plăcut să fie:«cioplitor în lemn» – DrSol, 14), Canciano, Cannes, Conall, Cotis, Denosc,Doman, Edin («caporalul poştaş din compania 36–S» – DrSol, 17), Entana,Fergans, Firuz, Fusi («pescar» – DrSol, 14), Gecallo, Ghirin, Gudina,Halaf, Honzo, Jean Paul, Lastings, Marmon, Matia, Neske, Opal(individualizarea-fulger a „primului erou“ se rezolvă ingenios-paradoxist:santinela „din ultimul schimb“ raportează ofiţerului de serviciu că „a apărut

Page 434: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

434

un soldat teleleu“ ce „s-a apucat să aranjeze o movilă de pietre“; somat,„teleleul“ se prezintă drept „soldatul Opal, cioplitor de monumente funerare“,„detectat prin satelit“), Oro-Ta-Sini, Papas, Parsi («un molatec senzual, cufaţa încadrată de o romantică bărbuţă neagră-albăstrie, fost vânzător într-un„Universal“» – DrSol, 11), Polihen, Pujoltorak, Rufus, Ruiz („masivul“,„arma secretă“), Schalio, Signore, Tamay, Terieeto, Tezel, Titubé, Toma(„sergentul“, „necredinciosul“ – «un agil plin de energie, zelos darcircumspect, dornic de motivaţii, fost fermier» – DrSol, 11), Ubart, Uriat,Victor, Wentchowsky («brută sângeroasă» – DrSol, 10; «căpitanul ăla pocnitde bombe» – DrSol, 14), Wileb, Yasena, Yuriva ş. a.

Aceste personaje îşi relevă şi alte trăsături „în marele marş“, dar toateacestea au convergenţă în „întregul individualizat“; romancierul excelează însurprinderea psihologiei gloatei masculine, psihologia Marii Armate, a MariiUnităţi / Divizii; discuţiile nu sunt „înalte“; autorul le proiectează în zona„mediană“; „deasupra“ sunt însă alcătuirile de spaţii epice, de reliefuri„inedite“, de „infinit-reverberante“ sugestii culturale / polidimensionale,romancierul dovedindu-se un ingenios „orfevrier“ al textului, ilustrândtotodată şi un original Weltanschauung.

Călătoria desemnează deopotrivă viaţa şi cunoaşterea. Traiectoria pecare înaintează armata spre un „punct terminus“ antrenează spaţii culturale /civilizatorii care pot fi uşor recunoscute de cel iniţiat în istoria materială /spirituală a lumii. Romancierul – în concordanţă cu „timpul romanesc“, spre asugera mereu căderea / regresul „marii fiinţe“ a armatei – re-creează (pe bazaunor numeroase şi serioase fişe de studiu) perimetre culturale / civilizatorii„asiro-babiloniene“, ori „egiptene“, „minoice“, sau de pe alte latitudini /meridiane; nu ai vreo clipă impresia de „făcut“ / „construit“; totul pare că„vine de la sine“, în cadrele sublime ale verosimilului.

Rarissime sunt elementele care trădează „specificul“ spaţiilor epice /narative mai „nordice“ / „sudice“ (decât cele ale Valahiei), realcătuitemajestuos, ca de pildă, în acest tablou al vieţuitoarelor de baltă (parcă deTigru / Eufrat, sau de Nil, însă cu vedere dinspre un „acasă“, de la Dunăre):«Târâtoare de toate soiurile hălăduiau în voie – şopârle scurmătoare, agamedelicate, guşteri solzoşi, broaşte ţestoase mici şi mari, ba chiar şi şerpi feriţisub tufişuri de ramurile cărora se legănau brotăcei şi cameleoni, locuri pipăitede arici umblători la vânătoare ce pufăiau adulmecându-le. Broscuţe săltau cuvioiciune din calea copitelor; buhai-de-baltă se ascundeau în băltoace,orăcăitul altor amfibiene se stingea deasupra ierburilor.

Aici sunt toate vieţuitoarele pământului, afirmă Gudina. Iarba verdeeste hrana tuturora, ea întreţine lumea terestră. Gestul său circular indicăumeda, înceţoşata câmpie, pe care flori neţărmurite răsăriseră, smălţuind-o înnuanţe galbene.

Ce-o fi vrut să spună Ruiz prin răzbunare ? întrebă Polihen.

Page 435: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

435

A vrut să spună că oamenii se nasc perechi antagoniste, îl desluşiFusi. Bucuria unuia este necazul celuilalt...» (DrSol, 350).

Desigur, autorul nu are perspectiva Zalmoxianismului privind sacreleperechi (de la cele de plante, la cele de râuri şi constelaţii), dar surprindelucrarea lor întru Marea Unitate.

Panorama vieţuitoarelor înaripate se realizează tot prin „formuladeja clasică“ a avalanşei de elemente ale concretului spre a declanşaperspectivele „realiilor“. „Realiile avislare“ autohtone sunt vectorizate spresud, pe cealaltă emisferă planetară, de la carpato-dunărenele ciocârlii,codobaturi şi „ierunci îngreunate“, la ecuatorialii papagali şi la australienii„struţi nemişcaţi“: «...felurite păsări zburau la mică înălţime, care încotrova:furtunari, ierunci îngreunate, fazani cu zbor sacadat, cuci, păsări cu barbă,cârduri de cocori, pescăruşi, lăstuni ce săgetau la rasul solului, muscari,stoluri multicolore de papagali, ciocârlii, porumbei, sturzi, codobaturi, piţigoimărunţei, ciori; asupra lor cădeau adesea şoimi şi ulii. Unele zburătoare seauzeau doar prin cântecele lor, ce le semnalau negreşit: cânepari, presuri,canari, granguri. În depărtare struţi nemişcaţi priveau; se risipeau cu agilitateprintre ierburi sitari, găinuşe, potârnichi şi botgroşi.» (DrSol, 350).

Subliniem că majoritatea spaţiilor epice / narative din acest romanreprezintă re-creaţiile autorului, cu „apogeu“ în capitolele al XI-lea şi al XII-lea care, din această perspectivă, poate fi denumit drept tabloul înfiorăriicosmice a ens-ului, de dincolo de poezia înfruntării viului – dinspreelementul stihial-acvatic – şi thanaticului; în acest sens grăieşte şi „simetria“– pentru cel ce o observă – dintre scena sacrei fertilizări colectiv-umane (dincapitolul XI, Pe plaiurile vânătoarei – cf. DrSol, 333, infra –, un fel deneolitică horă de la Frumuşica, dar într-un spaţiu geografic-spiritual asiro-african) şi bătaia peştelui (din Potopul şi sufletele – cap. al XII-lea): «– Unsingur motiv ar avea acest amestec, grăi Ubart, bătaia peştelui, dacă văconcentraţi. Atunci văzură şi ceilalţi că la marginea apelor revărsate seadunau cârduri ce nu puteau fi decât femele, fiindcă lepădau icre – norişori,ciorchini, şiraguri translucide cădeau în mici gropi, pe funduri nisipoase saude pietriş, iar deasupra acestora se grăbeau alţi peşti – masculii, să-şiexpulzeze lapţii ce ţâşneau, desfăcându-se asupra ouălor. Valurile succesiveşi neastâmpărate ale vieţuitoarelor în boişte nuanţau apa livid-gălbuie, subtalazurile căreia se frământau deja larve microscopice, saci vitelini,mormoloci, puiet ce exala mirosuri persistente în timp ce îşi făcea cu greu locîntre zbaterile adulţilor sfârşiţi. Luând nişte pumni de apă, Polihen distinse şialte fiinţe neînsemnate – alge, viermi inelaţi, crustacee, polipi, spongieri şiflagelate fosforescente...» (DrSol, 354).

Impresionantă este şi Vocea Pământului Naşterii, mai mult ca sigur,o voce a pământului Daciei Nord-Bucovinene. În accepţiunea nobilă atermenului se relevă patriotismul lui Marian Drumur, în ciuda propagandei

Page 436: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

436

„universaliste“ / „globaliste“ ieftine a „escrocilor mediatici“, apseudointelectualilor şi a aruncătorilor de pestilenţe din presa„postdecembristă“, în funcţie de interesele clanurilor / minorităţilor„mafiote“, politice, etnice etc. din România „tranziţionată“ (de fapt,„sfârtecată întru re-naştere“?!?). Bucovina-i natală şi Basarabia, provinciipelasge > valahe / dacoromâneşti, zmulse din trupul Daciei / României deStalin şi Armata Roşie şi făcute „cadou administrativ“ Ukrainei, reverbereazăspaţiul narativ, din finalul capitolului al XI-lea, unde – prin vocea lui Toma –se proiectează şi „teoria transmigrării“: «– Sud, nord, ce importanţă are,izbucni Bakel. Nu simţiţi cum ne risipim şi noi, deopotrivă cu armata care afost ?!

– Netăgăduit, am fost o mulţime nemăsurată.– Iaca, n-am nimerit niciunde.Umbrele oamenilor se frământară puţin îndărătul cercului de lumină al

focului. [...]– Nu-i adevărat, îi răspunse Fusi privind în altă parte, sunt mai

multe căi de transmigrare, cum avem mai multe vieţi; plămădirealor este veşnică, indiferent ce vrea purtătorul» (DrSol, 344 sq.).

Replica lui „Toma necredinciosul“ vine prompt: « –Nu cred că maiare importanţă, zise Toma. Mi se pare măruntă toată viaţa, în pofida simţuluică-i a mea. Tare aş fi vrut să nu mă îndoiesc de meandrele ei, dar dacă aşa mi-a pus naşul numele... Din cele două odăi de la catul de sus şi din cerdac amvăzut ziua toată clisura, casele răsfirate pe coastă, ulicioarele năpădite deiederă, rugi de mure, măselariţă, urzici şi iarba şarpelui iar seara lămpile desclipeau la fereşti. Mai târziu am coborât în curtea unde brusturii şi feriga seîmpingeau să ocupe postaţele libere şi m-am apropiat de grajdurile de subodăi, cu miroul lor cald, îndărătul cărora se îngropau adânc făpturile moartepentru a nu le dezgropa lupii. Dar ielele stârpit-au laptele mamei; cu toatedescântecele şi leacurile, într-o zi a deschis uşa să-şi întâmpine moartea.»(DrSol, 345).

Prin trans-simbolizare, Mama – în costum naţional românesc-bucovinean – se relevă drept Patrie (chiar şi cu gorunul, axis mundi, dinmijlocul satului, care trimite şi la Ardealul „de Lancrămi“ al lui Blaga, centrual Valahimii): «Curat îmbrăcată cu pieptar, brâu, năframă şi iìe înflorată,ciorapi împletiţi şi opinci cu moaţe, a fost sădită sub un dafin. Atunci amputut cutreiera împrejurimile, până la gorunul din mijlocul satului, de crengilecăruia atârnau leagănele fetelor, locul unde se ţineau taifasurile şi horele;bătrânii cinsteau tării din ploşti de cireş zicând: „mie sănătate precumdiavolului friguri“ iar flăcăii se băteau la petreceri, turnând apoi rachiu perăni şi ungându-se cu ceară topită. În perioada praznicelor am mers lamănăstire; acolo se făceau târguri, se frigeau miei care cereau băutură, cântamuzica şi mişunau negustorii ambulanţi. Acolo am aflat că sfânt este ceea ce

Page 437: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

437

nu poţi mânca şi că foamea nu păstrează nimic. Într-o zi tata şi-a frântpiciorul, când a mers după lemne în pădure; l-am oblojit cu leacuri din cânepăşi ouă; „durerea este viaţă, boala este viaţă“ spunea el iar eu am văzut deacareturi în iarna aceea grea, pe care ne-o vestiseră dinainte alunii şi castaniicu bogăţia rodului, furnicile cu adunatul proviziilor şi sobolii cu scurmatulpământului. Când soarele n-a mai apus după neguri, a venit un comandant şine-a înrolat. Fiecare sat însemna un detaşament; ai noştri erau luptătoriimierlei. Am înţeles atunci ce nu ne învăţase şcoala – că suntem ţara cu douăalfabete, trei religii şi patru limbi dar subjugată, aşa că posturile de radio şiteleviziune cereau independenţă pentru orişicare. I-am sărutat mâna tatii şi amplecat să lupt...» (s. n. – DrSol, 345 sq.).

Romancierul nu numeşte locuri; toponimia este exclusă (ca înnenumărate capodopere apărute dincoace de anii 1960 / 1964, ani ai ieşirii dinconul de beznă al stalinismului cultural, începând cu Şatra de Z. Stancu); deaici, şi o măiastră dimensiune a paradoxismului (nu numai în poezie, ci şi înproză): lanţul de elemente formante din textul / secvenţa narativ-simbolică /alegorică de semnificant are capacitatea de a naşte un semnificat, (veziestetica paradoxismului în PTDelr, 298 sqq.), un „topos“, angajând mereucertitudinea unui „toponim“ (rafinament al ecriturii la care a dus aspra,îndelunga cenzură comunistă). Ar mai fi de subliniat faptul că sugestiacălătoriei Marii Armate (dar vectorizată sud – nord) se află în Istorii, deHerodot (IV, CXXI sqq.), în expediţia lui Darius prin stepele ponto-boristenite, împotriva sciţilor, din 513 / 512 î. H. (cf. HIst, I, 356 sqq.).

„Punctul culminant“ al romanului Soldatule, mergi îndărăt, deMarian Drumur, se relevă în capitolele al V-lea, Se organizează traversarea,din „octombrie 7000“ şi al VI-lea, Legiunile pregătesc expediţia, din„septembrie 6000“ (supra). În capitolul al V-lea este vorba nu numai despre„pregătirea“, ci şi despre „traversarea mării“. Autorul ocoleşte cu multăabilitate – după cum s-a mai spus – toponimia reală; dar „radiografia“sinuosului drum – după trecerea unor muntoase culmi, parcă de Alpi, dar„nealbiţi de spaimă“ – indică pregătirea pentru simbolica traversare a uneiMări Mediterane, mai mult ca sigur, dinspre o „cetate a celor şapte coline“aflată în „floarea“ comerţului de sclavi («Reperă o tânără cu breton şi trase deea, arătând paznicilor o monedă de aur; [...] Cumpărătorul trase bănuielnicachiziţia plină de sudoare până îndărătul unui bazin de piatră; acolo o întinsecu faţa în jos, scormonind cu privirile în vreme ce-şi trăgea prezervativul,apoi o încălecă pofticios; în scurt timp ea gemu, se răsuci ca un peşte şi-lmuşcă de mână. Halaf o lovi peste cap, după care amândoi rămaserănemişcaţi, gâfâind. Alene, soldatul se sculă şi îşi remorcă iarăşi proprietatea;nu-i văzuse nimeni...» – DrSol, 136).

Însă descrierea palatului regal al „prefericitului Menu“ aminteşte deopulenţa Cretei pelasgo-minoice: «...ateliere de toate felurile, apoi o curte în

Page 438: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

438

amfiteatru, unde asistase la jocurile de îndemânare ale unor tineri graţioşi şichiar la un fel de coridă – abilitatea era evidenţiată de salturile unoradolescenţi deasupra coarnelor ameninţătoare ale taurilor – un joc aproapeinsesizabil cu moartea, acompaniat de cântece şi dansuri. Văzuse o cameră ceservea la creşterea şerpilor precum şi grădini interioare cu felurite vieţuitoaredomesticite, dar regele îi indicase şi o criptă în care se păstra o secure dublădin aur...» (DrSol, 138).

Cnossos-Creta: Coridă cu taurul de sacrificiu în cinstea zeului Dionys, aprox. 1500 î. H.

Armata / „divizia“ supertehnicizată vine dintr-un nord „anglo-germanic“, de vreme ce „memoria normandic-armadică“ evocă / invocă în„portul antic“ (al „momentului culminant“) un areal cu «navele mari detransport din clasa „Vincitor“ escortate de vechile şi obişnuitele dreadnough-uri, şalupe de debarcare, distrugătoare, tipurile de nave militare pe care seaşteptau să le vadă, îndeosebi voluminoasele cargouri „Omnia“, ce puteauaproviziona o trupă cu toate bunătăţile din vreme de pace – de la curcan înaspic până la îngheţată Melba. Se zărea, departe, un oraş albind zarea...»(DrSol, 125). Sintagma îngheţată Melba are inducţie semantic-sincretică înnumele fluviului din spaţiul nordic-germanic, Elba. Aşadar, traversareaMării – un soi de Mare Primordială ca din mitologia pelasgo-thraco-dacă /valahă (dacoromână – cf. VMR, 242 sqq.) – se face „la sfârşitul perioadeifavorabile“, cu o flotă antică (având: corăbii cu „catarge centrale“ şi pânze, cuvele «din tort sau rogoz împletit, tivite cu piele», cu «vâslaşi cadenţaţi de şefiilor»), fără a se lua dincolo „maşinile şi tancurile“, imperioasă dovedindu-se„în această etapă“ «viteza de acţiune» (DrSol, 147 sq.).

Odată debarcată, „armata“ / „divizia“, re-structurată în chip antic,romanic-imperial, în „cohorte“, „centurii“ etc., dar echipată şi cu puşti,mitraliere etc. (până la epuizarea cartuşelor), începe marşul cel lung (cap.VII), de pe „tărâmul celălalt“ al Mării, un marş al „imposibilei întoarceri“, cunumeroase, ingenioase mijloace de „epică propulsie“, de la misterioasele„metamorfoze“ ale celor peste cincizeci de „eroi-exponenţi“ (unii purtători denume străveziu-mitice asiro-babiloniene – Entana < Etana, închipuindu-şiaici, ultramodern, un „zbor cu deltaplanul“; Gudina < Gudea ş. a. –, helladice– Polihen < Polifem / Poliphem; Tezel < Tezeu ş. a.), cărora (ca în mitul

Page 439: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

439

Turnului Babel) „li se apropie limbile“, prin temple sumeriene, unde«prostituţia(-i) sub protecţie divină» (DrSol, 250), ori de la „spaţiile“ cu altesoiuri de amazoane (cf. cap. IX, Aşezarea fără bărbaţi, iunie 3000), până la„re-diviziunea muncii“ (cf. «2000 / Despărţirea păstorilor de convoi / mai» –DrSol, 286 sqq. / 1000 / Pe plaiurile vânătoarei / aprilie – DrSol, 318 sqq.),până la „însămânţarea“ / fertilizarea din „luciul râului“ a femeilor unui trib alSărbătorii bătăii peştelui («Cu genunchii îndoiţi, miriapodul uman ţopăi unrăspas pe plajă, descriind cercuri parcă în aşteptare, ca să se îndrepte spre râu,jucând mărunt în apa mică; [...] Luciul râului dezvălui într-un moment oplatformă rotundă care sălta; prinzându-şi mâinile, oamenii întocmiră horă înjurul ei. Era o roată de femei îndoite de mijloc, ce-şi împreunaseră mâinile şicapetele; dosurile lor lucitoare plescăiau ritmic în valuri. Cercul bărbaţilor sestrânse, în timp ce al femeilor le freca sincronic burţile: la stânga – la dreapta.Mişcarea încetă scurt; băştinaşul emise un grohăit tărăgănat, mesaj perceputde toţi; aşa cum se aţineau, masculii fecundară femelele, strângându-şimâinile pe când ele vibrau potolit. Pentru o clipă îşi pierdură identităţile...» –DrSol, 333), sau până la potopul care mai reliefează, în ultimă instanţăromanescă, un soi de doisprezece „apostoli“ ai marşului aneantizării (Ruizşi cei unsprezece: «Înfruntând ploaia măruntă [...], cei unsprezece porniră înaval, să dibuiască un vad...» – DrSol, 349) etc.

Prin cei „doisprezece apostoli“ ai marşului aneantizării, eroul-masă –eroul-armată / divizie, „personajul colectiv“ – dinspre exponenţii uneienergeia din „panoul epic iniţial“ (reverberând viul, pe registrul sinonimiei) –se relevă şi într-o instanţă a priveliştii Fiinţei, dar nu cum cea a „turnirului“închipuit de Platon în Phaidros, ci prin „oamenii-fantă“, prin „fantomele“,prin sufletele projetate în „panoul epic final“, căci „sublima / superba armată“stă sub aleasa pecete a paradoxismului derivată la limite tragic-exietenţiale.

Ori, mai exact spus, capodopera romanescă, Soldatule, mergi îndărăt,semnată de Marian Drumur, conjugă într-un ales chip resurecţional-modernistparadoxul Fiannei, „Fianna“ fiind armata ce trece dus-întors, ce„traversează“ culmea / hotarul dintre Fiinţă / Viaţă şi Neant / Moarte (dupăcum atrage atenţia şi simbolicul personaj Edin – < odin, „unu“, „primul“,„întregul“, în limbile slave): «– N-ai fost soldat ? îl întrerupse, contrariat,Polihen. / – Nu am purtat uniformă decât în centrele de antrenament, dacăasta vrei să cunoşti. Dar am luptat. / – Şi ce cauţi în 13.32 ? / – Nu ştiu; credcă avem o obligaţie. / – Mă îndoiesc să fie alegerea noastră, cuvântă Toma.Altceva ne-a strâns. / – Peste sufletele noastre şi sufletele lucrurilor se aflăAtotputernicul, spuse cu încredinţare Cafid. / – Că n-om fi întru Fianna,şuşoti înspăimântat Edin. / – Fianna ? / – Da, oastea care trece în lumea dedincolo şi îndărăt.» (s. n. – DrSol, 297; cf. PTMDun, 60 – 62; PTUnr, 8).

Page 440: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

440

(III) Drumur şi dăscălimea de la drumul electrificat. Oimpresionantă creaţie realist-epică, pe o temă destul de rar abordată, aceea adegradării „condiţiei umane“ la categoria dăscălimii din societatea valah-democraţiei jungliere, este romanul Dascălii, dascălii (2012; infra, sub sigla:DrDas), de Marian Drumur, roman în a cărui „arhitectură“ ni se relevă, tot îndouăsprezece capitole, sau „arii / spaţii prozastice“ (cum, de altfel, şi încapodoperea-i anterioară, romanul Soldatule, mergi îndărăt, din anul 2004 –supra), armonice reliefuri în subtile „simetrizări întru catharsis“ – (I) Seprevesteşte deschiderea, (II) Primul consiliu profesoral, (III) Simpozionulcadrelor didactice, (IV) Concursul de directori, (V) După vacanţa de iarnă,(VI) Examene şi inspecţii, (VII) Luna Mărţişorului, (VIII) În Postul Mare,(IX) Încheierea situaţiei anuale, (X) D-ale Bacalaureatului, (XI) Întâlnireafoştilor absolvenţi şi (XII) Centrul de votare –, „reliefuri ale viului / fiinţării“închegându-se / înfiripându-se şi înălţându-se ca „unitate de loc“– instituţiaColegiului Mediu Tehnic – într-o cinematografic-gândită serie de dinamicedreptunghiuri cu nişte „eroi-hidrargir“ (întru extragerea aurului / argintuluiestetic din filoanele socialului „clivant“), puşi sub nişte nume cu semnificanţiizvorâtori, nu de mir, ci de comic, şi, în anumită măsură, chiar tipologic, darnumai dacă („întregul personaj“) îşi vectorizează acţiunile, făptuirile, într-unmodern-tipologic-personaj-colectiv, un brownian / disipativ-grup(reverberând original estetica paradoxismului bine temperat),individualizându-se bine prin replica dată, uneori parcă tăiată în mult-căutatul„bronz cinematografic“.

Metaforic vorbind, „drumul electrificat al dăscălimii“ de valoare /talie europeană / mondială din România anterioară Revoluţiei ValaheAnticomuniste din Decembrie 1989 (mai exact spus, o Românie în care, dinanul 1965, fusese lichidat analfabetismul, o Românie dintre anii 1965 şi 1990/ 1995, când mai toate medaliile de aur de la olimpiadele internaţionale şicând câteva zeci de mii de studenţi din ţări euro-asiatic-africane luau caleaspre centrele universitare din Bucureşti şi din marile provincii istorice aleţării), „drumul“ înalt-valoric, al materiei cenuşii a Valahimii, a fost cubarbarie programată „dinamitat“ / „scurtcircuitat“, „transformat în scrum“,sub droaia de guverne dâmboviţene ale democraţiei de junglă, din vremeapreşedinţilor Ion Iliescu (20 mai 1990 – 29 noiembrie 1996; 20 decembrie2000 – 20 decembrie 2004), Emil Constantinescu (29 noiembrie1996 – 20decembrie 2004) şi Traian Băsescu (20 decembrie 2004 – 20 decembrie2014), evident, „pe toate palierele“, în lucrare „orchestrată“ de mafiileglobalizării lumii din începutul secolului al XXI-lea şi din capul mileniului alIII-lea, încât extraordinar-tânăra-inteligenţă de la Dunărea de Jos şi dinCarpaţi / Balcani „să (e)migreze“ în ţărie Europei Occidentale, ale Americiide Nord etc.; consecinţele distructivelor politici guvernamentale

Page 441: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

441

postdecembist-’89 se văd, sunt surprinse veridic şi de admirabilul roman (prin„unicitate“) al lui Marian Drumur, Dascălii, dascălii (2012), chiar dacă înaceastă arie a epicului este vorba de o „tragedie contemporană“ (nuoximoronică), unde se oglindeşte (după cum s-a mai subliniat) – ca întragediile lumii antice – o unitate de loc (tipică învăţământului preuniversitarde azi), Colegiul Mediu Tehnic, o unitate de timp, „un singur an şcolar“,pare-se, 1997 – 1998 (după reflectarea „reformatoarei substanţe distructiv-instructive / educaţionale“, din „epic-documentarul“ romanului, „substanţă-prim-fixatoare de dezastru“ în materie de valah învăţământ post-decembrist-’89“, „rezidând“ într-un mod nou de a calcula mediile semestriale încât tezasă-şi diminueze catastrofal importanţa şi să reprezinte „numai 25 la sută“,„punct-arhimedic-reformator-marghist“, adică datorat lui Andrei Marga, pusa cârmi Ministerul Educaţiei Naţionale pentru perioada 5 decembrie 1997 –28 decembrie 2000), unităţi de loc şi de timp care atrag imperios şi ospecifică unitate de acţiune instructiv-edicativă.

Prin „droaia de personaje“ – cu superbe nume de un comiccaragialean-tipologizator: Aninoiu (< anina-, „agăţa“, „atârna“ etc. + suf.aug. –oiu), Babarău (< babă- + -rea / -rău, „babă-rea“, masculinizat:„băbărău“), Iolanta, Ciugulică (< ciuguli- + -ică , „ciugulitoarea“), AnaMaria, Deşelatu (< deşela-, „a îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal,a unui om cu poveri, ori cu eforturi prea mari, sau cu lovituri puternice, aspeti“ + suf. participial-substantival –atu), Fâţăitu (< fâţâi, „a umbla fărăastâmpăr / rost“, „a se foi“, „a se suci“, „a nu se putea hotărî dintr-odată“; dinparticipiu-i substantivizat „fâţâit“), Găgălice (< gâgâlice / ghighilice,„pipernicitură“, „mărunţică“; îndeosebi, în expresia [privitoare „la un copil“ţ„a fi o gâgâlice de om“ etc.), Sulfina, Marţafoiu (< marţafoi, „netrebnic,secătură, lichea, puşlama, scârnăvie, lepădătură“), Agaton (de la SindicatulLiber „Solidaritatea“), Măgădău (< măgădău, „vlăjgan“, „măgădan“, „bărbatmare la trup, dar cam prost“), Otânjoiu (< otânji-, „a lovi / bate pe cineva“, +suf. aug.-onomastic-valah –oiu), Aristotel, directorul „eminamente ocupat“ alColegiului Mediu Tehnic, Răgălie (< răgălie, „rădăcină aeriană a unui arboredin râpe, din maluri, după ce ploile / zăpezile i-au dus / cărat pâmântul de pelângă o parte de rădăcină / rădăcini“), Ambrozie, Tocăniţă (< tocană-,„mâncare cu sos făcută din bucăţele de carne friptă puse în ceapă călită, ori înalte legume prăjite“ + suf. dim. –iţă), Venera, ca să ne oprim doar launsprezece dintre ele –, din romanul Dascălii, dascălii, Marian Drumur, nuurmăreşte „îmbogăţirea“ / „crearea de noi tipologii“, ci realizarea unuimemorabil „personaj colectiv“ «ca mulţime înghesuită brownian»(DrDas, 289), „mulţime haotizată / haotizatoare“ («în dreptul panoului deafişaj, aproape să-i spargă geamul», emiţând «felurite exclamaţii; dar nu toatereacţiile erau pozitive; câteva persoane îşi arătară nemulţumirea, pornind săafle sediul comisiei de Bac. Pe bună dreptate directorul Otânjoiu afirmase că

Page 442: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

442

se pricepe să dialogheze cu contestatarii – avea un set bine rodat de repliciimbatabile...» – ibid.).

Trebuie precizat de la început pentru Distinsul Receptor-de-Proză-Contemporană că la „ora aceasta de radiografiere“ a celui de-al doilea romanal lui Marian Drumur, Dascălii, dascălii (2012), există deja două„spectrografii“ de mare fidelitate ale respectivului „opus“, prima fiind chiarprezentarea „densă“, „ultrascurtă“ (de pe faţa a IV-a a coperţii), datoratădistinsului sociolog şi critic literar, prof. univ. dr., Adrian Dinu Rachieru, şi adoua relevându-se în excelenta cronică de întâmpinare, „Dascălii, dascălii“ –între aparenţă şi esenţă, făcută de un mare expert în literele valahimii,doamna prof. univ. dr., Olimpia Berca (publicată în revista Banat, nr. 1 /ianuarie, 2013 – infra, sub sigla: BerDa).

Adrian Dinu Rachieru (nu numai critic, dar şi redutabil romancier),imediat după prim-esenţiala frază orientativ-biobibliografică drumuriană(«Marian Drumur, pe adevăratul său nume Marian Ştefan Pavelescu, arerădăcini bucovinene; inginer, cercetător, profesor şi – mai presus de toate –prozator, el debuta în „Orizont“ – 1966 –, semnând – mai apoi – câtevavolume de povestiri – cu sau fără „antracte“.»), relevă tipologia capodopereiromaneşti, publicată de prozator în anul 2004, Soldatule, mergi îndărăt, «unputernic roman parabolic» (s. n.), spre a sintetiza într-o „duzină de rânduri“complexa problematică a romanului secund, din anul 2012, Dascălii, dascălii,astfel: «Iar volumul de faţă, radiografiind mediul profesoral (Colegiul MediuTehnic din Stânişoara), este, de fapt, o memorialistică deghizată,ficţionalizată, şarjată. Posibil roman (străveziu), alert ritmat, o satiră acerbă,cu iz pamfletar, începând cu onomastica personajelor (managerul AristotelOtânjoiu, de pildă, ori liderul sindical Răgălie), prinse în zarva / caruselulevenimentelor: inspecţii, comisii, olimpiade tehnologice, vacanţe etc. Oşcoală „reprezentativă“ şi un colectiv „performant“, cercetate nemilos, dininterior, raportând despre „travaliul educaţional“ al dăscălimii. Fiindcăprozatorul are ureche, culege replici suculente, transparentizează epicul; la o

Page 443: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

443

lectură detectivistică, va stârni, bănuim, rumoare, proteste, scandal. Ceea ce,azi, pare a fi chiar reţeta succesului».

Pentru că toponim-semnificantul Stânişoara reverberează întimpanele Distinsului Receptor din „Cetatea Timişului Mic“, adică „a Begăi“(căci Bega i s-a spus Timişelului din secolul al XVIII-lea încoace tot de cătreautorităţile imperial-habsburgice), numele de Timişoara, municipiu ce are şivestitul Cartier al Viilor, din „fermcătoarea-i deschidere romanescă“: «Înexteriorul bulevardului de centură, străzile picoteau sub arşiţa sfârşitului devară; când se crăpa de ziuă, adierile răcoroase cu miros de holdă erau disipatede noxele autovehiculelor, căci Stânişoara, ca şi alte oraşe, fusese prea strâmtcroită pentru traficul rutier contemporan. Cartierul Viilor încă tânjea, dar,odată cu toamna, suporta modificări substanţiale, pricinuite de hoardaşcolarilor care te miri ce mai născoceau spre a se distra în exteriorul incinteiColegiului Mediu Tehnic, unitatea şcolară înfiripată sfidător de fostul regimtocmai în locul iazului cu peşte al intravilanului comunal..., indiciu că şi aicigrădinile micilor producători urmau să fie înlocuite cu blocuri muncitoreşti...N-a apucat să fie..., noroc cu schimbarea !» (DrDas, 5).

Schimbarea („bolduită de autor“) poate fi înţeleasă drept RevoluţiaAnticomunistă Valahă din Decembrie 1989, instituţia Colegiului MediuTehnic – „unitatea şcolară înfiripată sfidător de fostul regim tocmai în loculiazului cu peşte“ – poate fi „substituită“ de Grupul Şcolar Industrial deTransporturi Auto / „Liceul Industrial Nr 10-Auto“ – ce s-a ridicat, prinanii 1975 şi 1976, în mlaştinile de la marginea vestitei comune bănăţeneFreidorf („satul liber“), unde s-a născut şi a copilărit Johnny Weissmuller,mare actor de cinema (devenit, din anul 1929, unui dintre cei mai iubiţihollywoodeni din Statele Unite ale Americii, mai ales în rolul de Tarzan,erou-protagonist al seriei de filme cu titlul „Tarzan“), Freidorf-comună ce s-ametamorfozat în anii socialismului într-un important cartier-Freidorf, cuindustrie şi învăţământ, din Timişoara, dar a nu se uita că „pagina / paginile“,„realităţile“, „personajele“ dintr-un roman (oricare ar fi din istoria şi de peplaneta noastră) nu trebuie să se releve drept „document“ / „martor“ înjudecătoriile / tribunalele vreunei ţări, fiindcă ele nu sunt decât „reliefuri aleimaginarului“ vectorizate întru catharsis, în cultivarea nobleţei de suflet /spirit.

În „radiografia secundă“, din data de 19 făurar 2013, prof. univ. dr.Olimpia Berca mai evidenţiază între „aparenţă şi esenţă“, „în evantai şi-nspectre“ romaneşti, tematice / problematice, oglindiri / reflectări veridice alevieţii „dăscălimii“ de dincoace de Revoluţia Valahă Anticomunistă dinDecembrie 1989: «Marian Drumur tipăreşte, la sfârşitul anului 2012, unroman cu un titlu incitant prin plurisemantismul său: Dascălii, dascălii [...] Înobiectiv este o singură şcoală (Colegiul Mediu Tehnic), cu lumea ei aferentă(profesori, maiştri, personal administrativ, elevi, părinţi ş. a.), situată în

Page 444: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

444

Cartierul Viilor, din localitatea Stânişoara, căreia prozatorul îi urmăreşteparcursul, de-a lungul unui an de învăţământ. [...] Marian Drumur neintroduce într-o lume pestriţă, unde epicul pare a fi încredinţat unor actanţiciudaţi, caracterizaţi nu doar prin ceeea ce fac, ci şi prin conotaţiile pe care levehiculează numele lor: Aristotel Otânjoiu este director; fosta directoare senumeşte Iolanta Babarău; director adjunct e Curcă Bibiana; tânăra profesoarăsuplinitoare se cheamă Ana Maria Ciugulică; profesorul de sport, Deşelatu;„cadrul didactic cu abilităţi în operarea pe calculatoare“ este doamna VeneraTocăniţă; liderul sindical e Ambrozie Răgălie; preşedinta comitetului depărinţi, având îndatorirea de a colecta „taxa de protocol pentru organizareabanchetului la sfârşit de an“, este doamna Râncău; Agaton Marţafoiureprezintă Sindicatul Liber „Solidaritatea“ etc., etc. [...] Promovările, numirileîn funcţii, notele, toate se pot obţine, şi se obţin, mai cu seamă, pe căileocolite, ale mai vechiului „lanţ al slăbiciunilor“. [...] Dacă în cazul numelorproprii conflictul (fond-formă) e afirmat deschis şi intenţia caricaturală nupoate fi în nici un fel ocultată, nu acelaşi lucru se întâmplă la nivelullimbajului. Textul se realizează, în paralel, pe două registre lingvistice.Primul, cel descriptiv, înregistrează faptele, relatează; el aparţine vociiauctoriale. Al doilea registru cade în seama actanţilor şi e diversificat, dupăîmprejurări. [...] Enunţul oficial întruneşte toate trăsăturile limbajului delemn. [...] Cât priveşte limbajul individual, acesta completează profiluleroilor, adăugând elementelor de caracterizare (obţinute prin atribuireanumelor) unele de autocaracterizare. Pigmentând intervenţiile personajelor cuexpresii ori ticuri verbale, cu unele creaţii personale (să se vadă, spreexemplu, combinaţiile lexicale ale profesorului de sport Deşelatu), sau făcândapel la curente vulgarităţi stradale, convenţionalizate ele însele, extrase dinzonele joase ale comportamentului public, prozatorul reuşeşte să fixeze foarteexact provenienţa socială, regională, gradul de instrucţie şi, mai cu seamă,precaritatea educaţiei civice a diverşilor participanţi la viaţa şcolii. [...]Uneori, chiar mimează limbajul oficial, pentru a relata evenimenteleimportante. Cartea, deşi se prezintă drept povestea de un an a unei şcolianume, dintr-un oraş oarecare, inventat, elaborată, cum este, cu o bogatăcunoaştere a subiectului şi cu exploatarea abilă şi productivă, în plan literar-estetic, a unor tehnici textuale, are un categoric impact generalizator.Construcţia, rotativă, în volute din ce în ce mai mari, cu focalizarea obsesivăa aceluiaşi nucleu tematic – pierderea identităţii sub presiunea decalajuluifond-formă –, ne dă imaginea acestei instituţii deformate, cu oamenii ei,profesori, elevi şi ceilalţi. Vitale, dinamice, gălăgioase, aceste personaje,numite, antifrastic, dascăli, sunt, formal, legate de şcoală, se situează,aparent, în alcătuirea ei, dar, esenţialmente, sunt plecate din ea, aparţin alteilumi. Dascălii, dascălii este un roman original, în fond şi formă, un important

Page 445: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

445

roman de actualitate, despre care – avem convingerea – se va mai scrie, ori,măcar, ar trebui să se scrie.» (BerDa, 4).

Prin cele două capodopere romaneşti din „deschiderea“ secolului alXXI-lea (ce îşi cristalizează acel specific-paradoxist „mal du siècle“, dinsprefundamentul ivitor de diamante ale mai tuturor conştiinţelor naţionale,fundament al popoarelor / naţiilor opus mişcării „globalizatoare“), sau din„deschiderea“ mileniului al III-lea, Soldatule, mergi îndărăt (2004) şiDascălii, dascălii (2012), Marian Drumur aparţine esteticii „de creastă“ aparadoxismului – curent literar-valah de dincoace de „marea explozie lirică /literar-antiproletcultistă din România anului 1965“, în ciuda faptului că„forţele oculte“ şi „scursorile imperiilor“ din spaţiul nostru literar-contemporan de dincoace de anul 1989, manipulate / manevrate abil de ceiinteresaţi, au o strategie diabolică prin care au susţinut şi mai susţin„excrementismul“ (ce nici prin reducere la absurd ionescian, nu poateproduce catharsis), printr-o serie de reviste (unele, din păcate, chiar aleUniunii Scriitorilor), printr-o serie de edituri, ce-au îndepărtat SfântulReceptor-Valah de Carte şi de bibliotecă, şi de librărie (deci şi de învăţăturăde întemeiere a ens-ului uman), au misiunea de a îndepărta cetăţeniiRomâniei de aurul cărţii, după cum ne învaţă de milenii paremiologiaValahimii: „cartea-i brăţară de aur“; şi Marian Drumur a înzestrat SfântaLiteratură Valahă cu „două brăţări“.

(7 / 13 făurar, 2014, la Piramida Extraplată de la Tibissiara > Timişoara)

Note, sigle:

BerDa = Olimpia Berca, „Dascălii, dascălii” – între aparenţă şi esenţă, înrevista Banat (Lugoj; ISSN – 1584 – 3890; redactor-şef: Dorin Murariu), anul X, nr. 1 (109)/ ianuarie, 2013, p. 4.

BZS = Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni(1945 – 1999) – dicţionar bibliografic, Timişoara, Editura Marineasa (ISBN 973–9485–24–3), 2000 (pagini A-5: 244).

CILR = George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până înprezent (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită – îngrijită şi cu prefaţă de Al. Piru), Bucureşti,Editura Minerva, 1982.

DGLR, C/D = DGLR – C / D = Dicţionarul general al literaturiiromâne, C / D, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic (ISBN 973–637–072–0), 2004(pagini A-4: 812).

DorPr = Eugen Dorcescu, Proza lui Marian Drumur sau despreinfrarealitate, recenzie publicată în revista online, Confluenţe literare (Australia; ISSN /ISSN-L 2359 – 7593; fondatori: Octavian Lupu şi George Roca), anul IV, „ediţia nr. 1129“ /2 februarie 2014 (www.confluente.ro).

DrDas = Marian Drumur, Dascălii, dascălii, roman, Timişoara, EdituraEubeea (ISBN 978-973-673-248-5), 2012 (pagini A-5: 320).

DrSol = Marian Drumur, Soldatule, mergi îndărăt, roman, Timişoara,Editurile Art-Press / Augusta (ISBN 973-695-064-6 / ISBN 973-7911-45-8), 2004 (pagini A-5: 376).

Page 446: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

446

HIst, I, II = Herodot, Istorii, I / II (traducere de Adelina Piatkowski şiFelicia Vanţ-Ştef), Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 196l / 1964 (pagini A-5: I-548 / II-532 +hartă).

PTMDun = Marian Drumur – un romancier al paradoxurilor Fiannei,cronică literară, publicată în revista Orient Latin (Timişoara; ISSN ; redactor-şef: IlieChelariu), anul al XI-lea, nr. 1 – 2 – 3 / 2004, pp. 60 – 62.

PTDelr = Ion Pachia-Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus (ISBN), 2003 (pagini A-5:504).

PTUnr = Ion Pachia Tatomirescu, Un romancier al paradoxurilorFiannei (recenzie la romanul lui Marian Drumur, Soldatule, mergi îndărăt, 2004), înParalela 45, supliment de cultură, literatură şi artă al ziarului Renaşterea bănăţeană(Timişoara), nr. 4418 / 4 august, 2004, p. 8.

VMR = Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1985.

(Variante ale „profilului literar“, Între paradoxurile Fiannei şi dăscălimea de ladrumul electrificat, de I. P.-T., au fost publicate în revistele: Caietele Dacoromâniei –Timişoara, ISSN 1224-2969, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu, anul al V-lea, nr. 15, 22martie – 21 iunie 2000, p. 23; Renaşterea bănăţeană – Paralela 45, Timişoara, nr. 4418 / 4august, 2004, p. 8; Orient latin – Timişoara; ISSN 1453-1488; redactor-şef: Ilie Chelariu –,anul al XI-lea, nr. 1–2–3 / 2004, pp. 60–62.)

Un jurnal al „Sfântului Renatus“

Admirabile proiecte epice are Dan Negrescu (născut în zodia Racului,la 5 iulie 1953, în familia contabililor Elena – cu numele-i anterior căsătoriei:Furău – şi Constantin Negrescu, din cartierul Mehala din Timişoara, unde îşipetrece copilăria, unde îşi face clasele primare / gimnaziale, unde îşicurcubeolează adolescenţa-i ca licean şi primii ani de maturitate „nebărboasă“ca student, licenţiat – în anul 1976 – al Facultăţii de Filologie de laUniversitatea din Timişoara şi – din anul 1992 – doctor în litere în urmasusţinerii tezei Invariante clasice în poezia română modernă, în prezentfiind un vestit latinist, şef al Catedrei de Limbi Clasice de la Universitatea deVest din Timişoara şi membru al Uniunii Scriitorilor din România), autor –mai întâi – de lucrări de cercetare ştiinţifică (Literatură latină. Autoricreştini, Bucureşti, Editura Paideia, 1996; Cultură şi civilizaţie latină încuvinte, Paideia, 1996; Tatăl, fiul şi spiritul uman, 1999; etc.), apoi depovestiri, nuvele şi romane: Epistolar imperial, Bucureşti, Editura Paideia,1998; O mitologie timişoreană – Mehala, Timişoara, Editura Marineasa,

Page 447: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

447

1998; Oameni, locuri, cai şi îngeri, Marineasa, 1999; Do ut des. Breviardespre cerşit, 2000; Însemnările Sfântului Renatus, 2002 (în radiografiereanoastră, infra), volumul prim al unei interesante Trilogii imperiale; etc.

Romancierul Dan Negrescu: (a) în orizontul anului 2002, cu gânduri focalizateîntr-o tetralogie; (b) prin 2010, „în căutarea cititorului pierdut“ pe lângă Bastion-Timişoara.

De evidenţiat este şi bogata-i operă de traducător din Giovanni Picodella Mirandola (Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului,Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991), Sfântul Augustin (Solilocvii, Discursuri,Timişoara, Editura de Vest, 1992), Sfântul Ambrozie (Imnuri / Scrieri, II,Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, 1994), Sfântul Ieronim (Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri,Bucureşti, Ed. Paideia, 1997) ş. a.

Într-un microroman deosebit de interesant, Însemnările SfântuluiRenatus, de Dan Negrescu (Timişoara, Editura Marineasa, 2002), seantrenează, „graţios-textualist“, epicitatea, pe registre bine temperate,reverberând „umbertian“, în numele „pseudotrandafirat“ al protagonistului (înultimă instanţă naratologică, fiind cel «mai iubit pe pământ şi mai aşteptat înceruri» – p. 155 –, «amant al lumii [...] un Lar neutru, impersonal şisinguratic, în fond un conducător perfect» – ibid. –, ţinând de „tipologiadictatorului“), în planuri „romaneşti“ construite cu minuţia cadrului „exact“,„paralele“ ori „secante“, într-o arhitectură de mare „autenticitate“, pe câteva„etaje ale germinaţiilor livreşti“, cu focalizare simbolic-paradoxistă în„împlinirea ens-ului“ prin purificare înţeleasă mai ales ca moarte, din posturăde luciferic „polimorf“:

«După măreaţa purificare pascală, am revenit împlinit în singurătatea oratoriuluiimperial. M-am întins pe pardoseala de marmoră şi am închis ochii. Aveamcertitudinea că sunt tot mai aproape de puritatea pentru care mă străduiesc atât demult. Nu simţeam nimic lăuntric, dar vedeam mai clar ca oricând. Lumina creşteatot mai mult, ajungând la strălucire. Deodată mi s-a arătat El, Cel pe care îl luasemdrept cauză supremă în tot ce am făcut. Era parcă mai bătrân decât mi L-aş fi

Page 448: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

448

imaginat eu şi vădit nemulţumit. M-a întrebat doar atât: „Renatus, câţi vei maitrimite la moarte şi până când ?“ Iar eu I-am răspuns: „Mulţi, Dumnezeul meu, taremulţi... până vom rămâne doar noi doi, iar atunci vom vedea: Care pe Care...?“»(XII, Visul Sfântului Renatus – însemnare apocrifă).

(Recenzia Un jurnal al „Sfântului Renatus“, de I. P.-T., a fost publicată în revistaRostirea românească – Timişoara, ISBN 1224-0478, redactor-şef: Anghel Dumbrăveanu –,anul al XI-lea, nr. 1-2-3 / ianuarie-februarie-martie, 2005, p 69.)

„Love Story“ cu şarpe bicefal

Ştiindu-l poet şi jurnalist de marcă, am fost plăcut surprins, întrealtele, şi de cartea de povestiri (nu de „nuvele“, cum este subintitulată pepagina a treia), Şarpele cu două capete (Bucureşti, Printech [ISBN 978–606–521–899–4], 2012; pagini A-5: 302), de Mihai Prepeliţă, născut în 19octombrie 1947, în satul Bahrineşti, „satul băgrinilor“, adică al „salcâmilor deaur“, «sat de pe graniţă, tăiat în jumătate de frontiera nedreaptă dintre românişi români», din fostul judeţ al României, Rădăuţi, astăzi, satul Bahrineştipurtând numele „ucraineanizat“, Bagrinivka, din raionul Hliboca, regiuneaCernăuţi, bineînţeles, din Ucraina, după cum ni se îngăduie a afla chiar din„dosaru-i de candidatură la Nobel“, publicat integral în volumul Basarabia-200 (Bucureşti, Printech, 2012, pp. 201 – 289). Am insistat asupra loculuinaşterii lui Mihai Prepeliţă, Bahrineşti, adică „locul băgrinilor“ /„salcâmilor-aurii“, pentru că satul Bahrineşti, în volumul Şarpele cu douăcapete, potrivit majorităţii povestirilor sale – devine atât „reper-cosmic“ /topos, „panou central“ / „unitate de loc“, cât şi temă, ori „paradoxist-motiv“: „condiţia“ satului valah din Dacia Nord-Dunăreano-Pontică,vitregit de istorii şi împărţit / înjumătăţit de graniţa dintre evmeziceleimperii (Turc / Otoman, Habsburgic / Austro-Ungar şi Rus / Ţarist), sau, în„prezentul“ secolelor al XX-lea / XXI-lea, de graniţa dintre ImperiulSovietic (U. R. S. S.) / Rus (din 1990, Ukraina) şi Patria-Mumă, Dacia –partea numită România.

Întreaga carte se relevă de sub un motto „din Lev Tolstoi“: «Înmâinile femeii stă mântuirea lumii» (p. 5).

De interes deosebit prin polivalenţa epico-simbolic-alegorică estepovestirea din „deschiderea“ cărţii, Bicefalusul sau şarpele cu două capete,cu „subiect apocaliptic“ (p. 13) conectat la un alt motto „sintetizator“, de dataasta, nu din Tolstoi, ci din „Decadenţa“ Annei Andrianova: «Acasă, iubitul

Page 449: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

449

meu, Serj, mă săruta întotdeauna înainte de somn, iar eu aveam impresia, căîn locul lui se desfăşoară în faţa ochilor mei un subiect de Boris Valieho: eusunt ţintuită la pat cu nişte cătuşe şi mă violează un şarpe...» (p. 7). Prin titlul„disjunctiv“, construit prin vectorizări semantic-sincretice paralele inverse(„bicefal“ / „falus“ – „şarpele edenic-bicefal“ etc.), se face trimitere(„ancorare în problematică“) atât la mitul / ritul „păgân“ al fecundităţii /fertilităţii cât şi la mitul biblic al şarpelui din pomul / mărul cunoaşterii.

În povestirea lui Mihai Prepeliţă, Bicefalusul sau şarpele cu douăcapete, nu-i vorba nici de „ante-somnul“ din vreun arhicunoscut imn naţionalde la 1848 încoace (deşi ar putea fi, căci prozatorul este şi un acribioscercetător de documente istorice – cf. Basarabia-200, 2012), nici de trans-simbolizarea „istoric-geografică“ (de patapieviciană extracţie şi viziunevizuinoasă) a vreunui „viol“ – ori „sadomasochism cu cătuşe“ – de „Mamă-Ţară“ (de Dacia, sau de părţile-i de astăzi din aceasta, „tot-sfârtecata deimperii“, ca: România, Republica Moldova, Macedonia etc.) şi, de ce nu, demitic-tăuroasă Europă (infra), ci-i vorba de „spaţiul oniric“ în care„plonjează“ – cu tot mitul biblic – perechea primordială, Eva – Adam, chiareroina prepeliţeană, cea a timpului prezent-paradoxist, «prostovana de Evă[ce] doarme de-a crăcana sub Pomul Păcatului», sforâind «de-i tremură nărilerozove ale năsoiului puţin înfundat, cu capul la umbră, dar cu pulpele grăsanela soare» (aici nu amendăm „ligamentul dintre umbră şi cap“ deoarece seconjugă „conştient-semantic-sincretic“ sacrei teme), o Evă-cu-Pielea-Roşie caa racilor «sloboziţi în apă clocotindă», o Evă, nu o Europă (chiar dacă ambeleonomastice încep cu litera E, făcându-le „vecine de catalog“) „tăuroasă“, cumspuneam şi mai sus, o Evă „violată“, de ce nu, chiar cu voia Domnului, decreatura Domnului, şarpele cu două capete falusoidale, şarpe «lung-prelung»(nici vorbă cât nordul asiatico-siberiano-european), un simbolic şarpe «miluitde Atotcreator cu Două Capete» (bine-bold-uite chiar de autor, deşi nu eracazul vocativităţii, deşi, luându-ne după el, „mai bolduim din când în când şinoi“), şarpe ce «se furişează linguşitor, şiret, pofticios, prin iarba

Page 450: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

450

înmiresmată, spre trupul înfierbântat al Femeii» (femeia fiind aici „înmajuscularea“ autorului, desigur), şarpe ce se linge – pe botu-i «lucios-solzosopus şi viceversa» – «cu limbuţele-i despicate», admirând-o mai întâi, de lamică distanţă, „cu patru ochi“ (dar să nu se creadă că-i ofidian cu ochelari, devreme ce s-a spus clar că-i cu două capete de serviciu pe Eden), apoi„acostând-o silenţios“ cu cele două bifurcate limbi (cu lucrare cât de la patru,dar nu străine limbi), „sârguincios“ dinspre genunchi „mai la deal / vale“(spaţiu ondulat, desigur), până ce devin (limbile) tangente la «vârfulunicornului, de pe care, cu o clipă în urmă, se prelinse în jos frunza de arţar»(p. 7 sq.). Motivul „frunzei de arţar“ (sovietic / rus-moscovit arţar, nucanadian-de-stemă) revine şi în Rusalca de pe râul Kliazma (v. infra).

Taur-Zeus-ul răpind şi seducând, nu violând, Europa(cf. http://mythologica.ro/minotaurul-labirintului-si-taurul-ceresc/).

În acest prim-plan al erosului „creştin-edenic“, detaliile „sacruluiact“, în ultimă instanţă, original-prepeliţean, şi nu „act de clasicizat viol“, trecîn „panoul central“; obiectivul „sensibil-catarsisoidal“ al eroului-narator maisurprinde cu „fidelitate paradoxist-mitică“ şi alte etape „edenice“:«Sârguincios [şarpele, nu narator-eroul], după cum îi şi este firea, se apucăsă-i tot lingă, cu mult spor, acest Corn al Abundenţei, până ce carnea fragedăse învârtoşează şi iese niţel afară, aidoma căpuceanului unui melc descoperitîntâmplător prin iarbă, după ploaie» (p. 8); „acţiunea procreatoare“ pare săaparţină perimetrului oniric: «Eva geme aproape sexual prin somn, cu mâna-idreaptă uitată peste burta-i nenorocitor de graţioasă, cu palma cam în loculunde-ar trebui să fie buricul» (ibid.); «auzind glăsciorul spasmodic şiobservând cum îşi desfăcu şi mai mult coapsele», şarpele cu două „capete-mogâldeţe“, de „geneză“, îşi continuă ofensiva în edenica peşteră „evistă“,«înlăturându-i cu gingăşie malurile jilave ale prăpastiei, cuprins de un dulcejunghi prin tot corpul său şerpuitor, răspândit prin iarbă», «cucerind „redutădupă redută“»; «capul (repet, unul dintre cele două...) înaintează curajos spreMagmă»; respectivul cap, angajat «spre Nicăieri, [pe] Drumul Pierzaniei», nueste al unui şarpe-filosof: «Şarpele, deocamdată, nu este un filosof. El nici n-aauzit de un oarecare Gabriel Liiceanu... Şi nu-i dotat cu „mintea cea de peurmă“... deşi are ceva gărgăuni... Simultan, celălalt cap, ocolind degetele cam

Page 451: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

451

grăsuţe ale Femeii, lunecă încet-încet spre cele două minuni bosumflate, cucâte un bob de zmeură în vârful Piramidei [...] Respectiv, cu vârful-cuţit alcelei de-a doua limbuţe, hoţomanul încearcă să înşface dulceaţa rozalie [...]Dar nu-i reuşi „operaţiunea“ ! O dâră uşoară, lăptoasă, porni la vale, sprepoalele Muntelui... Atunci Şarpele (adică [...] al doilea cap...) se grăbi săînfulece, de sus în jos, picături-mărgăritarele acelui nectar îmbătător, care îlnăuci» (p. 9), evident, toate acestea în vreme ce «Adam alerga nebuneşte, cuun ciomag [...], după un iepuraş», iepuraşul ce sare peste Eva şi„îmbuimăcitul“ Şarpe, prim-ens-ul se opreşte, „otânjeşte“ Şarpele, «tăindu-lîn două» şi «salvându-şi Perechea de la cea mai grea şi îngrozitoareîncercare... Cele două capete ale Şarpelui, încă vii, s-au holbat de neputinţăşi-au dat ochii „peste cap“ [...], „şi-au dat duhul“» (p. 10); Eva se trezeşte„din coşmar“ şi perechea edenică, Adămuţă / Adamcik – Evocuţa / Evocika,se drăgălăşeşte „cu nesaţ“, pe „calea Şarpelui“, până când «GlasulCreatorului [...] a şi tunat din Ceruri: „Nemernicilor !!! Aţi muşcat din PomulOprit!“» (p. 12).

Mihai Prepeliţă, portret cu barbă însorită, de Anastasia Trifan (2012).

„Tolstoian-bărbosul“ Mihai Prepeliţă (după cum e surprins şi înportretul Anastasiei Trifan – supra –, reprodus aici de pe faţa a IV-a acoperţii Şarpelui...), ajuns cu obiectivul analizei, pe spiralele „balauros-dezoxiribonucleice“, până la „despicatele limbi ale edenicului“ (în citat,supra), „franjurează“ / „fracturează“ (după moda revoluţionar-ştiinţifică aextragerii „gazelor de şist“) planul / „panoul“ erosului mitico-biblic, sau alsapienţialului act edenic în „translaţie“ de la „segmentul“ Adam – Eva, la„triunghiul“ Adam – Eva – Şarpe-de-Pom-al-Cunoaşterii (plan marcat grafic

Page 452: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

452

în povestire prin textul „bolduit“), „ancorând“ sacadat, ritmic, receptareaîntru catharsis, în planul secant-naratologic al realului unei lumi din imediataapropiere a apocalipticului (terestru, nu mitico-biblic, plan marcat grafic printextul italic / „nebolduit“, pus între paranteze, de fiecare dată): «(...dupăcatastrofa nucleară de la Cernobâl se vor naşte pe Pământ viţei şi mieluşeicu două capete, dar şi prunci-monştri, cu un singur ochi în frunte, alţii cudouă capete...)» (p. 7).

Altfel spus, „arhitectura“ povestirii din deschiderea acestui volumevidenţiază un plan / spaţiu al orizontalităţii mitic-edenice, neavând înpanoul „central-acţional-erotizator / fertilizator“ perechea primordială Adam– Eva, ci „perechea substituitoare“, Eva – Şarpele-Bicefalus, pe care-i indus-focalizată naşterea / proliferarea de lume a Răului, plan / spaţiu alorizontalităţii mitic-edenice „fracturat“ / „traversat“ de „cinci“ real-terestreplanuri „fulgurant-apocaliptice“: (în „paranteza“ / „secţiunea“ 1) alcatastrofei nucleare de la Cernobâl (v. text, supra); (în „paranteza“ /„secţiunea“ a-2-a) al purităţii copilăriei, al Zeului-Copil: «(Copiii şi nepoţiinoştri au uitat pentru totdeauna acest joc al începutului Lumii, care e pe cale[...] să lunece în Neant. [...] Prima imagine depozitată în memorie: uncopilaş de două-trei şchioape, îmbrăcat într-o rochiţă vineţie, cu micifloricele de câmp, sub care i se iţeşte cocoşelul...)» (p. 8); (în „paranteza“ /„secţiunea“ a 3-a) al „înfăţişării iconic-terestre“ a Evei „fără buric“: «(Eanu poate fi zugrăvită pe pânză „cu buric“ deoarece nu este născută „dinfemeie“)» (ibid.); (în „paranteza“ / „secţiunea“ a 4-a) al „deontologieiofidiene“ – serioasă disciplină de studiu pentru umanitate: «(SlăbiciuneaŞarpelui pentru zmeura coaptă şi fragii de pădure va fi descoperită, cercetatăşi descrisă mult mai târziu de către învăţaţii Lumii)» (p. 9); (în „paranteza“ /„secţiunea“ a 5-a) al dialogurilor rusofone dintre Evocuţa / Evocika şiAdămuţă / Adamcik (posesorul „căluţului“), de după „căderea în păcat“,prin Imperiul Răului: «(Vai, m-a luat gura pe dinainte, cum se spune, şi amexclamat „pă ruseşte“, dacă sunt un scriitor bilingv...)» (p. 11); povestireaare şi un „post-scriptum-ică“ al autoanalizei cu alarmă: «Dihonia bicefalătot mai bântuie prin Europa...» (p. 13). Finalul povestirii este „clasic“,„original de clasic“: «Cei doi obraznici, neascultători, pofticioşi fără demăsură [...], cu lacrimile cât boabele de mazăre pe obraz, s-au trezit izgoniţidin Rai... În Infernul care a durat până în anul 1986, după Hristos, anulCernobâlului...» (p. 12); dincoace de anul 1986, se întinde epoca / războiulApocalipsei. Nu spunem că-i o altă „ciudăţenie naratologic-prepeliţană“fraza-interogaţie „de închidere“ a acestei povestiri / „parabole“ – «Doamne,la ce bun ai mai creat această Lume [...] dacă suntem [...] sortiţi cu toţiipierzaniei?!» –, frază urmată imediat de precizarea: «Întrebarea alarmantă dinfinalul textului aparţine autorului...», ci evidenţiem aici, în ultimă instanţă

Page 453: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

453

epică, doar o „irepresibilă“ dorinţă de reală distanţare / detaşare a„complicelui erou-narator“ de „ieşitul din comun[ă] prozator“.

În celelalte şapte povestiri închinate tot celor două secole de lasmulgerea Basarabiei din trupul Daciei-Mumă de către Imperiul Rus şiintegrată din 1917 încoace Imperiului Sovietic / U. R. S. S. («Poate ar fi fostcazul s-o iau direct spre Cernăuţi, apoi, spre Bahrineştii mei natali, să încheimunca la manuscrisul „Şarpele cu două capete“, la 200 de ani de la răpireaBasarabiei..., dar am simţit un ghiont în inimă...», p. 219) – Tata Vasile şicele 55 de volume ale lui Lenin (cu „desfăşurare“ de la pagina 14 şi până lapagina 94, unde, în „panoul central-epic“, se profilează „binomul Tată – Fiu“,acţional-simbolic-generaţionist, din satul Bahrineşti, de pe graniţa dintrePatria-Mumă, Dacia, mai precis, partea numită România, sat vizitat, în 1999,de fostul rege Mihai de România, «însoţit de regina Ana şi de prinţul Radu[...], cu ocazia sfinţirii noii biserici, la Duminica Mare» [p. 25], „binom“constituit de fiul-Erou / Personaj-Narator ce, în calitate de scriitor bilingv, şi-mparte lunile anului între Bahrineşti, Bucureşti, Chişinău, Moscova etc., şi„aproape-nonagenarul“ Tata Vasile, „părintele cu două bucurii“, aceea de aavea o casă şi o gospodărie cu fântână în curtea-i plină de găini, de vite, şiaceea de a poseda pământ bogat în juru-i, deasupra-i cu «cerul albastru», unbătrân tată obsedat de „sârma ghimpată“ de pe graniţa dintre bahrineşteni,„dintre români şi români“, dintre România / Uniunea Europeană şi U. R. S. S./ Ukraina, un bătrân tată aproape gata-ntr-o iarnă să vâre-n focul sobei, dinbiblioteca fiului-scriitor, cele 55 de volume din opera lui Lenin, evident, sprea cunoaşte şi astfel căldura învăţăturilor marxist-leniniste, un bătrân copleşitde dorul de Patria Mumă etc.), Pedeapsa dedublării (cu „întindere“ de lapagina 95 şi până la pagina 117, în care eroul-narator „reconstituie“ /„reînvie“ chipul tânăr al mamei sale, Saveta, evadând din lagărul deportăriidin Siberia, în care aproape că eroizează pe Eminescu, Veronica Micle,Maiakovski, Osip Birik, Lilca Birik ş. a., în care devin „eroi“ şi alte distinsepersonalităţi ale ştiinţei / literaturii contemporane: acad. Mihai Cimpoi, «unreputat eminescolog» ce-i şopteşte memorabila frază, «Eu doar nu-mi permitsă-mi dau cu părerea despre Sfânta Biblie, să-l învăţ pe un preot cum săoficieze Sfânta Liturghie» [p. 105], pictorul Nicolae Guţu ş. a.), Bărbatulcare nu râde niciodată (cu „armonizare“ în economia cărţii, de la pagina 118şi până la pagina 151, evidenţiind / „construind“ câteva portrete memorabile:al lui Ignat / Ihnat, al liceanului-erou-narator „coleg-matematician-de-geniu“«care nu râdea niciodată; nici măcar nu zâmbea» [p. 118], de la Şcoala MedieRomânească Nr. 10 din Cernăuţi; al lui Nikolai Sabanov, «„profesorul“ deeducaţie fizică, nimeni altul, decât fostul şef al pichetului de grăniceri de laFântâna Albă, care, în ziua de 1 aprilie 1941». a tras cu mitraliera în mulţime,Sabanov-«mutră umflată, grăsană, ca un porc, cu nişte ochi bulbucaţi, mereunu ştiu cum însângeraţi, cu vinişoarele revărsate..., [de] ne înjura de toţi

Page 454: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

454

sfinţii, dar, mai ales, „de mamă“» [p. 120]; etc.), A fi sau a nu fi vegetarianca Lev Tolstoi (cu „formula vital-tolstoiană dintre hamletienii poliexistenţiali“ în cuprinderea paginilor 152 – 193, având în panoul central unerou-narator ajuns într-o pitorească „unitate de loc“, plimbându-se «în jurulvilei fiicei Mareşalului», păşind «aproape cuminte peste dalele de marmur㻺i rozând «un morcov [...] cumpărat dintr-o alimentară, „Piatorocika“»,mărturisindu-se la Zagoreanka-Moscova cu gând la o tolstoian-vegetarianăreţetă: «Ori a deveni vegetarian este tot o bogăţie. [...] Am simţit şi mai simttotul pe pielea proprie. „Pielea“ mă îndeamnă ca să scriu. Nu să compun„vegetarisme“ sau „versuri vegetariene“... Pentu că eu nu scriu cu morcovulîn mână. Eu, acum, mănânc. Adică, rod. Crompoţesc. Molfăi. Înghit. Producsalivă. Suc gastric. La urmă, fecale. Mai puţin. Sufăr de crampe ca toţi„hommo sovieticus“, foşti. Foştii... Trecuţi de vârsta de 50 de ani...» [p. 152];are în vedere şi o masă de prânz a genialului prozator rus, „vegetarianul“:«După supa de zarzavat, bucătarul a adus felul doi. Varză călită, murături...Orez cu bulion de morcovi... Pentru cei doi „aleşi“, pârjoale aburinde. [...]Lev Tolstoi a tras-sorbit aroma puternică a pârjoalelor cu nările sale mult preasensibile, după care s-a adresat unuia dintre fiii săi: „Iliuşa, ia pune-mi înfarfurie o pârjoală !“ [...] Scriitorul vegetarian a înfulecat pârjoala cu marepoftă...» [p. 188 sqq.]), Rusalca de pe râul Kliazma (scrisă la Zagoreanka-Moscova, ca şi anterioara, tot în iulie 2012, brodată pe „motivul“ mitic-steposlavic al Rusalkăi, de un original paradoxism ivindu-se cu ales farmec /pitoresc chiar din vecinătatea imediată a eliadescului expresionismnuvelistico-romanesc, povestire ce îşi conjugă mito-paradoxul pe paginile194 – 218, evident, „în trena“ celei din „deschiderea cărţii“: «...spre podeţulde peste râul Kliazma. Locşorul meu preferat, balustrada din stânga [...] Unineluş negru, elastic, cu care îşi prind fetele părul la spate... Parcă mă aşteptade un an de zile [...] Au început să tragă clopotele de la Sfânta Biserică.Dumnezeieşte ! Grăbesc pasul, dar în clipa când am păşit pe podeţul de metalpe pământ, ca s-o iau spre stânga, spre Biserică, îşi făcu apariţia [...] ...la doarcinci-şase paşi, arată mai mult a femeie deghizată, a paparudă ! Cu pletelungi, păr bogat, roşcat, în cădere liberă, peste umeri, încâlcit, cu doi-treiscaieţi împotmoliţi de-a binelea... Cu sânii bogaţi, goi, acoperiţi cu nămolnegru. [...] Sexul e acoperit de asemenea cu nămol negru, peste care atârnă ofrunză de arţar, gata să cadă... „O vedenie!“ [...] Mă uit la ochii ei verzi,strălucitori, într-un mod hipnotic... „Zâna apelor“... [...] „O sirenă...“ [...] Şiface un gest scârbos, către un pâlc de iarbă înaltă şi deasă... Unde o fi stat lapândă... „Ia rusalka... Paşli trahatisea, mujik...!“ Am rămas perplex. [...] Dar,mai întâi, să traduc: „Sunt o rusalkă... Haide să ne regulăm, mujicule...!“ [...]Din două-trei sărituri, de panteră, s-a apropiat de mine, şi-a desprins frunza dearţar şi mi-a lipit-o pe frunte... [...] „Vzgleani! Ia uje goreaciaia... Paşli vkustah...!“ Adică: „Priveşte-mă ! Sunt fierbinte... Haide sub un tufar...!“» [p.

Page 455: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

455

213 sqq.]), Negruţa (de la pagina 219 şi până la pagina 245, surprinzândreportericeşte lumea artiştilor de la moşia lui Silviu Rusu din Parcova-Basarabia, „moşier-artist“ ce a avut ideea de a face ateliere / tabere de creaţieetc.) şi „Dor de Bucovina“ (de la pagina 246 şi până la pagina 300, reportaj-eseu în „franje-narativ-realist-paradoxiste“, în care se zăboveşte, dar nu închip noician, asupra intraductibilei vocalule a Valahimii dintotdeauna, dor,unde se vorbeşte despre reîntregirea Ţării, evident, cu Basarabia, în careîntâlnim pe lângă eroul-narator, identificându-se în autorul Mihai Prepeliţă, şieroi „din realitatea imediată“: Grigore Vieru – marele poet basarabean dingeneraţia modernist-resurecţională şi a paradoxismului, Ion Ungureanu –actor şi regizor, Petru Cărare – poet satiric şi dramaturg, Sandor Kalloş –celebru compozitor ş. a.) – aşadar, şi în cele şapte povestiri de dincoace deBicefalusul sau şarpele cu două capete, Mihai Prepeliţă – mereuidentificându-se în eroul central-narator – valorifică (nu întotdeauna peurmele regelui pelasgo-frigian, Midas, care tot ce atingea devenea aur, încazul prepeliţan, tot ce-i tangent la cristalin / epidermă neftinindu-se „pe loc“în pagină de naraţiune scăldată-n catharsis), neasemuit de înfometat(„estetic“), „mai tot ce-i iese-n cale“: droaie de „amintiri“ din copilăria, dinadolescenţa-i „prepeliţean-bahrineştiană“, dar şi de prin oraşele „lagăruluisocialist“ cunoscute la maturitate, pagini de jurnal, note / impresii decălătorie, alocuţiuni, discursuri diverse, discuţii de la întâlniri amicale /oficiale, eseuri, riguroase pagini de cercetare ştiinţifică (de multe ori cufarmec, ori nu, „la risc de rift“, intersectând orizonturile: al cunoaşteriimetaforice şi al cunoaşterii ştiinţifice), pagini de reportaj, pagini de documentistoric etc., nu pentru a fi considerat (de către „cei răi şi superficiali“, de cătremancurţi şi alţii) „maestru internaţional de ghiveci literar-artistic“, sau„incurabil ens în mistuirea cancer-autorlâcitei“, ci din credinţa-i profundă căse află pe calea cea bună a prozei „de factură autobiogafică“, de „tip IonCreangă“, fiind atent, deopotrivă, şi la estetica neorealismului, şi la esteticaparadoxismului, îndeosebi, la „cheia-i de boltă“: conjugarea – la modurilirice, epice, dramaturgice – a paradoxurilor lumii din secolul trecut / prezent.

(27 mărţişor, 2014, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara)

( Cronica „Love Story“ cu şarpe bicefal, de I. P.-T., a fost publicată în periodiculActualitatea irl[andeză] – Dublin, redactor-şef: Ralu Caranfil –, anul al V-lea, nr. 109 / 17mai, 2014, paginile 4 şi 5, cu continuare în nr. 110,http://www.actualitateairl.com/images/stories/pdf/ziar110.pdf,

în revista online, Aşii români – Germania / Nürnberg, ISSN: 1844-6493, director-fondator:Ionela van Rees Zota, redactor-şef: Liliana Moldovan –, duminică, 18 mai 2014,http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/22505-love-story-cu-sarpe-bicefal.html )

Page 456: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

456

„Love Story“ avec un serpent bicéphallus(Postface)

Comme je le connaissais en tant que poète et journaliste de marque,j’ai été agréablement surpris par son livre de contes (et non pas de« nouvelles », comme le prétend le sous-titre en 3e page) : Le serpentbicéphallus (Bucarest, Printech, 2012), par Mihai Prepelita(*), né le 19 octobredans le village Bahrinesti, « le village des vieux », c’est-à-dire des « acaciasen or », « village sur la frontière, coupé en deux par l’injuste frontièreséparant Roumains et Roumains », de l’ancien département de Roumanie :Radauti, de nos jours le village Bahrinesti, portant le nom « ukrainisé »Bagrinivka, du rayon Hliboca, région de Cernauti, certes, de l’Ukraine,comme il nous est permis de le savoir de « son dossier de candidature au PrixNobel » entièrement publié dans le volume La Bessarabie – 200 (Bucarest,Printech, 2012, pp. 201 – 289). Nous avons insisté sur le lieu de naissance deMihai Prepelita, Bahrinesti, id est « le site des bagrins » / des « acaciasdorés », parce que le village Bahrinesti, dans le volume Le Serpentbicéphallus, selon la plupart de ses histoires / contes, devient tant « repère-cosmique » / topos, « panneau central » / « unité de lieu », que thème, ou« paradoxistique-motif » : « la condition » du village valaque de la DacieNord-Danubiano-Pontique, défavorisé par les histoires et divisé / réduit demoitié par la frontière entre les empires du Moyen-Âge : turc, ottoman,habsbourgeois, austro-hongrois et russe/tzariste) ou, au « présent » des XXet XXI –es siècles, par la frontière entre l’empire soviétique (l’U.R.S.S.) /Russie (de 1990, l’Ukraine) et la Patrie-Mère, la Dacie – la partie nomméeRoumanie.

Tout le livre se revendique d’un motto de Lev Tolstoï : « Femmes,c'est vous qui tenez entre vos mains le salut du monde » (page 5).

Très intéressant – par la polyvalence épico-allégorique s’avère être leconte qui ouvre le volume : Le Bicéphallus ou le serpent à deux têtes, à« sujet apocalyptique » (p. 13), connecté à un autre moto « synthétiseur »,non plus de Tolstoï, mais, cette fois-ci, de « La Décadence » d’AnneAndrianova : « Chez moi, mon bien-aimé Serge m’embrassait toujours avantde s’endormir, et moi j’avais l’impression que, à sa place, se déroulait devantmes yeux un sujet de Boris Vallejo : je suis clouée au lit par des menottes etun serpent en est à me violer… » (p. 7). Par ce titre « disjonctif », construitpar des vectorisations sémantico-syncrétiques parallèles inverses(bicéphale », « phallus », « le serpent édénique-bicéphale » etc.,), il opère unrenvoi (« ancrage dans la problématique »), tant au mythe / rituel « païen » dela fécondité / fertilité, qu’au mythe biblique du serpent de l’arbre / lepommier de la connaissance.

Page 457: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

457

Dans le conte de Mihai Prepelita, Le Bicéphallus ou le serpent àdeux têtes, il ne s’agit ni de « l’ante-sommeil » de quelque hymne nationalarchiconnu à partir de 1848 (mais il pourrait l’être, car le prosateur estégalement un minutieux chercheur de documents historiques – cf. LaBessarabie – 200, 2012), ni de la trans-symbolisation « historico-géographique » d’extraction patapiévicienne(**) et de vision creuse-vide-futile) de quelque « viol » ou « sadomasochisme à menottes » - Mère-Patriede la Dacie, ou de ses parties composantes, « sans cesse déchirée par lesempires », comme : la Roumanie, la République de Moldavie, la Macédoine,etc., et pourquoi pas, par la mythique taurelière Europe (infra), mais il s’agitde l’espace onirique où « plonge » avec tout le mythe biblique – le coupleprimordial Eve-Adam, l’héroïne prépelitienne(***) elle-même, celle du tempsprésent-paradoxiste, « Cette bébête d’Eve dort les jambes écartées sousl’Arbre du Péché. Elle ronfle doucement, au point que les roses narines deson nez camus tremblotent, elle dort la tête à l’ombre, mais les jambesgrassouillettes au soleil… » (nous n’amenderons pas pour autant « leligament entre ombre et tête », car se conjuguant « consciemment-sémantiquement-syncrétiquement avec le thème sacré), une Eve à la peau« rouge comme les écrevisses jetées dans l’eau bouillante », une Eve, nonpas une Europe (quand bien même les deux onomastiques commenceraientpar la lettre E, en les rendant « voisines de catalogue », « taurelière » - nous ledisions tout à l’heure, une Eve « violée », pourquoi pas, même par la volontéde Dieu, par la créature de Dieu, le serpent à deux têtes phallussoïdales,serpent « long-oblong » (n’ayant rien à voir au nœud asiatico-sibériano-européen), un symbolique serpent « doté par le Créateur de Deux Têtes(bien grossies par l’auteur-même, bien que la vocativité ne fût pas nécessaire,mais, en prenant de la graine sur lui, « nous voilà qui grossissons de temps àautre nous-même »), serpent qui « s’insinue, flagorneur, roublard, fortfriand dans l’herbe embaumante, vers le corps en chaleur de la Femme »(la femme étant ici « dans la majusculation de l’auteur, certes, un serpent quis’en pourlèche les babines de sa langue bifide, sur sa gueule « brillante-écailleuse opposée et vice-versa » en l’admirant dans un premier tempsd’assez près (mais que l’on ne s’avise pas de croire qu’il s’agit d’un ophidienà lunettes, puisqu’il fut dit en toute clarté qu’avec ses deux têtes, il est deservice dans l’Eden), puis, « en l’accostant en silence » de ses deux languesbifurquées (travaillant comme quatre, non pas étrangères l’une à l’autre),avec application au-dessus des genoux, puis en bas (espace ondulé, certes)jusqu’à ce qu’elles (les languettes) soient tangentes « à la pointe del’Unicorne, offerte à la vue par la chute de la feuille d’érable » (p. 7 sq.). Lemotif de la feuille d’érable (soviétique/russe/moscovite, non pas canadienornant les armes du pays) revient dans L’Ondine de la rivière Kliazma (v.infra).

Page 458: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

458

Dans ce gros plan de l’éros « chrétien-édénique », les détails de« l’acte sacré », en dernière analyse, original et spécifique de Mihai Prepelita,et non pas « un acte de viol classique », passent « au panneau central »,l’objectif « sensible-catharsissoïdal » du héros narrateur, surprend d’autresétapes « édéniques » avec une « fidélité paradoxiste-mythique » : « Avecapplication, selon son naturel, il (le serpent, non pas le narrateur-héros)entreprit de lécher cette Corne de l’Abondance, jusqu’à ce que la chair tendrese durcisse et fasse saillie, à l’instar de la tête d’un escargot découvert, parhasard, dans l’herbe, après la pluie » (p. 8) ; « l’action procréatrice » semblerelever du périmètre onirique : « Eve gémit presque sexuellement dans sonsommeil, la main droite oubliée sur son ventre mortellement gracieux, lapaume plaquée à l’endroit où devrait se trouver le nombril de la femme »(ibid.) ; « à entendre sa petite voix spasmodique et l’ayant observée quiécartait encore plus ses cuisses », le serpent à deux têtes monceaux pensants,continue son offensive dans la grotte édénique « éviste », « en écartantdélicatement les bords humides de l’abîme, saisi par un doux tressaillementdans tout son corps répandu dans l’herbe », « gagnant redoute sur redoute, latête (je répète : l’une des deux…) s’avance courageusement vers le Magma »,la tête respective, orientée « vers Nulle Part, le Chemin de la Perdition »,n’est pas celle d’un serpent-philosophe : « Le serpent, pour le moment, n’estpas un philosophe. Il n’a même pas entendu parler d’un certain GabrielLiiceanu… Et il n’est même pas doué de l’esprit de l’escalier… malgré sesidées de derrière la tête… Simultanément, l’autre tête, en contournant lesdoigts plutôt grassouillets de la Femme, glisse tout doucement vers les deuxmerveilles gonflées, dont les Pyramides sont surmontées d’une framboisechacune… Respectivement de la pointe-couteau du second segment de salangue bifide, ce chapardeur tente de happer la douceur rosâtre, l’arracher dusommet de la Pyramide, pour se la jeter dans la gueule large ouverte,gourmande… Mais cette « opération » ne lui réussit point. Une traînéelaiteuse se mit à descendre vers le pied de la Montagne… Sur ce, le Serpent(à savoir, sa seconde tête) s’empressa de dévorer les gouttes–perles de cenectar enivrant, qui l’étourdit (p. 9), évidemment, tandis qu’Adam coursaitfollement, un gros gourdin, véritable massue noueuse, à la main, un lièvre »,le lièvre saute par-dessus Eve et le serpent étourdi, le premier ens s’arrête,frappe à bras raccourcis l’infâme en le coupant en deux et sauve son couplede la plus difficile et terrible épreuve… « Les deux têtes du Serpent, encorevivantes, s’écarquillèrent d’impuissance, ensuite le serpent tourna de l’œil etpar un sifflement déchirant, il rendit l’âme… » (p. 10). Eve se réveille de soncauchemar et le couple édénique, Adamuta/Adamcik – Evocuta/Evocikasacrifie à Vénus et se câline insatiablement dans la voie du Serpent, mais« La voix du Créateur tonna sans tarder depuis les Cieux : Salopards !!! Vousavez mordu dans la Pomme Défendue ! » (p. 12)

Page 459: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

459

Le « Tolstoïen-barbu » Mihai Prepelita (comme l’aura surprisAnstasia Trifan, dans le portrait qu’elle brossa de lui – supra – reproduit icide la 4e de couverture du Serpent…), parvenu avec l’objectif de l’analyse,sur les spirales « griffoniennes-désoxyribonucléiques » jusqu’à la languebifide de l’édénique » (voir citation, supra), « frange » et « fracture » (selonla mode révolutionnaire-scientifique de l’extraction des « gaz de schiste ») leplan, « panneau de l’éros mythico-biblique », ou du sapiential acteédénique en translation du « segment » Adam-Eve, au « triangle » Adam-Eve-le Serpent de l’Arbre de la Connaissance (plan marqué graphiquementpar le texte en caractères grossis), en ancrant d’une manière saccadée,rythmique, la réception dans la catharsis, dans le plan sécant-narratologique au réel d’un monde voisin de l’apocalyptique (terrestre,non pas mythico-biblique, plan marqué graphiquement par le texte enitaliques, « non grossi », mis entre parenthèses, à chaque fois) : « [...] aprèsla catastrophe nucléaire de Tchernobyl, sur terre il naîtra veaux et agneaux àdeux têtes, mais aussi des bébés-monstres, ayant un seul œil au front,d’autres deux têtes » (p. 7).

En d’autres mots, « l’architecture » du conte qui ouvre ce volume, meten évidence un plan / espace de l’horizontalité mythico-édénique, sansavoir au panneau « central-actionnel-érotisateur / fertiliseur » le coupleprimordial Adam-Eve, mais « le couple substitutif Eve-le SerpentBicéphallus, sur lequel est induite-focalisée la naissance : la proliférationdu Mal dans le monde, plan / espace de l’horizontalité mythico-édénique« fracturé » / « traversé » par « cinq » réels-terrestres-plans fulgurants-apocalyptiques » ; (section 1) de la catastrophe nucléaire de Tchernobyl(voir texte supra) ; (section 2) de la pureté de l’enfance, du Dieu-Enfant :« Nos enfants et nos petits-enfants ont oublié à jamais ce jeu innocent dudébut du Monde, qui est en train de disparaître, de glisser dans le Néant. [...]La première image mise en dépôt dans ma mémoire : un garçonnet groscomme trois pommes, vêtu d’une robe bleuâtre, imprimée de petites fleurs deschamps, sous laquelle se pointe sa quiquette…) » (p. 8) ; (section no. 3) de laprésence iconique-terrestre d’Eve « sans nombril » : « (Elle ne peut êtrepeinte sur la toile avec un nombril, parce qu’elle n’est pas née de femme) »(ibid.) ; (section no. 4) de la « déontologie ophidienne » - une bien sérieusediscipline d’étude pour l’humanité : « (La faiblesse du Serpent pour lesframboises à point et les fraises de forêt sera découverte, étudiée et décritebeaucoup plus tard, par les savants du Monde) » (p. 9) ; (section no. 5) desdialogues russophones entre Evocuta/Evocika et Adamuta/ Adamcik (lepossesseur de la zigounette) après la « chute dans le péché », dans l’Empiredu Mal : « Pauvre moi, ma fourche a langué, comme on dit, et je me suisécrié en russe, pendant que je suis un écrivain bilingue… (p. 11) ; ce conte aaussi un post-scriptum de l’auto-analyse avec un signe d’alarme : « Cette

Page 460: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

460

tarasque bicéphale hante encore l’Europe… (p. 13). La fin de l’histoire estune de classique, « originalement classique » : « Les deux hardis, insoumis,gourmands sans mesure (et sans tête, à savoir sans la moindre intelligence…),roulant de grosses larmes – de vrais petits pois – se retrouvèrent chassés duParadis… Dans l’Enfer, qui dura jusqu’en 1986 après Jésus Christ, l’année deTchernobyl… » (p. 12) ; ultérieurement à 1986, c’est l’époque / la guerre del’Apocalypse. Nous ne pensons pas que ce soit une autre bizarrerienarratologico-prépélitienne, la phrase « qui clôt » ce conte / « parabole » :« Dis donc Seigneur, à quoi bon as-tu créé ce Monde [...], si nous sommes(nous fumes !) [...] d’entrée de jeu – dès le Début – voués à la perdition ? » –phrase immédiatement suivie de la précision : « Cette question alarmante à lafin du texte appartient à l’auteur… », mais nous mettons ici en relief, enultime instance épique, juste un « irrépressible vœu de réelle distanciation /détachement du « complice héros-narrateur » du « hors du communprosateur ».

Dans les sept autres contes dédiés toujours aux deux sièclesécoulés du rapt de la Bessarabie du corps de la Dacie-Mère, par l’EmpireRusse et intégrée, à partir de 1917, à l’Empire Soviétique / l’U. R. S. S.(« Peut-être aurais-je mieux fait d’aller directement à Cernauti, ensuite, versmon village natal, Bahrinesti, pour mettre le point final au travail sur monmanuscrit « Le serpent bicéphallus » (à 200 ans du rapt de la Bessarabie…),mais j’ai ressenti comme une impulsion s’emparant de mon cœur… », p. 219)– Père Basile et les 55 volumes de Lénine (se déroulant de la page 14 à lapage 94, où, au « panneau central-épique » se profile « le binôme Père-Fils »,actionnel-symbolique-générationnel, du village Bahrinesti, sur la frontièreséparant la Patrie-Mère, la Dacie, plus exactement, la partie nommée laRoumanie, village visité, en 1999 par l’ex-Roi Michel de Roumanie,accompagné de la Reine Anne et du prince Radu [...] à l’occasion de laconsécration de la nouvelle église, le dimanche après la Pentecôte (p. 25), lebinôme constitué du fils-Héros/Personnage-Narrateur qui, en tantqu’écrivain bilingue, partage les mois de l’année entre Bahrinesti, Bucarest,Chisinau, Moscou etc., et le « presque nonagénaire » Père Basile, « le père àdeux joies », celle d’avoir une maison et un ménage avec fontaine dans lacour pleine de poulets, de bovins, et celle de posséder un sol bien riche autourde lui, ayant au-dessus de sa tête « le ciel bleu », un vieux père hanté par « lesbarbelés »sur la frontière séparant habitants de Bahrinesti, « Roumains etRoumains », séparant la Roumanie / l’Union Européenne et l’U. R. S. S. /l’Ukraine, un vieux père prêt à jeter dans le poêle les 55 volumes de Lénine,de la bibliothèque du fils-prodigue, certes pour connaître ainsi la chaleur desenseignements marxistes-léninistes, un vieux accablé par le dor de la Patrie-Mère, etc.), Le Châtiment du dédoublement, s’étendant de la page 95 à lapage 117, où le héros narrateur « reconstitue » / « ressuscite » le jeune visage

Page 461: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

461

de sa mère, Saveta s’évadant du camp où elle avait été déportée en Sibérie, oùil héroïse presque Eminescu, Veronica Micle, Maïakovski, Osip Birik, LileaBirik et d’autres, où d’autres insignes personnalités de la science et de lalittérature contemporaine : l’Académicien Mihai Cimpoi « un réputééminescologue » qui lui chuchote cette phrase remarquable : « Puisque moi jene me permets pas d’opiner sur la Sainte Bible, ni d’enseigner au prêtrecomment officier la Sainte Liturgie… » (p. 105), le peintre Nicolae Gutu etd’autres encore), L’homme qui ne rit jamais (une harmonisation dansl’économie du livre, page 118 à 151, mettant en évidence / en construisantquelques portraits mémorables : d’Ignat /Ihnat, du lycéen héros-héros-narrateur « camarade-mathématicien-de-génie », qui ne riait jamais, nesouriait même pas » (p. 118), de l’Ecole Moyenne Roumaine No. 10 deCernauti ; de Nikolaï Sabanov, « le professeur d’éducation physique,personne d’autre que l’ancien chef du piquet de garde-frontières de FântânaAlba, qui, le 1er avril 1941 », a tiré à la mitrailleuse dans la foule, Sabanov –« une moue bouffie, gros comme un porc, les yeux écarquillés, toujoursinjectés (aux petites veines débordant…) nous injuriait et nous traitait de tousles noms, mais surtout, il faisait référence à nos mères » (p. 120) ; etc. ), Êtreou ne pas être végétarien comme Lev Tolstoï (avec la formule vitale-tolstoïenne parmi les hamlétiens poly-existentiels » pages 152 – 193, avec aupanneau central un héros narrateur parvenu dans une pittoresque « unité delieu », qui se promène autour de la villa de la fille du Maréchal, « marchantd’un pas presque sage sur les dalles de marbre » en grignotant « une carotte[...] achetée hier dans un magasin alimentaire « Piatorocika », en seconfessant à Zagoreanka-Moscou, tout en pensant à une recette végétariennetolstoïenne : « Ou, devenir végétarien est toujours une richesse. [...] J’ai sentiet je sens encore tout à mes dépens. C’est le fait d’être payé pour le savoir quim’exhorte à écrire là-dessus. Non pas pour composer des « trucsvégétariens » ou des « vers végétariens »… Parce que je n’écris pas, moi, lacarotte à la main. Maintenant, je mange, moi. Je veux dire, je grignote. Jemange sur le pouce. Je mâchouille. J’avale. Je produis de la salive. Du jusgastrique. A la fin – des matières fécales. Mais moins. Je souffre de crampes,comme tout « homo sovieticus », les anciens. Les ex… Passé l’âge de 50ans… » (p. 152) ; il a en vue également un repas du génial prosateur russe,« le végétarien » : « Après la soupe de légumes, le cuisinier apporta le plat derésistance. Choucroute mijotée dans la graisse, légumes saumurés… Du rizau bouillon de carottes… Pour les deux élus – des grillades fumantes. Que,pour le moment, il laissa sur le rebord de la fenêtre, pour ne pas gâcherl’appétit des autres… Lev Tolstoï a absorbé l’arôme fort des grillades, de sesnarines par trop sensibles, après quoi il s’adressa à l’un de ses fils : « Iliusa,va mettre une grillade dans mon assiette ! » Son fils s’exécuta. L’écrivain-végétarien a dévoré la grillade à grand appétit... » (p. 188 sqq.), L’Ondine de

Page 462: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

462

la rivière Kliazma (écrite à Zagoreanka-Moscou, comme la précédente,toujours en juillet 2012, brodée sur le motif mythico-steppo-slave de l’Ondine(Rusalka), d’un original paradoxisme, surgissant avec un charme exquis /pittoresque du voisinage immédiat de l’expressionisme spécifique du conteet du roman, histoire conjuguant son mytho-paradoxe à partir de la page 194à la page 218, évidemment, à la traîne de celle « ouvrant le livre » : « … versle petit pont sur la rivière Kliazma. Mon endroit préféré, la balustrade degauche [...] Un petit anneau noir, élastique, du genre que les filles usent pourmaintenir leurs cheveux dans le dos… Il a l’air de m’attendre depuis unebonne année [...] On a commencé à tirer les cloches de la Sainte Eglise.Divinement ! Je presse le pas, mais dès que je quitte le petit pont métalliqueet marche sur le sol, pour prendre à gauche, vers l’Eglise, du carex haut etépaisse de droite, fit son apparition [...] … à juste cinq ou six pas de moi, aplutôt l’air d’une femme déguisée, d’une femme en haillons, péniblementaccoutrée ! Longue chevelure, riches cheveux, roux, en chute libre dans ledos, enchevêtrés, deux ou trois chardons s’y étant enlisés… Les seins riches,nus, couverts d’une boue noire. [...] Son sexe est également recouvert de bouenoire, surplombé par une feuille d’érable, prête à tomber… « Une vision ! »[...] Je regarde ses yeux verts, brillant d’une manière hypnotique…« L’Ondine »… « Le génie de l’eau »… « Une sirène… » [...] Et elle fait ungeste scabreux, vers une touffe d’herbe haute et épaisse… Où elle a dû setenir aux aguets… « Ia rusalka… Pasli trahatisea, mujik… » Je suis restéperplexe. [...] Mais d’abord, je dois traduire : « Je suis une Ondine… Allonsforniquer, le moujik… ! » [...] En deux ou trois sauts de panthère, elle m’arejoint, a détaché la feuille d’érable et me l’a collée au front…[...] Vegleani !Ia uje goriaciaia… Posli b kustah… C’est-à-dire : « Regarde-moi ! Je suisbien chaude… Allons dans un buisson… ! » (p. 213 sqq.), La Noiraude /Negruta, page 219 à 245, surprenant à la manière d’un reporter, le monde desartistes du domaine de Silviu Fusu de Parcova en Bessarabie, latifundiaire-artiste qui a eu l’idée de faire des ateliers / camps de création etc.) et « Dor dela Bucovine » (page 246 à 300), un reportage-essai en franges-narratives-réalistes-paradoxistes », où il s’attarde, mais non pas à la Noica, surl’irréductible vocable de la Valaquité de tout temps, dor, où il est question dela réunion / réintégration du Pays, évidemment, à la Bessarabie, où l’onrencontre, en plus du héros-narrateur, s’identifiant en l’auteur MihaiPrepelita, et héros de la réalité immédiate : Grigore Vieru, le grand poètebessarabien de la génération moderniste résurrectionnelle et du paradoxisme,Ion Ungureanu – acteur et metteur en scène, Petru Carare – poète satiriqueet dramaturge, Sandor Kallos – célèbre compositeur et tant d’autres) – ainsidonc, dans les sept contes aussi d’au-delà du Bicéphallus ou le serpent àdeux têtes, Mihai Prepelita – s’identifiant toujours au héros central-narrateur– valorise (non pas toujours dans les traces du roi phrygien pélasgique Midas,

Page 463: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

463

qui transformait en or tout ce à quoi il touchait, dans le cas prépelitien, tout cequi est tangent au cristallin / épiderme, sans s’arrêter point dans les narrationsbaignant dans la catharsis), incomparablement affamé (esthétiquementparlant), « presque tout ce qui vient à sa rencontre », un tas de souvenirsd’enfance, de son adolescence prépelitienne à Bahrinesti, mais aussi relatifsaux villes du camp socialiste connues à la maturité, pages de journal, notesimpressions de voyage, allocutions, divers discours, causeries retenueslors de rencontres amicales / officielles, essais, de rigoureuses pages derecherche scientifique (plus d’une fois, charmantes, ou non, au risque defracture, croisant les horizons : de la connaissance métaphorique et de laconnaissance scientifique), pages de reportage, pages de documentshistoriques etc., non pas pour être considéré par « les méchants et lessuperficiels », par les mankurts / abrutis et autres) comme un « maîtreinternational du pot-pourri littéraire et artistique », ou « incurable ens sujet àla consomption des cancérigènes belles-lettres », mais de sa foi profondequ’il est dans la bonne voie de la prose « de facture autobiographique »de « type Ion Creanga », faisant attention tant à l’esthétique dunéoréalisme, qu’à l’esthétique du paradoxisme, surtout, à sa « clé devoûte » : la conjugaison – sur des modes lyriques, épiques,dramaturgiques, des paradoxes du monde du siècle passé / présent.

(le 27 germinal 2014, devant la Pyramide Extraplate de Tibissiara – Timisoara)

Version française par prof. univ. dr. Constantin FROSIN

Nota:

(*) Mihai Prepelita, Le Bicéphallus ou le serpent à deux têtes, nouvelles, Bucarest, Printech(ISBN 978-606-521-899-4), 2012 (pages A5 : 302).(**) émanée de Horia Roman Patapievici (N. d. T.)(***) de Mihai Prepelita (N. d. T.)

(La chronique „Love Story“ cu şarpe bicefal / „Love Story“ avec un serpentbicéphallus, par Ion Pachia-Tatomirescu, est devenue la postface à Mihai Prepelita, LeBicéphallus ou le serpent à deux têtes, nouvelles, Les Granges-le-Roi / Paris, Editions duBrontosaure, 2015, pp. 335–347)

Page 464: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

464

Page 465: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

DINAMICADRAMATURGIEI

( din epoca paradoxismului, ORI DE PE VALEA ANILOR DE DINCOACE )

Page 466: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

466

Page 467: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

467

Un galaxiedric de altitudine bine temperat-paradoxistă

Indiscutabil galaxiedric – poet, prozator, dramaturg, eseist, traducător,germanist etc. – este „matur-tânărul“ Bogdan Mihai Dascălu (născut în zodiaSăgetătorului, „pe muche“, la 20 decembrie 1977, în Tibissiara > Timişoara-Dacia, deci după „marele cutremur“ care, neîndoielnic, trebuie să se releve şiîn câmpurile dramaturgiei contemporan-dacoromânofone, în familia unormari profesori ai Pelasgimii > Valahimii şi, deopotrivă de mari cercetătoriştiinţifici şi scriitori, Doina Bogdan-Dascălu şi Crişu Dascălu, cu copilărie /adolescenţă petrecute în cetatea Timişoarei, de la Piramida Extraplată, de pemalul Timişului Mic – râu cunoscut de prin secolul luminilor sub hidronimulBega, cu studii liceale şi universitare – toate de „nota zece“ – la LiceulNikolaus Lenau din Timişoara, bacalaureate în 1996, şi, respectiv, la secţiagermană – franceză a Facultăţii de Litere de la Universitatea de Vest dinTimişoara, cu Diplomă de licenţă în filologie, din anul 2000, cu Diplomă dedoctor în filologie, „summa cum laudae“, din anul 2007, obţinută în urmasusţinerii tezei Imaginea lumii germane în literatura română, dar şi custudii postdoctorale, încheiate în 2013, prin susţinerea lucrării TituMaiorescu şi descoperirea Europei, membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia etc.).

Bogdan Mihai Dascălu urmăreşte circulaţia „tetra-rotzi-eră“ de pe Autostrada Paradoxismului(tronsonul Bucureşti – Heidelberg).

Cronicar-Paginatorul Istoriei literaturii valahe de mâine înregistrează,pentru Distinsul Receptor, din prezentul anotimp al anului 2014, coordonatelegalaxiedricelor teritorii / reliefuri lirice, epice, dramaturgice, eseistice, şioperele exemplare ale lui Bogdan Mihai Dascălu, în ordinea cronologică, depe fiecare domeniu.

Poetul Bogdan Mihai Dascălu se înrăzăreşte în clasicele / clasicizatele„mari teme“ printr-un firesc „lirism al sângelui tânăr-valaho-vestic“, chiar şiîn limba lui Rainer Maria Rilke / Gottfried Benn, după cum aduce mărturie

Page 468: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

468

„debutu-i stihuit-germanic“ prin volumul Der Duft der Stadt (München,Literareon / Herbert Utz Verlag [ISBN 3-8316-1164-5], 2004).

Prozatorul Bogdan Mihai Dascălu (povestitor, nuvelist, romancier)caligrafiază socialul „reificat-democratic“, „mediile“ contemporane „învârtejiri“ haotizatoare etc., într-o serie de admirabile oglindiri fidel-paradoxiste, bine temperate, „deja eternizate“ în cărţile-i „circumscriseimperiului naratologiei“: Minunata viaţă de câine a lui Adam, „proză scurtă“(Reşiţa, Editura Modus P. H., 2002); Sânge albastru, „proză scurtă“(Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2005); Era măritată şi se plictisea,roman (Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2007); Iarna îngerilor, roman(Timişoara, Editura Augusta, 2008); Fiul nisipurilor, roman (Bucureşti,Editura Ideea Europeană [ISBN 978-606-92471-5-0], 2010); etc.

Dramaturgul Bogdan Mihai Dascălu are o serie de admirabile piesede teatru, proiectate, de regulă, cu panourile „acţional-centrale“ pe limitetragi-comic-existenţiale, atât categorial-situaţional-social cât şi pe registrelespecific-reverberante / corespondente ale comunicării / limbajului „savuros“,ca de mare „priză caragialiană“ la receptor: Opus nr. 1 pentru hârtie şicreion, debut editorial încununat cu „Premiul pentru Debut“ al UniuniiScriitorilor din România (Timişoara, Editura Hestia, 1995), Un tort pentru unmort (Timişoara, Editura Sedona, 1998); Lovitura de teatru (Timişoara,Editura Mirton, 2000); Păcală (Timişoara, Editura Mirton, 2002); etc.

Eseistul / cercetătorul ştiinţific (germanistul) Bogdan Mihai Dascăluare o ecritură „aplicat-pivotantă“, cu „exactitatea admiraţiei“ subiectului, încărţile-i tipărite până în prezent: Held und Welt in Herta MüllersErzählungen (Hamburg, Editura Dr. Kovač, 2004); Germanitatea şi litereleromâne (Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2006); Titu Maiorescu şidescoperirea Europei (2013); Imaginea limbii germane în literaturaromână (2014); Scriitori români în Germanofonia (2014); etc.

Traducătorul Bogdan Mihai Dascălu se iveşte cu o forţăextraordinară, deopotrivă, din / în limba-i maternă şi în / din limba exercităriiactului de tâlmăcire: Joseph Roth, Tarabas. Un trecător pe acest pământ(Bucureşti, Editura Univers, 2000); Rainer Maria Rilke, Jurnal (Bucureşti,Editura Ideea Europeană, 2006), Rainer Maria Rilke, Jurnale de tinereţe(Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2007); etc.

Efigie de tânăr dramaturg paradoxist. După un debut, în 1995, cuun remarcabil volum de „teatru şi proză“, Opus nr. 1 pentru hârtie şi creion(1995), Bogdan Mihai Dascălu pare a fi optat „definitiv“ pentru dramaturgie,

Page 469: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

469

recent publicând un substanţial volum de piese paradoxiste într-un act:Lovitura de teatru (Timişoara, Editura Mirton, 2000).

Coperta – prima faţă – de la Lovitura de teatru, „fixează în anotimp“fotografia tânărului dramaturg la 23 de ani, înşurubându-şi privirile –„echipate cu patru laseri“ – drept în ochii adversarilor, hotărât nu numai sădea lovituri „în manieră siciliană“, ci şi să puncteze puternic „sub centuraneagră“, cu sau fără diamante; pe ultima faţă a scoarţei de celuloză, tot în alb-negru şi cu litere de sânge de la zgârieturile măceşilor (rosa canina), îi estereprodusă fotografia „umeri-gât-ceafă-creştet“, în stilul celei a nouăzecistuluiDaniel Bănulescu (cf. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. 5, Buc.,Ed. Niculescu, 2000, p. 546), lăsând a se înţelege că tânărul dramaturgBogdan Mihai Dascălu mai are un ochi şi în ceafă, acum ascuns sub păr, darcare, mai încolo, pe Valea Anilor, „pe la kilometrul 40“, cu siguranţă că îşi vaarăta puterea monumental-constructivă a laserului de sub pleoapa brună.

„Receptorul de suprafeţe“ ar putea să acuze autorul, pe nedrept, de„dadaisme“ („dada-iasme“), chiar „argumentându-şi“ punctul de vedere cu opiesă ca Maxima moralia, datată «Bonn, 29 decembrie 1999», unde „eroii“ /„non-eroii“ sunt «Personajul 1, Personajul 2, Publicul, Poliţistul, Cuşca,Masa dreptunghiulară, Masa rotundă, Scaunele, Scara, Costumele» (p. 44), şiunde „acţiunea“ se reduce „absurd-dadaist“ doar la două replici („– Eu... / –Tu...“), accentul căzând pe un «decor inexistent», pe faptul că «nu existăscenă, nu există sală de teatru, nu există absolut nimic în afara unui vid total,precum şi a celor doi actori şi a publicului care e înghesuit într-o cuşcă dedimensiuni reduse», trecând cu uşurinţă peste „măiestria dramaturgică“ a luiBogdan Mihai Dascălu de a realiza şi inocula „spectatorului fideleiinteligenţe“ nu numai o admirabilă „stare paradoxistă“, ci şi de a contura cu„mare economie / precizie scenică“ un polimensional şi terifiant personaj,Vidul (instalat, datorită „maximei moralii“, în fiecare ens din cuşcă,„eliberat„ şi „arestat“ de Poliţist“, regăsindu-se în «– Eu, eu, eu...»).

Acelaşi tip de receptor l-ar mai putea „amenda“ pentru o anume„narcisismită“ (din decorurile cu „opere complete“, de Bogdan MihaiDascălu, ori cu statuia acestuia – surse remarcabile de comic, de autoironieetc.), ori pentru „profanarea“ / „desacralizarea geniilor“ etc., ca în piesele încare Salvador Dali («Inspectorul Harry nu dă de băut») şi Eugen Ionescu(«Casa cu cicloane») se bucură de deosebita atenţie a autorului şi în calitatede nostimi eroi în situaţii paradoxale.

Tânărul dramaturg dovedeşte un deosebit simţ „caragialian“ al limbii,o rafinată ştiinţă a exploatării comicului de limbaj, de la „titlurile-capcană“,inspirate din celebre replici / aforisme («Repetitio est mater regisorum» <„Repetitio est mater studiorum“; «In fino veritas» < „In vino veritas !“), din

Page 470: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

470

titluri de „mare circuit“ («Julieta şi Romeo» < «Romeo şi Julieta» de W.Shakespeare; «Mânie şi armură» < «Mânie şi marmură», un remarcabilvolum de versuri fluxgeneraţionist / resurecţional, publicat de tatăl său, CrişuDascălu, în 1968; «Maxima moralia» < «Minima moralia» etc.), ori „simţiteparodistic“ («Pierduta inocenţă a Femeii aruncător de flăcări în prima noaptea noului mileniu înaintea Bărbatului pompier a cărui onoare impulsioneazăîntreaga lor gândire către o nouă eră a înţelegerii de sine», „imitând“ parcătitlurile lungi ale unor piese de Dumitru Radu Popescu: «„Zeiţa Gramatica“sau Legenda amanţilor nebuni», «Nori lungi pe şesuri sau Coţofeneleîndrăgostite» etc.), până la nume-simboluri, ivite din consacrate expresiidacoromâneşti cu potenţial umoristic: Mâţa din sac (< „a fi prins cu mâţa-nsac“), Cioara din mână / Pasărea de pe gard (< „a nu da vrabia din mână pecea de pe gard“), Viţelul dinaintea porţii noi (< „a sta / privi ca viţelul lapoarta nouă“), Cioara vopsită (< „a umbla cu cioara vopsită“), Musca de pecăciulă (< „a se simţi cu musca pe căciulă“), Mâţa blândă (< „mâţa blândăzgârie rău“), Musca din lapte (< „a intra ca musca-n lapte“), Armăsarulprovenit din ţânţar (< „a face din ţânţar armăsar“), Şarpele de la sân (< „acreşte şarpele la sân“) etc.

Bogdan Mihai Dascălu este şi un formidabil creator de „situaţii“scenic-paradoxiste, nu „absurde“.

În piesa într-un act, «Julieta şi Romeo», de pildă, „situaţia“ angajează„în debut“ Publicul, având ca exponenţi: O cucoană caniş, Bătrânul cu păralb, Bătrâna cu dinţi, Cucoana vernil, Sugarul şi Bătrânul fără păr alb.

Publicul, nepercepând vreun „alt zgomot în afara acestor din urmăcuvinte“, fluieră Bătrânul cu păr alb, solicitându-i, „exasperat, să facălinişte“:

Scena e împărţită practic în două: 1. Partea dintre cele două cortine de fier şi 2.Partea din fund care e rezervată piesei propriu-zise. Astfel, la ridicarea primeicortine de fier se va vedea un bizon care paşte liniştit pe o pajişte însorită, pe care segăsesc flori de toate soiurile. Publicul are senzaţia clară că se află într-un ierbar. [...]Bizonul se preface că nu aude. Pisica îl vede. Dă din coadă. Se arcuieşte, sare, îlmuşcă de ceafă. Acesta se prăbuşeşte şi moare eroic. Pisica îl mănâncă fericită,după care începe să toarcă. Se ridică şi cea de-a doua cortină de fier: piesa începe.»(p. 56 sq.).

Julieta şi Romeo sunt tineri din secolul prezent, cu problemele „erotic-eroice“ moderne, care, în ultima scenă, „a patra“, se identifică „negociabil“:

«– Regizorul: – Imposibil. Tu, de exemplu, eşti Julieta, dar în acelaşi timp eştilogodnica mea, el este Romeo, dar în acelaşi timp iubitul tău. Aşadar, eu suntregozor şi mai ce ?! // Julieta: – Demiurg. // Regizorul: – Din moment ce suntregizor, e firesc să fiu demiurg. Nu asta am întrebat...» (p. 70).

Page 471: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

471

În seria unor astfel de „mini-capodopere“ dramaturgic-paradoxiste, demare autenticitate, intră mai toate piesele din acest volum: «Inspectorul Harrynu dă de băut», «Repetitio est mater regisorum», «Casa cu cicloane»,«Pierduta inocenţă a Femeii aruncător de flăcări în prima noapte a nouluimileniu înaintea Bărbatului pompier a cărui onoare impulsionează întreagalor gândire către o nouă eră a înţelegerii de sine», «Martiriul tinerei statui»,«Mânie şi armură», «20.12», «Duhoarea celor şapte păcate sau Impotenţaregală» etc.

Volumul Lovitura de teatru, de Bogdan Mihai Dascălu, anunţă undramaturg excepţional, foarte original, capabil să ducă la apogeu, în primeledecenii ale mileniului al III-lea, paradoxismul valah / european, inaugurat deMarin Sorescu, încă din 1968, prin drama Iona.

(Cronica Efigie de tânăr dramaturg paradoxist, de I. P.-T., a fost publicată în revistaRostirea Românească – Timişoara, ISSN 1224–0478, redactor-şef: Anghel Dumbrăvenu –,anul al VIII-lea, nr. 1–3 / ianuarie–martie, 2002, p. 58 sq.)

Mutaţii paradoxiste în spaţiul genului dramatic. Opera de prozatorşi, deopotrivă, de dramaturg, de până în momentul de faţă, aflată sub tânărasemnătură a lui Bogdan Mihai Dascălu (n. 20 decembrie 1977) – Opus nr. 1pentru hârtie şi creion („teatru şi proză“, 1995), Un tort pentru un mort(„teatru“, 1998), Lovitura de teatru („teatru“, 2000), Minunata viaţă decâine a lui Adam („proză“, 2002), Iarna îngerilor (microroman, 2002) etc. –,ne relevă un rafinat al autenticităţii ce îşi raliază din oglinda unui eudesfăşurat între coordonatele „marelui“ paradox al ens-ului, desigur, unabrupt, vertiginos spaţiu, un teritoriu inconfundabil, în polidimensionalitatealui, parcă într-o proiecţie, într-o simetrie stătătoare sub pecetea îndârjirii te tip„germanic-maiorescian“ peste un ev aprins, dar nu în „deschideri“ european-moderne de tip postrevoluţionar-paşoptist, ci în „închideri postrevoluţionare“de tip „decembrist-paradoxist“, cu firescul „miresmelor fiinţiale“ aledebutului celui de-al treilea mileniu.

Aceste rânduri de gânduri ne sunt prilejuite de lectura unei noi pieseîntr-un act, Păcală (Timişoara, Editura Mirton, 2002), o piesă în care autoruloperează câteva graţioase mutaţii paradoxiste în spaţiul genului dramatic,ivindu-se „în prelungirea“ traiectoriilor / direcţiilor originale anunţate,„înmugurite“ încă din volumul Lovitura de teatru.

Page 472: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

472

Personajele „anunţate“ ale piesei paradoxiste Păcală, de BogdanMihai Dascălu, sunt două: celebrul „pâcâlit păcălitor“, Păcală – ce apare în„actul I“ (de o pagină şi câteva rânduri), plasat paradoxist în „închiderea“piesei – şi Publicul – de fapt, un impresionant Eu „diseminat“ într-o droaiede „feţe“ (55, menţionându-le mai jos) angajate / pro-jetate din „auctorialareceptare de capodopere“

(„aproape“ în ordinea intrării în scene / situaţii: „Iliada“, de Homer / „Ţiganiada“, deIon Budai-Deleanu, „Cântăreaţa cheală“, de Eugen Ionescu, „Luceafărul“, de MihaiEminescu, „Moromeţii“, de Marin Preda, „Moara cu Noroc“, de Ioan Slavici, „Boulşi viţelul“, de Gr. Alexandrescu, „Boul şi viţeii“, de Ion Băieşu, „Sărmanul Dionis“,de Mihai Eminescu, „Ion“ şi „Răscoala“, capodoperele romaneşti ale lui LiviuRebreanu, „Capra cu trei iezi“ şi „Povestea lui Harap Alb“, de Ion Creangă, ciclulComăneştenilor – „Viaţa la ţară“, „Tănase Scatiu“, „În război“ –, de DuiliuZamfirescu, „Ciocoii vechi şi noi“, de Nicolae Filimon; etc.),dar ca „binecuvântat feed-back“ dinspre „receptorul prezent“ al

autorului (ori al autorului-personaj) Mihai Bogdan Dascălu:Ana, Asul din mâneca tânărului cu cuţit la cingătoare, Autorul, Batista doamnei cufusta în carouri, Bogdan Mihai Dascălu, Burghezul binecrescut, Calfa, Calfa 3,Calul, Capra cu trei iezi, Carourile de pe fusta doamnei, Cocoşul moşului, Coculcucoanei cu părul prins, Corul plugarilor, Dinu, Dionis, Doamna cu fusta în caroruri,Domnul în costum, Domnul cu burta rotundă din dreapta ei, Dopul de ceară dinurechea cucoanei cu părul prins, Duduca, Epoleţii de pe costumul domnului, Florica,Fusta în caroruri a doamnei, Ghiţă, Harap Alb, Herdelea, Iedulunu, Ieduldoi,Iedultrei, Iocan 1, Iocan 4, Iocan 5, Ion, Iuga, Lobul urechii cucoanei cu părul prinsîn coc, Mă din fântână, Murguleţ, Muza, Nadina, Nou-născutul, Părul cucoanei prinsîn coc, Petre Petre, Profesorul sinistru cu mustaţă sinistră şi ghete sinistre,Regizorul, Studentul palid, Tânăra gravidă, Tânăra fostă gravidă, Tânărul cu cuţit lacingătoare, Tănase, Toporul, Vasile, Viţelul, Zidul cu ureche etc.

Bogdan Mihai Dascălu descoperă cu lejeritate noi surse ale comiculuiprin „dinamitarea“ corodatelor suprafeţe de bronz / fier ale capodoperelor,făcând să ţâşnească gheizere, ori arteziene fântâni, ca şi prin „turtirea“măştilor „clasice“, sacre, ale eroilor „învârtejiţi“ într-un „timp nou“, prezent-auctorial, şi în noile spaţii ajustate ale realului / realităţii „de toate zilele“.

Astfel, i se înlesneşte crearea unei superbe „realităţi conotative“(îndeosebi, graţie impresiei de „dens“ pe unitatea de suprafaţă comică /dramatică pe care o lasă baletul / piruetele conotativităţii) în ecuaţiiparadoxiste.

La acest dramaturg, Invocaţia – specifică epopeilor – coboară Muzaîn „patul dantelat“ al teluricului – «O, Muză, cântă-mă pe mine, pentru ca,mai apoi, să pot cânta şi eu, la rându-mi la fel de bine (ba chiar poate şi maifrumos)». Noua / actuala, generoasa Muză „de peste milenii“ atrage sinceremulţumiri auctoriale: «O, Muză, îţi mulţumesc din suflet că ai fost atât de

Page 473: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

473

darnică faţă de mine, că nu te-ai zgârcit, aşa cum ai făcut-o milenii de-arândul, din vechime până mai ieri.».

Corola recunoştinţelor se îmbogăţeşte, fireşte, şi cu „mulţumiri înnumele condeiului“ bogdan-mihai-di-dascalu-ian, didascaliile paradoxistecontribuind în mare măsură la ţâşnirea sub presiune a unui sănătos comicspumant, „tonificat“ şi între catapultele din dopurile şampaniilor de la„premierile“ (şi nicidecum de la „premierele“) viitorimii:

«Ţin să îţi mulţumesc şi în numele condeiului meu, pentru premiile ce urmează să leprimesc, te asigur că voi face aşa cum m-ai povăţuit de atâtea ori: nu voi refuzanimic şi voi lua cu ambele mâini. Nu voi lăsa nimic celorlalţi, nu din lipsă deconsideraţie faţă de ei, cum bănuiesc unii de ceva vreme, ci pentru că eu suntsingurul căruia i te-ai încredinţat în totalitate. [...] Îţi mulţumesc, divină Muză, că numă laşi să fiu modest, că nu mă laşi să mă înec în mlaştina din juru-mi !»

De la „polul opus“, se înrăzăreşte şi o Nemulţumire menită a atrageatenţia asupra faptului că totul are o limită:

«Muză ! Nu înţeleg ce sunt aceste vorbe ce-mi şopteşti ?! Adică ai impresia că îţivoi fi pe mai departe recunoscător ?! Te înşeli ! Aceste pagini îţi sunt suficiente. Nuvreau să mai am de-a face cu tine, să nu te mai văd ! Şi ce dacă mi-ai fost alături ?!Şi ce dacă te-am ascultat ?! Îmi ceri prea multe, iar eu îţi pot oferi prea puţine. Aflăcă de-acum înainte te voi renega !»

După ce se lămureşte raportul ultramodern dintre Muză şi Autor(muza se obligă să stea necondiţionat lângă autor şi acesta se angajează să oasculte „din când în când“), se face cunoscută o Antesituaţie, a conjugăriicomic-paradoxiste a inversproporţionalităţii dintre „mărimea Geniului“ şi„mărimea Muzei“, într-un decor constituit din „odaia de lucru a lui BogdanMihai Dascălu“:

«...desigur, nici un element de decor nu corespunde originalului, care e inimitabil;oricum, ilustrul dramaturg stă aşezat pe un scaun, răspândind în juru-i o luminăorbitoare; de undeva, dintr-un colţ al încăperii, păşeşte sfioasă, Muza; e minunată,dar, în comparaţie cu sublimul scriitor, pare, fireşte, scofâlcită».

Pusă la punct, Muza „nu mai face fâţe“ genialului autor-personaj. Dedata aceasta, Muza i se adresează (prin „glisarea“ paradoxistă a „centrului degreutate“ din arhicunoscutul, din sacrul raport epopeic Muză – Autor), cu„gâdilitoare superlative“ întru „cultul dictatorului“ – ca Maestre,Superbisime, Măreţia Voastră, prea-Geniale etc. – menite măgulirii /îmbunării genialului „transfigurat“, căutător al unicului gând „de importanţăcapitală pentru omenire“:

«Muza (Surescitată): – Dacă V-aţi nota fiecare gând, Luminăţia Voastră, omenireanici n-ar mai lucra: ar sta cu toţii să Vă citească... (Vede cartea abia acum, i-osmulge lui Bogdan Mihai Dascălu din mână) Nu Vă obosiţi ochii, voi avea eugrijă de cartea asta !

Page 474: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

474

Bogdan Mihai Dascălu: – Şi totuşi ce e ?Muza (Zvârlind-o cât colo): – Ah, nimic. Maculatură ! Am dictat-o mai demultunui orb. O nimica toată faţă de ceea ce vom crea noi astăzi !».

„Condiţia derizoriului“ la tânărul dramaturg de geniu, de numai 23 deani – dar întrecând cu mult „geniul orbului Homer“ – rămâne cu tot farmeculde „prim-triumfător-vir“ în zodia hiperbolizării paradoxiste. Jocul lui BogdanMihai Dascălu, personajul, nu autorul, din Antesituaţie, angajează o Muză –potrivit didascaliei – „agresată“, „zvârlită cât colo“, „speriată“, „întreruptă“,„fâstâcită“, „intimidată“, „vlăguită“ (chiar declară Superbisimului că ea este„un zero, o... o... o... nulitate“), „răsuflând uşurată“, „micşorându-se şi maimult“, ori „crescând puţin la loc“, iar „descrescând“ etc. Ca, în final, săcunoască paradoxiste metamorfoze:

«Muza se transformă cu adevărat într-un ţânţar. Zboară şi se aşază pe caietulneînceput. Magnificul Bogdan Mihai Dascălu îşi ia avânt şi îl striveşte, cu palmagoală, de colile albe. Ţânţarul explodează, iar măruntaiele putrede, îmbibate cu preamultă istorie învechită, sângele şi creierul ţâşnesc care încotro şi iau forma uneistele, mai exact a unui luceafăr, ce era unul la părinţi şi mândru-n toate cele, care,surprinzător, străluceşte aidoma lui Janus. Bogdan Mihai Dascălu zâmbeşte fericit,căci realizează că Muza tocmai dăduse ce avusese mai bun într-însa !»Şi muza, şi arta disimulării sunt gonflabile. Faptul că Muza se

declarase în Antesituaţie, «secătuită..., intelectual vorbind», permite„angajarea“ unor „stări“ – situaţii prin care se raliază spaţiile epice alecapodoperelor – de la «Luceafărul», de Mihai Eminescu la «Moromeţii», deMarin Preda –, desigur, unui inconfundabil teritoriu dramaturgicparadoxist.

Deşi la o lectură mai puţin atentă piesele lui Bogdan Mihai Dascăludau impresia că descind din „marsupiul“ teatrului absurd impus de EugenIonescu, trebuie subliniat că tânărul nostru autor ia distanţă subtilă faţă deautorul «Rinocerilor», al «Cântăreţei chele», al «Scaunelor» etc., intrând înperimetrul paradoxismului inaugurat de Marin Sorescu (în 1968, prin«Iona»):

«Muza: – Întocmai, întocmai, precum spuneaţi ! (Descreşte încă puţin) ... ...darnimic nu-mi mai era pe plac, nimic nu mai izvorâse din adâncul sufletului ! Ba amajuns în postura, de-a dreptul ridicolă, să mă gândesc chiar şi la cântăreţe chele !»

Situaţiile lui Bogdan Mihai Dascălu relevă realist-paradoxist„mutaţiile“ din „lumea contemporană“.

Spaţiul dramatic „se scurge în neant“, „părăseşte“ clasica scenă deteatru (care nu mai pare a fi necesară contemporaneităţii „absurde“), spre a sereleva în afară, în „oglinzile retrovizoare“ ale epicului, într-un grotescreificat / reificator, ca, de exemplu, în Situaţie I / Satul. Privire de ansamblu.

Page 475: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

475

Şi «satul în care se petrece acţiunea este relativ mare, 365 de case, 2601locuitori şi foarte multe animale domestice». Aminteşte, bineînţeles, de „oRomă mică“, ori, mai degrabă de un „Râm Mic / Mnic“:

«...cele şapte coline ce-l străjuiesc sunt împădurite», dar «e străbătut de unul dintrecele trei braţe ale râului ce curge în apropiere»; «drumul nu e asfaltat...»; «pe scurt,e un sat ca oricare altul, uitat de lume, dar nu şi de Autor; în mijlocul satului se aflăun birt şi o fierărie, locurile cele mai frecventate, în ordinea enunţării.».

După evidenţierea „bipolarităţii“ moromeţiene a satului, seaccentuează setea de flecăreală a lumii pe fondul cazon / dictatorial al„încolonării“ Publicului spre a se înregistra grotesca reîntoarcere a ens-uluiîn copacul protector, ca în era paleoliticului:

«În faţa acestora, e o mică pajişte şi câţiva pomi, unde se întind sătenii amatori dediscuţii. Publicul va fi încolonat pe două rânduri la intrarea în sat şi condus, de cătreun ghid competent, până într-acest minunat loc. Aici va urca, folosindu-se de niştescări pregătite din vreme de către regizor, în copacii amintiţi, de unde va urmări, cucel mai viu interes, ceea ce se petrece jos. Astfel, sătenii vor fi totalmentedezinhibaţi şi îşi vor petrece traiul după cum le e obiceiul.».

Nu sunt pierdute din vedere nici aspectele ecologiste:«Apariţia Publicului în sat se va produce în cea mai desăvârşită linişte, astfel încâtgalinaceele, precum nici un alt dobitoc nu vor avea de suferit în urma strigătelor deuimire ale spectatorilor civilizatori».

Paradoxismul lui Bogdan Mihai Dascălu angajează „la apoteoză“vocile reificării ens-ului (de la „personaje“ ca Părul cucoanei prins în coc,Dopul de ceară din urechea cucoanei cu părul prins în coc, Cuţitul de lacingătoarea tânărului etc., la eroi ca Profesorul sinistru cu mustaţă sinistrăşi ghete sinistre, Stafia doamnei cu fusta în carouri, Fiinţa de sub păturicapestriţă, Batista doamnei cu fusta în carouri etc.)., atât în Situaţie I... cât şiîn Situaţie II – Birtul, pe fundalul celebru din «Moara cu Noroc», de IoanSlavici, ori în Situaţie III – Ograda (fond epico-dramatic şarjat cu superbiedin «Boul şi viţelul», de Gr. Alexandrescu / «Boul şi viţeii», de Ion Băieşu),în Situaţie IV – Capra cu trei iezi (intermezzo), în Situaţie V – Cer dacul(fond epico-dramatic din «Fântâna Blandusiei», de V. Alecsandri, din«Povestea lui Harap Alb», de Ion Creangă, din «Tănase Scatiu», de DuiliuZamfirescu, din «Punguţa cu doi bani» etc.), sau în ultima, Situaţie VI –Odaia (fond epico-dramatic din «Ciocoii vechi şi noi», de N. Filimon, din«Răscoala», de L. Rebreanu), ca şi în finalul cu trei replici schimbate întrepersonajul Păcală şi personajul Epoleţii domnului în costum, replici„botezate“ Actul I.

După „un raid“ prin ogrăzile esteticii personajului expresionist,Bogdan Mihai Dascălu reuşeşte „să construiască“ – în Regizorul, ori în

Page 476: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

476

Publicul –, graţie didascaliilor „temperat desfăşurate“, desigur, memorabilepersonaje paradoxiste:

«Regizorul e ultimul care se urcă în pom, apoi va trage scara după el. Totuşi,înainte de a purcede la ascensiune, observă cum un câine trece voios prin faţafierăriei, având un covrig în coadă. Gura începe să-i saliveze, sucurile gastrice sepun în mişcare, se repede la câine, îi smulge covrigul din coadă şi înghite, dintr-osingură muşcătură, divina jivină. Se linge apoi graţios peste gură şi se caţără în pom.Neelucidat va rămâne, pe vecie, dacă firul de păr ce-i mijeşte dintre buze îi aparţinelui ori bietului câine».

Admirabil orchestrate sunt şi vocile reificării de la „personaje“ caPărul cucoanei prins în coc, Dopul de ceară din urechea cucoanei cu părulprins în coc etc., autorul conferindu-le „statutul holonistic“, angajator al„dialogului“ dintre parte şi întreg, dintre întreg şi parte (tot cu „seteindividualizatoare“, căci „partea“ vine „cu mare poftă“ să lămurească„întregul“):

«În fierărie, Iocan loveşte un obiect metalic, folosindu-se de un ciocan nichelat,înzestrat cu cauciuc la extremităţi, aidoma celui utilizat de medicii ortopezi întestarea reflexelor. La stânga lui, Calfa e întinsă şi acoperită cu un pled roşu.Publicul apreciază cele văzute şi îl răsplăteşte pe autor cu un ropot de aplauzeprelungit. Pomii sunt supuşi astfel la o grea încercare, dar rezistă, doar câteva fructese desprind din ei şi cad la pământ.Iocan (Oprindu-se din ciocănit): – Gata !... Scoală, bă ! (Calfa nu pare să fi auzit,în orice caz nu se urneşte) Scoală, bă, n-auzi ?Calfa (Nici o reacţie) ...Iocan: – Stai că-ţi arăt eu ţie ! (Se apropie vertiginos de el)O cucoană cu părul prins în coc (strigă din cel de-al doilea copac din dreapta):– M-am săturat de violenţă !Cocul cucoanei cu părul prins: – Asta aşa-i ! N-am venit aici să vedem cum văpocniţi unii pe alţii !Părul cucoanei prins în coc: – Vrem artă şi nu ciomăgeală !»

Şi prin recenta comedie, Păcală (2002), Bogdan Mihai Dascăluexplorează şi „exploatează“ un foarte autentic şi important filon de aurparadoxist de douăzeci şi patru de carate al dramaturgiei prezent-viitorului.

(Cronica Mutaţii paradoxiste în spaţiul genului dramatic, de I. P.-T., a fost publicată înrevista Rostirea Românească – Timişoara, ISSN 1224–0478, redactor-şef: AnghelDumbrăvenu –, anul al X-lea, nr. 4–6 / aprilie–iunie, 2004, pp. 53–57.)

Page 477: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

477

«Ionà» – dramă de temelie a paradoxismului

Marin Sorescu (Bulzeşti-Dolj, 19 februarie 1936 – 8 decembrie 1996,Bucureşti) este şi fondatorul dramaturgiei paradoxismului în literaturavalahă, printr-o serie de drame, de „tragedii moderne“, jucate şi publicate dinanul 1968 şi până în anotimpul prezent. Ionà (1968), piesa cu care poetulMarin Sorescu debutează în teatru, totodată fiind şi drama de temelie aparadoxismului, alături de piesele Paracliserul (1970) şi Matca (1973), intrăîn alcătuirea trilogiei Setea muntelui de sare.

Marin Sorescu, un portret de Magdalena Rădulescu, din anul 1980, şi fotografia „autor-modelului“.

Trilogia Setea muntelui de sare şi încă două drame paradoxiste, Plutameduzei şi Există nervi (ambele datând din anul 1974), aşadar, cinci drameparadoxiste, constituie cuprinsul primului volum de teatru sorescian (cepoartă titlul trilogiei), Setea muntelui de sare (Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1974).

Peste şase ani, Marin Sorescu publică al doilea volum de teatru, dedata asta, de inspiraţie istoric-paradoxistă, purtând cel mai simplu titluposibil, Teatru (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1980). Cele două amplepiese istorice ale lui Marin Sorescu, din acest volum, piesa în patru acte,Răceala (a cărei premieră a avut loc în 4 martie 1977, la Teatrul „LuciaSturza Bulandra“ din Bucureşti) şi «tragedia populară în cinci acte», A treiaţeapă (a cărei premieră absolută a avut loc în anul 1978, la Studioul„Casandra“ al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L.

Page 478: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

478

Caragiale“ din Bucureşti, prin străduinţa asistentului universitar, IonCaramitru) sunt inspirate din eroica rezistenţă a Ţării Româneşti / MicaValahie, condusă la „victorii“ de domnul / „regele“ Vlad Ţepeş (ce a trăitîntre anii 1431 – 1476 şi a domnit în anii 1448, 1456 – 1462 şi 1476), în faţaexpansiunii la Dunăre a Imperiului Otoman / Turc, imperiu deja autoproiectatîn secolul al XV-lea „la apogeul puterii sale“.

Ionà, de Marin Sorescu, publicată mai întâi în «Luceafărul», din 13ianuarie 1968, şi bucurându-se, tot în aceeaşi revistă, dar în numărul din 20ianuarie 1968 (cf. SP, IV, 413 / 452), de o favorabilă „cronică deîntâmpinare“, Ionà, chitul şi alţi ihtiozauri, semnată de marele critic şi istoricliterar, Vladimir Streinu, este subintitulată «tragedie în 4 tablouri»: ar fi,desigur, „tragedie“, în sens eroic „antic“; în realitate, din perspectiva modernăa dramaturgiei, este o dramă existenţial-paradoxistă, căci protagonistul esteproiectat dinspre „vremurile noastre“, dintre limitele tragice ale omului dinsecolul al XX-lea, într-un „conflict“ cu Destinul / Soarta, într-o intrigă la ceamai înaltă tensiune, „ţesută“ în discrepanţa dintre idealul / ideea de libertate,de cunoaştere absolută, şi damnarea ens-ului uman la un orizont-pântece-de-chit care, odată ferestruit, îl „lansează“ într-altul, în serie infinită,macrocosmică şi microcosmică, într-o metafizică solitudine mistuitoare,antrenată şi de nimicnicia mediului / semenilor, ce acţionează împotrivă-i,obligându-l să evolueze între situaţii comice şi tragice, spre un deznodământmarcat de sinucidere, paradoxist harachiri, nepermiţându-i „să guste fericirea“(tot „absolută“) de dincolo de „peretele străpuns“ al noului „acvariu-univers-concentric“, „spaţiu-capcană“ etc.

În „radiografierea“ făcută de Vl. Streinu, Ionà, de Marin Sorescu, seînfăţişează drept:

Page 479: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

479

«un şir de scurte poeme, care până la urmă se alcătuiesc monologic într-un marepoem de semnificaţie atroce. Atât fragmentele dezmembrabile, cât şi întregulficţiunii poartă identitatea remarcabilului spirit care le-a conceput.» (SP, IV, 413).

Privitor la conexiunea mitic-biblică, Vl. Streinu subliniază :«Ionà al lui Marin Sorescu nu are comun cu norocosul profet decât că e tot pescar şică îl va înghiţi tot un monstru ihtiologic; el îşi face meseria cu năvodul şi undiţa lamare, stând însă nu pe ţărm, ci în gura deschisă a monstrului, care îl va înghiţi.» (SP,IV, 414).

De fapt, Biblia ne încredinţează că Ionà, „fiul lui Amitai“, a refuzatporunca lui Dumnezeu de a merge spre a propovădui în cetatea Ninive, undese înmulţiseră fărădelegile. A fugit „din faţa Domnului“, coborând la Iope, deunde a luat o corabie spre Tarsis. O furtună cumplită s-a stârnit, înfricoşândcorăbierii. Numai Ionà «se coborâse în fundul corabiei, se culcase şiadormise». Căpitanul navigatorilor l-a sculat şi i-a zis:

«...strigă către Dumnezeul tău, poate el îşi va aduce aminte de noi, ca să nupierim...!»Simţindu-se vinovat, Ionà îndeamnă pe corăbieri:«Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina meas-a pornit peste voi această vijelie».După aruncarea lui Ionà în mare, „s-a potolit urgia“:«şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Ionà; şi a stat Ionà înpântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.» (B, 891).Pe când „i se sfârşea duhul“, Ionà şi-a adus aminte de Dumnezeu,

rugându-se să-l mântuiască:«Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-aîncolăcit în jurul capului meu. [...] Dar eu îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şitoate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul...!»Iertându-l, Dumnezeu a dat poruncă «şi peştele a aruncat pe Ionà pe

ţărm !». S-a dus apoi în cetatea Ninive cu al Domnului Cuvânt.

Aşadar, Marin Sorescu a păstrat în drama sa paradoxistă doar numeleprotagonistului din textul biblic, Ionà.

Vl. Streinu evidenţiază extrem de concis problematica drameiparadoxist-soresciene:

«[Ionà] ...nu pescuieşte nimic, deşi năvodul i se îngreuiază când şi cândinexplicabil. Ca să se încurajeze profesional, aruncă undiţa în acvariul „particular“,purtat cu sine şi din care, fiindcă mişună de „plevuşcă“, scoate în cârlig câte o„fâţă“, pe care o pune apoi în năvodul nenorocului. Neprinzând marele peşte visat,pescuieşte numai deriziunea meseriei lui. E un pescar al cunoaşterii absolute, carenu există în viaţa omenirii, adică în marea de cunoştinţe relative. Dar gura peşteluidin spatele lui Ionà se închide peste el, în abdomenul monstrului îşi aminteşte deprofetul înghiţit de chit, fără să mai ştie ce a urmat; asistă prin ungherele stomaculuienorm la un fel de pulsaţii luminoase de nutriţie, intonând prohodirea nouă „veşnicamistuire“; apoi, din nevoia de aer curat, taie o ferestruică în burta, care îl conţinea,

Page 480: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

480

ieşind; de fapt nu iese, ci intră din nou în abdomenul unuia mai mare, care înghiţisepe primul. În spaţiul nou, modernul Ionà vede un alt simbol al nimicirii, o moară devânt, de care se tot fereşte, limitele spaţiului nou fiind însă cunoştinţa cea maiapăsătoare; grea este şi singurătatea lui, pe care nu i-o micşorează apariţia altor doipescari, împovăraţi cu nişte grinzi, deoarece aceştia sunt muţi; trece aşadar singurprin viaţă, din burtă în burtă de peşti, care s-au înghiţit succesiv unul pe altul. Iese însfârşit la lumină, deşi îmbătrânit, cu o barbă lungă, iese din spintecătura ultimuluiihtiozaur pe o plajă pustie; trec pe lângă el şi pescarii muţi, sub grinzile lor, fiindcălumea e mică şi aceeaşi: iar odată afară, se înspăimântă ca niciodată...» (SP, IV, 414sq.).

Îngrozitoarea spaimă a protagonistului se datorează constatării surseinefericirii sale, seria de orizonturi-pântece-de-chit: «nimic, decât un şir deburţi», «ca nişte geamuri puse unul lângă altul».

Criticul Vl. Streinu relevă şi esenţa acestei drame paradoxiste:«Şi urmează, ca formulare a miezului tragediei noului Ionà, meditaţia clară:„Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, odată ce te-ai născut. Doamne, câţipeşti unul într-altul !“ Un afară, unde omul să respire libertatea plenitudinară, dupăcare umblă, ieşind mereu din limite vechi şi intrând tot de atâtea ori în limite noi, seaflă numai în non-existenţă. Ionà înţelege şi, chemându -se din depărtarea în carerătăcise mergând tot înainte, îşi strigă: „Ionà, Ionàaa ! / E invers. Totul e invers“ şi,cu briceagul, care îl scosese din burţile altor monştri, şi-o spintecă şi pe a sa.» (SP,IV, 415).

În finalul cronicii, criticul subliniază pentru Distinsul Receptor, încă odată,

«că se află în faţa unei conştiinţe arse de setea cunoaşterii absolute, lovite desentimentul singurătăţii metafizice şi mai ales strivite de mărginirea existenţei,după ce contemplă simbolul tragic al lui Ionà, pe care îl raportează uşor la creaţiilelui Hemingway, Ionescu şi Beckett, dar îl şi disociază tot atât de uşor...» (ibid, s. n.),lăsând în suspens interogaţiile ens-ului din secolul al XX-lea:«...a găsit Ionà-modernul prin sinucidere cunoştinţa aceasta esenţială, leaculsolitudinii şi libertatea totală? Este soluţia lumii de totdeauna sau numai a unei lumisperiate de moarte şi care, apărută mai de curând, nu mai crede în nimic? Căci unideal hrănit cu o viaţă de om e soluţia cel puţin a eliberării, chiar dacă viaţa aceeapalpită, vorba lui Hamlet, într-o coajă de nucă. Direcţia în care Marin Sorescu punepe Ionà să-şi caute fericirea doar suspendă problema. Încât, aplaudându-i ficţiunea îneconomia ei artistică, având despre autor sentimentul unei personalităţi originale,mai că ne-am sui noi înşine pe vreo colină şi, ca să se audă de la o generaţie la alta,am striga: “Marine, Marineee ! E invers. Totul e invers”.» (SP, IV, 415).

Din cauza cenzurii ceauşiste din 1968, marele critic / istoric literar,Vl. Streinu, fireşte, nu a putut insista şi asupra registrului conotativ al drameiparadoxiste Ionà, de Marin Sorescu. Abordarea – şi din această direcţie – sedovedeşte imperioasă.

Page 481: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

481

Marin Sorescu dă câteva semnificative „indicaţii de regie“ pentruaceastă dramă paradoxistă în patru tablouri, cu un protagonist-pliant:

«Ca orice om foarte singur, Ionà vorbeşte tare cu sine însuşi, îşi pune întrebări şi-şirăspunde, se comportă tot timpul ca şi cum în scenă ar fi două personaje. Sededublează şi se ”strânge” după cerinţele vieţii sale interioare şi trebuinţele scenice.Caracterul acesta “pliant” al individului trebuie jucat cu supleţe, neostentativ.»(SSms, 6).

Ionà de Marin Sorescu este într-adevăr un amplu „monolog bifurcat“,replicile protagonistului-pliant, de cele mai multe ori fiind paralel-inversvectorizate semantic-sincretic, paradoxist, transformându-se în dialog interior,dialog cu sinele, cu dublul, cu eul-oglindă, sau cu „personajul absent“, cunon-ens-ul reprezentat de „ecou“, de „răspunsuri-ecou“ la autointerpelărilelansate „în scenă“.

În „tabloul I“, scena este conturată simbolic, între cercurileconcentrice, de cretă, între „razele timpului“, Ionà, protagonistul sorescian,putând fi oricare dintre „pescarii“ secolului al XX-lea, de vreme ce-i „dotat“nu numai cu „clasica aparatură“, ci şi cu acvariul „salvator“ de onoareprofesională, apt pentru sfidarea mitului biblic, ori a „sabiei“ damoclesiene,desigur, «cu spatele întors spre întunecimea din fundul gurii peştelui uriaş» ce„întârzie“ cam cât o viaţă de om „închiderea maxilarelor“ şi „înghiţirea“ întru„veşnica mistuire“. E un „pescuit“ aberant, „pescarul“ („vânătorul“) fiind larându-i pescuit (vânat). Pentru tabloul întâi, indicaţiile scenice soresciene sunt„fantezist-ironic-absurde“:

«Scena e împărţită în două. Jumătate din ea reprezintă o gură imensă de peşte.Cealaltă jumătate – apa, nişte cercuri făcute cu creta. Ionà stă în gura peşteluinepăsător, cu năvodul aruncat peste cercurile de cretă. E întors cu spatele spreîntunecimea din fundul gurii peştelui uriaş. Lângă el, un acvariu mic, în care dauveseli din coadă câţiva peştişori.» (SSms, 7).

În „exercitarea“ multimilenarei profesii, protagonistul sorescian areiluzii „auditive“, privind căderea peştilor în năvod, ca nişte bolovani, devreme ce «avem o mare bogată». Eroul se strigă, îşi cheamă „dublul“, până„răguşeşte“, spre a constata – în ultimă instanţă – că totul este în deşert, că eînconjurat doar de pustietate, dar – reflectează paradoxist – pustietatea măcarar trebui să-i răspundă, ecoul... Dispariţia propriului ecou («Gata şi cu ecoulmeu... / Nu mai e, s-a isprăvit. / S-a dus şi ăsta. / Semn rău.»), „certificare“ anon-existenţei sale, şi-o explică paradoxist drept «vreo măsură mai nouă luatăde pescari», spre a se termina «o dată cu gălăgia de pe mare». „Măsura“ /„măsurile“ vizează, desigur, „gălăgia“ / „revolta“ din marea socială, putândschimba „ordinea existentă“, evident, „societatea socialistă multilateraldezvoltată“, din vremea zămislirii acestei drame paradoxiste, „societateaperfectă“, „totalitarismul ceauşist“:

Page 482: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

482

«– (Explicativ.) Să se termine o dată cu gălăgia de pe mare.– Ce vacarm !– Nu e bine să urli pe mare.– Pe uscat, mai treacă-meargă.– Dar pe apă ba.– Ţip eu, ţipi tu, ţipă celălalt. Zgomotele s-adună.– Valurile intră-n vibraţie.– Ca un pod peste care trec soldaţii, toţi în acelaşi timp: se dărâmă.– Păi, când se pun şi ăştia să treacă !– Aşa şi marea. Intră în rezonanţă valul ăsta, intră celălalt. S-ar putea isca o furtună !– Şi când s-ar dărâma toată apa peste noi...– Zău, nu e bine să strige toţi cei de pe mare odată.– Chiar dacă sânt naufragiaţi ?– Chiar naufragiaţii. Să strige toţi, dar pe rând.– Înţeleg, să nu se bage de seamă...– Altfel, s-ar crede că e o jelanie absolută.– S-ar înfuria marea.– (Înţelept.) De-aia fiecare om trebuie să-şi vadă de trebuşoara lui.– (Uitându-se în apă.) Să privească în cercul său.– Şi să tacă. (Pauză.)» (SSms, 8).

Ionà-eroul / ens-ul, disimulându-se, consideră că numai el esteîndreptăţit să strige. Să cheme un Ionà-Ecoul / Non-Ens-ul (non-Ionà) spre a-lavertiza „să nu se mai ţină după el“, „să nu-l mai prindă pe aici“, deşimărturiseşte „în taină“ că «Ionà sunt eu», dar strigă pentru a induce peştii îneroare, «să creadă că el pescuieşte cine ştie unde», pentru că «Ionà n-arenoroc şi pace» în locul, în ţara în care se află, în care a fost sortit să vadălumina zilei.

Replicile sunt „voltaicizate“: de la schimbarea Mării, adică de lainsolubila problemă a schimbării Destinului / Sorţii, până la Fortuna labilis,ori până la obsesivul Mare Peşte, trofeu şi dovadă de atingere a „absolutuluiprofesional-pescăresc“:

«– (Râzând.) Cred c-ar trebui să pescuiască în altă mare. Poate acolo...– Dar parcă poţi să-ţi schimbi marea ?– A, nici pomeneală.(Strigă.) Ionà, să nu te-apropii de locul ăsta, că-mi sperii norocul.– (Scoţând năvodul gol.) L-ai şi speriat.– (Aruncă din nou năvodul.) Ce mare bogată avem !– Habar n-aveţi câţi peşti mişună pe-aici.– (Curios) Cam câţi ?– Dumnezeu ştie: mulţi.– (Cu uimire.) O sută ?– Mai mulţi.– Cam cât a număra toată viaţa ?– Mai mulţi.– Atunci, cât a număra toată moartea ?– Poate, că moartea e foarte lungă.– Ce moarte lungă avem ! Dacă poţi număra atâta bogăţie... Ce mare bogată avem !

Page 483: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

483

Şi cum poate marea să-i ţină pe toţi peştii ăştia pe mâncare şi pe bere ?– Se descurcă. Greu, dar se descurcă. / [...] /– (Încercând năvodul.) Parcă atârnă mai greu.– Cred că l-am prins pe-ăl mare.– De mult pândesc eu peştele ăsta. L-am şi visat. » (SSms, 9).

„Dialogul“ este propulsat de asocierile imprevizibile şi de fantezismulironic-paradoxist debordant, punându-şi problema întreţinerii tuturor peştilormării, „pe mâncare şi pe bere“, aluzia fiind destul de străvezie la exploziademografică din secolul al XX-lea şi la limitele planetare ale resurselor dehrană. Viziunile sunt terifiante, închipuind o zână acvatică, Marea, turnândapă tuturor peştilor în gurile căscate spre ea. De la părelnicia intrării în năvoda Marelui Peşte, visat de-o viaţă, se derulează o scenă simbolică, într-unonirism derizoriu; protagonistul visează în fiecare noapte numai peşti, fiindsătul „de atâta duhoare în somn“, întrucât nici un vis nu este lipsit de peşte:

«– Visul şi peştele.– Visul unu – crap.– Visul doi – morun.– Visul trei – plătică.» (SSms, 10).

Şi când visează plătica – denotativ: „peşte de apă dulce – Abramisbrama“ / conotativ: „salariu“ –, din cauză că este mică, insignifiantă, setrezeşte întodeauna înjurând. Protagonistul se foieşte apoi în pat până spreziuă, când aţipeşte din nou şi când visează, în loc de balenă, o...fâţă(denotativ: „orice peşte mic care înoată repede“ / conotativ: „tânărăuşuratică“), încât nici nu şi-o poate aminti, căci «se topeşte până te trezeşti».

De la problemele ridicate de visele de pescar, trece, analogic, la celede pădurar; crede că şi în ipostaza de pădurar ar fi copleşit tot de „viseprofesionale“: i-ar veni în somn numai copaci. Fantezia lucrează mai departe,„în progresie geometrică“, protagonistul presupunându-se pădurar şiimaginându-şi cantitativ, un vis, chiar din prima noapte, cu un milion decopaci, dând o umbră deasă ca mierea; la o astfel de umbră ar putea sta cucapul pe o rădăcină şi ar contempla veveriţele:

«– Şi eu colo, cu capul pe-o rădăcină, să mă tot uit după veveriţe.– Veveriţele nu trebuie să le prinzi.– Asta mi-ar mai lipsi – să mai alerg şi după veveriţe în somnul meu nenorocit.(Cătând spre năvod.) Oare ?– Ai, să-l scot ?» (SSms, 11).

Eroul revine la condiţia lui de pescar sărac, trage de năvod şi constatăcă nu este nimic, dar se întreabă de ce atârnă aşa de greu dacă nu e nici unpeşte în el. Îşi explică şi această misterioasă, transparentă „greutate“, prinfaptul că un nor îşi culcase umbra exact pe năvodul lui. Lucrarea fanteziei îlproiectează de-acum şi ca pescar de nori:

«– Mai bine m-aş face pescar de nori.

Page 484: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

484

– Azi unul, mâine altul.– Aş aduce repede potopul.– Că la nori am noroc. (Pauză.)– (Dă cu ochii de acvariu. Vorbind cu peştişorii.) Tot în voi mi-e speranţa.– Plevuşca, săraca !– Ea duce greul mărilor şi oceanelor.» (SSms, 12).

Plevuşca desemnează mulţimea de „peştişori de baltă cu corplungăreţ“, din soiul Leucaspius delineatus; simbolic-paradoxist, poetul facealuzie la mulţimile sărace (ţărănime, muncitorime) dinspre baza piramideisociale. Tabloul întâi se termină cu scena în care Ionà „se decide“ săpescuiască din „proprietatea-i privată“, din propriul acvariu, căci marea nu-ipurtase noroc. Este prilej de meditaţie asupra visului de aur – conexiunesubtil-metaforică în ceauşista epocă de aur, ori la „Comunismul – visul deaur al omenirii“, trâmbiţată lozincă şi în anii creării piesei Ionà:

«– Peşti, fiţi atenţi, nada mea o să-şi facă efectul !– (Privind acvariul, apoi marea.) Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumoscolorate. Noi, peştii, înotăm printre ele atât de repede, încât părem gălăgioşi. Visulnostru de aur e să înghiţim una, bineînţeles, pe cea mai mare. Ne punem în gând ofericire, o speranţă, în sfârşit ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm miraţi căni s-a terminat apa.» (SSms, 13).

Desigur, se termină şi apa / „viaţa“ lui Ionà din tabloul întâi, căci înclipa în care «se apleacă peste acvariu», «gura peştelui uriaş începe să seînchidă; Ionà încearcă să lupte cu fălcile care se încleştează scârţâindgroaznic», permiţând, totuşi, a se auzi, înaintea lăsării întunericului, ultimilereplici:

« – Ajutor ! Ajutoooor !– Eh, de-ar fi măcar ecoul!».

Tabloul al doilea îşi proiectează „acţiunea“ în interiorul Peştelui I,printre «bureţi, oscioare, alge, mizerie acvatică» (SSms, 14), protagonistulIonà fiind surprins în semiobscuritatea noului spaţiu-capcană, «cu mâiniledibuind, năuc» (ibid.).

În „deschiderea“ acestui tablou, Ionà meditează paradoxist asupra„târziului din sine“:

«– Mi se pare mie sau e târziu ?– Cum a trecut timpul !– Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmuldin faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămasaprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede înjur, până dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-amlăsat vorbă, în amintirea mea, măcar la soroace mari, universul întreg să fie dat lumiide pomană. (Pauză.) / [...] / – De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?» (ibid.).

Page 485: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

485

Eroul se îndeamnă „să se culce“, să se odihnească, „să pună capuljos“, după „ritualul“ dienocului din prima-i existenţă, dar i se aprinde brusclumina unei idei, constată că a fost înghiţit, e curios să ştie dacă a fost«înghiţit de viu sau de... (ezită)... de mort» (SSms, 15), face paşii „viului“ îndiferite direcţii, izbindu-se de limitele spaţiului-capcană, apoi «înlemneşte înmijlocul scenei», amintindu-şi «o poveste cu unul înghiţit de un chit», povestecare nu cuprinde şi învăţătura „ieşirii“, conchizând că «oamenii îşi pierdtimpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte».

Crede că „ieşirea“ lui Ionà, cel din biblica poveste, s-a datorat unui„elan fluierător“:

«S-a dat mult înapoi, şi-a făcut vânt, şi-a trecut prin burta peştelui fluierând.»(SSms, 16).

Fluieră şi protagonistul sorescian până când încep să cadă în centrulscenei peştişorii înghiţiţi de ihtiomonstru „pentru prânz“; «ia năvodul şi-lpune-n locul unde cad peştii», sperând să aibă mai mult noroc în această nouăexistenţă; „colaborează“ apoi la procesul de mistuire din pânteceleihtiomonstrului, luând «un peştişor din plasă» şi ţinându-l «un timp într-unloc unde mistuirea e mai puternică; în timp ce peştişorul se descărnează, Ionàcântă pe o melodie apropiată de „Veşnica pomenire“», mai actualizatul refren,«Veşnica mistuire, veşnica mistuire...»; apoi, «Ionà se întoarce cu faţa sprepublic, are lacrimi în ochi» şi „deodată izbucneşte în râs“:

«– A uitat să mi-l ia. (Iar se porneşte pe râs)– (Scoate cuţitul.) Ca să vezi ce-nseamnă să te pripeşti la-nghiţit.– Putea să pună şi el o strecurătoare.– Un grătar, ceva.– Ar trebui pus un grătar la intrarea în orice suflet.– Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.– (Către peşte.) Bine, măi musteţea, se poate să faci tu o imprudenţă ca asta ?– (Învârtind în mână cuţitul.) Dacă mă sinucid ?(Pipăindu-şi cureaua.) Sau ai prefera să mă spânzur ?– N-am de ce să agăţ ştreangul. Coastele tale se clatină. Nu există nici un val fix.Marea e-n năruire.» (SSms, 17).

Simţind că duhoarea din pântecele chitului îl sufocă, Ionà caută zonamai subţire din peretele-pântec, spre a-şi croi o fereastră, meditând:

«– Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijloculmării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii,pescăruşii mai laşi. [...] Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: „N-a făcut nimic bun înviaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea“. M-amgândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul înmâini în mijlocul sufletului.» (SSms, 19).

Page 486: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

486

Tabloul al III-lea se petrece în interiorul „Peştelui al II-lea“, înpântecele mai marelui ihtiomonstru secund, înghiţitorul „Peştelui I“; noul„decor“ este marcat de «o mică moară de vânt», creatoare de „vârtej“, de careprotagonistul se fereşte «tot timpul, să nu nimerească între dinţii ei de lemn»(SSms, 20).

„Monologul bifurcat“ al lui Ionà „ancorează“ în motivul “vânătoruluivânat“, sau al ihtiomonstrului-înghiţitor, (ne)fiind la rându-i înghiţit de altul„şi mai mare“:

«– Cred că-l pândea de mult. (Reconstituind.) Parcă-l văd pe răposatul: mă înghiţiseşi, cu burta plină de mine, se retrăgea şi el undeva să mă ferece. Să-i tihnesc.– Sătul, mergea aşa prin apă, cam distrat, şi nepăsător ce era, dădea şi din coadă.– Precis dădea din coadă. Că aşa fac când sânt şi ei fericiţi. / – Da’ ăstălalt, care-lpândea de mult... / [...] /– Aşa, cum înota râgâind, deodată „haţ“.– (Scena se zguduie din nou.) Aoleu. Ce s-o mai fi întâmplând afară ?– (Blazat.) Aa ! Evenimentele...– Până ies eu, poate se mai limpezesc lucrurile. (Râde.) Până mă „nasc“ de-aici.»(SSms, 21).

În vreme ce-i frământat de problema re-naşterii, a gemenilor cevorbesc în pântecele mamelor, a fratelui său geamăn, dar „invizibil“, în scenă«intră Pescarul I şi Pescarul II cu câte o bârnă-n spinare» (ibid.), fără a scoatevreun cuvânt.

Pescarii-constructori din pântecele ihtiomonstrului secund sunt de fapt„copiile“ fidele de „acţiuni-model“, elogiate de mass-media comunistă învremea adolescenţei autorului, înfăţişându-l pe Lenin şi pe vreun acolit cubârna pe umăr, contribuind astfel la construirea socialismului în Rusia,bineînţeles, cu nenumărate imitări şi în România stalinismului postbelic-secund.

La întrebările lui Ionà(„ca între puşcăriaşi“: «Ei, cum a fost ?», «Aţi dat de bine, ai ?», «De ce vă abţineţi?», «Aţi făcut vreo înţelegere, cât trebuie să rămâneţi mâncaţi ?», «Şi mai aveţi mult?», «Obligaţie ? Faţă de cine ? Cine e stăpân pe întoarcerea voastră ? Pereîntoarcerea noastră ?», «Ce să-i faci ?», «Poţi să te opui ?» etc.),

pescarii-sisifici purtători de bârnă rămân muţi, până la „ieşirea din scenă“,când, totuşi, «dau din cap că sunt liniştiţi» (SSms, 24).

După „despărţirea de pescarii muţi“, Ionà chibzuieşte, scoate cuţitul şiîncepe să-şi croiască fereastra „de evadare“; scapă cuţitul din mâini şi, când„dă să-l ridice“, observă că are nişte unghii cât lama de cuţit:

«... Cu zece cuţite stăm altfel de vorbă. (Începe să lucreze cu amândouă mâinile,degajat, ca şi când ar trage la două ferăstraie.)» (SSms, 25).

Mai descoperă că genele şi părul din cap i s-au metamorfozat înunghii, întregul Ionà fiind «tot o unghie», «una puternică, neîmblânzită, ca de

Page 487: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

487

la piciorul lui Dumnezeu», «o unghie care sparge încălţămintea şi iese afară lalume ca o sabie goală».

Eroul reuşeşte să străpungă peretele-pântec al ihtiomonstrului secundşi să treacă în „interiorul Peştelui III“.

După câteva clipe de buimăceală, Ionà „apreciază lucid situaţia“,meditează asupra cărăbuşilor răsturnaţi, neputându-şi reveni la poziţia iniţială,din cauza iraţionalei repartiţii a picioarelor, problemă ce se va rezolva abiadupă „războiul reîmpărţirii picioarelor“, constată apoi că pe măsură ce treczilele, «soţia se întunecă parcă în minte şi mama se luminează» (SSms, 27),se gândeşte să scrie mamei un bilet şi să-l expedieze – «dacă ar fi vreo sticlăgoală pe-aici» –, rugând-o să-l mai nască o dată, deoarece prima viaţă „nuprea i-a ieşit“, să-l nască şi de zece ori, dacă este cazul:

«... Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.» (SSms, 28).

Neavând sticla goală pentru mesaj, observă vezica de echilibru aihtiosaurului, destul de bună pentru a lansa-o în mare cu biletul către mamă;Ionà «ia băşica, se uită la ea, apoi, cu cuţitul, îşi taie o bucată de piele dinpodul palmei stângi, pe care scrie apoi, cu sânge, câteva cuvinte [...]; punescrisoarea în băşică, umflă băşica, o leagă...». În vreme ce «bate cu pumnul încoastele peştelui, să le-ncerce grosimea» (cât a «zidurilor Vavilonului»), «dinimprudenţă, calcă pe băşică» şi o sparge «cu un zgomot teribil, de explozie»,năucindu-l. După ce îşi revine, are revelaţia:

«Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, fluturi,între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede şi noi tot mai facem legături întresubiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu maiîncercăm să facem legături care nu ţin.» (SSms, 29).

Găseşte propria-i scrisoare şi are impresia că i-a trimis-o vreunnaufragiat; îşi aruncă privirea peste rânduri, apoi îl „sfătuieşte“ penaufragiatul autor al epistolei:

«– Şi măcar pe maică-ta n-o mai necăji cu veşti aşa de proaste.– Las-o să creadă că feciorul ei e bine sănătos. Şi nu te mai teme de singurătate.»(SSms, 30).

Aruncă scrisoarea şi îşi impută faptul că „s-a înfuriat“, că nu se poatefixa «pe o singură stare», «ca muşchiul de copac pe o singură direcţie», căuită unde se află, că „se pierde“ etc.

O nouă şi puternică zguduitură îl face să schimbe firul gândurilor:«– Se clatină lumea ca un ou clocit.– Clocit şi răsclocit.– Din care trebuia să iasă cine ştie ce viitor luminos.» (SSms, 31).

Page 488: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

488

În „scena“ finală din acest tablou, Ionà se înfiorează asediat demiriadele de ochi şi de guri ale puilor ihtiomonstrului, treziţi de ultimazguduire / seismare:

«– Ţi se pare. Nu e nici o oglindă pe aproape.– (Îngrozit.) Sânt ochi adevăraţi. (Numără.) Unu, doi, trei, o sută de perechi. Uite,şi-n partea cealaltă, şi dincolo, şi aici. / [...] /– Sunt peşti în spatele ochilor.– Peşti vii.– Puii monstrului mare. Cei nenăscuţi, pe care-i purta în pântec. Explozia i-a trezit laviaţă şi acum cresc de spaimă. / [...] /– Vin spre mine cu gurile... (Caută cuvântul, nu găseşte.) Cu gurile scoase dinteacă. (Ţipând, ca într-un vis.) Mă mănâncă !» (SSms, 32).

Tabloul al patrulea ni-l relevă pe Ionà într-o «gură de grotă, spărturaultimului peşte spintecat», având în faţă «ceva nisipos, murdar de alge,scoici», «ceva ca o plajă», în dreapta cu «o movilă de pietroaie, case, lemne»;din gura grotei «răsare barba lui Ionà», «lungă şi ascuţită» asemănătoare cu a«schivnicilor de pe fresce», „fâlfâind“.

Protagonistul se declară încântat de „straşnicul năvod“ ce-l are „îndotare“, năvod cu care vrea să prindă soarele:

«– Doar atât ! Soarele. (Râzând.) Şi să-l pun la sărat, poate ţine mai mult.» (SSms,33).

Îşi pune mâinile la ochi, ferindu-se de lumină, vede marea, respirăaerul proaspăt, îşi antrenează nările prin exerciţii de „respiraţie tânără“, vreasă respire chiar şi cu podul palmei, spre a pune „puţin ozon pe liniilenorocului“.

Începe să se dezmeticească, îşi propune să nu piardă timpul cufleacuri, fiindcă «în curând, hoitul acesta se va scufunda...»; la gândul că s-arafla «tocmai în mijlocul mării», se încurajează, considerând că va înota «peburtă o zi, două, un an», până va obosi bine, «apoi pe spate, apoi într-o dungă,apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-orăsuflare, apoi într-un geamăt», până va ieşi «la un liman».

Când «dă să se arunce» în apă, observă că nu mai este marea; «se dăjos» din gura grotei din chit şi «începe să se plimbe» pe plajă, părând a fifericit; simte că a pus piciorul pe uscat şi că se duce acasă; se ivesc pescarii cubârnele în spinare; «scena începe să se clatine» şi «cei doi pescari ies» tot înmuţenie; protagonistul începe să înţeleagă noua situaţie în care se află:

«– (Înţelegând.) Îngrozitor !– Mă miram eu de ce nu sânt fericit.– (Se suie pe movila de pietre.) Ce vezi ?– Orizontul.– Ce e orizontul ăla ?– (Îngrozit.) O burtă de peşte.– Şi după burta aia ce vine ?

Page 489: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

489

– Alt orizont.– Ce e orizontul acela ?– O burtă de peşte uriaş.– Ia mai uită-te o dată. (Ionà priveşte, apoi îşi acoperă ochii cu palmele.)– Ce-ai văzut ?– Nimic.– Ce-ai văzut ?– Nimic, decât un şir nesfârşit de burţi. Ca nişte geamuri puse unul lângă altul.– Închis între toate aceste geamuri !» (SSms, 37).

După ce are revelaţia seriei macrocosmice de orizonturi-pântece-de-chit ce-l conţin, Ionà se lamentează, constatând că a Lumii ÎnviereCreştinească „se amână“:

«– Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieşit toate minunile, şivenirea pe pământ, şi viaţa, până şi moartea – dar odată ajuns aici, în mormânt, numai poate învia. Se dă cu capul de toţi pereţii, cheamă toate şiretlicurile minţii şi aleminunii, îşi face vânt în dumnezeire ca leul, la circ, în aureola lui de foc. Dar cade înmijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin cerc, nici nu s-a gândit c-o să sepoticnească tocmai la înviere !– Şi lumea-l aşteptă sus.– Toţi cred în el, unii sunt aproape distraţi de atâta credinţă. „Acuş-acuş or săînflorească lespezile mormântului ca petalele unui nufăr, şi mortul va învia, cum e şifiresc, după atâta aşteptare a omenirii. Şi se va înălţa la cer, dându-ne şi nouă unexemplu luminos.“– Că noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de înviere. [...]Iar el e aici, în mormânt, la capătul puterilor, şi nici nu mai are glas să urle până laei: „Oameni buni, învierea se amână !“».

În continuare protagonistul îşi rosteşte „monologul bifurcat-paradoxist“, cu «glas stins, impersonal», despre «un pescar sărac», de pemalul mării, în faţa căruia „deodată s-a căscat apa“ şi un chit uriaş...:

«Rejoacă scena. Pauză.)– Dar cine anume era omul acela ? Ce gândea ?– Şi de ce tocmai el ?– Puteţi să-mi spuneţi ?– Nimeni nu suflă nici un cuvânt...– Precis, nenorocitul n-a mai reuşit să spintece burta imensă...– (Făcându-şi curaj.) Dar eu...– (Meditativ.) Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, o dată ce te-ai născut.Doamne, câţi peşti unul într-altul.» (SSms, 38).

Tabloul se încheie cu „iluminările“ tragic-existenţial-paradoxiste alelui Ionà; după ce este încercat de amnezie

(«Cum se numeau bătrânii aceia buni care tot veneau pe la noi când eram mic ? / [...]/ Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat eu ? / [...] / În fiecare zi vedeampe cer ceva rotund, semăna cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singurăparte, cum se numea ? / Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi

Page 490: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

490

nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu ? Cum mă numeameu ?» – SSms, 39),îşi aduce aminte că el este Ionà, îşi rosteşte gândul asupra sensului

existenţei şi conchide că „a pornit-o bine“, «dar drumul, el a greşit-o»,«trebuia s-o ia în partea cealaltă», din propriul pântec înspre microcosmos:

«– (Strigă.) Ionà, Ionàaa ! E invers. Totul e invers. Dar nu mă las. Plec din nou. Dedata asta te iau cu mine. Ce contează dacă ai sau nu noroc ? E greu să fii singur.– (Scoate cuţitul.) Gata, Ionà ! (Îşi spintecă burta.) Răzbim noi cumva la lumină.»(ibid.).

În „rolul tragic“ al lui Ionà, «conştiinţă arsă de setea cunoaşteriiabsolute, lovită de sentimentul singurătăţii metafizice şi mai ales strivită demărginirea existenţei» (Vl. Streinu), spărgând / „dinamitând“ concentriceleorizonturi-pântece-de-chit, deopotrivă în macrocosmos şi în microcosmos, aintrat nu numai ens-ul uman din secolul al XX-lea, ci şi cel din secolul alXXI-lea, „rolul“ părând a se „pereniza“ / „permanentiza“ chiar şi pentrucelelalte veacuri din mileniul al III-lea, până la o veritabilă „ieşire“ care se vaafla – după cum ne-a încredinţat tot Marin Sorescu – numai „prin cer“.

Sigle:

B = Biblia sau Sfânta Scriptură, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1968.

SP, IV = Vladimir Streinu, Pagini de critică literară, IV (marginalia, eseuri –ediţie alcătuită de George Muntean), Bucureşti, Editura Minerva, 1976.

SSms = Marin Sorescu, Setea muntelui de sare, Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1974.

(„Radiografia“ piesei de teatru resurecţional-modernist, «Ionà» – dramă de temelie aparadoxismului, de I. P.-T., a fost publicată în periodicele: Rostirea românească –Timişoara, ISBN 1224-0478, redactor-şef: Anghel Dumbrăveanu –, anul al VII-lea, nr. 4–6 /aprilie–iunie, 2001, pp. 71–78; Anuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974 / ISBN978-606-8125-03-9, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu, IV, nr. 4 / 2009, pp. 437–449;Lumina – Panciova / Novi Sad, YU ISSN 0350-4174, director: Nicu Ciobanu, redactor-şef:Ioan Baba –, anul al LXIV-lea, seria nouă, nr. 1–2, 2011, pp. 7–20; etc.)

Page 491: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

DINAMICA ESEISTICII( din epoca paradoxismului, ORI DE PE VALEA ANILOR DE DINCOACE )

Page 492: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

492

Page 493: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

493

Eseuri despre limite tragic-existenţiale şi „minoritarism“

Galaxiedricul Slavco Almăjan (n. 10 martie 1940, în localitateaOreşaţ-Vârşeţ-Serbia ; licenţiat al Facultăţii de Filosofie de la Universitateadin Novi Sad) este şi autorul câtorva cărţi de admirabile eseuri privindfenomenul minoritar, ori, mai exact spus, minoritarismul, „condiţia umană aminoritarului“ etc. : Metagalaxia minoritară. Cartea stărilor spectrale(Panciova, Editura Libertatea, 1996); Deliciosul destin minoritar (Belgrad,Institutul pentru Editarea Manualelor, 2000 / Timişoara, Editura Augusta,2002); etc.

Deosebit de interesanta problematică a eseurilor lui, Slavco Almăjan,din Rigoarea şi fascinaţia extremelor (Panciova / Serbia, Editura Libertatea,2007; pagini A-5: 408), o carte a „stărilor spectrale“, a unor fascinante, socio-cultural-imagologice „geometrii“, se lasă „radiografiată“ paradoxist chiardintr-un imperios Cuvânt înainte, al primei secţiuni, pe care autorul şi-lîngăduie din dorinţa irepresibilă de a fi cât mai limpid încă de la început:

«Lucrarea de faţă pune în focarul atenţiei problema fenomenului minoritar văzut dinaproape. În cazul nostru ne interesează minoritarul român din Voivodina, sferaexperienţelor sale individuale, cu precădere aspectele literare şi artistice, acontradicţiilor, precum şi dimensiunea intrinsecă şi capabilă de a exprimadiversitatea, sensurile şi valorile dominante ale existenţei. Deschide cartea de douăori: întâi vei afla o serie de întrebări fără răspuns, apoi vei găsi unele răspunsuri carede mult îşi aşteptaseră întrebările...» (p. 7).

Aşadar, prima secţiune a cărţii, cu titlul Metagalaxia minoritară, şi-arepartizat „materia“ în două părţi, Deliciosul destin minoritar (cu şaptecapitole: «Minoritatea sau căderea în memoria ipotetică», «Duminicafocurilor de artificii», «O câmpie în două oftaturi», «Cum se decolorează uncurcubeu», «Zona viziunilor secunde», «Iluzia şi camuflajul» şi «Galaamurgului de primăvară») şi Atracţia specificului (cu nouă capitole: «Falselecţii de dispreţ», «O scurtă interpretare a lumii sensibile», «Cenuşă într-un

Page 494: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

494

borcan cu apă de izvor», «Adâncurile rădăcinii, îndoirea crengii», «Noneu»,«Gestica şi substanţa», «Muzeul scărilor şi oglinzilor», «Poeticaimprevizibilului» şi «Portocala cu aripi»).

Chiar din prima pagină se evidenţiază absenţa unei lucrări în limbavalahă, având ca „specialitate“ destinul minoritarului. Totodată, mai aflămcă autorul este un mionoritar dacoromân, adică valah, aşadar, un profundcunoscător / avocat al realităţilor şi al condiţiilor, al cauzelor / „speţei“:

«În nordul Serbiei, în regiunea panonică Voivodina, există o comunitate de românicare au devenit minoritari în anul 1918 – 1919, respectiv din clipa când a luatnaştere Regatul Sârbo-Croat-Sloven. Sunt unul dintre ei. Istoria imposibilă aprezentului, căci o istorie a prezentului nu poate fi decât imposibilă, ar cuprinde,desigur, şi un capitol referitor la existenţa minoritarului român din Voivodina. Unadin maladiile secolului al XX-lea – minoritatea.» (p. 11).

Ca minoritar, Slavco Almăjan lasă mesianismul de-o parte şi se punecu luciditate modernă sub pecetea înaltului spirit justiţiar:

«Minoritarul din mine nu e demonic, rătăcitor, dar nici angelic şi transparent, elfiind, înainte de toate, o fiinţă reală, pregătită să accepte obiectivitatea, să-şi facă unportret al omului ieşit din clepsidra tradiţională şi, în cele din urmă, să-şi asigureexistenţa prin dârzenia de a rezista în faţa contradicţiilor traumatizante.» (p. 17).

Autorul este mai mult decât un cunoscător al realităţilor din Banat,este un iniţiat în materia / disciplina pe care suntem ispitiţi tot mai mult să odesemnăm prin sintagma satologie valahă:

«Banatul este o zonă mult mai interesantă decât ar crede cel neiniţiat. El este cadrulfertil de acomodare şi conservare. Satele noastre au ceva neobişnuit în dicţionarullor de veritabilă înţelegere a existenţei. Aici se poate foarte bine distinge adverbulveşniciei mereu, deoarece pasiunile oamenilor sunt mereu altele, deşi, în esenţă,rămân aceleaşi. Şi astăzi se pare că memoria, în anumite compartimente ale vieţii,nu a şters nimic din amintirile de acum câteva veacuri. Nu întâmplător inscripţiilememoriale ale bunului gust etnografic ascund ceva din „pasiunea şi excesul

Page 495: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

495

barocului“, cum va observa Lucian Blaga vorbind despre deconcertanta problemă a„paradoxului bănăţean“.» (p. 13).

Fenomenul socio-cultural denumit minoritarul român din Voivodinaeste analizat, explicat şi prognosticat nu din seria particularităţilor – foartemulte şterse de timpul modern din memorie –, ci din permanentul „discurs“ alextremelor / limitelor, din ceea ce se relevă a fi rămas ca specific: creaţia,„iluzia“, limba şi „tragismul“.

Ca „document“, deosebit de interesante sunt şi paginile din finalulprimului capitol al acestei cărţi, pagini dedicate „cronicarilor Banatului“,cunoscuţi autorului din perioada în care a fost jurnalist (Bătrânul Spăriosu-„Grofu“, Bagea Panta din Sâmiai ş. a.).

Ca „minoritar de elită“, autorul este atent „la tot şi la toate“; inclusiv,la aserţiunile diversioniste ale unor pseudoistorici susţinuti de anumite cercuride tip mafiot din mass-media României de după Revoluţia Anticomunistă dinDecembrie 1989:

«În revista „Orizont“, care apare la Timişoara, am citit un text amuzant şi foarteinteresant despre interdicţie. [...] Neagu Djuvara arătase că „la români, întregcorpul, de la părul de pe cap şi până la degetele de la picioare, totul este de originelatină, afară de organul sexual feminin!“» (p. 38).

Plecând de la această aserţiune a celebrului pseudo-istoric prin „teoriacumanismului“, cumanism „pus pe rol“ în re-întemeierea unui stătuleţevmezic-valah dintre hotarele Daciei, desigur, Slavco Almăjan face grăiredespre încă un admirabil element al psihologiei minoritarului (nu numaivalah, ci şi „universal“):

«Evident, înjurăturile nu ţin de memoria selectivă, dar nici nu au nimic comun cuproducţia industrială modernă. Noi ne exprimăm gândurile pe româneşte, dar cândînjurăm, atunci nu ne folosim nici de ortografie, nici de dialect, ci îi dăm drumul pesârbeşte. Sigur, înjurăm noi şi pe româneşte, dar ocazional, de zile mari. Îndialogurile dintre oameni apar, zi de zi, neînţelegeri din cauza vorbirii incorecte...»(ibid.).

Un capitol interesant este Zona viziunilor secunde, cu tangenţă laistoria tragică a istroromânilor (asimilaţi aproape în întregime), cu tangeţă lafrângerea „crengii latinităţii“ de pe trunchiul pelasgo-thraco-dac al Sighiniei(cu menţionare primă tot la Herodot, în cartea a V-a a Istoriilor sale, cap. IX),ce se întindea din Munţii Banatului, peste Munţii Dinarici, până «la ţărmulEneţilor» (adică până la Veneţia):

«Românii din ex-Iugoslavia erau legaţi la modul direct de creanga latinităţii.Frontierele se mărgineau cu Italia la Vest şi România la Est. Astăzi, românii dinaceastă zonă au pierdut frontiera cu Italia. Ca să ajungi în Italia trebuie să treci prinCroaţia şi Slovenia. Creanga corespondenţelor directe cu originea latinităţii s-a frântdefinitiv.» (p. 41).

Page 496: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

496

Secţiunea secundă a lucrării, dând şi titlul arhitecturării întregului,Rigoarea şi fascinaţia extremelor, se desfăşoară în geometria estetică a 16capitole (câteva având şi subcapitole): «Tangoul de demult», «Teiul paralel»,«Gestul de adoraţie al unei mişcări literare supuse atracţiei şi introspecţiei»,«Setea hârtiei, rezistenţa verbului» (cu sbcapitolele: «Focul şi cartea»,«Enigma profesorului Pol»), «Scoarţa – stratul exterior al enigmelor poetice»,«Dejunul de la Rotterdam sau Vasko Popa şi Marin Sorescu la o ciorbă debroască ţestoasă», «Atelierele ambulante ale lui Nichita Stănescu în ex-Iugoslavia», «Ion Miloş sau Scandinavul la „Masa tăcerii“», «Minoritarul dedincolo de oglindă» etc.

„Centrul de greutate“ al secţiunii rezidă în deplasarea accentului de peceea ce se desemnează prin sintagma „literatură minoritară“, pe ceea ce artrebui să fie valoare estetico-literară angajată în competiţia valorilor naţionale/ universale, după cum au izbutit şi cei doi „minoritari“, mari poeţi ai lumiidin a doua jumătate a secolului al XX-lea, Vasko (Vasile) Popa şi Ion Miloş.

În acest sens, mai observă cu obiectivitate Slavco Almăjan:«Literatura română din Voivodina s-a dezvoltat într-un stat în care bilingvismul şiplurilingvismul erau fenomene absolut normale. Ea nu a apărut în diaspora şi nu estescrisă de renegaţi. Imediat trebuie adăugat că limba noastră de creaţie este limbaromână iar spaţiul de respiraţie existenţială Voivodina. Vom zice, aşadar, că eaapare sub egida a două culturi, a două categorii temperamentale, una balcanică şialta europeană, occidentală. Presupun ca ar fi greşit să o considerăm exotică sauregională...» (p. 63).

A treia secţiune a cărţii lui S. Almăjan, Hacienda cu beladone (adică„feuda“ cu miraculoasa plantă medicinală dacică, Diélleina > Ţelein /Ţeleion, sau Ţelidonie / Mătrăgună – Atropa belladonna, „iarba vieţii şi amorţii“, a cărei doză de tămăduire este – pentru „farmacistul“ neatent – înimediata vecinătate a dozei de otrăvire / moarte) are subsecţiunile: Istoriaincorect împachetată, cu capitolele: «Efectul AD sau AventuraDiscontinuităţii», «Gloria dezrădăcinării», «Etno spinal», «Alchimiadeconstrucţiei», «Specificul metastatic», «Refugiul în subteranasentimentală» (cu interesantele, incitantele subcapitole: Sindromulignoranţei, Sindromul înstrăinării, Sindromul uitării şi Sindromulmetajocului), «Distanţa aproapelui» şi «Sensibilităţile alternative».

Cealaltă subsecţiune, Dimensiunea virtuală a păcatului minoritar,cuprinde cinci capitole: «Minoritarul singuratic şi nonprofitabil» (cu douăsubcapitole: Rock and roll bizantin şi Lamentabilii şi dezorientaţii), «Uşafără ziduri», «Cele şapte himere ale memorării» („himeriada“ subcapitolându-se drept a „nostalgiei pierdute“, a „spaţiului marginal“, a „stereotipurilorsimplificatoare“, a „demnităţii rănite“, a „impactului asupra dimensiunii

Page 497: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

497

istorice“ şi, în ultimă instanţă, a „imaginii deformate“), «Geografia debuzunar şi realitatea virtuală» şi «Amărăciunea scepticismului postistoric».

Cartea are şi Addenda – sub un inspirat, frumos titlu, Regina spiculuide grâu sau viaţa paralelă a Mariei Bălan – unde autorul îşi dispune materiaestetică şi imagologic-socio-culturală în şapte secvenţe de Pagini de istorieorală (I – cu „subcapitolul“ Antienigma „M“ ; II – cu microeseurile: Vitriol,Căciula de Astrahan, Doctorul şi Dascălul şi Mirosul galeriilor ; III – cusubcapitolul De-a v-aţi ascuselea ; IV – cu microeseul America ; apoi, V – cueseurile: Pe drumul deschis al vieţii, Muzeul casei şi Biografia rădăcinilor ;VI – cu Zâne căzute din cer ; şi VII – cu cinci „microeseuri“: Cald şi rece,Bucătăria, Generaţia de azi, Visul şi Expoziţiile), între care sunt încorolatealte interesante eseuri – ca «Uzdin între Est şi Vest», «Un turneu folcloricprin curtea casei», «Exilul în podul casei», «Măreţia simplităţii», «Varăexperimentală», «Existenţa specifică», «Aerul naftalinat din Casa Mică»,«Povestea lui Dalea (1, 2)», «Curcanul bănăţean», «Atracţia istoriilorparalele», «Verticala memoriei» etc. – pentru o mirabilă imagologie socio-culturală, avându-şi, fireşte, obiectivele focalizate asupra «destinuluiminoritarului român din Voivodina», ceea ce, mai mult ca sigur, determinăDistinsul Receptor – la sfârşitul lecturii – să constate prompt, aidomaacademicianului Mihai Cimpoi că şi schiţa fenomenului minoritar dinRigoarea şi fascinaţia extremelor «e întru totul relevantă prin condeiul dotatcu har al unui remarcabil poet al fiinţei româneşti».

(Variante ale cronicii Eseuri despre limite tragic-existenţiale şi „minoritarism“, de I.P.-T., au fost publicate în periodicele: Anuarul de martie – Timişoara; ISSN 1842-0974;redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anul al III-lea, nr. 3 / 2008, pp. 126 sq.; Cafeneaualiterară – Piteşti, ISSN 1583-5847, director: Virgil Diaconu, redactor-şef: MarianBarbu –, anul al V-lea, nr. 8 / 62, august, 2008, paginile 22 sq.)

Între spirit pendulator şi dinamitare de orizonturi

Filosof al culturii, etnolog acribios, dublat de un „mitosof“ / folclorist,poet, romancier etc., un galaxiedric în toată puterea cuvântului, este IulianChivu (născut în zodia Capricornului, la 27 decembrie 1948 – „naştereînregistrată însă la 3 ianuarie 1949“, fapt nu de puţine ori întâlnit în anii detrecere a României „de la regat“ la „republică“ –, în localitatea Văcăreşti, din

Page 498: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

498

comuna Drăgăneşti de Vede, judeţul Teleorman, cu studii liceale bacalaureateîn anul 1967, la Roşiorii de Vede, cu studii universitare încheiate în anul1971, la Facultatea de Filologie de la Institutul Pedagogic din Baia Mare).

Iulian Chivu cu gând călător în orizontul stuttgartian-pendulator.

Debutul editorial al lui Iulian Chivu are loc înaintea RevoluţieiAnticomuniste Valahe din Decembrie 1989 cu o excelentă «antologie deepică populară fantastică şi studiu introductiv pe tema timpului şi spaţiului»,Basmul cu Soarele şi Luna (Bucureşti, Editura Minerva, 1988).

Opera eseistică şi de cercetare ştiinţifică publicată din 1994 şi până înprezent arată că Iulian Chivu are o impresionantă „întemeiere cărturărească“şi capacitatea de a dinamita / sparge orizonturi, mai totdeauna reuşind să facăa se ivi reliefuri noi ale cunoaşterii interdisciplinare, după cum se certyificăprin opurile: Folclor din satele de pe Burdea (1994), Cultul grâului şi alpâinii la români (1997), Reporter în stepa tranziţiei sau zece prilejuri dedeontologie, publicistică (2003), Semioză şi deictica semnului în credinţeleromâneşti (2006), Studii şi articole de etnologie (2007), Homo moralis.Mari paradigme etice şi etosul românesc (2008), Spiritul pendulator.Eseurile de la Stuttgart, I (Bucureşti, Editura Herald [ISBN 978–973–111–167–4], 2010; pagini A-5: 240; infra, „sub lupa noastră“), Solemnitateaignoranţei. Eseurile de la Stuttgart, II (Bucureşti, Editura Herald [ISBN978-973-111-366-1], 2012; pagini A-5: 240; infra, „sub lupa noastră“) etc.

Zigzagare şi „spirit pendulator“. Noua carte semnată de IulianChivu, Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart, II (2010), certifică, într-o aură a cărei densitate de fotoni creşte admirabil de la un anotimp la altul, o

Page 499: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

499

descendenţă de nobleţe vulcănesciană, un profund filosof al culturii, deautenticitate „cutumiar-valahică“, de care spiritul vremii începe să ţină cont laun mod indicativ, imperios-prezent.

Din cuvântul înainte semnat de Lucian Hetco, spicuim pentruDistinsul Receptor câteva aserţiuni întemeiate pe substanţa eseistică deexcepţie din această carte de sărbătoare a Ideii:

«Colaborator al revistei româno-germane, „Agero“, din Stuttgart, de unde şisubtitlul acestei lucrări, Iulian Chivu face o notă aparte în sumarul revistei şi prin temeleabordate, şi prin stilul lui concis, cu precădere pe idee. În această nouă lucrare […], continuăpreocupările din „Semioză şi deictica semnului“ […], continuă în sinteză o serie de observaţiide natură etică, dar şi de psihologie etnică, pe care tematic nu le putea include în „HomoMoralis“, dar a căror valabilitate poate străluci în independenţă. Dacă, de pildă, filosoful C.Noica identifica şase maladii ale spiritului contemporan (maladiile determinării), IulianChivu identifică, dintr-o altă perspectivă, tot atâtea nefericiri ale gândului: nefericireacomodităţii, a cutezanţei, a vrerii, a rezistenţei, a disciplinării şi a concilierii. […] Autorul nuse cantonează în lingvistică şi îi lasă deschise controversele, ocolindu-le ca pe nişte capcane,însă atras de o anumită „gramatică a personalităţii“ în care face paradigma eului, conjugă îndiatezele reflexivităţii opţiuni, congruenţe…».

Eseurile din această carte – în majoritatea lor, publicate în revistaonline, Agero, din Stuttgart (de unde şi „appendix-ul“ titlului) – se dispuntriadic, în macrosecţiunile: (I) Nefericirile gândului, (II) Verba dicendi şi(III) Etnologie, etnosofie.

„Accentul circumflex“ din titlul cărţii, se iveşte, fireşte, din eseul„panoului central“, Spiritul pendulator, cuprins în secţiunea întâi(«Nefericirile gândului»), dinspre un „pol-plus“ în buclele culcate alesemnului / hieroglifei clasice – prin care se desemnează „infinitul“ – şidinspre o irepresibilă sete de nuanţare a reliefurilor celebrei teorii apendulatorialului (folosim derivatul acesta pentru sugestia spaţialităţii /arhitecturalului), „deal – vale“ / „vale – deal “, deşi radiografiile spiritualităţiinoastre pelasgo->valaho-dace arată la toate seismografele preistoriilor şi ale

Page 500: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

500

istoriilor „zigzagul“ („abis – creastă / creastă – abis…“), ceea ce evidenţiazăo mai categorică, ori, mai exact spus, „categorială“ pendulare a biospirituluica „oglindire“ fidelă a „tectonicii“ hărăzite „în labirint“ (aici, labirintul poatefi receptat nu neapărat ca simbol tangent limitei tragic-existenţiale, ci dreptstratificare „în continente de gânduri“, cum ar zice Poetul mileniului prezent).

În spaţiul / relieful valahofon, cu „zone-tampon“, „zone deaculturaţie“ / „zone de conculturaţie“, după cum relevă Iulian Chivu, sinelenaţional-valah este inalterabil:

«tot ce vizează identitatea sinelui naţional rămâne nealterat, valorile comune fiindvizibile pe alte paliere ale convieţuirii, cel mai pregnant, în codul moralconvenţional şi de tip special»;

spiritul pendulator rezidă în valorile produse de „coexistenţă“:«coexistenţa […] îşi produce valorile ei, ca deschidere, pe când existenţa, caînchidere, adânceşte valorile sinelui în contradicţiile şi în armoniile lui»; «se împacăspiritul pendulator cu sinele hăituindu-se între gloata lumii percepute şi mulţimileînlănţuite ale existenţei, condiţionându-şi pacea, când de adevăruri, când de valori,când de criterii, după o metafizică dogmatizată a conflictualităţii ontice» (p. 40).

În macrostructura triadică a lucrării (supra), se evidenţiază„nefericirile Gândului“, în „vecinătate“ / „concordanţă“ cu noicienele„maladii ale Spiritului“, de vreme ce peren-fericita gândire este rodulparadoxist şi „de cod“ al nefericitelor gânduri, propulsându-şi semnificanţii/ semnificaţii în categorii gramaticale ale unor verba dicendi, cu majoritatea„diatezelor“ Eului şi ale „opţiunii“, întru creşterea „densităţii de fotoni“pentru antropologia teluric-celestă de pe „continentele“ etnologiei, etnosofieietc., cu nebănuite câştiguri interdisciplinare, ori transdisciplinare.

(Cronica Zigzagare şi „spirit pendulator“, de I. P.-T., a fost publicată în Anuarul demartie – Timişoara, ISSN 1842-0974, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, VI, nr. 6 /primăvară 2011, pp. 121–123.)

„Dinamitare chiviană“ de orizonturi. Poate şi dintr-o dorinţă decristalizare / geometrizare „triadică“, evidenţiată în primul volum al„eseurilor stuttgartiene“, (Spiritul pendulator: I / «Nefericirile gândului»; II /«Verba dicendi» şi III / «Etnologie, etnosofie» – supra), Iulian Chivu, înrecent-secundul volum, Solemnitatea ignoranţei: eseurile de la Stuttgart II(2012), îşi structurează materia eseistică „în benefică simetrie“, însă lăsându-

Page 501: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

501

se „perceptibil“ / „indiscutabil“ un alt original „unghi de fugă“ cu vârfu-norizontul de cunoaştere abordat.

„Macrosecţiunile“ / „capitolele“ noului / secundului volum,Solemnitatea ignoranţei: eseurile de la Stuttgart II, sunt în „fideleoglindiri“: (I) Existenţa ca f(x) (pp. 5 – 102), (II) Dialoguri indo-europene(pp. 103 – 174) şi (III) Despre fiind-ul românesc (pp. 175 – 232).

Pentru o mai rapidă „orientare“ a Distinsului Receptor de eseistică înaria / relieful de spirit al cărţii, n-a uitat să adauge – dinspre sobrietateacercetătorului – şi un binevenit-ştiinţific indice de nume.

În corola celor 15 eseuri din prima parte a volumului secund,Solemnitatea ignoanţei..., pusă sub pecetea titlului macrotematic, Existenţaca f[uncţie de]( x), Iulian Chivu abordează eclatante teme / idei „de ultimăoră“, dar cu deosebită familiaritate şi cu „bogăţie“ bibliografică: raportulsemantic-sincretic dintre cuvinte / litere şi numere / cifre, «relaţie, relativ,relaţionism, relativism şi mai apoi corelativ / corelaţie» (p. 5 / cf.Statornicirea în relativ, pp. 5 – 11), «pasul considerabil [...] făcut spre logicafuzzy de către Jan Lukasiewicz prin valenţa lui posibil şi nevalid...» (p. 12),paradoxurile lui Russel, conceptul russelian de constituient etc. (în„capitolul“ secund al macrosecţiunii, sau, dacă se doreşte, „subcapitolul“: CuRussel, către servitutea analizei, pp. 12 – 17), universalia in re / ante rem,ipostazele universalului în «şcoala hindusă Nyaya în ceea ce numeaHetuvada (ştiinţa logicii şi argumentării)...» (p. 18), ipostaziere metafixică şiipostaziere psihologică la Husserl, apofaticul gândirii / experienţa catafatică,apofatic / apofantic, polidirecţionalitatea logicii: aristotelică / tradiţională,formală, matematică, deontică, fuzzy, „neutrosofică“, «trei proverbe desorginte etnosofică diferită: proverbul arab a fost semănat cuvântul „mâine“şi nu a mai răsărit, proverbul chinezesc uşa cea mai bine încuiată este ceape care o putem lăsa deschisă şi proverbul german aproape nu este nici pe

Page 502: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

502

jumătate vs. proverbul grecesc începutul reprezintă jumătate din oriceacţiune...» (p. 24) etc. (v. Erorile logice informale şi aporiile factuale, pp.18 – 26), gramaticile generative, limbaje dependente / independente decontext, «nivelul densităţii morale a unei etnii în sincronie cu schimbareadensităţii morale în diacronie» (p. 30) etc. (cf. Formal contra informal înfactualitate (pp. 27 – 31), tipologia etnosofică, (E. Cioran despre) „mersulprin istorii «cu faţa înapoi, privind spre trecut»“ (p. 32), Des-Facereaconversiv al Facerii / «plăcerea Des-Facerii intră în contradicţie cu durereaconsecvenţei» (p. 32 sq.), dichotomia trup (întindere) / spirit (esenţă) «carehotărăşte între angoasă şi acţiune» (p. 33) etc. (cf. Des-Facerea – sensulcertitudinii şi apelul la probabilitate, pp. 32 – 37), „plaja“ mecanismului dedefensă – tipuri: narcisic, imatur etc., intelectualizare (după Russel),raţionalizare, domeniu / condomeniu etc. (cf. Prefer existenţa de tipul..., pp.38 – 43), fiinţa adăugată, fiinţa care îşi excede, tragic şi Weltanschauungetc. (v. Cu Otto Rank, despre Fiinţa care îşi excede, pp. 44 – 49),«facticitatea lui a exista» (p. 55), «apofanticul a fi» etc. (cf. Noematicul a fişi apofanticul a exista, pp. 60 – 55), heideggerianul Dasein, cele cincisecvenţe ale „coborârii transcendenţei în ecstază“, fiinţa aristotelică, FiinţaEternă etc. (cf. Ordine metafizică şi efectivitate ecstatică, pp. 56 – 64),înţelepciunea care „nu trebuie să tulbure mintea neştiutorilor conectaţi faptei“(Bhagavad-Gita, III, 26), «maketingul politic, aşa cum este el înţeles demedia românească, sfidând evoluţia sau involuţia unor factori economici [ce]generază referenţi divergenţi (de pildă, o aserţiune a lui Traian Băsescu dinanii când era minstru al transporturilor, o alta de pe când era primarulcapitalei şi o alta din primul mandat de preşedinte) spre a forţa argumente aleunei inconsecvenţe politice a personajului» (p. 68), „entitema de ordinul alIII-lea“ etc. (în Referenţi şi referinţe în judecata politică de valoare, pp. 65 –70), în absenţa unui imperio «tratat De stultitia» (p. 71) şi în permanenţa unuitratat De senectute, coordonate umoristice şi subtil-ştiinţifice în carteaTriumful prostiei: mic tratat despre prostia inteligentă (Bucureşti, Ed.Nemira, 2008), prostia în maxime celebre: prostia ca neştiinţă („factică“,„neputincios-raţională“), prostia ca neputinţă („referenţială“, „prostie araţiunii“), prostia ca îndărătnicie, raportările prostiei (în definiţii) «lainteligenţă, incultură, ignoranţă, idioţie, nesocotinţă, stupiditate etc.», «lanormalitate, absurditate, nepricepere, neghiobie, nerozie, gafă etc.» (p. 75),factori de personalitate în 15 trăsături (în Solemnitatea ignoranţei – Destultitia, pp. 71 – 76), «Dumnezeu este etern în omniprezenţă, omnipotenţă şiomniscienţă, indiferent dacă a fost căutat în chip apofatic, catafatic, sau pecalea revelaţiei» (p. 77 sq.), „triada-numinos“: mysterium, tremendum,fascinans (cf. O reflecţie de fundament, nu de esenţă, pp. 77 – 81), ens-ul ca„limită“ cu vectorizare / „curgere“ «dinspre neputinţă, cu îndrăzneală, spredorinţă» (p. 82), «o rigidă Weltanschauung, cu accentuarea rituală a

Page 503: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

503

pragurilor şi a pasajelor» (p. 83), lume / sens între inter- / intra- şi trans-etc. (cf. Pragul şi hotarul, de la intra- spre trans-, pp. 82 – 85), sanctuaruldivinităţilor acvatice, Naiade / Nereide / Oceanide, de la Homer încoace(«Comentariile lui Porphirius se concentrează mai mult decât pe celălaltdetaliu, cele două porţi, una spre Crivăţ, iar cealaltă spre miazăzi, sfinţită: peea nu umblă oameni, ci nemuritorii» – p. 88 –, nemuritori din Cogaion /Zalmoxianism, desigur), pentru că «în Peştera Nimfelor se face trecerea de lasemnal la simbol, dacă punem deoparte semnalul ca parte a lumii fizice iarsimbolul ca funcţie umană a semnificării» (p. 90), polii sacrului – puritatea,impuritate etc. (cf. Reflecţii din Peştera Nimfelor, pp. 86 – 92), noţiuneagermană de Innerlickeit, „interioritate / calitate a ceea ce este profundinteriorizat“, „inegalabilul“ Lied, formulări logice «de incluziune», «demărime», «de identificare», «de cauzalitate», comparatism paremiologicgerman, englez (după Nietzsche), francez, valah etc. (cf. Firea germană înşase proverbe, pp. 93 – 98), conceptul de valoare, „insuficienţa definirii“,lăutărismul românesc («la care trimite Constantin Noica» – p. 100), raportulidee-persoană / idei-de-grup-social, „eşecul sindicatelor în lăutărismul ideii-formă“ etc. (cf. Autoflagelarea elitistă în cultură, pp. 99 – 102).

În corola celor 8 eseuri din a doua parte a volumului secund,Solemnitatea ignoanţei..., pusă sub pecetea titlului macrotematic, Dialoguriindo-europene, Iulian Chivu operează cu o altă serie de idei / concepte avândîncă „incandescente filamentele de wolfram“: spiritul veacului „insurgent“ /„distopic“, limba / „extensie“ – plan „sincronic“, „suprafaţă“ de gândire – şilogica / „intensie“ – plan „diacronic“, „adâncime“, „palier lingvistic vs. palierlogic“, „palier suprafaţă vs. palier adâncime“, «palierul spaţiu / timp sau / şispaţio-temporalitate – palier al subcontrarietăţii» (p. 104), „fiinţa excesivă“,„fiinţa primitivă“, „timpul primitivului – ciclicitate controlată“ etc. (cf.Distopii şi insurgenţe ale spiritului contemporan, pp. 103 – 107), jainismulşi «cele patru condiţii ale unei opere filosofice: visaya (tema), parayojana(scopul), sambandha (legătura), adhikarin (persoanele cărora le este adresatăopera filosofică)» (p. 109), suflet individual / Jiva, sinele idividual / Jiva-Atman, „sufletul-substanţă-omniprezentă“, Fiinţă / Fiinţare şi flux-refluxurile cunoaşterii etc. (v. De la Adhyavasaya la Weltanschuung, pp.108 – 114), Goetheanum-ul, casă-trup – cosmos, samsara / prag, principiueteric, plan buddhic / nirvanic, Eu / Atman, Fiinţare / Dasein etc (cf.Ezoterismul lui Chatterji şi antroposofia lui Steiner, pp. 115 – 123), Fiinţa-Essenţia / Existentia, gândire universală / specială (René Guénon), acţiune /karma etc. (cf. Fiinţa căutată şi Fiinţa care se caută, pp. 124 – 129),orientalism, occidentalism real, „concepţia lui Swami“, „statutul european alfemeii“, „lucrările de macrobiotică ale lui Nyoichi Sakurazawa“ etc. (cf.Noemă şi noeză într-o judecată geopolitică, pp. 130 – 141), Orient-

Page 504: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

504

„autoprotector“ – Occident-„deschis-oriental“, originala cosmologie a luiSteiner (Omul – hieroglifă a cosmosului, cele 17 conferinţe de la Dornach,1920), pneuma (Anaximene) / anima (Aristotel), „trupul ca templu al luiDumnezeu“, timp ciclic / timp calificat etc. (cf. Cosmologia lui Steiner şimetafizica lui Guénon, pp. 142 – 152), principii esenţiale: Dharma (datoria),Karma (acţiunea / efectul), Kama / Sukha (plăcerea), Dukkha (durerea),Moksha (eliberarea) etc.; Înţelepciunea, Vitejia, Prudenţa, Dreptatea (dupăPlaton); Credinţa, Nădejdea, Iubirea (după Plotin), „genealogia reptilo-umană“ a lui Richard Laurence (1760 – 1838) a cărei veridicitate – dacă-ipusă în evidenţă de descoperirile arheologice euro-asiatice din 1840 şi până înprezent şi dacă se are în vedere constatarea arheologilor / istoricilor chinezi şiindieni după care neoliticul asiatic este de sorginte european-carpatină – serelevă nu în orizontul anului 1550 î. H., ci în orizonturile anilor 6500 – 5300î. H. (la 5300 î. H. se datează radiocarbonic tăbliţele scrise tărtăriene, atât celedouă, „rectangularele“, cât şi cea „rotundă“, sau Tăbliţa-Soare de laTărtăria-Ardeal, din Dacia-România (cf. Fluxuri şi refluxuri, pp. 153 –164), ştiinţa de a produce şi ştiinţa de a împărţi, idei economice în circuit de-aproape 2060 de ani, de la Cicero – «echilibrarea bugetului, întărireatezaurului, reducerea datoriei publice şi a aparatului funcţionăresc,limitarea datoriilor către provinciile imperiului» (p. 166) – şi până încontemporanul „capitalism sălbatic“, de la Imperiul Roman şi până încontemporana Uniune Europeană etc. (cf. Occidentul impune piaţa, Orientulo gândeşte, pp. 165 – 174).

În corola celor 9 eseuri din a treia parte a volumului secund,Solemnitatea ignoanţei..., pusă sub pecetea ispititorului titlu demacrotematică noiciană, Despre fiind-ul românesc, Iulian Chivu circumscrieeseisticii sale de-o limpiditate „fără frontiere“, o altă serie de idei / concepte„spărgătoare“ de orizonturi ale cunoaşterii ştiinţifice / metaforice: existenţă –«predicat apodictic din punct de vedere logic, fiindcă, prin valoarea deadevăr, depinde de o multitudine de variabile şi, prin deducţie, se poate vorbide un fiind universal ale cărui variabile se regăsesc în fiind-ul etnic,determinat de rasă, conjuncturi diacronice (aculturaţii, conculturaţii), orizontistoric, scopuri morale ce decurg din manifestările sentimentului numinos,mediu cultural, climat social etc.» (p. 175), predicat în sens aristotelic, înaccepţiunile: «1. ceea ce se rezumă la adevărul judecăţilor; 2. cele zececategorii proprii (predicamenta), respectiv substanţă, cantitate, calitate,relaţie, loc, timp, poziţie, posesie, acţiune, pasiune...» (ibid.), strategiisincronice / transversale, strategii diacronice / longitudinale, strategiicomparative / de diferenţiere etc. (cf. Preliminarii, pp. 175 – 179),«...Frumosul pur este în afara oricărui păcat, iar Binele, dacă vine dinacurateţea cugetării, merge în sensul Fiinţei Graţiabile (Răul, în dihotomie,

Page 505: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

505

împiedică Binele să fie deplin, după cum a spus Sartre)...» (p. 180), miturimemoriale, mituri fenomenologice, mituri transcendentale, Zeul Soare /Samosh („Soarele-Moş“ reprezentat de discul ceresc-senin la Pelasgi >Valahi) „pierdut“ / „regăsit“, «motiv identificat şi de Romulus Vulcănescu încâteva aplice din tezaurul de la Craiova precum şi în broderiile bucovinene,intitulat motivul terra quetum» (p. 182), „cei doisprezece sori“ / „celedouăsprezece semne zodiacale“ etc. (cf. Roata vieţii, pp. 180 – 186),„devenire întru Fiinţă“ (Noica) – „Das An-wesen“ („Fiinţa ajunsă lapropria-i prezenţă“ / Heidegger) etc. (cf. Conceptualizarea, pp. 187 – 193),Pelasgii > Valahii (Dacoromânii) – «popor cald, afectuos, dupătempoeramentul lor vulcanic, vădit previzibil, deschis mai ales în lucrurilepozitive, uşor ipocrit chiar, însă rezervat, suspicioas cu ceea ce nu-i vine lasocoteală: ocoleşte lucrurile grave, deşi ar putea să le înfrunte fiind ascuţit laminte şi la vorbă, dar nu atacă decât ca să se apere, şi asta doar când nu maiare altă cale de scăpare» (p. 194), „pasivitate, rezistenţă defensivă“, valahism/ dacoromânism – „politică de selecţionare a valorilor, dreaptă până lacruzime“, numărul „decepţionaţilor poporului nostru“ etc. (cf. Afectivitatea,pp. 194 – 199), «specificul unei naţiuni este aidoma caracterului membrilorsăi şi se defineşte prin componentele psihice complexe înglobândtemperamentul, voinţa, afectivitatea, asumarea trăsăturilor morale promovatede societate, statornicie, tenacitate, demnitate, originalitate» (p. 200), «oricepersonalitate este un caracter, pe când nu orice caracter este şi opersonalitate» (ibid.), naţionalismul valah / dacoromânesc – în constatarea luiM. Ralea – «nu e o virtute, ci o stare de fapt» (p. 203), conceptul de generaţieînseamnă şi «o critică, adică o rezistenţă, un program de idei şi sentimente»,debusolare istorică îndelungată etc. (cf. Voinţa, pp. 200 – 205),misionarismul / evanghelizarea Sfântului Apostol Andrei, DumnezeulValahimii / Dacoromânimii ca Fiinţă Reală / Ens > Ins «imagine cu care ne-au desprins chiar basmele şi legendele mitologice autohtone», ceea ce ar duce– după cum evidenţiază imediat autorul – la faptul că (Pelasgul > Valahul /Dacoromânul) nu are «pătrunderea mistică a religiei creştine» (p. 207), fără ase ţine cont şi de Creştinismul Cosmic, subtila metaforă prin care MirceaEliade a desemnat Zalmoxianismul Pelasgimii > Valahimii, cu-aproape douămilenii anterior Creştinismului (cf. Sentimentul religios, pp. 206 – 212),destinul naţional valah şi festina lente prin istorii, Valahimea – obiect istorical marilor puteri, horetită, catholită, fapta bijectivă etc. (cf. Factual şifacticitate, pp. 213 – 218), „constante ale firii“ Valahimii şi „înclinarea“ de abulversa mai iute «sistemul de valori, decât să accepte o înnoire», fiind «gatasă egalizeze în chip paradoxal inegalităţile şi să substituie o calitate cucantităţi...» (p. 219), categorii constitutive / regulatoare (dinspre: LucianBlaga, Mircea Vulcănescu, Petre Andrei ş. a.), destin şi „sincope învalorizarea politică“ etc. (cf. Valorile şi valorizarea, pp. 219 – 226), Engels

Page 506: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

506

despre Valahime, „nefericirea thracilor“, civilizaţia rurală valahă «încumpăna destinului său din anii comunismului în timp ce viaţa devenise unicaei obsesie» (p. 230), imperioasa autoritate politică în măsură să garanteze„echilibrul pe termen lung“ etc. (cf. Cumpăna destinului, pp. 227 – 232).

Şi cel de-al doilea volum, Solemnitatea ignoranţei: eseurile de laStuttgart II (2012), de Iulian Chivu, dinamitează imens-ruginite labirinturi-pântece-de-balene, înghiţitoare de antic-biblici / moderni-Iona, şi mută totmai departe – întru tot mai Marele Adevăr – orizonturile cunoaşterii ştiinţifice/ metaforice, stabilind incontestabil-noi coordonate.

17 cuptor, 2013, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara.

(Variante ale cronicii „Dinamitare chiviană“ de orizonturi, de I. P.-T., au fostpublicate în revistele online: Agero – Stuttgart / Germania –, săptămâna a 28-a / 14–20 iulie,2013; Constelaţii diamantine – Craiova, ISSN 2069-0657, redactor-şef: Doina Drăguţ –,anul al IV-lea, nr. 9 / 37, septembrie, 2013, pp. 14 – 16 ; etc.)

Eseuri filosofice şi lirosofice din literele de aurale „ciornelor şi zilelor“

Licenţiatul în filosofie de la Universitatea din Bucureşti, din anul1978, Ion Dur (născut în Zodia Gemenilor, la 26 mai 1950, în localitateaPoiana, din comuna Turburea, judeţul Gorj), are un debut jurnalisticremarcabil, matur, cu eseuri filosofice şi de lirosofie (îndeosebi, recenzii,cronici literare), în anul 1981, atât în revista de cultură / literatură,Transilvania, din Sibiu, cât şi în revista craioveană Ramuri.

Ion Dur aruncă un zâmbet „ciornelor“ (fotografie din anul 2012).

Page 507: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

507

Trece până la admirabilu-i debut editorial un deceniu de colaborări lafoarte importante reviste din România (Convorbiri literare, Luceafărul,Ramuri, Revista de filosofie, România literară, Transilvania, Viaţaromânească etc.), impunând profilul unui tânâr intelectual de sorgintenoiciană, un profil de verticalitatea „firului cu plumb“ foarte vizibil înarhitectura, ori pe „şantierele ideilor“ lui din acel prezent-viitor, aşadar, undeceniu de profundă structurare fiinţial-intelectuală. Este vorba despre unvolum de debut matur, un monument de prudenţă ridicat în perimetrul luat înposesie: Exerciţii de recunoaştere, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1992.Maturitatea acestui debutului eseistic este remarcată astfel de ConstantinCubleşan, în revista Steaua:

«Substanţialul capitol de eseuri are calitatea unei incisive şi disociative în acelaşitimp pătrunderi critice în teritoriile disputelor teoretice, stârnite de abordarea opereieminesciene, simţind mereu nevoia lărgirii în altitudine şi profunzime a înţelegeriifilosofice a celui mai de seamă spirit novator din cultura noastră naţională.» – p. 368sq.).

Lucrarea Noica între dandysm şi mitul şcolii (Bucureşti, EdituraEminescu, 1994), este cartea secundă a lui Ion Dur, despre care, tot în acelaşian al ivirii acesteia în lumina tiparului, s-au făcut aserţiuni substanţiale:mai întâi, Dan C. Mihăilescu subliniază argumentat că lucrarea aceasta este

«serioasă, [...] făcută fără patetism şi grandilocvenţă [...], cu pricepere de filosofcare nu neglijează istoria literară» (p. 369);mai apoi, Vasile Avram relevă faptul că

«Ion Dur ocoleşte deopotrivă exegeza encomiastică – în care au căzut nu puţiniadmiratori – şi interpretarea seacă [...]; el îl citeşte pe Noica prin sine însuşi, însămai precis prin sinele aşezat în el de îndelungata stăruinţă în preajma omului şi aoperei pe care şi le-a ales drept model pentru propria aventură a spiritului» (p. 370);Dar s-au înregistrat şi aserţiuni goale de conţinut, afirmaţii

„zongoristic-toboşariste“, ca, de pildă, cele ale „sibiano-münchenezului“ TituPopescu:

«Un Noica văzut – ‘din interior’ –, prin două din coordonatele aventurii sale livreştişi existenţiale; deasupra acestora, cercetătorul identifică un ‘elogiu posibilului’ caemblemă a întregii opere; extrăgând ‘morala’ acestuia, autorul sesizează‘apostolatul’ filosofului în slujba acţiunii de întreţinere, la noi, a prestigiului mariigândiri europene» – p. 369).

A treia carte alui Ion Dur, De la Eminescu la Cioran (Craiova,Editura Scrisul Românesc, 1996, este tot un op eseistic văzut în „exactitateaadmiraţiei“, la apariţie, de prof. univ. dr. Ilie Guţan, în revista sibiană,Saeculum:

«Ion Dur nu e tentat de fandări cazuistice sau de retorică solipsistă; aparent, el selasă ‘dirijat’ de somaţiile textului, dar, fără a fi mimetic ori obedient, cumprocedează retorii sterili, implică textul într-un traiect problematizant menit să-l‘resemnifice’» (p. 370).

Page 508: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

508

Mai mult ca sigur, Ion Dur, prin aprilie-mai 1980, deci cu 16 ani maiînainte de îndoctorandirea-i în filosofie, din anul 1996, cu teza Publicisticalui C. Noica (susţinută la Universitatea din Bucureşti), şi-a ales drept Maestrupe marele filosof din secolul al XX-lea, de la Păltiniş-Dacia, când ConstantinNoica peregrina prin Ţară (inclusiv pe la Craiova) întru alcătuirea „grupuluicelor 22 de tineri filosofi“ pentru „antrenament“ în priveliştea ideilor,„antrenament“ inspirat din viaţa competiţională a echipelor de fotbal (11 +11). Circumstanţele opţiunii / deciziei lui Ion Dur pare-se c-au fost cel de maijos, pe care le dorim surprinse cu ochi de veridic prozator.

Pe la ora zece a dimineţii de sâmbătă, 26 aprilie, 1980, mai mulţitineri din Craiova şi din alte oraşe din Dolj – între care şi eu, tânărul profesorde liceu din oraşul Filiaşi, şi, neîndoielnic, şi Ion Dur, tânărul profesor deliceu din Craiova – au fost convocaţi – prin directorii de instituţii /întreprinderi, cu trei zile mai înainte, cum era un bun obicei pe-atunci – la „oîntâlnire“, fără a ni se da şi alte detalii, cu filosoful Constantin Noica, lasediul revistei Ramuri din Craiova, strada Săvineşti nr. 3 bis. „La ora zecefix“, a intrat Constantin Noica, sprijinindu-se uşor de braţul nepoatei sale,Simina, luând loc „la masa prezidiului“ din sala de şedinţe a revisteicraiovene, unde ne-adunaserăm vreo 15 – 20 de profesori, medici, ingineri,nerăbdători să-l vedem „în carne şi oase“ pe vestitul, bătrânul filosof. Întrealtele, ne-a spus că a fost în audienţă la preşedintele Ţării şi i-a explicat căintenţionează să călătorească prin marile oraşe din România spre a forma ungrup, „Grupul 22, din cei mai dotaţi tineri absolvenţi de facultăţi, ce n-auîmplinit 30 de ani“, deci un grup de tineri intelectuali „cât două echipe defotbal“, evident, „cu scoatere din producţie“, dar „cu salariul asigurat pe doiani de instituţia / întreprinderea la care era angajat fiecare“, pentru a fiantrenaţi în perimetrul filosofiei, „mama tuturor ştiinţelor“, Grup 22 pentrua cărui înfiinţare de peste două-trei luni – de la acel prezent anotimp – are„acordul verbal al lui Nicolae Ceauşescu“, „al conducerii supreme din stat“.În discuţiile purtate aproape două ore cu filosoful, a venit vorba despre„Arheul nostru naţional [Valah]“, ce nu trebuie jignit vreodată de cineva,indiferent cine-ar fi acesta, aşa cum se întâmplase cu câteva zile mai înainte,într-o emisiune culturală, Spectacolul lumii, de la Televiziunea Română.Filosoful Constantin Noica ne-a vorbit atunci despre jignirea arheuluiValahimii, până când o lacrimă a început să i se prelingă pe obrazul drept.Ion Dur n-a putut fi prezent la această întâlnire cu Noica. Dar peste vreo treizile de la eveniment, văzându-mă cu Ion Dur, la redacţia revistei Ramuri, mi-a mărturisit că „în mare“ ştia despre intenţia marelui filosof de a alcătuiGrupul 22 şi m-a întrebat dacă mă înscriu pentru admiterea în respectivulgrup. I-am răspuns că eu, având trei zeci şi trei de ani, nu mai am dreptul de amă înscrie. Ion Dur, mai tânăr, având încă vreo 27 de zile până la împlinirea a30 de ani, limita superioară de admitere în Grupul 22, se temea să nu fie

Page 509: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

509

cumva respins din acest motiv. L-am îndemnat să-şi depună urgent „actelecerute pentru admitere“. Descriindu-i şi scena finală, în care marele filosofConstantin Noica a plâns pentru că Arheul Valahimii a fost jignit, amconstatat la Ion Dur impresionarea-i de-adânc de suflet şi, totodată, am „citit“în ochii lui luarea unei irepresibile hotărâri: aceea de a intra în GrupulNoician al Celor 22, aceea de a-l avea Maestru pe Constantin Noica...

Oricum, „rodirile“ acelor întâlniri cu Constantin Noica înperegrinările-i prin Dacia se văd prin / peste anotimpuri, mai coapte şi maifrumoase, parcă la Ion Dur, dacă le comparăm cu cele de prin „livezilerostirii“ tuturor celorlalţi.

Între titlurile deja evidenţiate (supra), titluri „fixate“ parcă pe „patrupetale cardinale“ şi „petala“ de sub lupa noastră, pe care-i imprimat unsemnificativ titlu, Ciorne şi zile (Sibiu, Editura Universităţii „Lucian Blaga“[ISBN 978–606–12–0403–8], 2012; pagini A-5: 380), opera lui Ion Dur şi-amai încorolat:

Noica. Portretul gazetarului la tinereţe (Sibiu, Editura Saeculum,1999), carte unde – după remarca lui Daniel Deleanu –

«criticul [Ion Dur] surprinde pendularea spirituală a filosofului între cele douătărâmuri taumaturgice: cel al gândirii speculative, perpetuate prin iniţierea succesivăa neofiţilor / aleşilor [...] şi cel al al interiorizării prin regăsirea rugăciunii /meditaţiei isihaste [...]., însemn al deschiderii unei alte dimensiuni a fiinţei sale, unaa sacralităţii» (p. 371);

Hârtia de turnesol. Cioran – inedit. Teme pentru acasă (Sibiu,Editura Saeculum, 2000), apreciată în „închidere de mileniu“, de MarinDiaconu, în revista Viaţa românească, drept

«o lucrare de referinţă în istoria filosofiei româneşti», cartea fiind dedicatădeopotrivă aleselor spirite din veacul al XX-lea, Nae Ionescu şi Emil Cioran, carteafiind totodată şi foarte importantă pentru că tipăreşte şi «zece texte inedite ale luiEmil Cioran – peste 80 p.; sunt texte scrise în intervalul 1928 – 1931» (p. 373),inclusiv Intuiţismul contemporan, teza de licenţă în filosofie, din anul 1931, a lui E.Cioran;

Cariatide (Sibiu, Editura Psihomedia, 2007) – care, după ConstantinM. Popa, arată că

«Ion Dur este unul dintre cei capabili să dea şi răspunsuri dilemelor [...] esenţiale aleacestui timp, ştiind că lumea s-a schimbat şi că, odată cu ea, s-au schimbat şimaeştrii pe care mizează în continuare: Noica, Eliade, Cioran» (p. 376);

Noica. Vămile gazetăriei (Iaşi, Editura Institutul[ui] European,2009), volum unde – potrivit observaţiei lui Vianu Mureşan –,

«Pentru cuprinderea intuitivă a figurii lui Noica, profesorul Ion Dur recurge laimaginea vămilor văzduhului, pe care însă le valorifică în contrasens, adică nu suntrăspântii ale purificării sufletului în exodul său postum, ci chiar, dimpotrivă, locuride popas pângăritor...» (p. 376);

Page 510: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

510

şiMaculatorul cu spirală (Sibiu, Editura Universităţii „Lucian Blaga“,

2010), o carte unde – după cum suntem încredinţaţi de conf. univ. dr.Minodora Sălcudean –

«regăsim personaje hard ale culturii române: Eminescu, Blaga, Motru» (p. 377).

Ciorne şi zile (Sibiu, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ [ISBN978–606–12–0403–8], 2012) are o prefaţă semnată de autor, cu un inspirattitlu, din trei infinitive „scurte“, A scrie, a (re)citi (trei zic, deoarece avem învedere şi parantezuirea: reciti), prefaţă din care selectăm pentru DistinsulReceptor câteva aserţiuni esenţiale, atât întru lămurirea titlului cărţii – ce seface şi printr-un motto din Alfonso Reyes, poet, prozator, dramaturg şi eseistmexican: «Publicăm / ca să nu corectăm la nesfârşit / aceleaşi ciorne» –, cât şiîntru înţelegerea „întregului“ acestei cărţi:

«...aşadar, stăpânit de un aleatoriu sincer şi bine-intenţionat, am ales vreoşaisprezece texte din cărţile scrise şi semnate de mine vreme de douăzeci de ani, le-am aşezat în succesiunea cronologică a publicării» (p. 8); «...e mai mult decât ochestiune de igienă axiologic-mentală în vizita oarecum intempestivă făcutăpropriilor texte, cărora este nevoie să le efectuezi, periodic, măcar unele „analize“(sugerate de domnul dr. numit spiritul timpului); dacă nu cumva vreo cataractă le-aînceţoşat vederea, ce tensiune mai au...» (ibid.).

De sub capătul de curcubeu de la Ciorne şi zile, de Ion Dur, capătmarcat de addenda „bifurcată“, Când prefaţa devine postfaţă (pp. 323 – 367)/ La judecata de azi a criticii (pp. 368 – 378), este bine a se reţine, în primulrând, ceea ce a subliniat cu privire la sacrul raport naţional – universal:

«Nu vom substitui, chiar dacă sub anumite aspecte operaţia funcţionează, cele douădimensiuni [ale] binomului naţional – universal, însă vom spune că întruchipărilepe care, de fiecare dată, le capătă cultura pot fi – tocmai datorită identităţii sale – oşansă de acces la universalitate» (p. 323).Aserţiunea duriană se iveşte, desigur, în complementaritate la ceea ce

răspicat lăsa a se înţelege Tudor Arghezi, prin 1965, într-o prefaţă la un

Page 511: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

511

volum de Poezii, de Mihai Eminescu (cităm „din memorie“): cu cât eşti mainaţional, cu atât eşti mai profund-universal.

În al doilea rând, se impune din „prefaţa postfaţator-duriană“ încă unadevăr indiscutabil / incontestabil:

«Istoria spiritualităţii româneşti rămâne deopotrivă o confruntare dintre topos şicronos, conjugată cu alta dintre Geist şi Zeit; o neîntreruptă aflare-de-sine şi ofebrilă încercare de a propune şi impune aiurea valorile sale reprezentative; o atarematurizare s-a produs poate cel mai mult prin gândirea filosofică sublimată într-ometafizică românească, dar, în egală măsură, şi prin artă şi ştiinţă – cariatidele sauatlanţii culturii noastre.» (ibid.);

mai ales – adăugăm noi – de n-am fi cunoscut în spaţiul Daciei strămoşeşti,prin vitregele „istorii“, atlantidizările (< Atlantida + suf. verbal -iza /substantival -izare) provocate de europenele imperii antice, evmezice şicontemporane.

Op-ul Ciorne şi zile, de Ion Dur, sub un titlu ce vizează dialectica ens-ului (> insului) teluric între hesiodicele „munci“ din zorii istoriei, substituiteazi de „ciorne“ (prin transsimbolizare, „munci ale intelectului“),coordonându-şi copulativ o dimensiune fundamentală a universului, timpulmetonimizat („zilele“), îşi structurează „materia“ / „substanţa“ eseistic-filosofică / lirosofică în arhitectură „monumental-mausoleică“, aşa-zicându-sepentru că are în temei „octogonul“ (de prin anul 377 î. H. al sfârşitului vieţii„primului“ Mausol, guvernator persan al Cariei cea cu vestitul portHalicarnas, în memoria căruia fiul-moştenitor şi soţia acestuia, Artemisa, auridicat monumentul-minune-a-lumii ce le poartă numele prin istorii), ori, maigeometric spus, are în bază „octoedrul“ ce – la Ion Dur – îşi relevăinconfundabilele opt „chipuri“ întru perenitatea oglindirii de profunzime:

(I) Interogaţia poetică şi filosofia (cu „versiunea definitivă“ din anul1992, „drept ax“ având «gâlceava filosofiei cu poezia» / «raporturilegândului filosofic cu expresia poetică»; pp. 11 – 30) / Blaga. Fiinţalimbajului (cu „versiunea definitivă“ tot din anul 1992, cu inedite focalizări,în „plan secant“, pe faptul că «metafizicul există în interiorul metaforicului»,adică pe «dezvăluirea părţii ascunse» a „icebergului“-operă-a-lui-Blaga; pp.31 – 44);

(II) Noica. Între mitul şcolii şi revolta metafizică (având „versiuneadefinitivă“ din anul 1994, studiu cu bogată bibliografie, dezvoltând paralelaDandy-ul lui Camus – Dandy-ul lui Noica; pp. 45 – 73);

(III) Eminescu. Cunoaştere şi adevăr (cu „versiunea definitivă“ dinanul 1996, înrăzărind noi lirosofic-eminesciene „unghiuri de fugă“: mai lavale de modul de gândire antinomic, «specific lui Eminescu» şi «nu lamodul kantian»; în concepţia conturată din opera lui Eminescu ce evidenţiază«două dimensiuni prin care omul se raportează onto-gnoseologic la realitate»,pentru că, după cum Eminescu însuşi ne atenţionează, din cosmicitate grăind:

Page 512: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

512

Tot ce este are şi raţiune de a fi – citat de I. Dur din „ms. 2267, f[ila] 31“;pp. 74 – 90);

(IV) „Buna Vestire“: un „service inutile“ (cu „versiunea definitivă“din anul 1999, în admirabilă „deschidere“ noiciană privitoare la rost / rostuirede Poet în Cetate: «Dacă un poet oscilează între politic şi spiritual, de acceptăsă facă un „serviciu“ asumându-şi un rol în actualitatea socio-politică, atunciun astfel de oficiu rămâne, în raport cu legea interioară a insului, ceva„inutil“; sciziunea acestui „dacă“ o va resimţi Noica după eşecul mişcăriilegionare...»; pp. 91 – 106);

(V) Nae Ionescu. Experienţa temporalului (cu „versiunea definitivă“din anul 2000, impresionant studiu de înală ţinută universitară / academică,despre crezul lui Nae Ionescu, nădăjduitorul în Creştinismul de «schimbăchiar „poziţia omului în Cosmos“»; pp. 107 –152) / Cioran. Uverturatragicului (cu „versiunea definitivă“ tot din anul 2000, unde „uverturatragicului“ cioranian derivă din «sinceritatea credinţei religioase şi crizafundamentelor», din «nesupunere divină», sau din: spiritualitate, «tristeţemetafizică, reformă morală», «absenţa măsurii ca vitalitate», «donchişotismlocal şi revoltă metafizică», «semnele unui provincial incurabil» etc.; pp. 153– 166);

(VI) În contra lui Maiorescu şi fără paşoptism (cu „versiuneadefinitivă“ din anul 2007, studiu unde este abordată – din deschiderilemodernităţii postpaşoptiste – „împaraleluirea“ spiritului modern-critic-maiorescian cu spiritul modern-critic-noician, prin „secantele“: „Goga“ şi„Iorga“; pp. 167 – 187) / Caragiale. Gazetăria ca moft al momentului (cu„versiunea definitivă“ de pe locul secund, tot din anul 2007, aproape „omonografie“ de altitudine, de clasicizat „spirit-Cioculescu“, unde Ion Dur,după ce trece în revistă, documentat, „etichetările“ / „încadrările tipologice“antume şi postume – «tipul cabotinului literar», «cu studiile făcute „la şcoalalumii – unde nu se cer examene“», «după George Călinescu, Caragiale a fost„un copil liber, un mahalagiu“, „liceul tot nu l-a terminat niciodată“, spiritullui este „în linii generale, de tip gallic“ – spirit care-i poartă totuşi numele»,caragialismul etc. – „răutăţi balcanic-impotente“ la adresa genialului autor alcomediei O scrisoare pierdută, îşi îndreaptă obiectivul cercetării sale asupraenigmaticei perenităţi a „actualităţii“ caragialiene, tăind gordianul spre aajunge la concluzia cea mai sănătoasă: «Să alegem cu grijă aurul din gangă şisă spunem că (şi) pentru valoarea operei lui Caragiale, timpul fost-a şi rămânesupremul silogism.»; pp. 188 – 226) / Goga. Căderea în temporal (cu„versiunea definitivă“ de pe locul al treilea, tot din anul 2007, studiuaruncând „în lături“ clişeele, şabloanele de până acum, din jurul mesianicului/ politicului-Goga, insistând pe «imaginea precară a celui învins de istorie şide temporal.»; pp. 227 – 234) / Mircea Vulcănescu. Arheologia unui posibilom românesc (cu „versiunea definitivă“ de pe locul al patrulea, tot din anul

Page 513: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

513

2007, eseu unde „arheologhează“ cu succes „dimensiunile“ valahe aleexistenţei, luând atitudine împotriva celor «mai iritaţi şi mai revoltaţi dintreexegeţii textelor metafizice ale lui Mircea Vulcănescu», combătând,îndeosebi, «esenţialiştii predispuşi la respingerea unor ipoteze sau silogisme,prompţi în a sancţiona subtilităţile şi construcţiile în filigran alegânditorului», militând, mai exact spus, împotriva soiului de mancurţi, ori de„superioare scursori ale imperiilor de pe-aici, de prin strămoşeasca-ne Dacie“,„scursori“ ce atentează chiar şi la «dreptul de marcă înregistrată»[vulcănesciană]; pp. 235 – 248) / Sandu Tudor. Între acatist şi pamflet (cu„versiunea definitivă“, de pe locul al cincilea, tot din anul 2007, unde seinsistă din motive obiective, pe un portret neînrămat al lui Sandu Tudor,pseudonimul lui Alexandru Teodorescu, născut la 22 decembrie 1893, mortprin martie 1963 în închisoarea deţinuţilor de la Canalul Dunăre – MareaNeagră, cel din temeiul „Rugului Aprins“, părintele filocalismului valah; pp.249 – 262);

(VII) Noica. Un aristotelic viclean (cu „versiunea definitivă“, dinanul 2009, unde „foto-lentila-ciclopic-aristotelică“ surprinde pe Noica «întreaporie şi sistem», dinspre «empatia învăţăcelului», dinspre «sărăcirea de sensa vocabulei „informaţie“, sau, mai exact, a verbului „a informa“, caresemnifica altădată „a da formă, a modela, a întruchipa“», dinspre verbulinforma şi puterea „lucrării“ acestuia până la extincţie, dinspre novicele careîntreabă, dinspre „formele aristotelice“, ori dinspre Noica aristotelicul; pp.263 – 291)

şi(VIII) Eminescu. Fără laptop, wireless şi celular (cu „versiunea

definitivă“ din anul 2010, eseu – ce n-ar trebui să lipsească din bibliografiastudenţilor de la facultăţile de jurnalism din România – pornind de la analiza«dotării de natură tehnică» şi a „documentării în newmedia“, prin raportare lastatutul de jurnalist «fără laptop, wireless şi celular» al lui Eminescu, «întâiulnostru publicist profesionist», din secolul al XIX-lea, şi la statutuljurnalistului de astăzi, spre a se sublinia că «fără să dispună de cunoscutelefacilităţi pe care le va oferi, ulterior, conjuncţia dintre tehnică şi jurnalism,Eminescu este, totuşi, un gazetar modern», pentru că „poruncă din morala decăpătâi – nu din morala de „interval“– este scris-cititul «documentaristuluiMihai Eminescu»; pp. 292 – 299) / „Trifoiul verde“ împotriva „CrinuluiAlb“ (cu „versiunea definitivă“, de pe locul secund, tot din anul 2010, estepenultimul eseu, proiectându-şi analiza «între „manifestul literar“ şi„programul cultural“», de la articolul-program al Daciei literare – Iaşi, 1840– încoace, cu atenţie specială atât pentru Manifestul „Crinului Alb“ (semnatde Petre Pandrea ş. a., publicat în 1928, de Nichifor Crainic, în revistaGândirea), cât şi pentru Manifestul „Trifoiului Verde“ (publicat deConstantin Noica în periodicul Clipa, nr. 181 / 4 noiembrie 1928), manifeste

Page 514: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

514

ce bipolarizează generaţiile din cultura interbelică a României; pp. 300 –308), / B. Fundoianu. Un gânditor dubitativ (cu „versiunea definitivă“, depe locul al treilea, tot din anul 2010, este eseul în care se pune accentul pecâteva meditaţii estetice ale poetului „vitalist“ B. Fundoianu – pseudonimullui Benjamin Wexler / Wechsler, luat de la toponimul valah, Fundoaia + suf.onomastic-valah -anu; la Fundoaia-Dorohoi, se afla moşia bunicului săudinspre tată, unde şi-a petrecut vacanţele de vară; eseul lui Ion Dur face oserie de trimiteri / conexiuni speciale la interesanta-i lucrare publicată în1938, Fals tratat de estetică; în ultimă instanţă, conchide că textele B.Fundoianu – născut la Iaşi, în 14 noiembrie 1898, şi decedat la Auschwitz, în2 noiembrie 1944, ce şi-a semnat lucrările publicate în limba franceză şi cu„numele-i valah, Fundoianu, tâlmăcit“ în Fondane –, textele, «nu doareseurile sale filosofice, ne dezvăluie un spirit dubitativ, în căutarea unei logicivecine, poate, cu aceea a „holomerului“»; pp. 309 – 322).

Ciorne şi zile (2012), de Ion Dur, certifică nu un „tânăr filosofnoician, în curs de clasicizare“, ci existenţa unui filosof matur, profund, îndeplinătatea forţelor sale creatoare, posesor al unui „teritoriu“ / „perimetru“ce arată priveliştii / zariştii un inconfundabil, original relief de gând, ori deînaltă arhitectură de spirit justiţiar, de sub un curcubeu cu sublimă arcuire înviitorime / fiitorime, un filosof, dublat benefic pentru istoria filosofiei /culturii / esteticii noastre – dinspre „muzica sferelor“ – şi de un autenticlirosof (luăm termenul în accepţiunea lui Vl. Streinu, abordând întreguloperei lui Lucian Blaga), a cărui ivire zalmoxian-cogaionică, adică epifanieepoptă din ştiinţa strămoşilor Daci de a se face nemuritori, era aşteptată de unsfert de veac în Euro-Dacia / România contemporană.

(24 făurar, 2014, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara)

(Variante ale cronicii Eseuri filosofice şi lirosofice din literele de aur ale „ciornelor şizilelor“, de I. P.-T., au fost publicate în periodicele : Aşii români – Germania / Nürnberg,ISSN: 1844-6493, director-fondator: Ionela van Rees Zota –, marţi, 25 februarie, 2014,http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/21802-eseuri-filosofice-si-lirosofice-din-literele-de-aur-ale-ciornelor-si-zilelor.html; Constelaţii diamantine – Craiova, ISSN 2069-0657,redactor-şef: Doina Drăguţ –, anul al V-lea, nr. 3 / 43, martie, 2014, pp. 19–21,www.scribd.com/doina_dragut; Onyx – Iaşi, ISSN / ISSN-L 2344 – 3855, redactor-şef: IoanMititelu –, anul al III-lea, nr. 2 /19–20, martie–aprilie, 2014, pp. 21–25; etc.)

Page 515: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

INTERVIURIDE PE PLATFORMADE BETON ARMAT

( din epoca paradoxismului, ORI DE PE VALEA ANILOR DE DINCOACE )

Page 516: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

516

Page 517: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

517

Nicolae Pop Ion Pachia-Tatomirescu(Fotografii din orizontul anului 1976: N. P. îngândurat de nea-’77 şi I. P.-T. de maci)

Despre lira de la umbra macilor din plai

Nicolae Pop (siglă, infra: N. P.) : Satul din sus de Jii, Tatomireşti, deunde-ţi vine, prin derivare, pseudonimul ataşat numelui de familie, îmi este şimie apropiat sufleteşte, deoarece îi sunt fiu adoptiv, graţie nevesti-mi,Eugenia Nuţă, devenită... Pop, care s-a născut aici. Spune-mi, Ion Pachia,într-o singură frază, ceva esenţial din poezia nescrisă a acestui punct dereper...

Ion Pachia-Tatomirescu (siglă, infra: I. P.-T.) : Într-o „singurăfrază“, dar nu mai mică de-un kilometru...?!?

Adevărul e că pământul naşterii rămâne etalon pentru cosmicitate, dinel nutrindu-se întrupările tuturor zborurilor noastre, prin care încercămsurvolarea efemerului către veşnicie, prin care autoproiectăm fiinţa-nedincolo de moarte, întru lumină. Şi pământul naşterii mele are un numefrumos: Tatomireşti, matcă-mumă, poartă prin care mi s-a relevatinconfundabilul Univers, alcătuind analogii, simetriale şi concentricităţi; eleste centrul cercului în care gravitează Cosmosul – şi satul naşterii şi alcopilăriei mele, împrejurimile tatomireştene se constituie în germeni devariabile ale lumii, atât în ceea ce priveşte cadrul geografic: interferenţă dedealuri subcarpatice cu câmpia, pitoresc abundent, cu munţii – străjeri de zarela nord –, cu marea deschidere spre sud a văii Jiului, cu păduri de foioase„coborând“, ori cu întunecoase zăvoaie de sălcii bătrâne, de plopi albi,murmurători din frunze, „urcând“ dinspre lunci, până-n marginea satului, câtşi în ceea ce priveşte orizontul spiritual bipolar, generator al unei bogate„culturi minore“, cum zice Blaga, cu oameni echilibraţi, coborâtori parcă dinmit şi dintr-o anume filosofie a vieţii, profeţind, cum Zbârlea, Bolgagiu,Budică, semănând cu Păcală, ca Bizae şi ca Gângu, cu indivizi aparţinând

Page 518: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

518

unei vaste galerii tipologic-umane... Iată, într-o frază, lumea şi locul de undese poate înălţa peste oglinzi de ape floarea de nufăr...!

N. P. : Tot acolo, odinioară ca un trandafir, azi cu tâmple argintate,trăieşte, într-o căsuţă, dascălul pensionar Dumitru Constantinescu.

I. P.-T. : Îi port o amintire luminoasă fostului meu învăţător...Mi-a înrâurit paşii spre poezie, cred, surprinzându-l plăcut

compunerea mea în versuri de cântec popular, prin clasa a II-a, după cum mi-a mărturisit în urmă cu cinci ani, pe când îi înmânam prima mea carte depoeme. Caietul cu această primă compunere îl mai păstrează şi azi.

N. P. : De la caietul cu acel exerciţiu şi până la cartea amintită a fostnevoie de nişte ani, probabil, să fie asediate şi cucerite nişte puncte înfortăreaţa artei poetice, în genere a culturii.

I. P.-T. : Aceasta s-a întâmplat mai întâi la Filiaşi, unde am urmatliceul între anii 1961 şi 1965, apoi, între anii 1966 şi 1971, ca student alFacultăţii de Filologie – Universitatea din Timişora.

Meritul cel mare al Filiaşului a fost acela de a fi avut o bogatăbibliotecă şi de a-mi fi încurajat aplecarea, deopotrivă, spre literatură, graţieprofesorilor mei din liceu, Constantin Hobeanu, Radu Predescu şi VeronicaMihai, cu o bună pregătire filologică, cât şi spre matematică, graţie atâtexcelentului meu profesor din „ciclul gimnazial-brădiştean“, PavelUngureanu, cât şi profesoarei mele, bucureşteanca Alexandra (Sanda)Ciovică, de la Liceul Real-Umanist din Filiaşi (unde am absolvit secţia real),ambii, minunaţi dascăli de geometrie, algebră şi trigonometrie.

În acest sens, al recunoştinţei şi ataşamentului, este grăitor, poate,faptul că m-am reîntors primul, din toate promoţiile liceului, ca profesortitular la catedra de limba şi literatura română de la Liceul Real-Umanist dinoraşul Filiaşi, devenit de câţiva ani Liceul Industrial Filiaşi.

N. P. : Neuitând, desigur, să fii recunoscător şi Timişoarei.

I. P.-T. : Fără îndoială...! Că anii de studenţie, în climatul literarelevat al cetăţii de pe Bega, s-au constituit într-un anotimp fertil pentru liră.

Am avut şi aici profesori eminenţi... Cenaclul „Pavel Dan“ de la CasaStudenţilor din Timişoara, condus de universitarul / criticul Nicolae Ciobanu,şi Cenaclul revistei Orizont au fost pentru mine cele dintâi „ateliere poetice“,unde am cunoscut scriitori aparţinând diferitelor generaţii, de la MirceaŞerbănescu şi Alexandru Jebeleanu, la oltenii „bănăţenizaţi“, Damian Urecheşi Anghel Dumbrăveanu.

Page 519: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

519

N. P. : Oricum, tot Oltenia este provincia care ţi-a găzduit, înpublicaţiile sale, producţiile literare ale începutului.

I. P.-T. : Încă din liceu, încurajat de Maliu Bogoe, autor a douăvolume de epigrame interbelice, confilişan, am trimis versuri la revistelebucureştene, Gazeta literară şi Luceafărul, fără a face vreo precizare asupravârstei, „ca să fiu tratat ca şi cei mari“, ceea ce, cred, a determinat pe atenţiişefi de rubrică de la „Poşta redacţiei“ să-mi răspundă afirmativ:„Deocamdată, da!“ – Geo Dumitrescu, la Gazeta literară, şi „Mai trimiteţi!“– Mihu Dragomir, de la Luceafărul. Asta era prin anii 1962 – 1964. Darprimele versuri mi-au fost publicate în acelaşi an, 1966, şi de ziarulcraiovean, Înainte, graţie lui Alexandru Firescu (căruia îi datorez şi cea dintâicaracterizare: «[I. P.-T. are] o vădită sensibilizare la marile problemefilosofice ale existenţei; poetul este prezent în tot locul, ca un martor ocular şisenzorial la condensarea înaltelor miracole din seva pământului şi lapreschimbarea minunată a lumii şi a firii»), şi de revista de cultură dinCraiova, Ramuri, graţie lui Miron Radu Paraschivescu.

N. P. : Eu mă gândeam la suplimentul rămurist de poezie şi proză,Povestea vorbii...

I. P.-T. : Revista Ramuri şi suplimentul Povestea vorbii, redactat deMiron Radu Paraschivescu, mi-au certificat visatul debut în presa literară...Eram la Timişoara, student în anul întâi, când un coleg de facultate, poet şi el,J. Irimescu, din anul cinci, văzându-mi versurile şi mirat că revistele dinCapitală nu mi le publicau, mi-a dat sfatul să le trimit la Ramuri, menţionândpe plic: „pentru Miron Radu Paraschivescu, responsabilul suplimentuluiPovestea vorbii“. Prin mai 1966, am trimis un voluminos plic – având vreo35 de poeme – lui Miron Radu Paraschivescu.

N. P. : Iar M. R. P. le-a primit cu braţele deschise, nu-i aşa?

I. P.-T. : Trecuse luna cireşar, se petrecuse şi vacanţa de cuptor şiintrase-n măsălar / gustar...

Şi într-o seară de la sfârşitul lui august 1966, surprinzător, în faţacasei părinteşti din Tatomireşti, „la porţile mari“ dinspre drumul european,Craiova – Filiaşi, opreşte o impozantă limuzină neagră, marca „Volga“, dincare descind patru persoane ce bat în poartă, întrebându-mă dacă-i acasăpoetul Ion Pachia-Tatomirescu, pentru că-i căutat „din partea redacţiei“ (deei, cei patru, persoane „absolut necunoscute“ mie până în acele clipe în carese prezintă); le spun că eu sunt I. P.-T. şi ei pe rând îmi întind mâna: poetulIlarie Hinoveanu, secretarul general de redacţie al revistei Ramuri,redactorul-poet Petre Dragu, romancierul Liviu Bratoloveanu şi şoferul.

Page 520: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

520

În vreme ce Ilarie Hinoveanu îmi spunea că au venit din parteaRedacţiei Ramuri şi a lui Miron Radu Paraschivescu, de la Povestea vorbii,spre a verifica dacă eu sunt cel ce i-a trimis „un plic mare cu un volum deversuri“ (lui M. R. P.) şi spre a-mi cere o fotografie de publicat în revistă,tatăl meu ieşise din atelierul de tâmplărie şi se apropiase de poartă „cucreionul la ureche, lat şi roşu, de marcat tocurile, uşile“; lămurindu-se iutedespre ce-i vorba, îi invită înăuntru „ca oaspeţi de seamă ai poetului I. P.-T“(despre a cărui existenţă, el, tată-său, nu ştia nimic până-n acea clipă).

După ce şi-au ales fotografia-mi („de debut într-o revistă de cultură /literatură“) dintre câteva avute mai la îndemână, tatăl meu le propune o cină„ca la ţară“: să (le) prindă câţiva crapi „de câte-un kil“ de la eleşteul nostrucel mare „din fundul grădinii“, să (le) facă „o mămăligă vârtoasă“ şi, „la jar,ori la tavă“, să (le) frigă peştii spre a fi mâncaţi „cu / fără mujdei“; şi pânăcând masa fi-va gata, se cuvine ca distinşii oaspeţi să deguste „pălinca dedude, cea aurie, că-i din butoi tot de dud“. S-a mai desfundat şi-o damigeanăde zaibăr-pelin cu dop smolit, închinându-se încă o cupă întru ’nalta cinstire aPoemului...! Peste două săptămâni şi vreo două-trei zile, la 15 septembrie1966, am avut bucuria cea mare a debutului, şi în revista Ramuri (cu treipoeme, în prezentarea Redacţiei – P. Dragu / Il. Hinoveanu –, şi cufotografie), şi în Povestea vorbii (unde M. R. P., pe patru coloane, mi-acomentat generos, amendându-mă ici-colo, şi mi-a publicat în jur de douăsute de versuri); desigur, am cunoscut marea bucurie a primilor mei paşi,„parcă selenari“, în Ţara Poemului, o bucurie ameţitoare chiar, pentru poetulde 19 ani. Căpătasem un elan extraordinar, încât mă simţeam în stare asfărâma şi munţii.

N. P. : Stai, dragul meu, nu te aprinde chiar aşa, vom vorbi îndată şidespre un... munte. Mai bine zi ce-a scris M. R. P. în prezentarea aceea!

I. P.-T. : A scris mai mult decât măgulitor. Şi pe un spaţiu foarteîntins. Iată numărul de revistă, cu sublinierile mele. Să citesc?

N. P. : Citeşte!

I. P.-T. : «Foarte mult mi-a dat de furcă manuscrisul copios (35 depagini mari, acoperite cu un scris mărunt şi aproape ilizibil), semnat de IonPachia-Tatomirescu; d-sa ni se prezintă cu o ars poetica intitulatăPeristylium, din care extrag: „La ţărmii freneziei şi în solstiţiile sale, trăiriles-au condensat, echilibrând îndrăzneala cu fortăreaţa chiar în momentulcând Praxiteles şi-a terminat proiectul sub chenarele privirilor Frineii. [...]Poezia este imensul miraj al sevelor efervescente ce traversează sufletul dela imperceptibil la obiectivul grandios, de la atom la sistemul solar, de lasămânţă la plantă, de la gâlgâitul izvorului de munte la imensele scurgeri

Page 521: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

521

oceanice, de la substanţele Întunericului la germenii Luminii, de lacăutarea inertă la descoperirea sacadată...» (urmează un şir de versuri,însoţite de comentarii, apoi concluzia): «...stăruie în scrisul lui Ion Pachia omuzică, un ecou inefabil care este pecetea poeziei».

N. P. : Ei da, acum e momentul să evocăm şi geneza Muntelui.

I. P.-T. : Până la geneza Muntelui, să nu ocolim Luceafărul. Dupăfrumosul debut, zadarnic am încercat vreo şase luni să public un vers, darparcă nu mai era loc şi pentru el în paginile revistelor. „În disperare“ – s-arputea spune –, în prima, ori în cea de-a doua „zi a Babelor“, pare-mi-se, amtrimis într-un plic două poeme marelui critic literar, Vl. Streinu, la revistaLuceafărul, unde, săptămânal, pe prima pagină, avea o rubrică foarteinteresantă. Răspunsul marelui critic, Vl. Streinu (căruia-i datorez de-atunci şi„drăgălăşirea-mi“ cu sintagma „pui-de-Dac“), fost-a prompt, la rubrica„Distinguo“, printr-un eseu extraordinar, Ghiocei, în paginile 1 şi a 7-a dinLuceafărul, nr. 11 / 225, din 18 martie 1967 (eseu republicat anul trecut înPagini de critică literară, de Vladimir Streinu, vol. IV, Marginalia, eseuri,ediţie alcătuită de George Muntean, Bucureşti, Editura Minerva, 1976, pp. 90sq.).

N. P. : Ce spunea în Ghiocei?

I. P.-T. : «[...] Unul este Ion Pachia-Tatomirescu [...] E desigur un„ghiocel“, nu pentru că n-am mai auzit de numele lui, ci fiindcă se aruncă îndiscursul liric fără reţinere [...]. Într-un lung poem de versuri tot lungi, deşiintitulat Destinaţii confidenţiale, aria lirică e planetară, asociaţia metaforicăsare de la o paralelă a globului la alta, şi până la urmă aflăm că ne vorbeşte unglas îmbătat de el însuşi, „de lângă o poartă de uraniu scurs din pletele crunteale Dacilor“. Vorbeşte deci un pui de Dac...»

Page 522: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

522

N. P. : Cuvinte şi aprecieri pline de miez, rostite de un mare critic.Le-ai luat ca atare?

I. P.-T. : Evident. Motiv pentru care, din nou încurajat, mi-am adunatpoemele pentru debutul meu editorial, Munte, manuscris predat Edituriipentru Literatură, pe la începutul lui octombrie 1967. Şi, astfel a început„odiseea“ Muntelui.

N. P. : „Odisee“ ? De ce ?

I. P.-T. : Fiindcă volumul acesta de poeme, abia după vreo cinci aniavea să vadă lumina tiparului, deşi mi se promisese să apară în 1969. PoetulMircea Ciobanu, redactorul căruia i se repartizase spre lectură volumul-manuscris – la discutarea volumului, pe la sfârşitul lunii mai 1969 (când m-ainformat că din acest an se restructurează activitatea editorială din România,că „debutul editorial se face de-acum prin concurs“) – m-a sfătuit că ar fi binesă-i solicit o prefaţă, fie lui Vladimir Streinu („că-i aici, în Bucureşti“), fie luiM. R. P. („pe care-l găseşti, mai mult ca sigur, la Vălenii de Munte“).

Căutându-l pe marele critic în Bucureşti (la adresa-i „de la Foişorul deFoc“), nu l-am găsit acasă pe cel ce mă poreclise atât de frumos, „Pui-de-Dac“, spre a-i mulţumi şi prin viu grai pentru cele din Luceafărul, pentruGhiocei. Plecase „de două zile“ din Bucureşti, „în Ardeal, la Sovata, pentrutratament şi odihnă“. Cum aveam peste trei săptămâni un bilet de odihnă laTuşnad, m-am dus şi la Sovata, dar la adresa dată de îngrijitoarea casei dinBucureşti a lui Vl. Streinu nu am reuşit să-l mai găsesc. Şi n-am vorbitvreodată Maestrului Vl. Streinu, şi nu l-am văzut (decât în fotografii), şi nu l-am cunoscut decât din cărţi...!

M-am decis să iau legătura cu Miron Radu Paraschivescu, trimiţându-i, mai întâi, din Tuşnad, în 5 iulie 1969(*), o frumoasă carte poştală (la adresa-i din Vălenii de Munte pe care-o aflasem de la un critic / istoric literarbucureştean), cu speranţa de a primi un răspuns, confirmându-mi-se astfel şi„o adresă certă“ la care aş putea să trimit volumul-manuscris prin poştă, ori săi-l duc direct (în caz că ar fi acceptat să-mi scrie o prefaţă). Cu promptitudineuimitoare, în 7 iulie 1969, primesc şi încurajatorul / frumosul răspuns al luiM. R. P. (infra, sub primul asterisc). Imediat i-am scris, rugându-l a-mi faceprefaţa la volumul Munte. A fost de acord.

N. P. : Şi...?

Şi-n cuptor, de Ziua Sfântului Gebeleizis > Ilie, am înmânatMaestrului M. R. P., la admirabila-i vilă din Vălenii de Munte (Aleea Păcii,nr. 11), pentru prefaţă, volumul-manuscris, Munte.

În ciuda faptului că purta un corset de ghips, în urma unui accident ces-a petrecut în imensa-i grădină / livadă de pe malul Teleajenului (la săritura-i

Page 523: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

523

dintr-un prun căruia-i tăiase câteva crengi uscate, nimerind în buza unei gropimascate de otava înaltă, s-a dezechilibrat, izbindu-se puternic cu coloanavertebrală de tulpina „ca un S“ a arborelui, încât i s-a fisurat o vertebră dinzona lombară), m-a întâmpinat cu multă căldură, mi-a luat manuscrisul („cammare pentru un debut editorial“) şi l-a răsfoit, promiţându-mi că-l va citi cumultă atenţie, apoi m-a asigurat că, după ce se va întoarce, în septembrie1969, de la tratament, din staţiunea balneoclimaterică, Amara, îmi va scrie şiprefaţa. Pe când făceam o plimbare prin grădină – eu, M. R. P. şi fiul săuminor –, între vilă şi „Masa Tăcerii“, o lespede ovală, de cremene, de vreotrei metri pătraţi, adusă din albia râului în grădina Maestrului, a sosit – dinBucureşti, tot cu un tren, dar ce plecase cu vrei trei ore „după al meu“, carefusese cel mai îndimineţit „pentru Văleni“ – şi prietenul lui M. R. P.,Constantin Nisipeanu, poet avangardist-interbelic. Neavând la amiază alt trende întoarcere din Vălenii de Munte în Bucureşti decât „pe la chindie“,Maestrul m-a invitat şi pe mine să iau masa de prânz alături de doamna-iElena (Leny) Paraschivescu, de fiul lor ce-avea vreo cinci ani şi de prietenulsău interbelic, poetul Constantin Nisipeanu.

N. P. : L-am cunoscut şi eu pe ilustrul poet, M. R. P., personalitatealui m-a fascinat...

I. P.-T. : Am avut prilejul, aşadar, de a-l cunoaşte direct pe MaestrulM. R. P.– în cuptor-’69, în Ziua Sfântului Gebeleizis > Ilie, cum v-am maispus –, prima şi totodată ultima zi în care l-am văzut „în carne şi oase“ –,relevându-mi-se, din adâncul fiinţei sale, o extraordinară lucrare a înaltuluispirit justiţiar, susţinută şi de o neobişnuită sclipire a ochilor, de un negru-hipnotizator, nutrind „nonconformismul său“, erudiţia sa, incursiunileprofunde şi lucide în aproape toate domeniile, dar mai ales în cel al politiciicontemporane, amintindu-mi, cu fiecare cuvânt rostit, profilul ideal alrevoluţionarului / luptătorului umanist / iluminist, strecurat aidoma argintuluiviu, peste secolul paşoptismului şi peste timpurile interbelice, în „prezentul“celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. În după-amiaza respectivă amasistat la un impresionant banchet al ideilor – cu M. R. P., protagonist,bineînţeles, susţinut „din planul secund“ de C. Nisipeanu. Cei doi buniprieteni, avangardişti în cuget şi-n simţiri, şi-au antrenat uluitor neuronii /ideile „pe o majoră gamă fermecătoare“, de la Epopeea lui Ghilgameş, pânăla „omul spaţiului cosmic“ de se curbează verosimil între Soare şi Alfa-Centauri.

Dar şi pe tot drumul din chindie / seară, de la Vălenii de Munte şipână în Bucureşti, în compania lui Constantin Nisipeanu, am luat parte la unstrălucitor „banchet secund“ al ideilor din „orizontul cunoaşterii metaforic-moderniste“.

Page 524: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

524

N. P. : Presupun că M. R. P. a scris o prefaţă interesantă Muntelui...

I. P.-T. : Da, în ciuda faptului că era bolnav, s-a ţinut de cuvânt şi ascris-o, în două etape: 14 pagini, din „prima etapă“, erau deja „gata de tipar“în 31 octombrie / 2 noiembrie 1969(**); celelalte, din „etapa a doua“ şi „deîncheiere“, au fost adăugate în 28 – 30 decembrie 1969. Imediat dupăsărbătorile de iarnă 1969 – 1970, după „paraschivescul stagiu de răcire atextului de-o săptămână-două“, stagiu de recitire, de eliminare a inerentelorgreşeli din bătutul la maşina de scris, „chiar de recristalizare a textului, dacătrebuie“, mai exact, în 13 ianuarie 1970, plicul cu „lunga prefaţă“, Poezie şiarheologie, de Miron Radu Paraschivescu, mi-a fost expediat „recomandat“,din Vălenii de Munte, poştaşul de Tatomireşti-Dolj, aducându-mi-l prompt,încât, pe la Ziua re-Unirii Principatelor Valahimii din Dacia Nord-Dunăreană,24 ianuarie 1970, am putut s-o adaug Munte-lui, la Editura Eminescu dinBucureşti (editură ivită, ca şi Minerva, la „restructurările din 1969“, din maimarea Editură pentru Literatură, unde depusesem volumul-manuscris în1967).

Într-o frază spus, prefaţa Poezie şi arheologie, de M. R. P.,demonstrează că volumul Munte, de Ion Pachia-Tatomirescu, este «o operăde-a dreptul matură», că suita simfonică a volumului «culminând cu ultimeledouă cicluri, Graal şi Sobor», se sprijină «pe o ţesătură solidă şi pe o monturăa cuvântului inspirat, ce-mi arată că mă aflu în faţa unui artizan ingenios careinventă nu numai imagini şi metafore, dar şi o limbă ce conjugă adjective,substantivează verbe, ori, mai cu seamă, inventă o tehnică a imaginii înmişcare [...]; dar toată inspiraţia lui Ion Pachia-Tatomirescu îmi pare că vinedintr-această stilistică sugestie a câmpiei, a unui univers mut şi tainic, cuzările dezgolite, dar plin de bogăţii în adâncuri, în acele adâncuri în care, cumspunea odată Nicolae Iorga în neuitatele lui prelegeri, nu se poate vedea decâtdin foarte înalt.». Însă nenumărate „piedici“ au început să se ivească de-acum...

N. P. : De netrecut?

I. P.-T. : Amânări, rătăciri ale manuscrisului, reorganizări, schimbăride redactori şi de directori de editură. Am reîncredinţat cartea noului meuredactor, poetul Nicolae Oancea, împreună cu manuscrisul unui volum depoeme patriotice intitulat Ţara vocalelor eterne. Aşa că, până la urmă,volumul Munte s-a născut la Editura Eminescu, în 1972, din cele douăvolume distincte, în formulă cu totul diferită de cea cunoscută şi prefaţată deM. R. P.

N. P. : Adevărată „odisee“. Ce va urma?

Page 525: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

525

I. P.-T. : Conjugând sfânta limbă pelasgă > valahă la un mod liricautarhic, poemele mele s-au structurat în cinci cărţi: Munte (Bucureşti,Editura Eminescu, 1972), Crocodilul albastru, versuri pentru copii (EdituraIon Creangă, Bucureşti, 1975), Demon – Graal – Sobor / Demon şi Graal(volum care va apărea, mai mult ca sigur, anul viitor, la Editura ScrisulRomânesc(***), din Craiova), Lilium breve, încredinţat Editurii Eminescu(****)

şi Zoria, inclus în planul Editurii Cartea Românească(*****), tot din Bucureşti.Astfel îmi socotesc încheiat un ciclu poetic, urmând să deschid un altul... Aşputea zice că sistemul poetic mi s-a revelat în jurul unei bine-constelatesimbologii a Muntelui, dintr-o bogată cosmologie şi dintr-o neasemuităalchimie Pelasgă > Valahă (Thraco-Dacă), dintr-o eclatare a geniuluicogaionic în universalitate.

22 decembrie 1977, Tatomireşti-Dolj.(PPerS, 294 – 299).

Sigle şi note(*) – (*****): I. P.-T. = Ion Pachia-Tatomirescu. N. P. = Nicolae Pop. PPerS = Nicolae Pop, Perimetru sentimental – dialoguri cu scriitori

olteni, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1980.

1969-07-07: Olografa prim-epistolă-răspuns a lui M. R. P. către I. P.-T.

Page 526: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

526

(*)Pentru Distinsul Receptor, reproducem aici textul olograf al epistolei-răspuns (infra) de laM. R. P., din 7 iulie 1969: «Dragă poeta, Îţi mulţumesc din inimă pentru gândurile buneadresate în ilustrata de la Tuşnad, din 5 iulie crt. şi-ţi doresc noi succese în viaţă şi-n poezie.

Miron Radu ParaschivescuP. s. Îţi mărturisesc că ilustrata D-tale m-a mişcat cu atât mai mult, cu cât nici nu credeam căîţi mai poţi aduce aminte de mine. Să-ţi dea soarta binecuvântarea de-a păstra acest caracter,din ce în ce mai greu de întâlnit astăzi.

M. R. P.».

(**)Pentru Distinsul Receptor şi colecţionar de documente literare pentru un spor de Pagini deistorie literară valahă de mâine, redăm – şi cules, şi olograf – textul cărţii poştele trimise deM. R. P. în 2 noiembrie 1969 (infra), lui I. P. T.: «Văleni de Munte, 2 noembrie 1969 /Dragă Pachia Ion, – să nu te sperii, te rog[,] de lunga mea tăcere. Am pornit la redactareaprezentării Dumitale şi ajunsesem pe la pagina 14 de manuscris – aş mai fi avut vreo zece casă termin – când am fost chemat urgent la Bucureşti pentru treburi ale Uniunii Scriitorilor.Îmi spuneam că, la întoarcere, am să continui prezentarea pentru Dumneata şi să ţi-o trimet.Când, în tren, am deschis „Contemporanul“, din 31 oct[ombrie] crt. Bineînţeles, n-aş fi cititnotele de lectură ale acelei nulităţi arogante şi suficiente care e N[icolae] Manolescu, dacă n-aş fi văzut că se ocupă de un tânăr, de un alt tânăr care-a debutat prezentat de mine: NormanManea. Ceea ce poate să-i facă e ignobil. N. Manea e plin de talent, iar N. Manolescu „îldesfiinţează“, pur şi simplu, numai fiindcă e prezentat de mine. Îţi atrag încă odată şi foarteserios atenţia: e un moment când adversarii mei şi-au concentrat tirul nu împotriva mea (că n-au cum să mă lovească), ci împotriva tinerilor prezentaţi de mine. Au simţit că asta-i „opera“la care ţin mai mult. Riscurile sunt mari pentru D-ta. Scrie-mi dacă nu crezi ca şi mine că emai bine să te prezinte altcineva. M. R. P.».

Cartea poştală trimisă de Miron Radu Paraschivescu, de la Vălenii de Munte, în 2 noiembrie 1969, lui I.P.-T., înştiinţându-l că-s deja gata 14 pagini din prefaţa Poezie şi arheologie, pentru volumul de poeme,

Munte (1972).

Page 527: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

527

(***)Volumul cu titlul Demon şi Graal avusese titlul Demon – Graal – Sobor la încredinţarea/ depunerea şi înregistrarea manuscrisului (prin 1975, deci cu vreo doi ani înaintea interviuluiacordat bucureşteanului Nicolae Pop), desigur, întru lumina „certă“ a tiparului, EdituriiScrisul Românesc (director al instituţiei din 1972 şi până în 1990: Ilarie Hinoveanu, inginermecanic şi poet „tradiţionalist“ / „parnasian“), din Craiova.

Încântece (1979) – coperta prin care graficianul N. Nobilescu reuşeşte să biruie cenzura ceauşistă,desenând titlul iniţial al volumului, Demon – Graal – Sobor.

După doi ani de aşteptare, cam la două luni şi jumătate de la cutremurul din 1977,adică prin mai, mergând în audienţă la directorul Ilarie Hinoveanu, acesta l-a asigurat cămanuscrisul – „fără vocabula Sobor, care-i religioasă şi face titlul cam lung – intră în planuleditorial ferm pentru anul 1978“.

I. P.-T. – la aproape un deceniu de la cumplita cenzură ceauşistă de după „tezele diniulie 1971“, cenzură care-i amputase prefaţa Poezie şi arheologie, de Miron RaduParaschivescu, şi cele trei cicluri (evidenţiate, acum ca şi atunci, de titlu) din volumul dedebut, Munte (1972) – ţinea foarte mult la manuscrisul restructurat „triadic“, Demon – Graal– Sobor, şi la prefaţa lui M. R. P.

Credea – I. P.-T., în 1977 şi 1978 – „că se mai îmblânzise cenzura“, dar nu ştia(ceea ce era arhicunoscut directorilor / redactorilor-cenzori din acele anotimpuri): 1) căMiron Radu Paraschivescu – vechi comunist ilegalist, după „o ceartă“ cu Nicolae Ceauşescu,de prin 1968 / 1969, „ceartă privitoare la principiile politicii / guvernării comuniste, la ceeace înseamnă democraţie“ etc. –, din ordinul dictatorului Ceauşescu, avusese (până la

Page 528: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

528

moartea-i survenită în 17 februarie 1971) „domiciliu forţat“, la Vălenii de Munte; 2) căIlarie Hinoveanu hotărâse a-i cenzura şi el (ca şi redactorii bucureşteni din 1971 / 1972),prefaţa Poezie şi arheologie, de M. R. P. –, evident, Ilarie Hinoveanu ce se considera„prieten cu M. R. P.“ între anii 1964 / 1965 şi 1968, când, ca secretar general de redacţie alrevistei Ramuri, se arătase a fi „partizan“ al „reformatorului“ M. R. P., cel ce redacta (pentruRamuri) suplimentul antiproletcultist, Povestea vorbii, cel ce realizase „respiraţia naţională /europeană“ a revistei craiovene prin „disipativ-grupul de acţiune culturală“ (coordonat de M.R. P., în mai toate colţurile ţării, „disipativ-grup“ ce-l cuprindea şi pe debutantul rămurist, I.P.-T.) etc.

Epistola din 13 ianuarie 1970 însoţitoare a prefeţei Poezie şi arheologie, de Miron Radu Paraschivescu,devenită postfaţa Încântecelor (Buc., 1979, pp. 67 – 75).

Cum în Bucureşti funcţiona (tot de prin anul 1969, de la „reforma editorială dinRomânia“) şi Editura Litera (unde nu statul socialist, ci autorul îşi achita cele editoriale /tipografice legate de „lumina tiparului“, editură strategic înfiinţată pentru controlul – de cătreCenzură / „Securitate“ – a celeilalte „părţi“ a scriitorilor nebeneficiari de „contractul cuEditura / Statul“, a scriitorilor ce nu putuseră „să-şi vândă la stat“ manuscrisele), I. P.-T.,respectându-şi „cuvântul dat“ lui M. R. P. («Maestre, eu voi lupta chiar un deceniu / două şi,până la urmă, tot voi publica volumul acesta însoţit de prefaţa făcută de Dvs....!», după cumrăspunsese lui M. R. P. la cele din cartea poştală din 2 noiembrie 1969), îşi ia manuscrisulDemon – Graal – Sobor de la editura lui Ilarie Hinoveanu din Craiova (Scrisul Românesc) şiîl depune, prin ianuarie 1979, la Editura Litera (din Bucureşti), unde a fost tipărit „în câtevaluni“ din prima jumătate a anului respectiv (direcţiunea respectivei edituri – Gh. Buzatu şi

Page 529: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

529

Radu Albala – repartizează manuscrisul spre lectură redactorului / poetei PassionariaStoicescu-Ivanov, se găseşte „formula fericită“ de a fi publicat „fără prea multă cenzurăaproape totul“: şi 90 la sută din prefaţa lui M. R. P., devenită postfaţa volumului din 1979, şicele trei cicluri de poeme – Demon, Graal şi Sobor – respinse de cenzura ceauşistă, imediatdupă „tezele din iulie 1971“, şi – în ciuda cenzurii şi graţie graficianului N. Nobilescu –coperta, supra, sub al cărei titlu, Încântece, sunt desenate literele / cuvintele titlului, Demon– Graal – Sobor).

(****)Lilium breve, de Ion Pachia Tatomirescu (Bucureşti, Editura Eminescu) a văzut luminatiparului, în anul 1981, în ciuda cenzurii ceauşiste, graţie distinsului lector, Elis Buşneag, şidirectorului editurii, criticul / istoricul literar Valeriu Râpeanu.

(*****)Zoria, de Ion Pachia Tatomirescu (Bucureşti, Editura Cartea Românească) a văzutlumina tiparului, în anul 1980, în ciuda cenzurii ceauşiste, graţie directorului editurii, genialulprozator, Marin Preda (ce mi-a semnat contractul editorial în 7 februarie 1980 – infra), şigraţie distinsului lector, poetul Mircea Ciobanu (I. P.-T. îi era cunoscut de peste un deceniu,de pe când era redactor la Editura pentru Literatură, din capitală, şi de pe când i se repartizase„spre lectură“ manuscris-ul volumului Munte, de I. P.-T., în 1967, şi îl trimisese pe I. P.-T.fie la marele critic, Vl. Steinu, ce scrisese frumos, în revista Luceafărul, la rubrica-iDistinguo, din 18 martie 1967, despre holopoemele-ms. trimise prin poştă, Destinaţiiconfidenţiale, Noul Turn Babel etc., fie la Miron Radu Paraschivescu, cel ce îl publicase înseptembrie 1966, în Ramuri / Povestea vorbii, pentru a i se face o prefaţă la volumul dedebut).

Semnătura romancierului Marin Preda, directorul Editurii Cartea Românească, şi semnătura poetuluiIon Pachia Tatomirescu, pe Contractul de editare a volumului de poeme, Zoria, din 7 februarie 1980.

(Interviul Despre lira de la umbra macilor din plai, angajat în 22 decembrie 1977, întreIon Pachia-Tatomirescu şi Nicolae Pop – „bucureşteanul“ ce se afla în ajun de Crăciun-77, nunumai pentru interviu, ci şi pentru a-şi petrece sărbătorile de iarnă la rudele-i din TatomireştiiOlteniei –, a fost publicat cu trei ani mai târziu, sub titlul Ion Pachia Tatomirescu: «Mi s-aspus că glasul din poemele mele este al unui pui de dac», în cartea menţionată la siglaPPerS – supra –, la paginile 294 – 299.)

Page 530: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

530

I. P.-T (foto: 1979)

Moscova olimpică şi civilizaţia steposlavic-arhetipală

Loretta Işanova (redactor-şef al Redacţiei Române a Radiolului dinMoscova; infra, sub sigla: LorIs): ...Ion Pachia-Tatomirescu, sunteţi unuldintre tinerii scriitori din Republica Socialistă România, autor a patruvolume de versuri: Munte, Crocodilul albastru, Încântece, Zoria. Vă aflaţila Moscova cu prilejul Olimpiadei: aţi putea să ne spuneţi în ce calitate ?

Ion Pachia-Tatomirescu (infra, sub sigla: I.P.-T.): Mă aflu însuperba capitală a Dvs., una dintre cele mai mari şi mai minunate ale EuropeiRăsăritene, în calitate de simplu turist, alături de alte mii de români şi desemeni de pe planeta noastră, iubitori de competiţii sportive deschise, directe,de talie mondială, deocamdată...

LorIs : De ce aţi spus: „deocamdată“...? Aveţi în vedere şiprobabilitatea competiţiilor interplanetare ale unui viitor mai mult ori maipuţin îndepărtat ?

I.P.-T. : Sunt convins că într-un viitor nu prea îndepărtat, astfel decompetiţii vor avea înfăţişări interplanetare – şi afirm asta în locul unde„Omul şi-a întrupat primele zboruri“ spre astralitate – mă gândesc la IuriGagarin, la zborul cosmic din 12 aprilie 1961 – ceea ce m-a determinat „săcomit“ şi să-i dedic prima mea poezie, din care un fragment a fost difuzat înlume, pe calea undelor, de Radio Moscova, atunci...

LorIs : Deci debutul Dvs. în poezie se datorează într-o anumitămăsură şi Radioului din Moscova – ceea ce ne îndreptăţeşte să ne mândrimcu acest fapt, având în vedere confirmările ulterioare...

Page 531: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

531

I.P.-T. : Desigur. Aveam 14 ani pe-atunci, aveaţi o emisiune foarteinteresantă în limba română destinată şcolarilor, credeam că voi deveni şi eucosmonaut, dar am ajuns un „cosmonaut“ atât al ideilor cât şi al metaforelor;şi-acum, ca şi atunci, cred în puterea ştiinţei şi a tehnicii, în puterea omului dea popula universul în condiţiile în care pacea olimpică guvernează pământul.Dar, „nous revenons à nos moutons“, adică la simplul turist, Ion PachiaTatomirerscu...!

LorIs : Aţi văzut Moscova iarna, aţi văzut-o şi vara. Ce v-aimpresionat în mod deosebit ?

I.P.-T. : Kremlinul iarna, Mişka – în această vară !

LorIs : Aţi putea fi mai explicit ?

Cămaşa naţional-valahă pe care Ion Pachia-Tatomirescu a îmbrăcat-o în 28 cuptor 1980, cânda fost la Redacţia Română de la Postul de Radio Moscova, pentru a fi intervievat, astfel

făcându-şi apoi şi plimbarea-i prin Piaţa Roşie / Kremlin.

I.P.-T. : Eu iubesc iarna pentru că lumea se află sub semnul marilorpurificări, cristalizări... Albul dominant al zăpezii consună cu pacea, iar laMoscova, printre stelele de rubin ale Kremlinului şi-n muzica de clopote dinturnuri, am avut sentimentul că ninge spaţial...; altfel spus, ninge orizontal...;dar şi pentru că-n iarna de la hotarul dintre anul trecut, 1979, când am venitpentru prima oară la Moscova, şi acest an olimpic, 1980, mi s-a revelatcivilizaţia steposlavic-arhetipală, în mai toată splendoarea... Într-un „jurnalliric de călătorie“, pe care l-am intitulat Câmpia Roşie, îndeosebi, în poemaDespre câmpia de sub pasărea adevărului, spuneam în acest sens: Da,-nstepă, ninge-orizontal, / spre grâu se cerne doar lumină – / că grâul verde-iun front al / cunoaşterii din rădăcină. // Din orice punct – ce-i cardinal – /ţâşniră hoardele puzderii, / dar câmpu-i sub un ordin al / nemărginirii şi-al

Page 532: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

532

puterii. // Nealterată ea rămase / şi cum oceanul – necuprinsă... / Şi-acunoscut furtuni de oase, / dar n-a fost vreodată-nvinsă...! // Străvechilecivilizaţii / dospesc aici arhetipal – / şi-s ale soarelui mutaţii / în orizonturide opal... // Şi curmă veacuri de trotil, / legendele cu amazoane // nuntescsub cinci peceţi de stil / lumini, planetei, suverane...! // Câmpia Roşiei-i ovatră / de altruism, sfânt orizont al / nunţii garoafei peste piatră: / da,-nstepă, ninge-orizontal !

LorIs : Şi Mişka, mascota olimpică...?

I.P.-T. : Pentru că Mişka reprezintă simbolul marilor deschideri sprepace, spre cunoaştere, Olimpiada şi sufletul rus, civilizaţia steposlavică,„orizontul dezmărginit“ – ca să folosesc o sintagmă a marelui filosof şi poetromân de talie universală, Lucian Blaga.

LorIs: Aţi spus: „sufletul rus“... Cum se conturează, cum se defineştela Dvs. ?

I.P.-T. : Evident, prin atributele sale: în primul rând, prin spaţialitateşi bogăţie în profunzime a acestei spaţialităţi. Rilke spunea undeva că„sufletul / aburariul Rusiei se învecinează cu Bunul Dumnezeu“. Mareabunătate a sufletului rus este olimpiană, zeifică. Am constatat-o direct, pe viu;orice s-ar spune de către alţii, convingerile mele nu pot fi ameţite vreodată.Apoi, acest suflet rus înseamnă muzica eternă a lui Ceaicovski, înseamnă„Kalinka“ şi „Cazaciocul“, poezia lui Lermontov, a lui Puşkin, Esenin,Maiakovski, Ahmatova, Evtuşenko (spre a aminti şi doar doi dintre cei maistrăluciţi reprezentanţi ai poeziei ruse contemporane), înseamnă Tolstoi,Dostoievski, Şolohov, Cehov ori Vampilov (în ultima instanţă a prozei şi adramaturgiei moderne şi contemporane), înseamnă Galeriile Tretiakov oriErmitajul, Catedrala Vasili Blajenâi – capodoperă arhitecturală medievală aEuropei Răsăritene, Kremlinul, unde omul a coborât stelele pe pământ, înreal, Turnul Ostankino, Expoziţia Realizărilor Economiei Naţionale – V. D.N. H. – ... şi, mai presus de toate, Omul care a transformat un „vis de aur“ înrealitate a lumii contemporane...

LorIs : Cum vi se pare Moscova Olimpică ?

I.P.-T. : Moscova, aşa cum se înfăţişează la Jocurile celei de-a XXII-aOlimpiade, este unul dintre oraşele planetei cu cea mai largă respiraţieolimpică – după cum s-au pronunţat mai toţi specialiştii în materie –,traducând perfect în realitate dictonul latin „mens sana in corpore sano“.Impresionează grandoarea, supleţea, linia arhitecturală ultramodernă a

Page 533: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

533

palatelor sportive, a stadioanelor: „V. I. Lenin“, „Dinamo“, „PalatulSporturilor Ţ. S. K. A.“, ori a complexelor sportive Sokolniki, Ismailovo şitoate celelalte, precum şi ordinea desăvârşită, spiritul organizatoric deexcepţie şi ospitalitatea dovedite de Inturist – care dispune de hoteluriultraconfortabile ca „Leningrad“, „Ucraina“, „Belgrad“, „Minsk“, „Inturist“,„Moscova“, „Rossia“, „Cosmos“ etc. şi de personal cu o desăvârşită calificareturistică, olimpică – putem spune cu cea mai mare certitudine.

LorIs : Şi o ultimă întrebare: Moscova v-a inspirat vreun poem dinciclul Câmpia Roşie ?

I.P.-T. : Desigur ! Dacă doriţi, vi-l rostesc cu deosebită plăcere...

LorIs : Vă rog !

I.P.-T. : Metaforă a răsăritului lumii, / arhitectură a luminii /împlântată-n marea Câmpiei Roşii, / falnic arbore-nrădăcinat în ceruri – /arbore cu braţe şi degete de fildeş, / mângâind, pieptănând părul fulgerelor,/ prin arterele tale gâlgâie fotonii şi timpul, / prin arterele tale circulăsângele eternităţii / cu chip de garoafă roşie, cu chip de crin, / cu chip demărgărint – şi curcubeul / îţi sărută genunchii de purpură...

28 iulie 1980, Moscova.

(Interviul Moscova olimpică şi civilizaţia steposlavic-arhetipală acordat LoretteiIşanova de I. P.-T. a avut loc şi a fost înregistrat în Redacţia Română de la Radio Moscova,în 28 iulie 1980, fiind transmis în cadrul rubricii Orizonturi sovietice, „mai întâi“, luni, 4august 1980, cu începere de la ora 20:30’, apoi, bucurându-se şi de câteva reluări în lunamăsălar a anului olimpic 1980.)

Page 534: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

534

Gh. Boaghe(*) (foto: 1999) I. P.-T (foto: 1983-01-01)

Despre „Lilium breve“ şi alţi crini...

Gheorghe Boaghe (siglă, infra: Gh. B.) : După cum v-aţi prezentatcititorilor cu o Autobiografie(**a) interesantă, ne-am dat seama că sunteţi«...fiul Muntelui(**b) şi al Mătcii» («Şi Muntele s-a numit Carpat; / Şi Matca secheamă România...»), că vă numiţi Făt-Frumos şi «credeţi în stejar / şi-nverticala bradului...», luptând «până-nfloreşte gresia», apunând şi răsărind«în inel de diamant». În Lilium breve, mai sunteţi «crin înrourat în stea»(***),«crin îmbobocit în dimineaţă». Ce alte elemente autobiografice ar mai trebuisă adăugăm la toate acestea?

Ion Pachia-Tatomirescu (siglă, infra: I. P.-T.) : Este vorba nudespre „autobiografia-I. P.-T.“, ci de o autoproiectare în cosmicitate aidomaens->ins-ului valah, aidoma protagonistului mioritic conzalmoxat. Muntele şiMatca sunt entităţi geo-psiho-sociale care au polarizat construcţiile în spaţiulspiritual dacoromânesc, sunt cei doi poli ai constelaţiei de elemente alecosmologiei pelasge>valahe (daco-thrace / dacoromâne) – a se vedea pentru„esenţe“ / „detalii“ în acest sens, articolul nostru, O ipoteză asupra spaţiuluispiritual-valah, în Ramuri (Craiova), nr. 8 (194), august 1980, p. 11.

Făt-Frumos reprezintă polul unei alte constelaţii mitic-fundamentalea Pelasgimii > Valahimii, simbolizează / întruchipează „aventura“ /„călătoria“ întru epopţie zalmoxian-cosmică, de la ireal la real, de la Genune /Întuneric (Yin) la Lumină (Soare-Moş / Yang), de la moarte la cogaionica-inemurire, şi, pe tot acest traseu, înaltul spirit justiţiar.

Restul se poate voltaiciza într-un paradoxist chip de simboluri, decuvinte / necuvinte şi de-alte sintagme, „riscând“ a fi luate drept părţicomponente, „dimensiuni“ ale fiinţei lirice, ori, dacă se îngăduie încă untermen valah-compus, ale liricofiinţei.

Page 535: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

535

La o „biografie“ a liricofiinţei în zodie de „Lilium breve“ se potadăuga toate celelalte...; şi ar fi „prea candid“ a ne permite o confuzie întreliricofiinţă şi autobiografia poetului.

Gh. B. : Primul contact cu Dumneavoastră şi cu poeziaDumneavoastră a avut loc în vara anului 1980, când ne îndreptam spreJocurile Olimpice de la Moscova în calitate de turişti. Eram la Otopeni, într-o noapte fierbinte de iulie, nerăbdători să decolăm... À propos, cu ce amintiriv-aţi reîntors din capitala olimpică ?

I. P.-T. : Despre tot ce m-a impresionat am vorbit atunci, la RadioMoscova, într-un interviu acordat Lorettei Işanova, transmis – dacă-mi aducbine aminte – în primele zile ale lui august ’80. Dacă vă interesează, ascultaţi-l – aveţi acolo banda de magnetofon cu înregistrarea respectivă...

[...](****)

1999-10-24: Gh. Boaghe şi (în stânga-i) Ion Pachia-Tatomirescu, la Serbările Astrei pentru Banat-Porţile de Fier / Simpozionul Internaţional „Identitatea Culturală a Tuturor Românilor“ (foto: Al.Bâscu).

Gh. B. : Insist să-mi relataţi ceva mai mult decât în interviul acordatlui Nicolae Pop (din Perimetru sentimental) despre rolul pe care l-a jucat şi-l joacă revista Ramuri în viaţa Dumneavoastră scriitoricească, despre cum

Page 536: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

536

se prezintă ea sub conducerea lui Marin Sorescu... Prin urmare, ce e nou laRamuri?

I. P.-T. : Revista Ramuri (din Craiova) n-a jucat vreodată un rol „înviaţa mea scriitoricească“ atâta vreme cât la conducerea ei fost-au IliePurcaru şi Ilarie Hinoveanu, ori Al. Piru ş. a.; s-ar putea, cine ştie, subredactor-şefia lui Marin Sorescu, mai bine-zis, de prin 1980 încoace...

A fost o întâmplare fericită că Miron Radu Paraschivescu(*****) mi-adăruit în suplimentul rămurist al „disipativ-grupului“ de la Povestea vorbii,din septembrie 1966, patru coloane de gazetă, comentându-mi şi publicându-mi peste două sute de versuri. Cum tot o întâmplare este să te naşti înTatomireşti-Dacia, ori la Paris, New York, sau în Galapagos. Am publicatmai mult în alte reviste, ca, de pildă, în Luceafărul (de Bucureşti)...

Ramuri-le de sub direcţia lui Marin Sorescu se prezintă mai cubogăţie, mai ca o livadă de meri în floare, care rodeşte cert, având şi cevacontracte „pentru export“ (de mere, bineînţeles !). La Ramuri este nou, înprimul rând, geniul / duhul sorescian, aflat deja în circuitul valorilor literaturiiuniversale.

Gh. B. : Ce este raţional şi iraţional în poezie?

I. P.-T. : Totul este raţional pentru poeţii / teoreticienii echipaţi cucomplexă / suplă aparatură de străpungere a blindajului structurii /suprastructurii poeziei. Tot aşa-i şi pentru Distinsul Receptor de pe „caleaepopţiei“ în orizontul cunoaşterii metaforice, solicitându-i-se şi o bogatăinformaţie culturală / poetică, „la zi“... Altfel, totul devine iraţional...

Gh. B. : Există logică poetică?

I. P.-T. : Da...! De când s-a născut adevărata Poezie...!

Gh. B. : Mi se pare că-n poezia tânără cuvântul gri devine o obsesie,de care nici Dumneavoastră nu scăpaţi: «...din oră, mă îndeamnă zăpezilesă-nving / mistreţul gri, din faţă, între nămeţii-maluri...»(******) (Leagăn demătasă); «Ard piramide gri, sorbind peste zăpadă / solemna înmânare afulgilor celeşti.» (*******) (Harpă cu albine)...; etc. Ce semnificaţie are înpoezia Dumneavoastră? Sau, pur şi simplu, e o folosire întâmplătoare?

I. P.-T. : Nu mă interesează dacă există o „obsesie de gri“. Asta este ochestiune ce ţine de „contabilitate lexicală“. Gri-ul nu mă preocupă.

În simbolurile / metaforele plasticizant-revelatorii respective,mistreţul-gri / piramide-gri etc., după cum se observă chiar din cele citate

Page 537: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

537

de Dumneavoastră, gri-ul (nu „grâul“) lirico-semantic-sincretic participă –alături de alb, de negru, de galben (indus de / din Soare) etc. – la oconstrucţie-radar de receptare spectral-paradoxistă a lumii, reverberândbacoviana vestejire a sinelui ce se (te) încearcă într-un orizont leşios, când, înputere de-ţi stă, poţi auzi (recepta) „majora“ gamă „minoră“ în întregul eidintre glas-murmurul cromozomilor / genelor şi „plânsul materiei“.

Gh. B. : Într-o Poetică americană se vorbeşte despre parataxă,despre efectele ei deosebite în textul poetic. În ce măsură observaţia estevalabilă şi pentru poezia românească de azi?

1999-10-24: Gh. Luchescu şi, la stânga-i: Gh. Boaghe, Cristea Sandu-Timoc şi Ion Pachia-Tatomirescu,la Serbările Astrei pentru Banat-Porţile de Fier / „Identitatea Culturală a Tuturor Românilor “ (foto: Al.Bâscu).

I. P.-T. : În măsura în care curcubeul se dovedeşte a fi îndeletnicireaca pictură a Soarelui în timpul său liber. Parataxa / juxtapunerea – ca şi„lipitura“ culorilor în „gama-curcubeu“ – este o veche lecţie însuşită de poeţiinoştri, începând de la Niceta Remesianu (348 – 416), Aethicus Donares(Dunăre / Ister; 421 – 500), Ioan Cassian (29 februarie 360 – 23 iulie 435) ş.a., continuând cu Dimitrie Bârilă / Dosoftei (1624 – 1693), Dimitrie Cantemir(1673 – 1723), Mihai Eminescu (1850 – 1889), Alexandru Macedonski (1854– 1920) ş. a., aşadar cu mult înaintea americanilor, dar şi printre americaniisecolelor din urmă...

Gh. B. : Ce aţi zice de o Poetică română actuală? Oare n-ar lămurişi mai mult evoluţia poeziei noastre?

I. P.-T. : Eu n-am nevoie de-un asemenea op. Ar fi, totuşi, binevenităo astfel de lucrare completă – că „parţiale există“ –, numai dacă autorul /

Page 538: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

538

autorii acesteia ar fi „bine echipaţi“ pentru astfel de întreprinderi, numai dacăautorul / autorii acesteia ar scrie despre operele poetice, nu despre poeţi (maimult ori mai puţin „amici cu...“, având relaţii „cu / către vârful piramidei“, orinu, din clanul x, ori z etc.), numai dacă autorul / autorii acesteia ar face-o dela acea altitudine care să permită judecata de valoare, cu siguranţa pe care ţi-ar da-o un blindaj antineutronic (nu antineuronic)...

Gh. B. : Critica literară este o ştiinţă între ghilimele?

2006-10-08, duminică: Gh. Boaghe, având la stânga-i pe poeţii Ion Miloş şi Ion Pachia-Tatomirescu, laa XV-a ediţie a Serbărilor Astrei pentru Banat-Porţile de Fier, a Simpozionului Internaţional„Identitatea Culturală a Tuturor Românilor“ (fotografiaţi în curtea Colegiului Tehnic „EmanuilUngureanu“ / „Electromotor“ -Timişoara, de prof. Al. Bâscu).

I. P.-T. : Tot ce este în compartimentul criticii literare, de laKogălniceanu la Adrian Marino, ne îngăduie să afirmăm că, într-adevăr,critica literară este o ştiinţă serioasă, departe de orice soi de ghilimele.Numai criticaştrii fac din critica literară o „ştiinţă între ghilimele“...

Gh. B. : În ce măsură un bun poet poate fi şi un bun critic?

I. P.-T. : Da, numai în măsura în care Demiurgul devine Om ce face onouă ordine în Univers, autocenzurarea-i / cenzura-i operând în acel „spiritjustiţiar-absolut“... Da, numai un mare poet poate fi şi un mare critic literar– dar numai în compartimentul poeziei, nu şi într-al prozei, ori aldramaturgiei etc. –, pentru că, fireşte, numai specialistul poate cântări /aprecia valoarea estetico-literară, dacă, atunci când face critică literară, ştie„să scoată la pensie“ poetul din interiorul criticului literar.

Page 539: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

539

Gh. B. : Ce ziceţi despre acordarea „Cununii de aur“ de cătreComitetul festivalului internaţional „Serile de poezie de la Struga“ luiNichita Stănescu...?

I. P.-T. : Nichita Stănescu este unul dintre cei mai mari poeţi ai„Cununii de aur“, poate, cu mult mai valoros şi numai prin 11 elegii (1966) şiNecuvintele (1969), faţă de majoritatea laureaţilor cu „Premiul Nobel pentruLiteratură / Poezie“ (am în vedere Nobel-candidatura-i din 1979).

Este, deocamdată, cea mai strălucitoare recunoaştere a poezieidacoromâne în planul valorilor liricii universale.

Academicianul Gane Todorovski sublinia: «Nichita Stănescu e aedulcare a binemeritat trofeul Cununa de aur, cel mai mare premiu de poezie cese acordă astăzi în lume. Din păcate, festivalul de la Struga decernează ununic premiu, deşi l-ar merita cel puţin încă douăzeci de poeţi români...».

Adevărul este că nu se întreprinde ceva concret / durabil, serios, întrucunoaşterea şi re-cunoaşterea poeziei valahe contemporane, aflată între celemai valoroase ale literaturii universale.

Gh. B. : Ca oaspete al cenaclului Clepsidre din Bechet, ce aţi puteasă ne spuneţi?

I. P.-T. : Fiind în ajunul lui 1983, vă spun sincer: LA CEI MAIMULŢI ANI...!

22 / 31 decembrie 1982, Bechet / Dăbuleni-Dolj.

Note(*)–(*******):

(*)Gh. Boaghe s-a născut în 26 martie 1945, în localitatea Tomeşeni-Vâlcea. Este licenţiat, în1970, al Facultăţii de Filologie – secţia de limbi slave, din cadrul Universităţii din Bucureşti.În acest interviu, Gh. Boaghe se referă la volumul de poeme, Lilum breve, de Ion Pachia-Tatomirescu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981, volum care a văzut lumina tiparului în luna

Page 540: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

540

noiembrie-’81, cu un an înaintea interviului. Fraza de captatio benevolentiae a lui Gh.Boaghe conţine citate din câteva poeme publicate în acest volum (poeme pe care lereproducem – infra – în întregul lor pentru Distinsul Receptor de Poezie)

(**a)Autobiografie(în ciclul Zoria Patriae, din «Lilium breve», p. 66):

Sunt fiul Muntelui şi al Mătciisub curcubeuşi mă numesc Făt-Frumos.Cred în stejarşi-n verticala bradului din Carpaţi[i-de-Cogaion].Cred în Muntele împurpurat cu vulturi,cred în Matca luminoasă a Fluviului [nostru sacru].Ocrotesc nunta furnicilor,mreana zbătându-se-n mişcătoare nisipuri,logodna crinilor peste beznă.Luptpână-nfloreşte gresia, pădurea de sloiuri,la casa-soarelui legănată sub curcubeu.Apun şi răsar în inel de diamant,mereu izvorcu dorpe infinite-oglinzi.

(**b)1. Darea numelui(în ciclul Matcă şi Curcubeu, din «Lilium breve», p. 72):

La început e Muntele. Eternitatea lunecă-n ineleşi-argint de brazi, în cearcăne de aur din coarnede cerb, înteţind flăcări în blănuri.Din coasta Muntelui se desprinde Matcaşi florile de stâncă înrourate celebreazănaşterea înaltei echilibrări. Vin cocoriicu-nflorite ramuri din zarzării cânteculuişi ghioceii împing noaptea mai spre nord.Porneşte curcubeul cu semnul logodneipentru Munte şi Matcă – şi noi răsărim ca grâulîn faţa zăpezii dintâi...(În precizarea cronicar-paginatorului Istoriei literaturii valahe de mâine, de Ion Pachia-Tatomirescu – Timişoara, Waldpress [ISBN 978– 606–614–091–1], 2014: părţile de versdintre parantezele drepte au fost „eliminate“ de I. P.-T. înainte de tipar, la „cenzură“ /„autocenzură“; le punem „în circuit aici, după manuscrisele „Caligrafului I. P.-T.“, bineconservate peste decenii şi prezentate nouă.)

(***)13. Încântec mic(în ciclul Lilium breve – ce titlul întregului volum, p. 32):

Sunt crin înrourat în stea,sunt crin îmbobocit în dimineaţă,spre imnul izvorului,

Page 541: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

541

la fântâna sufletului tău...

Albi suntporumbeii ochilor meipe brazdele nopţii – ei culegseminţele limpezi şi le-nvaţă-nălţarea...

(****)Într-adevăr, dialogul respectiv dintre Loretta Işanova, de la Postul de Radio Moscova, şipoetul Ion Pachia-Tatomirescu, din Sarmisegetusa-Dacia, venit la Olimpiadă, a fost luat /înregistrat (în cabina ultramodernă a Radioredacţiei Române din Moscova), în 28 iulie 1980,şi difuzat (receptat de I. P.-T. la Filiaşi-Dolj, unde era pe-atunci profesor de liceu) în ziua de4 august (1980). La propunerea lui I. P.-T. de a se realiza „un alt soi“ de interviu,„nemaiîntâlnit“ / „nemaicunoscut până atunci“, interviul în interviu, Gheorghe Boaghe şi I.P.-T. au transcris de pe banda de magnetofon convorbirea radiosovietică, incluzând „textulolimpic-moscovit“ în interviul Boaghe–Pachia din 1982. Întrucât Istoria literaturii valahede mâine, de Ion Pachia-Tatomirescu – Timişoara, Waldpress [ISBN 978– 606–614–091–1],2014, reuneşte „în prezentul op“ şi interviul „olimpic-moscovit“, am eliminat textul Işanova– Pachia-Tatomirescu din dialogul cu Gh. Boaghe.

(*****)În precizarea cronicar-paginatorului Istoriei literaturii valahe de mâine, de Ion Pachia-Tatomirescu (Timişoara, Waldpress [ISBN 978– 606–614–091–1], 2014): Marele poet, omde cultură, autentic prim-dizident din vremea dictaturii ceauşiste (între orizonturile anilor1968 şi 1970, „cu domiciliul forţat“, la Vălenii de Munte), Miron Radu Paraschivescu, s-anăscut în Zimnicea, la 2 octombrie 1911, şi s-a stins din viaţă la 17 februarie 1971, înBucureşti.

(******)4. Leagăn de mătasă(în ciclul Înnoptate mere, din «Lilium breve», p. 9):

De somn este genunchiul ales doar la femeiesă-mpurpureze templul ce-alunecă în crâng.Din iarba ei albastră, aş vrea,-n Calea Lactee,s-o-ntorn cu dimineaţa-n inele şi s-o strâng.

Crinul îmi este iris cu care o convingspre leagăn de mătasă, aprins pe două dealuri;din oră, mă îndeamnă zăpezile să-nvingmistreţul gri, din faţă, între nămeţii-maluri...

De somn este genunchiul ales doar la femeie

(*******)8. Harpă cu albine(în ciclul Înnoptate mere, din «Lilium breve», p. 13):

Ard piramide gri sorbind peste zăpadăsolemna înmânare a fulgilor celeşti.Pornesc, din lacrimi negre, brumatele caleşti,trec nunţi spre dimineaţă: ce nopţi urlă-n cascadă...!

Albinele din harpă mi se-mpietresc în zbor.Scot vasele-n câmpie – concavă decolare –

Page 542: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

542

şi fumul invers curge din ochii ficşi, de sare,la mânăstiri de dor, de-naltul meu sobor...

Ard mânăstirile sorbind peste zăpadă...

(Interviul Despre „Lilium breve“ şi alţi crini, acordat lui Gheorghe Boaghe de către IonPachia-Tatomirescu – ce şi-a petrecut sărbătorile de iarnă, 1982-1983, la Dăbuleni / Bechet,la invitaţia poetului Toma Gheorghe Ofiţerescu, a criticului „intervievator“ şi a altor„clepsidreni“ –, mai exact spus, dialogul „angajat la Crăciun“ şi „închis“ în ajunul AnuluiNou, la 31 decembrie 1982, a fost publicat în cartea de „interviuri restante“,Fragmentarium..., de Gheorghe Boaghe, Craiova, Editura Cugetarea Tigero [ISBN 973–97990–7–8], 2005, pp. 92 – 99.)

Page 543: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

LAUDATIO( din epoca paradoxismului, ORI DE PE VALEA ANILOR DE DINCOACE )

Page 544: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

544

Page 545: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

545

Întru nouă (şi la nouă lună) ianuarie de-al optzecilea ocol al Soarelui

Se dedică maestrului Mircea Tomuş,în prag-de-dare-la-grindăa fotonilor de octogenariat.

(I) De la Triada Ursitoarelor – urarea de dimineaţă. Cel născut la9 gerar 1934, din mamă-nvăţătoare, Ana Tomuş, Ană de mânăstire-Cuvânt,nu de bazilică de Curte Argeşeană, şi din Axente Tomuş, tată-preot-de-Valahime, în Mociu-Cluj, adică în nordul de gând / suflet al provincieiArutela > Arudela > Arudeal > Ardeal, din Dacia Porolisseană, MirceaTomuş, cel din sfântă naştere cu mănuşi din piele de căprioară dată-n pluş,ursit fu de Cele Trei Clasic-viitorologice, cu opt decenii în urmă, să fiescriitor-galaxie-de-aur-de-Cogaion, adică nemuritor, să-ntreacă-n armoniede sfere-sunete-de-vârstă pe-a timp-zariştei-pistă chiar şi pe marea pianistă,Cella Delavrancea, olimpic-simfonic-biruitoarea-de-secol cu două mondialerăzboaie şi cu nenumărate vitregii, aşadar, lui Mircea Tomuş, octogenarul cumănuşi din piele de căprioară dată-n pluş (vorba-i de piele, nu de căprioarăce, din Avrig, între fagii din Făgăraş, saltă de-ntrece mai tot, de parcăzboară), mai întâi (dinspre cele trei ursitoreşti) îi urez, din solstiţială zăpadăde-orez: La mulţi ani, maestre Mircea Tomuş, galactic-scriitorule: poetule,profesor-doctorule, romancierule, literar-criticule / istoricule, eseistule,filosof al culturii, jurnalistule, universitar / academic-planetarule...!

(II) Urare de-amiază, lui Mircea Tomuş, cel din generaţiamodernismului resurecţional şi a paradoxismului – primul val („valul deşoc“ antiproletcultist-1960 / 1965, sau fluxgeneraţia / the High TideGeneration). A doua generaţie biologic-creatoare din secolul trecut, marcatăprofund de secundul război mondial, de teroarea horthisto-fascistă / hitleristădin Transilvania, de teroarea bolşevicist-stalinist-paukeristă etc., îşi relevă încultura / literatura valahă „primul val“ (din cei născuţi cu talent / geniu între1930 şi 1940, ajunşi la maturitate ca absolvenţi de instituţii de învăţământsuperior între 1955 / 1960), sau, mai exact spus, se exercită prin „valul deşoc“ antiproletcultist-1960 / 1965 (fluxgeneraţia / the High TideGeneration), în literatura noastră fenomenul fiind cunoscut şi prin sintagma„marea explozie lirică din 1964 / 1965“. În această generaţie, în prim-valul eide impact antiproletcultist / antistalinist-paukerist, între tinerii scriitorirevoluţionari ca Ion Băieşu, Ana Blandiana, Nicolae Breban, AugustinBuzura, Nicolae Manolescu, Adrian Păunescu, Eugen Simion, Marin Sorescu,Nichita Stănescu, Petre Stoica, Grigore Vieru ş. a., se află şi Mircea Tomuş,

Page 546: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

546

cu studii temeinice asigurate nu numai de familia-i de intelectuali, ci şi defrecventarea / absolvirea unui foarte valoros Liceu Clasic (în 1951) şi al uneivestite Facultăţi de Filologie de la Universitatea din Cluj-Napoca (studiile-iuniversitare încununându-şi-le cu o Diplomă de licenţă în filologie, din anul1955, an în al cărui mărţişor îşi face şi debutul literar la revista Steaua, ca nudupă multă vreme să obţină şi titlul de Doctor în Litere).

Mircea Tomuş cu privirile pe „Transfăgărăşanul Ideilor Literare“ (fotografie din anul 2009).

Şi este Mircea Tomuş un galaxiedric pentru că are o bogat-impresionantă operă:

de jurnalist – fie ca redactor, între anii 1956 şi 1970, la revistaSteaua (Cluj-Napoca), desigur, cea mai importantă angajată în luptaîmpotriva proletcultismului, împotriva stalinismului cultural, din România,fie ca redactor-şef la revistele de cultură: Transilvania (Sibiu, între anii 1972şi 1990 / 2000 şi 2002), Cultura naţională (Bucureşti, între anii 1995 şi1997), Rostirea românească (Sibiu / Timişoara, 1995 – 2006) etc.;

de secretar de stat în Ministerul Culturii din România (întreanii 1993 şi 1994), de director al Centrului Cultural Mogoşoaia, de directoradjunct al Muzeului Satului (din Bucureşti);

de profesor universitar (la Facultatea de Litere şi Arte), şefde catedră (de Artă Teatrală), conducător ştiinţific de doctorate (înFilologie / Litere) la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu (din 1997 şianul ieşirii la pensie, 2004);

de editor – este redactor-şef al Editurii Dacia din Cluj-Napoca(între anii 1970 şi 1972); îngrijeşte (singur, ori în colaborare) ediţiile: Efigiilenaturii (antologie a pastelului românesc, în colaborare cu Petre Stoica, înanul 1971), Acvariu, de Radu Stanca (1971), Teatru, de Vasile Voiculescu(1972, în colaborare cu Ion Voiculescu), Scene istorice, de Al. I. Odobescu(1973), Poezii, de Emil Isac (1976, cu Ieronim Precup), Poezii, de MihaiEminescu (2003) etc.; pentru Distinsul Receptor (nu pentru Maestrul Tomuşce-a citit-o-n mărţişor-2005), spicuim aici câteva aserţiuni din cronicanoastră, Ca „nou Orfeu“, Mihai Eminescu, făcută la ediţia: Mihai Eminescu,Poezii – selecţie şi postfaţă de Mircea Tomuş – Bucureşti, Editura Noul Orfeu– colecţia Lirica esenţială, 2003, cronică publicată în revista Rostirea

Page 547: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

547

Românească, anul al XI-lea, nr. 1 – 2 – 3 / ianuarie – februarie – martie,2005:«Şi renunţând la „clasicul mod“ al alcătuirii unei antologii compartimentate în antume şi în

postume, şi lăsând la o parte textele epice în versuri, inclusiv capodopere caLuceafărul, Scrisoarea I etc., şi respectând „cu sfinţenie“ principiul „purului /absolutului lirism“, şi urmărind „ordinea cronologică“ a ivirii / publicării textelor, debază fiind „ordinea“ stabilită de Perpessicius, Mircea Tomuş reuşeşte să prezintereceptorului de valori estetice „un adevărat nou Eminescu“, o carte „surprinzătoare“.Este vorba despre recenta apariţie editorială, Mihai Eminescu, Poezii ([...] 2003),cuprinzând 91 de texte, arcul incandescent-poematic iluminând trei decenii decreaţie sub pecetea Geniului – între Frumoasă-i, din „deschidere“, datând din anul1866, şi meditaţia de „închidere“, La steaua, din 1886. Şi cu privire la „ispitelecronologice“, Mircea Tomuş, în Notă asupra ediţiei, atrage atenţia asupra faptuluică: „s-a respectat, în mare, o anume ordine cronologică, este drept, paralelă, şi pecare am fi fost ispitiţi să o încălcăm, mai flagrant, într-un singur caz: Sara pe deal,pe care am fi vrut să o supunem ordinei genezii, pentru a se afla alături de poeziilede tinereţe, cu care consună prin atâtea resurse intime; am respectat, până la urmă,totuşi, tradiţia editorială, recunoscând că, de fapt, ea a fost începută de Eminescuînsuşi; căci ni se pare că, aşezată printre versurile lui târzii, îşi exercită convingătorstrania magie de rememorare a ceva pe veci pierdut, prin melancolia de buciumvesperal cu care îmbălsămează, dinspre final spre începuturi, continentul liriciiesenţiale eminesciene.“ (p. 5). De mare „greutate estetică“ este şi opţiunea luiMircea Tomuş pentru „deschiderea“ / „închiderea“ antologiei – prin poemulFrumoasă-i şi prin meditaţia La steaua, „polul sud“ şi, respectiv, „polul nord“,„anodul“ şi „catodul“ lirismului eminescian astfel dispus; poemul din anuldebutului, 1866, conţine „germenii romantismului“ şi „meridianele fructului iniţial“,„meridiane“ care s-au dezvoltat „polidirecţional“ spre apogeu o dată cu întregullirism eminescian, incluzând, fireşte, şi „meridianul“ geniului reflectării distinseicapacităţi de receptare a cosmicului (a se lua termenul şi în accepţiuneabenedettocroceană): „În lacul cel verde şi lin / Resfrânge-se cerul senin, / [...] // Pestânca sfărmată mă sui, / Gândirilor aripi le pui; / De-acolo cu ochiul uimit / Eu cautcolo-n răsărit / Şi caut cu sufletul dus / La cerul pierdut în apus...“ (Frumoasă-i);„La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit /Luminii să ne-ajungă. // [...] // Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie: / Era pecând nu s-a zărit, / Azi o vedem şi nu e. // Tot astfel când al nostru dor / Pieri înnoapte-adâncă, / Lumina stinsului amor / Ne urmăreşte încă“ (La steaua). „Răsună“– şi în aceste poezii ale „deschiderii“ şi „închiderii“ selecţiei – amfibrahii / iambii debronz / argint din „cheia de boltă“ a unicităţii liricii erotice eminesciene, în prima,cu „anticipări“ la ruga întru nuntirea elementelor vir / yang şi femina / yin, întrueterna logodnă a liricului erou cu fecioara / femeia „ideală“, într-un cadru natural„dintâi“, pur, virginal, avându-se mereu „în obiectivul romantic“ re-editareaperechii edenice de dinaintea căderii în păcat, iar în ultima, cu „îndorurarea“cosmică a eului proiectat în „steaua“ de dincoace de „extincţia“ propriului univers„pulsatoriu“. Dar – graţie noii antologii datorate lui Mircea Tomuş – „diamantul“lirismului eminescian, din celebra Odă (în metru antic), datând din decembrie 1883,„se înalţă în coroană“ mai ales acum, cu neasemuite şi nebănuite înrăzăriri, dinspre„psalmul“ eroului liric-hyperionic deja trecut dincoace de „dăruirea“ / „acordarea“statutului din „ora de iubire“, dincoace de carbonizarea acelor „dureros de dulci“trăiri ale „re-împlinirii“ de fiinţă: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; / Pururitânăr, înfăşurat în manta-mi, / Ochii mei nălţam visători la steaua / Singurătăţii. //

Page 548: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

548

[...] // De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, / Pe-al meu propriu rug, mă topesc înflăcări... / Pot să mai renviu luminos din el ca / Pasărea Phoenix ? // [...] / Ca să potmuri liniştit, pe mine / Mie redă-mă !“» (p 61 sq.);

de romancier – în afară de romanul Întoarcerea (1983),Mircea Tomuş este autor şi al unui impresionant roman-fluviu, frescă realist-psihologică a vieţii Valahimii din provincia Transilvaniei, Aripile demonului(până în prezent cu volumele I – IV, 2007 – 2013 / IV, Cluj-Napoca, EdituraLimes, ISBN 973–726–799–3, 2013), „saga“ despre care, într-o fidelă„radiografie“ / „prezentare“, Mircea Petean (cu prilejul lansării din iunie-2013, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, a volumului alIII-lea, consemnată în ziarul „Unirea“ / 22 iunie 2011) relevă:

«[...]Baza volumelor (a căror serie nu se va opri aici, după cum a mărturisitautorul) sunt documentele istorice, precum şi fapte istoricetransfigurate prin transmitere anecdotică, referitoare la nişteevenimente dureroase din istoria neamului românesc, precum Diktatulde la Viena. Astfel, în primul volum faptele relatate gravitează în jurulmasacrului comis de unguri la Mureşenii de Câmpie, de la 20septembrie 1940, amintindu-se şi de alte asemenea fapte înfiorătoare,crime şi torturări, comise în Transilvania de Nord (Nuşfalău, Cerişa,Marca, Breţcu, Mihai Bravu, Ciumărna etc.). Cel de-al doilea volumare în centru faptele Securităţii din anii ’50, când persoane şi familiiîntregi au dispărut fără urmă, noaptea, urcate în dubă [...], probabil,asasinate şi îngropate în locuri ascunse. Iar cel de-al treilea volum sedezvoltă în jurul impactului istoriei asupra destinului individual,avându-l ca figură centrală pe tatăl autorului, preot, decedat încatedrală, în timpul slujbei.» (I. H.);

În fotografia („din centru“) lansării romanului Aripile demonului, volumul al III-lea, de Mircea Tomuş,de la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, din 21 iunie 2011: în centru, Mircea Petean, având în

dreapta-i autorul (M. Tomuş) şi, în stânga-i, pe pr. prof. George Remete.

în revista bucureştenă, Luceafărul de dimineaţă, nr. 37 / noiembrie2011, criticul Cornel Ungureanu, în recenzia Istoria literaturii, între demonişi zei, mai subliniază:«Aripile demonului este o carte a locurilor pe unde au trecut Mircea Tomuş şi ai săi. [...]

Primul volum, spunea Dan C. Mihăilescu, aparţine tradiţiei ardelene a prozei,modelele Slavici sau Agârbiceanu fiind vii într-o literatură de ficţiune, dar şidocumentară. În volumul al doilea documentul primează, fiind validat şi de o istoriea familiei. Volumul al treilea implică, în primul rând, confesiunea auctorială. [...]

Page 549: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

549

Mai întâi, Mircea Tomuş propune un Bildungsroman. Evocă formarea unui scriitor –a unui cărturar – în anii ’50, într-o provincie a culturii. Istoria Clujului este şi istoriascriitorului care descoperă oraşul. [...] Dar paginile de excelent prozator ale luiMircea Tomuş sunt consacrate vieţii literare – boemei oraşului subteran. Legendelorvieţii literare. Realitatea creatorului de literatură, a Poetului, a cronicarului literar nuera vorbă goală în importantul oraş cultural. Portretele lui Baconsky (şi ale doamneisale), ale lui Victor Felea, Alexandru Căpraru (cu o fabuloasă istorie nocturnă), alelui Negoiţă Irimie sau Ion Oarcăsu, ale lui Aurel Rău, Aurel Gurghianu, dar mai alesale dactilografei Sia sunt memorabile. Un oraş cultural supravieţuitor în aniicincizeci şi un grup de creatori tineri care încercau să se autodefinească – iatăelementele coagulante ale părţii a treia a Aripilor demonului. Fără îndoială că parteaa patra, consacrată Sibiului cultural, cu aşezarea grupului de la revista Transilvania,cu Colocviile de critică, va încununa una dintre operele fundamentale ale epociipostdecembriste.» ( http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=17495);

în „complementaritatea“ aserţiunii lui Dan C. Mihăilescu – aserţiuneevidenţiată (supra) de criticul timişorean, prof. univ. dr. Cornel Ungureanu –,aducem cu promptitudine câteva argumente indiscutabile / incontestabile,furnizate chiar de romancierul Mircea Tomuş, cu privire la romaneleArhanghelii, Ion şi Strigoiul, dar de pe când se afla în „robă“ de critic /teoretician / istoric literar şi, totodată, de făurar al unei adevărate „monografii“a speciei ce domină literaturile lumii din ultimele două veacuri, specia deroman (cf. Romanul romanului românesc, I, II, 1999 / 2000):[Arhanghelii au] «dimensiune divină şi dimensiune demonică, întrupate într-o structură de

roman cu program realist şi etnografic»; Ion, de L. Rebreanu, oglindeşte «o lume cuun zeu pierdut şi tragica lui încercare de a se reîntrupa»; Strigoiul, de IonAgârbiceanu, aduce sub lupă «planul divin manifestat în dimensiuni de viaţăcomunitară şi individuală» (v. infra); etc.;

de cercetător ştiinţific – istoric / critic literar, eseist, filosofal culturii etc.: Gheorghe Şincai (monografie – debut editorial, Bucureşti,Editura pentru Literatură, 1965), Cincisprezece poeţi (Bucureşti, Editurapentru Literatură, 1968), Carnet critic (Bucureşti, Editura pentru Literatură,1969), Răsfrângeri (Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1973), Istorie literară şi poezie(Timişoara, Editura Facla, 1974), Opera lui I. L. Caragiale (1977; ediţia adoua, revăzută şi augmentată, în 2002), Mihail Sadoveanu. Universul artisticşi concepţia fundamentală a operei (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978),Mişcarea literară (Bucureşti, Editura Eminescu, 1981), Romanul romanuluiromânesc – volumul I, În căutarea personajului şi volumul al II-lea, Despreidentitatea unui gen fără identitate; romanul ca personaj al propriului săuroman (Bucureşti, Editura Gramar, 1999 / 2000), Teatrul lui I. L. Caragialedincolo de mimesis (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002), Caragiale dupăCaragiale (Sibiu, 2005), Pentru un alt Caragiale (Bucureşti, EdituraAcademiei Române – ISBN 973–27–2192–6, 2013) etc.

„În trena“ acestei părţi secunde, focalizată pe opera savantului,evident, cu aprobarea Maestrului Tomuş, dar şi cu permisiunea Distinsului

Page 550: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

550

Receptor, poate, în reverberări de laudátio privind complexa monografie –Romanul romanului românesc (I, II, 1999 / 2000) – a speciei roman dinistoria literaturii valahe, readucem în raze de neuroni de aur, recenzia noastrăde-acum un deceniu şi jumătate, O istorie „interioară“ a romanuluiromânesc (recenzie ce-a cunoscut mai întâi, „o variantă scurtă“, publicată înrevista timişoreană, Caietele Dacoromâniei, anul al V-lea, nr. 17, 22septembrie – 22 decembrie, 2000, p. 10 sq., şi, după puţină vreme, „o variantălungă“ – infra – care a văzut lumina tiparului în revista Rostirearomânească, Sibiu / Timişoara, anul VI, nr. 7 – 8 – 9, iulie – august –septembrie, 2000, pp. 42 – 47):«Dacă monumentala Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, de George

Călinescu, este considerată „un roman“ cu eroi-scriitori, Romanul romanuluiromânesc [...], de Mircea Tomuş, este o veritabilă istorie a speciei în toatăcomplexitatea-i tipologică.

Primul volum, În căutarea personajului, din această istorie „interioară“, a „în-sinelui“romanului, din acest „roman al romanului“, se deschide prin capitolul „Mitulcopilăriei, secvenţă a mitului vârstei de aur: Amintirile din copilărie ale lui IonCreangă şi zeul copil“ (I, pp. 31 – 52), capitol în care se relevă – „profund-temeinicit“ – definirea conştiinţei literare româneşti moderne încă din epocapaşoptistă, ca rezultat al crizei schimbării; mutaţiile economico-sociale / civilizatoriiau determinat şi apariţia conştiinţei auctoriale ca „nou produs psiho-social“;conştiinţa auctorială are „drept cea mai actuală şi presantă temă a sa în tocmai crizaschimbării“ şi, „expresie a acestei crize“, „în conştiinţa literară românească din primajumătate a secolului al XIX-lea se însumează şi se ciocnesc între ele câteva tendinţecontradictorii“, „foarte bine conturate în convertirea lor literară“, de la speranţeleînmugurite / rodite ale iluminismului până la „o mare cheltuială de afectivitatepozitivă / negativă“, ori până la „conştiinţa limpede sau obscură, ascunsă, a unei maricantităţi de necunoscut, atât în trecut cât şi în viitor“ (I, p. 31 sq.), în „bipolaritatea“spirituală a Valahimii de atunci, Maiorescu – Hasdeu. În acest context, indiscutabil,şi Creangă „a beneficiat, în primul rând, de efectul imediat şi, apoi, de garanţia dedurată a gustului sigur maiorescian“, chiar dacă „pregătirea intelectuală a luiMaiorescu nu ar fi putut decât să presimtă conturul cel mai fumegos al marilormituri; înţelesul lor articulat fiindu-i refuzat, i-a fost, însă, direct şi imediat accesibilsecretul lor de spunere încuiată cu şapte lacăte vraişte, deschise pentru şapte rânduride urechi şi gusturi...“ (I, p. 34).

Mircea Tomuş şi-a îndreptat obiectivul cercetării mai întâi asupra bildungsromanului Amintiridin copilărie, de Ion Creangă deoarece:

a) „reprezintă transcripţia cea mai fidelă a părţii celei mai sensibile din întreg ansamblulmitului românesc al vârstei de aur din literatura secolului al XIX-lea“ (ibid.);

b) „copilăria are darul particular de a amesteca realul cotidian cu mitologicul, de a trăi planulmitologic ca pe unul real şi de a ridica planul vieţii reale la dimensiunile mitului;copilăria este mitul, cel mai simplu şi cel mai durabil, în acelaşi timp, trăit dupăfirescul vieţii fireşti; ea reprezintă şi naşterea, construcţia, şi experimentarea fireascăa mitului şi dimensiunii mitice din materialul existenţei reale“ (I, p. 35);

c) „în societăţile care trăiesc firesc în dimensiunea mitologică vie, fiecare individualitateumană cuprinsă într-o anume experienţă de vârstă care este, totodată, şi o experienţăexistenţială fundamentală, contribuie prin această latură a eului său la însumarea şifuncţionarea structurii unitare şi coerente a ipostazei mitice, a ‘zeului’ respectiv“;

Page 551: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

551

d) „universul mitic al Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă este dominat de autoritateaşi funcţiunile primordiale şi supreme ale bunicului său dinspre mamă, DavidCreangă; acesta este cel care întemeiază, mai întâi prin faptă, apoi prin spunere, dar,în planul real al textului, prin rostire primordială, episodul genezei acestui universmitic familial; el este cel care a trecut, cu fraţii săi, munţii, din Ardeal, întemeindfamilia...“ (I, p. 36);

e) „Nică [...] este principala zeitate a acestui univers mitologic, zeul-copil, întruchipare aprincipiului vital pur, elementar; prezenţa sa concentrează mereu vitalitate, pentru căeste vitalitatea însăşi, dar în ipostaza ei genuină şi scăpărând lumini...“ (I, p. 40 sq.);

f) „Amintirile din copilărie, deşi ar fi putut să fie un roman, nu sunt totuşi un roman, pentrucă sunt redactate în dispreţul total al oricărei conştiinţe formale a modelului; ele sunt,în schimb, mai mult decât un roman...“ (I, p. 50).

În structura volumului întâi se relevă două părţi: (I) Construcţia romanului românesc pedimensiune mitologică (pp. 53 – 321; are „subpărţile“: a. Romanele vârstelor şi alecomunităţilor umane cu zeităţile lor; b. Romanele ipostazelor – mitice – aleeternului feminin); (II) Romanul şi personajul său (pp. 323 – 474).

Prima parte a lucrării este consacrată romanelor: Viaţa la ţară, de Duiliu Zamfirescu, „primulroman românesc dinaintea începuturilor romanului românesc“; La Medeleni, I, deIonel Teodoreanu, „încercare de reluare a temei zeului copil“; Măria Sa PuiulPădurii, de M. Sadoveanu, unde este surprins „zeul copil şi copilul zeu într-oscenerie de basm medieval“; Creanga de aur, de M. Sadoveanu, unde aflăm „mitulvârstei de aur în căutarea originilor“; Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu, cu„dimensiunea epopeică a mitului vârstei de aur“; Baltagul, de M. Sadoveanu,„romanul destinului etern al lumii patriarhale“; Mara, de Ioan Slavici, „proiecţiamitologică a unui destin istoric“; Arhanghelii, de Ion Agârbiceanu, cu „dimensiunedivină şi dimensiune demonică, întrupate într-o structură de roman cu programrealist şi etnografic“; Ion, de L. Rebreanu, „o lume cu un zeu pierdut şi tragica luiîncercare de a se reîntrupa“; Strigoiul, de Ion Agârbiceanu, cu „planul divinmanifestat în dimensiuni de viaţă comunitară şi individuală“.

Eternul feminin ipostaziat mitic-romanesc este ilustrat de Adela, de Garabet Ibrăileanu,„meditaţie asupra iubirii şi viziunea feminităţii în condiţia lor existenţialăfundamentală“, sau de Rusoaica, de Gib Mihăescu, „fantasma obsesivă a mituluifemeii eterne într-o variantă culturală modernă“, de Maitreyi, de Mircea Eliade,„zeiţa indiană a iubirii într-o poveste contemporană“, şi de Cartea nunţii, de GeorgeCălinescu, „o poveste eternă într-o lume ultramodernă“.

Secunda parte a lucrării argumentează „prefigurarea personajului emblematic şi întemeierearomanului românesc modern“ prin Ciocoii vechi şi noi, de Nicolae Filimon,ilustrează „personajul ca expresie a unei subiectivităţi paroxistice“ prin romanulproustian, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu,relevă „romanul ca principiu de orchestrare a personajului său“ în Patul lui Procust,de Camil Petrescu, subliniază o „activă estetică a romanului românesc modern într-un laborator de elev“ prin Romanul adolescentului miop, de Mircea Eliade, găseşteoglindit „punctul terminus al dramei individuaţiunii“ la Max Blecher, în Inimicicatrizate, Întâmplări din irealitatea imediată etc.

Se observă că exegetul abordează istoria romanului românesc şi dintr-o direcţie esteticăinconfundabilă, a gradului satisfacerii setei / nevoii de sacru, condiţie sine qua non

Page 552: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

552

a romanului, a tuturor artelor; valoarea estetică este dată şi de ştiinţa conjugăriisacrului în profanul existenţial-cotidian; dacă, prin absurd, dimensiunea sacrului ardispărea din lume, atunci nu ar mai exista nici umanitate, nici sublim, frumos, tragicetc. Lumea ca sumă de personaje de roman românesc scrutată de laserul-ochi alcriticului / istoricului Mircea Tomuş „se află într-un complex de orientare destul decomplicat şi contradictoriu“, într-o serie de „binoame“ / „ecuaţii“: personaj /comunitate – cutumă; depresurizare – dezermetizare a cutumei / personajului,inclusiv a personajului colectiv, a personajului-cetate / oraş etc., sau, cum ziceautorul, „spaţiul vid creat prin îmbătrânirea şi ieşirea din uz a vechilor instrumentede reglare a statutului persoanei şi a raportului ei cu comunitatea“, „formaţiuneareală şi din ce în ce mai vizibilă a noilor instituţii de drept european, asigurând un cutotul alt conţinut şi o cu totul altă formă atât a statutului persoanei cât şi araporturilor sale cu societatea“, ori „lipsa de încredere, greşita înţelegere ca şi proastafuncţionare a noilor mecanisme, ceea ce creează un nou spaţiu, nu total vid de drept,ci bântuit de fantomele amintirilor, automatismelor vechilor obiceiuri-credinţe ca şide cele ale neîncrederii sceptice, batjocoritoare sau pur şi simplu sfidătoare faţă denoile formaţiuni“ (I, p. 28 sq.).

Dacă în primul volum al lucrării, Mircea Tomuş „reface destinul romanului românesc înperspectiva unei deveniri şi a unei structurări“, în volumul secund, Despreidentitatea unui gen fără identitate; romanul ca personaj al propriului său roman– după cum suntem încredinţaţi tot de autor –, „proiectul unei viziuni romaneştiasupra romanului românesc însuşi credem că ne obligă să îndeplinim acea‘formalitate epică’ a fiecărei construcţii de acest fel care presupune stabilireaidentităţii cât mai precise a personajului sau actantului său principal“ (II, p. 5).

Partea întâi a secundului volum al lucrării, după cum se vede şi din subtitlu, este consacratăproblemei identităţii unui gen fără identitate; în partea a doua este căutatăidentitatea romanului în studii şi istorii dedicate lui (Claude Bremond, Logicapovestirii, René Girard, Minciună romantică şi adevăr romanesc, Wayne C. Booth,Retorica romanului, Marthe Robert, Romanul începuturilor şi începuturileromanului, Jean Ricardou, Noile probleme ale romanului, Georg Lukács, Teoriaromanului etc.); şi partea a treia se ocupă de coordonatele estetic-teoretice aleconceptului de roman.

La cercetarea atentă a istoriei speciilor epice, se observă – în funcţie de evoluţia spiritului /mentalităţilor, în funcţie de gradul atins de conştiinţa auctorială / literară – cumepopeea lumii antice a fost „substituită“, „s-a metamorfozat“ în romanul lumiinoastre moderne / contemporane: „faţă de toate celelalte variante ale narativităţii,afară de epopee cu subvariantele sale, romanul reprezintă materializarea principiuluiextensiv, al acumulării de material până la limite nedefinibile printr-o măsurăexterioară sau străină“ (II, p. 176 sq.).

Şi în ciuda faptului că „nu poate fi, totuşi, definit“ (II, p. 177), definiţia nefiind necesară /operaţională decât în perimetrul didactic, în ultimă instanţă, romanul, „epopeeajustată / adaptată“ a lumii noastre moderne / contemporane, este – după cum neîncredinţează Mircea Tomuş –, „un cod“, „o ecuaţie narativă“, „funcţionând pebaza unei gramatici corespunzătoare“, specia cea mai bogată în substanţă epică,polidimensionându-se în „limite care nu se pot impune din afară şi pe care numaiponderea şi întinderea propriei substanţe i le pot fixa“, „pentru ca, odată definiteşi puse în exerciţiu forţele de extensie, să înceapă a acţiona forţele limitative“,

Page 553: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

553

având convergenţă într-o „încheiere logică a logicii interne“ – „parte constitutivăşi definitorie din ecuaţia constructivă“ –, într-o „unitate cosmotică a lumii“, într-un „întreg cosmotic“ de cantităţi, mereu revelându-se în calităţi, în toate planurileşi dinspre toate tipologiile / nontipologiile, asigurând „automişcarea şiautodefinirea“, activând obligatoriu „mişcări fragmentare de tip linear, saupulsatil, sau secvenţial, sau brownian, la nivelul a ceea ce s-a numit ‘granulaţiatextului’...“ (II, p. 178).

S-ar putea ca o serie de „critici“ să vadă că „ecuaţii narative“, ori ceva „germeni ai romanuluiromânesc“ – în istoria literaturii valahe / dacoromâne – există şi între anii 372 şi1863, cum, de pildă, în capodopera literaturii noastre patristice, Pătimirea sfântuluiSava la râul Buzău (cu „planuri“ narative – cap. I, II, III şi VIII / cap. IV – VII –, cudialog, suspens etc.), din anul 372 d. H., scriere datorată preoţilor pelasgi > valahi-creştini, Sansalea de Museua, Gutică de Dynogaetia şi episcopului, tot valaho-dac,Betranion de Tomis (cf. „postfaţa“ Zalmoxianism şi Creştinism în Dacia /Dacoromânia, Patria sfântului Ioan Cassian, la A douăzeci şi patra convorbireduhovnicească, de Sfântul Ioan Cassian, Timişoara, Editura Aethicus, 1999, pp. 145– 149), ori în Istoria ieroglifică, de Dimitrie Cantemir, datându-se între anii 1703 –1705, sau în Tainele inimii, de Mihail Kogălniceanu (fragmente, din 1850), în Hoţiişi hagiul, în Bucur, istoria fundăturii Bucureştilor, de Al. Pelimon (din 1853), înManoil (1855) şi în Elena (1862), de D. Bolintineanu, în Serile de toamnă la ţeară,de Al. Cantacuzino (1855), în Logofătul Baptişte Veleli şi în Coliba Măriucăi, de V.A. Urechiă (1855), în Aldo şi Aminta sau Bandiţii, de C. Boerescu, în Omulmuntelui, de Doamna L., în Radu Buzescu, de Ion Dimitrescu, în Un boem român,de Pantazi Ghica, în Misterele căsătoriei, de C. D. Aricescu, în MistereleBucureştilor, de G. Baronzi, în Mistere din Bucureşti, de I. M. Bujoreanu ş. a. m. d.,dar primul roman românesc în accepţiune modernă a speciei, realizat integral şiimpus „marelui circuit“, rămâne, indiscutabil, Ciocoii vechi şi nuoi, de N. Filimon.

Aşadar, între orizonturile anilor 372 şi 1862, romanul românesc „a fost atât de mult amânat“,datorită întârzierii lumii noastre „sub zodia unei cu totul alte societăţi decât cea carea dat naştere, în mod natural şi obligatoriu, modelului narativ al romanului european“(I, p. 325); când Pelasgimea > Valahimea a început să iasă dintre roţile dinţate aleimperiilor ce s-au îmbinat la Dunăre / Balcano-Carpaţi, „romanul autohton“, romanulvalah „şi-a căutat foarte devreme loc în rosturile acestei lumi, îndată ce ea a evoluatsub constelaţiile modernităţii de tip european“ (ibid.).

Din perspectiva anotimpurilor noastre, „naşterea romanului românesc este un fenomen foarteagitat, ceva ca o explozie“, constituindu-se într-un „fenomen de avangardă“ (ibid.);„[...] ar putea să pară hazardat să vorbim despre autorul Ciocoilor vechi şi noi cadespre un avangardist, câtă vreme textul romanului, încă de la prima lui pagină, searată încă neemancipat de tutela clasicistă, vizibilă evident în strategia prologului şi adedicaţiei, dar şi în structura tipologiei umane pe modelul fiziologiilor; numai că secade să fim atenţi: dedicaţia şi prologul, chiar dacă păstrează turnura de frază înbogata ei volută şi încărcătură de tip clasicist, au un conţinut anticlasic prinexcelenţă; în loc să fie o treptată ascensiune retorică pe treptele elogiului, acestetexte sunt paşi descendenţi în infernul invectivei; reprezintă, deci, copia inversă amodelului, preferinţă dragă romanticilor, care sigur că un fel de avangardişti au fost,propunându-şi, între altele, să întoarcă lumea pe dos.“ (I, p. 327 sq.).

Page 554: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

554

Tot din această perspectivă, întemeietorul romanului românesc modern este Nicolae Filimonşi veridicul „roman al romanului românesc“, după cum demonstrează aceste douăvolume din monumentala lucrare la care s-a angajat Mircea Tomuş, începe dinorizontul cultural al anului 1863.

Bănuim că în viitorul volum, al III-lea, urmări-vom traseele de „roman al romanului“ dinperioada paradoxismului (1945 – 1989), romanele înserării / înnoptării zeilor, alereificării şi ale „conjugării“ absurdelor limite tragic-existenţiale, de la Moromeţii,Delirul şi Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda, sau de la Groapa,Princepele şi Săptămâna nebunilor, de Eugen Barbu, până la Bunavestire, deNicolae Breban, ori până la Cartea milionarului, de Ştefan Bănulescu, Îngerul astrigat, de Fănuş Neagu, Refugii, de Augustin Buzura, Povara bunătăţii noastre, deIon Druţă, Femeie, iată Fiul Tău, de Sorin Titel, sau până la romanele lui DumitruRadu Popescu, de întemeiere a paradoxismului: F (1969), Vânătoarea regală(1973), Iepurele şchiop (1980), Oraşul îngerilor (1985), Săptămâna de miere(2000) etc.

Şi, în finalul cronicii noastre, o observaţie de ordin stilistic, de ordin compoziţional: în„parterul“ / „subsolul“ lucrării Romanul romanului românesc, de Mircea Tomuş,impresionează bogăţia notelor ce se constituie într-o „armătură“ de temelie „la zi“, cade piramidă, menită a dăinui pentru „fiitorime“. Aceste note, antrenând câtevabilblioteci – interne şi externe –, par adevărate capitole (cf. Note, în vol. II, pp. 63 –102), puse la dispoziţia celui ce doreşte să facă „alpinism“, ori să se scufunde (casimplu scafandru, sau ca „dotat cu batiscaf atomic, ultramodern“), în mirificelepeisaje subacvatice coralifere, ale speciei epice, în / spre abisurile problematicii.„Etajul“ / „solul“ este limpid, ca un diamant pe ale cărui feţe se relevă – în funcţie deepic-individuaţiune – fie „vreun lac de munte“, fie „vreun Atlantic – al epicului“parcă de-o nefirescă transparenţă, permiţând a se vedea reliefurile de profunzime,riftul dintre epopee şi roman, flora şi fauna, în spectaculosul ce poate fi receptat – cubucurie şi deopotrivă – de orice iris, dar şi de neuronii „zeieşti“, de excepţionalăînzestrare genetică.

O istorie a speciilor literaturii române de la origini până în prezent, în coordonarea, sub egidaAcademiei Române – unde Romanul romanului românesc (I, II), de Mircea Tomuş,pare a se fi angajat deja în toată strălucirea forţelor exegetice –, se dovedeşteimperioasă în pragul mileniului al III-lea».

Opera lui Mircea Tomuş a fost încununată până în prezent cu foarteimportante / valoroase premii: Premiul Academiei Române, în anul 1965(Bucureşti); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, în anii 1970 şi 1973

Page 555: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

555

(Bucureşti / Cluj-Napoca), Marele Premiu pentru Critică al FestivaluluiInternaţional de Poezie „Lucian Blaga“, în 2002 (Cluj-Napoca) etc.

Pentru toate aceste făptuiri întru prosperitatea învăţământului / culturiidin România, aşadar, îngăduie-mi-se ca lui Mircea Tomuş, dreptul,Aethicus-contemporanul, octogenarul cu mănuşi din piele de căprioarădată-n pluş, ca, pentru a doua oară, cogaionic-nemuritor, să îi urez, dinsolstiţială zăpadă de-orez: La mulţi ani, maestre Mircea Tomuş, galactic-scriitorule: poetule, profesor-doctorule, romancierule, literar-criticule /istoricule, eseistule, filosof al culturii, jurnalistule, universitar / academic-planetarule...!

(III) Urarea prin „Poemul După-Amiezii“ întru cunoaştereaMaestrului Mircea Tomuş de către Alumnul-Dac-Pandur de la PiramidaExtraplată: (a) Prin caligrafie, (b) Pe stânga Mătcii Sacrei Dunări(„cunoaştere cu şalupă“), ori a doua zi, pe stânga Sacrului Munte Cogaion> Gugu („cunoaşterea dintr-un urcător / coborâtor autocar în linie azură,parcă ar fi fost ouat de Pasărea Măiastră ce-am văzut-o şi noi luându-şizbor lin din Hobiţa lui Brâncuşi, cu planare peste Parângul „leilorparângăi“) şi (c) Pe dreapta cu Yang-Poemul (din 7 / 9 ianuarie 1984 şidin 7 / 9 ianuarie 2014). După ce Marin Sorescu îmi publică studiul Oipoteză asupra spaţiului spiritual (civilizaţii arhetipale / interferenţiale,Matca / Muntele), în revista Ramuri (Craiova, nr. 8 / 194), numărul din lunaaugust 1980 (p. 11), pe la începutul lunii septembrie, prind curaj spre a intraîn cercul colaboratorilor de elită de la admirabila revistă de cultură din Sibiu,Transilvania, unde redactor-şef era Mircea Tomuş; pentru o colaborare„certă“ la revista ardeleană, la insistenţele distinsului critic / cercetător, FănuşBăileşteanu, ce avea drum la Sibiu şi trecere pe la Redacţie, i-am încredinţatun studiu destul de îndrăzneţ pentru acel anotimp, despre statutul de Sol /Mesager Celest al protagonistului mioritic oglindit în şase variante (din cele930, republicate / publicate de Adrian Fochi în anul 1964) ale celebreibalade, „Pe-o Gură de Rai“ / „Mioriţa“, spre a-l înmâna decidenţilor întrupublicare; prin adresa nr. 143 / 26 noiembrie 1980, redacţia revisteiTransilvania mă informează că „spaţiul tipografic restrâns nu permiteprogramarea [şi publicarea studiului respectiv] într-unul din numereleapropiate“ (ale revistei Transilvania); prin 1982, la a doua încercare de acolabora la Transilvania, unde am trimis – printr-un cunoscut om de cultură,Gh. Tarcea – atât volumul meu, Lilium breve (Bucureşti, Editura Eminescu,1981), cât şi un substanţial grupaj de poeme (La Herodot, Panta rhèi,Greierul în buzunar, Dichotomie, Mărul şi îngerul, Câmpia din Cortex – I.Transilvania, II. Oltenia, III. Moldovalahia etc., mai toate cuprinse învolumul Peregrinul în azur, publicat la Editura craioveană, Scrisul

Page 556: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

556

Românesc, în anul 1984), n-am mai primit vreun răspuns / adresă din parteaRedacţiei.

(a) Prin caligrafie. În 8 august 1983, cu oarecare amărăciunefurioasă, am adresat, „recomandat“, redactorului-şef, Mircea Tomuş, oscrisoare în care relevam „exactitatea celor de mai sus“, propunându-i sprepublicare într-un număr viitor al revistei Transilvania, „pentru a treia şiultima dată“ (în caz că nu vor vedea lumina tiparului), poemele: Bomba cuneuroni, A doua rugăciune către Sfântul Computer, Arma lui Cantemir şiMuştele (poeme pe care Distinsul Receptor le poate afla în volumele noastre:Bomba cu neuroni, 1997, Compostorul de nori, 2004 etc.). Din fericire,recomandata mea a ajuns peste o săptămână, în 14 august 1983, sub privirileredactorului-şef, Mircea Tomuş, ce mi-a şi răspuns imediat (cum nu preaeram obişnuit în acele anotimpuri „de cenzură“), trimiţându-mi o scrisoare(infra) caligrafiată (nu dactilografiată):«Stimate domnule Ion Pachia-Tatomirescu, / Aţi făcut foarte bine că mi-aţi adresat / mie

personal corespondenţa dvs. Versurile / pe care mi le-aţi trimis vor apărea cel /târziu în numărul pe seprembrie curent. / Dorindu-vă toate cele bune, succes în /activitatea Dvs. literară, ţin să vă mulţumesc / din inimă pentru ajutorul atât depreţios pe care / ni-l daţi prin difuzarea revistei la liceul unde / predaţi. / Sibiu, 14august 1983 / Al dvs., / Mircea Tomuş».

Scrisoarea redactorului-şef al revistei Transilvania, Mircea Tomuş, către Ion Pachia-Tatomirescu.

Din caligrafia / conţinutul epistolei (supra) şi din publicarea promptăa poemelor trimise în 8 august 1983, în Transilvania (LXXXIX), nr. 9 /septembrie 1983 (p. 35), mi-am dat seama că am de-a face cu opersonalitate puternică, de-un tot mai rarissim caracter ferm (cum nu maiîntâlnisem de la Miron Radu Paraschivescu şi Vl. Streinu încoace), cu un

Page 557: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

557

înalt spirit justiţiar ca de-un invincibil războinic întru afirmareaincontestabilelor valori estetice, ca de-un militant cam fără asemănare înepocă, gata să înfrunte cenzura ceauşistă (aşa cum, de altfel, luptase /biruise şi împotriva proletcultismului, alături de A. E. Baconsky, în vreme ceera redactor la revista Steaua, din Cluj-Napoca).

Prinzând curaj, peste câteva luni, desigur, în mai 1984, i-amîncredinţat „întru lumina paginii tipărite de revista Transilvania, şiholopoemul Noul Turn Babel, poem la care trudisem, tot şlefuisem, de prinmai 1965, dându-l „gata de tipar“ în 7 ianuarie 1967 şi apoi trimis prin poştă,pe la începutul lui martie 1967, unuia dintre „patriarhii“ criticii literare, Vl.Streinu, alături de un al doilea amplu poem, Destinaţii confidenţiale.

În martie 1967, surpriza mi-a fost foarte mare: ambele poeme au fostcu generozitate comentate la rubrica-i Distinguo, din revista Luceafărul(Bucureşti, numărul din 18 martie 1967, pagina 1, cu continuare în p. 7), subtitlul Ghiocei(«Într-un lung poem de versuri tot lungi, deşi intitulat Destinaţii confidenţiale, aria lirică e

planetară, asociaţia metaforică sare de la o paralelă a globului la alta, şi până la urmăaflăm că ne vorbeşte un glas îmbătat de el însuşi, „de lângă o poartă de uraniu scursdin pletele crunte ale Dacilor“. Vorbeşte deci un pui de Dac, în a cărui minte saltulspaţial de la „pinguinii... care îşi bat clopotele pieptului“ şi „au aripile îngreunate deţurţuri“ la „vânturile toride“ şi la „crocodilii... din văile Nilului“, ca şi saltultemporal de la „pasărea Arheopterix (care) cântă pe năsălia secolului“ la „albanoapte a Troiei“, de aici la „scheletele din Hiroşima, din Vietnam“ şi apoi la boalacontemporană a tuturor continentelor, pare chiar legea propulsorie a unei inspiraţii[...] Imaginea arbitrară, dar uneori şi revelatoare, rotaţia timpilor şi a spaţiilorîntr-un vălmăşag obscur, deşi pe alocurea constelat, propulsia lirică neobosită,având totuşi ca punct de gravitaţie din nou pământul dacic, sunt de asemenea dereţinut din Noul Turn Babel. De data aceasta, o lume de meşteri-schelete, zidari,dulgheri şi salahori, nesupravegheaţi de nici un arhitect, construiesc turnul, caree poate al unei sublime absurdităţi. În amândouă poemele, gestul liric larg, expresiavociferantă şi haotismul impresiilor par să provină din declamaţia super-hugoliană alui Lautréamont, după cum, de la noi, Constant Tonegaru este prezent în ton, înfantasticitatea reprezentărilor şi în recurenţa apostrofei. [...]» – Vladimir Streinu,Ghiocei, în Pagini de critică literară, vol. IV, Bucureşti, Editura Minerva, 1976, pp.90 – 93; s. n.).Dacă din poemul Destinaţii confidenţiale (pe tema la modă, a „păcii

şi ecologiei planetare“) a citat mult (aserţiunile fiindu-i însoţite, mai fiecare,de ample „citate-martori“), comentariul la Noul Turn Babel n-a fost însoţitnici măcar „de-un citat-vers-martor“ din cauza asprei cenzuri comuniste dinacel anotimp, spre a nu se vedea că metafora-titlu desemnează, de fapt,„construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate“, spre a nu da învileag „parodierea discursurilor ceauşiste“ din partea a IV-a, „...Tradiţiisolare aborigene“(«Prin megafoane intergalactice / se-aude ultimul ordin de zi: / „Până la terminarea zidirii

prea-ntârziate / a Turnului Babel, / conform Înaltului Plan de Perspectivă Cosmică, /n-aveţi voie să rămâneţi în urmă ! / Chiar dacă inima vă părăseşte / şi-i penurie de

Page 558: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

558

combustibili, / ori de lumina noastră cea de toate zilele: / trimiteţi-vă scheletele-nainte ! / Nu vă lăsaţi amăgiţi / de luxuriante zăpezi, de muzici îngereşti ! / Nuvânaţi / forfotitoare păsări de ceaţă / cu-aripile-nhămate la carul tragic...!“ / Luminăsublimă ţâşneşte din ochii savanţilor / aplecaţi asupra tainelor ce-şi aruncă ancorele /în porturi terestre-radare, / cu invitaţii de nuntă şi de botez / de pe insulele fertilenumite Alfa-Centauri, / în sunetul unor tradiţii solare aborigene...» – Bomba cuneuroni, 1997, p. 10).Holopoemul Noul Turn Babel, a cărui primă variantă s-a născut în

luna mai 1965, a fost mereu eliminat de „cenzura ceauşistă“ proape douădecenii, evident, din volumele-mi de poeme: Munte (Bucureşti, Ed.Eminescu, 1972), Încântece (Buc. , Ed. Litera, 1979), Zoria (Buc., Ed.Cartea Românească, 1980), Lilium breve (Buc. Editura Eminescu, 1981) şidin Peregrinul în azur (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984); abia după19 ani, graţie redactorului-şef, Mircea Tomuş, în ultimă instanţă,holopoemul „Noul Turn Babel“, de Ion Pachia-Tatomirescu, a văzutlumina tiparului în întregul său, în revista „Transilvania“ (Sibiu), anulXIII (XC), nr. 6 / iunie 1984, p. 30 sq.

Alumnul de la Piramida Extraplată (către Maestrul Mircea Tomuş):„Cum de-aţi riscat, Maestre Tomuş, publicându-mi integral Noul TurnBabel, în sobra revistă ce-o conduceaţi / înălţaţi, Transilvania, prin aceleanotimpuri ‘de apogeu ale ei’, în ciuda vitregitoarelor vremuiri...?!?“

Maestrul Mircea Tomuş (către Dac-Pandurul Piramidei Extraplate):„Niciodată nu m-am dat bătut – şi la Transilvania, în ciuda vitregiilor de totsoiul, am luptat, am riscat, cum zici, dar numai în baza unor strategii, însuşite,la rândul meu, de la redactorul-şef al revistei Steaua, de Cluj-Napoca, A. E.Baconsky, prin anii 1956 – 1970... Apoi, îmi cunoşteam foarte bine inamicul-cenzor: la densitatea materiei poematice din arhitectura Noului Turn Babel,nu putea trece de jumătatea macropoemului / holopoemului tău....! Şi-apoi, anu se uita de către Distinsul Receptor la care faci trimitere din când în când,că rafinasei de foarte multe ori holopoemul în cei 19 ani – dacă se are învedere faptul că Miron Radu Paraschivescu, la debutul tău, din 15 septembrie1966, în suplimentul de versuri şi proză, „Povestea Vorbii“, de la revistaRamuri, ţi-a publicat şi o bine-articulată definiţie a conceptului (deholopoem)...“

Alumnul de la Piramida Extraplată: „Maestre, dă-mi voie să nu-ţimulţumesc nici acum decât în gându-mi de Dac-Pandur de la PiramidaExtraplată, nicidecum maiakovskian, în ‘gura mare’, ca „nor cu pantaloni“,traversând priveliştea cosmică a Noului Turn Babel...!“

(b) Pe stânga Mătcii Sacrei Dunări („cunoaştere cu şalupă“), ori adoua zi, pe stânga Sacrului Munte Cogaion > Gugu („cunoaşterea dintr-un coborâtor autocar în linie azură, parcă ar fi fost ouat de PasăreaMăiastră ce-am văzut-o şi noi luându-şi zbor lin din Hobiţa lui Brâncuşi,

Page 559: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

559

cu planare peste Parângul „leilor parângăi“). Foarte documentat, rafinat-ironic, subtil până la trans-simbolizare, se arată Maestrul Mircea Tomuş, cel„atent la tot şi la toate“, sorescian spus, la sfârşitul verii anului 1984, de joi,23, până sâmbătă, 25 august, când multă scriitorime valahă, îndeosebi,redactori-şefi de reviste de literatură / cultură din toată România, seînfăţişează în Bănie, pentru Zilele Culturii organizate de revista Ramuri, subînţeleapta redactor-şefie a lui Marin Sorescu, în cinstea celor patru decenii dela înlăturarea fascismului din România, de la Eliberare („eliberarea regal-pobetist-hohenzollern-sigmaringean-stalinist-comunistă“ din 23 Măsălar1944).

După „cele oficiale“, ale „deschiderii“, ale primei, cea de joi, 23August 1984, în cadrul Zilelor-„Ramuri“ ale Culturii, Marin Sorescu aorganizat / programat, „pentru a doua zi“, cea de vineri, 24 august, o călătorie/ excursie de documentare a scriitorilor, spre a (se) vedea / inspira „la faţalocului“ din realităţile Ţării, dintre municipiul Craiova şi portul dunăreanBechet.

După micul dejun, scriitorimea adunată în faţa Muzeului de Artă,pentru „călătoria de sud“, sau „călătoria la Dunăre“, unde-a fost cândva,demult, tare demult, apă limpede pe care-o beau Nemuritor-BiruitoriiCavaleri ai Zalmoxianismului, pentru că-şi apărau Dacia, de hoardele euro-asiaticelor copite păgâne, şi unde-i acum, ca din 11 august 106 d. H. încoace,multă „apă tulbure“ („...şi te du la Dunăre, / să bei apă tulbure, / melc-melc,codobelc...!“, după cum mai grăieşte şi „oltean-descântecul de melc“),aşadar, scriitorimea Zilelor-„Ramuri“ ale Culturii urcă în autocarul de azur,spălat la presiunea ultra-matinală a furtunului, încât putea luneca şi prafulcretei de Creta, de pe vopseaua-i proaspătă, autocarul albastru porneşte lin, însud, trece prin infernala duhoare de la „Fabrica de Oase“ a Podarilor (deunde-a plecat în lume, la timp potrivit, şi menestrelul Tudor Gheorghe), facebucla prin Segarcea (cu un scurt popas la „Domul Vinului“, spre a se stabiliora scriitoriceascăi mese de prânz-chindie, de dinainte de reîntoarcerea-nCraiova) şi prin Băileşti (Băileştiul celebrului actor, Amza Pelea, sau al lui„Nea Mărin Miliardarul“), de unde „ia calea-ntins“, până-n Bechet, pe StradaViilor, de pe care, perpendicular, o apucăm pe lunga Stradă a Portului, până-nbuza intens bronzat-sărutată de soare a Dunării. Aici, pe mal de Dunărealbastră, scriitorimea coboară din autocarul de azur, spre a câştiga, vrând-nevrând, chiar şi puţin bronz de statui, în aşteptarea cu nerăbdare a sosiriicochetei şi încăpătoarei ambarcaţiunii de croazieră, sărbătoreasca noastrăşalupă... De pe o bancă lungă de lemn de stejar din Bechet-Vamă, în vreme ceprivirile noastre cercetază cu atenţie sporită malul Dunării, unde-i simetric-dispusul port bulgăresc, Oreahovo, aud vocea Maestrului, întrebându-şiAlumnul:

Page 560: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

560

Maestrul Mircea Tomuş (către Dac-Pandurul Piramidei Extraplate):„Am citit cu atenţie cele două pagini din Ramuri, numărul trecut, de cuptor,unde Marin Sorescu ţi-a publicat Secţiuni de aur ale literaturii românecontemporane, studiu temeinic, unde-abordezi din unghiuri foarteinteresante, ceea ce a ocolit (ori amânat pentru alt volum) Adrian Marino, înDicţionar de idei literare, I (A – G, Bucureşti, Editura Eminescu, 1973),conceptul de generaţie literară, lansând în acest cadru şi conceptul degeneraţie modernist-resurecţională, sau generaţia mea, pe care o numesc şidinspre purtătorii ei de drapel, generaţia Labiş – Stănescu – Sorescu. Dar nudespre asta vreau să te-ntreb, ci despre sintagmele prin care desemnezi celetrei-patru valuri tipice ale oricărei generaţii, valuri (cu anvergură temporalăde un deceniu) considerate / confundate chiar cu întreaga generaţie (ce areanvergură temporală, de regulă, de trei decenii, fiind „bordată“ de puterniceseisme sociale – revoluţii / războaie, cum bine zici): valul / generaţia detranzienţă (the Transience Generation), valul / fluxgeneraţia / (the HighTide Generation) şi valul / refluxgeneraţia (the Generation of DeepClearness; spune-mi, te rog, în ce lucrare / cărţi ai aflat sintagmele în limbaengleză ?!?“

Alumnul (către Maestrul Mircea Tomuş): „Până în prezent, în afarăde paginile 10 şi 12, din revista Ramuri, nr. 7 / 241, din 15 iulie, 1984, unde-aţi citit Secţiuni de aur..., nu le puteţi afla altundeva, pentru că eu le-am creatca semnificanţi pentru semnificaţi specifici realităţilor noastre literareresurecţional-modernist-paradoxiste şi Sfintei Limbi Palsge > Valahe, apoi,mi le-a tâlmăcit anglicista de nevastă-mea în limba lui Shakespeare, ca,sunând mai savant, putând mai uşor trece de cenzură, cunoscut fiindsnobismul celor ce ne cenzurează în ultimul deceniu, în România, cenzori cenu întreabă ca Domnia Voastră pentru a se crede că ei ştiu tot...“

Maestrul Mircea Tomuş (către Dac-Pandurul Piramidei Extraplate):„Interesant, poate că ar fi bine să dezvolţi această problematică foartecomplexă într-o teză de doctorat, pe care ţi-aş aştepta-o cu deosebită plăcere...Şi-acum să mergem la ceilalţi, că şalupa noastră-i deja în zariştea Dunării,însă, mai înainte, să chimbăm câteva cuvinte şi cu păstorul caprelor dintreduzii portului...!“

Ne-am apropiat de nonagenarul păstor de capre (răutăcioşii spun căpe-aici, prin Bechet, şi caprele pasc / prind peşti), păstor autohton, precumeram convinşi mai de dinainte de-a intra cu el în vorbă, când, cu o neasemuităvioiciune în ochi, a început să ne povestească despre tinereţea lui, cândDunărea era coloana vertebrală a Neamului Nostru Valah, când avea o iubită,nu în oraşul-port de-acum, ci în satul Oreahovo, la care trecea înot Dunărea,mai în fiecare seară, spre a se întoarce-acasă, pe la cântatul cocoşilor, tot înot,când, la secerat, îl trimiteau părinţii să cumpere rachiu de la crâşma de pestefluviu, de unde lua sticla de ţuică, o-nfăşura şi-o lega în cămaşa-i de in,

Page 561: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

561

trecând iar Dunărea înot, cu sticla-nvelită-n cămaşa ţinută-n dinţi, la ai lui...Povestea lui despre coloana vertebral-dunăreană s-a întrerupt aici, pentru căşalupa sortită nouă, scriitorilor, a tras la scările de îmbarcare, apoi a pornit-oîn susul sacrului fluviu cu-ncărcătura-i scriitoricească, doar puţin mai sus degura-n care-şi varsă Jiul apele-n Dunăre, de unde s-a-ntors pe mijloculfluviului şi, parcă ghicind gândul nostru cercetător de mal oreahovist, acârmit-o uşor la dreapta, până-n tangenţă cu umbrele aruncate-n valuri debulgărescul port, Oreahovo: „Marine, nu coborâm aici, la Oreahovo...?!?“ –mi-aud Maestrul întrebând pe Marin Sorescu, aflat în celălalt cap al şalupei;„Nu, pentru că nu mai avem timp de a fi onoraţi de preşedintele Todor Jivcovcu minunatu-i discurs de-o jumătate de oră, aici, pe malul drept al Dunării(arătând cu degetul spre Oreahovo)...! Rămâne pe data viitoare...!“ – s-auziprompt şi răspunsu-n ecou de mal al Sorescului...

Constantin Brâncuşi: Coloana credinţei fără sfârşit (sau Coloana infinitului) din Târgu-Jiu.

În cea de-a treia zi, sâmbătă, 25 august 1984, scriitorimea de laZilele-„Ramuri“ ale Culturii urcă în autocarul de azur, spălat la presiuneaultra-matinală a furtunului, încât putea luneca şi praful cretei de Creta de pevopseaua-i proaspătă, şi porneşte mai întâi spre vest, printre umbrele zebrândasfaltul autostrăzii (Craiova-Filiaşi), umbre de la cele două turnuri aletermocentralei de competiţie altitudinală planetară de lângă CombinatulChimic Craiova, turnuri din care se-nspiralau în zenit-genune fumuri dens-portocalii de parcă ar fi fost ADN-ul epocii de aur. De-aici, drumul urcăimediat dinspre Beharca spre Coţofenii din Faţă (localitatea cu profunde urmeale trecerii de la epoca pietrei şlefuite la epoca metalelor), de unde, prinpădurea de sonde de Brădeşti, ţinând până la dealul Ţâţova de Tatomireşti,ajunge în Filiaşi, spre a cârmi-o cu 90 de grade la dreapta, spre nord, tăind

Page 562: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

562

platoul dintre Filiaşi şi Ţânţăreni, cel pe care-au poposit pandurii lui TudorVladimirescu în 1821, şi lăsând în dreapta Fabrica de Transformatoare Filiaşi,filială a uzinelor Electropotere (din Craiova), şi mai departe, şi mai departelăsând, dar în stânga, chiar mai înaltele turnuri ale Termocentralei de laTurceni, ţinând-o tot aşa, drept, pioniereşte, până ce se face parcursă suta dekilometri, până-n Târgu-Jiu, unde autocarul nostru de azur opreşte chiar laumbra Coloanei Infinitului, brâncuşiana, unde coborâm din autocarul deazur, pentru a admira macrocosmosul trunchiurilor de piramide de bronz,sudate bază-mare de bază-mare şi bază-mică de bază-mică, lăsând ochiului acrede că-i coloană de romboedri...

Maestrul Mircea Tomuş (cu laserii ochilor la Coloană..., pe bazamare – v. foto supra – dinspre Cer, a trunchiului piramidei de bronz, şi cufrază către Dac-Pandurul Piramidei Extraplate): „Este, este-o altă minune alumii această neasemuită, valah-brâncuşiană...! Ştii ce-a gândit şi sculptatBrâncuşi spre a pune acolo, în vârf, pe ultima bază mare de bronz, după cums-a putut constata / vedea cândva, pe când trăia, în atelierul său parizian...?“

Alumnul (către Maestrul Mircea Tomuş): „Da, Maestre, şi-i păcat cătrece secolul de-atunci, de la înălţarea Coloanei Credinţei fără Sfârşit, totfără acea Pasăre Măiastră în vârf, dinspre un cult al păsării psihopompe ce-şi are – în mitologia Pelasgă > Valahă – originile / rădăcinile atestatedocumentar chiar în orizontul anului 9000 î. H., în picturile rupestre dinPeştera Chindiei, de pe malul stâng al Dunării, de la Pescari, de pe ClisuraCaraş-Severinului...!“

Cu gândul la Pasărea Măiastră din vârful Coloanei Infinitului, deConstantin Brâncuşi, am reurcat în autocarul nostru de azur, şi-am mers totspre nord, încă vreo 22 de kilometri, până lângă Peşteana, la Hobiţa (v. fotoinfra). Şi-am intrat cu toţii pe poarta cu stâlpul sculptat chiar de Brâncuşi; şila tinda casei bătrâneşti din acea curte, în stâlpii sculptaţi cu minunaţii„romboedri de stejar / salcâm“, de tradiţia valahă, am găsit sursa de inspiraţiea marelui sculptor; tot aşa, în cimitire, sunt sculptaţi şi stâlpii ce se pun în capde mormânt, sculptaţi cu cel puţin un „romboedru“ la vârf, „romboedru“ pecare să se aşeze / odihnească pasărea psihopompă în 44 de zile de la înălţareala Cer a Dalbului de Pribeag Valah.

Pe drumul coborâtor din Hobiţa lui Brâncuşi către Bănie, am ocupatun loc, evident, în spatele Maestrului Tomuş, ce avea vecin, pe scaunul depluş de-azur, în dreapta-i, pe Marin Sorescu.

Şi când drumul ieşea din Filiaşi, coborând prin Răcarii de Sus, înamurg de purpură bizantin-constantinian-zalmoxian-ortodoxă, până lasecularul plop alb, din stânga, de unde asfaltatul drum porneşte în liniedreaptă, paralel cu calea ferată electrificată dublă, Filiaşi – Craiova, chiar depe unde se zăresc şi cei şapte brazi seculari de pe botul de deal pe care-sTatomireştii mei, aud pe Maestrul Tomuş, că-l întreabă pe autorul dramei de

Page 563: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

563

întemeiere a paradoxismului, Iona (dramă publicată mai întâi în revistabucureşteană, Luceafărul, din 13 ianuarie 1968, dramă bucurându-se, tot înaceeaşi revistă, dar în numărul din 20 ianuarie 1968, de o favorabilă „cronicăde întâmpinare“, Iona, chitul şi alţi ihtiozauri, semnată de marele critic şiistoric literar, Vl. Streinu), după ce tot vorbiseră vreo douăzeci-treizeci dekilometri despre fragmentele din noua-i piesă, Vărul Shakespeare, publicate„în premieră“ de revista Luceafărul (de Bucureşti):

La casa-i părintească din Hobiţa, în sigura curte a copilăriei genialului sculptor, se intră (după cumspune „ghidul“) chiar pe o poartă tradiţional-valahă cu stâlpul din drepta sculptat de Brâncuşi.

Maestrul Mircea Tomuş: „– Marine, ce vine după VărulShakespeare...?“

Marin Sorescu (în destul de limpede auzire pentru timpanele de pescaunele vecine-n pluş de-azur-ceresc precum cel de deasupra de „parângăii-olimpişti“ de la Alimpeşti-Gorj, nu din Bulzeşti-Dolj, răspunzând): „Într-osacră arhitectură cum unui labirint al lumii noastre modern-cretane, desigur,nu poate fi binevenită decât Ieşirea prin Cer ... !“

Alumnul de la Piramida Extraplată (caligraful de astăzi): „Dincăderea accentului în ultimul cuvânt, Maestre Tomuş, mi-am dat seama că-ivorba de-o foarte serioasă majusculă..., poate, cât umbra marelui plop alb dedincolo de bordura stângă a autostrăzii Filiaşi – Craiova...! Ai noştri, Maestre,au ieşire prin cer, graţie Păsării Măiastre şlefuite şi-n marmură, deConstantin Brâncuşi, nu de Grigore Brâncuş, lingvist-academicianul, PasăreMăiastră (a Sculptorului hobiţan-expresionist, nu a peştişenean-lingvistuluiValahimii), „pasăre psihopompă de cogaionic-nemuritori-eroi-Dax > Daci“,care trebuie să stea pe ultima bază-mare-de-trunchi-de-piramidă de la târgu-jian-brâncuşiana Coloană a infinitului... Ca pasăre psihopompă, desigur, săînalţe în Cer, ca dintotdeauna, suflete nemuritoare ale Pelasgimii > Valahimii.

Page 564: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

564

Dar n-a mai instalat-o-n vârf nici Brâncuşi (şi uite, iar sunt nevoit s-o maispun, se-nchide secolul de-atunci, de la primul război modial), nici urmaşiiacestuia...! Nu cumva spre a nu ieşi toată Valahimea României, a StatuluiRomân-Băsesc-Reformat, dar nu şi a Statului Moldav, prin Cer, la cules decăpşune-stele, căpşuni-constelaţii, galaxii de căpşuni, în accepţiunebenedettocroceană, Maestre Tomuş...?!?“

(c) Pe dreapta Yang-Poemului (1. din 7 / 9 ianuarie 1984; 2. din 7 /9 ianuarie 2014). Maestre Mircea Tomuş, dă-mi voie, acum, să garezautoturismul meu de azur, cu o intereesant-întreagă viaţă de praf de cretă, nude Creta, desigur, în drepta Poemului, pentru cea de-a treia urare cogaionic-zalmoxiană...!

Mircea Tomuş...

...a pornit călătoria de mire,din Matcă spre Munte, domnule Cantemir,când albinele „hyperboreilor“ napocani, la nouă ianuarie,mai blânde erau şi neviscolite;el, tânăr, auzit-acum fremătau, în adânc, rădăcinile aurii ale duzilorşi,-n adâncuri mai mari, spre mùme,cum grăiau rădăcinile luminilor din Dacia(da, Enciclopedicule, Şcoala Ardeleană, ţie, eternă vecină,ar putea uita geamăna-i soră – Şcoala Moscopoleană !?!...el n-a uitat, te-asigur, domnule Cantemir,că amintitu-i-a Şincai, la timp);el se ţine straşnic de drumulcătre Soarele-Moş – Samosh;de-ajunge-n răscruce,la dreapta, mereu în lumină, face să răsuneclopoţeii Yin şi Yang, bucurând unitatea;el ştie bine (scuză-mă, Enciclopedicule, şi-o repet,mă repet, ne repetăm...)că Transilvania trebuie să fie limbă de flacărăîn cerul gurii...(*)

______________________

(*)Prim-poemul Mircea Tomuş..., scris de Sfântul Ion, în 7 ianuarie 1984, în burguleţulFiliaşi, ca un dialog „lat-în-umeri“ (adică „dialog-Platon“) cu Enciclopedicus, sau DomnulDimitrie Cantemir, poem dedicat Maestrului Mircea Tomuş, de Ziua Sa de Naştere, 9 gerar-cristal întru Cuvânt...

Page 565: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

565

Da, La mulţi ani !, vă spun şi eu, peste-un ocean de tuş...

De Nouă Gerar-2014, Domniei Sale,domnului prof. univ. dr.,Mircea Tomuş, la intrarea-ivoinicească în octogenariat ...

De slavă este şapte ce se preschimbă-n opt,de-o lacrimă ovală ca-n grâu, pe bobul copt,de n-aduc eu urarea printr-un ocean de tuş,

Page 566: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

566

la zeul pistruiat şi-octogenar, Tomuş,ce are curcubeie – la tocuri – peste uşi,cel ce, de-o viaţă, se poartă cu mănuşi,de trece de-o Sahară, ori de-un amarnic frig,şi, când, pe-nfulgerare, şi-nalţă – din Avrig –nacela-i ancorată d-un balon-blând, în soare,de-un Balon-Mov-d-Idee-n-dotare-cu-aspersoare,departe de mirosuri din arsul gaz metan,tot survolând acele sublime „neiges d’antan“,în fina presărare-a cer-cizmei fără şan,în fină presărare de Transfăgărăşan... !Ca să aduc omagiul printr-un ocean de tuş,la zeul pistruiat şi-octogenar, Tomuş,se cade-a fi şi eu sămânţă de vre-un zeu,dar, vă mărturisesc: eu mi-s doar cimpanzeu(dar nu din clasa „mis“ ce stă pe ligament,nici dintre cei cu ochiul la junglă foarte-atent)şi-am aur-neuronul cu Ela,-ntre elani,înciorchinindu-mi nordic brevilocventa-mi Lyră,tot viscolindu-mi aprig nor-floarea-mi-din-castani,făcându-mi şi urarea aceasta mai „Şekspiră“,mai proorocită-n sănătate fericită : La mulţi ani…!Da, La mulţi ani…!, vă spun şi eu, peste-un ocean de tuş...Da, La mulţi ani…!, zeu pistruiat şi-octogenar, Tomuş... ! (*)

_______________(*)Şi mai-susul poem, Da, La mulţi ani !, vă spun şi eu, peste-un ocean de tuş..., fost-a scristot de Ion Pachia-Tatomirescu, Dac-Pandurul de la Piramida Extraplată, dar la Sfântul Ion, în7 ianuarie 2014, pe la ora 12 şi 12 minute, ca dialog „lat-în-umeri“, adică „dialog-Platon“, dedata asta, fără „intermediarul“ Enciclopedicus, sau Domnul Dimitrie Cantemir, pentru Ziuade Naştere – 9 gerar-cristal întru Cuvânt – a Maestrului Mircea Tomuş.

(Variante-laudatio-Tomuş-’80 la Întru nouă – şi la nouă lună – ianuarie de-aloptzecilea ocol al Soarelui, de I. P.-T., au fost publicate în periodicele: Aşii români –Germania / Nürnberg, ISSN: 1844-6493, director-fondator: Ionela van Rees Zota –, numărulde joi, 20 februarie, 2014, http://www.asiiromani.com/exclusiv/21769-cu-lumin-intru-nou-i-la-nou-lun-ianuarie-de-al-optzecilea-ocol-al-soarelui.html; Omniscop – Craiova, ISSN /ISSN-L 2069-8674, redactor-şef: Şt. Bazilescu –, numărul de marţi, 25 februarie 2014,http://www.omniscop.ro; etc.)

Page 567: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

BIBLIOGRAFIA-PIVOT( din epoca paradoxismului, ORI DE PE VALEA ANILOR DE DINCOACE )

Page 568: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

568

Page 569: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

569

Bibliografia-pivot(101 autori ale căror lucrări „constelează“ lista celor de sub siglele prezentei cărţi)

1) Academia Română, Dicţionarul general al literaturii române`(ediţie coordonată de acad. Eugen Simion), Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic (ISBN 973-637-070-4, general): vol I, A / B (ISBN 973-637-071-2), 2004; volumul al II-lea, C / D (ISBN 973–637–072–0), 2004;volumul al III-lea, E / K (ISBN 973–637–087–9), 2005; volumul al IV-lea,L / O (ISBN 973–637–111–5), 2005; volumul al V-lea, P / R (ISBN 973–637–138–7 / 978-973-637-138-7), 2006; volumul al VI-lea, S / T (ISBN 978-973–6371–64–6), 2007; volumul al VII-lea, Ţ / Z (ISBN 978-973–637–190–5), 2009.

2) Actele martirice (studiu introductiv, traducere şi note de preotprof. dr. Ioan Rămureanu), Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiuneal Bisericii Ortodoxe Române, 1997.

3) Aethicus Donares (Ister), Cosmografia: ediţia H. Wuttke,Cosmographiam Aethici Istrici, Leipzig, 1853; ediţia Otto Prinz, DieKosmographie des Aethicus, München,1993; etc. (cf. Filosoful /exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares / Ister, primul european caredescoperă America, făcând ocolul Pământului cu 1057 de ani înaintea luiMagellan, de Ion Pachia-Tatomirescu, studiu introductiv la volumulCosmografii de martie, Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 978-973-85262-6-6], 2009, pp. 17 – 84).

4) Anghel, Paul, O istorie posibilă a literaturii române –modelul magic (cu o Prefaţă de Ilie Bădescu), Timişoara, Editura Augusta,2002.

5) Arghezi, Tudor, Scrieri, I – XLIV, Bucureşti, 1962 – 2003(volumele I – XXXIII, între anii 1962 şi 1983; volumele XXXIV – XXXVIII,îngrijite de fiica poetului, Mitzura Arghezi, apar între anii 1985 – 1988;volumele XXXIX – XLIV, îngriite de Mitzura Arghezi şi de Tania Radu,între anii 1994 – 2003).

Page 570: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

570

6) Aristotel, Categorii, traducere şi interpretare de ConstantinNoica, Bucureşti, Editura Humanitas (ISBN 973-28-0506-4), 1994.

7) Baconsky, A. E., Cadavre în vid, Bucureşti, Editura pentruLiteratură, 1969; Meridiane, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969.

8) Blaga, Lucian, (I) Trilogia cunoaşterii, Bucureşti, 1943 (1.Eonul dogmatic, Bucureşti, 1931; 2. Cunoaşterea luciferică, Sibiu, 1933, şi3. Cenzura transcendentă, Bucureşti, 1934); (II) Trilogia culturii, Bucureşti,1944; ediţia a doua, la Editura pentru Literatură Universală, 1969 (1. Orizontşi stil, Bucureşti, 1936; 2. Spaţiul mioritic, Bucureşti, 1936; 3. Genezametaforei şi sensul culturii, Bucureşti, 1937); (III) Trilogia valorilor,Bucureşti, 1946 (1. Ştiinţă şi creaţie; 2. Gândire magică şi religie; 3 Artă şivaloare); (IV) Trilogia cosmologică, Bucureşti, 1940 (din care a apărut doarprimul volum, Diferenţialele divine, 1940).

9) Barbu, Marian, Trăind printre cărţi – note, glose, recenzii,cronici literare, articole, studii, eseuri, vol. I – VII, 2002 – 2014 (I, 2001 / II,2002, Petroşani, Editura Fundaţiei Culturale „Ion D. Sîrbu“, ISBN 973-99330-5-X / ISBN 973–99330-9-Z; III, 2004, Craiova, Sitech, ISBN 973-657-688-5; IV, 2005, Petroşani, Ed. Fundaţiei „I. D. Sîrbu“, ISBN 973-7920-09-0; V, 2008, Craiova, Sitech,ISBN 978-973-747-845-0; VI, 2012, Craiova,Sitech, ISBN 978-606-11-2937-9; VII, 2014, Sitech, ISBN 978-606-11-4173-9).

10) Bărilă-Dosoftei, Dimitrie, Psaltirea în versuri, 1673.

11) Berca, Olimpia, Dicţionar al scriitorilor bănăţeni, Timişoara,Editura Amarcord, 1996.

12) Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi NouluiTestament – «tipărită întâia oară la 1688 în timpul lui Şerban VodăCantacuzino, domnul Ţării Româneşti, retipărită după 300 de ani în facsimilşi transcriere, cu aprobarea Sfântului Sinod, această ediţie văzând acum, dinnou lumina tiparului, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist,patriarhul Bisericii Ortodoxe Române», Bucureşti, Editura Institului Biblic şide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997; Biblia sau SfântaScriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea FericituluiPărinte Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea

Page 571: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

571

Sfântului Sinod, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de MisiuneOrtodoxă..., 1968.

13) Birăescu, Aquilina, Zărie, Diana, Scriitori şi lingviştitimişoreni (1945 – 1999) – dicţionar bibliografic, Timişoara, EdituraMarineasa (ISBN 973–9485–24–3), 2000.

14) Bogdan-Dascălu, Doina, Dascălu, Crişu, Gramatica poezieiromâne (1880 – 1980), lucrare apărută sub egida Academiei Române –Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, cu Câteva precizări deacad. Marius Sala, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2002.

15) Breiu, Marin, Pachia, Gabriela, Lirica bănăţeană pentru copii(1965 – 1989), Timişoara / Dacia, Waldpress (ISBN: 978–973–7878–97–7),2011.

16) Bria, Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Bucureşti, EdituraInstitului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994.

17) Budai-Deleanu, Ion, Ţiganiada, Bucureşti (ediţia îngrijită deGh. Cardaş),1925 / Cluj-Napoca(ediţia îngrijită de Ioana Em. Petrescu), 1984.

18) Buhociu, Octavian, Folclorul de iarnă, Ziorile şi poeziapăstorească, Bucureşti, Editura Minerva, 1979.

19) Burn, A. E., Niceta of Remesiana, His life and works,Cambridge, 1905.

20) Cairns, Earle E., Creştinismul de-a lungul secolelor – oistorie a Bisericii Creştine, Dallas-Illinois / Chişinău, Ed. SocietateaMisionară Română, 1992.

21) Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglifică (scrisă la Iaşi, 1703 –1705), Bucureşti, 1927 (ediţia îngrijită de Em. C. Grigoraş) / Bucureşti, 1960(ediţia îngrijită şi prefaţată de P. P. Panaitescu); Descriptio antiqvi ethodierni status Moldaviae / Descrierea Moldovei, Bucureşti, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România, 1973.

22) Călinescu, George, Principii de estetică, Bucureşti, Fundaţiapentru Literatură şi Artă Regele Carol II, 1939; Istoria literaturii române de

Page 572: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

572

la origini până în prezent, ediţia I, Bucureşti, Editura Fundaţiei Regalepentru Literatură şi Artă, 1941; ediţia a II-a (revăzută şi adăugită de G.Călinescu în orizontul anului 1964, îngrijită şi cu prefaţă de Al. Piru),Bucureşti, Editura Minerva, 1982; Estetica basmului, Bucureşti, Editurapentru Literatură, 1965.

23) Caracostea, D., Două basme necunoscute din izvoarele luiEminescu, Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Co., 1926.

24) Cassian, Sfântul Ioan, Scrieri alese – Aşezămintelemânăstireşti, Convorbiri duhovniceşti, Despre întruparea Domnului(prefaţă, studiu introductiv şi note de profesor Nicolae Chiţescu; Despreîntruparea Domnului are o introducere semnată de pr. prof. dr. Ioan G.Coman; traducere de prof. Vasile Cojocaru şi prof. David Popescu),Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne (colecţia «Părinţi şi scriitori bisericeşti», 57), 1990; A douăzeci şipatra convorbire duhovnicească (traducere / adaptare din limba latină deprof. univ. dr. Decebal Bucurescu; postfaţă: Zalmoxianism şi Creştinism înDacoromânia, Patria sfântului Ioan Cassian de Ion Pachia Tatomirescu),Timişoara, Editura Aethicus, 1999.

25) Cioculescu, Şerban, Aspecte lirice contemporane, Bucureşti,Editura Casa Şcoalelor, 1942.

26) Coman, Ioan G., Patrologie, Bucureşti, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiune Ortodoxă, 1956; Scriitori bisericeşti din epocastrăromână, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române, 1979; «Şi Cuvântul trup s-a făcut» – hristologie şimariologie patristică, Timişoara, Editura Mitropoliei Banatului, 1993;

27) Coşbuc, George. Elementele literaturii poporale (antologie,prefaţă şi note de I. Filipciuc), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986.

28) Crăciun, Boris, Crăciun-Costin, Daniela, 1500 scriitoriromâni clasici şi contemporani – un dicţionar biobibliografic esenţial, Iaşi,Editura Porţile Orientului (ISBN 978–973–7863–62–1), 2010.

29) Crişan, Ion Horaţiu, Spiritualitatea Geto-Dacilor, Bucureşti,Editura Albatros, 1986.

Page 573: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

573

30) Croce, Benedetto, Estetica privită ca ştiinţă a expresiei şilingvistică generală (traducere: Dumitru Trancă; studiu introductiv: NinaFaçon), Bucureşti, Editura Univers, 1971; Poezia – introducere în critica şiistoria poeziei şi a literaturii (traducere şi prefaţă de Şerban Stati), Bucureşti,Editura Univers, 1972.

31) Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele douărăzboaie mondiale, vol. I – III, Bucureşti, Editura Minerva, (I)-1972, (II)-1974, (III)-1975; Literatura română şi expresionismul, Bucureşti, EdituraEminescu, 1971.

32) Dascălu, Crişu, Insurecţia respectuoasă – eseu despreindividualul şi supraindividualul poetic, Timişoara, Editura Augusta, 2000.

33) Densuşianu, Nicolae, Dacia preistorică (text stabilit deVictorela Neagoe, studiu introductiv şi note de Manole Neagoe), Bucureşti,Editura Meridiane, 1986; Vechi cântece şi tradiţii româneşti (texte poeticedin răspunsurile la “Chestionarul istoric 1893 – 1897”), Bucureşti, EdituraMinerva, 1975.

34) Dio, Cassius, Istoria Romană, I (traducere de A. Piatkowski),Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1973.

35) Drăgănescu, Mihai, Inelul lumii materiale, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1989; Informaţia materiei, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1990.

36) Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, II,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985 / 1987.

37) Dumitriu, Anton, Culturi eleate şi culturi heracleitice,Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1987.

38) Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului –introducere în arhetipologia generală (traducere de Marcel Aderca; postfaţăde Cornel Mihai Ionescu), Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2000.

39) Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Bucureşti, EdituraUnivers, 1966; De la Zalmoxis la Genghis-han – studii comparative desprereligiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale (traducere: Maria Ivănescu

Page 574: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

574

şi Cezar Ivănescu), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980;Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I: De la epoca de piatră lamisterele din Eleusis; vol. II: De la Gautama Buddha până la triumfulCreştinismului; vol. III: De la Mahomed la epoca Reformelor (trad. deCezar Baltag), Bucureşti, Editura Şiinţifică şi Enciclopedică, 1986.

40) Eminescu, Mihai, Opere, vol. I – XVI, introducere, note șivariante, ediție critică, de Perpessicius ş. a., Bucureşti, 1939 – 1993 (volumulI: Mihai Eminescu, Poezii tipărite în timpul vieții, Fundația pentru Literaturăși Artă, Regele Carol al II-lea, 1939; volumul al II-lea: Mihai Eminescu,Poezii tipărite în timpul vieții, Note și variante, De la „Povestea Codrului“la „Luceafărul“, Fundația pentru Literatură și Artă, Regele Carol al II-lea,1943; volumul al III-lea: Mihai Eminescu, Poezii tipărite în timpul vieții –note și variante –, De la „Doina“ la „Kamadeva“, Fundația pentruLiteratură și Artă, Regele Mihai I, 1944; volumul al IV-lea: Mihai Eminescu,Poezii postume. Anexe. Introducere. Tabloul edițiilor, Editura AcademieiRepublicii Populare Române, 1952; volumul al V-lea: Mihai Eminescu,Poezii postume. Anexe. Note și variante. Exerciții și moloz, Addenda șicorrigenda. Apocrife. Mărturii. Indice, Editura Academiei RepubliciiPopulare Române, 1958; volumul al VI-lea: Mihai Eminescu, Literaturapopulară, «introducere – poeme originale de inspiraţie folclorică – liricăpopulară – balade – dramatice – basme în proză – irmoase – paremilogie –note şi variante – anexe – exerciţii & moloz – caetul anonim – bibliografie –indices, cu 63 de reproduceri după manuscrise», Editura AcademieiRepublicii Populare Române, 1963; volumul al VII-lea: Mihai Eminescu,Proză literară. „Sărmanul Dionis“, „La Aniversară“, „Cezara“. „Geniupustiu“, celelalte proze postume, texte inedite, studiu introductiv şi „ediţiepostumă“ / „moşteniere“ de la Perpessicius, născut în Braila, la 21 octombrie1891 şi decedat în Bucureşti, la 29 martie 1971, lăsată în seama / grija„adjunctului său“, Al. Oprea, 1931 – 1983, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, 1977; volumul al VIII-lea: Mihai Eminescu, Teatruloriginal și tradus. Traducerile de proză literară, Dicționarul de rime, edițiecritică realizată în „temeiul Perspessicius“, preluată de la Al. Oprea, mort în1983, şi definitivată de Petru Creţia, Editura Academiei Republiicii SocialisteRomânia, 1988; volumul al IX-lea: Mihai Eminescu, Publicistică 1870 –1877, „Albina“, „Familia“, „Federațiunea“, „Convorbiri literare“,„Curierul de Iași“, ediție critică realizată în „temeiul Perspessicius“, de

Page 575: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

575

Dimitrie Vatamaniuc şi Petru Creţia, Editura Academiei RepubliiciiSocialiste România, 1988; volumul al X-lea: Mihai Eminescu, Publicistica. 1noiembrie 1887 – 15 februarie 1890, „Timpul“, ediție critică realizată în„temeiul Perspessicius“, de Dimitrie Vatamaniuc, Editura AcademieiRepubliicii Socialiste România, 1989; volumul al XI-lea: Mihai Eminescu,Publicistică: 17 februarie – 31 decembrie 1880, «Timpul», cu 27 dereproduceri după publicaţii şi manuscrise, ediție critică realizată în „temeiulPerspessicius“, de Dimitrie Vatamaniuc, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, 1984; volumul al XII-lea: Mihai Eminescu, Publicistică:1 ianuarie – 31 decembrie 1881, «Timpul», cu 28 de reproduceri dupăpublicaţii şi manuscrise, ediție critică realizată în „temeiul Perspessicius“, deDimitrie Vatamaniuc, Editura Academiei Republicii Socialiste România,1985; volumul al XIII-lea: Mihai Eminescu, Publicistică, 1882 – 1883, 1888– 1889, „Timpul“, „România liberă“, „Fîntîna Blanduziei“,ediție criticărealizată în „temeiul Perspessicius“, de Dimitrie Vatamaniuc, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România, 1985; volumul al XIV-lea: MihaiEminescu, Traduceri filozofice, istorice și științifice. Hurmuzaki. Rotscher.Kant. Leskien. Bopp. Articole și excerpte, ediție critică realizată în „temeiulPerspessicius“, de Dimitrie Vatamaniuc şi Al. Oprea, Editura AcademieiRepubliicii Socialiste România / Muzeul Literaturii Române, 1983; volumulal XV-lea: Mihai Eminescu, Fragmentarium, Addenda…, ediție criticărealizată în „temeiul Perspessicius“, de Dimitrie Vatamaniuc şi Petru Creţia,Editura Academiei Române / Muzeul Literaturii Române, 1993; volumul alXVI-lea: Mihai Eminescu, Corespondență. Documentar, ediție criticărealizată în „temeiul Perspessicius“, de Dimitrie Vatamaniuc şi Petru Creția,Editura Academiei Republicii Socialiste România / Muzeul LiteraturiiRomâne, 1989).

41) Epopeea lui Ghilgameş, tradusă în valahă pentru prima oarăde Virginia Şerbănescu şi de Al. Dima, Bucureşti, Editura pentru LiteraturăUniversală, 1966.

42) Firan, Florea, De la Macedonski la Arghezi, Craiova, EdituraScrisul Românesc, 1975; Profiluri şi structuri literare, vol. I (A – L),Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1986; vol II (M – Z), Craiova, EdituraScrisul Românesc (ISBN 973–38–0391–X), 2003.

Page 576: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

576

43) Fochi, Adrian, Mioriţa – tipologie, circulaţie, geneză, texte(cu un studiu introductiv de Pavel Apostol), Bucureşti, Editura Academiei R.P. Române, 1964.

44) Georgescu, Vlad, Istoria Românilor de la origini până înzilele noastre, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992.

45) Ghyka, Matila C., Estetica şi teoria artei, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1981.

46) Gimbutas, Marija, Civilizaţie şi cultură (traducere de SorinPaliga; prefaţă şi note de Radu Florescu), Bucureşti, Editura Meridiane, 1989.

47) Gyr, Radu, Balade, Bucureşti, Editura Gorjan, 1943.

48) Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Cuvente den bătrâni, vol. I – III(limba română vorbită între 1550 – 1600, studiu paleografico-lingvistic, cuobservaţiuni filologice de Hugo Schuchardt; ediţie, studiu introductiv şi notede G. Mihăilă), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.

49) Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Prelegeri de istorie afilosofiei, I (traducere: D. D. Roşca), Bucureşti, Editura Academiei Române,1963; Despre artă şi poezie, I, II, Bucureşti, Editura Minerva, 1979.

50) Herodot, Istorii, I / II (traducere de Adelina Piatkowski şiFelicia Vanţ-Ştef), Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 196l / 1964.

51) Homer, Iliada (traducere de G. Murnu; studiu introductiv,note şi glosar de L. Franga), Buc., Ed. Univers, 1985; Homer, Odiseea(traducere de George Murnu), Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şiArtă, 1956.

52) Ke, Yuan, Miturile Chinei antice, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1987.

53) Kernbach, Victor, Miturile esenţiale, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1978; Dicţionar de mitologie generală,Bucureşti, Editura Albatros, 1983.

54) Laertios, Diogenes, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor(traducere din limba greacă de acad. Prof. C. I. Balmuş; studiu introductiv şi

Page 577: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

577

comentarii de prof. Aram M. Frenkian), Bucureşti, Editura AcademieiRepublicii Populare Române, 1963.

55) Leroi-Gourhan, André, Les religions de la préhistoire (5-eed.), Paris, Presses Universitaires de France, 1986.

56) Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane,Bucureşti, Editura Ancora, 1927.

57) Lupaşcu, Ştefan, Logica dinamică a contradictoriului,Bucureşti, Editura Politică, 1982.

58) Maiorescu, Titu, Critice, I – III (ediţie îngrijită de I.Rădulescu-Pogoneanu), Bucureşti, 1926 – 1930.

59) Marcus, Solomon, Paradoxul, Bucureşti, Editura Albatros,1984.

60) Marino, Adrian, Dicţionar de idei literare, I (A – G),Bucureşti, Editura Eminescu, 1973.

61) Mariş, Ioan, Lucian Blaga – clasicizarea expresionismuluiromânesc, Sibiu, Editura Imago, 1998.

62) Mavrodin, Irina, Poietică şi poetică, Bucureşti, Ed. Univers,1982.

63) Michelet, Jules, Istoria revoluţiei, I, II, Bucureşti, EdituraMinerva, 1973.

64) Mihăilă, G., Dicţionar al limbii române vechi (sfârşitul sec. X– începutul sec. XVI), Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1974.

65) Mihălcescu, Irineu, Istoria religiunilor lumii, Bucureşti,Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, 1946.

66) Mincu, Ştefania, Nichita Stănescu între poezie şi poiein,Bucureşti, Editura Eminescu, 1991.

Page 578: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

578

67) Negrici, Eugen, Expresivitatea involuntară, I, Bucureşti,Editura Cartea Românească, 1977; Figura spiritului creator, Bucureşti,Editura Cartea Românească, 1978.

68) Nicolescu, Basarab, Ion Barbu – cosmologia „Joculuisecund“, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968.

69) Nietzsche, Friedrich, Opere complete (1. Poezia; 2. Naştereatragediei, Consideraţii inactuale I – IV, Scrieri postume; 3. Omenesc, preaomenesc I şi II), ediţie critică ştiinţifică în 15 volume de Giorgio Colli şiMazzino Montinari, traducere de Simion Dănilă, Timişoara, Editura Hestia,1998.

70) Noica, Constantin, Cuvânt împreună despre rostirearomânească, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987; Povestiri despre om – dupăo carte a lui Hegel, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980.

71) Pachia-Tatomirescu, Ion, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-97530-8-6), 2003; Generaţia resurecţiei poetice..., Timişoara, EdituraAugusta (ISBN 973-695-198-7), 2005; Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic/ neolitic, prin Zalmoxianism, până în Creştinismul Cosmic al Valahilor /Dacoromânilor), Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 973-97530-3-5, general/ vol. I, ISBN 973-97530-5-1], 2001; La început fost-au sâga, sîgetul, siginii,apoi Sarmisegetusa…, Timişoara, Waldpress, 2012.

72) Paleologu-Matta, S., Eminescu şi abisul ontologic, Aarhus /Danemarca, Editura Nord-Victor Frunză, 1988.

73) Papahagi, Tache, Images d’ethnographie roumaine (daco-roumaine et aroumaine), tome deuxičme (431 fotografii originale cu textefranţuzeşti şi dacoromâneşti), Bucureşti, Atelierele Grafice Socec, 1930;Dicţionarul dialectului aromân, Bucureşti, Editura Academiei Române,1974.

74) Paraschiv, Florin, O hermeneutică a duhului oltean, Focşani,Editura Andrew (ISBN 978–973–1876–42–9), 2008.

75) Pârvan, Vasile, Dacia – civilizaţiile antice din ţările carpato-danubiene (ediţia a cincea, revăzută şi adăogată; traducere după manuscrisul

Page 579: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

579

original francez inedit, note şi îngrijire ştiinţifică de Radu Vulpe), Bucureşti,Editura Ştiinţifică, 1972; Getica (o protoistorie a Daciei – ediţie, note,postfaţă de R. Florescu), Bucureşti, Editura Meridiane, 1982.

76) Petrescu, Camil, Doctrina substanţei, vol. I, II, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988.

77) Piru, Al., Istoria literaturii române de la început până azi,Bucureşti, Editura Univers, 1981.

78) Platon, Opere, ediţie îngrijită pe Petru Creţia şi ConstantinNoica, vol. I – VII, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1974 –1993 (vol. I – Apărarea lui Socrate, Criton, Alcibiade, Charmides, Lahes,Gorgias, Protagoras –, 1974; vol. al II-lea – Hippias Minor, Hippias Maior,Ion, Euthyphron, Lysis, Menexenos, Menon –, 1976; vol. al III-lea –Euthydemos, Cratylos –, 1978; vol. al IV-lea – Phaidon, Phaidros, 1983;vol. al V-lea – Republica, 1986; vol. al VI-lea – Parmenide, Theaitetos,Sofistul, Omul politic –, 1989; vol. al VII-lea – Philebos, Timaios, Critias –,1993).

79) Popa, Constantin M., Clasici şi contemporani, Craiova,Editura Scrisul Românesc, 1987; Noaptea lui Vincent, Craiova, Editura Aius,1998.

80) Popa, Marian, Dicţionar de literatură română contemporană,ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1977; Istoria literaturii romane deazi pe mâine, «23 august 1944 – 22 decembrie 1989, versiune revizuită şiaugmentată», vol. I, II, Bucureşti, Editura Semne [ISBN 978-973-624-713-2 /978-973-624-715-6], 2009.

81) Popa, Ştefan N., O istorie a literaturii române din Voivodina,Panciova / Serbia, Editura Libertatea, 1997.

82) Popa, Vasko, Opera poetică, I, II, „traducere de Ioan Flora“,Chişinău / Bucureşti, Editurile Cartier / Codex [ISBN 9975-79-190-5 / 9975-79-191-3], 2003. Popa, Vasko, Versuri, cuvânt înainte şi traducere de NichitaStănescu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1966.

Page 580: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

580

83) Preda, Marin, Cel mai iubit dintre pământeni, roman, I, II, III,Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980.

84) Remesianu, Niceta, Te Deum laudamus... (Pe Tine,Dumnezeule, Te lăudăm...), Dacia, 370 d. H. (cf. Ion Pachia-Tatomirescu,Argumente interne – «Te Deum Laudamus...» – Internal Arguments,Timişoara, Editura Aethicus [ISBN 978-606-8125-00-8], 2009).

85) Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la origini pânăîn prezent, Bucureşti, Editura Dacoromână, 2006.

86) Sartre, Jean-Paul, Fiinţa şi Neantul, în J. P. Sartre, Teatru,vol. II, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1969, pp. 311 – 322.

87) Sasu, Aurel, Dicţionarul biografic al literaturii române,volumul I, A – L, volumul al II-lea, M – Z, Piteşti, Editura Paralela 45, 2006.

88) Schopenhauer, Arthur, Le monde comme volonté et commereprésentation / Lumea ca voinţă şi reprezentare, vol. I – III, septièmeedition (însoţită şi de interesantele prefeţe de la ediţiile I – IV: Préface de lapremière èdition, écrit à Dresda, août 1818, Préface de la deuxième èdition,Francfort-sur-le-Mein, février 1844, Préface de la troisième èdition,Francfort-sur-le-Mein, septembre 1859, Préface de la quatrième èdition,Berlin, mai 1873), traduit en français par A. Burdeau, Paris, Ed. / LibrairieFélix Alcan, 1930; Fundamentele moralei (traducere de Tudor Reu), EdituraAntet, Imprimeria de Vest, Oradea, 1994; Viaţa, amorul, moartea (trad.Constantin Pestreanu), Editura Antet, Imprimeria de Vest, Oradea, 1994.

89) Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I – IV, Bucureşti,Editura Cartea Românească, 1974 – 1989 (vol. I, ediţia întâi: 1974; vol. I,ediţia a doua, «revăzută şi completată», la care se fac trimiterile noastre:1978; vol. II, 1976; vol. III, 1984; vol. IV, 1989).

90) Sorescu, Marin, Setea muntelui de sare, Bucureşti, EdituraCartea Românească, 1974; Teatru, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1980,volum cuprinzând celebrele piese istorice, A treia ţeapă (1971) şi Răceala(1980).

91) Speranţia, Eugeniu, Iniţiere în poetică, ediţia a II-a, Bucureşti,Editura Albatros, 1972.

Page 581: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

581

92) Stănescu, Nichita, Fiziologia poeziei (însemnări, eseuri,poeme, pagini de jurnal etc. – ediţie îngrijită de Al. Condeescu), Bucureşti,Editura Eminescu, 1990; Ordinea cuvintelor (versuri dintre anii 1957 şi1983; «prefaţă, cronologie şi ediţie îngrijită de Al. Condeescu cu acordulautorului»; prefaţa: Structura artistică, de Al. Condeescu; „prologul“:Războiul cuvintelor, de N. Stănescu), vol. I, II, Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1985.

93) Streinu, Vladimir (pseudonimul lui Nicolae Iordache: Teiu-Argeş, 23 mai 1902 – 26 noiembrie 1970, Bucureşti), Pagini de criticăliterară, vol. I – V, Bucureşti, 1968 – 1977 (volumul I şi al II-lea, apărute laEditura pentru Literatură, în anul 1968 ; postum, la Editura Minerva, înîngrijirea lui George Muntean: vol. al III-lea, în 1974; volumul al IV-lea, în1976; volumul al V-lea, în 1977). Versificaţia modernă – studiu istoric şiteoretic asupra versului liber, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966.

94) Tomuş, Mircea, Romanul romanului românesc, volumul I(În căutarea personajului), Bucureşti, Editura Gramar, 1999; volumul II(Despre identitatea unui gen fără identitate; romanul ca personaj alpropriului său roman), Buc., Ed. Gramar, 2000.

95) Ulici, Laurenţiu, Literatura română contemporană, I –promoţia 70, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995.

96) Vasiliu, Florin, Universul paradoxurilor, Bucureşti, EdituraEficient (ISBN 973-9366-25-2), 1999.

97) Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, vol. I, II (ediţieîngrijită şi introducere de Geo Şerban), Bucureşti, Editura pentru Literatură,1966.

98) Vornicescu, Nestor, Scrieri patristice în Biserica OrtodoxăRomână până în sec. XVII, izvoare, traduceri, circulaţie, teză de doctorat(extras din revista Mitropolia Olteniei, nr. 1 – 2, 3 – 4, şi 5 – 6, XXXV /1983), Craiova, 1983.

99) Vulcănescu, Romulus, Coloana Cerului, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1972; Mitologie română, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 1985.

Page 582: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

582

100) Watts, Alan, Huang, Al Chung-liang, Dao – calea ca ocurgere de apă – caligrafie suplimentară de Lee Chih-chang, traducere dinengleză de Dinu Luca, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996.

101) Weinberg, Steven, Primele trei minute ale universului, Buc.,Editura Politică, 1984.

Page 583: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

INDEX

Page 584: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

584

Page 585: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

585

SCRIITORI, ARTIŞTI,VALAHI ŞI STRĂINI, „NOMINALI ŞI SUBÎNŢELEŞI ÎN OPERE CITATE, LUCRĂRI LITERARE...“

AAbăluţă, Constantin, 63Acsan, Ion, 62, 63Aderca, Felix, 34Aderca, Marcel, 567Agârbiceanu, Ion, 34, 542, 543,545Agopian, Ştefan, 55, 302Aichelburg, Wolf, 36Alboiu, George, 74, 80Albu, Florenţa, 62, 63Alecsandri, Vasile, 189, 230, 257,280, 469Alexandrescu, Grigore, 466, 469Alexandru, Ioan, 22, 59, 63, 72,74, 76, 79, 301, 338, 385Alexiu, Lucian, 108, 109, 396Almaş, Dumitru, 36Almăjan, Ion-Marin, 106–115, 220Almăjan, Slavco, 22, 74, 79, 115–121, 123, 141, 142, 272, 275, 383,487–491,Ambrozie, Sfântul, 449Anania, Valeriu, 36Anaximene, 498Anca, Augusta, 276Andriţoiu, Alexandru, 36Anghel, Paul, 563Angheluţă, Mioara, 248Antonie, Aurel, 55, 302Apostol, Pavel, 569Arghezi, Tudor, 16, 18, 19, 33, 61,66, 77, 109, 174, 189, 203, 225,265, 266, 271, 272, 342, 344, 347,369, 378, 504, 563, 569

Arghezi, Mitzura, 563Aricescu, C. D., 547Aristotel, 237, 306, 443, 444, 498,563Augustin, Sfântul, 449Avram, Vasile, 501

BBaba, Ioan, 22, 28, 76, 102, 110,115, 121–162, 428, 484Baba-Vulić, Aleksandar, 123Babeţi, Coriolan, 102Bachelard, Gaston, 186Baciu, Ştefan, 371Baconsky, A. E., 18, 19, 36, 41,61, 62, 66, 77, 298, 338, 343, 344,543, 551, 552, 563Bacovia, George, 16, 18, 34, 61,62, 66, 79, 189, 244, 266, 272,273, 342, 344Balaci, Al., 36Balaj, Veronica, 381Balmuş, C. I., 570Balotă, Nicolae, 36, 63Balş, Teodor, 36Baltag, Cezar, 22, 62, 63, 65, 74,77, 79, 338, 567Baltazar, Camil, 36Banuş, Maria, 36, 59, 344Baranga, Aurel, 44,Barbu, Eugen, 36, 43, 44, 83, 298,407, 548Barbu, Ion, 16, 33, 34, 61, 65, 66,86, 266, 272, 297, 331, 344, 571

Page 586: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

586

Barbu, Marian, 143, 173–204, 213,337, 338, 359, 387, 491, 564Barbu, Vasile, 276Bârna, Vlaicu, 36, 59Baronzi, George, 574Bartoli, Matteo, 82, 84Bâscu, Al., 529, 531, 532Basho, Matsuo, 127, 147, 365Bazilescu, Şt., 560Băcăuanu, Dinu, 55Băciuţ, Nicolae, 162–173, 425Bădescu, Ilie, 84, 563Băieşu, Ion, 301, 407, 466, 469,539Băileşteanu, Fănuş, 55, 549Bălan, Gheorghe, 55Bălan, Ion-Dodu, 36Bălan, Ion, 122, 140Bălaşa, Sabin, 296Bălăeţ, Dumitru, 84Bălăiţă, George, 301Bănulescu, Daniel, 463Bănulescu, Ştefan, 301, 385, 548Bănuţă, Ion, 36Bărilă-Dosoftei, Dimitrie, 564Bedners, Ursula, 36Benador, Ury, 36Beniuc, Mihai, 36, 59, 60, 64, 75,344, 407Benn, Gottfried, 41, 298, 461Berca, Olimpia, 564Berg, Lotte, 36Bertrand, Claudine, 331Betranion de Tomis, 82, 547Biberi, Ion, 36Birăescu, Aquilina, 447, 564Blaga, Lucian, 16, 33, 61, 62, 67,86, 88, 124, 143, 189, 202, 212,232, 266, 272, 273, 277, 280, 281,287, 299, 304, 342, 343, 345, 346,347, 348, 359, 393, 438, 489, 499,504, 505, 588, 511, 526, 564

Blaga, Octavian, 359, 364, 365,373, 381, 384, 394, 396, 402, 406Blandiana, Ana, 62, 63, 65, 74, 77,79, 338, 385, 539Boaghe, Gheorghe, 528–536Boerescu, C., 547Bogdan, Virginia, 248, 251Bogdan-Dascălu, Doina, 461, 564Bogza, Geo, 35, 273Bojan, Mariana, 55Bolintineanu, D., 547Bompa, Tudor-Olimpius, 379Booth, Wayne C., 546Bopp, Franz, 575Bordeianu, Cătălin, 122, 141Bossert, Werner, 36Bote, Lidia, 36Botez, Adrian, 173, 222, 381Botez, Demostene, 35, 59Botta, Dan, 36, 40Botta, Emil, 36, 40, 298Boureanu, Radu, 36, 59Brad, Ion, 36, 60Braga, Mircea, 338, 342, 343Brajkovici, Dragomir, 125Brâncuş, Grigore, 557Brâncuşi, Constantin, 223, 296,307, 348, 549, 552, 555, 556, 557,558, 561 – 564Breban, Nicolae, 301, 385, 407,539, 548Breitenhofer, Anton, 36Breiu, Marin, 125, 144, 161, 237,265, 272, 564.Bremond, Claude, 546Breslaşu, Marcel, 36, 59, 344Bria, Ion, 565Brumaru, Emil, 22, 74, 79, 301,338Bucov, Emilian Radu, 60Bucur, Marin, 63Bucurescu, Decebal, 565

Page 587: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

587

Budai-Deleanu, Ion, 37, 466, 565Buhociu, Octavian, 565Bujoreanu, I. M., 547Bulhardt, Franz-Johannes, 36Burdeau, A., 573Burlacu, Mihaela, 421–425Burn, A. E., 565Busacca, Helle, 296Busuioceanu, Al., 85Buzea, Constanţa, 62, 63, 74, 77,79, 338

CCairns, Earle E., 565Camilar, Eusebiu, 36Cantacuzino, Al., 547Cantacuzino, Şerban, 94, 564Cantemir, Dimitrie, 15, 44, 46, 47,49, 52, 54, 55, 56, 57, 58, 315,316, 321, 336, 341, 387, 388, 389,392, 393, 400, 531, 547, 550, 558,560, 565Caracostea, D., 565Caragiale, I. L., 335, 472, 506, 543Caraion, Ion, 66Caranfil, Raluca, 457Carianopol, Virgil, 36Cassian, Nina, 36, 60, 344Cassian, Sfântul Ioan, 82, 369,531, 547, 565Cavallioti, Theodor-Anastasie, 83Cazimir, Otilia, 34Călin, Liviu, 36, 63Călinescu, George, 33, 34, 44, 83,86, 223, 309, 387, 429, 447, 506,544, 545, 565Călugăru, Ion, 36Căpraru, Alexandru, 543Cărtărescu, Mircea, 303Cârdu, Petru, 20, 276

Cârlugea, Zenovie, 220Cârneci, Radu, 36, 63, 368Cârssia, Ioan, 266, 272Ceranu, Nina, 196, 238Cetăţeanu, Alexandru, 187Chelariu, Ilie, 238, 240, 242, 246,448Chelaru, Marius, 251Chichere, Ion, 220Chifu, Gabriel, 303Chiriţă, C., 36Chiţescu, Nicolae, 565Chivu, Iulian, 491–500Cicero, 498Cimpoi, Mihai, 124, 143, 455, 491Ciobanu, Mircea, 58, 74, 79, 136,157, 246, 301, 338, 516, 523Ciobanu, Nicolae, 512Ciobanu, Nicu, 28, 76, 102, 161,162, 428, 484Ciobanu, Radu, 242, 243Ciocov, Vladimir, 36Cioculescu, Barbu, 63Cioculescu, Şerban, 34, 370, 387,506, 566Ciopraga, Constantin, 36Cioran, Emil, 364, 496, 501, 503Cipariu, Timotei, 72Cisek, Oscar-Walter, 36Cocea, N. D., 35Cocora, Ion, 220Codreanu, Mihai, 368Codrin, Şerban, 366Cojocaru, Vasile, 565Colli, Giorgio, 571Coman, Ioan G., 565, 566Comarnescu, Petru, 36Condeescu, Al., 76, 95, 573Constantin, Ilie, 74, 79, 220Constantinescu, Silvia, 381Contenau, Georges, 54Corbea, Dumitru, 59, 344

Page 588: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

588

Cornea, Paul, 36Corneanu, Leonid, 60Coşbuc, George, 109, 189, 566Coşovei, Traian, 125, 143Courget, Paul, 396Crainic, Nichifor, 61, 507Crăciun, Boris, 566Crăciun-Costin, Daniela, 566Creangă, Ion, 109, 126, 146, 194,347, 411, 457, 466, 469, 519, 544,545Creţia, Petru, 36, 95, 568, 572Creţu, Ion, 34Cristofor, Ion, 125, 144Crişan, Ion Horaţiu, 566Croce, Benedetto, 566Crohmălniceanu, Ov. S., 36, 75,299, 302, 566Cruceanu, Ada D., 213, 214Cubleşan, Constantin, 501Curtuzan, Liviu, 2

DDamadian, Cik, 97Damian, Liviu, 74, 79Damian, Theodor, 173, 187Dan, Mariana, 144, 275, 277Dan, Vasile, 55Dascălu, Bogdan-Mihai, 461–470,Dascălu, Crişu, 75, 96, 205–213,338, 343, 345, 461, 564, 566Davidoglu, M., 36Davidovici, Doru, 55Dănciulescu, Sina, 62, 63Dănilă, Simion, 571Deaconescu, Ion, 125, 144, 425–428,Deák, Tamás, 36Deleanu, Daniel, 503Deleanu, Liviu, 60

Demetrius, Lucia, 36, 45Denciu, I. D., 248Densuşianu, Nicolae, 86, 566Derrida, Jacques, 65, 75Deşliu, Dan, 36, 60, 61, 64, 344Diaconescu, Ioana, 55, 302Diaconu, Marin, 503Diaconu, Nicolae, 55, 302Diaconu, Rodica, 381Diaconu, Virgil, 213, 491Dima, Al., 36, 53, 299, 568Dimitrescu, Ion, 547Dimov, Leonid, 36, 41, 385, 397,407Dinescu, Mircea, 22, 220, 302, 397Dio, Cassius, 566Doamna L., 547Dobrescu, Al., 55, 302Doclin, Octavian, 108, 109, 204,213–222,Doinaş, Ştefan-Aug. / Augustin,(pseudonimul lui Ştefan N. Popa),36, 37–40, 61, 77, 298, 342, 344Domokos, Géza, 36Donares (Ister), Aethicus, 82, 266,272, 531, 563Doncea, Ştefan, 265, 271Dongorozi, I., 34Dorcescu, Eugen, 223–238Dragomir, Mihu, 36, 59, 513Dragu, Petre, 513, 514Drăgănescu, Mihai, 29, 30, 31, 32,85, 566Drăguţ, Doina, 309, 311, 312, 402,415, 500, 508Drimba, Ovidiu, 36, 567Drumur, George (pseudonimul luiG. Pavlovici / Pavelescu), 429Drumur, Marian (pseudonimul luiM. Pavlovici / Pavelescu), 318,428–448,Dubois, Jean-Claude, 332

Page 589: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

589

Duchamp, Marcel, 353, 354Dumbrăveanu, Anghel, 22, 63, 65,70, 74, 75, 76, 77, 96, 123, 142,238–246, 273, 275, 277, 281, 301,338, 339, 341, 450, 484, 512Dumbrăveanu, Violeta, 239, 243Dumitrache, C-tin, 287, 393Dumitrescu, Geo, 36, 41, 66, 189,298, 344, 407, 513Dumitrescu-Buşulenga, Zoe, 36,75Dumitriu, Anton, 367, 567Dur, Ion, 333, 334, 396, 500–508

EEatts, Alan W., 369Edmont, Edmond, 82Efitmiu, Victor, 368Eliade, Mircea, 54, 75, 85, 248,299, 309, 389, 499, 503, 545, 567Eminescu, Mihai, 18, 50, 72, 95,122, 123, 136, 140, 142, 156, 175,189, 221, 232, 238, 248, 265, 266,271, 276, 299, 337, 364, 368, 381,426, 428, 429, 455, 468, 501, 504,505, 507, 518, 540, 543, 567, 568,571Enescu, Radu, 36Everac, Paul, 36, 45, 407Exiguus (v. Micu), Dionysius, 83

FFaçon, Nina, 566Fărcăşan, S., 75Felea, Victor,36, 61, 66, 543Filimon, Nicolae, 34, 466, 469,545, 547, 548Firan, Florea, 337, 569

Flămând, Dinu, 55, 302, 388, 397Flora, Ioan, 27, 28, 123, 142, 274,277, 572Flora, Radu, 125, 144Florescu, Radu, 309, 569, 571Fochi, Adrian, 85, 549, 569Fodor, Sándor, 36Françon, Maurice, 95Franyo, Zoltán, 36Frenkian, Aram M., 570Freud, Sigmund, 86Fritz, Jickeli-Otto, 36Frosin, Constantin, 463Fruntelată, Nicolae-Dan, 86Frunză, Eugen, 59, 344Fulga, Laurenţiu, 36, 42, 298Fundoianu, B. (pseudonimul luiBenjamin Wexler / Wechsler), 508

GGafiţa, Mihai, 75Gall, André Le, 224George, Jean-Claude, 332George, Tudor, 36, 371Georgescu, Nicolae, 84Georgescu, Paul, 75Georgescu, Vlad, 75, 569Getu (Gotu), Sava, 82Ghelmez, Petre, 62Gheorghe, Ion, 22, 60, 70, 71, 74,75, 79, 109, 301, 338Gheorghiu, Mihnea, 36, 45Ghica, Pantazi, 547Ghidirmic, Ovidiu, 185, 189Ghyka, Matila C., 85, 225, 237,569Gilliéron, Jules-Louis, 82Gimbutas, Marija, 54, 309, 569Girard, René, 546Giurgiuca, Emil, 36

Page 590: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

590

Gîfu, Daniela, 187Goga, Octavian, 109, 189, 506Gorunescu, Valeriu, 63Gräf, Dieter M., 398Grama, Dimitrie, 265, 271Grigoraş, Em. C., 565Grigurcu, Gheorghe, 163, 221Grimm, Jacob, 82Guénon, René, 497, 498Gurghianu, Aurel, 61, 66, 543Gutică de Dynogaetia, 547Gyr, Radu, 61, 569

HHagiu, Grigore, 63, 70, 74, 75, 79,301Hajdu, Gyözö, 36Harmatta, I., 51Hasdeu, Bogdan Petriceicu, 47, 82,88, 95, 544, 569Hauser, Arnold, 36Hausmann, Raoul, 354, 355Hâncu, Ana, 251Hegel, Georg-Wilhelm-Friedrich,48, 86, 88, 95, 216, 238, 569, 571Heidegger, Martin, 86, 499Herodot, 51, 52, 86, 303, 309, 434,439, 448, 489, 549, 569Hesse, Hermann, 421Hinoveanu, Ilarie, 58, 63, 513,514, 521, 522, 530Horea, Ion, 36Horváth, Imre, 36Huang, Al Chung-liang, 574Hubble, E. P., 101, 301Hugo, Victor, 328Husserl, Edmund, 495Huszár, Sándor, 36Hurmuzaki, Eudoxiu, 568

IIanoşi, Ion, 36Ibrăileanu, Garabet, 545Ieronim, Sfântul, 449Ignat, N., 75Ignatović, Srba, 275, 277Ioan de Tomis, 82Ion, Dumitru M., 55Ionescu, Cornel-Mihai, 567Ionescu, Eugen, 305, 314, 326,338, 348, 389, 463, 466, 468, 474Ionescu, Horia, 287, 393Ionescu, Nae, 503, 506Iorga, Nicolae, 86, 506, 518Iosifescu, Silvian, 36, 75, 341Irimie, Negoiţă, 63, 543Isac, Emil, 61, 67, 540Isman, Cătălin, 318Istru, Bogdan, 60Işanova, Loretta, 524–527, 529,535Iureş, Ştefan, 60Ivasiuc, Alexandru, 301, 407Ivaşcu, George, 35Ivănescu, Cezar, 301, 567Ivănescu, Maria, 567Ivănescu, Mircea, 22, 74, 79, 265,271, 301, 338

JJacob, Fr., 29, 31Jebeleanu, Alexandru, 512Jebeleanu, Eugen, 35, 37, 59, 65,297, 512Jianu, N., 36Juică, Brânduşa, 27

Page 591: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

591

KKaïtoumi, Mohamed-Idrissi, 285Kann, Dennis, 397Kant, Immanuel, 86, 568Ke, Yuan, 569Kernbach, Victor, 95, 569Kiriţescu, Al., 34Koestler, A., 29, 31Kogălniceanu, Mihail, 257, 284,532, 547

LLabiş, Nicolae, 59, 62, 63, 64, 66,67, 75, 76, 80, 100, 189, 339, 342,343, 554Laertios, Diogenes, 570Lao Zi, 370Lascu, Daniel, 55, 302Laurence, Richard, 498Lautréamont (pseudonimul luiIsidore-Lucien Ducasse), 407, 551Laza, Ioan, 364, 373, 384, 402Lăncrănjan, Ion, 36, 44Lăpuşneanu, Anca, 381Lăzăreanu, Barbu, 34Leroi-Gourhan, André, 570Leskien, August, 568Lesnea, George, 59Létay, Lajos, 36Leu, Corneliu, 193, 201, 254Levenard, J.-M., 285, 286, 398,401, 402Liebhard, Franz, 36Lifa, Gheorghe, 276Lillin, Andrei A., 36Lorca, Federico-Garcia, 37Lovinescu, Eugen, 34, 37, 570Lovinescu, Horia, 36, 45, 298, 407

Luca, Dinu, 574Luca, Ion, 34Luchescu, Gh., 531Ludo, I., 34,Lukács, Georg, 546Lukasiewicz, Jan, 495Lupaşcu, Ştefan (StéphaneLupasco), 86, 570Lupescu, Dan, 187, 190Lupu, Nicolae, 55, 302Lupu, Octavian, 447

MMacedonski, Alexandru,189, 203,387, 531, 569Macovescu, George, 36Maiorescu, Titu, 570Malamen, Iolanda, 55Mallarmé, Stéphane, 65Maniu, Adrian, 61, 62, 66, 307,413Manolescu, Nicolae,302, 347, 378,379, 380, 381, 520, 539Manu, Emil, 36Marcea, Pompiliu, 36Marcus, Solomon, 306, 309, 389,570Margul-Sperber, Alfred, 36Marian, S. Fl., 53, 54Marino, Adrian, 20, 36, 299, 385,386, 402, 532, 554, 570, 570Mariş, Ioan, 570Márki, Zoltán, 36Martin, Aurel, 36, 75Marx, Karl, 86Mavrodin, Irina, 75, 570Mazilescu, Virgil, 74, 79Mazilu, Teodor, 44,Măgureanu, Ioana, 318Mălăncioiu, Ileana, 74, 79, 338

Page 592: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

592

Mecu, Nicolae, 63Melinescu, Gabriela, 63, 65, 74,79, 338Méliusz, József, 36Melle, Paul Van, 329, 330, 396Meniuc, George, 60Michael-Titus, dr. C., 58, 315, 316,341, 388, 396Michelet, Jules, 570Micu, Dionisie / DionysiusExiguus, 82,Micu, Dumitru, 36, 75Mihăescu, Gib, 545Mihăilă, G., 95, 569, 570Mihăilescu, Dan C., 501, 542, 543,Mihăilescu, Emilia, 141Mihălcescu, Irineu, 570Mikó, Ervin, 36Miloş, Ion, 22, 68, 74, 79, 123,142, 272, 277, 338, 490, 532Mincu, Ştefania, 570Mircea, Ion, 55, 302, 388Mladoveanu, S., 75Mocanu, Gh., 213Mokka, Hans, 36Moldovan, Ioan, 102Moldovan, Liliana, 260, 458Moldovan, Vasile, 366, 396Montinari, Mazzino, 571Moscopoleanu, Daniil, 83Moscovici (Toma), Solomon (A.),19, 59, 60, 61, 64, 69,Moscovici (Toma), Sorin, 19, 61Moşescu, M., 406Mugur, Florin, 60Muntean, George, 63, 40, 484,515, 573Munteanu, Romul[us], 36Munţiu, Adrian, 63Murafa, Alla, 248Murnu, George, 569Mureşan, Vianu, 503

Murgescu, Mugur, 397, 402Muşat, I. D., 34

NNaum, Gellu, 16, 36, 61, 66Năftănăilă, Mihaela, 381Neagu, Fănuş, 301, 385, 407, 548Neagu, Gheorghe-Andrei, 173,182, 246–260, 265, 272Neamţu, Leonida, 63Negreanu, Gabriela, 55, 302Negrescu, Dan, 448–450Negrici, Eugen, 66, 75, 570Negulescu, Mihai, 63Negulescu, N. N., 309, 402, 415Negulescu, P. P., 86Nemoianu, Alexandru, 108, 109Nica, Traian, 296, 328, 410Nică, Janet / Ionel, 309, 402, 415Nicolae, Emil, 55Nicolescu, Basarab, 571Nicolescu, Ioan-Dan, 55, 302Nicolescu, Vasile, 36Nietzsche, Friedrich, 497, 571Nisipeanu, Constantin, 36, 517Nobilescu, N., 521, 523Noica, Constantin, 86, 94, 238,277, 493, 497, 499, 501, 502, 503,505, 506, 507, 563, 571, 572Novăceanu, Darie, 63Novicov, M., 75

OOarcăsu, Ion, 543Odobescu, Alexandru, 307, 345,540Odobleja, Ştefan, 85, 296Ofiţerescu, Toma-Gheorghe, 536

Page 593: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

593

Olteanu, Ioanichie, 36Oprea, Alexandru, 567, 568Opreanu, Rodica, 318Oproiu, Ecaterina, 44Ovidiu (Publius Ovidius Naso),308

PPachia, Gabriela, 81, 125, 136,144, 156, 160 – 162, 237, 248,260–272, 564Pachia-Tatomirescu, Ion, 14, 15,22, 28, 30, 32, 55, 58, 76, 95, 102,121, 141, 160, 162, 169, 183, 184,194, 213, 238, 240, 242, 244, 251,265, 271, 276, 278, 279, 282, 285,286, 289, 291 – 294, 296, 302, 309– 311, 314 – 321, 323, 325, 328,329, 331 – 347, 352, 358 – 366,373, 375, 376, 381 – 385, 388 –406, 413 – 415, 428, 448, 484,491, 494, 511, 513 – 515, 518,520, 523 – 525, 528 – 536, 550,552, 560, 563, 565, 571, 572,Paleologu-Matta, S., 571Paliga, Sorin, 309, 569Panaitescu, Petre P.(P. P. Panaitescu), 565Pană, Saşa, 36Pandrea, Petre, 36, 296, 507Panek, Zoltán, 36Papahagi, Marian, 55Papahagi, Tache, 571Papilian, Alexandru, 55, 302Papp, Ferenc, 36Papu, Letiţia, 59Paraschiv, Florin, 571Paraschivescu, Miron-Radu, 15,18, 28, 30, 35, 36, 37, 61, 66, 189,313, 336, 352, 388, 387, 407, 411,

513, 514, 516 – 518, 520 – 523,530, 535, 550, 552Pardău, Platon, 63Pavelescu, Simona, 428Păcuraru, Dimitrie, 36Păunescu, Adrian, 22, 63, 65, 72,74, 75, 80, 266, 272, 275,301, 314,323, 337 – 348, 359, 385, 539Pârvan, Vasile, 86, 309, 571Pelimon Al., 547Pereira, Teresinka, 397Perlov, Boris, 51, 53Perpessicius (pseudonimul luiDumitru S. Panaitescu), 34, 541,567Pestreanu, Constantin, 573Petculescu, Valentin, 55, 302Petean, Mircea, 542Petraş, Irina, 55Petrescu, Camil, 33, 34, 45, 62, 86,223, 545, 571Petrescu, Cezar, 34Petrescu, Florin Mihai, 62Petrescu, Ioana Em., 66, 75, 565Philippide, Al., 34, 61, 67, 234,387Piatkowski, Adelina, 566, 569Picabia, Fr., 355, 356Pico della Mirandola, Giovanni,449Pillat, Dinu, 370Pillat, Ion, 219, 234Pillat, Monica, 55, 302Pintea, Vasile, 108, 111, 112, 246Pintescu, Al., 55Piru, Alexandru, 34, 36,63, 83,299, 447, 530, 565, 571Piţu, Luca, 55, 302Platon, 46, 52, 54, 86, 91, 93, 95,107, 185, 264, 309, 441, 498, 558,560, 572Poantă, Petru, 55, 164, 302

Page 594: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

594

Poenaru, Petrache, 296Pop, Nicolae, 511–523Popa, Constantin M., 296, 339,359, 392, 395 – 397, 503, 572Popa, Dumitru-Radu, 381, 389Popa, Marian, 19, 21, 75, 238, 335,336, 386, 572Popa, Ştefan N., 37, 125, 144, 161,572Popa, Vasile / Vasko, 15–28, 96,97, 99, 101, 102, 121 – 125, 129,139 – 143, 149, 184, 203, 245,272, 275, 291, 321, 323, 328, 384,385, 386, 397, 398, 405, 490, 572Popescu, Adrian, 55, 302, 388Popescu, Constantin, 309Popescu, David, 565Popescu, Dumitru, 36, 44, 298Popescu, Dumitru-Radu, 273, 301,331, 342, 385, 407, 464, 548Popescu, Maria-Diana, 381Popescu, Titu, 340, 360, 380, 392,394, 397 – 399, 400 – 402, 501Popi, Gligor, 276Popovici, George, 276Popovici, Titus, 44, 45Porumbacu, Veronica, 36, 60, 344Precup, Ieronim, 540Precup, Sorin, 381Preda, Marin, 36, 42 – 44, 58, 109,194, 298, 315, 387, 407, 422, 432,466, 468, 523, 548, 572Predoiu, Dan-Ion, 378Prepeliţă, Mihai, 417, 450–458Prévert, Jacques, 307, 413Prinz, Otto, 563Puslojić, Adam, 272–281

RRachici, Dim., 63

Rachieru, Adrian-Dinu, 84, 125,138, 141, 144, 159, 242, 243, 275,340, 341, 396, 444Radu, Marcela, 58Radu, Olimpia, 55Radu, Tania, 563Rahoveanu, Ion, 62, 63Raïss, Khalil, 284, 285, 286, 323,389Rajkov, Svetomir, 36Ralea, Mihai, 34, 499Rank, Otto, 496Raşcu, I. M., 34Rădulescu, Magdalena, 471Rădulescu-Motru, C., 86Rădulescu-Pogoneanu, I., 570Rămureanu, Ioan, 563Rău, Aurel, 36, 61, 66, 277, 543Rebreanu, Liviu, 466, 469, 543,545Rees-Zota, Ionela van, 260, 458,508, 560Regman, Cornel, 36Remesianu, Niceta, 83, 265, 266,271, 272, 531, 572Remete, George, 542Reu, Tudor, 573Reyes, Alfonso, 504Ricardou, Jean, 546Rilke, Rainer-Maria, 215, 461,462, 526Rimbaud, Arthur, 65, 302Robciuc, Vasile, 160 – 162Robert, Marthe, 546Robescu, Marius, 74, 80, 265, 271,338Roca, George, 447Roja, Gheorghe-Constantin, 83Roman, Ileana, 138, 141, 159, 160Romanescu, Ioanid, 22, 74, 79,338Roşca, D. D., 95, 569

Page 595: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

595

Rotaru, Ion, 36, 63, 83, 285, 286,327, 353, 359, 365, 372, 373, 382,392, 396, 398, 401, 402, 412, 414,463, 572Roth, Joseph, 462Rotscher, Heinrich-Theodor, 568Roy, Claude Le, 323Roznoveanu, Mirela, 55, 84Ruja, Alexandru, 231, 232, 234,238, 318, 333, 396Runcanu, Marcel-Constantin, 55,302Rusnac, Vladimir, 60Russel, Bertrand, 495, 496Rusu, Liviu, 36, 299Rusu, M. N., 173, 187

SSadoveanu, Mihail, 33, 109, 543,545Sainte-Beuve, Charles-Augustin,65Sandu-Timoc, Cristea, 531Sansalea de Museua, 547Sartre, Jean-Paul, 572Sasu, Aurel, 572Sârbu, Cristian, 59Sârbu, I. D., 36Sălăjan, Vasile, 55Sălcudean, Minodora, 504Săvescu, Napoleon, 378Schenk, Christian-Wilhelm, 58,316Scherg, Georg, 36Schopenhauer, Arthur, 184, 299,573Schuchardt, Hugo, 95, 569Schwarz, Ludwig, 36Scorobete, Ion, 55Scorobete, Miron, 62, 63

Sevastos, M., 34Sfetca, Petru, 36, 218Shakespeare, William, 136, 156,165, 214, 251, 300, 342, 464, 554,557Signoret, Chantal, 289, 293, 296,314, 321, 323, 325, 328, 348, 382,400, 410, 413, 414Silvestri, Artur, 82, 287, 302, 309,313, 396Silvestru, Valentin, 36Simion, Eugen, 63, 88, 95, 163,274, 277, 341, 347, 539, 563, 568Simionescu, Mircea-Horia, 36Simion-Potângă, Georgeta, 75Skemer, A., 285, 286, 398, 401,402Slavici, Ioan, 466, 469, 542, 545Smarandache, Florentin, 281–417Söni, Pál, 36Sorescu, Marin, 19, 21, 22, 45, 46,59, 63, 64, 66, 67, 73, 74, 76, 79,80, 91, 96, 110, 120, 125, 129,144, 149, 174, 184, 189, 193, 194,203, 204, 238, 245, 246, 265, 266,271, 272, 273, 275, 277, 287, 291,294, 296, 300, 302, 303, 309, 314,321, 323, 328, 331, 337 – 348,352, 359, 372, 381 – 397, 399 –401, 407, 465, 468, 471–484, 490,530, 539, 549, 553 – 557, 573Sorescu, Roxana, 63Speranţia, Eugeniu, 34, 575Stanca, Radu, 36, 61, 342, 540Stancu, Zaharia, 35, 42, 44, 61,109, 126, 146, 298, 407, 422, 439Stati, Şerban, 566Stănescu, Nichita, 7, 8, 10 – 13,15, 19, 21, 22, 28, 59, 62 – 70, 72,73, 76, 78 – 80, 87–96, 97, 98,100– 102, 123, 127, 129, 142, 147,149, 156, 174, 184, 189, 203, 221,

Page 596: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

596

238, 239, 245, 246, 265, 266, 271– 277, 280, 287, 288, 291, 293,300, 301, 303, 309, 320, 321, 323,328, 331, 337 –345, 347, 348, 359,361, 372, 377, 381 – 416, 490,533, 539, 554, 570, 572, 573Steiner, Rudolf, 497, 498Stelaru, Dimitrie, 61,67Sterian, Margareta, 34Stoenescu, George-Virgil, 55, 302Stoica, Petre, 74, 79, 221, 273,275, 539, 540Stoiţ, Ionel, 276Storch, Franz, 36Streinu, Vladimir, 33, 34, 86, 118,200, 395, 396, 402, 472, 473, 474,484, 508, 515, 516, 550, 551, 557,573Stroe, Geo, 337, 383, 404, 415 –417Sturzu, Corneliu, 63Suchianu, I. D., 368Szemlér, Ferenc, 36

{Şahighian, Al., 36Şandor, Petru, 364, 373, 384, 402Şelmaru, Tr., 75Şerbănescu, Mircea, 512,Şerbănescu, Virginia, 53, 568Şincai, Gheorghe, 72, 543, 558Şoimaru, Tudor, 34Ştefănescu, Alex., 55, 378 – 381Ştefănescu, Mircea, 34

TTardieu, Michel, 224

Tărâţeanu, Vasile, 68, 74, 80, 277,338Tărchilă, Dan, 36, 45Tăuşan, Victoria-Ana, 63Teleoacă, Gh. Liviu, 378Teoctist, 95, 564Teodoreanu, Al. O., 34Teodoreanu, Ionel, 34, 545Teodorescu, Virgil, 16, 36, 40, 61,66Teodorescu-Branişte, Tudor, 35Teotim I, 82Teotim al II-lea, 82Theodorescu, Cicerone, 59Titel, Sorin, 301, 548Titulescu, Nicolae, 296Todoran, Eugen, 36, 299Todorovski, Gane, 533Toffler, Alvin, 86Tohăneanu, Gh. I., 36, 234Toma (Moscovici), Solomon (A.),19, 59, 60, 61, 64, 69,Toma (Moscovici), Sorin, 19, 61Tomozei, Gheorghe, 74, 79Tomuş, Mircea, 539–560, 573Tonegaru, Constant, 61,65, 67, 551Trancă, Dumitru, 566Tudor, Sandu (pseudonimul luiAlexandru Teodorescu), 507Tulbure, Victor, 36, 60, 344Tupan, Marius, 76Turcu, Marcel, 318Tzara, Tristan (pseudonimul luiSamuel Rosenstock), 16, 136, 156,160, 161, 162, 252, 266, 272, 307,343, 348, 380, 389, 413

[Ţâru, Horia, 55Ţoiu, Constantin, 36, 44, 298

Page 597: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

597

Ţolea, Crenguţa, 381Ţuculescu, Ion, 296

UUcuta, Constantin, 83Udrea, Cornel, 55, 302Ulici, Laurenţiu, 56, 63, 228, 238,388, 396, 573Ungheanu, Mihai, 84, 86, 121Ungureanu, Cornel, 113, 542, 543Ureche, Damian, 63, 512Urechiă, V. A., 547Uricariu, Doina, 303Uricaru, Eugen, 55Urmuz (pseudonimul lui DemetruDemetrescu-Buzău), 307, 372, 413Ursachi, Mihai, 22, 74, 79, 338,397Ursu, Liliana, 303Ursulescu-Milicici, Rodika, 141

VValentinian, 82Valerian, I., 34Vatamaniuc, Dimitrie, 568Vanţ-Ştef, Felicia, 569Vasiliu, E., 95Vasiliu, Florin, 289, 294, 340, 350,351, 360 – 368, 373, 375 – 377,381 – 384, 389 – 392, 405, 408,409, 414, 574Velea, Dumitru, 55Velisar-Teodoreanu, Ştefana, 34Verlaine, Paul, 368Verona, Dan, 55, 302Verzea, Ileana, 55, 63Vianu, Tudor, 33, 34, 86, 122, 140,574

Vieru, Grigore, 74, 79, 266, 272,277, 338, 457, 539Vinea, Ion, 16, 34, 61, 67, 252,307, 343, 348, 380Vintilă, Petru, 60Vitner, I., 75Voiculescu, Vasile, 34, 61, 66,342, 368, 370, 540Voitin, Al., 36, 45Vornicescu, Nestor, 574Vulcănescu, Mircea, 506, 507Vulcănescu, Romulus, 47, 85, 448,499, 574Vulpe, Radu, 571Vulpescu, Romulus, 62, 63, 77

WWatts, Alan, Huang, 574Weber, Carl Maria von, 38Weigand, Gustav, 82Weinberg, Steven, 574Wenker, Georg, 82Wichner, Ernest, 398Wuttke, H., 563

ZZaciu, Mircea, 36Zalmoxis I, 47, 50 – 52, 54, 71, 75,85, 89, 297, 309, 567Zamfir, Vasile, 63Zamfirescu, Duiliu, 466, 469, 545Zărie, Diana, 447Zărnescu, Constantin, 55Zilieru, Horia, 63Zubaşcu, Ileana, 303

Page 598: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

598

Page 599: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

C U P R I N S

Page 600: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

600

Page 601: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

601

BUSOLA PARADOXISMULUI

Paradoxismul (Generaţia resurecţiei poetice şi a paradoxismului...) .......... / 7Paradoxism (The generation of the poetic resurrectionand of Paradoxism...) …………………………………………………….. / 9Le paradoxisme (La génération de la résurrection poétiqueet du paradoxisme…) …………………………………………………..... / 12Bibliografia „siglată“ (The Bibliography in Sigles,la bibliographie des sigles) ......................................................................... / 14Post-scriptum (I) : De la paradoxismul lui Vasile / Vasko Popadin poemul scris în 16 decembrie 1947, „La masă cu tristeţea“,până la cutia-univers, matrioşcizat[ă], din „Grădina de fier“ ..................... / 15

...până la „ultima ştire despre cutia mică“ din livada fieroasă ....... / 22Sigle ……………………………………………………………... / 27

Post-scriptum (II) : Peristylium şi holopoem (1966 / 2003) …………...... / 28Sigle ……………………………………………………………... / 30

Peristylium and the Holopoem (1966 / 2003) ………………………….... / 30Sigles …………………………………………………………….. / 32

Post-scriptum (III) : Secţiuni de aur ale literaturiiromâne contemporane ................................................................................. /32Post-scriptum (IV) : Fragmente din „scrisoarea-răspuns“a unui Poet Valaho-Dac trimisă domnului Cantemirsau Enciclopedicus ..................................................................................... / 46

Duminica Poemului ........................................................................ / 46Reversibila nuntă ............................................................................ / 46Numerele lui Salmoş (Salumasua,„omul Soarelui-Moş“ / „Tatălui-Cer“, regele-zeu-medicdin Cogaion / Sarmisegetusa, onomasticdeformat de cronici în „Zalmas“ / „Zalmoxis“ .............................. / 47Dihotomia Munte – Matcă ............................................................. / 49Întregul, jumătatea, un-doi-irea / undoirea... .................................. / 50Bradul şi cele Zece / Nouă Ceruri... ............................................... / 52Noul autohtonism, refluxgeneraţia (The Generationof Deep Clearness), rafinăriile paradoxismului... ……………….. / 54Limba pelasgă > valahă ca liant deific... ........................................ / 57

Post-scriptum (V) : Pasărea-Phoenix a modernismului poetic valah... ..... / 59Lucrarea de doctorat, Generaţia resurecţiei poetice...................... / 59În prima secţiune... (subsecţiunea I, „Promotoriiproletcultismului – garda veche“...; subsecţiunea

Page 602: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

602

secundă, „Promotorii proletcultismului – tânăra gardă“;subsecţiunea a III-a, „Promotorii proletcultismuluiîn literatura română din Basarabia – RepublicaSocialistă Sovietică Moldovenească –,din Banatul de Voivodina / Serbia etc.) .......................................... / 59Secţiunea a II-a ............................................................................... / 61Secţiunea a III-a .............................................................................. / 61În secţiunea a IV-a .......................................................................... / 62În secţiunea a V-a ........................................................................... / 63Secţiunea a VI-a .............................................................................. / 63Secţiunea a VII-a ............................................................................ / 68Secţiunea a VIII-a (Nichita Stănescu) ............................................ / 72Secţiunea a IX-a (Marin Sorescu) .................................................. / 73Secţiunea a X-a .............................................................................. / 74Sigle ……………………………………………………………... / 75

Post-scriptum (VI) : Abstract – „The Generationof Resurrection and of Paradoxism“ …………………………………….. / 76Post-scriptum (VII) : Noua geografie literarăşi modernist-resurecţia autohtonismului... ................................................... / 81Post-scriptum (VIII) : Paradoxuri ale limitelor tragic-existenţialeîn «Elegia a zecea» de Nichita Stănescu… …………………………….... / 87

Note, sigle ……………………………………………………….. / 94Post-scriptum (IX) : De la „greşirea cerului“ la paradoxism ontologicîn poezia lui Vasile / Vasko Popa şi a lui Nichita Stănescu ……….…….. / 96

Sigle …………………………………………………………….. / 102

DINAMICA POEZIEI

Un galaxiedric în autentica poezie a spaţiului agrest(Ion Marin Almăjan) .................................................................................. / 105

(I) Piton (ca între alpinişti spus) biobibliografic ........................... / 105(II) Realism liric / epic într-o tragedie a ţărănimii valahe„în 36 de tablouri“ ......................................................................... / 106

Crescătorul paradoxist de enigme(Slavco Almăjan) ………………………………………………...……... / 114

Sigle …………………………………………………………….. / 120Ioan Baba ori meridianul-Novi-Sad al poeziei valah-europene(Ioan Baba) ................................................................................................ / 120

(I) Piton („ca între alpinişti spus“) biobibliografic ........................ / 120(II) Între „kokoro“ şi „incisive“ ..................................................... / 126(III) Dintr-o „inscripţie pe aer“căzând şi încolţind în marmură ..................................................... / 127

Page 603: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

603

(IV) Fulger ca de pe-o brâncuşiană „Coloană a Credinţeifără Sfârşit“ cu „tâmpla“ pe zenitul Poeziei .................................. / 130(V) Urechea lui Van Gogh din stânga timp-craniului ................... / 135(VI) Iubirea ca „stare de ţăndări“ .................................................. / 137

Ioan Baba or the Novi-Sad-Meridianof the European-Wallachian Poetry …………………………………….. / 138

(I) A biobibliographic piton (“in mountaineering terms”) …….... / 138(II) Between “kokoro” and “incisive poems” …………………... / 146(III) From “an inscription on the air” landingand germinating on marble ……………………………………... / 147(IV) A flash of lightning as if from the Brancusian “Columnof the Endless Faith” with its “temple” on Poetry’s zenith ……... / 149(V) Van Gogh’s Ear at the left of the time-skull ………………... / 155(VI) Love as the “Smithereeen Condition” ……………………... / 157Sigle / Sigles ……………………………………………………. / 159

Lirica focului şi a „geminării“ de număr al cosmicei nuntiri(Nicolae Băciuţ) ……………………………………………………….... / 161

Iniţiere paradoxistă la Curtea Măiastreişi a Împăratului / Elementului Roşu / Foc ……………………..... / 162În geminarea numărului nunţii: „55“ ………………………….... / 168

Poetul antigravitaţionalelor mere edenice(Marian Barbu) .......................................................................................... / 172

(I) Calea zigzagat-azură a poeziei şi „proviziile de soare“pentru mileniul al III-lea ................................................................ / 173(II) Oglinzile în care „se-apleacă“ Aurora... ................................. / 181(III) Mulţumire mărului revelator de gravitaţie ............................. / 182(IV) De iubire cu înfrunzire în focul-oglindă ................................ / 186(V) Cuvinte-căprioare îmblânzite în cleştar …………………….. / 189(VI) La cules de fructe din livada onirică ……………………..... / 192(VII) Lirice facturi din mileniul al doileaonorate în mileniul prezent ............................................................ / 200

„Timp absent“ între patru cardinale volume de poeme(Crişu Dascălu) .......................................................................................... / 203Mânăstire dintr-un Cuvânt şi catgut cu bumb de plumb(Octavian Doclin) ...................................................................................... / 212Ultimul psalmist al mileniului al doilea(Eugen Dorcescu) ...................................................................................... / 221

Apartenenţă la „privelişte“ ............................................................ / 221Piton („ca între alpinişti spus“) biobibliografic ............................. / 222Arc liric „în spaţiul de titlu“ .......................................................... / 223Critici / „critice“ şi cele zece trepteale poeziei lui Eugen Dorcescu ..................................................... / 224

Page 604: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

604

(I) Treapta întâi, a păcii de pe suprafaţa „mării pregenezice“ ....... / 225(II) Treapta a doua, a razei caligrafiind cristale ............................ / 226(III) Treapta a treia, a „rumeguşului de oţel“şi a „hematiilor stelare“ ................................................................. / 226(IV) Treapta a patra, a oraşului „submers“ între alge .................... / 227(V) Treapta a cincea, a revelării Cetăţii-Pădure ............................ / 230(VI) Treapta a şasea, a Psalmistului .............................................. / 231(VII) Treapta a şaptea, a grupului „confuz“din „arca lui Noe“ .......................................................................... / 233(VIII) Treapta a opta, cea apocaliptică .......................................... / 234(IX) Treapta a noua, a înfăţişării „Ecclesiastului“cu fagure de miere ......................................................................... / 235(X) Treapta a zecea, a numărului de aur din „pilde“...................... / 235Bibliografia siglelor ....................................................................... / 236

Poetul caligrafiilor în postumitatea peniţei-de-diamant genunos(Anghel Dumbrăveanu) ………………………………………………..... / 237

Umbra fulgului ………………………………………………….. / 238Şi măsura poemului …………………………………………….. / 239O viaţă de caligrafii şi două „inedite“în prima carte postum-dumbrăveniană ….……………………..... / 241

„Poliedricul“ între neguroasa nuntă şi templul Cuvântului(Gheorghe Andrei Neagu) ......................................................................... / 245

Nuntă într-un cer de negru papirus ................................................ / 246„Lacrima Iubirii“ din pământ până-n cerul-cuib-de-Cuvânt ......... / 250Între „proza de templu“ şi „templul poeziei“ ................................ / 253

„Lanţurile Meduzei“ şi papirusul-cer (Gabriela Pachia) ........................... / 259„Medusa Chains“ and the Sky’s Papyrus (Gabriela Pachia) ….……….... / 265

Note …………………………………………………………….. / 270Dorul de frăţie din Valaho-Serbia Poeziei în paradoxism(Adam Puslojić) ……………………………………………………….... / 271

Paradoxism în Valaho-Serbia Poeziei …………………………... / 274De la permanenta „stare de eu“ şi de la „ochiul de bronz“,la saltul lui Florentin Smarandache din paradoxismîn fonfoismul excrementist ……………………………………………... / 280

Într-o permanentă „stare-de-eu“ .................................................... / 281Note (la recenzia „Într-o permanentă stare-de-eu“) ...................... / 282État-de-moi .................................................................................... / 290Note (la recenzia „État-de-moi“) ................................................... / 292Stato-di-coscienza .......................................................................... / 293În căutarea paradoxismului pierdut… …………………………... / 295Trimiteri bibliografice ................................................................... / 308Note sub asterisc, din 2014 (despre „În căutarea paradoxismului

Page 605: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

605

pierdut“...) ...................................................................................... / 308Întârziat printre stele privighetorite ............................................... / 347Note sub asterisc, din 2014 (la „Întârziat printre steleprivighetorite“) .............................................................................. / 349Autentic paradoxism şi dadaist-măscăricire .................................. / 350Păduchele fonfoist din fruntea paradoxismului ............................. / 351„Explozii“ fonfoist-smarandachiste şi „reculuri“ .......................... / 358Florin Vasiliu: „Polemici privind paradoxismul“ .......................... / 363Note (la Florin Vasiliu: „Polemici privind paradoxismul “) ......... / 372Ion Pachia-Tatomirescu, Scrisoare deschisă către „Alcincilea anotimp“............................................................................ / 383I. Conceptul estetico-literar de paradoxism, desemnândcurentul literar modernist-resurecţional-valah, ale cărui principiis-au relevat între anii 1965 şi 1970, datorându-segeneraţiei Vasko Popa – Nichita Stănescu – Marin Sorescu(sau fluxgeneraţia – The High Tide Generation –postbelic-secundă) ......................................................................... / 384II. Ultimul obiectiv al lui F. Smarandache(începând din 1990): americanizarea „smarandachismului“dadaist-avangardist desuet (sau a „nudaismului“,„danuismului“, „fonfoismului“) sub numele de paradoxism,anularea paradoxismului ................................................................ / 395Note, sigle (la „Scrisoare deschisă...“, de I. P.-T) ......................... / 400Ion Pachia-Tatomirescu, Scrisoare deschisă„Constelaţiilor diamantine“ ........................................................... / 401„Din vechime pentru paradoxism“ – un interviuluat de Cronicar-Paginator domnului prof. dr. IonPachia-Tatomirescu, în 21 lerundrea 2010,„ca replică“ la smarandachist-polemicos-calomniosultext cu titlul „Din nou despre paradoxism“ ................................... / 405Note (la Scrisoare deschisă „Constelaţiilor diamantine“) ............. / 414

DINAMICA PROZEI

„Ciuliniadă“ în hiat(Mihaela Burlacu) ……………………………………………………..... / 419Despre aripile romaneşti ale Garderobierului(Ion Deaconescu) ....................................................................................... / 423Între paradoxurile Fiannei şi dăscălimea de la drumul electrificat(Marian Drumur) ....................................................................................... / 426

(I) „Piton“ (ca între „alpinişti“ spus) biobibliografic .................... / 426(II) Un romancier al paradoxurilor Fiannei ................................... / 431

Page 606: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

606

(III) Drumur şi dăscălimea de la drumul electrificat ..................... / 440Note, sigle ...................................................................................... / 445

Un jurnal al „Sfântului Renatus“(Dan Negrescu) .......................................................................................... / 446„Love Story“ cu şarpe bicefal(Mihai Prepeliţă) ........................................................................................ / 448„Love Story“ avec un serpent bicéphallus (Mihai Prepelita) .……….….. / 456

DINAMICA DRAMATURGIEI

Un galaxiedric de altitudine bine temperat-paradoxistă(Bogdan Mihai Dascălu) …………………………………………….….. / 467

Efigie de tânăr dramaturg paradoxist ............................................ / 468Mutaţii paradoxiste în spaţiul genului dramatic ............................ / 471

«Ionà» – dramă de temelie a paradoxismului (Marin Sorescu) ................. / 477Sigle ……………………………………………………….…….. / 490

DINAMICA ESEISTICII

Eseuri despre limite tragic-existenţiale şi „minoritarism“(Slavco Almăjan) ....................................................................................... / 493Între spirit pendulator şi dinamitare de orizonturi(Iulian Chivu) ………………………………………………………….... / 497

Zigzagare şi „spirit pendulator“ ..................................................... / 498„Dinamitare chiviană“ de orizonturi ............................................. / 500

Eseuri filosofice şi lirosofice din literele de aur ale „ciornelor şi zilelor“(Ion Dur) .................................................................................................... / 506

INTERVIURI DE PE PLATFORMA DE BETON...

Despre lira de la umbra macilor din plai(Nicolae Pop – Ion Pachia-Tatomirescu, 22 decembrie 1977,Tatomireşti, Dacia) .................................................................................... / 517

Sigle şi note ................................................................................... / 525Moscova olimpică şi civilizaţia steposlavic-arhetipală(Loretta Işanova – Ion Pachia-Tatomirescu,28 iulie 1980, Moscova) ............................................................................ / 530Despre „Lilium breve“ şi alţi crini...(Gheorghe Boaghe – Ion Pachia-Tatomirescu,22 / 31 decembrie 1982, Bechet / Dăbuleni, Dacia) .................................. / 534

Note ............................................................................................... / 539

Page 607: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine, 1'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(

607

LAUDATIO

Laudatio de 9 ianuarie 2014: Mircea Tomuş-80Întru nouă (şi la nouă lună) ianuarie de-al optzecilea ocolal Soarelui ……………………………………………………………..... / 545

(I) De la Triada Ursitoarelor – urarea de dimineaţă ...................... / 545(II) Urare de-amiază, lui Mircea Tomuş,cel din generaţia modernismului resurecţionalşi a paradoxismului – primul val („valul de şoc“antiproletcultist-1960 / 1965, sau fluxgeneraţia / The HighTide Generation) ............................................................................ / 545(III) Urarea prin „Poemul După-Amiezii“ întru cunoaştereaMaestrului Mircea Tomuş de către Alumnul-Dac-Pandurde la Piramida Extraplată ............................................................... / 555(a) Prin caligrafie ........................................................................... / 556(b) Pe stânga Mătcii Sacrei Dunări („cunoaştere cu şalupă“),ori a doua zi, pe stânga Sacrului MunteCogaion > Gugu („cunoaşterea dintr-un urcător / coborâtor autocarîn linie azură, parcă ar fi fost ouat de Pasărea Măiastră ce-amvăzut-o şi noi luându-şi zbor lin din Hobiţa lui Brâncuşi,cu planare peste Parângul „leilor parângăi“) ................................. / 558(c) Pe dreapta cu Yang-Poemul :„Mircea Tomuş... a pornit călătoria de mire...“,din 7 / 9 ianuarie 1984 ................................................................... / 564„Da, La mulţi ani !, vă spun şi eu, peste-un ocean de tuş...“,din 7 / 9 ianuarie 2014) .................................................................. / 565

BIBLIOGRAFIA-PIVOT

Bibliografia-pivot – 101 autori ale căror lucrări „constelează“ lista celorde sub siglele prezentei cărţi ..................................................................... / 569

INDEX

Scriitori, artişti, valahi şi străini, „nominali şi subînţeleşi în operecitate, lucrări literare...“ ............................................................................. / 585

Page 608: ION PACHIA-TATOMIRESCU PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ … · Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literarã valahã de mâine 'iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii+)i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(2

ISBN 978-606-614-091-1Vol. I 2014 ISBN 978-606-614-114-7

Consilier editorial: I. D. Breianu.Lector: Sarmis Pordu.

Culegere / paginare: AETHICUS.Bun de tipar: 2014.

Apărut: 2014

Tiparul executatla WALDPRESS

(tipografie şi editură),str. Brânduşei, 17,

Timişoara,Dacia.